Sunteți pe pagina 1din 11

CURS 1

Definirea termenilor
Cultura e un fenomen social foarte complex aproape imposibil de prins intr-o
definitie; asa se explica faptul ca toate incercarile de a defini cultura dupa
schema logica clasica s-au dovedit daca nu imposibile, cu siguranta unilaterale.
Conceptele de CC sunt plurisemsantice. Diferiti analisti ai fenomenului culturii
folosesc in sensuri variate atat termenul de cultura cat si pe cel de civilizatie. S-a
stabilit astfel un inventar al sensurilor termenilor de CC folosite in diferite lucrari
si s-au gasit aproximativ 200 de sensuri diferite pt acesti termeni.
Aceasta situatie poate conduce la o serie de confuzii. In cuida acestei multitudini
de sensuri, cercetatorii fenomenului cultural folosesc de obicei termenul
de cultura pentru a desemna creatiile sufletesti, spirituale, sistemele de
idei si valori, iar termenul de civilizatie pt a desemna creatiile materiale,
mijloace cu care omul isi adapteaza mediul inconjurator.
De exemplu Simion Mehedinti in Civilizatie si cultura defineste cultura drept
suma tuturor creatiilor sufletesti, intelectuale, etice si estetice, iar civilizatia drept
suma tuturor creatiilor tehnice care ajuta la adaptarea omului la mediul
geografic.
Ovidiu Dramba in Istoria culturii si civilizatiei delimiteaza cultura ca referinduse la ansamblul aptitudinilor, actelor si operelor limitate la domeniul spiritului si
intelectului, iar civilizatia ca totalitatea mijloacelor cu ajutorul carora omul se
adapteaza mediului fizic si social.
De fapt pluralitatea de sensuri pentru cei doi termeni ca si confuziile care se nasc
adesea in folosirea lor provin in cea mai mare parte din provenienta celor 2
concepte.
De exemplu germanii intrebuinteaza pt faptele de civilizatie termenul kultur, iar
francezii pt faptele de cultura termenul civilisation.
Termenul cultura provine din latinescul culturae, numai ca in antichitate
oamenii foloseau acest termen cel mai adesea in intelesul original de cultivare a
pamantului ca actiune de transformare a naturii, sens care in multe limbi
romanice s-a perpetuat pana azi. Celalalt inteles al culturii, cultura animi si
opusul lui cultura agri ca educatie a spiritului provine din mediile intelectuale
ale Romei antice.
Etimologic, civilizatie deriva din latina clasica unde adjectivul civilis si
substantivul civilitas desemneaza calitatile generale ale cetateanului in relatiile
cu ceilalti cetateni, anume politetea si amabilitatea.
Conceptele de CC nu trebuie depasite, nu trebuie gandite dual, temeiul lor
trebuind a fi cautat in unitatea lor doarece fiecare termen isi are sensul in
celalalt.
Cultura este nesemnificativa daca nu se regaseste in calitatea relatiilor din
societate, din civilizatie, iar civilizatia este lipsita de importanta daca nu
potenteaza cultura.

Deci cele 2 concepte se supun in procesul lor de definire si principiului


incompletitudinii in sensul ca nici unul nu-si ajunge siesi, fiecare face trimitere la
celalalt pentru a se defini.
Intre cultura si civilizatie, spun unii autori, nu poate fi un raport de fatala
succesiune sau evolutie paralela absoluta, nici de subordonare sau incluziune, ci
mai degraba o relatie de interactiune(doar mintea noastra le separa in plan real,
constituind fenomene ingemanate).

