I.

Politica
Strauss: politica se deosebeste de celelalte orizonturi prin tot ceea ce
tine de domeniul politic. Nu presupune neutralitate. Judecatile de valoare
sunt asumate in mod tacit, fara a interpreta. Reflexia asupra domeniului
politic presupune judecati de valoare.
Weber: politica ne oblige la neutralitate. Separarea cercetatorului de
orice viziune etica. Neutralitatea este este singura atitudine acceptata.
Sartori: politic pur si politic impur
Pur: acel tip de judecata care asuma idealul
Impur: neglizeaza idealu, politica nu are nevoie de idealuri
Sensul nobil si sensul periorativ
Nobil: activitate care manifesta actvitatea individului, arta de a
guverna o counitate. Politica este acea arta care face posibila depasirea
deferentei dintre oameni pentru ca prin guvernanti sa se gaseasca o
forma de viata in comun, fracturile sociale sunt depasite.
Periorativ: activitatea cea mai joasa, cea mai indecent, dominate de
coruptie, activitate murdara,degradanta.
Politica ca domeniu opac, obscur/ politica ca activitate
transparenta, inteligibila
Domeniu obscur: este o activitate care scapa intelegerii noastre, tine
de mister la limita. Popper constiinta istoricista: istoria e dincolo de
puterile individului, suntem coplesiti de legile ei sau de un destin istoric
pe care nu avem puterea sa il schimbam
Activitate transparenta: nostalgia cetatii antice, unui anumit sens al
politicii din viziunea pe care anticii au descris-o, asa cum o intelegeau. Ei
spuneau ca aceasta este o activitate pe care cetatenii o pot intelege
pentru ca gruparile de domeniu au ceva in comun. Daca democratia
antica era gandita in termini unei proximitati intre cetateni si in cei ai
participarii directe , politica este gandita sub semnul reprezentarii.
Democratia directa a creat deasemnea si iluzia participarii, ceea ce da
impresia cetatenilor ca iau parte la viata politica.

Politica inteleasa ca o activitate legata de putere/ politica

inteleasa ca o activitate sociala
Politica ca o actv. Legata de putere: exercitarea puterii care se
poate produce in mai
multe feluri :brutal(atunci cand politia intervine
impotriva unor manifestanti), pasnic(modalitatile de negociere intre guvern si
sindicate)

Politica ca o actv. Sociala: ca o exploatare a unor resurse variate

care se afla dispozitia societatii; sindicatele interactioneaza cu guvernul pentru ca
ele traduc anumite respiratii, o anmita realitate sociala nu pentru ca isi exercita
puterea
Raymond Aron defineste politica pornind de la trei echivocuri:
1. Policy si politics: policy este orice conceptie, orice program de actiune a unui
individ sau a unui grup referitor la o problema sau la totalitatea problemelor
dintr-o comunitate. Politics- politica apare ca o confruntare a politicilor
intelese ca policies. Mai pe scurt este vorba de domeniul in care se confrunta,
in care intra in competitie politicile intelese ca viziune.
2. Politica- este un termen ce desemneaza o realitate si perceptia asupra
acestei realitati bazata pe cunoasterea ei. Conflictul care parte a realitatii
politice este altceva decat constiinta existentei pe care o au actorii asupra
acestui conflict. Fara constiinta pe care o au actorii asupra sa, confictul nu
exista.
3. Politica- este o parte a societatii, una care se allatura altor parti precu religia,
familia si munca. Pentru sociologi politica este o parte a ansamblului social
pentru ca ea traduce niste relatii sociale. Pentru Aron, nu societate creeaza
politica, ci politica este cea care creeaza societatea

II. Stiinta politica

Stiinta: construieste obiecte intelectuale capabile sa descrie o realitate
Epistemologie: definirea unor idei, cunoasterea procesului stiintific
Discursul stiintific/discursul natural:

