BALISTICA JUDICIARA

In vederea efectuarii unei cercetari echitabile si

propice a faptelor ilicite, ulterior supuse judecarii, este
necesar ca intreaga activitate judiciara sa se
desfasoare pe baze stiintifice si prin intermediul celor
mai noi tehnici, metode si tactici de efectuare a actelor
procedurale.
Lucrarea de fata isi propune sa analizeze unele
aspecte cu privire la experiza balistica, obiectul de
studiu propriu si principiile balisticii judiciare precum si
legaturile cu alte stiinte juridice.
Mai mult, in cele ce urmeaza vom surprinde
aspecte noi cu privire la pasii facuti spre obtinerea unor
rezultate optime in activitatea criminalistica, raportat la
balistica judiciara.
Necesitatea balisticii judiciare a aparut in urma
omorurilor si atentatelor la viata si integritatea
corporala a indivizilor. Importanta descoperirii si
identificarii autorilor faptelor antisociale si
demonstrarea materialitatii acestor fapte au
reprezentat o preocupare a tuturor statelor.
In literatura de specialitate, balistica judiciara este
definita ca fiind "o parte a criminalisticii care se ocupa
cu studiul armelor de foc de mana, a munitiilor
acestora precum si cu examinarea urmelor de foc
create de armele de foc pe obiectele de tinta." 1
O alta definitie o regasim in lucrarea
"Criminalistica", apartinand profesorului S.A Golunski,
redactor responsabil, membru corespondent al
Academiei de Stiinte a U.R.S.S in 1961. Asadar,
"balistica judiciara este o ramura a tehnicii criminalistii
care consta in studierea si elaborarea metodelor de
cercetare a armelor de foc, a munitiilor si a urmelor

1 M.Badila, V. Vidrighin - "Criminalistica" , Ed. Altip,Alba Iulia, 2008, pag.60

impuscaturii in scopul rezolvarii problemelor ce se ivesc

in practica judiciara si de ancheta."
In studierea fenomenelor impuscaturii, a
proprietatii armei de foc si a munitiilor, balistica
judiciara se bazeaza pe datele stintelor tehnicemilitare. Problema identificarii armei dupa gloante si
tuburi de cartus, a crearii urmelor in obstacole, a
stabilirii distantei de la care s-a tras, precum si a
stabilirii altor date sunt specifice si elaborate de sine
statator de balistica judiciara, in acest scop utilizanduse si datele altor ramuri ale criminalisticii si , in primul
rand, datele traseologiei, care elaboreaza problemele
generale ale mecanismului crearii urmelor etc.
In balistica judiciara se aplica pe scara larga
diferite procedee de examinare, care se utilizeaza si in
alte ramuri ale criminalisticii, cum sunt, de exemplu,
microsopia comparativa, fotografia, examinarea in raze
infrarosii si ultraviolete. Intr-o serie de cazuri se aplica
metode de examinare chimice si electrochimice.
Datorita faptului ca cercetarea leziunilor provocate
prin arme de foc este strans legata de rezolvarea unor
probleme medicale speciale, acest domeniu de
cercetari se studiaza si in cadrul medicinei legale.
Adesea, asemenea cercetari au un caracter complex,
in efectuarea lor participand, alaturi de experti medicojuristi si expertii criminalisti.
Trebuie precizat ca, spre deosebire de balistica
generala, balistica judiciara nu studiaza toate armele
de foc, capacitatea de bataie, pozitia de tragere etc ci
studiaza fenomenele impuscaturii, urmele create prin
impuscare, urmele create in legatura cu armele de foc
si munitiile acestora. Asadar, aria de studiu a acestei
discipline se limiteaza la studierea armelor folosite la
savarsirea infractiunilor, fara a interesa tipul armei.
Pe langa obiectivele de baza, balistica judiciara
studaza si identificarea armei dupa urmele lasate de
tub, distanta de la care s-a tras, vechimea armei de foc
etc.