CURS 2
Schimbarile din epoca moderna au imbogatit sensul notiunii de cultura. Un rol
important l-a avut miscarea romantica prin orientarea catre cercetarea valorii
culturilor, a traditiilor si obiceiurile diferitelor popoare. Din sec 19, cultura a
devenit obiect de studiu datorita explorarilor etnografice a culturilor primitive si
populare. Prin largirea si sistematizarea creatiilor umane, asa cum au evoluat ele
de-a lungul timpului, s-au dezvoltat alaturi de filozofia culturii ca disciplina
autonoma, noi discipline particularede sine statatoare precum: etnografia si
antropologia culturala, psihologia si sociologia culturii care legitimeaza stiintific,
culturologia, o teorie generala despre cultura si aporturile acestora cu civilizatia.
In epoca contemporana exista 2 tendinte in definirea culturii:
a) Restrangerea conceptului la unele din cele mai elaborate valori din sfera
artisticului si stiintificului
b) Extrapolarea fara discernamant a acestui concept la intreaga viata sociala
Marele sociolog roman Dimitrie Gusti ofera 3 acceptii ideii de cultura:
a) Cultura obiectiva prin care intelegea un sistem de bunuri culturale ce
formeaza stilul unei epoci(date de creatiile literar-artistice, descoperirile
stiintifice de aparitia unui cult religios)
b) Cultura institutionala prin care includea statul, biserica, scoala, armata,
organizatii economice, stiintifice, artistice
c) Cultura personala ce semnficia atitudinea personala fara de opera de
cultura, raportul viu dintre persoane si valoarea culturala
Problema hotaratoare in analiza culturii e relatia natura-societate-cultura.Intr-un
anumit sens am putea defini cultura ca o sinteza intre natura si societate . De
exemplu Andre Marlaux definea cultura ca fiind acel moment in care umanul se
desprinde de biologic.
Cultura in genere se defineste ca fiind totalitatea valorilor spirituale creata de
omenire in parcursul practicii sale social-istorice si care reprezinta progresele
realizate in cunoasterea naturii, societatii si a definirii insasi a fiintei umane. In
sfera ei, cultura include atitudinile, actele, operele limitate la domeniul spiritului
si intelectului care deservesc satisfacerea memoriilor spirituale si intelectuale. In
acest sens, dpdv istoric, culturii ii apartin operele de stiinta, filosofie, istorie,
literatura, muzica, arhitectura, sculptura, pictura, arte decoratice, etc. Totodata
ea include datinile si obiceiurile, credintele si practicile religioase asa cum au
evoluat ele de-a lungul mileniilor.

Fiecare cultura reprezinta expresia unei anumite societati, iar studierea


atitudinilor si comportamentelor individului se face pe fundalul unei culturi
specifice. Dpdv al propriei dinamici, cultura include in mod firesc urmatoarele
elemente esentiale constitutive:
a) Cunoasterea; cultura fiind un act de cunoastere, receptare si selectare a
unui imens flux informational, cu un rezultat cognitiv al activitatii practice.
Acest moment al culturii e deosebit de important intrucat nimeni nu se
poate realiza ca personalitate fara a asimila un bogat si selectat volum de
cunosctinte fara a cunoaste o anumita mostenire culturala.
b) Valoarea semnifica raportarea rezultatelor cunoasteruii la nevoile,
trebuintele si aspiratiile omului, aprecierea lor critica in functie de
interesele social-umane
c) Creatia este momentul de salt calitativ de la un fapt natural la unul
cultural. Creatia este insasi principiul de geneza al valorii
d) Comunicarea care inseamna generalizarea sociala si asimilarea critica a
valorilor culturale, realizarea functiei sociale a culturii
Dpdv al functionalitatii, cultura se clasifica:element cultural, complex cultural, tip
de cultura, aria culturala, modelul cultural.
Elementul cultural este unitatea de baza, cea mai simpla a unei culturi, el
desemnand orice produs cultural care incorporeaza o valoare.
Complexul cultural e alcatuit dintr-un ansamblu de elemente culturale, corelate
functional si stilistic intre ele. El determina un anumit sistem cultural care
genereaza un anumit tip de cultura.
Tipurile de cultura se clasifica functie de anumite criterii:
a) Criteriul temporal-istoric: cultura antica, medievala, renascentista,
moderna, contemporana
b) Criteriul spatial-geografic: zona de afirmare a unei culturi: greaca,
egipteana, etc.
c) Criteriul tipologic culturi primitive, arhaice, evoluate
L. Blaga imparte cultura in cultura minora(copilaria unei culturi)si cultura
majora(maturitatea ei).
T. Vianu foloseste notiunile de cultura partiala si totala.
Aria culturala desemneaza regiuni si zone etnoculturale in care se gasesc culturi
inedite ca esenta si asemanatoare ca forma(aria culturii europene).
Modelul cultural indeplineste o functie normativa fara de celelalte culturi pe care
le influenteaza. In fiecare epoca istorica exista culturi si civilizatii reprezentative
care le influenteaza pe celelalte.
Finalitatea oricarui act de cultura o reprezinta creatia de valori, lumea valorilor
fiind deosebit de bogata si complexa. Valorile reprezinta un raport intre un
obiect(bun material, creatie spirituala, un principiu, o idee, un comportament) si
un subiect care apreciaza obiectul respectiv. Obiectul devine obiect al valorizarii
in virtutea calitatilor pe care le are, iar subiectul apreciaza aceste calitati, in
masura in care ele satisfac anumite trebuinte de ordin material sau spiritual.
Valorile se pot calsifica dupa natura obiectului in:
- Valori economice: avutie, proprietate
- Valori politice: democratie, dreptate, pluritate
- Valori stiintifice: adevar, certitudine, obiectivitate
- Valori religioase: viu, sacru, profan