Un demers sistemetic elaborate avand o anumita lege interna

Controlabil intersubiectiv; nu exista stiinta care sa fie accesibila doar
creatorului ei, cercetatorul este parte a unei comunitati stiintifice, aceasta
comnitate stiintifica exercita unu anumit control asupra discursului stiintific.
Comunitatea se realizeaza prin insttutii:universitatea, institutiile de
invatamant si de cercetare, asociatiile profesionale.
Cunoasterea stiintifica nu este absoluta , este o cunoastere relativa, ceea ce
Popper a numit falsificabilitatea teoriilor:orice discurs stiintific este falsificabil.
3 istorici ai stiintei(Popper, Kuhn, Feyerabend): pentru toti 3 evolutia este un
element central al stiintei, insa ei explica in mod diferit aceasta evolutie.
Conjectura: o presupozitie
Paradigma: ansamblul ideilor si al practicilor dominate intr-un anumit
moment, o comunitate de cercetatori, un set de idei acceptate

Kuhn: schimbarea de paradigm este un fenomen social-implica existent unei

comunitati de cercetatori care se pun de accord asupra unei teorii/unor
metode
Feyerabend: reprezentant al anarhismului epistemologic, metodele de
evolutie nu sunt atat de clare cum si le imaginau Kuhn si Popper. Procesele nu
sunt intodeauna liniare, nu intodeauna lucrurile evolueaza, se poate merge
inainte dar si inapoi
Falsificabilitatea: concept essential pentru epistemologie. O afirmatie este
falsificabila daca putem efectua un experiment care sa demonstreze ca
afirmatia este falsa.
O teorie care nu este falsificabila prin nici un eveniment pe care l-am putea
imagina este lipsita de character stiintific. Aceasta succesiune de conjecture/
infirmary permite cunoastere stiintifica, evolutia stiintei

Stiinta politica/ discursul journalistic

Politistul explica fenomenul politic-respinge prejudecatile care aprtin simtului

comun
Jurnalistul: surprinde actualitatea politica, nu este foarte departe de simtul
comun; politolog:implicat
politistul:neimplicat

Stiinta politica/ discursul intelectualilor

Intelectualul: persoana care explica pe scena publica un punct de vedere

critic asupra realitatii; investeste notorietatea sa in spatial public,, spectatorul
angajat
Politistul: neutralitatea demersului politic

Stiinta politica/ ideologie

Ideologie: este logica unei idei, se impune asupra realitatii

Stiinta politica: nu vrea sa impuna o idde, analizeaza fiferitele ideologii

Stiinta politica/ filosofie politica

Strauss: filosofia este cautarea adevarului sau altfel spus incercarea de a

inlocui opinia despre politica si oamenii politicii cu o cunoastere a naturii
politicului
Stiinta politica pt. Strauss este cea care se studiaza in universitati, este vorba
despre cercetari care cauta sa copieze modelul stiintelor natural

Filosofia politica clasica/ filosofia politica moderna

Filosofia clasica: un discurs natural si un limbaj foarte apropiat de limba

omului cetatii(dialogurile platoniciene), caracterul natural al comunitatii
politice.

Filosofia moderna: un limbaj foarte abstract. Modernii considera ca politica

este rezultatul unui efort, al unei constructii

Stiinta politica/drept constitutional

Structura constitutional a societatilor si regimul lor politic pornind in mod

exclusiv de la raportul puterilor asa cum ele configureaza in statul modern

III. Regimul
Definitie: relatia dintre exercitarea autoritatii si supunere
Platon este cel care descrie cinci tipuri de regimuri:
1.

2.

3.

4.

5.

Aristocratia:
armonie perfecta, se guverneaza conform ratiunii
dispare din cauza incalcarii unei reguli care priveste casatoriile
un numar geometric nuptial care le permite filosofilor sa decida cele mai
bune casatorii
Timocratie:
Regim al razboinicilor- o cetate in care guverneaza cei care fac razboi in
numele celorlalti
Armele sunt dominante
Un om timocratic este cel care vrea sa ii supuna p ceilalti
Este inlocuita cu guvernarea celor bogati si anume:
Oligarhie:
Bogati putini: o guvernare a celor mai putini numerosi
Acesti bogati ii exclud pe cei saraci
Ura saracilor duce la revolta iar regimul oligarchic este abandonat in favoarea
unuia in care cei multi se afla la putere in numele egalitatii si libertatii
Democratie:
Un regim frumos, fluid
Nu exista respect pt o autoritate, poti face ce doresti-o are varietate de
comportamente
Regim al libertatii, se prabuseste din aceasta cauza
Tirania:
Tiranul este creat de cei care in democratie cerusera un protector
Creat pentru si apara pe ceilalti, pe cei slabi, tiranul ii a domina pe toti
Este regimul cel mai rau

