Sunteți pe pagina 1din 128
BASARAB-PETRU DRAGOMIR ANCA ANDROHOVICI GEOLOGIE FIZICA LUCRARI PRACTICE EDITURA UNIVERSITATH DIN BUCURESTI CUVANT INAINTE Nevoia de instruire a studenfilor intr-un domeniu atat de complex ca Geologia face ca niclodata si nu fie suficiente lucritile pe care acestia si le aiba la indeméin. Cu atat mai mult cu ct, desi literatura de specialitate cuprinde liste nesfirsite de lucrari si tratate, unele devenite clasice, altele foarte noi, pufine dintre acestea sunt accesibile, fiind fie epuizate, fie intr-un numir prea mic de exemplare pentru a putea fi cu adevarat utilizate de studenti n instrument elementar de Tati motivatia pentru care incercdm sa oferim celor interesa| studiu, mai ales in condifille unor cunostinge extrem de precare dobandite anterior. Primul contact al incepatorului cu Iumea atat de complex a Geologiei este, cel mai adesea, extrem de dificil, Desi Geologia este putemic legatii de marea majoritate a activititilor umane si a ating nivele superioare de cunostere, dispune de un numar destul de redus de specialisti. Problemele sunt complicate de mediatizarea, adesea exagerat, mai ales a unor aspecte izolate, iimbracate intr-o aura "romantica", aspecte care sunt departe de a cuprinde esenfa acestei stiinfe, care rimane in afara perceptiei nespecialistilor. in consecinja, Geologia pare multora a fi o stiinta teoreticl, bazatl pe un limbaj criptic, de neinfeles, si pe inmagazinarea unui volum imens de informatii care se cer memorate. Cea ce scapi atengiei nespecialistului sau inceptorului in ale Geologiei este insusi esenfialul, si anume c& gradul ridicat de abstractizare si teoretizare se poate atinge numai printr-o activitate susfinuta de observare si asimilare a fenomenelor, a proceselor si a consecinfelor directe ale acestora, numai prin interpretarea informatiilor concrete puténdu-se obtine interpretarea sinteticd a realitagi Tocmai pentru infelegerea acestor situafii, a fost gindit’ lucrarea de fat’, revazuta si completati fafi de lucririle anterioare, ca ghid de instruire al studenfilor geologi si geofizicieni incepatori, la primul contact cu Geologia. Componenta complementari sine qua non a Geologiei, in general, si a Geologie fizice mai ales, activitatea practicd de laborator are menirea de a initia studentii in logica si in metodologia de observare si de interpretare a realitafilor geologice, pundnd bazele studiilor mai amnunjite, abordate de isciplinele geologice specializate, GEOLOGIE FIZICA ______Lueriri practice ‘Lucrarea fyi propune si induc& observarea concreta a componentelor ce aledtuiesc scoarta Paméntului, iar pe baza-interpretarii observafilor, si-i deprind pe studenfi sa construiasca conexiuni logice prin care si reconstituie procesele geologice in desfagurarea lor temporala si spatial’, cu toate implicatiile ce deriva din ele Far si se substituie disciplinelor geologice specializate (Mineralogie, Petrologie, Geologie si metode specifice structurala, Cartogratie geologic’, etc), lucrarea de fafi face apel la informat acestor discipline, de la care preia elementele absolut necesare pentru inifierea viitorilor specialist, in general, in concordanji cu sistemul specific prin care, la fiecare specialitate, sunt detaliate problemele, Acolo unde intre cercetittori se manifesta puncte de vedere diferite, lucrarea incearca 8% adopte o linie sinteticd unitard, de la care, prin aprofundare, la disciplinele de specialitate, si se poatii construi opinia fandamentata a fiecérui specialist Pundnd accentul mai mult pe infelegerea nojiunilor si pe formarea capacitatii de observare decét pe volumul de informatie, lucrarea se doreste un indrumitor practic si nu un determinator exhaustiv de minerale si roci, cu atat mai mult cu cat, la nivelul Geologiei fizice, observatia direct macroscopicé nu este sustinut& de tehnici avansate de analiza de laborator (problemele de am&nunt urménd si fie reluate si detaliate ulterior, la disciplinele de specialitate). Degi este destinatd lucrarilor practice, lucrarea oferi o serie de nofiuni teoretice, uneori mai aminunjite, necesare ins pentru crearea unei baze de informatii esentiale in activitatea practic’ a ‘incepatorilor. Figuratia cuprinsi in Tucrare este, fie realizati de autori, fie preluati din literatura de specialitate. in acest caz, sursa este mentionata la explicatia figurii, prin numérul de la Bibliografie al lueririi utilizate Lucrarea, inclusiv figuratia pe care o cuprinde, a fost tehnoredactat computerizat in cadrul Catedrei de Geologie si Paleontologie. Mulfumim, pe acest cale, conducerii Catedrei si colegilor care ne-au sprijinit in demersul propus. AUTORIT CUPRINS OBSERVATII MACROSCOPICE CU PRIVIRE LA ALCATUIREA SCOARTEL TERESTRE. DATE GENERALE MINERALELE : PROPRIETATILE MACROSCOPICE ALE MINERALELOR PROPRIETATILE MORFOLOGICE, Starea fiziel. Habitusul. ‘Trachtul...... Forme de concrestere. ‘Macle (concresteri simetrice) Izomorfismut si polimorfismul, PROPRIETATI LEGATE DE COEZIUNE, Duritatea. Clivajul Spirtura. Elasticitatea si plasticitatea Greutatea specified... PROPRIETATI OPTICE. Culoarea (macroscopic’) Culoarea urmei, Transparenta, Luciu Birefringenta ALTE PROPRIETATL PREZENTAREA SISTEMATICA A PRINCIPALELOR MINERALE PE BAZA PROPRIETATILOR MACROSCOPICE. ELEMENTE NATIVE SULFURI SI ARURL. OXIZI SI HIDROXIZI. HALOGENURI. CARBONATI. SULFATL 30 230 31 33 34 34 36 ROSFATL SILIC. ROCILE. ROCILE MAGMATICE. COMPOZITIA MINERALOGI ICA A ROCILOR MAGMATICE. STRUCTURILE ROCILOR MAGMATICE. ‘TEXTURILE ROCILOR MAGMATICE, CONDITH DE FORMARE A ROCILOR MAGMATICE CLASIFICAREA ROCILOR MAGMATICE. ROCILE METAMORFICE. 7 . COMPOZITIA MINERALOGICA A ROCILOR METAMORFICE. STRUCTURILE ROCILOR METAMORFICE. TEXTURILE ROCILOR METAMORFICE. CONDITI DE FORMARE A ROCILOR METAMORFICE, NOMENCLATURA SI SISTEMATICA ROCILOR METAMORFICE, ROCILE SEDIMENTARE. COMPOZITIA $I STRUCTURILE ROCILOR SEDIMENTARE Componentele reziduale Componentele allogene. Componentele biogene (organogene). ‘Componentele autigene ‘TEXTURILE ROCILOR SEDIMENTARE. SISTEMATICA ROCILOR SEDIMENTARE Rocile reziduale Rocile allogene = clastice = detritice. Rocile biogene = organogene Rocile autigene. Roci eu genezk mint ADDENDA BIBLIOGRAFIE, 47 48 49 51 52 55 58 61 62 6 67 69 n 75 16 16 1 19 80 81 89 90 96 106 14 118 127 OBSERVATIL MACROSCOPICE CU PRIVIRE LA ALCATUIREA SCOARTEI TERESTRE DATE GENERALE Parte a Uni ersului in calitatea lui de corp cosmic, Pamantul se supune legilor generale ale lumii, atat din punctul de vedere al aledtuirii materiale, cat gi din acela al evolutiei spatiale si temporale. Fiecare moment din evolufia Pamantului corespunde unei de echilibru optim, concretizat printr-o compozitie specific’ si printr-o structura spafiala adecvata stabila. Pamantul, in ansamblu, are o structuri concentric’, determinat’ de factorii dinamici care conditioneazi comportarea materiel. Fiecare zon prezint& caracteristici diferite in functie de compozitia materiei, de repartifie si de starea acesteia. Cea mai mare parte a planetei este fi analizei prin metode directe, de aceea cunoasterea structurii interne se bazeaza pe criteri inaccesibil deductive, pornind de la datele reale cunoscute, {in afara invelisului gazos reprezentat de Atmosferd si de cel lichid, alcituind Hidrosfera, numai partea superficial a Pimantului poate fi accesibil’ observatiilor directe. Aceasti. parte superficial reprezinta SCOARTA TERESTRA sau CRUSTA TERESTRA. incercdnd o analiz& detaliati a alcituirii scoartei terestre, se poate spune ci aceasta cuprinde toate elementele naturale (din sistemul periodic al lui Mendeleev), in marea lor majoritate prezente sub forma unor compusi mai simpli sau mai complecsi, cu diferite grade de organizare intr-o refea cristalina ordonati. Acesti compusi naturali, numiti MINERALE, sunt grupati, dup’ legi precise, in ROCI Luerati practice GEOLOGIE FIZICA _ Desi in scoarfa terestra sunt prezente toate elementele naturale, raspandirea lor este puternic, disproporfionata, Din cele 105 elemente (95 naturale si 10 artificiale), numai 15 insumeazA cantititi ce ating 99,59 % din total, iar dintre acestea, numai 8 elemente defin procente semnificative (insumand 97,13 %), in realizarea edificiului mineralogic complex, celelalte 7 (cumulind 2,46 %) contribuind numai la stabilizarea si definitivarea acestui edificiu Este necesar& precizarea c& existenfa a foarte multe elemente in procente extrem de mici, in raport cu ansamblul scoarfei terestre, nu impiedicl acumularea lor in concentrari naturale, cu implicajii majore asupra proceselor geodinamice, ca si nu discutim de importanta Jor economic’, ‘Tabelul 1. Repartitia procentuali a principalelor elemente in scoarta terestrit 9,13 % H=1,00% Si= 26,00 % Ti= 0,61 % Al=7,45% C=035% Fe=4,20% C1=0,20% L Ca=3,25% P=0,12% Na=2,40% S=0,10% 2,35.% F = 0,08 % Mg =2,35% Total = 97,13 % Total =2,46% . TOTAL GENERAL = 99,59 % Exceptind cfteva elemente, care pot fi gisite in natura in stare mai mult sau mai putin purd mai simple sau mai (numite elemente native), majoritatea elementelor alcdtuiese combina complexe, reprezentand mineralele. Mineralele sunt substanfe anorganice omogene din punet de vedere fizie si chimic, formate natural in litosferi, in condifii de genezit foarte diferite, controlate de procese geologice complicate. in general, in mod conventional, sunt considerate minerale numai substanjele anorganice solide, excepfie ficiind MERCURUL NATIY si APA, socotite minerale lichide. In acelasi timp, fir’ si se inscrie in definitia nofiunii de mineral, pot fi analizate si asimilate termenului, 0 serie de substanfe organice naturale de tipul risinilor, a hidrocarburilor si al maceralelor din cirbuni, care reprezinti aga numitii mineraloizi’ Mineraloid = asemanator cu un mineral, (Fonemul “OID” adaugat unei notiuni ii confera acesteia intelesul de “ASEMANATOR CU...) 10 Lucriti practice si in acest caz, distributia GEOLOGIE FIZICA ‘Numairul mineralelor eunoscute este foarte mare (circa 2500) in: lor procentuala este puternic dezechilibrata. Numai un numar de circa 100 de minerale au o rAspindire cantitativa real, toate celelalte apariind sporadic, in cantitafi infime O concentrare speciali de minerale din care se pot extrage, in conditii avantajoase, diferite elenente sau substante utile poarté numele de MINEREU. Mineralele utile dintr-un minereu sunt intotdeauna insofite de alte minerale, fir important’ economicd, care alcdtuiesc STERILUL sau GANGA (< germ. Gang = filon, trecere, pasaj). in natura, mineralele nu apar izolate, ci grupate in ansambluri denumite ROCT. Acestea, dupa modul de genezi, pot fi ENDOGENE (derivat din gr. év500ev [endothen] = diniuntru + gr. yeveors [genesis] = genez8) care sunt formate prin procese de dinamici intern’, cuprinzind rocile MAGMATICE gi pe cele METAMORFICE, si EXOGENE (derivat din gr. aov [exon] = afar + gr. yeveoro [genesis]) care se formeazi prin procese de dinamicd extern’, grupand rocile SEDIMENTARE. Dac& ne referim fa volumul total al fitosferei, rocile endogene reprezinti 95% iar cele exogene numai 5 %, Daci ne raportim la suprafafa scoarfei terestre, accesibila activitifii umane, repartifia procentuali se modific’, rocile exogene reprezentind 75 %, iar cele endogene numai 25 %. Aceasti distribufie aparent& este determinata de predominarea proceselor dinamice exogene, in condifii de suprafara, Indiferent de modul de formare, rocile pot fi aledtuite dintr-un numir mai mare sau mai mic de speci minerale. Din acest punet de vedere, cel mai frecvent intélnite sunt rocile POLIMINERALE (alcatuite dintr-un numar mare de specii minerale, termenul find compus cu prefixul gree xolo [poly] = mult), urmate de rocile OLIGOMINERALE (aleituite dintr-un numar redus de specii minerale, termen derivat din grecescul odzyo¢ [oligos] ~ putin numeros, in numir mic). Mult mai rar, pot apirea roci MONOMINERALE (formate aproape exclusiv dintr-o singura specie mineralé, termenul derivand din grecescul, zovos {monos| = singur, unic) Evident, elucidarea problemelor legate de aleituirea geologicd a unei regiuni este o chestiune extrem de complex, care implick o cercetare amanunfiti ined de pe teren si care, aproape fntotdeauna, trebuie completata gi susfinuti de studi numeroase de laborator, numai in acest mod formatiilor geologice. Dar, indiferent de numérul si de find posibil o interpretare corect& a complexitatea studiilor gi analizelor de laborator, primul contact cu rocile, pe teren, este extrem de important. Este o conditie esenfialé ca geologul si poatd face o estimare rapid, cu ochiul liber sau cu mijloace foarte simple a rocilor pe care le intalneste, a variajiei lor in spafiu, a confinuturilor observabile macroscopic gi a relafiilor dintre ele. Aceast prima apreciere face posibilé continuarea uw GEOLOGIE FIZICA _ Lucriri practice cercetirii in fazele de laborator, indicénd ce anume esantioane trebuie recoltate si la ce tipuri de analize trebuie supuse acestea pentru rezolvarea tematicii propuse. De aceea se impune familiarizarea cu modalitijile de recunoastere gi de diferentiere a rocilor, pe baza observatiilor macroscopice, bazate pe elementele de compozitie si pe proprietitile evidente, inclusiv in condifii de teren, Este necesara recunoasterea macroscopic a principalelor minerale din alcituirea rocilor si a caracteristicilor structurale si texturale, pe baza cfrora si poatii fi trase conchuziile privitoare la tipul de roca, la condifile de formare gi la implicatiile geologice pe care le induce. MINERALELE ‘Mineralele sunt substanfe omogene din punct de vedere fizic si chimic, formate natural in scoarfa terestra. Ele se caracterizeaz printr-un complex de proprietafi proprii naturii lor chimice gi structurii interne, Compozifia chimici confer mineralelor o serie de proprietafi, care sunt ins& substantial influentate de tipurile de legaturi chimice si intermoleculare, si, implicit, de organizarea spafiali a particulclor componente.O parte dintre proprietifile mineralelor pot fi puse in evident prin procedee analitice de Inborator, altele, insa, pot fi apreciate macroscopic, oferind posibilitatea unei identificdri primare rapide. PROPRIETATILE MACROSCOPICE ALE MINERALELOR Considerim proprietiti macroscopice acele proprietiti ale mineralelor care pot fi determinate cu ochiul liber sau prin procedee de testare simple, accesi sct in condifii de teren. Inceredind 0 le sistematizare a acestor proprietafi (predominant fizice) putem menfiona: proprietaiji morfologice, proprietafi legate de coeziune, densitate/greutate specifica, proprietati optice; la acestea se pot adiuga o serie de proprietiti speciale, caracteristice numai anumitor minerale, absente la celelalte. PROPRIETATI MORFOLOGICE in categoria proprietitilor morfologice sunt grupate proprietitile legate de starea fizic’ a mineralului, de modul de prezentare exterioara, ca si de modul specific de agregare sau de asociere a indi 2 GEOLOGIE FIZICA. _____Lueriiri practice STAREA FIZICA in natura, asa cum s-a ardtat deja, cu exceptia mercurului, a apei gi a unor hidrocarburi, care apar lichide, toate mineralele sunt in stare solid, De asemenea, se remarcé faptul o&, in condifii normale, materia minerala imbraca starea cristalin’, care presupune distributia ordonata a componentelor in refele spafiale, dupa reguli de simetrie foarte precise ‘Numai in condifii speciale (vitezt mare de formare, solidificare din stare de gel, formare ‘organogend, etc.) componentele mineralelor se pot dispune haotic, generand starea_amorfi sau vitioasi, Se remarca insa 4, in timp, materia amorfa tinde sf se restructureze in retele cristaline ordonate, printr-un proces de devitrificare Rejelele cristaline presupun repetarea periodici a componentelor clementare ale mineralelor (componente ce pot fi: atom, ion monoatomic, grupare ionica, molecula neutra electric, identice sau diferite) in siruri reticulare, in plane reticulare si, in final, in celule reticulare spatiale. Celulele reticulare si, implicit, intreaga retea cristalin’ se structureaz’ in parametri li fermi, sub unghiuri caracteristice, in baza unor foarte stricte relatii de simetrie, in dimension lungul celor trei direcfii fundamentale ale spafiului: x, y, z. Repetarea simetric& a celulelor reticulare se poate realiza prin rotire (in jurul unui ax de simetrie), prin oglindire (fats de un plan de simetrie), prin inversiune (in raport cu un centru de simetrie) si, cel mai adesea, prin asocierea mai multor elemente de simetrie pentru realizarea rejelei. in lumea minerala, din insumarea mai simpli sau mai complex’ a elementelor de simetrie, se separa 32 de clase de simetrie, grupate in 7 sisteme de simetrie (sau sisteme cristalografice). Parametrii definitorii ai celulelor elementare sunt ive a, b, ¢ (+ d) ale celulelor in lungul celor 3 axe ale spatiului (x, y, z) si dimensiunile rel unghiurile (a, B, 7) deschise intre aceste axe Fig, 1. Axele de coordonare si unghiurile care le separit in definirea unui corp in spagiu B GEOLOGIE FIZICA — Lucriri practice ‘Astfel, pentru fiecare sistem cristalografic, celulele elementare au parametri constant -SISTEMUL CUBIC (cu cel mai mare numir de elemente de simetrie) are urmatorii parametri:_a=b=c; o=p-y=90" Fig.2. Axele de simetrie in sistemul cubic (13) lari: a=b#c, - SISTEMUL TETRAGONAL (PATRATIC) isi modifici parametri Ii iar a=B=y = 90° Fig.3. Axele de referingét in sistemul tetragonal (13) 120° Diferentierea celor doua sisteme este legata de nivelul axului de simetrie "c" de ordinul 3 la sistemul trigonal, de ordinul 6 fa cel hexagonal Fig. 4. Axele dle referingés in sistemele trigonal i hexagonal (13) 4 GEOLOGIE FIZI ___Lucriri practice La SISTEMUL ROMBIC a¥b#c, ee Fig.5. Axele de referinfét in sistemul rombic (13) Fig. 6, Axele de referingé in sistemul monoclinic (13) La SISTEMUL TRICLINIC afb #c,a7B#7 #90" Fig. 7. Axele de referingi in sistemul triclinic (13) Este necesari menfiunea cf, daci organizarea rejelei cristaline intr-unul sau in altul din sistemele de cristalizare confera mineralelor o serie de proprietai caracteristice, independente de compozitia chimici', sunt destul de rare cazurile in care celula clementar’ a rejelei cristaline se alelor. Din acest punct de vedere cristalele pot fi concretizeazi in aspectul exterior al cr ' [Exemplu ool mai conclude este oferit de CARBONUL NATIY, Acesa paste apirea eiaizal in item cubic (DIAMANT) sa tn sisetul hexagonal (GRAPIT). Defi formu chins este aceesi,propritile sunt Magrant df, Diamant ese transparent, incu, 18 condvedtor de eleisstte i el msi dur migra cunoset, pe cid grafitel este pac, cenuiu negicos, cu lucia semimetalic bun cundutor de cles gi cu vitae font seat, 1s GEOLOGIEFIZICA IDIOMORFE (EUHEDRALE), cfind forma exterioari a cristalului are fete plane, simetrie ordonata, etc; XENOMORFE (ANHEDRALE), cand forma exterioara a cristalului este intfamplitoare, fara s& reflecte simetria intern’; HIPIDIOMORFE (HEMIHEDRALE), cand exteriorul cristalului este parfial limitat de feje plane, partial de suprafete neregulate. In acelasi timp, este necesara precizarea cd organizarea simetrica a refelelor cristaline confers mineralelor (cu excepfia celor cristalizate in sistemul cubic) 0 serie de proprietati cu caracter vectorial (dependente de directia gi de sensul de aplicare a proprietafii, in raport cu dezvoltarea ristalului), cu alte cuvinte un grad mai mult sau mai putin avansat de ANIZOTROPIE? Si AD a 6 Fig. 8. Tipuri de cristale dupa forma conturului: a) idiomorfe; b) hipidiomorfe; c) xenomorfe (34) HABITUSUL Habitusul este proprietatea morfologica care se refera la modul de dezvoltare spatial’ a unui corp (cristal in acest caz) in raport cu cele trei direofii ale spafiului, Termenul deriva din limba latin’ unde habitus = tipar, stare. Din acest punct de vedere se disting urmatoarele cazuri - Habitus IZOMETRIC, in cazul dezvoltariirelativ egale in cele trei directii ale spatiului (din gf. 100¢ [isos] = egal si sexpov [metron] = masura) - Habitus PRISMATIC (din gr. Tpiopa [prisma] = prisma), in cazul dezvoltirii preferenfiale intr-o directie in raport cu celelalte doud. Cazul poate prezenta variante in functie de gradul de alungire. Astfel se individualizeazi: habitus PRISMATIC (in sens strict), habitus COLUMNAR (cu aspect de coloani, din lat, columen = coloana), habitus ACICULAR (cu alungire exagerata si habitus FIBROS (cu alungire extrema). - Habitus TABULAR (din lat. fabula = masi, tablie), in cazul dezvoltirii preferentiale pe oud direofii, in dauna celei de a treia. $i aici pot aparea variante ca: habitus TABULAR (in sens strict), habitus LAMELAR (cu grad accentuat de aplatizare) si habitus FOIOS(cu aplatizare exagerati). ' “Termenal ANIZOTROP (derivat din ra [en] =fOrH; 1o0¢ [sos] = egal ory trp] = modifica, tranyformare, cotta) sites ‘viajar pret tn anete dere unghinl de shore 16 Lucrari practice GEOLOGIE FIZICA Fibros Acicular Prismatic ~ Cilindrie Columnar Fig. 9. Tipuri de habitus in Izometric ~ Sferic raport cu direciile spatiale x, y, yo) (5- simplificat) ~ Foios Lamelar ~ Tabular - Discoidal As Gg? | W) Lemeiar soit. ‘Tabular Yeomelric —Frismatie —Relevler-eolommor x(a) Fig. 10, Tipuri de habitus exemplificate pe diferite cristale (39) Este necesara precizarea, ci identificarea habitusului nu necesita existenfa formelor cristalografice exterioare, habitusul putand fi identificat si pe cristale xenomorfe sau pe granule rulate TRACHTUL Trachtul (termenul deriva din limba germani, Zracht = veymdnt) se refer’ la modul de combinare a fetelor de cristal in poliedrii ordonafi, conform simetriei exterioare. Trachtul este o 0 GEOLOGIE FIZIC, PLANSA I TIPURI DE TRACHT (A) ___Luorari practice a & Cub Cub piramidat Cub - octaedru q 4 2| 7 © | Cl SS J Tetraedru Octaedra Romboedru izometric | Romboedru aplatizat J Bodecaedra Dodecaedra Dodecaedra pentagonal romboidal trapezoidal cece eae Scalenoedra Trapezoedra Hexakisoctaedna Plagiedru — J 18 GEOLOGIE FIZICA_ - Luerari practice PLANSA I TIPURI DE TRACHT (B) J —} =) Prisma trigonala | Prisma tetragonali | Prisma hexagonali | Prisma dihexagonala bs > > &S Piramida trigonala | Piramida ditrigonala | Piramida tetragonala | Piramida hexagonala oS & Ni & uaa | Binirandi Bipiranidt Bipiramida Bipiramida trigonala | ditrigonalé tetragonal hexagonala | | a x) WS Prisma hexagonala Prisma monoclinicd Prisma monoclinicd Poliedru triclinic bipiramidats “| complexit ‘pinacoidal cS S$ 19 proprietate morfologicd aplicabilé numai cristalelor idiomorfe, sau, intr-o oarecare masura, celor hipidiomorfe a ciror integritate poate fi estimati Tn numeroase cazuri, mineralele prezinti tracht caracteristic, fapt care poate reprezenta un indiciu de diagnostic macroscopic. Proprietatea rezidi din combinafii de fete, mai simple sau mai complexe, intrunite in poliedrii regulati de tipul CUB, OCTAEDRU, TETRAEDRU, DODECAEDRU, PRISMA, (de diferite simetri), PIRAMIDA, BIPIRAMIDA, PRISMA PIRAMIDATA, TRAPEZOEDRU, ROMBOEDRU, SCALENOEDRU, HEXAKISOCTAEDRU, ete (Planga 1). FORME DE CONCRESTERE Cristalele apar sub forma unor edificii complexe, rezultate din asocierea