- Valori sportive: fair-play


Valorile fundamentale ale umanitatii sunt:
- Adevarul ca valoare de cunoastere
- Binele ca valoare morala
- Frumosul ca valoare estetica
- Libertatea ca valoare folosofic-politica
Dupa criteriul stabilitatii sunt valori perene si valori cu o arie restransa de
cunoastere, iar dupa gradul de impact cu societatea, valori sociale si valori
individuale

CURS 3
Comunicare si cultura. Caracteristici
Cultura inseamna comunicare, iar comunicarea inseamna cultura afirma
Edward Hall, de unde rezulta ca cele doua concepte sunt inseparabile.
Comunicarea ca interactiune sociala este procesul prin care indivizii din aceeasi
cultura sau din culturi diferite isi transmit reciproc mesajele. Intregul proces este
influentat de cultura careia ii apartin deopotriva emitatorii si receptorii. Cum,
cand, unde, in ce fel, prin ce mijloace se comunica sunt chestiuni dictate de
cultura fiecaruia. Orice cultura are anumite caracteristici:
a) Cultura nu este innascuta, cu invatata
Invatarea este cea mai importanta caracteristica a culturii. Cultura se dobandeste
prin invatarea de catre oameni inca de la cele mai fragede varste, mai intai a
lucrurilor elementare pentru supravietuire, apoi pe masura dezvoltarii ca diinte
biologice si sociale, insusirea acelor norme, atitudini, comportamente etc. care
sunt considerate dezirabile de catre cultura proprie.
Invatarea culturala are loc in mai multe feluri: prin interactiunea cu ceilalti, prin
observare, prin imitare ca si prin alte mijloace cum sunt contactul din priviti,
utilizarea tacerii si a spatiului, prin invatarea limbii materne, prin preferinta
pentru activitatea fizica sau intelectuala, prin modul in care este preferabil sa se
rezolve conflictele etc. Toate aceste lucruri ca si multe altele sunt invatate in mod
inconstient prin interactiunea cu alti oameni in cadrul unor grupuri sociale si
institutii, formale sau informale precum: familia, scoala, biserica, grupul de
prieteni, colegi, etc. De asemenea cultura se invata din povesti si folclor, fie ca
este vorba de cultura populara traditionala, fie ca e vorba de vechi mituri. Cultura