Platon distinge intre regimuri guvernate de legi si cele fara legi

Monarhia si aristocratia sunt cele guvernate de legi

Oligarhia si tirania sunt cele guvernate fara legi
Democratia este intermediar intre cele doua criteria

Aristotel mentioneaza doua criterii:

1. Numarul celor care exercita autoritatea
2. Scopul pe care acestia il urmaresc
Aristotel descrie 6 regimuri :
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Monarhie: unul exercita puterea in interesul cetatii

Tiranie: unul exercita puterea-nu in interesul cetatii
Republica: o majoritate exercita puterea in interesul cetatii
Democratie: o majoritate exercita puterea nu in teresul cetatii
Aristocratia: o minoritate exercita puterea in interesul cetatii
Oligarhie: o minoritate exercita puterea- nu in interesul cetatii

Hobbes spune ca nu exista distinctie intre regimuri bune si regimuri ree, numarul
lor fiind redus la trei:

monarhia(unul singur guverneaza),

aristocratia(o minoritate guverneaza),
democratia(o majoritate guverneaza)

Montesquieu vorbea despre trei tipuri:

despotismul(regim fara lege)

republica(regim bazat pe lege)
monarhia(regim bazat pe lege)

2 tipuri de republici:democratia si aristocratia: mjoritate-minoritate

Aceste trei tipuri de regimuri au ca si caracteristici:

despotismul: teama
republica:virtute
monarhie: onoare

Aron considera ca exista societati cu un singur partid politic/regim partid unic si

societati cu regim pluralist-constitutional

regim unic: credinta ideological, un partid care trebuie sa se justifice sad ea

crezare sis a creada justificarea, se bazeaza pe team ape care o emana
individual, regim totalitar
regim constitutional: respectul regalitatii, respectarea regulilor, simtul
compromisului, este necesara o constitutie iar actorii politici trebuie a
inteleaga regulile jocului.

Queremonne :4 elemente care configureaza un regim

legitimitatea(justificarea regimului)
structura

un sistem de partide
statul

Huntington: 5 elemente ale unui regim

cultura(valori, atitudini, credinte)

structura institutional
grupuri politice(asteptari sociale si obiective)
lideri politici(cei care asuma autoritatea)
politici(tipare sau modele de actiune, beneficii, sanctiuni din cadrul unei
societati)

Regimuri parlamentare:

separatie supla a puterii(executivul si legislativul colboreaza si se controleaza

reciproc)
o putere executiva dualista:seful statulu si seful guvernului
guvernul fixeaza agenda legislativului trimitandu-I proiecte de legi
seful guvernului are posibilitatea dizolvarii camerei sau camerelor
Anglia, Grmania, Italia
Doua variante de regim parlamentar:
cea in care ambele ramuri ale executivului sunt produse la nivelul
legislativului
cea in care doar o ramura a puterii executive este create in
legislative(regimul functioneaza intr-o monarhie)

Regimuri prezidentiale:

separarea rigida a puterilor

executivul si legislativul apar in mod distinct
executivul e produs la urne
nu parlamentul, ci alegatorii desemneaza seful executivului , apoi acesta isi
alcatuieste cabinetul
acesta nu se afla sub controlul legislativului
acesta nu poate dizolva legislativul
SUA, Franta

Regimuri semiprezidentiale:

Guvern investit in parlament

Presedinte ales de cetateni nu de parlament
Sunt mixte pt ca combina responsabilitatea guvernului in fata
legislativului si alegerea distincta si directa a presedintelui

IV. Statul

Weber: creatie occidentala, o institutie publica a carei birocratii reuseste sa

exercite in limitele monopolului constrangerii fizice legitime este descris ca:
1. Institutie: nu este natural, este o constructive
2. Existenta unei birocratii: membrii sai sunt cetateni liberi, personae care se
supun doar datoriilor care decurg din functia asumata. Birocratii sunt selectati
in mod liber printr-un concurs ce este deschis tuturor. Corpul birocratic este
deschis de o cariera ce este bazata pe merit si vechime. Nu pot sa-si
transmita functia ca pe un bun al familiei.
3. Monopolul constrangerii fizice: statul este singurul care va reactiona in
situatiile in acre regulile convietuirii cuprinse in contractual social sunt
incalcate
Statul modern cunoaste o serie de monopoluri: monopolul producerii legilor,
monopolul fiscal, monopolul in privinta judecatii si a pedepsei, monopolul
monetary
3 elemente care au corelat statul:

Evolutia capitalismului
Nasterea unei ordini economice bazata pe schimburi libere
Productia de masa

2 viziuni despre stat

Liberala: (Locke): este un instrument protector, protejeaza viata, libertatea si

bunurile individului, starea de razboi apare dupa nasterea propietatii, pentru
a proteja ceea ce fiecare individ dobandeste este nevoie de un contract social
ce instituie statul
Socialista: (Marx): este un instrument al exploatarii individului; fiecare grup
are un anumit statut , acesta este creat de raportul pe care grupul il are fata
de ceea ce marxisti numeau mijloace de productie; instrument de care se
folosesc grupurile care detin mijloace de productie pentru a le exploata pe
cele care nu au acces la ele(clase sociale). Capitalistii/ proletari: primii detin
mijloace de productie din ce in ce mai complexe , pana ce se nasc uzinele, iar
proletarii sunt exploatati deoarece sunt lipsiti de orice propietate si sunt
nevoiti sa-si vanda forta de munca.

Trei tipuri de dominatie:

1. Traditionala: bazata pe personalizarea puternica a exercitarii puterii
2. Legal-rationala: exercitarea puterii se face pe reguli rationale si generale
3. Carismatica: fascinatia exercitata de un individ asupra oamenilor devine
factor politic fundamental
Bobbio distinge intre:

1. Statul de drept:
Expresia limitarii puterii statului
Orice stat care are o constitutie este un stat de drept
Dispune de puteri publice ce sunt reglementate de norme generale si
funstioneaza in limitele fixate de aceste norme
Nu oamenii, ci legile guverneaza
O limita matriala a exercitarii puterii
Controlul puterii executive de catre cea legislative
Controlul puterii legislative printr-o curte constitutional
Autonomia guvernarii locale in raport cu cea centrala
Existent unei magistrauriindependente de puterea politica
2. Statul minimal:
Limitarea funstiilor acestuia
Functii economice limitate
Stat secularizat, care nu detine monopolul asupa opiniei religioase
Exigent derinderii de reglementarea ecnomica

V. Partidele
Weber: partidul este o asociatie bazata pe un angajament liber al persoanelor si
care le procura liderilor puterea, iar militantilor le da sansa de a urmari anumite
teluri collective
Downs: partidul este o echipa de personae care cauta sa acapareze aparatul
guvrnamental dobandind posture ca urmare a unor alegeri tinute cu o anumita
regularitate
Caracteristici:

Organizarea durabila: trebuie sa aibe o durata de viata care sa depaseasca

momentul fondator si ca la ivelul organizatiei sa se succeada mai multi lideri
Organizarea la nivel local: nu poate fi organizat decat in capital tarii sau
decat intr-o municipalitate si nici chiar la nivelul unei regiuni, trebuie sa fie o
retea la scara larga si nu doar pe plan local
Vointa de a dobandi puterea, dar si de a exercita si de a o pastra. Trebuie sa-ti
doresti sa cuceresti puterea, trebuie sa a capacitatea de a o exercita si
dorinta de a o conserva
Cautarea unui sprijin popular: un partid este o organizatie care vrea ca prin
alegeri sau pe alta cale sa beneficieze de sprijinul alegatorilor; democrati
fara vot- nu exista sprijin popular(revolutii)

Originea:

Creatie recenta in sec al XIX-lea

Sunt un aspect al volutiei parlamentarismului

Crearea la nivelul legislativului a grupurilor parlamentare(nu se organizeaza

doar in functie de natura legiferarii ci si in functie de modalitatea de vot)
Crearea comitetelor electorale: puteai vota daca plateau un anumit impozit si
daca acumulai o anumita avere
Sindicatele pot da nastere unui partod(laburist si agrar)

