Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea tefan cel Mare, Suceava

Facultatea de tiine Economice i Administraie Public


Programul de studii: Contabilitate i Informatic de Gestiune
Anul I, Sem. II, ID.

ECONOMIE 2
TEMA DE CONTROL NR. 1

Lect. univ. dr.

Student

2015
Rolul statului in dezvoltarea economica. Masuri adoptate si efecte anticipate

Interventia statului in economie este extrem de complexa in perioada contemporana. Evolutiile


economice, sociale, curentele de gandire economica au antrenat profunde transformari in ceea ce
priveste rolul statului in economie.
Crizele economice, razboaiele, precum si necesitatea sustinerii unor lucrari de mari proportii in
domeniul infrastructurii au facut necesara reconsiderarea rolului statului. Aceasta a constat in
sprijinirea dezvoltarii industriei, protectia economiei nationale, dezvoltarea comertului exterior
etc. Dupa primul razboi mondial, statul se implica tot mai mult in economie, la inceput sprijina
reconstructia, apoi sustine diverse programe, ceea ce conduce la sporirea cheltuielilor publice.
Implicarea statului prin subventionarea transporturilor, cresterea numarului de societati
comerciale mixte, subventionarea exporturilor etc. determina o schimbare a mentalitatii.
Triumful politicilor economice de inspiratie keynesista este evident, iar statul preia si atributii
legate de protectia sociala, redistribuirea veniturilor si sustinerea activitatii economice.
Interventia statului in economie se realizeaza prin intermediul politicilor economice.
Prin politica economica se intelege ansamblul masurilor pe care le ia statul pentru a influenta
viata economica. Aceste masuri pot fi elaborate de administratia centrala (guvern, parlament), si
au o actiune de obicei la scara macroeconomica (pe ansamblu economiei), cu efecte la acelasi
nivel sau pot apartine administratiilor locale si in acest caz se refera la a 636g67g ctivitatea de pe
un teritoriu mai restrans, bine definit. Politica economica adoptata la nivel central difera deci,
atat ca perspectiva cat si a instrumentelor de aplicare si a efectelor scontate, de cele la nivel local.
De exemplu, masurile legate de stoparea inflatiei nu pot fi luate decat la nivel central unde
administratia are parghiile necesare pentru actiune.
Politicile macroeconomice pot fi de conjunctura si de structura. Prima vizeaza indeosebi cererea
agregata si indeosebi componentele ei, respectiv din sectorul public si privat si modul in care
acestea pot fi influentate in vederea realizarii unei stabilitati macroeconomice. A doua vizeaza
oferta agregata, si se refera la instrumente prin care pot fi influentate volumul capitalului, a
muncii si incorporarea progresului tehnic in productie.
Din punctul de vedere al perioadei de timp, politica economica poate fi construita pe baza unor
obiective si instrumente care sa vizeze termenul scurt sau o perioada mai lunga. Obiectivele
politicii economice se refera la urmatoarele aspecte: controlul inflatiei si asigurarea unei

stabilitati a preturilor; controlul somajului si realizarea unei piete a muncii dinamice si


echilibrate; realizarea unei balante de plati echilibrate; realizarea unui buget de stat echilibrat;
distribuirea echilibrata a veniturilor si redistribuirea acestora; protejarea mediului inconjurator.
Aceste obiective nu pot fi intotdeauna delimitate cu precizie, ele intrepatrunzindu-se si uneori
chiar intrand in contradictie, cum ar fi politicile legate de reducerea somajului si a inflatiei. De
asemenea, masurile de stabilizare a preturilor pot afecta echilibrul de pe piata muncii si
realizarea unei cresteri economice sustinute precum si a unei balante de plati favorabile.
Autoritatile politice pot interveni in viata economica prin forme directe si indirecte.
Interventia directa a statului se realizeaza prin urmatoarele instrumente: politica preturilor, a
salariilor si a veniturilor; balanta de plati care poate fi influentata la randul ei, de politicile
comerciale, in special prin masuri permanente legate de importurile si exporturile de bunuri si
capital; investitii ale statului menite sa asigure o crestere economica sanatoasa si sa sprijine unele
domenii cum ar fi: industria, transporturile, telecomunicatiile, precum si evitarea degradarii
mediului ambiant sau atenuarea unor conflicte sociale generate de lipsa locurilor de munca;
concurenta, in vederea diminuarii posibilitatilor de abuz, mai ales in ceea ce priveste calitatea
bunurilor sau a unor domenii de activitate.
Obiectivele politicilor economice se fundamenteaza pe teoria economica, pe relatiile economice
ale etapei, si tine cont de preferintele publice ale partidului aflat la guvernare sau ale partidelor
din coalitia guvernamentala, interesele grupurilor de presiune si nu in ultima instanta de situatia
internationala.
Interventia indirecta se realizeaza mai ales prin politica bugetara si fiscala. Prin intermediul
politicii bugetare statul poate influenta economia modificand volumul si structura veniturilor si al
cheltuielilor.
Bugetul de stat. Una din cele mai eficiente instrumente de interventie a statului in economiile
tuturor tarilor lumii este bugetul de stat.
Acesta reprezinta un document care cuprinde pe de-o parte, cheltuielile publice si pe de alta
parte, veniturile aferente acestora, pe o perioada de un an. Se calculeaza anticipat, pe baza
previziunilor privind activitatea economica, evolutia veniturilor si a cheltuielilor necesare