unor indivizi aparfinind aceleiasi specii minerale sau unor specit diferite. Ultima situafie reprezinta 0 caracteristic& structurala si textural a rocilor, deci nu va fi discutata aici. In cazul asocierii de indivizi aparfinand aceleiasi specii minerale pot aparea: ~ CONCRESTERI PARALELE, formate din indivizi astfel dispusi inedt elementele geometrice (fete, muchii) sau elementele de simetrie (axele) s& aib’ o orientare paralela. a) ») Fig. 11. Concresteri paratele: a) cristale de cuart (15); 6) cristale de baritinet (39). - CONCRESTERI SCHELETICE, reprezentind asocieri de ctistale in forme arborescente, dantelate, stelate, formate, de obicei, din indivizi cu dezvoltare incompleta. Un caz particular il reprezinti DENDRITELE (din grecescul Sevépog [dendros] = arbore) Fig. 12. Concresteri scheletice: dendrite de aur(15) 20 Fig. 13, Concresteri scheletice: dendrite de oxizi de mangan (prelucrat electronic dupit esantion) - CONCRESTERI RADIARE formate din asocierea de cristale aciculare sau fibroase in jurul unui centru comun, Un caz particular il reprezinti SFERULITELE, concresteri radiare limitate la exterior de suprafete specitice. ig. 14. Concresteri radiare: sferulit de caleedonie (43) - CONCRESTERI NEREGULA‘ respectarea unor reguli precise , reprezentand asocieri 15. Concresteri neregulate la euar} (desen dupit fotografie) CONCRESTERI SIMETRICE (MACLE)' Un caz. aparte al concresterilor de minerale din aceeasi specie il reprezinti MACLELE, ‘Acestea sunt concresteri simetrice de dou sau mai multe cristale, In urma procesului de maclare, edificiul cristalin realizat ajunge la un grad de simetrie superior fafa de fiecare individ izolat. Procesul se poate realiza fie prin JUXTAPUNERE, cand indivizii se lipesc printr-un plan de 1 ‘Termenul provine din francezi, MACLE = ip de blazon heraldic: a GEOLOGIE FIZICA =e Lucrari practice macli comun, fie paralel, fie in urma unei rotafii, fie prin PENETRATIE (INTREPATRUNDERE), cand maclarea se realizeaz& prin intrepitrunderea rejclelor cristaline, rezultatul oferind adesea aparenta unui cristal unic. Sunt frecvente cazurile in care procesul de maclare implicd un numir mare de indivizi cristalini simetrici unul fafa de altul, end se realizeazi maclele POLISINTETICE (din gr. odo [poly = mult; covOeriKog [sinthetikos| = sintetic). CHIL CSAS a) b) °) Fig. 16. Tipuri de macle: a) maclés de juxtapunere (macla coadé de randunicts a gipsului). (13 simplificat); b) macli de penetragie (macla diamantului) (39 simplificat); ¢) macle polisintetice (la feldspafi caleo-sodici) (77) Trebuie ficuta precizarea cA, desi procesul de maclare este relativ frecvent, poate fi destul de rar sesizat macroscopic, find ins bine evidentiat prin analiza microscopict. IZOMORFISMUL SI POLIMORFISMUL Prin izomorfism se infelege posibilitatea ca minerale diferite si poati prezenta forme cristalografice asemanatoare sau identice (termenul deriva din gr. 10g [isos] = egal; popen, [morphi| = formé) si, implicit, 0 serie de proprietaji comune. Prezenta acestei proprictati conduce la formarea unor cristale mixte, prin cristalizare simultana. Astfel, conceptul de ive intre doua izomorfism implici posibilitatea de substitujie reciproca a elementelor consti substange cristaline capabile si formeze solutii solide Prin polimorfism se infelege posibilitatea unui mineral de a forma structuri reticulare iferite, pentru © compozifie chimic& identicd (termenul deriva din gr. nok diferite, cu proprieti [poly] cristalelor este determinat® de modul de aranjare a ionilor in refea si de tipul de legiturd dintre et uult; wopgn [morphi] = forma). Fenomenul apare ca un rezultat al faptului c& structura si mu numai de compozitia chimica, 2 GIEOLOGIBFIZICA TL _Lucriti practice PROPRIETATI LEGATE DE COEZIUNE Proprietaiile din aceasta categorie, numite de o serie de autori si proprietaji MECANICE, se refer la comportamentul mineralelor la actiunea unor forte mecanice. Ruspunsul oferit la acfirnea mecanicd este determinat de relafiile de coeziune dintre componentele refelei cristaline ineral, in general Proprietifile legate de coeziune au, in general, caracter vectorial, anizotrop, variind, de mutte ori, substantial, in funofie de directia si sensul de aplicare a forfei mecanice, DURITATEA Prin duritate se infelege gradul de rezistenta opus unei actiuni mecanice exterioare. Nofiunea are sensuri diferite, in functie de tipul de fort’ aplicata, de directia acesteia si de reacfiunea obfinut’, Astfel se poate vorbi de DURITATEA DE PENETRATIE (cezistenta la intepare sub presiune), DURITATEA DE SFREDELIRE (rezistenta la giurire prin rotire), DURITATEA LA SLEFUIRE (rezistenfa la slefuire cu abraziv) sau DURITATEA LA ZGARIERE (reactia la zgiriere cu ajutorul unor martori etalon). La nivelul_—_identificarii mineralelor, unde nu este necesari 0 precizie deosebita, cel mai frecvent se utilizeaza duritatea la zgatiere, estimaté pe baza unei sciri comparative, cu 10 trepte, intocmits de F. Mohs (1912). Mentionim c& treptele de duritate ale scérii lui Mohs sunt arbitrare, neexistind 0 crestere uniforma de la o treapti la alta, In mod curent, pentru aprecierea duritafii se utilizeaza gi etaloane de comparatie comune, la indemén& (unghia, ac de ofel, sticla), care pot indica, in suficienta masura (de cele mai multe ori) ordinul de mirime al duritai ‘Tabelul 2. Scara comparativa a duritailor dupe Mohs. Alte repere de apreciere [Treapia de duritate | Mineralul etalon TALC Se zgarie cu Gps _ unghia _ CALCIT FLUORINA Se zgarie cu ac de ofel, nu zgatrie sticla APATIT ~ Zegirie sticla, firi_si o taie Taie sticla, la lovire produce scantei ‘DIAMANT, 23 GEOLOGIE FIZICA_ Lucrari practice Se impune precizarea cé aprecierea durititii se face pe cristale izolate; in cazul agregatelor de cristale se obtin valori mai mici, putandu-se actiona pe spatiile intercrist e, cu coeziune mai redusé. In multe cazuri, duritatea este diferit in functie de directia si/sau sensul de atac. CLIVASUL Clivajul este proprietatea prin care mineralele se pot fragmenta, dup’ suprafefe mai mult sau mai putin plane, la solicitarea prin presiune sau_prin lovire. Clivajul se realizeaza intotdeauna dupa planele de minima coeziune ale refelei cristaline, si este o proprietate discontinua. Dup& usurinfa cu care se realizeaza si dupa calitatea fefelor obtinute, clivajul poate fi ~ CLIVAS PERFECT - realizat usor objinandu-se foi subtiri, cu fete perfect netede; - CLIVAJ FOARTE BUN- cu desfucere relativ usoara, cu fete netede; Fig.17. Exemplu de clivaj foarte bun la caleit (59) - CLIVA] BUN - cu desfacere mai dificila, cu feje mai aspre sau discontinui; - CLIVAJ SLAB - cu desfacere la efort, dupa feje de obicei in trepte sau curbe = CLIVAI ABSENT - fara posibilitate de clivaj De la caz ia caz, mineralele pot avea una sau mai multe direct de clivaj, de aceeasi valoare sau de valoare diferit’, in functie de tipul planelor reticulare si a coeziunii interne specifice. In practicl se considera valoarea cea mai ridicati a clivajului, dack mu se cere precizarea eventualelor diferentieri dupa directiile de atac. La unele minerale, cunoasterea unghiului dintre planele de clivaj este definitorie pentru separarea speciilor aseminatoare. SPARTURA Spartura este proprietatea care reflect ruperea la lovire a unui mineral in afara planelor de clivaj. Pot fi deosebite: ~ Spartura GEOMETRICA (REGULATA), caracteristicd mineralelor cu clivaj perfect si foarte bun, la care orice soc determina separarea pe fete de clivaj; - Spartur’ NEREGULATA, reprezentata prin aparitia de suprafete intmplitoare; Pay GEOLOGIE FIZICA — ucrari practice - Spartur’ CONCOIDALA din lat. conca = cochilie), reprezentati prin aparifia de suapiafele curbe cu aspect de cochilie gi lucit gras; - Spirtura FIBROASA, reprezentata prin suprafefe striate, mai mult sau mai putin paralel sauradiar; - Spirturé ASCHIOASA, reprezentata prin suprafefe marginite de muchii ascufite ELASTICITATEA SI PLASTICITATEA Materia solidi, deci gi mineralele, prezinti forma proprie si volum constant, Cand asupra mineralelor actioneaz forfe exterioare, in anumite limite, ele pot suferi deformari. Deformarile reversibile la inceterea acfiunii exterioare, constituie deformati elastice, deformarile ireversibile, care se plstreazi si dupi incetarea ac{iunii exterioare, reprezinti deformari plastice. $i proprietitile elastice si cele plastice se manifesta limitat; dack actiunea fortei aplicate depigeste coeviunea interna a retelei, se ajunge la rupere, in functie de gradul de elasticitate si de cel de plasticitate, mineralele pot fi mai mult sau mai putin casante sau, in unele cazuri, maleabile sau duciile GREUTATEA SPECIFICA Greutatea specific reprezint& greutatea raportati la unitatea de volum si se exprim’ in g/em®. Este 0 proprietate dependenti, pe de o parte de compozitia chimici, pe de alti parte, de modul de structurare a refelei cristaline, mai ales de densitatea reticular, Determinarea greutatii specifice se poate realiza prin mai multe metode precise de laborator, insa in mod curent se face o apreciere subiectiva Considerand 0 greutate specific’ medie de 2,5-2,85 g/cm’, mineralele se pot imparti in MINERALE USOARE, cu greutate specifica mai mick decat media si MINERALE GRELE, cu valori peste medie. De obicei, subiectiv, se evidentiazi acele minerale care au valori exagerate de greutate specifica (fie foarte mici, fie foarte mari). Evident, pentru studii detaliate, se fac determinari exacte de laborator. PROPRIETATI OPTICE Proprietatile optice rezulté din impactul luminii cu materia mineral, fiind determinate de fenomene fizice cum ar fi REFLEXIA, REFRACTIA, ABSORBTIA, DISPERSIA si INTERFERENTA 25, GEOLOGIE FIZICA _ Lucrari_pra Tn analiza macroscopic a proprietijilor optice, sunt semnificative: CULOAREA, CULOAREA URMEI, TRANSPARENTA si LUCIUL, CULOAREA (macroscopica) Culoarea reprezinta efectul absorbfiel selective a radiatiilor luminoase monocromatice din spectrul general al luminii albe. Culoarea mineralelor este determinati pe de o parte de compozitie, pe de alta parte de tipul de refea cristalina, dar si de alti factori (nu toti explicabili prin mijloace fizice). Din acest punct de vedere se pot deosebi: = CULORI IDIOCROMATICE (din gr. 110g [idios] = propriu; ypouc. [hroma] culoare), atunci cand culoarea este determinatd de caracteristici proprii mineralului, ~ CULORI ALLOCROMATICE (din gr. adA0g [allos] = alt, alifel; ypoya [hromal = culoare), cand culoarea este dati de prezenja in structura intern a unor componente straine, a adesea in cantitifi extrem de mici, nedetectabile, dar care modifici absorbjia luminii. Aceste componente, numite si "cromofori" (purtitori de culoare)(din gr. zpaua. [hroma] = culoare ; gopew [phorein] = a purta), pot fi ioni sau atomi metalici, cantitafi infime din alt mineral sau pur si simplu unele impurititi, Fenomenul este specific mai ales mineralelor incolore, care prin cromofori pot dobandi culori diferite, Ca exemplu putem menjiona varietijile de cuart (mineral incolor) care in functie de cromofori pot deveni violete (ametist), galbene (citrin), fumurii (morion), rosu (aventurin), verde (prasen) ete. Cei mai frecventi eromofori sunt: Fe** (verde), Fe’ (roz-rogu), Cr** (rogu), Mn’ (violet), ‘Ti (albastru) sau substanfe organice (negru). Aprecierea culorii prezinté. un anumit grad de subiectivitate, fiind adesea necesare precizari de nuan{a, cu referiri comparative. La nivel cu totul general, se obisnuieste gruparea culorilor in dou& categorii largi, CULORI LEUCOCRATE (de Ia gr. exog [leykos] = alb, xparw [krato] = a purta) care grupeazii culorile si nuantele deschise (specifice mineralelor confinand metale usoare de tip Na, K, Al) si CULORI MELANOCRATE (de la gr. lehavég [melanos] = vind, intunecat; xpareo [kraio] = a purta) care grupeaza culorile si nuanfele intunecate (specifice mineralelor confinind metale mai grele, de tip Fe, Mg, Cr, Ma, etc). Aceasta impartire, chiar daca poate oferi indicajii asupra confinutului unui mineral, are un grad de subiectivism accentuat 26 Lucrari practice GEDLOGIE FIZIC CULOAREA URMEL Prin culoarea urmei se infelege culoarea unui mineral in stare de pulbere. Denumirea deriva din aceea ci prin frecarea de o suprafai rugoast a unei plici de ceramica, majoritatea mineralelor lasi o urma de material fin sférdmat. In unele cazuri, culoarea urmei coincide cu cea a mineralului (exemplu mahchit - verde etc.), Alteori insa, se constati o diferenfi neti intre culoarea mineralului gi cea a urmei (exemplu: hematit - cenusiu, urmé rosie sfingerie; piritt - galben-auriu, urm& neagra). S-a inabru - rosu; constatat cX, daci culoarea mineralului poate suferi variafii legate de gradul de puritate, de dimensiunea granulelor sau de prezenfa unor cromofori variafi, culoarea urmei este intotdeauna constanti, reprezentind o caracteristic’ invariabia. Este necesari mefiunea ci mineralele transparente sau semitransparente, chiar dac sunt colorate, nu lasé urma, iar in cazul mineralelor foarte dure (mai dure decit ceramica) testul de urmi devine ineficient TRANSPARENTA Transparenfa este 0 proprietate legati de capacitatea de transmitere prin mineral a radiafillor luminoase, Proprietatea depinde de natura chimicd, de structura reticulara, dar gi de grosimea masei cristaline si de prezenja accidentelor de parcurs (plane de clivaj, impuritafi, de nuniirul suprafefelor de reflexie gi de refractie, etc). Din acest punct de vedere, mineralele pot fi: - TRANSPARENTE, cu un coeficient redus de absorbjie si disperse, lisind si treaci lumina gi transmifénd imaginea prin mineral; = TRANSLUCIDE, care desi lasi lumina sa treact, prin dispersie impiedica transmiterea imaginii, - OPACE, care prin absorbtie, implicit a imaginii, 4 transmiterea.luminii gi persie si rellexie, tmpie LUCTUL Luciul este o caracteristici a suprafefelor exterioare, determinatd de reflexia luminii, Este dependent de tipul refelei cristaline, de unghiul de incidenya a radiafiilor luminoase, de puterea de absorbtie i de indicele de refrafie (in special 1a mineralele transparente), dar gi de netezimea suprafe{ei reflectante. Din acest punct de vedere, mineralele pot prezenta: = LUCIU METALIC, caracteristic mineralelor opace, cu reflexie puternica de tip oglind’ si mare putere de absorbjie; - LUCIU SEMIMETALIC, caracteristic unor minerale translucide sau chiar transparente cu reflexie puternica; 27 GEOLOGIE FIZ! - LUCIU ADAMANTIN (DIAMANTIN), specific mineralelor transparente sau care confera senzafia de luminare interioara translucide cu indice de refractie foarte mare, (comparabila cu luciul diamantului); = LUCIU STICLOS, specific mineralelor transparente sau translucide cu indice de refractie mic (comparabil cu luciul unui geam); - LUCIU MATASOS, specific agregatelor fibroase, - LUCIU SIDEFOS, specific mineralelor fin lamelare sau cu clivaj foarte bun, consecinta a interferenfei razelor reflectate de numeroasele suprafefe interne, in contact cu aerul; = LUCIU GRAS, caracteristic suprafejelor cu sparturi rugoasi sau concoidali, care disperseazi razele reflectate, - LUCIU MAT, de fapt absenfa luciului, specific, in general, pulberilor sau agregatelor pulverulente care impiedica reflexia lumini Tipurile de luciu menfionate se referd, lustruite sau la planele de clivaj ale indivizilor separati. in cazul agregatelor policristaline, tipul de in general, la suprafejele de cristal netede si luciu este cel mai adesea modificat. BIREFRINGENTA Birefringenfa (dubla reftactie) este proprietatea cristalelor de a descompune razele de lumina incidente in doua refractate care se propaga cu viteze diferite, ceea ce face ca imaginea transmis& prin transparena si apard dublat& de o imagine similara deviata fata de prima Bireftingenja care poate fi observati macroscope numai in cazuri speciale (eristalele romboedrice perfect transparente de calcit numite “Spat de Islanda”), duce insi Ia polarizarea luminii ordinare, proprietate utilizata in constructia si utilizarea microscoapelor mineralogice. . 18, Birefringenté observabil macroscopic la calcit (76) ALTE PROPRIETATI in afara proprietitilor mecanice gi optice pe care le-am prezentat, caracteristice tuturor mineralelor, unele dintre acestea mai pot prezenta o serie de proprictafi specifice, care le individualizeaza usor de alte minerale. 28 GEOLOGIE FIZICA____ Lert practice - GUSTUL, proprietate specifici unor minerale solubile (in special din grupul sérurilor halogenate) care pot fi deosebite, astfel, unele de altele. Unele minerale pot avea gust sérat (bali), silciu Gilvina), amar (kisseritul - MgSO. . H,0), duleeag (unii borati), astringent (alaunii), alcalin (uni carbonati bazici) ete. inerale, mai ales stimulate prin lovire - MIROSUL, proprietate de recunoastere a unor Proprietatea este legati de capacitatea de a emite substante volatile, Astfel poate fi identificata prezenta hidrocarburilor, a hidrogenului sulfurat, a sulfului, a arsenului (cu miros de usturoi), sau prin mirosul specific de noroi, emis la umezire, a mineralelor argiloase. -REACTIA CU HCL Unele minerale (carbonatii) pot fi usor diferentiate de altele cu care ‘ar putea fi confimndate, printr-un test de atac cu o solutie 2% de HCl. Reactia se bazeazi pe inlocuirea de citre acid a radicalului [COs}* si eliberarea H;COs, care spontan se descompune in apa si COs, sub forma de bule care produce efervescenta. Astfel, calcitul (CaCOs ~ trigonal) si aragonitul (CaCO; — rombic) dau reactie de efervescenfa violenté la rece, dolomitul [CaMg(CO;):] reactioneazi cu HCI numai fa cald, sideritul (FeCOs) reactioneaza in pulbere ta cald, iar magnezitul (MgCOs) nu reactioneazi. - PROPRIETATL MAGNETICE, Magnetismul este o proprietate comuna tuturor mineralelor, care din punct de vedere al susceptibilitafii magnetice pot fi: ~ paramagnetice (minerale atrase de cimpul magnetic in zonele de maxima densitate a liniilor de forya); - diamagnetice (substantele respinse de campul magnetic, in zonele de densitate minim& a liniilor de forta); = feromagnetice (substanfe atrase de campul magnetic, cu capacitate de amplificare si redirecfionare a acestuia); 0 parte dintre mineralele feromagnetice isi pastreazi caracterul magnetizat si dupa indepartarea cémpului magnetic induetor, astfel c& pot deregla orientarea unui ac magnetic (busola). Exemple clasice sunt pirotina si magnetitul PROPRIETATI TERMICE $1 PROPRIETATI ELECTRICE. Greu de testat in afara conditiilor de laborator, proprietigile termice si cele electrice pot, uneori, particulariza anumite minerale, mai ales in privinja conductibilititii termice (senzatie de rece pentru substantele bune conducatoare) gi electrice. GEOLOGIEFIZICA. Lit practic PREZENTAREA SISTEMATICA A PRINCIPALELOR MINERALE PE BAZA PROPRIETATILOR MACROSCOPICE Clesificarea mineralelor reprezinté 0 problemi relativ dificiti, fiind greu de lat in considerare toate criteriile posibile de discriminare si/sau de grupare. In mod obignuit, in momentul de fafi se recurge la o sistematica bazati pe compozitia chimica, in strans& corelare cu modul de organizare a materiei in refeaua cristalina (cu alte cuvinte cu sistemul de cristalizarc). Astfel, se sépari opt clase de minerale (pe baza compozitiei chimice), in cadrul cArora subdiviziunile se bazeazi pe organizarea spafiala a refelei, Ambele categorii de factori determina ‘quasitotalitatea proprietafilor. ELEMENTE NATIVE Aflate in numar redus in natura (cirea 33), elementele native sunt majoritar in stare solid’, De la inceput pot fi separate in doud categorii: METALE si NEMETALE, cu proprictati diferite (Tabelul 3). METALE NATIVE Sunt, in general, minerale compacte, grele, cu bund conductibilitate termica gi electric’, pace, cu luciu metalic, cu culori specifice. Majoritatea sunt, in general, maleabile si ductile, lipsite de clivaj. Formeaza frecvent solutii solide (aliaje). NEMETALE NATIVE ‘Au proprieti{i mult mai pufin constante, datorit& atat apartenenfei la grupe diferite ale sistemului periodic cat si refelelor cristaline mult mai diversificate. Freovent, pentru aceeasi compozitie, pot apirea minerale diferite, prin organizarea de rejele cristaline diferite, Intre cele dows categorii se intercaleaza elemente numite SEMIMETALE, care mediazi proprietitile celor doua categorii extreme. 30 GEOLOGIE FIZICA ~ 7 ‘Tabelul 3, Elemente native Proprietati Metale fo Nemetale _|__curru pLuMB__| DIAMANT | GRariT | ___SULF Formula cu Pb c c SiS: chinicd | Sistem de [cl (cl Ic] 161 [R/M/amorf} cristalizare! _ izomettic tabular, Habitus izometric deformat izometric lamelar subizometric, i _ tubular pulverulent Duritate 25-3 1s _10 1-2 | 15-2 Clivaj_ absent absent foarte bun perfect _ slab Sparturd agchioas | _aschioasi concoidal regulat’ neregulat Cutoare | rou de cupru cenusit incolor___|_cemusiv-negra galben Culoarea rosu-brun | cemusiu inchis incolor negra alb-gilbui urmei_ _ _ Luciu metalic metalic, adamantin ‘metalic rsinos, gras, adamantin Transparenta opac opac transparent, pac transparent, - 7 translucid translucid 7 Pentru marcarea sistemului de cristalizare, in tabele se utilizeazi conventional urmtoarete simboturi: CUBIC = [C}; TETRAGONAL (PATRATIC) = [4], HEXAGONAL = {6}; TRIGONAL (ROMBOEDRIC) = [3]; MONOCLINIC = [M]; TRICLINIC = [1]. C ‘Sulfal nativ prezint& variante polimorfe legate de condifile de genez. SULFURI SI SULFOSARURI in aceasti clasi sunt grupate sarurile hidrogenului sulfurat (H,S) si mineralele iensiuni si proprietiti comparabile cu ale reprezentind compusi similari bazati pe anioni cu anionului S* (seleniuri, telururi, arseniuri), ca si compusii cu anioni compleosi (sulfosdiruri) Clasa grupeazi un numir mare de minerale, in marea lor majoritate minereuri (pretindu- se la extragerea unor metale). in majoritate mineralele acestei clase au cationi calcofili (aseminiitori cu cuprul; gr. zaAxo¢ [chaleos] ~ cupru + guia [philia] = prieten), in general reprezentind metale grele, ale eZror proprietiti sunt, in parte, transferate si mineralelor. 