Armele de foc au trei parti mai importante:

mecanismul de dare a focului, teava si patul, sau
manerul armei. Mecanismul de dare a focului se
compune din cutia de explozie sau detonatorul,
inchizatorul - cu rol in fixarea cartusului in cutia de
explozie, percutorul - care in momentul tragerii loveste
capsa cartusului si din aceasta lovitura se aprinde
pulberea din cartus iar gazele care se creaza prin
arderea sa elimina proiectilul pe canalul tevii, ejectorul
are rolul de a arunca afara din arma, printr-o
deschidere, a tubului cartusului. Gheara extractoare
care dupa explozie prinde tubul ars al cartusului de
rozeta si-l trage afara din cutia de explozie.
Pe canalul tevii este eliminat proiectilul dupa ce
pulberea din cartus a luat foc in urma lovirii capsei.
Patul, sau manerul armei, are rolul de a usura
utilizarea armei, iar sub aspect criminalistic este o
parte importanta deoarece de multe ori pe aceasta
suprafata se gasesc urmele digitale ale faptuitorului.
In lucrarea de specialitate "Curs de tehnica
criminalitica", autorii V.Manea si C.Dumitrescu
evideantiaza faptul ca pentru balistica judiciara
prezinta o deosebita importanta teava si mecanismul
de tragere, datorita valorii pe care o prezinta in
procesul de identificare.
Teava ghintuita lasa urme, care se produc in
procesul de rotire a proiectilului, acestea diferentiinduse in functie de calibru, de numar, sens de rotatie al
ghinturilor, etc.
Ghinturile se disting in functie de flancurile
acestora, campul (care delimiteaza dintre doua ghinturi
si fundul ghintului). Referitor la flancurile ghintului, acel
ghint care imprima glontelui miscarea de rotatie se
numeste flanc de atac. Acesta se deosebeste de flancul
liber, ultimul in cauza suportand un soc mai mic fata de
cel de atac. Privitor la armele de foc modernizate, in
partea ghintuita a tevii, spre iesire, se afla un spatiu

destinat recuperarii gazelor in vederea reincarcarii

armei.
Procedand la o clasificare succinta a armelor, dup
destinatia lor, armele se impart in: arme militare sau de
lupta (pusca, carabina, pistol, etc.; arme de aparare
pentru distante apropiate (de obicei 50 sau 100 metri pistolul si revolverul; arme de vanatoare; arme sportive
sau de tir2; arme cu diferite destinatii, cum ar fi pistoale
cu gaze, de start, de semnalizare, etc.
Daca ne referim la armele de vanatoare, atunci
putem observa in primul rand o varietate larga de
modele, acestea diferentiindu-se in dependenta de
numarul tevilor sau a sistemului de functionare. In
dependenta de criteriile expuse anterior, avem: arme
de vanatoare cu o singur teava, care la randul ei
poate fi ghintuita sau lisa si arme de vanatoare cu doua
tevi, trei sau chiar patru.
Majoritatea armelor destinate apararii, sunt arme
cu teva ghintuita. Profesorul M.Badila, in lucrarea de
referinta - "Criminalistica", defineste ghinturile ca fiind
niste plinuri si goluri care strabat suprafata interiara a
tevii sub forma unor linii paralele rasucite usor in forma
de spirala, de obicei de la stanga la dreapta si mai rar
de la dreapta la stanga. Ghinturile au rolul de a
imprima glontului o miscare elicoidala, in jurul axei
sale, miscare care ajuta la pastrarea unei pozitii initiale
de zbor cu varful inainte, la penetrarea cu usurinta a
obstacolelor si la dezvoltarea unei viteze mai mari.
O alta clasificare poate fi facuta dupa modul de
functionare a armei3, armele pot fi grupate astfel: arme
simple; arme de repetitie, unde introducerea cartusului
se face prin manevrarea inchizatorului dupa fiecare foc;
arme semiautomate, unde este necesara apasarea pe
tragaci pentru declansarea focului; arme automate.
2 ) Daniel ATASIEI - "Criminalistic suport de curs", Universitatea A. Ioan Cuza, Iai;