activitatii publice. Bugetul de stat se bazeaza pe trei principii: anualitatii, ceea ce inseamna ca se
calculeaza pe un an; unitati, ceea ce inseamna ca toate veniturile si cheltuielile sunt cuprinse intrun singur act; universalitatii, ceea ce inseamna ca toate veniturile se contopesc intr-o masa
comuna si servesc acoperirii cheltuielilor prevazute. Cheltuielile bugetului de stat include
urmatoarele domenii: administratia publica, invatamant si educatie, cultura, sanatate, asistenta
sociala, aparare, dobanzi care trebuie platite pentru imprumuturile primite de stat sau
colectivitatile locale.
Structura cheltuielilor publice desi este diferita de la o tara la alta cuprinde in linii mari
urmatoarele:
1. consumul intermediar, format din bunuri si servicii destinate functionarii administratiilor
publice centrale si locale;
2. subventii si ajutoare banesti pentru investitii, in domenii bine precizate si aprobate de puterea
legislativa;
3. salarii platite lucratorilor din domeniul public;
4. prestatii sociale concretizate in: alocatii familiale, alocatii de somaj, pensii;
5. dobanzi varsate pentru imprumuturile contractate de stat;
6. alte cheltuieli.
Cheltuielile bugetare pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel:
- dupa profilul activitatilor publice: cheltuieli cu functionarea administratiei publice centrale si
locale, justitie, armata, invatamant, cultura, actiuni economice, actiuni sociale;
- dupa natura institutiilor care obtin venituri de la bugetul de stat: unitati administrativteritoriale, alte institutii publice;
- dupa fondurile din care se finanteaza cheltuielile: bugetul central, bugete locale, conturi
speciale ale trezoreriei etc.;

- dupa rolul cheltuielilor in activitatea economica: cheltuieli pentru consum public: armata,
intretinerea aparatului administrativ, justitie etc., si cheltuieli care asigura largirea activitatii
economice: investitii in noi intreprinderi publice, reutilarea celor existente, investitii in sectorul
energetic, invatamant, infrastructura, sisteme de irigatii;
- dupa natura economica a cheltuielilor publice: 1. cheltuieli cu functionarea si intretinerea
administratiilor publice, ale institutiilor publice (salarii, procurarea unor materiale, servicii,
iluminat, posta, telefon, incalzit etc.); 2. cheltuieli de transfer, cuprinzand sume din fondurile
publice alocate diferitelor persoane fizice sau juridice cu titlu definitiv si nerambursabil
(dobanzile la datoria publica, ajutoare de somaj, pensii, subventii acordate firmelor etc.); 3.
cheltuieli pentru investitii destinate construirii de noi intreprinderi, reutilarii celor existente,
construirii unor institutii publice (ca de exemplu: scoli, spitale, etc.);
Veniturile bugetare provin din urmatoarele surse: venituri obtinute din activitatea proprie,
desfasurata in intreprinderile publice, partea din profiturile obtinute in societatile mixte (cu
capital privat si public), precum si din impozite si taxe. In primul caz, fondurile banesti rezulta in
urma repartitiei primare a venitului, iar al doilea caz, ele provin din redistribuirea venitului
national. In unele cazuri exceptionale, statul recurge la imprumuturi interne sau externe sau la
emisiunea monetara.
Impozitele si taxele sunt principalele forme de venit la bugetul de stat. Ele constituie o prelevare
asupra diferitelor forme de venit, cu titlu obligatoriu, definitiv, deci nerambursabil. Atributele
esentiale sunt: obligativitatea, nerambursabilitatea, dreptul de urmarire in caz de neplata si
generalitatea, adica extinderea asupra tuturor categoriilor sociale.
Impozitele si taxele pot fi: directe si indirecte. Cele directe includ: impozitele asupra salariilor,
profiturilor, veniturilor agricole, veniturilor liber profesionistilor si asupra altor forme ale
veniturilor. Impozitele indirecte sunt formate din: taxa pe valoarea adaugata, accize, taxa asupra
produselor petroliere, taxele vamale etc.
Sistemul de impunere poate fi de doua feluri: in cote fixe si cote procentuale. Acestea din urma
se aplica in urmatoarele forme: impunere proportionala (la o cota de impozit fixa, marimea
impozitului va fi proportionala cu nivelul venitului), impunere progresiva (cotele de impozit