31 Lenupsofins 1 ranging “p Ime, ‘onouow mae opuend weed = T | saaredsuen | pensiEn Pio ‘pronjsuen | avd aedo edo edo ovdo edo “pedo pedo | -dsunay ae | wpweumpe | opemu | oxeou | omeou | oxmoa | ours | unmeurpe | somtes | oyenau | mom “souser_| ‘oyeiour -unueurepe Tajeoouod Tar Tuo } pum sug | misao | “mufou | nafou nifou | -mnsnmao | ngor__| unag-nsfou | maou | vasiopny | | weaned nyesoued | qumyd puree nignua9. ‘zuo1q, o8tpar | unig quand | woes nsor | epmusnuso | op urged | -wogie3 ~ | ap uagies | -nnseqe | unig-nor | ‘tuiou | ap minus | 2up0)n9 [Timejnsor | iieproouoo | ejay | preprooucs | gyeprosuss | jeproaucs | pseonypSe | ejepioouos | EpiouGS | eomaWoss | ~pzmmapdlg I HESGE sequad ung sqnied aes wesge “ges weasod | yoayred | dqyiod | _yoapad TST zST t y-st | 9-9 | e¥-Se | c-S1_| s¢-¢ | b-st | Slt-8% DURSUIOZ | oneusud | omausud | somape | -qns | omawozr | semqe | separ | seu | ouuoar | omowort | “rege, | 1 1 | we | ow tal fal bol {oI fol i | oo | oo | | fssy__ | ssy fsas_ | egeang_ | sor sted sno sau Sez | saa NaN | uvo Yura LYN ‘YN nad | ; covariny | ~ivaa_| yniaiis | 1409Tv2 | yarna | owt | 79409 | -VNIO | yanata | yaya | sipaudory GEOLOGIE FIZI - ___Lueriri practice Sunt minerale grele, cu refele cristaline cu simetrie ridicata. In majoritate sunt minerale melanocrate, opace, cu luciu metalic, Pot forma serii izomorfe si, uneori, solutii solide cu alte sualfuri sau, in anumite situagii, cu metale native (Tabelul 4). OXIZI SI HIDROXIZI Clasa cuprinde totalitatea oxizilor simpli, a oxizilor hidratafi si a hidroxizilor metalici gi nemetalici in natura, eu excepfia SiOz, care datorita refelei cristaline specifice se incadreaz&t in clasa silicafilor. Grupeazi combinafii cu circa 40 de elemente chimice, in majoritate metalice, cea mai mare frecvenfi avind-o oxizii gi hidroxizii de fier. Ca si sulfurile, oxizii si hidroxizii sunt, in majoritate minerale grele, melanocrate, cu luciu metalic sau semimetalic, cu durititi mari si cu stabilitate chimica ridicata, Formeaza frecvent oxizi dubli cu cationi de valente diferite, Prezenta ionului oxidril sau a apei moleculare poate determina modificarea coeziunii refelei cristaline, De asemenea, prezenta apei poate duce la formarea de mase criptocristaline, coloidale sau chiar amorfe, cu aspect pulverulent (Tabelul 5). ‘Tabelul 5. Oxizi si hidroxizi ‘Proprietaji_ | MAGNETIT’ | HEMATIT | GOETHIT/ | PSILOME- | CORINDON® LIMONIT? LAN. Formula Fei. Fe.0s FeO(OHY | MnO. nli,0 ‘ALO: chimica _|_(Fe0.Fe;0s) Fe,0;.nH,0 a ‘Sistem de {cl By TRV[amorf} | [M/famort] i cristalizare prismatic, agregate | subizometric, Habitus izometric tabular tabulara/ . | pulverulente | prismatic pulverulent | saudendritice | Duritate 55-65 55,512,743 5-6 8 Clivaj bun perfect/ absent | absent absent ‘Sparturd neregulat neregulata | _neregulati | _concoidald | Culoare negr negra, cenusiu | run, negru/ negru ineolor sau alben ___|_allocromatic Culoarea rege rosu-viginia | brun, galben negru incolor __urmei z Luciu metalic | metalie,semi- | adamantin/ adamantin [eae |__metalic __|_semimat, mat_ Transparenya. ‘opac ‘pac ~opac iransparent_ | T "ste feronnaguelic si deviaza acul magnetic. De obicei se asociaza varietaji diferit hidratate, in mase colomorfe, pimfntoase, cu tent ocru, numite generic “limonit” 3 Prezinti varict®fi colorate allocromatic cu calitafi de piatré prefioasi: rubin (rosu), safir (albastru), smarald oriental (verde), topaz. oriental (galben), ametist oriental (violet) cfc. Varietatea comuns impuri se numeste SMIRGHEL, 3 Lucriri practice HALOGENURI Clasa cuprinde minerale reprezentind strurile acizilor halogenafi (HF, HCl, HBr, HI), de obicei in combinatie cu cationi metalici din stanga sistemului periodic al elementelor (metale alcaline si caleo-alecaline) In general sunt minerale usoare, incolore sau cu culori allocromatice, cu duritate mica gi solubilitate relativ ridivata (cu excepfia fluorurilor)(Tabelul 6). ‘Tabelul 6, Halogenuré Proprictii HALIT" __ SILVINAT FLUORINA® Formula chimica ‘NaCl KCl CaF, Sistem de ic (Cj [cl cristalizare Habitus izometric zometric: izometric Duritate 2 2 4 Clivaj perfect perfect __perfoet —Spairturd concoidali __neregulati concoidala Culoare incolor, alb, colorat | alb-cemusiu, roscat, incolor, violet, allocromatic incolor verde Culoarea urmei incotor, alb incolor,alb incolor, alb Lucia sticlos sticlos-gras sticlos-adamantin ‘Transparenta ‘transparent, ‘ransparent, transparent, transtucid translucid translucid Minerale solubile si cu gust specific Fluorescent in spectru ultraviolet, CARBONATI Clasa cuprinde mineralele reprezentnd sirurile acidului carbonic (H,COs), in general cu cationi mono- sau bivalenti, In general sunt solubili in ape agresive gi reactioneaza relativ ugor cu acizii determinand inlocuirea anionului [CO;]* sau a celui [COs] cu anioni mai tari (CI, [NOs [SO,}?), cu degajare de CO: in efervescentd. Sunt minerale cu duritate medie (3 — 5), in majoritate incolore sau cu culori allocromatice, Carbonatii de Fe, Mn gi Cu apar colorati idiocromatic in culori specifice. Pot forma compusi dubli sau solufii solide in serii izomorfe, Frecvent prezinta polimorfism, In general au clivaj bun pani la perfect (Tabelul 7). O serie de cercetétori ineadreaz in aceast& clasi si mineralele apartindnd altor siruri oxigenate bazate pe anioni trioxigenati de tip [XOsJ, [XOs]*, [XOs]*, respectiv AZOTATI, BORATI. IODAT), care, in anumite limite, au proprietaji asemanitoare cu cele ale carbonatilor, 34 Lueriri practice GEOLOGIE FIZICA, siowog.n) *L IMEqET, eunoyar | — eunoya oH DH aseo3snia aseoisti9 aseoysna THRO eges | nogusjon | nognmiom | somndosd woySeisuoa | _poisazouo9 argaxou09 iusosaarya | efusosaagya | elucosaasoy aay ‘edo pronjsuen | -pronjsuey | pronjsuen | pionjsuen | pronjsuen | quoredsuen | quoredsuen | oredsuen | viuoundsunay ‘SOSERET T sojons rew‘sopns | sojopis-sojons | -sojons | sosaprs-sojons | soyopis-sojans | sojopis-sojons | _sojons npny | i jpn | E nnseqe | smpsepapran | qe ar are gre ‘sojoour are ojooun vaanoyny DHEUIEDTTE | SHEMIOIOTE unig, nigra | ung ‘ruSna0 nes nes auvoyng aunze nnseqre | suovuropsoa | nos ‘zor _| “opraa ‘uogqe® | “qje ‘sojoout ‘tojoout gre ‘soqoour | gre ‘iojoatix ‘Beinsase | — pene | eye i reproowcs | ‘zrepiooues | ‘ereproouoo | “preproouco | erepioouoo | wreproouoo | gpepioouco | pimproouoo | _ pamupdy aes payed spaysad payed spayiad spayed wapod ng, Tas o-SE $7 SE pose stp-s'e | Stp— see $F € b- Fe aon Tempe FenGE Tenge ange senge ‘soaQi ‘onreuistid soray senges ‘oneusud | ‘oneusud | ‘onewsud | onewsud ‘remorse SMO “rene onewsd | ‘onewsud | ‘omawozt ‘sunowoz: | ‘omeuoz; | ‘omnauozy | ‘onewisud ‘parks i [el fel [el {3 { fal 2p Wrarsis. oui *HO)IFOO FA, SOOuW Soo8d S008 ED £0082, £09"), pynuadog uz | JmmavIvW | -oMD0do" | _Ligais | LIzaNevW | LIWOTOG | Lovo | LINODvay | fender 35 GEOLOGIEFIZICA, Lert practice SULFATI Clasa grupeazi mineralele reprezentand sirurile oxigenate ale sulfului (cu anion [SO,]*) la care se pot adauga gi struri ale unor anioni cu structura similara (cromati — anion [CrO4]”"; molibdati ~ anion [MoO,]*; wolframati— anion [WO.]"). Reprezinta minerale cu duritate sc&zut8, cu clivaj bun, in general incolore si transparente Greutatea specifics este legata de tipul de cation, Freevent pot forma refele hidratate sau anhidre, in funcfie de condifiile de genezA. Sunt minerale relativ usor solubile, mai ales cele cu cationi monovalenfi. Pot forma siruri complexe cu anioni suplimentari ([OHY, Cl’, [COs}*)(Tabelul 8). Tabelul 8. Su/fati si fosfagi Proprietiiti GIPS ANHIDRIT BARITINA™ APATIT ‘Formula chimied | CaS0,2K20 CaSO. BaSOs Cas(PO.)(OFLF) ‘Sistem de IM) IR] IR} [6] __eristatizare ‘Habitus tabular, prismatic, | tabular,prismatic, | tabular, lamelar | subizomettic, fibros | ___| tabular, colomorf, ‘Duritate aa 35 5 Clivay perfect perfect |___foarte bun absent Spartura neregulati neregulat neregulat ‘eoncoidala Culoare incolor, alb, incolor, albastra, | incolor, alb, ete | incolor sau colorat __ slbui.roz, ete violet, alb, ete diferit Culoarea urmei alb alb alb | alb Luciu sticlos, sidefos, | sticlos, sidefos | sticlos, sidefos | sticlos-adamantin matisos | | ‘Transparenfa ‘transparent transparent, ‘transparent ‘transparent, translucid translucid ‘Mineral cu greutate specifici foarte mare, FOSFATI Clasa grupeaz’ sirurile acidului ortofosforic (HsPO,) si siruri cu anioni comparabili cu [PO.]*, respectiv arseniati (anion [AsO,]*) si vanadati (anion [VO4}*). Sunt dificil de identificat macroscopic, cu atét mai mult cu cét, adesea, mai ales in rocile sedimentare, formeaza agregate colomorfe impreund cu alti fosfai, sau sunt diseminati SILICATIE Silicatii reprezint’ cel mai mare grup de minerale, insumand circa o treime din numérul total si circa 75 % din greutatea scoarfei terestre. Teoretic, silicafii ar reprezenta siruri ale acidului silicic (H,SiO,), acesta fiind insk o substanfi virtuala, nefiind cunoscut decat sub forma de siruri (silicati) 36 GEOLOGIE FIZICA z Silicagii, din punct de vedere chimic, se bazeazi pe un numar relativ mic de cationi. Cu toate acestea, se remarci o imensa variabilitate, determinata, pe de o parte, de extinderea mare a fenomenului de izomorfism, complet sau partial, pe de alt& parte, de structura spatial foarte conplex a refelelor cristaline. De aici deriva variabilitatea imensi a proprietifilor si realizarea unr formule chimice adesea foarte complicate. S-a constatat ci refelele cristaline ale silicatilor se bazeaz’ pe un complex anionic [SiO,J* dezroltat spajial sub forma unui tetraedru, cu ionul Si’ in centru si avand fiecare colt ocupat de joni O*. Leg&tura anionului [SiOs]* cu diversi cationi se realizeazi exclusiv prin intermediul coltatilor deci numai prin intermediul oxigenului O-0* @ =si" [sio* Fig.19. Complexul anionic [SiOx)" dezvoltat sub formé de tetraedru. Lucrurile se complica si prin faptul c& in refelele silicatilor exist posibilitatea cuplatii, in diferite moduri, a tetraedrilor [SiO«]* prin punerea in comun a unor colfuri (a unor ioni O*) si realizarea de anioni complecgi ({Si:Or]®; [SisO12]*; ete). Daca se fine seama de similitudinile de raz& ionic’ ale ionului Si cu ionul AF", care permit inlocuirea partial a siliciului cu aluminiul, se poate infelege ci posibilitatile de diversificare ale silicagilor, la care se adauga astfel si alumo-silicajii, cresc exponential. Din aceste considerente, prezentarea sistematic’ a silicatilor trebuie s& tink seamd in mod deosebit de criteriul structural, Se separa, astfel, o serie de subelase, pe baza modului structural de asociere a tetraedrilor de [SiO4]*. Chiar daca macroscopic nu poate fi remarcata structura reticular’, proprietitjile fizice induse de refeaua cristalina permit, intr-o oarecare misurd, incadrarea macroscopica in subclase. NEZOSILICATI Sunt silicafi cu grupii tetraedrice [SiO,]* izolate, legate in retea numai prin intermediul cationilor metalici. Formeazi, in general, compusi cu cationi grei (Mg™, Ca”, Fe”, Fe’’, Ti), adesea in serii izomorfe. Prezinti simetrie medie pain la avansata, constituind frecvent cristale idiomorfe. Sunt livaj slab sau lipsite de clivaj. minerale cu 37 GEOLOGIE FIZICA Lucriri practice [siog * Fig. 20. Structura nezosilicagilor (14) Datorité izomorfismului, macroscopic sunt dificil de apreciat speciile minerale, ca atare, fiind obignuita prezentarea unor grupe de minerale cu proprietifi comune (grupa olivinei, grupa ‘gcanafilor, grupa distenului)(Tabelul 9). SOROSILICATI Prin asocierea in refea a doi tetraedrii [SiO«]* se realizeazi anioni de tipul [Six07]*, in legiitura cu cationi de tip Ca”, Fe”, AP. Fig. 21. Structura sorosilicafilor (14) [Si,07] © NEZO-SOROSILICATI plu cuplat cu Nezo-sorosilicatii sunt silicafi cu o grupare anionic mixta de tetraedru doi tetraedrii legafi de tip [Siz0” . SiO,]”, in acelasi timp permifandu-se adiia de ioni [OH] sau de molecule de api (Tabelul 9), Realizeazi cristale cu habitus prismatic, adesea grupate in agregate microgranulare, cu aspect fals amorf. CICLOSILICATL Sunt silicafi la care gruparea anionicd este formatd prin asocierea in inele inchise a 3, 4, 5, sau 6 tetraedrii [SiO,]. Formula standard a anionului este [Si,Os,]°". Prin suprapunerea in retea a inelelor anionice rezulti, in general, cristale cu habitus prismatic pan’ la acicular sau fibros, mai rar izometric, cu clivaj slab-potrivit (Tabelul 9). 38 Luerari practice ce O80 ye ESinQsn] *”” [Sis05] © Fig, 22. Structura ciclosilicatilor (14) INOSILICATI Din asocierea tetraedrilor SiO, in lanfuri infinite, simple sau duble, rezult& dou categori de inosilicafi. ei cu structuri in lanfuri simple, cu grupare anionica ({SijOs]*), sunt mumifi PIROXENI, Cationii, in general grei (Mg”, Fe”, Mn™, Fe", Al’), determina culori melanocrate [siOs] Fig. 23. Structura piroxenilor (13) Freevent formeazi serii izomorfe, Pot cristaliza fie in sistemul rombic, fie in cel GEDLOGIE F monoclinic conducand la serii izomorfe diferite in ansamblu, structura simpli a catenelor determin’ habitus scurt prismatic, adesea cu cristale idiomorfe, Cliveazi bine, transversal pe direofia de alungire. Un grup particulat. de inosilicaji cu Janfuri simple il constituie aga numifi “PIROXENOIZI’, in care, datorit& legarii de cationi bivalenti cu razi mare, periodicitatea refelei anionice este mai mare decat 2. Gruparea anionici devine [SisOs}* sau [SisQ25]” . [Sis03] *! Fig, 24. Siructura piroxenoizilor (wollastonit) (38) Tnosilicatii cu lanjuri duble, prezint& gruparea anionic& ({SisO11]")q, in care pot adifiona ioni suplimentari [OH] sau F’. In unele situajii, Si** poate fi inlocuit cu Al”. Mineralele cu aceasti structuri sunt numite AMFIBOLI. Ca si piroxenii, sunt minerale melanocrate, cuprinzind aceiasi cationi, si cristalizeazd in aceleasi sisteme, rombic si monoclinic, Formeazi, de asemenea, 39 Hooyisojota ‘Hivorpisouos-ozau ‘iivotptsozaN “6 INPQE, ‘psvorlaid pnverd vo preozrqnn 9s apronjsuen 1$ ayes0[09 ‘and aprieioue,, ‘nae 9p eroaup ap arfouny ut EngeTes yoessey ean (gsvorfasdrmas pnerd) superaapop ween no apioworpr afeyst9 Wy yautzaud 2s easape NEU Fo) 3D 9 TW =, K Jer oa BW 8D oyu edn up xoyayerouran epss6y Uy ] poasuen | pionsuen edo ~ pronjsuen quoredsuen edo quardsuen | |: phzandsupay SOSH SOUPS SOUS SOPH sar Spas] t ART Tojoout ae [Lo iziaa- 1070500 FEIOTOO GES TE [Bain vacnapny wes | ; “zor ‘nnseqre ‘apres | mzsaa-nufom maseqre-mSnu2o | tuou ‘opuaa ‘nSox | qqe‘woqre3 ‘apron | asvoyny “unug-nuBou renBaso ‘Frepioouoo pomawoss | eornjowood “yjepioouos panupdy qwasqe ‘ung Sey payed paped eis. Poa SLL L-9 s9 SL~F L apn FeuuiRyOS | Speaisut Buoy Uso | Teng “oneMSTT | BUST SAGO T BaD OISD {e] tu) | 2p weaisIS W. “UN ‘9g “BW BD ororsktv Forskear Sw) | ponuzyo nymuso.z "oN ap reoHtsos0q i i PYNTTVINGAL Lodiaa OIRO | IMNSISIG | WOTVNVED | TENIATIO. | du, eduy | edu piproudoig TLVOITISOWOS LLyornsoT19 -OZAN LLVOrlsozan GEDLOGIE FIZICA asec eeeseorranoee ___Lucritri practice seri izomorfe cu proprietiti progresiv variabile. in general, habitusul este prismatic, pan’ la aciailar sau fibros. Cliveaza bine pint la perfect, paralel cu fejele alungite de prisma, Fig 25. Siructura amfibotilor (13) ‘Tabelul 10. /nosilicati = PIROXENI_ PIROXENOIZI ___ AMFIBOLT Proprietati AUGIT WOLLASTO- RODONIT: Gr. TREMO- | Gr. HORN- NIT _ LITULUI__| BLENDELOR (Ca, FeMg,Ai, | Ca:{Sis0,] | CaMnfSisO} | Cax(MeFos | (CaNa,K)os Formula [(Si, AD):0¢ [SiO k(OH) | (Mg,Fe,ADs chimicd [Si,AD:Sig02] 7 (OH,F): ‘Sistem de iM} ia] il IM} IM) eristalizare _ Habitus prismatic scurt, | tabular, fibros tabular, prismatic lung, prismatic, tabular izometric fibros columnar _ [—Duritate | __5,5+6 45-5 55-65 5-6 5-6 Clivaj bun foarte bun “perfect perfect | __bun Sparturd concoidala, ‘geometrica concoidala, geometrica geometrica | neregulata neregulata Guloare negru, verzui | alb-cenugiu | roz-rozcenusiu | alb, verde | verde, brun, negra - brun 7 negru Culoarea negra alb alb alb alb urmei _ Luci ~ysticlos | sticlos, mitisos | sticlos _[ sticlos, matasos |" sticlos msparenta | translucid, opac | _ transparent, translucid translucid | translucid, opac ‘ranslucid 7 _| FILOSILICATI Cu un numar mare de specii minerale, filosilicatii se bazeazA pe rejele plane infinite de tetraedtii SiO4, la care 3 din cei 4 ioni de oxigen sunt pugi in comun, anionul complex luand forma ({Si:0:]")q sau ([Si:Os0] a. Cationii, fixati in refea lateral fai de reteaua plana a anionului, pot fi foarte diferiti (K*, Na’, Ca’, Mg”, AF, Fe’ etc), diversitate care conferd o larga varietate de proprietati. Intotdeauna ins, structura refelei cristaline confer un habitus tabular, foios sau lamelar gi un clivaj perfect, paralel cu planele anionice infinite. Compozitiile sunt complicate si prin posibilitatea de inlocuire a ionilor de Si cu cei de Al, ca si de posibila prezenti in refea a ionilor (OH. Sistematica filoslicatilor este foarte complex’, adesea determinarea mineralelor a GEOLOGIE FIZICA. _Lueriri practice fiind posibila numai prin analize speciale de laborator. Macroscopic pot fi totusi realizate grupari empirice, suficiente intr-o prima instanfa pentru o identificare rapida in conditii de teren (Tabelul 1). Fig. 26. Siructura filosilicagilor (39 simplificat) - Grupul TALCULUL — minerale microcristaline in mase foioase, adesea in agregate compacte, de culoare deschisa. ~ Grupul SERPENTINELOR — formeaza agregate compacte de culori de la alb-cemusiu la verde-albistrui inchis, Prezinti varietiti cu habitus diferit, lamelar la ANTIGORIT, fibros la CRISOTIL, Habitusul fibros de la crisotil este datorat ruliii in jurul unui ax a refelei plane infinite de tip filosiicat. Dimensiunile extrem de reduse ale cristalelor conduc la imposibilitatea de observare macroscopic a clivajului ~ Grupul MICELOR ~ grup complex, izomorf de alumo-silicaji de K, Al, Mg si Fe, cu numeroase varietati cationice i cu adaosuri anionice de tip OH. Habitusul este tabular-foios, cu icular, clivaj perfect pand la foite extrem de elastice, apropiate de grosimea planul ~ Grupul CLORITELOR ~ cu structuri aseminiitoare micelor, dar cu compozitie mai complex, care le face s se comporte plastic la deformare ~ Grupul MINERALELOR ARGILOASE ~ din punct de vedere mineralogic, grupul este heterogen, insumand filosilicati cu structuri si compozifii diferite, Prezinti, totusi, cliteva caracteristici comune, Cristalele, cu habitus solzos, de dimensiuni submicronice (refeaua cristalin’ neputind fi detectatt decét prin diffacjie a razelor “X”) sunt adesea grupate in agregate plimantoase, Au capacitatea de a refine apa in refea, urmati de gontlare, de crestere a plasticitati, putnd ~ Ja saturatie ~ si treaca in stare de gel. La temperatura normal, procesul este reversibil 2 ractice Lueriti EOLOGIE FIZICA _ sivoyisoptey TL PGE L “rguemdur nes woyoweso 9p ayesojoo ‘guowe sje ‘asvorupuryd aresoxae uy “jynoasoure BzeWIIOT (o1e aotnowuyojoo ‘soquus) ayroods sorzes apoyaut uid syeurusostp ung TY «04 “SW ‘2 = A 38 'SWW "ED “MPN = X “SseO4ERAE LOpeTEsOTUH PIMTLOS ‘mqmarAoosnusr b psvo7[os Uy “PUNPEASHOOrONUT =yeI=EA 0 2152 JMISHS , poRsTER eredsran TearedsTe qasredsaen SedOTAES Ponsa piuamdsunry | eur Sopp So;apIS SopoRS SORE SOHN ais SouSeT eur 'SO;SpIS FONT ae Ted opsaa-qie TO|OoUT opoour “Tojoour are Puaan pawopny rT ingied-qqe ‘qre | uzsaa-nuBou ‘opzoa | inqyes ‘unaq ‘ufo 0,001 quejmzsoacnideu_| rnqyf-mSnuoo ‘gy amon | ‘psRONNSE | - ‘pyeynsarou ‘eyensoxou ‘memforon ‘pienforou “grepioouco ‘prem farou panupds paged { apd popod | poped payed payed Poa St-Z e-t €- 87 €-8T 1 1 Bannan Soy THNIT Soy WNIT TOP TENG SOTOF TMG SSIQGAM SAT, SHOP TING SPL BaBpOISLAS tw tw bw) 2p wars | “aHO) *HOL"O"NSISN | CHO) ONSPIW | PeRHIY Bpmusoy PCr SWE (o"stv) Tv LIORIES TLOSTED asvomsuy | yoTaLRIO1D LLOId =Uaoosaw | ‘RIODLINV INQ WL MOTI TVUININ dng TANLINGAYaS edna prauidosg dna) NOTION edna vdnig, | 4B GEOLOGIE FIZICA _ Lucrati practice TECTOSILICATI Din aceasti subclasi fac parte silicati la care tetraedrii SiO, sunt asociafi in rejele continue tridimensionale, prin legarea reciproca a tuturor ionilor de oxigen, Astfel, teoretic, nu mai rman ioni liberi de oxigen pentru aditia de cationi, Frecvent insi, ionii de Si sunt inlocuiti prin ioni de Al, permifand adifia de cationi, de obicei cu raze mari (K*, Na’, Ca”, Ba”*). Cationii metalelor grele apar extrem de rar in refelele tectosilicatilor. Tectosilicatii pot fi complicati prin asocierea de joni suplimentari (F, Cl, [OH], [SO,}*), iar in unele cazuri (la “zeolifi”) de molecule de apa slab legate. In general sunt minerale leucocrate, cu duritate mare. Refelele cristaline sunt larg dezvoltate. Fig. 27. Structura tectosilicagilor (39 simplificat) eSiCO Pe baza raportului de inlocuire SVAI, marcat de o serie de proprietafi specifice, tectosilicatii sunt imparti Grupa FELDSPATILOR, Feldspafii sunt alumosilicafi saturafi in silice, de K, Na sau/si ‘mai multe grupe. Ca, cristalizati monoclinic sau triclinic, formand frecvent serii izomorfe cu miscibilitate total la acelasi tip de refea eri In general speciile de feldspafi pot fi clasificate pe diferite criterii, in functie de parametrii chimici sau cristalografici. Astfel, se pot separa feldspaji ALCALINI (potasici sau sodici) gi feldspati CALCICI. Cum ins& feldspafii sodici formeaza cu cei calcici o serie cu miscibilitate continua, se poate recurge la o divizare in feldspaji POTASICI gi feldspati CALCO-SODICT. Prima categorie poate forma refele cristaline monoclinice sau triclinice, cea de a dovacristalizind exclusiy triclinic. Datoritt refelei cristaline, feldspati uunghi drept, numindu-se si ORTOCLAZI (din gr. opdog [orthos] = drept + KhaSewv{kladein] =a ‘ncruciga). Cei triclinici au planele de clivaj intersectate sub unghiuri diferite de 90°, numindu-se PLAGIOCLAZI (din gr. zayios [plagios] = oblic + xhoderv[kladein] = a inerucisa). ci au plane de clivaj intersectate in 44 Lucriri practice GLOLOGIE FIZICA ——— Foarte bine reprezentaji in aproape toate categoriile de roci, se recunose relativ ugor dupa asyectul idiomorf sau hipidiomorf, accentuat de spartura ordonata si de planele de clivaj foartre bun, Tot datoriti planelor de clivaj, indiferent de culoare, au adesea un uci sidefos. O alta cancteristick de recunoastere este oferita de instabilitatea in conditii exogene, avind tendinga de a se altera, putindu-se acoperi de pulberi fine de minerale argiloase secundare Grupul FELDSPATOIZILOR. Sunt tectosilicafi cu. structuri similare feldspatilor, insa nesaturafi in silice, raportul Si/AI rescind in avantajul acestuia din urma. Formeaza seri cu substitufie izomorfi, Prezint& simetrie superioara feldspatilor gi clivaj mai slab. Prezinti adesea cenusiu de nor, din gr. vepehn {nepheli] = nor, sodalit culbri in nuante caracteristice (nefelin albasira-cenusiu, de la lazurit = albastru ca cerul) Tabelul 12. Tectosilicasi— feldspati yi feldspatoizi ‘Proprietafi FELDSPATI FELDSPATOIZI POTASICI | CALCO-SODICI | NEFELIN SODALIT Formula chimica K{AISi,03} Nal AISis05]- NasK[ALSiOie) | Nas[AlSicOxCls | CafAISi:0q] Sistem de [IM] (Ortoza); {T) (6) Ic) cristalizare IT] Microctin ‘Habitus prismatic prismatic ‘sub-izometric = izometric prismatic Duritate “6-65 6-65 35-6 55-6 Clivaj perfect perfect absent slab Spiirtara neregulati, neregulati, concoidal neregulata concoidala concoidal alb sau r0z, ~~ ~| Culoare | roz deschis, rogu, | galben, verde pana | gri-albastrui albastru - lavanda alb, gaibui la negeu Ge nor) ~Guloarea urmei | incolor alb ~~ ineolor incolor | Lucia sticlos, sidefos | sticlos, sidefos stielos, gras sticlos, gras Transparenta transparent, ‘transparent, translucid transtucid translucid transtucid Grupa ZEOLITILOR. Sunt alumosilicaji hidratafi de Mg, Ca, Na, rar K, foarte i fra distrugerea retelei cristaline. In aseminatori intre ei, capabili de cedarea apei si GEOLOGIE FIZICA Lucriri practice acelasi timp sunt capabili de inlocuirea unor cationi cu alfii, ceea ce le confer’ propriet’gi favorabile in utilizarea ca filtre schimbatori de ioni Grupa SILICEL Grupa este formati din refele de tectosilicat compacte, alcdtuite din tetraedri [SiO.J*, fara substitutii ionice deci exclusiv din Si** si O*, De aici rezult& 0 formula medie SiOz, comparabilé cu a unui oxid, ‘Tipul de