3 M. Kernbach- Medicin judiciar, Ed. Medical, Bucureti, 1958;

Armele automate folosesc, ca si cele

semiautomate, presiunea gazelor atat pentru
eliminarea proiectilului pe canalul tevii cat si pentru
aruncarea tubului ars si reincarcarea armei cu un nou
cartus. De altfel, numarul cartuselor trase depinde de
durata tinerii degetului pe tragaci.
Totusi, armele automate au insa si un dispozitiv
pentru a pune arma in pozitia "foc cu foc", in acest caz
arma reactionand ca o arma semiautomata.
Dup constructia canalului tevii4, literatura de
specialitate grupeaz armele astfel: arme cu teava lisa
(specifice armelor de vanatoare); arme cu teava
ghintuita; arme cu tevi combinate (atat lisa cat si
ghintuita).
In functie de calibru5, intalnim urmatoarele tipuri
de arme: arme de calibru mic, pana la 6,35 mm; arme
cu calibru mijlociu, acesta fiind intre 6,35 mm si 9 mm;
arme cu calibru mare, adica cel ce depaseste 9 mm. La
armele de vanatoare, calibrul este identificat de regula,
dupa criteriul numarului de alice fabricate dintr-un
pfund englezesc. De exemplu: calibrul 12 corespunde
diametrului 18,5 mm.
Dup lungimea tevii6, armele se clasifica in: arme
cu teava lunga, la aceast categorie fiind atribuite
pustile si carabinele; arme cu teava mijlocie, aici fiind
incluse pistoalele mitraliera si arme cu teava scurta,
adica pistoalele si revollverele.
Exista si alte categorii de arme de foc, respectiv
armele de fabricatie proprie sau armele readaptate,
modificate. Armele modificate sunt arme produse in
4 Z. Ander, I. Beligan, V. Molnar- Medicina legal, Ed. Didactic i Pedagogic,
Bucureti, 1970;

5 G. Scripcaru, M. Terbancea, Patologie medico-legal, Ed. Didactic i Pedagogic,

1978, Bucureti;

6 Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu - "Criminalistica", Ed. Junimea, Iasi;

serie, de fabrica, insa faptuitorul le taie fie patul fie

teava, pentru a fi mai usor de asuns.
Datorita particularitatilor de constructie si de
prelucrare a pieselor componente ce vin in contact
nemijlocit cu tubul cartusului, ansamblul mecanismelor
de inchidere, percutie si scoatere a tubului tras
serveste procesului de identificare. Sustinem aceasta
afirmatie exemplificand cu aceea ca percutorul,
peretele frontal al inchizatorului, gheara extractoare,
pragul aruncator lasa urme caracteristice, apte sa
serveasca la identificarea armei. Fireste ca urmele
respective raman pe munitia trasa (tub sau glont), ea
insasi prezentand elementele caracteristice cu valoare
de identificare.
In cazul utilizarii armelor de foc, la locul faptei
raman o serie de urme rezultate din folosirea acestora:
perforari, gloante, tuburi de cartuse, bure etc. iar in
unele cazuri, chiar si arma sau piese ale acesteia.
Aceste probe sunt mentionate si cercetate prin
intermediul expertizei balistice intrucat o serie de
probleme care se refera la imprejurarile faptei pot fi
lamurite numai pe calea expertizei, iar altele se pot
rezolva si la locul faptei.
Urmele create pe obiectele de tinta pot fi impartite
in doua categorii : urme lasate de factorii principali ai
impuscaturii - alice, mitralii, gloante, si urme lcreae de
factorii secundari, suplimentari ai impuscaturi - urme
create datorita presiunii gazelor, a actiunii termice a
impuscaturii etc.
In cazul tragerilor asupra corpului omenesc,
goantele lasa de obicei trei feluri de urme : orificii de
intrare, orificii de iesire, canalul de trecere a glontului
prin corp.
Aceste urme se deosebes cin functie de distanta
de la care s-a tras.
Procedandu-se la cercetarea armei de foc, trebuie
sa se tina seama de faptul ca piesele acesteia se pot
afla intr-o anumita pozitie care, printr-o manipulare
neglijenta poate atrage dupa sine descarcara fara a se