cresc odata cu cresterea marimii materiei impozabile), si impunere regresiva (in cazul in care, pe
masura sporirii veniturilor scade cota de impunere).
In conditiile in care veniturile au fost integral cheltuite si au acoperit aceste cheltuieli, deci
veniturile sunt egale cu cheltuielile, bugetul este echilibrat si are un efect neutru asupra evolutiei
preturilor.
In majoritatea cazurilor, datorita actiunii unor factori cum ar fi: cresterea preturilor, scaderea
neprevazuta a activitatii economice, aparitiei unor cheltuieli neprevazute, evaziunile fiscale etc,
cheltuielile bugetare pot depasi veniturile. Apare, in acest mod deficitul bugetar. Se pune
intrebarea: de ce nu se stabilesc taxe si impozite mai mari pentru a preintampina o asemenea
situatie?
Prelevarile fiscale apasatoare micsoreaza veniturile agentilor economici si posibilitatea lor de a
crea locuri noi de munca, de a moderniza si de a eficientiza activitatea economica. Felul in care
presiunea fiscala influenteaza asupra veniturilor fiscale, a fost studiata cu ajutorul curbei lui
Laffer (economist american):
Presupunem ca in momentul t0 creste presiunea fiscala si, ca urmare, sporesc veniturile bugetului
de stat (R0) din aceasta sursa. Daca aceasta politica se mentine, agentii economici isi restrang
activitatea, creste de asemenea pericolul evaziunilor fiscale, iar unii investitori sunt descurajati si
renunta sa initieze activitatile pe care si le-au propus, deoarece cu un impozit devenit
impovarator, actiunile lor sunt nerentabile. Asa se explica ca in perioada urmatoare t 1, scad
veniturile fiscale la R1. Daca, insa, nivelul impozitelor se diminueaza dar se mareste baza de
impozitare, activitatea economica tinde sa se relanseze, iar veniturile statului cresc.
Cauzele deficitelor bugetare pot fi de ordin conjunctural si structural. In prima categorie scaderea
activitatii economice, ocupa un loc important. Orice diminuare a productiei de bunuri si servicii
sau orice crestere mai slaba decat previziunile realizate de organismele statului conduce la
micsorarea veniturilor din impozite si taxe, deci a intrarilor fiscale. In unele cazuri, cheltuielile
pot depasi previziunile datorita unor factori cum ar fi: cresterea alocatiei pentru somaj, a
pensiilor sau a unor subventii. Dintre cauzele de ordin structural cele legate de evolutia
somajului ocupa un loc important. Orice crestere a acestuia va impovara bugetul de stat cu
cheltuieli suplimentare si este legat tot de recesiunea economica.