refea, specific silicatilor, incadreaz’ grupa in subelasa tectosilicafilor, in proprietajile cAreia se inscrie. Grupa cuprinde minerale formate in conditii de genezi diferite. Cele mai obisnuite sunt cuarful, calcedonia si opalul. Primele dou cristalizeaza in sistemul trigonal (romboedric), ultimul fiind amorf. Cuarful are habitus izometric pani la prismatic, de obicei cu tracht bipiramidat. Calcedonia reprezinti o varietate criptocristalina, cu habitus fibros. Ambele sunt total lipsite de clivaj, cu duritate mare (7). In allocromatice care determin separarea unor varietiti general incolore, pot prezenta cul semiprefioase. Opalul, amorf, confine api in proporfii variabile, Incolor sau colorat prin impuritafi, are un habitus aleatoriu, adesea cu aspect concrefionar. Tabelul 13, Tectosilicafi ~ grupa silicei Proprietati CUART ‘CALCEDONIE OPAL Formula chimica SiO: SiO: SiO; n H,0 ‘Sistem de cristalitare BT BI ~~ amorf “| Habitus izometric - prismatic fibros colomorf, reniform Duritate 7 ~ 6 55-65 Clivaj absent ~ ‘absent absent Sparturd ‘eoncoidal concoidala concoidala ~~ Caloare incolor, ineolora sau variabila® | variabil colorat allocromatic! Culoareaurmei | incolor ~neolor incolor sticlos raginos, gras ‘gras, sticlos transparent | translucid translucid Varietifile colorate ale cuarfului, pietre semipretioase cand sunt pure, sunt: cristalul de stincd (incolor gi ‘ransparent), cuar(ul fimuriu (transparent, fumuriu, cenusia, brun), ametistul (violet), morionul (negru), citrinal (galben), prasenl (verde), aventurinul (rosu. Q upd culoare si aspect, calcedonia poartt denuiniti diferite si anume: carneol (rosie), sardonix (brund sau Tosic), agat (Zone paralele de diferite culori), onix (agat cu benzi regulate, concentrice), variantele estetice fiind utilizate ca piatrd semiprejioasi, 46 GEGLOGIE FIZIC, . __Lucriri practice ROCILE jn natura, mineralele se intalnesc intotdeauna grupate in agregate mai simple sau mai complexe denumite ROCT (din lat, roca ~ stanci). Ramura geologiei care se ocupi cu studiul rocibr se numeste PETROLOGIE ( termen derivat din gr. xetpa [peira] ~ piatra; Moyos [Jogps] = cuvant, discurs, in sens de stiinta despre...) Ca definitie, ROCA reprezinté un agregat de minerale, formate natural, in condifii spedfice de genezi. Petrologia separa trei tipuri de procese petrogenetice fundamentale, c&rera le corespund trei categorii majore de roci: magmatice, metamorfice si sedimentare. jeme de procese endogene, legate de caracteristicile Prinele dou categorii se incadreaza in cea de-a treia categorie fiind determinati de procese exogene, sfera), Orice roca, indiferent de modul de formare, este definita printr-o anumiti compozitie inteioare ale pamantulu legate de relafiile cu inveligurile externe ale pimantului (atmosfera, hidrosfera, bi mineralogic’ si printr-o anumiti structuré, prin aceasta infelegindu-se _ansamblul proprietatilor care desemneaza forma si dimensiunea componentelor, precum si prin textura, nofiune care defineste aranjarea spatial a componentelor unei roci Dup& compozitia mineralogic’, rocile pot fi monominerale (formate predominant dintt-o singur& specie mineralé) sau poliminerale (alcatuite din specii minerale diferite) Alcituirea mineralogic’, extrem de variata, este coordonati de procesele care genereazi roca, fiecare categorie de roci avand, in general, compozitii specifice. Dac& alcdtuirea mineralogici reprezinti aspecte calitative ale unei toci, definirea edificiului petrografic implica si caracterizarea distributiva, conferité de atributele structural texturale, care evidentiaza proprietatile dimensionale (scalare) si direotionale (vectoriale) ale componentelor. in legdturi cu caracterizarea distributiva, sunt necesare cAteva preciziri esenfiale, legate de definirea termenilor. Termenul STRUCTURA deriva din limba latina, din structura = clidire, fel de a zidi Termenul TEXTURA deriva din latinescul fextura = fesere, panza, impletire. Ambele notiuni aveau in limba latina gi infelesul figurativ de mod de alcdtuire, de organizare, mod de inchegare. in literatura geologic’ europeana (exceptind-o pe cea britanica), termenii au fost zati cu sensuri complementare, prin STRUCTURA injelegindu-se proprietijile legate de a7 \GIE FIZICA a Luerari practice starea cristaling, de marimea si de forma componentelor, iar prin TEXTURA, modul de distribufie spafiali a acestora. Specialistii anglo-saxoni (cei britanici dar, mai ales, cei americani) utilizeaz nofiunile respective in sens inversat (mai ales in analiza edificiilor petrografice sedimentare). Situafia prezentati poate determina interpretiri echivoce, Cu atat mai mult cu cat analizarea unui edificiu petrografic, in accepfiunea teoriei sistemelor, face ca, la diferite nivele de detaliu, infelesu! notiunilor sa se schimbe. Tendinfa actuali a specialistilor este de a grupa nojiunile intr-un termen unic, care sa intruneasci totalitatea proprietafilor utilizate, Pentru evitarea confuziilor, s-a adoptat, ca de produs construit, de termen ‘colectiv, cuvantul german “FABRIC”, cu sensul ini arhitectura (ca rezultat final). Termenul se poate utiliza la diferite nivele de detaliere (de la alcituirea edificiului atomic pana Ia nivel macrocosmic) respectindu-se ordinul de mirime iar termenii corespunzitor, Termenul “fabric” nu este inst unanim acceptat de specialist, structuritextur’ sunt diferit utilizafi, petrologii specializati in domeniul endogen preferdnd acceptiunea clasic& europeand, cei din domeniu! exogen folosind sensul anglo-saxon. Din motive didactice, Iucrarea de fafa trebuie si prezinte nofiunile unitar, de acoea s-a adoptat terminologia clasici european in prezentarea tuturor categoriilor de roci, cu specificarea posibilitijilor de interpretare diferita. in redactarea unor fise de observatie este posibilé prezentarea proprietatilor structural-texturale direct, fri menfionarea nofiunilor generatoare de echivoc. Este evident o&, cu toata diversitatea petrologic’ existent, nu pot fi trasate limite nete intre procesele generatoare de roci, nici in ceea ce priveste compozitia, nici in ceea ce priveste caracterele structural-texturale, fiecare edificiu petrografic reprezentnd un caz unic, posibil de finscris intr-un ansamblu generalizator. Cu toate acestea, predominarea unora sau a altora dintre factorii genetici determinangi, face necesara prezentarea diferentiat a celor trei mari categorii deja manfionate, a rocilor magmatice, a celor metamorfice si a celor sedimentare. ROCILE MAGMATICE Rocile magmatice sunt roci endogene formate prin consolidarea (solidificarea) magmelor. Magmele reprezint& topituri naturale de silicafi si oxizi, avand in solufie sau in , COz, HS suspensie, in proporfii diferite, cristale deja formate si componente volatile (api ete). Consolidarea magmelor se poate reatiza in condifii diferite in functie de locul de 48 GEOLOGIEFIZICA_ - Lueriri practice d Gfigurare a procesului, fie in profunzime, in condifiiabisale, fie in apropierea suprafefei, fie jce sunt expulzate Ia exterior prin cilia Ja suprafata pimantului, daci topiturile magms paocese vuleanice, numindu-se, in acest caz, lave. Conditiile de consolidare, pe lang’ aleZtuirea mineralogic’ datorati, in general, comporitici inifiale a topiturii, determina caracteristicile structurale si texturale definitorii peatru diagnoza rocilor COMPOZITIA MINERALOGICA A ROCILOR MAGMATICE Compozitia mineralogic a rocilor magmatice este determinati, pe de o parte de compozitia inifiala a magmei, pe de alti parte de procesele evolutive de diferentiere realizate prin deplasarea topiturilor si prin consolidarea progresivi. Pe seama unor compozifii chimice sinilare ale topiturilor magmatice, prin condifii de consolidare particulare, se poate ajunge la roci cu confinuturi mineralogice diferite in general, in alcituirea rocilor magmatice, pot fi separate dou categorii de minerale: minerale_primare, legate strict de procesul de consolidare a topiturilor, si minerale secundare, formate ulterior consolidarii rocii, a ctror prezenfi nu defineste roca magmatic’ in sine MINERALE PRIMARE ‘Mineralele primare sunt de doua feluri: principale gi accesori MINERALE PRINCIPALE Acestea sunt minerale care, amestecate in diferite propor, confer’ specificitate rocilor care le contin, Pentru facilitatea prezentirii sistematizate a compozitillor mineralogice s-a convenit utilizavea unor simboluri literale pentru mineralele principale. Acestea sunt: - Grupul mineralelor MAFICE (M), in general melanocrate, care cuprinde - Olivine (Moy) - Pisoxeni (Mp,) - Afiboli (Man) 49 GEQLOGIE FIZICA = Luerari practice ~ Biotit (Mes) - Grupul mineralelor FELSICE, in general leucocrate, format din: ~ Feldspafi alcalini (A) - Feldspafi plagioclazi (P) ~ Silice (predominant cuart)(Q) - Feldspatoizi (F) - Muscovit (Mu) MINERALE ACCESORIL Acestea sunt minerale primare, prezente in proporfii reduse sia céror prezenfi sau absen{i nu impieteaz& diagnosticul rocilor. fntre acestea, mai frecvent intdlnite sunt: turmalina, zirconul, sfenul, rutilul, grana magnetitul, cromitul, apatitul, sulfurile etc, MINERALE SECUNDARE Mineralele secundare nu sunt legate de procesele propriu-zise de genezi a rocilor magmatice, ci se formeazi ulterior consolidarii acestora, pe seama mineralelor primare sau in uurma circulafiei unor solufii postmagmatice, Chiar daci prezenta lor este aleatorie, pot furniza informatii suplimentare despre compozitia primar a rocii gi despre transformarile pe care aceasta le-a suferit in categoria mineralelor secundare cel mai frecvent se incadreazi mineralele argiloase, oxizii si hidroxizii de fier, serpentinele, cloritele la care, prin depunere din geluri sau solufii, se adauga silice, earbona(i, sulfafi etc. Se impune precizarea ca stabilirea compozitiei mineralogice se realizeazi prin analize complexe de laborator. Cu toate acestea, si la nivel macroscopic poate fi ficuta o apreciere general a principalelor componente, apreciere, de obicei, suficient pentru diagnoza primara a rocii observate in analizarea compozitiei mineralogice este necesari si estimarea cantitativa a mineralelor confinute, proporfiile sub care particip§ fiecare mineral la alcdtuirea unei roci fiind extrem de importante pentru definirea ei Pentru determinarea sistematic’ a grupelor de roci magmatice, este suficienti cunoasterea grupelor de minerale primare principale (Mo, Mp, A, Q, P etc). Pentru precizarea varietijii petrografice este, insi, necesari menfionarea speciilor _minerale 50 GEOLOGIE FIZICA = ordi ice nominalizate, cu atat mai mult cu cat unui simbol ii pot corespunde mai multe specii minerale diferite. STRUCTURILE ROCILOR MAGMATICE Proprietijile structurale ale rocilor magmatice pot fi definite dup mai multe criteri, astfel A. Dupa gradul de cristalinitate se disting structur - HOLOCRISTALINE (derivat din gr. whos {holos] = intreg) (rocile sunt integral cristalizate; - HIPOCRISTALINE (derivat din gr. tao [hipo] = mai putin, slab) saw HEMICRISTALINE (din gr. npioug [hemisys] = jumétate)(componentele sunt in parte cristalizate, in parte ramandnd amorfe); ~ VITROASE (din lat. vitrum = sticlé), HIALINE (din gr. xaos [hialos] = sticla) sau AMORFE (din gr. o [a] = lipsit de, fri + popen [morphi] = forma)(intreaga roca este formata dintr-o masi amorfa, necristalizat’).. Fig, 28, Tipuri de structuré dupdt gradul de cristalizare: a) holocristalinds; b) hemicristalind; c) vitroasti (42) a) ») 2 B. Dupa dimensiunile absolute ale cristalelor structurile pot fi = FANERITICE (din gr. gavepos [faneros] = evident), cu cristale cu diametrul mai mare de 0,1 mm, vizibile macroscopic; 31 GEOLOGIE FIZICA Lucrari practice - AFANITICE , cu cristale cu diametrul mai mic de 0,1 mm, invizibile cu ochiul liber cuns), sau amorfa. sau in stare criptocristalina (din gr. xponttg [kryptis] = C. Dup’ mirimea relativa a cristalului se pot - ECHIGRANULARE, cu cristale incadrate in acelasi ordin de mirime; - INECHIGRANULARE, cu componente net diferenfiate dimensional. Frecvent, in inge structuri acest tip de structurd se separi dou faze, una faneritici, reprezentat% prin cristale de dimensiuni mari, numite FENOCRISTALE, si o a doua, fie faneritic’ microgranulari, fie afanitica, constituind 0 MASA FUNDAMENTALA, MASA DE BAZA sau PASTA. Acest tip de structura se numeste PORFIRICA. Fig, 29, Tipuri de structuri dupa mérimea relativés a cristalelor: A. Structurd echigranulardt; B. Structurd inechigranulara porfiricé cu paste afaniticd; C. Structurdé inechigranutard porfirieé cu pastd microfaneriticd (42) Tot aici, s-ar putea incadra o serie de structuri legate de prezena unor cristale incluse ‘in masa altor cristale, sau legate de concresteri intre minerale diferite, dar acestea, in. general, nu pot fi observate macroscopic. D. Dup forma exterioara a cristalelor, structurile pot fi - PAIDIOMORFE (din gr. av [pan] = toata lumea), cu toate cristalele idiomorfe; - PANXENOMORFE, cu toate eristalele xenomorfe - HIPIDIOMOREE, in care coexist cristale idiomorfe si xenomorfe. TEXTURILE ROCILOR MAGMATICE in precizarea caracteristicilor texturale care desemneazi organizarea spafiali a componentelor, in cazul rocilor magmatice se pot defini st GEOLOGIE FIZICA _ Lucriri practice A. TEXTURI MASIVE (NEORIENTATE), in care componentele rocii au pozitii aleatorii Fig, 30, Texturt masivét (neorientaté)(42) cu habitus alungit sau aplatizat) se orienteazi in direoi preferentiale, de obicei induse in sensul de curgere a magmei, Un caz particular il reprezinti texturile FLUIDALE (de curgere). Fig. 31, Texturdi orientatdt ( texturdtfluidala) (42) Un alt aspect il poate oferi gruparea preferengialé a unor componente minerale in zone difetite din masa rocii, grupiri marcate, de obicei, prin diferentieri de culoare. Astfel se pot ‘enumera: - TEXTURI VARGATE, in care componenfii se separa in benzi cu compozitie diferitd; - TEXTURI IN SLIRE, in care, in masa rocii, se separ ingrimidiri lenticulare cu compozitie diferit’, - TEXTURI ORBICULARE, in care se realizeazi separiri mineralogice in pituri concentrice, - TEXTURI GRAFICE, in care cristale ale unui mineral (de obicei cuar}) ocupa plane de clivaj in interiorul altor minerale (in mod obignuit feldspat), Fig. 32. Texturé graficti (42) 33 __Lucriri practice Dupa gradul de umplere a spafiului, se pot separa - TEXTURI COMPACTE, lipsite de spafii goale, - TEXTURA POROASA, in care spatiile goale au dimensiuni reduse; Fig. 33. Texturdi poroasti (figura prelucrati electronic dupi esantion) - TEXTURI VACUOLARE, la care in masa rocii apar numeroase goluri, de mérimi gi de forme diferite. Variante ale acestui tip textural le constituie TEXTURA SCORIACEE (din lat, scoria = zguri) determinati de numeroase goluri de degazeificare in masa rocii, si TEXTURA AMIGDALOIDA, similari cu cea scoriacee, dar cu golurile umplute cu minerale, de obicei secundare, Fig, 34. A. texturdi vacuolaray; B.~ texturd amigdaloidat (59); Fig 35. Texturd scoriacee (figuri prelucrati electronic n) dupa egani © situatie special’ o reprezint& rocile vuleanice, in special cele piroclastice, care, acumulindu-se prin sedimentare, preiau caracteristicile structural-texturale ale rocilor sedimentare, prezentand TEXTURI STRATIFICATE. 54 Seen eee renee nae Lucriti practice ind formarea TEXTURII PERLITICE. deter Fig. 36. Textura perlitica (42) CONDITI DE FORMARE A ROCILOR MAGMATICE Rocile magmatice pot lua nastere in condifii extrem de diferite, intervenite de la formarea primar a topiturii magmatice pan’ la consolidarea ei definitiva. in deplasarea lor in scoarfa terestra, topiturile pot ajunge la conditii speciale de temperatura si presiune, fiind supuse unui proces mai lent sau mai rapid de ricire, care va determina, pe de o parte evolutia mineralogic’, pe de alt& parte, totalitatea proprietafilor structurale si texturale, Piroclastite VULCANIC 7 Love EFUSIV INTRUSIV Periferic Fig. 37. Localizarea SGVOLCANIC = HIPOABISAL zonelor de consolidare a rocilor magmatice FILONIAN PLUTONIC =ABISAL= 2 Luerari practice GHOLOGIBFIZICA. Consolidarea se poate realiza INTRUSIV ({n interiorul scoarfei terestre) sau EFUSIV (prin revarsare sau explozie, in cazul eruptilor vulcanice), in cazul consolidirii magmelor in zone foarte adanci, abisale sau plutonice, jrea se face reprezentind fie rezervoare magmatice inifiale, fie acumulfiri echivalente, i extrem de lent, sub presiune si, in general, cu deplasiri (curgeri) nesemnificative ale to tn aceste con se realizeazi structuri holocristaline, faneritice, panxenomorfe sau hipidiomorfe, Racirea lent face ca toate componentele minerale, indiferent de specia mineral s& creasca in acelagi ritm, determinand implicit formarea de structuri echigranulare, in ceea ce priveste distributia spatial, in majoritatea cazurilor, se realizeaz’ texturi masive, cristalele ocupand spafii aleatorii unele in raport cu altele. De asemenea, se formeaza texturi compacte, cresterea concomitenti a cristalelor nepermifand existenta spatiilor goale. impingerea sub presiune a topiturii din zonele periferice ale rezervorului magmatic spre sistemele de fisuri care il flancheaz4, determina aparitia unor roci filoniene, cu aspecte particulare. Ele vor fi de asemenea holocristaline si faneritice, dar cu 0 serie de aspecte diferite fafa de rocile plutonice. Astfel, rocile filoniene consolidate in zone PROXIMALE (in apropierea rezervorului primar), in condifiile unui confinut ridicat de componente volatile, sunt caracterizate prin minerale ce ating dimensiuni foarte mari, uncori gigantice. in functie de compozijia mineralogic’, aceste roci sunt mumite PEGMATITE, pentru compozitit predominant felsice si LAMPROFIRE pentru cele predominant mafice. in zonele DISTALE (distantate fati de rezervorul primar) ale sistemelor filoniene, dupa pierderea mai mult sau mai putin totalé a componentelor volatile gi o prim& reducere a temperaturilor, se formeaz& structuri holocristaline faneritice, microcristaline, panxenomorfe sau hipidiomorfe, numite APLITE, cu confinut exclusiv sau predominant felsic, mineralele mafice, de temperatura ridicaté, neputand ajunge in aceste zone. in zonele periferice, la distant relativ mare de rezervorul initial de magma, temperaturile se reduc substantial, prin cedare de cildur& citre rocile invecinate. Cobordrea temperaturilor sub valori care corespund punctului critic al apei permite formarea moleculelor de api, Solvent aproape ideal, apa sub presiune va antrena in solutie diferite componente minerale pe seama cirora se vor realiza depunerile HIDROTERMALE (caz. particular al sistemelor filoniene), Depunerile hidrotermale aledtuiesc un ansamblu de minerale, in general larg cristalizate, particularizate fafa de mineralele obignuite ale sistemelor magmatice Deplasarea topiturilor spre suprafafa pamantului si, deci, consolidarea in condifi subvulcanice, mireste viteza de ricire, si permite cristalizarea unei par{i din minerale, care 56 GEOLOGIE FIZICA Lucrati pract vor forma FENOCRISTALE, idiomorfe sau hipidiomorfe, prinse intr-o masi de bazi afimiticl. Structurile rezultate vor fi deci hemicristaline (hipocristaline), de obicei porfirive. Misa de bazi poate fi holocristalin’ afaniticd sau vitroasa. Texturile sunt frecvent orientate, fluidale si/sau vacuolare. in cazul rocilor porfirice cu past amorfi, se poate considera ca procesul a avut loc relativ recent, permifand utilizarea_ termenului de ROCA NEOVULCANICA, Devitrificarea in timp a masei de baz presupune un proces de lunga, durata, determinand denumirea de ROCA PALEOVULCANICA, Asemanatoare macroscopic cu rocile neovulcanice, cele paleovuleanice au masa de bazii criptocristalina, ceea ce confera rocilor un aspect mai robust gi 0 relafie mai strans& a fenocristalelor cu pasta. Procesele vulcanice care determin’ revarsarea topiturilor, subaerian sau subacvatic, la suprafata pamantului (EFUSIV), duc, in general, la solidificarea brusc& a magmelor, numite in acest caz LAVE, realiznd structuri vitroase, cu sau fara centre de cristalizare dispersate in ‘masa amorfa, Texturile sunt majoritar orientate, adesea cu dispozitii spatiale particulare Erupfiile vulcanice explozive, determin’ expulzarea in afara aparatului vulcanic, a unor volume importante de material de origine magmatici, fie sub forma unor sféréméturi solide de roca, fie sub forma unor pic&turi de lava. Aceste produse alcituiesc asa numitele PIROCLASTITE (din gr. mvp [pyr] = foc, whaopa [Alasma] = fragment). Dac’, genetic, materialul piroclastic are origine magmatica, si componentele, fie sfaramaturi de lav’, fie picituri de lava, au in general caractere structurale comparabile cu cele ale lavelor (afanitice, vitroase), modul lor de acumulare, gravitationala, le conferi proprietafi structural-texturale specifice rocilor sedimentare. De altfel, multi specialisti includ rocile piroclastice in grupul rocilor sedimentare. in acest fel, din punct de vedere structural, primeazi forma gi dimensiunile elementelor piroclastice, indiferent de gradul lor de cristalinitate. Se stabileste o nomenclatura specifica acestui tip de material vulcanic, Rodi consolidate Rodi sudate particulelor __ a termic ‘Angulare Angulare | Rotunjite > 64mm Blocuri Bombe Brecii | Aglomerate 32mm) vulcanice | _piroclastice [ Ignimbrite 64-2 Lapili ‘Aglomerate la (32-4) min ____Tufuri tapitice “=2 (4) mm Cinerite (cenuse) - Tufuri Tabelul 14, Nomenclatura rocilor piroclastice 37 ___Lueriri practice Fig. 39, Lapili (42) in cazul in care materialul piroclastic este inci incandescent in momentul sedimentér particulele se pot suda, dand nastere la IGNIMBRITE. Situajia se complicd prin faptul c& acumularea material piroclastic se face, cel mai adesea, concomitent cu un material sedimentar exogen, realizdindu-se roci mixte, vulcanogen- sedimentare. In cazul cineritelor in amestec cu material sedimentar, roca p TUEIT. este numele de Texturile rocilor piroclastice sunt predominant stratificate. CLASIFICAREA ROCILOR MAGMATICE in clas yea rocilor magmatice se fine seam, pe de o parte de criteriul structural, relevant pentru condifille de consolidare, si, pe de alti parte, de iteriul mineralogic, prin care se iau in consideratie proporfiile mineralelor principale confinute. in literatura mai veche se utilizeazi pentru clasificare criteriul chimic al confinutului de silice (SiO2), apreciat ca ACIDITATE, prin care rocile magmatice pot fi ACIDE (suprasaturate cu SiOz, la care, dupa 38 Luerati practice GEOLOGIE FIZICA, %es—99 7 % eh ~TS | % SO “OIS Uy mUTIUOD ‘Size f ICAWELLNI i adIoV_ i ALVLIGIOY, adiOuddv5 SGIOLINGIS 7 AGIOLINVED | STON Ww OR i ; ; DARA (eos | 60s erapee | See) ran = a i ay | oom | ay Tyas | aeuuoy | -omais d a d0V 2p _vuoz ld ZVT) 1 “aa -ol9 | nowae | ora on - “NOH svig | -vo) | uioid | unais | Punvas | -oima g - $ 2 aura owawva | vyowo a al ww | 8 audv “OT - (va: : i VIO Oldiod | uaaluvno ial B wa WLRIO' | WLRIOE gis un : 8 -eouod | YE i e|2 eavig ‘Uped “Uloisyped ‘weIpIsqQ “"xa) yedse ep 16 3 i$ ede ap jmanusiuoo op ao ‘sjeiceds umumuep i gi iqvz an uova | iorr SO) 2,3 “ve -ONO’ | i gs : 3 oquoinyd nmawop wp “sonmmye opunionns naqad a olueg|na |rueWop Wp “gwofeanppe exyzoduros Ids “AIINVO'INA TUS als E ; é uud owougep es e001 (919 qneued ny) g 3 aange[oo sojummusp ynzes ‘ Z2\& paeloo opEEmeP ze UW “YLON GOINVONA aaWO" “OINVOTNA PINOT “aSANAD 4/2 SLINGWINDI “ALVYSWOTDY ‘OgTas TANANL | 39 GEOLOGIE FIZICA ____Lucriri practice formarea silicafilor, rimane suficienti silice pentr a forma cuarf), INTERMEDIARE (saturate cu SiOz, insuficient insi pentru a forma cuar{), BAZICE (subsaturate in silice) si ULTRABAZICE (sarace in silice) Pe baza criteriului mineralogic, rocile magmatice sunt grupate in patru famili (prezentate in tabelul 15). in cadrul fiecdrei famili, in functie de criteriul structural, se separ’ tipurile generalizate de roci. Pentru definirea detaliata a acestora este necesar’ prezentarea completi a compozifiei, a structurilor si texturii, prin aceasta stabilindu-se varietafile petrografice. Este necesari, de asemenea, menfionarea faptului ci, daca in cazul rocilor faneritice, macroscopic este posibilé estimarea, cu oarecare precizie, a compozitiei mineralogice, in cazul rocilor afanitice intervine un coeficient de incertitudine in general, se utilizeazi o nomenclatura specifica pentra rocile neovulcanice fata de cele paleovulcanice, incadrarea intr-una sau in alta dintre familii se face, in acest caz, prin aprecieri subiective, legate de culoarea rocii (mai deschis’ - presupundnd un confinut mai ridicat de minerale felsice, sau mai intunecat% - presupunénd predominarea mineralelor mafice). Sunt si unele cazuri speciale in care aspectele structural-texturale specifice, permit aprecierea apartenentei unei roci afanitice Ia o anumiti familie, Este situafia sticlelor valcanice tiolitice care, in functie de conditile de formare, pot imbrica aspecte diferite: - OBSIDIAN, sticlé din silice compacta, anhidri, transparent si incolor’ in strat subfire, neagr® in strat gros, cu splirtura concoidala. - PECHSTEIN, sticlé rioliticd hidratatd, cu aspect opalescent, de culori variabile, - PERLIT, sticle riolitice cu exfoliere in suprafefe curbe, care determin’ separarea in fragmente globulare (perlite) - PIATRA PONCE, lava riolitica vacuolar§, cu greutate specificd foarte scizut& (din cauza volumului foarte mare de pori). ‘in mod curent, pentru rocile cu structuri hipocristaline, se mai utilizeazi termeni ca ROCI NEOVULCANICE (cu pasta vitroasa) si ROCI PALEOVULCANICE (la care pasta, in timp, trece progresiv la 0 stare microcristaling).. GEOLOGIE FIZICA __ Lucriri practice ROCILE METAMORFICE ‘A doua mare categorie de roci determinati practic de procese endogene este reprezentati de rocile metamorfice. in urma procesclor endogene, starea de echilibru a materie’ se poate rupe, declangindu-se un ansamblu de procese de reformare si restructurare, care si asigure materiel restabilirea echilibrului in noile conditii, Totalitatea fenomenelor de transformare si adaptare a materiei la condifii noi, determinate de procese endogene, reprezintt’ METAMORFISMUL, Metamorfismul se produce, in general, prin transformari realizate in stare solid’, ale uunor roci preexistente, indiferent de modul lor inifial de formare. Factorii determinanfi ai metamorfismului sunt temperatura, presiunea litostatica, stressul (presiunea orientata) si acfiunea unor fluide asociate procesului TEMPERATURA poate creste fie in urma relatiilor spatiale cu un rezervor magmatic, fie prin ingropare la adancimi mari, fie in urma transformarii energiei cinetice in energie caloricd, in procesele tectonice. PRESIUNEA LITOSTATICA este determinati de greutatea stivei de depozite acoperitoare ale zonei afectate de metamorfism. STRESSUL este dependent de forjele de forfecare si tangentiale induse de procesele tectonice FLUIDELE asociate procesului de metamorfism pot determina schimburi de substanta inire acestea si materia supusd metamorfismului Factorii de metamorfism pot funcfiona independent dar, in majoritatea cazurilor actioneaza simultan, cu pondere mai mare sau mai mici, in functie de conditiile geologice de desfigurare a procesului, Pe acest criteriu se poate face o subdivizare a proceselor metamorfice in cateva tipuri_majore (metamorfism dinamic, metamorfism termic, metamorfism dinamo-termic, ete). Indiferent de tipul de metamorfism sau de dominarea unuia sau a altuia dintre factorit detetminangi, metamorfismul duce ta formarea unor roci noi, cu o compozitie mineralogica (uneori si chimica) gi cu caracteristici structural-texturale cel mai adesea complet diferite de cele existente in roca i eo GEOLOGIE FIZICA a Lucriri practice COMPOZITIA MINERALOGICA A ROCILOR METAMORFICE Conditiile extrem de variate de formare a rocilor metamorfice, pornind de la marea diversitate a materialului preexistent pnd la actiunea diferengiata, de la caz la caz, a factorilor de metamorfism, fac ca numarul de specii minerale intinite, in acest caz, sii fie mult mai mare decit in celelalte categorii de roci. Din acest punct de vedere, trebuie mengionat faptul ea unele minerale initiale rman stabile in condijiile metamorfismului si, ca atare, se vor conserva mai mult sau mai pufin nemodificate in noile roci, ca MINERALE RELICTE. Pe de alta parte, procesele metamorfice pot determina formarea, in timpul procesului, a unor minerale cu genezi posibili si in alte condijii (magmatice sau sedimentare). Aceste dowd grupe de minerale, reprezinti impreuni MINERALE COMUNE. Alte minerale se pot forma exclusiv in urma metamorfismului, ele reprezentind MINERALE TIPOMORFE, si pot fi {ntdlnite in alte grupe de roci numai prin preluare din roci metamorfice Mineralele comune sunt numeroase, mai frecvent putand fi intalnite: ~ cuart ~ feldspati (ortoz4, microclin, plagioclazi) - mice (muscovit, biotit) - piroxeni ~ amfiboli (hornblende) ~ carbonati (calcit, dolomit, magnezit, siderit, rodocrozit) ~ oxizi (hematit, magnetit, cromit, corindon) = rodonit Din multitudinea mineralelor tipomorfe, menfionim: + sericit ~ clorit tale ~ serpentine (antigorit, erysotil) - amfibol ‘remolit) ~ granati = disten ~ epidot ~ wollastonit o GEOLOGIE FIZICA, Lueriri practice ~ grafit - cloritoid, ete Se remarca faptul c&, in general, componentele minerale din rocile metamorfice au un inlaturarea grad mai jnalt de puritate, Chiar procesele de blastezi care le genereazi determin impuritafilor, a structurilor zonale sau a incluziunilor. Prin BLASTEZA se intelege reorganizarea, in stare solida, a materiei initiale, prin cumularea unor procese de deformare mecanici a rejelelor cristaline, de difuziune a unor componente gi prin reactii chimice de tip solid-solid Termenul de blastez deriva din limba greaci, din Pharos [blastos] = germen, mugure, in sensul formfrii unor cristale, numite blaste, prin dezvoltarea in jurul unor nuclee, germeni de cristaizare STRUCTURILE ROCILOR METAMORFICE Datoriti imensei diversitifi de procese care reprezinti metamorfismul, ‘acesta determin’, in afara modificirilor mineralogice, o foarte complex readaptare structurali: a materialului inifial. fntr-o prima instang’, structurile rocilor metamorfice pot fi divizate in doua mari categorii: structuri relicte si structuri tipomorfe, STRUCTURILE RELICTE Acestea reprezintl caracteristici structurale mostenite de 1a rocile initiale, nesterse sau numai partial sterse de metamorfism, Pentru definirea structurilor relicte se adauga prefixul "BLASTO" la termenul structural mostenit. Astfel se folosesc termenii de structura BLASTOPORFIRICA, BLASTOPSAMITICA, etc, care precizeazi antrenarea in metamorfism a structurilor inifiale menfionate STRUCTURILE TIPOMORFE Structurile tipomorfe sunt structuri specifice procesului de metamorfism, In functie de dominarea unuia sau a altuia dintre factorii de metamorfism, acestea pot fi: structuri cristaloblastice, structuri cataclastice si structuri metasomatice, adeseori realizate in acelasi timp. 63 STRUCTURILE CRISTALOBLASTICE Cu cea mai largi rispandire in domeniul rocilor metamorfice, _ structurile cristaloblastice presupun restructurarea integraki a materiel prin blastezd, rezultatul fiind intotdeauna o rock integral cristalizati. Procesul, de cele mai multe ori insoteste si celelalte tipuri de structuri tipomorfe, La nivel macroscopic, caracteristicile structurilor cristaloblastice pot fi analizate pe baza catorva criterii importante. Pe criteriul dimensiunilor absolute a cristalelor (numite blaste), se disting: ~ structuri MICROBLASTICE, cu blaste de dimensiuni microscopice; - structuri MEGABLASTICE, cu blaste vizibile cu ochiul liber. Fig. 40, Tipuri de structuri duptt dimensiunile absolute ale cristalelor: @) structuré microblastici; b) structurdi megablasticd (35) Pe baza dimensiunilor relative a blastelor putem diferent: ~ Structuri HOMEOBLASTICE (ECHIBLASTICE) (din gr. nowoia [homoia] = la fel), cu blastele de acelasi ordin de marime; ~ Structuri HETEROBLASTICE (INECHIBLASTICE) (din gr diferit), cu blaste evident de mirimi diferite. Un caz particular il reprezinti structurile PORFIROBLASTICE, la care cristale de dimensiuni mari, numite PORFIROBLASTE, sunt og [heteras] = inglobate intr-o masa fundamental de blaste de dimensitni mai mici Fig. 41. Structure porfiroblasticei (42) 64 JEOLOGIE FIZIC Lucriri practice Dupi aspectul geometric exterior al blastelor se disting’ - Structuri IDIOBLASTICE, cu cristale predominant idiomorfe, ~ Structuri SUBIDIOBLASTICE, cu predominarea cristalelor hipidiomorfe; - Structuri XENOBLASTICE, in care predomind cristalele xenomorfe. Este de menfionat c& in rocile metamorfice, cazul ‘cel mai frecvent este cel al structurilor xenoblastice, care rispund cel mai bine la procesul de blastezA si la ocuparea omogen’ a spatiului, ‘Dacii se ia in considerare forma dominanti a cristalelor, se pot separa ~ Structuri GRANOBLASTICE (din lat. granum = graunfi) in care sunt preponderente cristalele izometrice sau subizometrice; ~ Structuri LEPIDOBLASTICE (din gr. heric [lepis] = solz sau fepider ~ lamnéi) in care predomind cristalele tabulare sau, mai frecvent, cele foioase; = Structuri NEMATOBLASTICE (din gr. veya [nema] ~ fir) in care predomina cristalele alungite (structura FIBROBLASTICA reprezinta un caz. particular in care alungirea cristalelor este excesiva). Fig. 42, Tipurile de structuri dupa forma dominanta a blastelor a) structurt granoblastica; 5b). structurés lepidoblastica; ¢) structurdi nematoblastice (27) 68 GEOLOGIE FIZICA _ Lueriri practice Freevent, in rocile metamorfice pot apirea structuri mixte, de tip LEPIDO- GRANOBLASTIC seu GRANO-LEPIDO-NEMATOBLASTIC, daci participarea blastelor corespunziitoare este mai mult sau mai putin echilibrata. STRUCTURILE "ATACLASTICE Structurile cataclastice sunt produse de factori metamorfici predominant mecanici, procesele de blastezi find subordonate sau chiar absente. Constau in fisurarea omogen’ sau neomogeni a cristalelor preexistente, urmati de sférimarea marginala progresivi si de reducerea dimensiunilor componentelor rezultate, De asemenea, pot apirea deformari si translatii ale refelelor cristaline. {in majoritatea cazurilor, structurile cataclastice sunt complicate de procese de blastezi, mai accentuate in porfiunile de legituri ale componentelor clastice, generand_structuri complexe de tip PORFIROCLASTIC, in care componente clastice mai mari sunt inglobate intr-o matrice cristaloblastica (de obicei micro- sau mezoblastic’), Fig. 43. Structurd cataclasticti (27) STRUCTURILE METASOMATICE Aproape imposibil de definit macroscopic, structurile metasomatice reprezinti rezultatul unui proces de blastezi insofit de schimbul de substanf& al rocii in transformare cu solujiile care insofese procesul, Efectul este comparabil cu orice blastezi, cu menfiunea cA, adesea, pot fi generate cristale idioblastice cu caracter porfiroblastie intr-o masé de bazi cu structuré oarecare. in acelasi timp pot fi realizate pseudomorfoze ale mineralelor nou formate dup’ mineralele preexistente. Analiza corectti a acestor structuri se poate realiza numai prin analize microscopice 66 __Lueriri practice GEOLOGIE FIZICA Fig, 44, Structure: metasomatica: adularul (negra) inlocuieste un cristal de plagioclaz intr-o roc andezitict (36) TEXTURILE ROCILOR METAMORFICE iza textural’ a rocilor metamorfice sunt mai complexe Problemele ridicate de an decat in cazul altor categorii de roci, datorita faptului c& distributia spatial a componentelor este ditijat% direct de procesele genetice, si este determinata integral de aspectele structurale ale componentelor. Din acest motiv, in literatura modem, s-a renunfat, pentru rocile metamorfice; la nofiunea independenti de textur’, caracteristicile corespunzitoare texturii in accepfiunea primara fiind prezentate ca aspeete structurale de distributie gi orientare a componentelor Din motive didactice, pentru prezentarea similar’ a proprietitilor tuturor categoriilor de roci, in lucrarea de fafa se va utiliza totusi nofiunea de textur& (cu atét mai mult cu cat poate fi frecvent intalnita in literatura mai veche). Din punctul de vedere al distribufiei si orientérii componentelor, rocile metamorfice pot prezenta douii tipuri majore de texturi, cea neorientata (masiva) si cea orientata (sistoasa), - Texturile masive (neorientate). La aceasti categorie, dispunerea mineralelor se face aleatoriu, fird orientarea preferential a componentelor nongranoblastice. in aceasta categorie sunt grupate rocile la care cristaloblastele - Texturile gisto nonizometrice (Jepidoblastele si nematoblastele) se dispun orientat preferential paralel cu in cel de-al doilea planele determin wwe de stress, in primul caz, sau in hungul directiet de stress az, Tot in categoria caracteristicilor texturale, pot fi incadrate o serie de diferen mineralogice, particularizate spafial, frecvent observabile in rocile metamortice. GEOLOGIE FIZ Fig. 45. Tipuri de texturi ale rocilor metamorfice: a) texturét sistoasit; b) texturdt masivel (60) Astfel se pot distinge: - Texturi rubanate. fn acest caz, indiferent de textura majora (masiva sau sistoasa) a rocii, se realizeazi o segregatie mineralogic’, fra intreruperea coeziunii, din care rezult o alternan& de benzi inguste, nelimitate directional, cu compozitie mineralogic diferita, Cel mai fiecvent, aceste benzi (rubane) se evidenjiazt dup’ culoare, avand conjinuturi flagrant diferite de componentele mafice Fig. 46, Textures rubanatei (42) ~ Texturile oculare. $i in acest caz.asistam la o segregare mineralogic in masa rocii, manifestati prin prezenta unor zone inchise, limitate spatial, cu compozitii diferite, de obicei de culori diferite Fig. 47. Texturdi ocular (27) in ambele cazuri, se constat tendinfa ca unele din benzile alternante sau ochiurile finchise din masa rocii sa fie mai mult sau mai pufin monominerale, fafa de restul rocii care prezinté.o compozifie mineralogica mai complex 68 GEOLOGIE FIZICA Lueriri practice CONDITI DE FORMARE A ROCILOR METAMORFICE Ansamblul extrem de vast al proceselor metamorfice, pornind de la imensa varietate a rocilor preexistente antrenate in acfiunea diferenfiata si divers combinati a factorilor de metamorfism, face dificil aprecierea conditiilor de genez& numai prin observarea rezultatului final al procesului, care este roca metamorficd. $i aceasta, mai ales, pentru cit se constat% posibilitatea formérii de roci metamorfice diferite pe seama unui acelasi tip de material initial, in anumite condifii, sau a formarii de roci metamorfice asemiinitoare din material initial diferit. De aceea, in interpretarea conditiilor de formare, au fost abordate mai multe criterii, fiecare ficdnd apel la anumite elemente. Un prim criteriu il reprezint& cel al TIPULUI DE METAMORFISM, bazat pe participarea predominant a unui factor sau a unui cuplu de factori de metamorfism, Din acest punet de vedere, se separ un metamorfism DINAMIC, un metamorfism DE CONTACT magmatic si un metamorfism DINAMO-TERMIC. Metamorfismul DINAMIC sau CATACLASTIC, este rezultatul actiunii dominante a factorilor mecanici de metamorfism, respectiv a stressului. Rezulta structuri cataclastice, cu sau fir’ procese de blastezi mecanic&, si texturi mai mult sau mai putin sistoase. Metamorfismul DE CONTACT magmatic este rezultatul cresterilor de temperatur determinate de relafia cu un corp magmatic, Procesul poate evolua in dou directi, fie ca efect exclusiv termic, rezultand un proces IZOCHIMIC, cu modificdri mineralogice far schimb de substanf%, fie prin combinarea efectului termic cu un schimb de substanta cu solutiile ce insofese procesul, intt-o relafie METASOMATICA. Rezultatul este formarea unor texturi in general masive, cu structuri foarte variate, cristaloblastice in primul caz, metasomatice in cel de-al doilea Metamorfismul DINAMO-TERMIC (numit si REGIONAL datoriti largii_ extinderi areale in toate zonele litosferei), este rezultat din actiunea cumulati a temperaturii (predominant de ingropare), @ presiunii litostatice si a stressului, in prezenfa unor fluide cu actiune metasomatic’ sau, cel putin, catalizatoare, Rezultatul este intotdeauna un ansamblu de structuri cristaloblastice in general ordonate in texturisistoase. Un alt criteriu de apreciere a condifiilor de metamorfism il constituie GRADUL DE METAMORFISM, criteriu bazat pe intensitatea proceselor metamorfice. Conceptul se bazeazi pe observatia modului de restructurare a materiei minerale initiale unice, in trepte 69 GEOLOGIE FIZICA a Luerfiri practice progresive, dependente de amploarea proceselor, metamorfismul fiind, in general, un proces cumulativ. Criteriul a fost asimilat, intr-o oarecare masuri, cu conceptul de ZONA DE METAMORFISM, aplicat in special metamorfismului regional, in care inifial a fost remarcat tun grad progresiy de metamorfism in functie de adéncimea de producere a procesului, in raport cu suprafaja. Pe acest criteriu s-au separat o EPIZONA (0 zona superficiali de metamorfism)(din gr. exv [epi] = peste, deasupra), o MEZOZONA (din gr. won [mesi] = mijloc) si 0 KATAZONA (gr. kate [kato] = de jos, deci o zona adinci de metamorfism). As amploarea factorilor de temperatura, presiune litostatica si stress, De aceea, termenii au fost inlocuifi_ prin EPIMETAMORFISM, MEZOMETAMORFISM si KATAMETAMORFISM, care nu mai implicé o anumita zonalitate spafiala ci amploarea transformarilor metamorfice ‘@ constatat c& zonarea este in mic masura dependent de adancime, si mai mult de Accentuarea pana la paroxism a actiunii factorilor de metamorfism poate face posibili trecerea rocilor intr-o stare partial sau total lichid’. Produsul, comparabil in parte cu topiturile magmatice, a fost numit MIGMA, iar rocile rezultate din consolidare MIGMATITE. Se utilizeazi freevent termenul de ULTRAMETAMORFISM (din lat, ultra = mai mult, peste), care permite incadrarea tui in seria celorlalte procese metamorfice, chiar daci contrazice definijia metamorfismului de transformare in stare solida. Tabetul 16. Variatia acfiunii factorilor de metamorfism, in functie de zona de metamorfism (penira metamorfismul regional) Gradul de T | PRESIUNE | ‘metamorfism TEMPERATURA | LITOSTATICA | STRESS EPIMETAMORFISM ~~ Redusi «| SCRedus Excesiv MEZOMETAMORFISM [| Medic Mede | Mediu KATAMETAMORFISM [| Mare Mare Seazut i ~ | Foarte mare > decit | al ULTRAMETAMORFISM | temperatura de topire) | Foarte mare Absent Rezultatul extrem de divers al proceselor metamorfice urmirite pe baza criteriilor mentionate anterior, a necesitat crearea unor nofiuni care si ofere o caracterizare generala a ineralogicd specific’ unui procesului, plecind de la rezultatul final, reprezentind 0 asociatie ansamblu de factori de metamorfism. Astfel, a aparut notiunea de FACIES METAMORFIC, 10 LOGIE FIZICA _ e ___Lucriiti practice care presupune suma rocilor nascute din materiale inifiale de orice fel, Ia anumite intensitati criptiva, legatt de ale factorilor metamorfozanfi. Faciesul metamorfic este 0 nofiune de: asociafia de minerale care se formeazi in anumite conditii, indiferent de relafiile structural texturale, Este necesara precizarea ci interpretarea condifilor de formare a rocilor metamorfice poate deveni extrem de dificil’, daci se fine seama de existenja POLIMETAMOR- FISMULUI. Acesta presupune suprapunerea succesiva, cumulativa, a mai multor procese metamorfice asupra aceluiasi material, Polimetamorfismul poate actiona progresiv, prin suprapunerea unor procese din ce in ce mai puternice, sau regresiv, (RETROMORFISM), consténd din suprapunerea unui metamorfism mai slab peste rezultatele unui metamorfism de grad mai avansat. Polimetamorfismul sterge, in general, trasiturile fazelor anterioare, dar pistreazi intotdeauna elemente martor care si demonstreze caracterul. multiply al transformitilor. in general, acestea nu pot fi observate decat prin analize microscopice. in sfarsit, de cele mai multe ori, pentru intelegerea ansamblului de procese geologice care determina metamorfismul, este necesari aprecierea cit mai exact a rocii premetamorfice. Uneori (destul de rar) se poate recunoaste intreaga tranzijie de la roca neafectati Ia cea metamorfozati. Alteori ins, nu este posibila nici determinaren categorici rocii initiate (magmatica, sedimentara), De cele mai multe ori, realitatea se inscrie intr-o situatie medie, cunoasterea caracteristicilor mineralogice si structurale permigind o apreciere relativ corecta a procesului NOMENCLATURA SI SISTEMATICA ROCILOR METAMORFICE Nomenclatura rocilor metamorfice reprezint& o problema dificil, existand puncte de vedere divergente cu privire la semnificatia nofiunilor sau a denumirilor. Un prim termen utilizat a fost cel de SISTURI CRISTALINE, introdus de Ch. Lyell, in 1833 pentru rocile recristalizate sub influenta cildurii interne a Paméntului. Chiar dack sintagma presupune textura sistoas’, in timp infelesul s-a extins asupra tuturor rocilor metamorfice, inclusiv asupra celor cu textur’ nesistoasa, istaline a Pe de alt parte, nevoia de individualizare a diferitelor varietji de determinat introducerea sau preluarea unor termeni cu semnificafie particulara, a GEOLOGIE FIZICA Astfel, in petrologia rocilor metamorfice se utilizeaza termeni ca: ~ Amfibolit, roc& moderat gistoasd, formati din amfiboli si plagioclazi ~ Ardezie, rock slab metamorfozati, puternic sistoasa, format din minerale argiloase complet deshidratate, parfial transformate in sericit; ~ Brecie cataclastici, reprezentind 0 roct sfirimati mecanic, cu componentele angulare nemetamorfozate sau metamorfozate numai marginal, prinse intro matrice fin granular rezultata prin macinare, pufin sau deloc recristalizata; care fi confera o textura cu infelesul de marmura imbogaiité in muscovit slab sistoasa; ~ Corneana, semnificénd initial 0 rock metamorficd cu aspect cornos, cu textur’ masiva, neorientati, rezultata in urma unui proces de contact izochimic; ~ Eclogit, rocd nesistoasé, format preferential din piroxeni si granafi; = Filit, roc Puternic sistoasa, format esenfial din sericit cu sau fra clorit sau grafit si cu granule extrem de fine de cuar}, imposibil de sesizat macroscopic; ~ Gneiss, reprezentind roci cuarto-feldspatice de metamorfism avansat, cu sistozitate slabai determinata de prezenta unor minerale orientabile (mice, amfiboli); > Granulit, cu semnificatia de roc metamorfici cu textur’ masiva sau slab sistoasé, cu compozitie predominant feldspatic’, cu adaus de minerale mafice, caracteristicl unui ‘metamorfism extrem de avansat; ~ Marmura, cu infelesul de roci metamorficd, mai mult sau mai putin monominerala, formata din carbonafi (calcit, dolomit), de obicei cu texturd masivas ~ Micasist, roca sistoast formaté esential din mice (muscovit, biotit, flogopit) si cuarf; - Milonit, roc cataclastic’ cu porfiroclaste prinse intr-o matrice micro- sau criptocristalind cu sistozitate accentuat’; > Skarn, semnificénd 0 rock produsi pe un substrat initial carbonatie prin ‘metamorfism de contact metasomatic, ~ Sisturi verzi, reprezentind roci cu gistozitate pregnant, cu compozitie feldspatic’ cu adaus bogat de minerale mafice verzi (clorit, actinot, epidot, serpentina); O alta serie de roci metamorfice sunt numite pe criterii mineralogice. Aici sunt grupate rocl monominerale sau oligominerale de tipul cuarfitelor, amfibolitelor, serpentinitelor, ete in sfargit, marea majoritate a rocilor metamorfice sunt numite pe criterii structural- mineralogice, prin formarea unor denumiri compozite de tipul sist sericitos-cloritos cu cloritoid, micasist biotitic eu ortozX, sist euarto-feldspatic, etc. £ GROLOGIE FIZICA (20psouo8 tuoitio od) 2oyftounjot s0}}004 D prozsyoUtaYs DIUHULAISIS “LY “ABI. TN 671 WwW TING | OLSVIOVLVO) Yori sv tToVvivd a@19 44 @ avis SUWWNIC SIRE T_, Co1s vai19 S_N 3S Noi) a N a a N&O ol |S 85 DELVNOS (9 2 F aNuUv as “VEE EERION | aLrayvywouw “VIS ern Tp0Da ananvao inNveD WSLEION, LAWL wa | “via “INVIaW | Lriogany | ssiaNo = ssiIND «IIOGIWY. SIND; “VLV% aio al a aH INSIEHOW CyNoIsRD) 7 < wn ASISVOUN ° “WISIN OTAAL-OWVNIG ue af ei . a3 > |> #8 5 Oza 38 = » ge SOLRIOT FS jsqmnissi commor | 3 | 4 3% -SOLIORIAS ISIS 34 8 |. 