Definirea mandatului:
1. Reprezentativ : drepturile alegatorului sunt epuizate in moemntul alegerilor,
dupa acestea alegatorul este lipsit de orice capacitate , alesul nu depinde de
vointa alegatorilor ci legifereaza in numele ratiunii
2. Imperativ: alesul se afla sub controlul permanent al alegatorilor, n are
libertate si depinde in fiicare moment de alegator
Functii :
1. Explicite:
formarea opiniei si formularea pozitiilor politice(produc discursuri si
programe)
selectarea condidatilor( triaza candidaturile in alegeri si in baza de date din
care selecteaza personalul politic nonales)
supraveghearea alesilor( controleaza adesea modul de vot impunand chiar o
disciplina)
2. Implicite:
Este o tribuna a exclusilor(ele preiau pt a le exprima asteptarile)
Asistenta economica(fie in mod legal, fie in mod illegal asigura protectie
sau privilegii membrilor)
Mobilitate sociala(dau sansa unor personae modeste de a urca in ierarhia
sociala)
Tipuri de partide:
1. Stanga: eggalitatea economica, dreptatea sociala, progresul si laicitatea
Dreapta : autoritate, egalitate politica, imobilitatea sociala si economica,
valori nationaliste si morale dintr-o perspective religioasa asupra moralei
2. Mari: obtin 20% si are toate sansele de a participa la formarea unei
majoritati la guvernare
Mici: obtin 5%-7% reusesc sa depaseasca pragul electoral
3. Norabili:
Efortul slab de recrutare(profesori, avocati, medici), fara a se stradui sa
recruteze multi aderenti, se bazeaza pe averile acestora
Structure suple: nu au o prcatica de constrangere asupra votului
Dominatia varfului asupra bazei: alesii domina, fiecare in parte un fief
local
De masa:

4.
5.

6.

7.

Eforturi semnificative de recrutare: vor sa atraga zeci sau sute de

personae, se bazeaza pe o cotizatie mica de la un numar mare de pers.
Structura rigida: separarea puterilor- legislativ(concres), puterea
judecatoreasca(instanta judecatoreasca care va veghea asupra deciziilor
luate de executiv)
Subordonarea varfului de baza partdului: membrii de rand controleaza
liderii
Catch-all party: reprezinta interese articulate la nivelul societatii, dar vrea sa
si seduca electoratul, cultiva ecletismul si ambiguitatea
De alegatori: cauta sa obtina un sprijin cat mai larg de la indivizi din diferitele
parti ale societatii, care nu mai sunt legati de o anumita conditie sociala.
Tinde sa reproduca structura societatii atat la militant cat si la votanti
Electoral professional: managementul politic este asigura de profesionisti si
de consultant mai degraba decat de militant. Incredinteaza responsabilitatea
gestionarii resurselor de care dispune unor consultant care il face sa fie o
organizatie oarecare
Cartel : contesta telatia dintre partid si societate. Cele de elita reprezinta in
acelsi timp statul si societatea. Este intretinut din subventiile publice, este
desprins de societate si absorbit de stat.

VI. Votul
Exista 7 mari componente ale unui sistem de vot(sistem electoral)
A. Formula electoral:modalitatea de transformare a voturilor in mandate
1. Formula majoritarista: intr-un scrutin majoritar alegatorul i-a totul,
indifferent de numarul de voturi obtinute, primul clasat castiga. Un
asemenea scrutin ofera stabilitate atata timp cat este proiectat sa creeze
majoritate
Intr-un tur: nu se cere o majoritate, castiga cel care are cele mai
multe voturi , se organizeaza pe circumnscriptiile cu un singur loc
In doua tururi: un asemenea sistem de vot se afla in cautarea unei
majoritati, daca nici unul dintre candidate nu obtine 50%+1 se
organizeaza un al doilea tur
Vot alternativ: in acest tip de scrutiny majoritar alegatorilor li se
cere sa aleaga n doar un candidat, ci sa clasifice candidatii sprijiniti
de diferite partide sau care s prezinta ca independent. Castiga
mandatul candidatul care are majritatea primelor preferinte
exprimate de alegatori. Daca nici unul nu a obtinut majoritatea
ultimul este eliminate iar voturile se distribuie ca prime referinte pt
ceilalti candidate
2. Formulele proportionaliste; reprezentarea proportional isi propune ca un
procent de optiuni din societate sa-I corespunda acelasi procent de
mandate in corpul reprezentativ si nimeni sa nu ramane nereprezentat:

B.

C.

D.

E.
F.

G.