O serie de alti factori contribuie, de asemenea, la cresterea cheltuielilor bugetare, dintre care pot
fi enumerati: sporirea numarului personalului din administratiile publice si a investitiilor in acest
domeniu, generate de necesitatea dotarii cu mijloace moderne, sporirea investitiilor in sectorul
public, mai ales in infrastructura, energetic, participarea statului la societati mixte, acordarea de
subventii, dezvoltarea cercetarii stiintifice fundamentale si aplicative; sporirea cheltuielilor in
domeniul invatamantului, sanatatii, culturii ca urmare a cresterii populatiei si cerintelor tot mai
mari ale vietii economice si sociale; dezvoltarea retelelor de asigurari sociale, extinderea retelei
de mass-media, pretind sporirea cheltuielilor bugetare.
Sistematizarea teritoriului si protectia mediului inconjurator sporesc cheltuielile bugetare, alaturi
de alte domenii ca: aparare, participarea tarii la diferite institutii si organisme internationale
precum si cresterea obligatiilor legate de serviciul datoriei publice.
Deficitul bugetar are cateva influente negative: conduce la cresterea masei monetare in
economie, deci la inflatie, la indatorarea generatiilor viitoare si la sporirea fiscalitatii.
Unii economisti considera ca pentru a acoperi deficitele bugetare nu este necesar sa sporeasca
fiscalitatea. In conceptia lor, se poate actiona prin cresterea bazei monetare, daca inflatia nu este
foarte ridicata si, de asemenea, prin imprumuturi de stat.
Interventia statului in economie este extrem de complexa in perioada contemporana. Evolutiile
economice, sociale, curentele de gandire economica au antrenat profunde transformari in ceea ce
priveste rolul statului in economie, mai ales dupa primul razboi mondial. O forma importanta de
interventie a statului in economie il reprezinta politica economica.
Prin politica economica se intelege ansamblul masurilor pe care le ia statul pentru a influenta
viata economica. Aceste masuri pot fi elaborate de puterea centrala (guvern, parlament) si au o
actiune de obicei la scara macroeconomica (pe ansamblu economiei), cu efecte la acest nivel sau
pot apartine administratiilor locale si in acest caz se refera la a 636g67g ctivitatea de pe un
teritoriu mai restrans, bine definit.
Statul are un rol important si in corectarea mecanismelor pietei astfel incat anumite
dezechilibre sa fie estompate si chiar inlaturate. In acest scop, se propun anumite obiective cum
ar fi: achizitionarea de catre stat a anumitor bunuri pentru armata, administratie etc., cresterea

volumului serviciilor in domeniul sanatatii, invatamantului, culturii etc. Interventia statului se


realizeaza si prin ajustarea externalitatilor mai ales in domeniul protejarii mediului si a unei mai
bune ingrijiri a populatiei.
Interventia

indirecta se

realizeaza

mai

ales

prin politica

bugetara

si

fiscala.

Prin

intermediul politicii bugetare statul poate influenta economia modificand volumul si structura
veniturilor si a cheltuielilor.

TEMA DE CONTROL NR. 2


Principalele dezechilibre macroeconomice si modalitatile de gestionare a
acestora

Prin dezechilibru economic se nelege starea economiei naionale sau a unei componente a
acesteia de a nu fi n echilibru. Intrucat aciunea forelor economice contrarii este permanent,
echilibrul se manifestca o stare de moment, vremelnic i ntmpltoare a sistemului economic,
pe cnd dezechilibrul economic semanifest permanent, ns cu intensiti diferite n timp i n
cadrul componentelor economiei naionale.
Dezechilibrul economic, n funcie de intensitatea i efectele pe care le produce, poate fi
interpretata ca stare normal a economiei de pia, a evoluiei acesteia, atunci cnd nu
dezorganizeaz n sensnegativ economia i se manifest n forme dorite i acceptate de societate,
ca suport al progresuluieconomico-social. Devenite preponderente i permanente, aceste
dezechilibre caracterizeaz starea normal,dinamic, de dezvoltare a economiei; b) ca o stare
normal i nedorit a economiei creatoare de dezordine i incompatibiliti n cadrul
funcionalitii sistemului economic. Dac dezechilibrele amintite se manifest parial i
pe termen scurt, elenu pot influena n mod decisiv tendina dominant a sistemului economic.
Dezvoltarea economic, deistnjenit. tinde spre normalitate. Atunci cnd dezechilibrele
nedorite devin predominante, n economie seinstaleaz starea de criz. Paralel cu dezechilibrele
nedorite se manifest i dezechilibrele normale, dar acestea au caracter parial i se desfoar pe
termen

scurt,

influennd

ntr-o mic

msur

cursul

economiei.

Cnd dezechilibrele nedorite cuprind cele mai importante componente ale sistemului economic, s
egeneralizeaz i se prelungete n timp, criza din economie devine structural. n cazul
dezechilibrelor anormale obinuite, reechilibrarea economiei i a procesului de dezvoltare
economic implic reducerea intensitii, a nivelului i a gradului de extindere a dezechilibrelor
nedorite, aducerea acestora la limitele dezechilibrelor admisibile. n situaia dezechilibrelor
profunde i generalizate, sistemul economic sedeprteaz tot mai mult i tot mai inegal de
principalele componente ale sale de starea sa iniial, trebuind modernizate structurile viabile,
nlturate structurile care nu au viitor i create noi structuri (fore) aleeconomiei, care s permit
un alt echilibru dinamic.