83 WWSLEIOW g f “VISAS 3 i IN 1 T LV aq | aqiouNats | -vowo | Lavno | iivesatai| solv | asvoTio’y | LLvN -VELIN | -OwdavD | AGIOLINYYD | sans LSTVENIN | -FTVWaNDN | -OeRi¥o | WsERION “VIEW Ad | WSLRIOW.LAW (20NOLAO) (o0uvVavd) tnavad aq Tad gustopus oujs120 oq yavauauypas auy3i10 9q > au 0 WV ia Wa a 1 VI a i Vv Ww GEOLOGIE FIZICA s Lucrari practice in urma evolufiei informafiilor legate de procesele metamorfice, o parte din denumirile “clasice" ale rocilor si-au largit infelesul, devenind mai cuprinzitoare. Astfel, termenul CORNEANA, a ajuns si aiba infelesul de roct metamorfic& nesistoasi, indiferent de procesul genetic, grupand in aceasté categorie o multitudine de roci (skarne, eclogite, comeene in sens clasic, marmure, cuarfite, etc). Dacit se fine seama de faptul ca, uncori, este esenfiali recunoasterea materialului premetamorfic s-a convenit utilizarea, inaintea termenului, a unor prefixe indicatoare: "PARA", pentru materialul initial exogen, "ORTO" pentru materialul initial endogen (exemplu: paragneiss, pentru un gneiss format dintr-un material initial sedimentar, ortogneiss, pentru 0 roca de provenienfé magmatica). Avind in vedere ci, uneori, mai ales in metamorfozarea unor roci_magmatice plutonice, din proces rezulté roci foarte aseminitoare cu cele inifiale, se utiizeaz’ prefixul ificarea caracterului metamorfic conventional "META" adaugat in fata denumirii, pentru idei (exemplu: metaperidotit, semnificdnd un peridotit metamorfozat) in orice caz, pentru caracterizarea cat mai completi a unei roci metamorfice, astzi este necesara 0 denumire complexi cu conotatie structural-mineralogicé detaliaté, care sé confere un maxim de informare, Sistematica rocilor metamorfice este extrem de dificil, nici unul din criteriile posibile de clasificare neoferind un rispuns exhaustiv. S-a apelat la criteriul mineralogic, dar procesele metamorfice pot determina compozitii mineralogice similare in condifii extrem de diferite. Criteriul structural, din ce in ce mai mult utilizat astizi, determina separarea a numai doud grupe de roci, cele sistoase si cele negistoase, in cadrul fiecdrei grupe putand fi incluse 0 infinitate de variante. Multa vreme s-a utilizat un criteriu genetic de sistematizare, pornind de la materialul inijial supus procesului, de ta tipul de metamorfism si gradul de metamorfism. Acest mod de abordare duce la o serie de repetari, de suprapuneri de termeni si nu raspunde tuturor cerinfelor unui studiu modern in tucrarea de fafa, abordim totusi o clasificare genetic’, pentru avantajul de a permite, pe de o parte, ierarhizarea unor tipuri de roci majore, pe baza unor observati ‘macroscopice sumare, pe de alta parte pentru ca permite infelegerea transformarii progresive a materialului iniial. ‘Luerari practice Ga ROCILE SEDIMENTARE Cea de a treia categorie major de roci din alcituirea Paméntului este reprezentati de rocile sedimentare. Desi, Ia nivelul general al scoarfei terestre acestea constituie numai 5 % din total, formarea lor in condifii exogene, prin interactiunea litosferei cu inveligurile externe ale Pimantului, face ca, la suprafafa acestuia, procentul rocilor sedimentare si sé'ridice la 75%, alcituind o pitura subjire cvasicontinua care imbrac’ planeta la exterior. Rocile sedimentare sunt rezultatul unui numr extrem de mare de factori de naturi exogeni, de la procesele de alterare sau dezagregare a unor roci preexistente si transportul sub actiunea unei largi serii de agengi gi acumularea in bazine sau zone de sédimentare sub forma de sediment, pani la procesele de litificare (transformare in rock) sau diagenézi, care le confers stabilitate si caracteristicile petrografice definitive. De aici chiar termenul de roci sedimentar’, semnificand orice roca rezultata printr-un proces de sedimentare. Geneza in condifii exogene, confer’ rocilor sedimentare, cu toati extrem de larga variabilitate posibili, 0 serie de caracteristici specifice, net diferite de cele ale rocilor endogene. in primul rand se remarca formarea la presiuni si de temperaturi considerate normale favorabile vietii, deci pentru partea superioara a litosferei. fn aceasta existentei in mediul de sedimentare a unor organisme i posibilitatea conservarii in rocile sedimentare a unor resturi de organisme sub forma de fosile. De altfel, rocile sedimentare sunt singurele roci care, in mod obignuit pot confine resturi fosile sau pot pastra marturit ale proceselor fiziologice ale unor organisme. Principalele procese care duc la formarea rocilor sedimentare sunt: ~ Alterarea fizica, chimica si biochimica a rocilor preexistente; - Dezagregarea mecanici 4 rocilor preexistente;, = Transportul materialului rezultat, prin deplasare gravitational sau sub forma de suspen: sau sohutii ~ Acumulare in bazine de sedimentare, - Precipitare chimic& si/sau biochimica, in conditii specific exogene; - Actiunea mecanica si biochimic&, directa sau indirecta a organismelor, - Diageneza sedimentelor (transformarea sedimentelor in roci sedimentare). 8 GEOLOGIE FIZICA _ Lucriri practice Infinita posibilitate de combinare gi de interferare a proceselor formative determin’ 0 extrem de larga plaji de diversificare a rocilor sedimentare, atat in ceea ce priveste compozitia, cAt si in privinta aspectelor structurale si texturale, COMPOZITIA SI STRUCTURILE! ROCILOR SEDIMENTARE Foarte variata posibilitate de participare a proceselor genetice ale sedimentelor si, reexistent pant implicit, a rocilor sedimentare, pornind de la ruperea echilibrului materialului la realizarea unui nou eckilibra in condifii exogene, face ca, in alcituirea rocilor sedimentare, 4 fie intalnite componente diferite, atit din punct de vedere mineralogic, cdt si structural, Pot fi, astfel, separate patru tipuri de componente majore, in functie de factorii genetici determinanji, si anume: componente reziduale, componente allogene, componente biogene si componente autigene. Fiecare tip se tnscrie intr-o anumita plaja de alcituire mineralogic si fntr-o anumita organizare structural’, COMPONENTELE REZIDUALE in urma proceselor de alterare a rocilor preexistente, in special (dar nu numai) in subaeriene, se realizeazi 0 modificare mineralogicd, in aceeagi masur& calitativa si si chimic& a unor cantitativa, a materialului minerale instabile sau metastabile, urmata sau nu de indepartarea prin dizolvare si/sau prin levigare (spilare) a componentelor rezultate. Procesul mu afecteaza integral materialul initial, mineralele stabile rimanand nemodificate sub forma unor minerale sau fragmente de roci rimase intotdeauna pe loc (in situ), gi reprezentind componente reziduale (din lat. residuum= rimisit’). Din punct de vedere mineralogic, in acest tip de componente se inscriu relativ putine specii minerale, numai acelea care rman stabile in condiiile unor modificari substanfiale ale factorilor de mediu. Cel mai frecvent apar cu caracter rezidual, euartul, o serie de silicati, i fa care se pot adiuga elemente litice, reprezentind fragmente carbonati multigranulare de diferite dimensiuni din rocile preexistente. unct de vedere structural, componentele reziduale preiau structura inifialé privind gradul de cristalinitate, dar cu modificarea progresiva a formei si dimensiunilor particulelor. Componentele reziduale sunt intotdeauna insofite, in rocile sedimentare, de componente de neoformajiune (autigene), rezultate din insusi procesul de alterare. 'in accepfiunea european’ clasied, discutatd anterior, % GEOLOGIE FIZICA _ _ a ____Lueriri practice COMPONENTELE ALLOGENE ‘Termenul “allogen" deriva din limba greaca, din cuvantul aAA.0% (allou] = altundeva, in wastere, genezi, si presupune componente formate intr-alt& alti parte, si yeveoig [genesis] parte si aduse in locul de sedimentare printr-un transport oarecare. Ca si componentele reziduale, componentele allogene provin din dezagregarea mevanic& a unor roci preexistente, numai ci implica obligatoriu un proces de deplasare. Pentru acest tip de componente se mai utilizeaza gi termenul de "claste"” (din gr. xhaoja [Klasmal] = fragment ) sau de componente "detritice" (din lat, detritus ~ sfaramat, zdrobit). Alcétuirea mineralogici a componentelor allogene este controlaté sever de durata si distanfa transportului din aria sursi pind la locul de acumulare, Evident, cel mai adesea sunt reprezentate prin specii minerale stabile, rezistente atacului fizic si chimie din timpul transportului, Astfel, cel mai frecvent mineral este euarful, prezent ovasiunanim in materialul clastic. in ordine, urmeazi muscovitul si fragmentele litice. Acestea sunt mai variate si mai complexe in zone mai apropiate de surs& unde, de altfel, au si dimensiuni mai mari - din ce in ce mai simple odata cu cresterea distantei care determina in acelasi timp reducerea dimensionala si o separare mecanic& a mineralelor componente (0 sortare calitativa). Mai pot apérea allogen minerale grele (granafi, zircon, turmalind, magnetit, metale native), carbonati, dar si feldspati sau silicati mafici (daca transportul este suficient de rapid pentru a evita alterarea lor total’), Din punct de vedere structural, componentele allogene ridic& probleme mai complexe fafi de alte tipuri de componente. Desigur, gradul de cristalinitate este mostenit de la materialul inifial, atat pentru componentele litice cat si pentru mineralele complet separate. Intervine ins, in plus, aspectul dimensional, cel al formei elementelor si, nu in ultimul rand, un proces complex de sortare gi concentrare diferentiata, Din punct de vedere dimensional s-a incercat separarea materialului allogen in cateva ordine de mirime. Chiar dac’, in acceptiunea diversilor autori, valorile absolute ale dimensiunilor variazi, in aria aceluiagi ordin de mirime au putut fi stabilite patru tipuri (arenitice), aleuritice (siltice) si pelitice dimensionale de structuris psefitice (ruditice), psami (lutitice) ‘Termenul de psefit (din gr. ynpos [psephos] ~ piatra, galet) sau rudit (din lat. rudus bolovan, brut, neprelucrat) indic& elemente allogene de dimensiuni mai mari de 2 mm, “Termenul de psamit (din gr. youjuos [ pxammos] = nisip) sau arenit (din lat. arena = nisip) grupeazi elemente allogene cu dimensiuni cuprinse intre 2 mm si0,063 mm (2 - 0,05 dup’ alfi autori) n Lucriri practice Termenul de aleurit (din gr. adeupt [alewri] = fin’) sau de silt (denumit dup’ insula Sylt, din Marea Nordului, bogat in roci siltice), presupune particule cuprinse intre 0,063 si 0,02 mm (intre 0,05 si 0,01 mm - dupa alfi autori). Pelitele (din gr. andog [ pelos] = mal) sau lutitele (din, lat, dutum = noroi) au componente de dimensiuni sub 0,02 mm (sub 0,01 mm - dupa alfi autori). alta caracteristic’ structuralé, specifick componentelor clastice este gradul de rotunjire. fn general, procesul de transport al materialului de Ja sursi la locul de acumulare presupune o slefuire a elementelor, prin estomparea partial sau totala a colfurilor sia muchiilor. Din acest punct de vedere, componentele allogene pot fi ~ Angulare - cu toat& suprafafa colfuroast, uubangulare - cu 1/3 din suprafafi rotunjiti; ~ Subrotunjite - cu 2/3 din suprafata rotunjita; ~ Rotunjite - cu suprafaa integral rotunjita Fig. 48. Gradul de rotunjire al granulelor clastice: a) angulare; 4) subangulare; c) subrotunyite; d) rotunjite in legatura cu procesul de slefuire al componentelor se pot face referiri si la gradul de alungire/aplatizare al acestora, in functie de dezvoltarea in cele trei direojii ale spatiului Astfel se pot distinge claste izometrice (sferice sau subsferice), claste lamelare (aplatizate) claste prismatice (cilindrice sau subcilindrice), Diferenticrea dimensional si de forma este freevent complicati de amestecul mai multor fractiuni granulometrice, in timpul transportului se poate realiza sau mu un proces de sortare dimensional (granoélasare), cu atat mai avansat cu cat dimensiunea elementelor este mai mica, 8 crfri practice Fig. 49. Diferite grade de soriare a materialului clastic (3) A) foarte bine sortat; B) bine sortat; C) moderat sortat; D) slab sortat; E) foarte slab sortat COMPONENTELE BIOGENE (ORGANOGENE) Datoriti condifiilor favorabile viefii in care s-au format, rocile sedimentare confin freevent componente de naturi biogen sau organogend. Acestea pot fi grupate, de la inceput, iogene organice. in doua categorii: componente biogene de naturii minerala si componente Componentele biogene minerale se pot forma prin doua procese genetice, fie prin precipitarea biochimic& de substan} minerala in interiorul sau in afara organismului, in urma unor procése fiziologice, fie prin conservarea ca atare a resturilor scheletice. Resturile scheletice sunt, de obicei, fragmentate, sfirimate in procesul de sedimentare, fiind, de aveea, numite BIOCLASTE (termen format din cuvintul clast prin adiugarea prefixului BIO, cu ingclesul final de fragment de organism). Prin extensie, termenul de bioclast este adesea utilizat si pentru resturile scheletice pastrate intregi Din punct de vedere mineralogic, bioclastele se Tiscriu intr-o plaja restransi de specit minerale, limitata de natura insisi a tipurilor de organisme, Cel mai freevent bioclastele sunt de naturi carbonaticd, formate din calcit, aragonit si, mai rar, dolomit sau caleit magnezian, Alte organise utilizeazi pentru constructia stele sunt de scheletului un amestec biogen de fosfati de caleiu, Subordonat cantitativ, biock |, formate din opal. Cu caracter exceptional, unele organisme pot furniza bioclaste de alta natura (din celestini [SrSO,}, din hematit sau limonit etc) in general, bioclastele au structura cristalini (mai rar macrocristalin’, mai frecvent alin sau criptocristalina), Exceptie fac bioclastele alctuite din minerale amorfe prin natura silicioa microcr definitie (opal, limonit, unii fostati) Dimensional, structurile bioclastelor pot varia in limite largi, corespondente dimensiunilor clastelor allogene Structurile biogene sunt relativ usor de recunoscut, pistrind de obicei caracteristici morfologice ale scheletelor din care provin. Cu excepfia unui nivel avansat de triturare, componentele bioclastice pot fi atribuite, uneori chiar cu un grad avansat de detaliu (la nivel de specie), organismelor care le-au generat (alge, foraminifere, brachiopode, gastropode, oase de vertebrate, etc), » Lucriti practice Este necesar& mentiunea ci, de cele mai multe ori, bioclastele au suferit o serie de transformiri care le miresc stabilitatea in timpul sedimentarii si, mai ales, in timpul diagenezei Componentele biogene organice, datorit’ in sedimentare, in diferite stadii de transformare, fie prin carbonificare, fie prin bituminizare, in primul caz, pot pastra’ sau nu caracteristicile structurale ale materialului inifial (conservarea abilitatii chimice, se intalnesc, in rocile unor structuri vegetale), in cel de-al doilea caz alc&tuind o mas& amorfa de hidrocarburi, mai mult sau mai putin amestecaté cu componente de alta natura, in mod exceptional, unele ragini se pot pistra aproape nemodificate, COMPONENTELE AUTIGENE Termenul, derivat din prefixul grecese auto [auio] = singur, prin forfe proprii si yeveais [genesis] = genezi, sugereazi formarea componentelor in insusi procesul de sedimentare. Componentele autigene sunt prezente in absolut toate rocile sedimentare, indiferent de tipul genetic, Ele rezulti dintr-o multitudine de reactii chimice si procese fizice cu rol de restabilire a unui echilibru in condifii exogene. Pot reprezenta rezultatele unor procese de alterare, pe seama unor componente preexistente, se pot forma prin precipitare chimic& sau fizico-chimici din solufii, sau pot fi produsul unor procese de degelificare a unor solutii coloidale. Frecvent, componentele autigene apar prin recristalizarea unor minerale inifiale. solide Componentele autigene mai pot apirea prin procese de dezamestec ale unor soluti metastabile, ca si prin procese de sublimare (cu trecere direct& de la faza gazoasi la faza Formarea componentelor autigene urmeaza, in timp, intreg ansamblul proceselor Impreuna cu) (odata cu sedimentare, putand aparea singenetic (derivat cu prefixul ovo [syn] = acumularea depozitului sedimentar), diagenetic (derivat cu {a [dia] = gradare, trecere)(in timpul transformarii sedimentului in roca sedimentara) dar si epigenetic (derivat cu prefixul ext [epi] = peste)(in timpul unor transformari ale rocilor dupa litificare). Geneza componentelor autigene poate fi stimulati, in afara factorilor fizici si chimici, de reacfiile activitatea fiziologict a unor organisme (firi ca prin aceasta si biochimice legate di reprezinte un produs biogen), Din punet de vedere mineralogic, componentele autigene cuprind o plajé foarte larg de speeii minerale: - silice: opal, caleedonie, cuart (subordonat); - carbonatis caleit, aragonit, dolomit, siderit; ~ silicati: minerale argiloase (prezente si sub forma allogen’), clorite, glauconit, zeoliti, accidental feldspatis 80 Lueriti practice GEOLOGIE FIZIC. - halogenuri: halit, silvind, earnalit, rar ioduri; - sulfafi: anhidrit, gips, eeles (i, marcasit’; hematit, limonit, oxizi si hidroxizi de aluminiu, oxizi de - sulfuri: pi - oxizi si hidroxizi: mangan; ~ elemente native: sulf, carbon, metale native (fier, mangan); ~ fosfati, azotati. Din punct de vedere structural, componentele autigene pot imbrica oricare din aspectele materiei solide. in majoritatea cazurilor au structuri cristaline (macrocristaline, microcristaline, criptocristaline), mai rar apardind amorfe. Sunt freevente situafiile tn care dispunerea cristalelor sau a materiei amorfe imbraca aspecte structurale particulare, Astfel, cristalizarea unor minerale autigene (in majoritatea cazurilor de naturd carbonatica) concentric in jurul unor nuclee de cristalizare, determina aparifia structurilor OOLITICE (cind au dimensiuni psamitice) sau PISOLITICE (din lat pisum = mazire)(cind au dimensiuni psefitice). in alte situatii, compusii autigeni imbraci ste structuri pot forma unor noduli nestructuraji concentric, numifi PELETE, Aparent ac net din punct de vedere genetic sugera componente allogene, de care insa se diferentiaz Depunerea unor componente criptocristaline th agregate fibroradiare determin’ structuri SFERULITICE, iar formarea de aglomeriri izolate sau grupate, cu aspect reniiform de substanfa amorfa, creaza structuri COLOMORFE, Cel adesea, aleituirea rocilor sedimentare se bazeazk pe parti diferite a mai multor sau a tuturor tipurilor de componente, att din punct de iparea in propo. vedere mineralogic cat si structural, TEXTURILE’ ROCILOR SEDIMENTARE Procesele genetice ale sedimentelor primare. si, indirect, dupa diageneza, ale rocilor sedimentare, foarte diferite prin multitudinea de factori care le determin’, confer’ acestora o serie de caracteristici texturale, in general specifice domeniului exogen insusi_procesul de acumulare progresivi. in conditiile unui bazin de ‘sedimentare, confer’ depozitelor, in majoritatea cazurilor, o dispozitie STRATIFICATA. Stratificatia este specifick depozitelor sédimentare, chiar dact sunt cazuri in care rocile sedimentare au text NESTRATIFICATE (MASIVE) Prin STRAT se injelege o entitate omogenti din punct de vedere petrografic, extinsé in suprafata, limitat de fee mai mult sau mai putin plane, mai mult sau mai putin paralele. Dac dezvoltarea in suprafata a unui strat este in general de dimensiuni extinse, uneori cu caracter regional, grosimea unui strat variazd intre limite mai uyor de apreciat, de la in accepfiunea curopeana clasica al GEOLOGIEFIZICA Lucriti practice dimensiini milimetrice pana Ja dimensiuni metrice. Adesea, pentru precizarea grosimii stratelor se utilizeaz’ denumirea de "SISTURI” (preluati din domeniul metamorfic) cu acceptiunea de strate cu grosimi milimetrice, sau cea de BANCURI, pentru stratele cu grosimi submetrice sau metrice, Termenul de banc mai este folosit si in alte accepfiuni, ca cea de stiva de straturi cu aceleasi coordonate petrografice sau cea de acumulare masiva a unor componente (clastice sau biogene) care confera depozitului anumite caracteristici. Este preferabil ca, pentru evitarea echivocului, si se renunfe la termenii “SIST” sau BANC, la calificative dimensionale obignuite. nu este pe deplin elucidati, Daci formarea suprafejelor de recurgindu-s Originea stratificagi stratificatie (a planelor de separare) intr-o succesiune de strate diferite din punct de vedere petrografic este relativ usor de explicat, in cazul succesiunilor de strate omogene, similare petrografic, explicatia este mai complexa. Principala cauzi a stratificafiei const in variatia i climatic, de variatiile sezoniere, de je regimul conditiilor de mediu, legate de oscilati diferenfele de aport de material si, uneori, de variafii de chimism minore, dar care se pot ‘nregistra in masa depozitului in afara stratificatiilor majore, in care apar strate diferite petrografic sau similare, dar separate mai mult sau mai pujin net prin suprafete de stratificatie, in rocile sedimentare pot apirea diferenfieri texturale in insisi masa stratului, diferenfieri care _reprezinta MICROSTRATIPICATIA sau LAMINATIA. Aceasta, fra a implica diferenfieri petrografice sau discontinuit’ti in rock, consti in variatii de culoare sau, mai rar, de nivel