se invata si din arta, din obiectele si operele de arta plastica pe care le-a produs o
anumita civilizatie.
b) Cultura este transmisa din generatie in generatie
Pentru ca o cultura sa existe este necesar ca ea sa transmita mesajele si
elementele esentiale. De aceea cultura este un continuu proces de comunicare,
de transmitere a ceea ce se numeste mostenirea culturala. Totodata, noile
obiceiuri, valori, principii, comporamente, si altele, trebuie de asemenea sa fie
comunicate fiecarui individ din acea cultura, ceea ce se realizeaza prin
interactiunile sociale.
c) Cultura se bazeaza pe simboluri
Abilitatea unei culturi de a crea simboluri ajuta la invatarea culturala de la
individ la individ, de la grup la grup. Dupa cum se stie, orice poate deveni un
simbol: o imagine, un gest, un cuvant, o piesa de imbracaminte, etc. din
momentul in care prin acord tacit, social si cultural i se acorda o anumita
semnificatie. Comunicarea simbolica, ca o parte componenta a comunicarii
sociale si culturiale, ii ajuta pe oameni sa isi organizeze experientele in forma
unor categorii abstracte si sa se exprime prin verbalizare si comunicare
nonverbala dar si prin alte mijloace sau suporturi: carti, filme, etc. Comunicand
simboluri, o cultura se pastreaza si totodata se transmite de la o generatie la
alta.
d) Cultura este suspusa schimbarii
Culturile sunt siteme dinamice supuse schimbarii prin confruntarea permanenta
cu informatia din surse exterioare, contacte interculturale ce determina schimbari
in orice cultura. Culturile sunt foarte usor fortate sa se altereze din cauza unor
razboaie de ocupatie, dezastre naturale, etc. Desi orice cultura e supusa
schimbarii, structura ei primara rezista la modificari majore. Spre exemplu
schimbarile in moda vestimentara, in obisnuinta de hrana, calatorie, locuire,
apartin unui set de valori ce se schimba de la o epoca la alta intr-o cultura. In
schimb, valori ca cele asociate eticii, muncii, timpului liber, practicile religioase,
atitudinea fata de cele doua sexe, sunt atat de adanc inradacinate incat presista
de la o generatie la alta sau de-a lungul mai multor generatii.
e) Cultura este etnocentrica
Etnocentrismul desemneaza conditia celor care considera ca felul lor de a fi, de a
actiona sau de a gandi trebuie sa fie preferat celorlalti, fiind insotit de
sentimentul apartenentei organice a individului la un grup si de constiinta
superioritatii valorii acestuia in raport cu celelalte. Etnocentrismul este asociat cu
intoleranta si xenofobia, rasismul si cu stigmatizarea.
In toate defintiile date etnocentrismului, este prezenta ideea ca propria cultura
reprezinta masura tuturor lucrurilor. Aceasta este insotita totodata de o apreciere
exagerata a propriilor valori si de tendinta de subapreciere a valorilor care stau la
baza culturii straine considerata inferioara.
Etnocentrismul se manifesta in forme active si pasive.
Formele pasive sunt expresii simplificate si elemente ale reprezentarilor sociale
care se manifesta mai ales ca prejudecati si stereotipuri. Prejudecatile infuelteaza
procesele de comunicare prin faptul ca angajeaza o atitudine negativa fata de un
grup sau membrii unui grup, atitudine bazata pe o generalizare eroanta si rigida.
Sunt modalitati de evaluare preluate mecanic si care ofera un sistem de explicatii