Teoria dezechilibrului economic - concept, forme, cazuri de dezechilibru

n economia contemporan, realitatea arat c agenii economici care sunt susceptibili de a


economisi, n general, nu sunt aceeai cu cei care iau decizia de a investi, existnd posibilitatea
dezechilibrului economic, dereglarea raportului dintre cererea i oferta global fa de nivelul de
echilibru (I < S sau I > S).
Mrimile msurabile, care se compar i care evideniaz egalitatea sau inegalitatea dintre ele,
sunt rezultatul aciunii conjugate a unor fore opuse. n cazul echilibrului, ele se anuleaz
reciproc, n timp ce n situaia de dezechilibru, unele devin preponderente n raport cu altele.
Dezechilibrul economic general reflect acea situaie a unei economii, caracterizat prin
dereglarea raportului dintre cererea global i oferta global, n cadrul sistemului de piee (piaa
bunurilor, piaa monetar, piaa muncii etc.).
n acest sens, se poate spune c cele mai semnificative dezechilibre dintr-o economie naional
sunt: stagnarea sau contracia produciei; inflaia sau deflaia; subocuparea (omajul) sau, mai rar,
supraocuparea etc.
Dezechilibrul economic se poate interpreta fie ca o stare normal a dezvoltrii economice, fie ca
o stare anormal, rezultat din nclcarea regulilor fundamentale ele economiei de pia.
Indiferent de caracteristica strii sale, dezechilibrul economic (ca i echilibrul dinamic) se
manifest, n condiiile micrii reale a vieii economice, nu absolut, ci ca tendin.
Dezechilibrele manifestate i percepute ca stri normale ale activitii economice sunt acelea care
nsoesc dezvoltarea economic de ansamblu i sunt, n consecin, acceptate de societate (de
exemplu, ntr-o activitate economic depirea cheltuielilor de ctre venituri reprezint o form a
dezechilibrului normal; aceast situaie ntlnit n majoritatea activitilor agenilor economici
st la baza nviorrii ofertei de bunuri economice i satisfacerii corespunztoare a cererii).
Dezechilibrele cunoscute ca stri anormale ntr-o activitate economic sunt acele dezechilibre
nedorite i neacceptate de societate, care pot provoca tensiuni sociale i politice i care sunt
reflectate de regul n scderea economic (de exemplu, creterea cheltuielilor bugetare peste
nivelul veniturilor bugetare creeaz un deficit bugetar, care trebuie finanat, iar de cele mai multe
ori aceast finanare va genera fie o cretere a presiunii fiscale asupra populaiei i agenilor
economici, fie o emisiune monetar fr acoperire, deci inflaie).

n funcie de cele dou stri amintite, formele fundamentale ale dezechilibrului economic
general, n cadrul unei economii de pia concureniale, sunt: presiunea i absorbia.
Presiunea este considerat expresia unui dezechilibru normal i se caracterizeaz prin existena
unei oferte execedentare, ceea ce nseamn c vnztorii "alearg" dup cumprtori, adic
vorbim de o pia a cumprtorilor (buyers market). Starea de presiune presupune o concuren
acerb ntre vnztori, cumprtorii fcnd selecia bunurilor care se produc, pentru c au
posibilitatea s aleag.
Absorbia este reflectarea unui dezechilibru anormal i se caracterizeaz printr-o cerere
excedentar, ceea ce nseamn o penurie de ofert, adic este o pia a vnztorilor (sellers
market). n acest situaie, cumprtorul este cel care "st la rnd", la nivelul acestuia
manifestndu-se o aspiraie nesatisfcut. Starea de absorbie se traduce n realitate prin
concurena puternic ntre cumprtori i formarea "cozilor" de ateptare n magazine.
Cnd se creeaz o egalitate ntre nivelul aspiraiei vnztorului i cel al consumatorului, pe pia
se manifest starea de echilibru.
Dezechilibrele economice sunt expresia influenei unei sume de factori (modificrea limitelor
resurselor i tehnologiilor, restriciile sau posibilitile consumatorilor privind cumprarea de
bunuri i servicii, greeli de politic economic pe termen lung etc.), astfel c n acest sens, pe
pia exist n orice moment surplusuri din partea cererii sau ofertei, economia fiind dominat de
dezechilibre. De altfel, acestea surprind fiecare moment din dinamica vieii economice, ns
aspectul important care-l intereseaz pe economist este trendul raportului (decalajului) dintre
cererea i oferta global. Dac aceast marj are o tendin de cretere, economia se afl ntr-un
proces de dezechilibru, i este nevoie de politici macroeconomice adecvate pentru stoparea
acestui proces. Dac ns decalajul dintre cele dou mrimi tinde s se micoreze, economia se
caracterizeaz printr-un echilibru dinamic, cele dou mrimi (cererea i oferta) sunt ntr-un
proces de adaptare una la exigenele celeilalte, iar msurile de politic macroeconomic aplicate
trebuie s continue.
Aadar, cauzele fundamentale ale dezechilibrelor macroeconomice se refer, fie la excesul de
ofert, fie la excesul de cerere. n funcie de aceste evoluii ale mrimilor implicate, principalele
dezechilibre economice se manifest n urmtoarele cazuri:

a)

Excesele de ofert, att pe piaa bunurilor, ct i pe piaa muncii se concretizeaz n

imposibilitatea vnzrii unei pri a bunurilor produse i n neutilizarea unei pri din fora de
munc disponibil, adic n creterea omajului (cu alte cuvinte, producie fr desfacere i
oameni fr ocupaie). Excesul de ofert pe piaa bunurilor economice (presiunea) are mai
multe cauze, printre care enumerm: scderea puterii de cumprare a populaiei, care nu mai
poate absorbi o parte din masa de bunuri de pe pia; incertitudinile pieei, care determin pe
fiecare productor s-i formeze rezerve (stocuri) de produse, pentru a nu pierde potenialii
cumprtori, rezerve care, la nivel naional, depesc cu mult cererea normal de bunuri;
formarea unui surplus de capaciti de producie, ca urmare a creterii investiiilor, capaciti care
nu-i gsesc pe deplin corespondena n planul cererii globale etc.
b)

Excesul de cerere pe piaa bunurilor i excesul de ofert pe piaa muncii reprezint o

combinaie mai grav prin implicaiile sale economico-sociale, ntruct conduce de regul la
manifestarea simultan ntr-o economie a celor dou fenomene -inflaie i omaj. Printre cauzele
care pot determina excesul de cerere (absorbia) pe piaa bunurilor se pot enumera: satisfacerea
insuficient a aspiraiilor consumatorilor, care sunt nevoii s recurg la substituiri de bunuri
forate, inclusiv la economii silite, ntreinnd astfel i mai mult cererea; disproporiile ntre
ramurile de producie, care se reflect ntr-un volum mai mic al ofertei de bunuri n raport cu
cererea de bunuri de producie i de consum din partea agenilor economici i populaiei;
potenialul investiional sczut etc.
BURSA 25.02.2015
Comisia European (CE) a decis astzi s demareze procedura de dezechilibru macroeconomic
pentru Romnia i Portugalia, dou dintre cele 16 ri identificate, n noiembrie, c nregistreaz
dezechilibre economice, potrivit unui comunicat al CE.
Executivul european transmite: "Romnia se confrunt cu dezechilibre macroeconomice care
necesit monitorizare i aciuni la nivel de politici. n cele trei programe consecutive cu UE i
FMI, dezechilibrele externe i interne au fost reduse semnificativ. Cu toate acestea, riscurile de
pe urma situaiei relativ negative a investiiilor internaionale nete i o capacitate redus de
export pe termen mediu necesit atenie. Mai mult: stabilitatea sectorului financiar a fost
meninut pn acum, ns persist vulnerabilitile externe i interne din sectorul bancar".

n total, 16 ri europene au deschis procedura de dezechilibru macroeconomic, n diferite faze.