de cristalinitate, dependente de variatii minore ale regimului de sedimentare, dar care, raportate la timpul de sedimentare gi la rata sedimentirii, se inregistreaz’ in masa stratului major. Masa unui strat poate fi omogent pe toaté grosimea sau, in anumite conditii, poate prezenta GRANOCLASARE (stratificajie gradati) manifestata prin sciderea sau cresterea treptati a dimensiunilor componentelor, de la baza stratului spre partea lui superioar’, 0 singuré dati pe toati grosimea stratului sau in cicluri repetate. oe sucre Chae) Fig. $0. Depozite clastice granoclasate: a) granoclasare normale intr-un singur ciclu; 4) granoclasare in cicluri repetate (76) 82 ri practice GEOLOGIE FIZICA — Dupa raporturile de pozitie ale suprafefelor de stratificatie cu suprafafa suport a bazinului de sedimentare, stratificafia poate fi paralela (normal), caracterizat& printr-o orizontalitate inifiali evident’ pe areale largi; ~ inclinat (oblica), specific& unei sedimentari pe suprafete inclinate sau cu o rat de sedimentare accentuata, in raport cu un suport reper orizontal; = inerucisata, constind din variabilitatea direofiei, inclinarii si grosimii_stratelor, datoritd frecventei modificari a regimului de sedimentare Fig. 1. Tipuri de stratificayie: a) stratificagie paralela; b) stratificatie oblicc; ¢) stratificayit incrucisate (5) Aspectele texturale mentionate se regisesc atat la nivelul stratificatiei majore cét sila cel al Jaminatici (atunci cAnd aceasta exist). Laminajia poate repeta caracterul textural al stratificafiei majore sau poate avea aspecte independente de stratificatia major’ in analiza rocilor sedimentare, in afara observarii texturii masei stratului, este important analiza texturald a suprafefei de strat. Din acest punct de vedere, suprafefele de strat pot fi PLANE, dezvoltate monoton pe suprafefe mari, sau CONVOLUTE (CURBICORTICALE), cu aspect ondulat, cu amplitudini , similar sau diferit, atat la mai mici sau mai mari (si in aceasta situafie procesul se poate regi nivelul stratificatiei majore cat gi la cel al laminatici) 83 ‘ri practice GEQLOGIE FIZICA Fig. 52. Suprafeye de strat convolute (61) Anumite aspecte ale regimului de sedimentare pot determina ca pe suprafejele de stratificatie si apari forme texturale deosebite, specifice fie suprafefci bazale, fie suprafefei superioare a stratelor. Aceste forme texturale sunt specifice rocilor allogene cu structuri psamitice si aleuritice, care le pot conserva, Astfel, la baza stratelor (si numai aici) se pot forma texturi HIEROGLIFICE. Hieroglifele sunt neregularitafi cu relief pozitiv, rezultate din mularea prin sediment (in general allogen, psammitic)a unor accidente depresionare de pe fundul bazinului, Denumirea este legati de aseménarea. cu semnele grafice ale scrierii antice egiptene. Formarea hieroglifelor poate fi determinati de mularea unor depresiuni de-origine mecanicd numite mecanoglife (separaté’ele insele in mai multe tipuri, dup’ modul de formare: reoglife - urme de curgere, turboglife - urme de vartejuri, etc) sau de origine biogend numite bioglife (generate de activitatea mecanica sau fiziologicd a unor organisme), Fig. $3. Texturi mecanice (mecanoglife) ale suprafejelor inferioare ale stratelor: mneluri de erozinne; b). Urme de eroziune generate de obiecte transportate dle curent (5) Prezenta texturii hieroglifice permite aprecierea pozitiei normale sau risturnate a stratelor, care pot fi dislocate tectonic din postura inifiali 84 Lueriri practice GEOLOGIE FIZIK Fig. 54. Texturi_ biogene (ioglife) ale —_suprafefelor injerioare ale stratelor (61) Suprafata exterioari a unui strat poate prezenta de asemenea o serie de aspecte texturale specifice, astfel - urme de valuri, microreliefuri cutate, determinate de migcarea oscilatorie a valurilor. Se mai numese si “Ripple marks”, Se pot forma si prin actiunea curengilor gi mareetor, 58. Urme de valuri (lexturi ale suprafefelor superioare ale stratelor): a) creste ascupite, lamine conforme; Bjcreste atenuate, lamine discontinue; ¢) creste rotunjite, Iamine incrucisate (5) Fig. 56. Forma in plan orizontal a crestei ueme= or de valuri (a, b, ¢) si acelei de curent (d)(24) { i i GEOLOGI i practice - erlipituri de useare, constind din separatii poligonale, realizate prin contractarea la uscare a sedimentelor fine, fixate prin sediment de aceeasi sau de alt natur’, depus ulterior; Fig. 57, Texturi ale suprafefelor superioare ale stratelor: eriiptituri de uscare (prelucrare electroniedi dup fotografic) ~ urme de presiune, reprezentate prin impresiuni de pasi de organisme, imprimate la deplasarea acestora pe suprafafa moale a unui depozit gi conservate ca atare; - urme de odihni temporaria a unor organisme; Tot ca urme de presiune se pot menjiona: - urme de picituri de ploaie, formate pe suprafefele de strat, in con climat arid, prin conservarea amprentelor de picéturi, accidentale, insuficiente pentru spilarea integrali a stratului, ca si urmele Wisate prin tardrea mecanic’ a unor corpuri pe suprafaja sedimentelor. Unme de pisiri ‘Unme de pasi de mamifere Unme de reptile... P palmipede ig. 58. Urme de presiune pe suprafefele superioare ale stratelor: a) impresiuni de pasi (46), 4) urme de odihnat temporarés (24); ¢) urme de piciituri de ploaie (5) 86 GEOLOGIE Adesea, pe suprafetele de stratificatie, mai des tn depozitele de flig, pot aparea o serie de urme a ciror formare este incerta. Datoriti aspectului aparent ordonat, au fost initial apreciate ca urme organogene, dar o analizi mai atenta a demonstrat ci sunt lipsite de componente biogene. Fiind ins& frecvente este necesara mentionarea lor: - Palacodictyon, reprezint& amprente reliefate, dispuse in refele hexagonale, mai mult sau mai putin ordonate; = Fucoide, reprezinta trasee ramificate, aplatizate, peliculare, sugerdnd taluri de alge; Chondrites, impresiuni similare cu fucoidele dar cu ramificafi filiforme. « Fig. 59. Texturi ale suprafefelor de strat cu genezit incerté: @) Palacodictyon: b) Fucoide; ) Chondrites (Prelucrate electronic dup esantioane) Procesele diagenetice care asiguri transformarea sedimentelor in roca sedimentar& pot, in anumite situafii, si determine aparifia unor texturi specifice de naturi chimicd, Cel mai 87 i practice frecvent apar texturile CONCRETIONARE, determinate de concentrarea preferenfiala a componentelor autigene in masa rocii, Acestea pot rezulta fie prin cimentarea diferengiata a componentelor allogene, fie prin precipitarea diferentiat’ de compusi autigeni, fie prin separare din stare de gel, fie prin dezamestec diagenetic de componenti incompatibili Concrefiunile formate pot avea aspecte concenttice, lenticulare, nodulare, reniforme sau, mai rar, stratiforme in rocile argilo-carbonatice, suprafefele de strat pot avea aspectul unor com imbricate (bagate unul in altul), formate din pelicule succesive de cristalite de carbonat si minerale argiloase, Texturile de acest tip sunt numite CON - IN - CON, Originea lor nu este pe deplin elucidata, dar demonstreaza un proces diagenetic de natura chimica, in rocile usor solubile, adesea omogene, procese de dizolvare selectiva (presupusé’sub presiune) pot’ determina ca suprafefele de strat (si uneori si suprafefe de dizolvare din masa stratului) si ia un aspect dinfat, care mireste arealul de contact dintre entitafile separate. Aceste suprafefe denticulate’ se numesc stilolite, fiind uneori evidentiate de prezenfa unor filme ultrafine de minérale insolubile, marcand cea ce se numeste texturd STILOLITICA. a. b. Fig. 60, Texturi de naturd chimicét: a) texturi con-in-con (5); b) texturi stilolitice (61) Este necesari precizarea ci aspectele texturale ale rocilor sedimentare se definitiveaza pe intreaga durata de formare a depozitului, atat singenetic (concomitent cu acumularea sedimentului) cat si diagenetic (la transformarea sedimentului in roca) si, uneori, epigenetic (dupa titficare) GEOLOGIE ucrifi practice TEMATICA ROCILOR SE Varietatea si complexitatea condifilor exogene care determina formarea depozitelor sedimentare si care controleaz transformarea lor in roci implici un numir cvasiinfinit de de clasificare cu cAt mai entit%ji petrologice rezultante. Din acest motiv stabilirea unor cri mate grad de generalizare gi cu caracter unitar reprezint& o problem’ dificil’ si controversatt. Fiecare criteriu ales trebuie si fie aplicabil unui numar cit mai mare de cazuri, dar nici unul din criteriile posibile nu acoperé intregul spectru al rocilor sedimentare, cel mai adesea fiind necesar& asocierea lor intr-o anumit& ordine. in general se apeleaza la parametrii genetici, mineralogici, chimici si structural-texturali, Numai c& separarea la un anumit nivel sistematic pe baza unui criteriu poate fi detaliata diferenfiat, de la subdiviziune la subdiviziune, prin aplicarea in grade diferite de important a celorlalte criteri Caracterul poligenetic al rocilor sedimentare, cafe poate duce la formarea pe ci foarte diferite a unor roci similare, face ca criteriul fenomenologic; genetic, s poata fi utilizat cel mult 2, roci de pre pentru separarea unor categorii majore (roci det organogene). Criteriul mineralogic: si cel chimic permit 0 apreciere calitativa a compozitiei rocilor sedimentare, indiferent de modul lor de formare. area in suita rocilor sedimentare, dar Criteriul structural-textural poate facilita disc varietatea aspectelor structurale obliga la o analiza difereniati, de la situafie la situatie. intr-un fel trebuie analizata structura unor roci clastice, in care sunt determinante dimensiunea si forma componentelor, ca si prezenja sau absenja unui liant, si altfel trebuie analizata structura unor roci de precipitatie, Ia care este important gradul de cristalizare, sau. a unor roci organogene, in care este esenfiala dezvoltarea spafiala si dispunerea componentelor biogene. Observarea mactoscopicd a rocilor sedimentare face mai evidente caracteristicile genetic-compozitionale, de aceea, in lucrarea de fafa, s-a optat pentru o sistematici majora bazata pe acest criteriu, pentru fiecare categorie separati, apelandu-se, cu ponder diferite si la celelalte criterii, Astfel, pe-baza ponderii cu care principalele componente participa la alcituirea partite in rocilor, pondere determinati de condifiile de genezA, rocile sedimentare au fost roci reziduale, roci allogene, roci autigene si roci biogene, categorii la care se mai pot 89 - icrBri practice adauga rocile cu genezi mixta, Ja alcituirea carora participa relativ echilibrate mai multe tipuri de componente ROCILE REZIDUALE Termenul (derivat din lat, resideo = a rimfne, sau din lat. residhnm = rimasita) sugereazi formarea rocilor din aceasti categorie pe seama unui material preexistent, transformat prin procese de alterare, rlimas intotdeauna “in situ” (pe loc), fara implicarea unor actiuni de transport Din punct de vedere al compozifiei, in alcituirea rocilor reziduale se diferentiaz 0 component reziduali si una autigen’. Componenta reziduala este dependent de alcétuirea materialului parental, fiind reprezentati predominant prin elemente litice, reduse progresiv, odati cu micsorarea dimensiunilor, la elemente minerale din specii rezistente la procesul de alterare (euart, carbonafi, mice, minerale argiloase). Componenta autigend este reprezentati prin produse rezultate din alterare, dup indep&rtarea total& sau partial, prin dizolvare sau levigare a unor termeni mai mobili. Cel mai frecvent, componentele autigene sunt: minerale argiloase, oxizi si hidroxizi de fier, oxizi si hidroxizi de aluminiu si geluri silicioase (opal), la care se adaugi substanfe humice, formate pe seama materiei organice furnizate de organisme, Uneori rocile reziduale pot cuprinde si componente allogene, acumulate in urma unui transport local, din afar& spre zona de alterare, insi fir ca prezenja acestora si modifice caracterul rezidual, De asemenea, pot fi prezente, in conditii speciale, componente biogene. Acestea apar numai accidental, fiind mult mai pufin rezistente la procesele de alterare. Din punct de vedere structural, rocile reziduale mostenesc, in general, structurile materialului parental, Ia care, pe de o parte se remarc’ treceri progresive de la roca neafectata a materialul de neoformatiune, pe de alt parte se adauga structurile autigene, in acest caz predominant criptocristaline sau, uneori, amorfe, Componentele autigene fac adesea corp comun cu clementele reziduale pe seama cdrora se formeazi, find mai abundente la periferia acestora si pe fisuri reziduale este masiv’, procesul genetic nefiind legat de 0 acumulare Textura_rocil gravitatiGnala formatoare de stratificajie. Pot apirea insi texturi. “pseudostratificate”, 90, GEOLOGIE FIZICA, Lucriri practice dependente de trecerea progresivi de la materialul parental neafectat de alterare, la roca reziduali final, Astfel, se poate realiza o zonalitate mareata de schimbarea calitativa. 1 procentuala a compozitiei, de la un nivel la altul Datorit’ faptului c& producerea rocilor reziduale este determinata de factori extrem de diferiti, ineepnd de la varietatea materialului parental si sfarsind cu diversitatea de procese de alterare (legate de factori geomorfologici, climatici, biologici ete) nu pot fi stabilite criterii unitare de clasificare. Petrologia sedimentarl prefer’ utilizarea criteriului mineralogic care, in acest caz, nu evidenfiazi aspectul genetic rezidual. Din acest motiv, pentru rocile reziduale am recurs la prezentarea cu caracter descriptiv a principaletor tipuri cunoscute (soluri, terra rosa, Iehmuri, laterite si bauxite) SOLURILE, Termenul provine inifial din latinescul sofum = temelie, sprijin, evoluat chiar in latina spre sensul actual, ca loc de fixare al plantelor Solurile sunt roci reziduale cu cea mai larg rispandire, forméndu-se pe orice substrat si in orice condifii, evident cu o multitudine de tipuri, care nu vor fi analizate aici, studiul solurilor facind ot istice pentru soluri sunt confinutul relativ ridicat ctul pedologie. Caract de humus (totalitatea substanfei organice, indiferent de gradul, de transformare), porozitatea si permeabilitatea, care le confera fertilitate. in general, cu excepfia ucrarilor speciale de pedologie, studiile geologice neglijeazt solurile. TERRA ROSA (din ital, = pimant rosu) reprezinta roci reziduale cu compozitic predominant de minerale argiloase, imbogifite in oxizi si hidroxizi de fier, rezultate, in conditiile unui climat cald, fie prin alterarea rocilor silicatate, prin argilizare, oxidare si hidratare, fie, uneori, prin concentrarea si oxidarea componentelor argiloase dintr-un material parental solubil LEHMURILE (termen de origine germand, /ehm = lut) sunt depozite reziduale formate prin decalcifierea unor roci poroase, prin dizolvarea si levigarea componentelor solubile in urma circulafiei apelor de precipitajie si prin. capilaritate, i acumularea componentelor reziduale. Procesul este stimulat de prezenfa in substrata unor nivele impermeabile (cel mai adesea soluri fosile) care permit oprirea si acumularea componentelor reziduale insolubile, tn general elcatuite din minerale argiloase si cuart. condifii de LATERITELE (din lat. later = carimidi) sunt roci reziduale dezvoltat climat tropical umed, pe seama unor roci bogate in alumosilicafi. Procesul de lateritizare oo Lucrii practice implic& descompunerea alumosilicatilor in oxizi si hidroxizi de aluminiu gi silice, Ia care se adaug’ in cantitiji insemnate oxizi si hidroxizi de fier (care dau culoarea carimizie) Componenta reziduali este, cel mai adesea, redusi la cuart si, uneori, la minerale argiloase primare. BAUXITELE (denumire lege comparabili cu cea a lateritelor, putdnd fi considerate un produs final al lateritizarii. Sunt de localitatea Les Baux din Franta) au 0 genezi extrem de bogate in oxizi de aluminiu (reprezint& singurul minereu de aluminiu utilizabil industrial). Continutul in oxizi si hidroxizi de fier este variabil, iar componentele reziduale sunt i mai mici decat in laterite. unele cazuri, Problemele genezei bauxitelor sunt mai complexe, acceptindu-se, 11 variante de formare nereziduali (metasomaticd sau prin precipitarea unor geluri aluminoase in condijii subacvatice) ROCILE ALLOGENE = CLASTICE = DETRITICE Denumirea se datoreste predominarii componentelor allogene, numite si claste sau detritus. Sunt roci formate obligatoriu pe seama unui material transportat. Procesul de transport este, in acest caz, esential, determinind aproape in totalitate caracteristicile majore (atat compozitia mineralogica, cét, mai ales, proprietitile structurale). in cazul rocilor allogene (Clastice), fara ca natura mineralogicd a componentelor si-si piarda importanfa, dimensiunile particulelor, forma si distribufia acestora, ca si caracterul mobil sau consolidat devin definitorii Alcituirea_mineralogic#, implici dou% faze: una reprezentati de componentele allogene, care se inscriu in seria mineralelor menionate deja anterior (stabile: cuart, mice, clorite, minerale grele, minerale argiloase, metastabile: feldspa{i, piroxeni, amfiboli; elemente litice complexe), alta reprezentata de liant, format predominant din componente autigene (caleit, dolomit, euarf, calcedonie, opal, sulfafi, fosfati, minerale argiloase autigene) cu sau irk adaus de componente allogene. Fiecare faz necesit’ o analizit separati. In cazul componentelor allogene, numirul mai mare sau mai mic de specii minerale confera rocilor clastice un caracter polimictie (din gr. 70% [poly] = mult + pixtog [miktos] = amestecat) sau oligomietic (din gr. oAtyos [oligos| putin + [miktos]) in cazul liantului, devine esentiala structura acestuia, indiferent de natura mineralogicd Astfel, liantul poate fi CIMENT, format exclusiy din componente autigene, sau MATRICE 92 GEOLOGIE FIZICA . _ ____Luorari practice (din lat. matrix = matrice), cu alcituire complex, din componente allogene cu dimensiuni cu cel putin un ordin de matime mai mici decét ale componentelor pe care le leagi, si un ciment autigen al matricei. Altfel spus, matricea ar putea fi definita ca insasi ca o roca detritica, cu rol de liant al componentelor allogene de dimensivni mai mari Fig. 61, Liant de tip autigen (CIMENT): @) componente allogene; b) ciment larg cristalizat; ¢) ciment micro-criptocristalin, Fig, 62. Liant de tip matricial (MATRICE): @) componente allogene majore; 3) componentele allogene ale matricei; ©) cimentul autigen al matricei. Si compozitional se remarci diferentieri dupa tipul de liant. Cimentul este, in general, monomineral, indiferent de modul de legare a componentelor sau. de spafiul pe care il ocupa in roca. Matricea prin chiar cuprinderea unui material de origine diferita ofera o plaji mai larga de specii minerale. $i intr-un caz si in altul, liantul reprezintd, din punct de vedere mineralogic un element definitoriu al rocilor sedimentare, diagnoza acestora implicand obligatoriu menfionarea tipului si naturii Hiantului in afara continutului de componente allogene si autigene, adesea rocile clastice inglobeazi in proporfii mai mari sau mai mici componente biogene care, Ri% si mo aspectul general allogen, pot conferi rocilor caracteristici definitorii suplimentare. 93 __Lucriri praet Aspectele structurale cele mai evidente sunt cele legate de dimensiunea, de forma si de gradul de rulare al componentelor allogene, aspecte pe care se bazeaza si clasificarea general a rocilor clastice. Din punct de vedere textural, rocile clastice sunt aproape in totalitate stratificate, chiar dac& in cazul celor cu elemente de dimensiuni mari, suprafejele de stratificajie sunt mai pufin evidente. Se pot intalni atat stratificagii paralele, cat si oblice sau incrucigate. Se pot individualiza procese de granoclasare, iar acestea sunt mai pregnante in cazul elementelor de dimensiuni mai mari La granulafii psammitice, aleuritice si pelitice, sunt freovente texturile laminitice Structurile psammitice si aleuritice evidentiaz’ freevent texturi specifice suprafefelor de strat. Astfel, apar texturi curbicorticale sau planare, texturi hieroglifice (de toate tipurile) sau suprafefe cu urme de valuri, cu urme de presiune etc. Frecvent, mai ales in cazul rocilor allogene cu claste psammitice, cimentarea diferentiati poate produce aspecte specifice. Astfel, pot apirea cimentiti diferentiate, conforme cu stratificatia, care confera rocii, in zonele de eroziune, aspectul unor trepte, mai reliefate pentru zonele mai puternic cimentate, retrase pentru zonele mai putin consolidate. De asemenea, in masa psammitelor mobile pot aparea formafiuni concrefionare, sferice sau sferoidale, izolate sau ingeminate, puternic cimentate numite TROVANTI, relativ ugor de detasat prin eroziune sau gravitational, din masa de roc’, mai pufin cimentatd, 63. Gresie cu texturd concretionara (trovant). (67) Sistematica rocilor clastice se bazeaza pe criteriul structural, legat de dimensiunea gi forma componentelor si de prezenta sau absenfa liantului. in general, se utilizeazi o i traditional care poate fi sintetizat& intr-un tabel schematic (Tabelul 18), nomenclatur’ dever 4 GEOLOGIE FIZICA ‘Tabelul 18, Sistematica generaléi a rocilor allogene. Gri practice ROCI MOBILE ROCI CONSOLIDATE | STRUCTURA (fara fant) (cu liant) Claste Claste Claste Claste _angulare ulate angulare rulate >20 cm BLOCURI | BOLOVANIS PSEFITE (RUDITE) BRECIE | CONGLO- <20 em GRoHoTis | _ PITRE MERAT, PSAMMITE (ARENITE) NISIP GRESIE _ALEURITE (SILTITE) PRAF™ LOESS PELITE(LUTITE) | __MAL’ ARGILA * Exclusiv in sedimente acti Este necesara precizarea ci diagnoza unei roci clastice nu este suficienta numai prin ‘incadrarea intr-una sau alta din denumirile traditionale, find obligatorie completarea denumirii cu referiri la aspecte structurale si mineralogice suplimentare, privind atat clastele o&t i liantul, De altfel, in petrologia’rocilor sedimentare, se mai utilizeazi si termeni deveniti ei insist tradifionali, care aduc detalieri mineralogice si structurale. Astfel, din marele grup al gresiilor care, in general, sunt roci psammitice consolidate, ‘se separi grupul GRAYWACKE (GRAUWAKE), care grupeazi gresiile consolidate prin matrice (fafi de cele cu ciment, socotite gresii in sens strict). Tot din grupul gresiilor se desprind ARCOZELE, gresii cu confinut ridicat de claste feldspatice, CALCARENITELE, gresii cu. componente allogene predominant calcaroase, si: MICROCONGLOMERATELE, gresii formate predominant din componente litice de dimensiuni psammitice, in raport cu gresiile obignuite formate predominant din cuart. Se mai observa ci, daca pentru structurile psefitice si psammitice, diferentierea in roci mobile sau consolidate este o realitate, in cazul structurilor aleuritice si mai ales in al celor pelitice, aceasta diferenfiere devine formala. Prezenfa acumularilor foarte fine mobile este posibi in cazul sedimentelor in formare, active, procesul de diagenez& ducdnd obligatoriu la stabilizare (consolidare), in primul rand prin compactare, urthata sau nu de cimentaré. Vom putea deci intalni praf sau mal in sedimente active, dar numai loess sau argile - ca roci stabile. GEOLOGIE