impartasite in cadrul unui grup social, etnic, national sau religios. Prejudecatile
apar in diferite grupuri culturale, mentin o situatie de fapt si actioneaza ca
bariere psihologice.
Stereotipurile sunt generalizari invatate de obicei negative in legatura cu un grup
si care raman fixate in minte si sunt vehiculate de indivizi. Numite si substitute
ale observatiei, ele apar spontan din dorinta de a schematiza si rationaliza, in
principiu fiind necesare deoarece raspun unor necesitati de facilitare a
cunoasteriii. Stereotipurile descriu anumite situatii generalizandu-le si netinand
cont de obiectul caruia i se aplica. Discriminarile care deriva din prejudecati sunt
modul de comunicare si relationare sociala prin care membrii unui grup isi
atribuie o imagine de superioritate fata de alti membrii si alte grupuri. Pentru a-si
justifica prejudecatile si atitudini discriminatorii, oamenii, mai ales cei din
grupurile dominante folosesc stereotipurile. Formele active ale etnocentrismului,
precum rasimul sau xenofobia, tin de comportament, iar stereotipurile si
prejudecatile servesc la justificarea unor actiuni si raporturi existente intre
diferite grupuri rasiale, etnice, religioase sau culturale.
A vorbi despre comunicarea interculturala in ziua de azi cand oamenii fi in
contact cu semenii lor din celalalt capat al lumii, printr-un click cu ajutorul
telefoanelor mobile sau mass-media inseamna a dori sa ii cunoastem mai bine pe
semenii nostri, sa-i intelegem si sa-i acceptam si comunicarea dintre noi sa fie
mai eficace.
Globalzarea a facut din comunicarea interculturala un fapt inevitabil. Lumea de
azi este supusa unor schimbari rapide, interactiunea dintre oameni capata noi
dimensiuni. Contactul si comunicarea cu alte culturi sunt caracteristici dominante
ale vietii moderne. Comunicarea intreculturala inseamna interactiunea directa
dintre oamenii din diferite culturi. O definitie atotcuprinzatoare asupra
interculturalitatii ne ofera Micheline Ray: Cine spune intercultural, spune in mod
necesar pornind de la sensul plenar al prefixului inter interactiune, schimb,
deschidere, reciprocitate, solidaritate obiectiva.
Importanta prefixelor din notiunile de multiculturalism, comunicare interculturala
si raporturi transnationale este analizara de Christian Ghiordano care observa ca
prefixele multi, inter si trans poseda intre ele evidente afinitati dar si subtile
diferente de conotatie.

CURS 4
Contactul dintre culturi
Contactul dintre culturi poate fi indirect(prin tiparituri, media, prin exportul sau
importul de produse culturale) sau direct(prin intalnirile dintre indivizi proveniti
din culturi diferite). La contactul cu o alta cultura, individul traieste experiente
emotionale noi provenite din eforturile lui de adaptare la noul sistem de semne.
Aceasta experienta imbraca 2 forme: ciocnirea culturala si socul cultural.

Ciocnirea culturala are loc in timpul contactelor de scurta durata cu o noua


cultura cand individul are timp doar sa constate diferentele intre cultura sa si
cultura gazda, manifesta un interes moderat fata de aceste diferente care il
amuza sau il surprind. Socul cultural se refera la acea experiena emotionala si
intelectuala ce apare la cel care plasat accidental sau datorita unor activitati
specifice in afara contextului socio-cultural initial resimte o puternica stare de
discomfort si de stres existential. Experienta vietuirii intr-un nou mediu sociocultural poate declansa diferite reactii de frustrare sau de respingere, de
destramare a identitatii, de revolta, de anxietate, de mirare sau chiar de
fascinatie in fata experimentarii noului context. Socurile culturale au mai multe
componente fiind determinate de diferite aspecte:
- Socuri legate de perceptia diferita a spatiului si timpului
- Socuri datorate diferentelor de rol si relationale din cadrul grupului
familiar(rolurile sotilor, tipurile de familie, stilurle de atasament etc.)
- Socuri legate de tipurile diferite de sociabilitate(ospitalitatea,
caracteristicile schimbmurilor reciproce)
- Socuri datorate intalnirii cu ritualuri si credinte religioase diferite etc.
Socul poate determina fie o mai buna cunoastere si insertie in cultura proprie, fie
o stare de disolutie interioara ce conduce la o adaptare convenabila la cultura
straina.
Termenul de soc cultural a fost introdus de antropologul american de origine
finlandeza Kalvero Oberg. Socul cultural cunoaste mai multe faze:
- luna de miere cand individul manifesta fascinatie si optimism fata de
noua cultura(savureaza mancarea, se bucura de calmul care domina
societatea, i se par interesante obiceiurile oamenilor, e fascinat de
arhitectura locala)
- Dezorientarea cu care individul este bombardat de stimuli noi, diferiti de
cei care ii primea in cultura sa; este dezorientat, ii lipsesc reperele de
interpretare si integrarea acestor stimuli in sistem
- Ostilitatea, enervarea; sterotipurile sunt activate emotional iar diferentele
fata de cultura originala incep sa fie percepute ca incoveniente(dorul dupa
mancarea de acasa, plictiseala intr-o comunitate considerata
neinteresanta, cu obiceiuri caraghioase si obositoare, melancolie la
amintirea locurilor de acasa)
- Insanatosire si acceptare pe masura ce individul capata abilitatea de a se
descurca in noua societate, diferentele sunt luate ca atare, trecute in
fundalul cotidian al existentei, acceptarea noului sistem de viata,
integrarea in societate prin adoptarea unor evenimente din noul mod de
viata
- Biculturalitatea individul poate trai comfortabil in ambele culturi fara a fi
stresat de schimbarea stimulilor diferiti pe care ii primeste din fiecare
cultura
- Intoarcerea acasa revenirea la cultura de origine poate produce socul
cultural inversat caracterizat prin aceleasi faze