n urma deciziei de astzi a CE, ara noastr a fost plasat n faza a doua dintre cele cele ase ale
procedurii.
Comisarul european pentru afaceri economice i monetare, Pierre Moscovici, a declarat: "Acesta
este un set important i echilibrat de decizii care reflect complet situaia economic actual.
Comisia demonstreaz att importana reformelor structurale, ct i respectul regulilor fiscale.
Cele mai multe dintre statele noastre membre fac eforturile necesare. Altele trebuie s accelereze
i s-i intensifice eforturile de reform i s i reduc deficitele i datoria.Vom continua s le
ncurajm n aceast direcie, folosind toate instrumentele legale ce ne stau la dispoziie, dac va
fi necesar".
Comisia va prezenta recomandrile sale Consiliului European i se ateapt s fie discutate la
reuniunea minitrilor Ecofin din martie, cnd CE va organiza o nou rund de ntlniri bilaterale
cu statele membre, ca s le ofere oportunitatea de a discuta rapoartele de ar. Pn la mijlocul
lunii aprilie se ateapt ca statele membre s-i prezinte noile programe naionale de reform i
noile programe de stabilitate sau convergen. Pe baza acestor informaii, Comisia va prezenta n
luna mai noile recomandri specifice pentru fiecare ar cu privire la cele mai importante
prioriti care trebuie abordate.
Sistarea plilor fcute de la bugetul UE i creterea cofinanrii proiectelor europene sunt
principalele consecine ale declanrii procedurii de dezechilibru macroeconomic i a ncetrii
acordului cu FMI i Comisia European.
Oficialii europeni au artat c, n Romnia, dezechilibrele au fost semnificativ reduse, dar
rmne un risc al implementrii reformelor, avnd n vedere c autoritile intenioneaz s ias
din programul de asisten extern n acest an, astfel c este necesar o monitorizare. Procedura
privind

dezechilibrele

macroeconomice

este

un

mecanism

de

supraveghere

pentru

prentmpinarea i corectarea dezechilibrelor macroeconomice n cadrul UE.


Romnia a nregistrat i anterior un dezechilibru ntre creanele i datoriile externe, adic n
ceea ce privete poziia investiional net, menionat de CE pentru deschiderea acestei
proceduri. ns, acest lucru este normal pentru o ar n tranziie, care import capital pentru a se
dezvolta. Sigur c trebuie meninut un echilibru, dar toate rile din vecintate, inclusiv Polonia

i Cehia se afl n aceeai situaie, a precizat, pentru Romnia liber, Ionu Dumitru,
preedintele Consiliului Fiscal. Acesta arat c principala consecin a ncetrii acordului cu FMI
i CE este creterea cofinanrii proiectelor europene de la 5%, ct este n prezent, la 15%,
Romnia beneficiind n acest moment de condiii speciale. Chiar dac nu am reuit s absorbim
attea fonduri europene ct ne-am dorit, reducerea cofinanrii ne-a fost de mare ajutor. Sunt bani
n plus, care au intrat n ar, a adugat Dumitru.
Potrivit celui mai recent raport de ar publicat de CE n cadrul Semestrului european 2015,
Romnia se confrunt cu dezechilibre macroeconomice, ce necesit monitorizare i o serie de
msuri de politic n domeniu. Prin problemele enumerate se numr: poziia investi ional net,
accesul dificil la finanare pentru IMM-uri, utilizarea necorespunztoare a fondurilor europene
pentru finanarea investiiilor, politica fiscal imprevizibil care nu stimuleaz investiiile i
exportul, probleme structurale pe piaa muncii etc. Suntem pe ultimul loc, alturi de bulgari n
ceea ce privete salariul mediu n UE. Vor s avem preuri ca n vest, inclusiv la gaze, dar
salariile s fie ca n est. Pe de alt parte este o contradic ie ntre cre terea competitivit ii i toate
restructurrile aferente i creterea numrului de locuri de munc, spune Cristian Prvan,
secretarul general al Asociaiei Oamenilor de Afaceri din Romnia
Procedura privind dezechilibrele macroeconomice este un mecanism de supraveghere pentru
prentmpinarea i corectarea dezechilibrelor macroeconomice n cadrul Uniunii Europene.
Astfel, n cazul n care, pe baza unui bilan, Comisia ajunge la concluzia c statul membru vizat
este afectat de dezechilibre excesive, trebuie s informeze Parlamentul i Consiliul European.
Ulterior, Consiliul poate adopta o recomandare prin care constat existena unui dezechilibru
excesiv i recomand statului membru n cauz s ntreprind msuri corective. Recomandarea
Consiliului trebuie s determine natura i implicaiile dezechilibrelor i s precizeze un set de
recomandri de politic care trebuie urmate, precum i termenul pn la care statul membru vizat
trebuie s transmit un plan de msuri corective.

Bibliografie
1. http://www.bvb.ro
2. http://www.romanialibera.ro

3. http://www.bnr.ro