FIZIC; ROCILE BIOGENE (ORGANOGENE) O a treia categorie geneticd de roci sedimentare, rocile biogene, sunt produse prin activitatea directa sau indirect’ a organismelor (vegetale sau animale), in alc&tuirea lor, componentele biogene joaci un rol determinant, chiar daci, intotdeauna, sunt insotite de un volum mai mare sau mai mic de componente allogene si autigene. "Prin insti aledtuirea lor, organismele furnizeaza sedimentelor dou tipuri de substanf in primul rand substanfa organic&, reprezentand celulele, fesuturile si compusii metabolici organici legafi de orice organism viu, si- in al doilea rand - substanfii mineral, reprezentand rezultatul unor diférite procese fiziologice care determina concentrarea unor minerale in afara organismului sau in interiorul acestuia, sub forma de schelet. Substanja organic, prin gradul ridicat de instabilitate, se pistreaz in sedimente numai {n conditii speciale, in urma unor procese complexe de transformare singeneticd si diagenetica, ‘Marea majoritate a sedimentelor si, implicit, a rocilor organogene se bazeazi pe componente biogene minerale, Pe acest criteriu, rocile organogene au fost divizate in dowd grupe si anume: roci organogene ACAUSTOBIOLITE (din gr. «. [a] = fir; xavoruxos [kemsticos] = care arde; Biog [Bios] = viayi; 2x00 [lithos] = piatr’) cu infelesul de roci care nu ard, adic formate din componente minerale, si roci organogene CAUSTOBIOLITE, cu confinut ridicat de substan organica, deci care ard. Aceast imparfire are un caracter artificial cu att mai mult cu cat substanja organica de otigine biogeni poate migra din locul de formare si se poate acumula in roci rezervor de orice altd origine, fara legatur’ ou procesele biogene ‘Vom pistra totusi aceast imparfire din motive didactice. ROCI BIOGENE ACAUSTOBIOLITE Rocile organogene necombustibile sunt formate predominant din compusi biogeni anorganici (mineral). in alcituirea lor, pe lang& materialul biogen, pot participa, in cantititi subordonate, componente allogene gi autigene. Din punet de vedere mineralogic, rocile biogene se incadreaz’ intr-o gami redusé de specii minerale, legate de natura fiecdrui grup de organisme generatoare, Mineralele dominante in lumea vie sunt aragonitul si calcitul, urmate la mare distanfi de dotomit (sau caleit magnezian), de fosfati de ealeiu, de opal si, in cazuri excepfionale, de sulfafi (de strontiu), 96 A i practice Jateresant este ci, in general, si componentele autigene apartin acelorasi specii mineral, astfel incat, de obicei, rocile biogene sunt mai mult sau mai putin roci monominerale. Din punct de vedere structural, exist o larga varietate de posibilitati, legate - pe de o parte - de structura inifiaki a materialului biogen, care poate fi cristalizat (microcristalin, criptocristalin, mai rar macrocristalin) sau amorf. Componentele autigene joac’, de obicei, rol de liant al componentelor biogene, in majoritatea cazurilor fiind micro- sau criptocristaline, Ca mod de formare, rocile biogene pot apirea in urma a trei tipuri de procese: bioprecipitare, bioacumulare si bioconstruire, evident de cele mai multe ori cumulate. Rocile ioprecipitate Procesul de bioprecipitare este proprin tuturor organismelor vii, consténd din catalizarea metabolic a precipitirii unor componente minerale in afara:organismului, Din punct de vedere petrogenetic ins, procesul este important numai fn cazul unor organisme primitive (bacterii, cyanophyte = alge albastre), care au o rat de precipitare mai ridicata Prin bioprecipitare se formeazai, in general, roci carbonatice, construite din calcit, mult mai rar producindu-se precipitate limonitice sau fosfatice. CALCARELE BIOPRECIPITATE, Produse prin procesele fiziologice ale algelor albastre, sunt alcatuite din calcit criptocristalin cu un confinut oscilant de minerale argiloase allogene gi de calcit autigen, Prezinta texturi laminitice dispuse fie paralel, plan sau ondulat, pe un substrat de fixare, cand se numesc STROMATOLITE, fie mai mult sau mai_puin concentric in jurul unor centre de cristalizare, efind se numesc ONCOLITE, Freevent pot fi pigmentate de confinuturi variabile de substanta organicd oxidat& sau de oxizi de fier care evidentiaza texturile laminitice. ig, 64, Siructuri specifice calcarelor bioprecipitate. A) Structuri laminitice stromatolitice; BjOneolite (3) GEQLOGIE FIZICA, _ _____Lueriri practice in afara calcarelor bioprecipitate mai apar FOSFORITE BIOPRECIPITATE, cu aspect concretionar si LIMONITE BIOPRECIPITATE, generate de acfiunea unor ferobacterii Roci bioacumulate Rocile bioacumulate sunt formate prin acumularea resturilor scheletice de organisme sub formé de bioclaste, Acestea, cu diverse grade de triturare, pot fi insofite de componente allogene si, in majoritatea cazurilor, sunt consolidate prin intermediul unui liant autigen sau matricial. Din acest punct de vedere, rocile bioacumulate sunt comparabile cu rocile clastice, cu care se aseamana structural si textural in cadrul grupului rocilor bioacumulate, importanta deosebitd a materialului bioclastic determing tratarea acestora pe de o parte pe baza naturii mineralogice, pe de alti parte prin menfionarea tipului dominant de organisme generatoare. Astfel se separa roci bioacumulate carbonatice (caleare bicacumulate), roci bioacumulate silicioase, roci bioacumulate fosfatice, ete. Calcarele (carbonatitele) bioacumulate. Formate prin acumularea scheletelor calcitice, aragonitice calcitizate si, mai rar, dolomitice, calcarele bioacumulate pot alcitui stive de depozite mobile numite FALUNE, sau consolidate, numite LUMASELURI. Descrierea completa a falunelor sau a lumaselurilor implick menfionarea tipurilor principale de organisme de la care provin bioclastele (exemple: falun cu gastropode, calcar lumaselic cu brachiopode, lumasel cu cardiacee, etc), Un caz particular al carbonatitelor bioacumulate il reprezint’ CRETELE. Acestea sunt roci bioacumulate din bioclaste provenite din organisme microscopice, predominant din piese calearoase de coccolithophoridee. Acestea sunt un grup de alge unicelulare cu celula protejata de placi calcaroase ultramicroscopice, care alcituiesc asa numitul nanoplancton (din gr. vavos [nanos] = pitie; zhavectov [plankton] = care pluteste). Roca rezultatf, la alcituirea edreia mai participa si bioclaste provenite din fragmente triturate de schelete si din schelete microscopice de foraminifere, este de obicei friabild, liantul find redus cantitativ, Silicolitele bioacumulate Silicolitele bioacumulate, formate prin acumularea unor bioclaste silicioase din opal, sunt definite pe baza grupului de organisme earé furnizeazi materialul, GEOLOGIE FIZICA oriri practice ~ Diatomite, roci formate prin acumularea frustulelor de diatomee (alge unicelulare microscopice cu celula protejata de frustule din opal), Ia care se adaugi si alte bioclaste silicioase. Roca este extrem de poroasi, friabila si cu proprietiti abrazive. din schelete de radiolari ~ Ra larite, roci formate preponderent sau exclusi (protozoare microscopice cu schelet din opal), cel mai adesea cu un volum important de ciment autigen silicios care mascheaza, de obicei, bioclastele. cu opal sau = Spongolite, roci formate din spiculi siliciosi de spongieri cimentat calcedonie. Procesele diagenetice la care sunt supuse silicolitele bioacumulate pot determina si prin’ remobilizarea si modificari substanfiale ale acestora prin reducerea’ porozitt redistribuirea silicei, cea ce determin’ insisi schimbarea denumirii rocii, Astfel, diatomitele intens diagenizate, devenite compacte, cu un aport mai mult sau mai putin’ accentuat de oxizi de fier, se numesc MENILITE. Radiolaritele diagenizate, formate din’ opal miasiv, divers colorat, se numesc JASPURI, iar in cazul prezenfei unei componente allogene argiloase, LIDIENE. Spongolitele, prin diageneza tréc intr-o rock numité OPOCE, Roci bioacumulate fosfatice in acest grup sunt plasate rocile formate din bioclaste de natura fosfatica (resturi de oase de vertebrate - formind "BREC DE OASE") sau acumuliri de produse de dejectie ale unor pasari sau cheiroptere, bogate in fosfafi, numite GUANO. Breciile de oase, pe lingé componenta biogend fosfatica, au, cel mai adesea, 0 component allogeni abundent&, majoritar nefosfatic8, care poate condifiona tipul de ciment, frecvent calcaros. Roci bioconstruite Rocile bioconstruite se formeaz pe seama scheletelor unor organise coloniale cu crestere continud (alge, corali, hydrozoare, bryozoare, spongieri, etc), constructoare de recif Sunt intotdeauna roci carbonatice, mineralogic fiind alcatuite dominant din calcit Structural, cuprind dou categorii de bioclaste, prima reprezentand scheletul propriu- zis al organismului colonial, a doua fiind format din detritus biogen de elemente scheletice gi din cochilii (fragmentate sau intregi) ale altor organisme care populeazi aceeasi niga ecologicd (reciful), Totul este legat printr-o matrice calcaroasi biogen-autigend sau printr-un ciment calcitic autigen. GEQLOGIE FIZICA _ . Lueriri practice in general, rocile bioconstruite au texturi masive si coerente cu toati diversitatea componentelor. Tendinfele de depunere stratificata din momentul formarii constructiei recifale mediul recifal. Cu sunt foarte rapid estompate de procesele diagenetice, extrem de active toate acestea, la nivel microtextural, pot apirea diferenjieri legate de organizarea coloniilor organismelor constructoare, Astfel, construcfille recifale bazate pe organisme cu colonii crustoase, la care fiecare generatic formeaza o crust scheletici suprapusi peste cruste mai vechi i, pot genera microtexturi laminitice, de obicei ondulate. in cazul organismelor constructoare cu colonii rimuroase, rezulté microtexturi SCHELETICE, constand dintr-o “armiitura" format de coloniile propriu-zise, cu spaiile bere umplute cu material bioclastic si cu liant (model comparabil cu alcituirea betonului armat), Fig. 65. Textura scheleticd. a. Armédtura bioconstruitéi; b. Umpluturd biogen-autigend, (desen dup esantion) Denumirea rocilor bioconstruite necesita precizarea tipului de organisme constructoare Astfel, se vorbeste de calcare algale, calcare recifale cu bryozoare, caleare coraligene, calcare cor-algale (formate pe o refea scheletica dubla de alge si corali), calcare recifale eu hydrozoare, etc, in unele cazuri, prezenja in masa de umplere a rocii bioconstruite a unor clemente scheletice bine conservate si reprezentative din punct de vedere geologic sau paleontologic determina si precizari legate de acestea (calcare reeifale eu pachyodonte, calcare cu nerineide, ealeare cu crinoide, etc). Sunt specialisti care trateazA in cadrul rocilor bioconstruite si rocile calearoase bioprecipitate de tip stromatolitic, pe care le asimileazi calcarelor algale. Procesul genetic diferit gi absenta, in acest caz, a unor elemente scheletice, ne-a determinat s& le tratim separat, ‘impreuna cu alte roci bioprecipitate, 100 GEOLOGIE FIZIC Lucriri practice ROCI BIOGENE CAUSTOBIOLITE Rocile biogene caustobiolite sunt roci in care particip& intr-o masura determinantl, substanf’ organica cu diferite grade de transformare, Dup’ modul de evolutie al substanfei organice, aceasta poate fi incorporata in roca intr ‘© stare primar, conservata faré transformari esentiale (fosilizati), sau dupa procese complexe de transformare prin bituminizare sau prin carbonificare. Roci cu substanta organic fosil Substanja organic& se poate pistra in stare fosilé numai in conditii speciale, extrem de rar realizate in depozitele sedimentare. De fapt, singurele substanfe organice care se pot fosiliza sunt raginile, care prin diagenez& trec in CHIHLIMBAR, numit si AMBRA sau SUCCIN. Rocile purtétoare de chiblimbar sunt, in general, roci clastice, la care chiblimbarul este incorporat intr-o mas de material allogen mai mult sau mai putin consolidat. g. 66. Chihlimbar cu incluziuni de insecte fosile (46) Roci bituminoase Bitumenele reprezinté substanfe organice complexe, rezultate prin procese diagenetice de imbogitire in carbon si hidrogenare (bituminizare). Bituminizarea se produce pe seama bstanjei organice biogene lipidice si proteinice (predominant de natura algal) in conditii puternic restrictive de mediu anoxic, reducttor (euxinic), gi in prezenfa unor catalizatori anorganici de tipul mineralelor argiloase sau, mai rar, carbonatice. Procesul debuteazd prin prelucrarea substanfei organice de citre o serie de bacterii EH anaerobe care determina formarea unor maluri de putrefactie, numite SAPROPELU Ulterior, sapropelurile evolueaz’ spre o noua faz, de KEROGEN. Acesta este un “mineraloid" organic, precursor transformirii in hidrocarburi. Kerogenul este supus. unui proces de maturare in timp sub acfiunea temperaturilor de ingropare gi prin efectul catalizator al unor substanfe insotitoare din sediment, transformandu-se in hidrocarburi 101 Lucrari practi Hidrocarburile astfel formate ramén rareori in roca sau in sedimentul in care s-au format. De cele mai multe ori, roca generatoare, prin presiune, este “stoarsi” de o parte din hidrocarburi, care migreazi, prin capilaritate, spre zone mai apropiate sau mai indepartate, in cu hidrocarburile, Cantit roci poroase numite roci colector, fara nici o legituri: geneti reduse de substanf organic sunt legate intim de componentele minerale ale rocii generatoare. Din acest punct de vedere, bitumenele se pot imparfi in dou grupe: bitumene fixe, legate de componentele minerale ale rocii generatoare (numita si race sursét sau rocdt mama de petrol) din care nu pot fi extrase decat prin distilare sau prin ardere, si bitumene mobil capabile de migrare spre roci rezervor, si care circula, mai mult sau mai pufin liber, prin po cavitifile rocilor Si fntr-un caz si in celilalt, se constaté c& bitumenele nu pot constitui depozite independente, ele fiind intotdeauna legate de componente anorganice, de diferite origini, care le confera un suport mineral Roci cu bitumene fixe Bitumenele fixe pot fi analizate din punct de vedere petrografic numai in context cu componentele minerale de care nu pot fi separate, alcdituind ROCILE. BITUMINOASE, Cel mai frecvent, bitumenele fixe sunt incorporate in roci pelitice sau aleuritice, cu texturé fin stratificati, care Je confer numele impropriv de “SISTURI BITUMINOASE”. Pe langi bitumenele fixe, acestea sunt bogate in minerale argiloase, cuart, carbonafi, oxizi si hidroxizi de fier, la care se adaugi, in anumite condifii, bioclaste si minerale autigene (de tipul sulfului nativ si al sulfafilor). "Sisturile” bituminoase bogate in sulf, la ardere, produc un miros dezagreabil, care le conferé numele de "SISTURI DISODILICE” (din gr. Svs [ds] = rau + lat. odor - odoris = miros). in afara “sisturilor” bituminoase, bitumene fixe mai pot apirea in calcare bituminoase, marne bituminoase, argile bituminoase, dar aici, componenta organic’ fiind subordonata cantitativ, aceste roci se incadreazA mai ugor in categoria rocilor cu genez& mixta. Bitumene libere Bitumenele libere sunt cele care, in urma proceselor de migratie, umplu spatiile goale ale rocilor rezervor (pori, fisuri, caverne). Prin permeabilitate, bitumenele libere au posibilitatea deplasiirii in interiorul rezervorului sau din rezervor spre exterior, putdnd astfel fi extrase direct sau prin dizolvare in solvengi organici Sunt alcatuite dintr-o gama largit de hidrocarburi gazoase, lichide si solide, cu formule ‘mai simple sau mai complexe, amestecate, de la caz la caz, in diferite proportii 102 Lueriri practice Amestecuiile de hidrocarburi usoare, cu un numér de atomi de carbon cuprins intre 1 si 4 (metan, etan, propan, butan), nu pot fi considerate roci. Ele intereseaz geologia economica ic si ca resurs& energetica). in functie de (sunt utilizate ca materie prima in industria cl ‘gradul de puritate gi de tipul rocii rezervor se identifi’ - GAZUL METAN - Format aproape exclusiv din metan (CH). - GAZELE DE SONDA - Amestec complex de hidrocarburi gazoase, predominant metan gi etan, uneori si cu molecule de hidrocarburi grele aflate in suspensie, ca aerosoli, care insofesc, de obicei, acumulitrile de petrol; -GRIZU - Prin termenul de grizu se infeleg emanatiile de metan, in amestec ou monoxid de carbon, care insotese zicimintele de carbuni Hidrocarburile libere in stare lichida alcatuiesc PETROLURILE. Acestea, asimilate cu © rock lichida, reprezints emulsii de hidrocarburi gazoase si solide intr-un solvent lichid, dominant cantitativ, in zicdmént nu pot fi analizate decat in conexiune cu componentele anorganice ale rocit rezervor (in acest caz putindu-se vorbi de o analizl petrografica). Extrase din roca rezervor, ele isi pierd caracterul de roci, find abordate din cu totul alte puricte de vedere, ca produs tehnologic, Hidrocarburile solide ‘sunt formate prédominant din ‘compusi hidrocarbonati grei, cu numir mare de atomi de carbon si, freevent, cu nucle benzenice complexe. Apar fie diseminate in rocile rezervor, fie, mai rar, in acumufiri mai mult sau mai putin omogene. Mai cunoscute, din acest grup, sunt OLOCHERITELE (ceara de pamant), hidrocarburi parafinice, solide, amorfe, de culori deschise (alb - gilbui, verzui, brun - rogcat) si ASFALTURILE, hidrocarburi solide oxidate, puternic polimerizate, formate in urma degradarii prin oxidare a petrolurilor Carbunii Cirbunii sunt roci sedimentare organogene, formate prin acumularea si transformarea materialului organic de origine vegetald, de-ilungul timpului geologic. ‘Materialul vegetal se poate acuinula in mai miulte zone, principalele fiind: zonele de coasti marin (paralice), in urma regresiunilor marine (cu formarea unor dette de mari dimensiuni) sau in urma transgresiunilor marine (cu ridicarea nivelului hidrostatic si inecarea zonelor depresionare apropiate de coasta) si zonele lacurilor interioare (limnice) colmatate. 103 GEOLOGIE FIZICA _ _ Lucriri practice Dup@ acumulare, principalele substante organice din plante (zaharidele -celuloza si , proteinele, lipidele, izoprenoidele si alcaloizii) sufera transformari importante, in dou ligni etape succesive: turbifiere si carbonificare ‘Turbifierea, considerat primul stadiu al carbonificarii, are loc, in parte, in condifii aerobe gi, in parte, in condifii anaerobe. in prezenta oxigenului, ciupercile gi bacteriile aerobe descompun lignina si celuloza, ducind la formarea unor substan{e caracteristice carbunilor gi anume substanfele humice,Cu cresterea adancimii, bacteriile anaerobe iau locul celor aerobe, continuaind descompunerea pint la 0 adancime de circa 10 m, unde si acestea dispar. Carbonificarea este procesul prin care materialul vegetal turbifiat este transformat, cu 0 relativa imbogafire in carbon, ajungand la roca pe care o cunoastem sub denumirea de c&rbune. Transformarile constau in schimbari fizico-structurale (descresterea porozitafii si umiditafil) gi chimice (cresterea confinutului in carbon, sciderea confinuturilor de hidrogen, oxigen, ete) si au loc sub influenfa temperaturii, a presiunii litostatice si a stressului, exercitate timp indelungat Dac rocile studiate pani acum erau formate din minerale mai mult sau mai pugin cristalizate, despre crbuni nu se poate spune-acelasi lucru, Desi sunt alcdtuifi preponderent din carbon, oxigen si hidrogen (subordonat sulf, azot, etc), aceste elemente nu formeaza refele cristaline ci rman sub forma unor substanfe amorfe (caracterizate prin legituri covalente) Specialistii au czizut de acord si foloseasca, in petrografia cirbunilor, un nou termen in locul celui consacrat de mineral, Astfel, termenul MACERAL desemneazi constituent carbunilor, alcatuiti din diferite organe sau fesuturi ale plantelor, care au suferit microscopici modificéri in cursul procesului de carbonificare. Deosebirile intre macerale s-au stabilit dupa tipurile de fesuturi pe care le contin, dupa proprietitile optice microscopice, fizice, chimice $i tehnologice. Astfel, se separ trei mari grupe si anume: GRUPA HUMINIT/ VITRINIT, GRUPA EXINIT (LIPTINIT) si GRUPA INERTINIT. Textura carbunilor este stratificata, dimensiunile stratelor variind de la cétiva milimetri pan’ la centimet De-a lungul timpului au fost realizate numeroase clasificiri, care au lat in considerare diferite criterii, cum ar fi: originea materialului primar, natura procesului de transformare, domeniile de utilizare, faciesul in care apar carbunii, unele grupuri de proprietii tehnologice (capacitatea de cocsificare, puterea calorifica, etc) 104 Lucriri practice Cel mai utilizata si cel mai bine cunoscuti este clasificarea genetic’, La baza acesteia stau doua criterii importante si anume: origina materialului primar si natura procesului prin care materialul s-a transformat in carbune. in functie de aceste criterii, s-au stabilit trei clase (grupe) de c&rbuni si anume: edrbunii humici, cirbunii sapropelici si cirbunii liptobioli - CARBUNIL HUMICT sunt formati prin acumularea gi transformarea plantelor de si celuloza, cu producerea de acizi humici, intr-o primi fazit (sub ni, bogate in lig milast ac|iunea ciupercilor si bacteriilor), si, ulterior, de substanfe humice. Formeazi strate vizibile cu ariabile, de la cAfiva centimetri la cateva zeci de metri ochiul liber, de grosim in fimctie de parametrii care masoari gradul de carbonificare (confinutul in carbon, oxigen si hidrogen, reflectanfa, fluorescenfa spectral, ete), clirbunii humici au fost fa randul lor ‘impariti in turbe, cdrbuni bruni, huile si antracit TURBA este un sediment slab fosilizat, alcdtuit din sfiramituri vegetale, in general bine conservate, dar care au suferit transformati fizico-chimice, concretizate, in primul rand, printr-o relativé imbogiire in carbon, Culoarea turbei este, in general, bruni, cu diferite nuanfe, in funcfie de tipul de vegetajie generatoare, de gradul de descompunere, de procesele de diageneza si de natura substantelor minerale confinute. Din punct de vedere chimic, turba are un confinut redus de carbon, reprezentand, de fapt, un precirbune, CARBUNIL BRUNI reprezinté primul stadiu de carbonificare efectiva a materialului vegetal, continand destul de frecvent resturi de plante determinabile. Prezinta patru varietafi anume: cirbuni bruni pamantosi, cArbuni bruni lemnosi (lignifi), c&rbuni bruni mati si carbuni bruni stralucitori (lu ), in functie de gradul diferit de carbonificare. Carbunii bruni paméntosi au culoare neagri-neagrd bruni si aspect general friabil Carbunii bruni lemnosi (lignitii) pistreazd adesea urme ale structurilor vegetale, culoarea lor avand diferite nuanfe de brun. Cérbunii bruni mafi au culoare neagr’ si fuciu mat. C&rbunit bruni luciogi sunt negri, constituiti din alternanje de benzi cu strilucire diferi Culoarea umei variaza in diferite nuane de brun, HUILELE sunt considerate c&rbuni cu grad superior de carbonificare. Au culoare neagra, strilucitoare iar urma este neagr’. Au spartur& concoidal sau neregulata. rbunilor humici. ANTRACIPH marcheazi cel mai inalt grad de carbonificare in seria Culoarea antracitului este neagra-cenusie; uneori cu reflexii albistrui, cu lucia semimetalic sau metalic 1 spartura este aschioasa. 108