Aculturarea si alienarea
Confruntati cu socul cultural, cu inevitabile sentimente negative de nemultumire,
frustrare, confuzie, indivizii pot ajunge la 2 tipuri de rezultat: aculturarea sau
alienarea. Cele 2 rezultate depind atat de atitudinea initala pe care indivizii le au
in momentul contactului cu noua cultura si de strategiile de gestionare a socului
cultural.
Aculturarea se produce cand atitudinile initiale ale individului sunt toleranta,
acceptarea, increderea de sine. In gestionarea sentimentelor negative produse de

socul cultural, individul alege strategii integrative(observa, asculta, intreaba, se


conformeaza, face compromisuri). In felul acesta el va ajunge sa inteleaga noua
cultura si sa se integreze sistemului ei in diverse moduri si grade. Aculturarea
este procesul prin care indivizii sau grupurile care intra in contact direct sunt
atrasi treptat de sistemul de valori si practici ale unuia sau altuia dintre indivizi
sau grupuri.
Procesul de aculturare depinde de locul, scopul si durata contactelor dintre
indivizii cu medii culturale diferite si cunoaste diverse grade de manifestare.
Astfel se obtin mai multe tipuri de aculturare:
a) Colonizarea si invazia in situatiile de colonizare, populatia colonizatoare
impune populatiei colonizate propria cultura; in situatiile de invazii,
membrii culturii invadate adopta unele elemente din cultura invadatoare
b) Aculturarea unilaterala se produce in situatii de contact intre grupuri de
participanti la un eveniment
c) Aculturarea bilaterala se produce in cadrul contactelor stabilite intre
grupuri nationale inegale sau egale demografic; membrii culturilor se
influenteaza reciproc in cadre diferite
d) Aculturarea multilaterala are loc in cadrul contactelor stabilite intre
numeroase grupuri etnice inrudite din acelasi stat sau intre grupuri etnice
diverse care locuiesc pe teritoriul aceluiasi stat.
e) Contactul intre grupui nationale si grupuri extranationale(emigranti pe
scurta durata) grupurile minoritare observa diferentele fata de cultura lor
de provenienta si elemente din cultura gazda
Alienarea culturala se produce atunci cand individul are atitudini initiale de
suspiciune, teama, neincredere, intoleranta. In gestionarea socului cultural,
individul alege strategii reactive(a se retrage). Cand indivizii nu sunt capabili sa
se adapteze la noua cultura ei sufera un proces de alienare culturala ce se
manifesta ca proces de devalorizare a culturii gazda si dorinta de intoarcere la
cultura de origine, individul avand sentimente de marginalizare sociala, furie.
Sentimentul dezradacinarii e parte a alienarii culturale.