apasa pe tragaci. Pentru evitarea accidentelor, este

necesar ca in momentul in care se ridica arma in scopul
cercetaii si descarcarii, aceasta sa nu fie indreptata cu
teava inspre sine sau inspre pesoanele care sunt de
fata la efectuarea cercetarii.
"Nu este admis sa se ridice arma de foc, prin
introducerea unei tije, de exemplu, a unui bat pe
canalul tevii sau in garda declansatorului." 7 Aceasta
interdictie are in vedere faptul ca prin manipularea
necorespunzatoare a armei se pot distruge dovezi
concludente, cum ar fi urmele de sange, de tesut
cerebelos s.a. sau se poate produce o impuscatura
spontana, daca arma este incarcata. Mai mult, tehnica
balisticii judiciare impune ca pentru o examinare
amanuntita a armei, aceasta sa fie luata in mana prin
prinderea sa de acele piese pe care nu pot eista urme
digitale.
Dupa ce s-a fixat pozitia armei, trebuie sa se
stabileasca si sa se mentioneze in procesul verbal
pozitia pieselor armei, respectiv daca inchizatorul este
armat sau dezarmat, daca arma are sau nu siguranta
pusa, daca in detonator sau in magazie exista cartuse.
Daca in cursul cercetarii se stabileste prezenta
mirosului specific de pulbere arsa in canalul tevii,
aceasta denota ca s-a produs recent o impuscatura.
Totodata, se cerceteaza gura canalului tevii, acordand
atentie prezentei pe aceasta a funinginii aderente
proaspete, ruginei sau unsorii, precum si a altor
depuneri straine, spre exemplu : sange, particule de
creier etc. Depuneri de acest fel se pot gasi si pe
suprafata exterioara a armei.
Efectele lezionale produse de proiectile depind de
energia cinetic pe care reuesc s o transmit (aa-numita
for vie). Aceasta este mai mare n cazul proiectilelorglon dect n cazul proiectilelor-alice, iar leziunile pe care
le produc vor fi diferite. Iat de ce vom analiza distinct cele
dou categorii de arme (cele cu glon i cele cu alice).
7 S.A.Golunski - op.cit, pag.149

"In cazul tragerilor asupra corpului omenesc cu

teava lipita de corp, orificiul de intrare este mai mare si
are marginile zdrentuite , pentru faptul ca in afara de
glont actioneaza si presiunea gazelor."8
In jurul orificiului de intrare se creaza si un inel de
contuzie, in care pielea este dezhidratata. In acest caz,
orificiul de iesire este mai mic decat orificiul de intrare.
Cand se trage cu pulbere cu fum, orificiul de intrare va
fi imbibat cu resturi de pulbere nearsa, semiarsa sau
funingine.
Cand distanta de tragere asupra corpului omenesc
este de 10 cm, orificiul de intrare are margini destl de
netede si este mai mic decat orificiul de iesire, iar in jur
se gasesc urmele factorilor secundari. Spre exemplu,
daca suprafata este acoperita cu par, se constata
actiunea flacarii, intrucat firele de par vor fi arse iar
uneori chiar si pielea este dezhidratata si pergamentata
in limitele actiunii flacarii.
Canalul este reprezinta drumul parcurs de
proiectil prin organism. n cazul plgilor transfixiante,
unete orificiul de intrare i cel de ieire; n situaia
plgilor oarbe, canalul se ntinde de la orificiul de
intrare pn la glonul oprit n corp (cu o singur
excepie: cazul proiectilului ptruns endovascular, care
poate migra, ca un embol, antrenat fiind n circulaia
sangvin).
Direcia canalului este, de regul, rectilinie, indicnd
direcia de tragere; rareori gsim canale frnte (ricoare pe
os; modificarea poziiei anatomice a organelor la trecerea
din ortostatism n clinostatism etc.).
"Dimensiunile canalului nu dau relaii despre calibrul
armei dect n cazul n care sunt interesate oase late
(calot cranian, stern, scapul, coxal). Mai ales n cazul
ptrunderii perpendiculare prin os, msurarea diametrului
8 M.Badila, V.Vidrighin - op.cit, pag.65

fracturii orificiale permite stabilirea dimensiunilor

proiectilului i, implicit, a calibrului armei.
Examinarea fracturilor orificiale ale oaselor permite, de
asemenea, stabilirea direciei din care s-a tras, datorit
formei lor de trunchi de con cu baza mic spre direcia din
care vine proiectilul."9

In procesul verbal trebuie sa se indice seria si

semnele de demarcatie existente pe arma.

9 S.Morar - "Medicina legala- Curs", Editura Universitatii "Lucian Blaga" , Sibiu, 2006, pag
277