CURS 5
Exista 12 surse concrete si imediate de neintelegeri si gafe in comunicarea
interculturala: tabuurile si simbolurile, conditia sociala a femeii in raport cu
barbatul, maniera de a arata respectul, perceptia timpului si a spatiului, eticheta
in afaceri, mesajele nonverbale, limba si translatorul, imbracamintea,
argumentatia si puterea de convingere, mediul politic si religios, prejudecatile si
importanta acordata cuvantului scris.
Tabuuri si simboluri
Cuvantul tabu este de origine polineziana si se refera la diferite interdictii cu
caracter sacru a caror incalcare atrage automat sanctiuni divine sau sociale
severe. Tabuurile pot fi locuri sacre, persoane,gesturi si cuvinte, sau expresii a
caror discutare este interzisa. Prin extensie de la tabuul de ordin religios, se
admite si existenta unor tabuuri morale si sociale ce privesc obiecte, culori,
numere, cuvinte, expresii verbale, gesturi, daruri si comportamente incredibil de
variate de la o cultura la alta.
Conditia femeii
Statutul social al femeilor si relatiile barbat-femeie comporta abordari specifice in
culturi si religii diferite. In Asia si in lumea islamului, statutul femeilor este
categoric altul decat in lumea crestina occidentala. In multe tari islamice, femeile
se supun aproape neconditionat vointei barbatilor si sunt lipsite de putere de
negociere in relatiile dintre sexe. Ele nu stau cu barbatii la aceeasi masa si este
exclus ca barbatul sa serveasca o femeie la masa sau sa ii aduca apa cu atat mai
putin sa negocieze cu ea de la egal la egal.
Maniera de a indica respectul
Problema care se ridica este aceea de a cunoaste modurile in care se manifesta
respectul fata de partener in aria sa culturala. Respectul poate fi indicat prin
varsta, sex, statut social, rang ierarhic, titluri, daruri si onoruri, punctualitate,
imbracaminte, pastrarea distantei, atentia acordata zilelor de sarbatoare, orelor
de rugaciune sau de siesta, prin gesturi specifice de plecaciune, contact vizual
moderat, postura trupului in picioare, etc.
Perceptia timpului si spatiului
Timpul e un indicator important al sentimentelor, atitudinilor si opiniilor
partenerilor de negocieri. Un minut, o ora sau o zi nu au aceeasi semnificiatie in
toate culturile. Problema timpului priveste in special punctualitatea, amanarea,
graba sau rabdarea si ordinea sosirii la intalnirile de afaceri. Conduita
negociatorilor in raport cu timpul tradeaza aria socio-culturala de origine. Arabii si
latinii nu fac mare caz din punctualitate, pe cand balcanicii au obiceiuri bizantine
si pot fi chiar agasati de punctualitate si precizie.
Eticheta afacerilor
Eticheta si ritualul intalnirilor de afaceri prezinta numeroase "ciudatenii" culturale
care pot da nastere la confuzii si gafe.
Gestica
Gestul de a da din cap poate avea seminificatii contradictorii in tari si culturi
diferite. In Bulgaria sau Albania de pilda, a da din cap sus-jos inseamna nu, iar a

clatina din cap inseamna da. Gestul de a face cu ochiul are semnificatii
contradictorii in tari diferite.
Limba si translatorul
Diferenta cea mai evidenta dintre doua culturi este data de limba. Indiferent de
cultura, oamenii folosesc un amestec de limbaj verbal, limbaj al vocii si limbaj al
trupului cat si o sumedenie de alte simboluri vizuale si semnale acustice.
Imbracaminte
Ca regula generala tinuta conservatoare si protocolara in stil occidental nu ridica
probleme aproape nicaieri in lume. Tinuta de afaceri standard este practic
obligatorie in mediile de afaceri din Europa occidentala si Statele Unite.
Etica si puterea de negociere
Probleme care se ridica din acest punct de vedere privesc gradul de importanta
pe care il au factorii subiectivi in presiunea si argumentatia specifica comunicarii
interculturale.
Contextul religios si politic
Asemanator cu situatia de mai sus.
Prejudecatile
Problemele care se ridica din acest punct de vedere se refera la faptul ca adesea
la inceputul negocierilor poate fi necesar si oportun sa se luptam pentru a
demonta sau corecta parerile pe care alte popoare si culturi si le-au format in
mod mai mult sau mai putin eronat fata de noi.
Eticheta cuvantului scris