RP de lista; formatiunile politice depun liste de candidate, iar

alegatorii isi exprima optiunile pentu liste. Lista care primeste cele
mai multe voturi va obtin mandate. Se introduce pragul electoral
pentru a diminua fragmentarea optiunilor. Modul de alocare a
mandatelor, avem RP bazata pe cele mai mari resturi( fiecare
partid primeste atatea mandate cat corespund numarului
intreg rezultat din impartirea voturilor totale) si RP pe
divizori(mandatele sunt allocate partidelor car dispun de
cea mai buna medie de voturi pe loc de deputat)
Proportional mixta: compenseaza non-reprezenativi, indusa de
votul majoritar
Votul unic transferabil; buletinul cuprinde numarulu tuturor
candidatilor, iar alegatorilor li se cere sa-I ierarhizeze
Magnitudinea circumnscriptiei: numarul de alesi desemnati intr-o unitate
electoralae baza
1. Circumnscriptia cu un singur ales :uninominala
2. Circumnscriptia cu ma multi alesi: plurinominala
Pragul electoral este o limita definite in general sub forma procentuala, dar
care poate fi descrisa ca si un numar absolute de mandate: 5%(pragurile
alternative care cmbina o conditie procentuala si un numar absolute de
mandate)
Numarul total de membri ai corpului care urmeaza a si ales, numarul de
reprezentanti. Dimensiunea optima a corpului reprezentativ este agala cu
radicina cubica din totalul populatiei.
Influena alegerilor prezidentiale asupra celor legislative, acolo unde avem dea face cu presedinti, adica in republici.
Gradul de echitate a distributiei mandatelor- trebuie sa comparam ce
diferente exista intre procentele de vot obtinute de un partid si procentele de
mandate ce ii revin in urma aplicari formulei electorale.
Legaturile electorale dintre partid.

VII. Democratiile
A. Sistem de partide:
1. Numarul formatiunilor politice:
Potential de coalitie: capacitatea unui partid de a participa la
formarea unei majoritati
Potential de santaj: influenta unui partid asupra competitiei
electorale, daca influenteaza acest concurs are potential de santaj
2. Relatiile dintre partide:
Relatie de opozitie
Relatia de alianta(coalitie): pozitive (sporesc forta de actiune
electoral) si negative( construite impotriva cuiva)
B. Tipuri de sisteme de partide:
1. Fara partide: acestea nu exista; sunt structure de clan, fie au existat si au
fost abolite

2. Partid unic: un singur partid este legal, competitia lipseste nu exista

aliante
3. Partid hegemonic: mai multe partide, competitia exista, avem tensiune
electoral, unul dintre partide reuseste sa pastreze puterea
4. Bipartidiste: doua partide-isi asuma guvernarea pe rand
Rigid: disciplina de vot in legislative
Suplu: nu exista disciplina de vot, membrii nu voteaza la fel
Perfect:doua partide aduna 90% din voturi si guverneaza fiecare
Imperfect: doua partide care au 75%-80%, dar apare si al treilea,
primii doi se aliaza pe rand cu al treilea
5. Multipartidism: guverne de coalitie care sunt mai mult sau mai putin
stabile
Integral: nici o formatiune politica nu dispune de o pozitie
dominanta in coalitie
Cu vocative majoritara: dispune de o pozitie dominant in coalitie
C. Efecte ae modului de scrutin(Duverger)
1. Reprezentarea proportionala da nastere unui sistem multipartidism, in
care formatiunile politice sunt suple si indipendente, ele se aliaza dupa
incheierea alegerilor
2. Scrutinul majoritar in 2 tururi da nastere unui sistem multiprtidism in care
partidele unt suple si dependente, ele negociaza inaintea inchierii
alegerilor
3. Un sistem de vot majoritar intr-un tur produce bipartidism
VIII. Guvernarea
Untext constitutional este un ansamblu de prevederi care afirma existent unor
drepturi fundamentale ala cetatenilor, dar si stabilitatea unei tari sau nautralitatea
statului fata de cetateni
O constitutie descrie modul in care interactioneaza institutiile statului, alesii,
membrii executivului si birocratia.
A. LEGISLATIVUL(Parlamentul):
1. Monocameral- bicameral:
Camerele inferioare sunt alese in mod direct
Camerele superioare sunt alese in mod indirect
Astazi avem 50% monocameral si 50% bicameral
2. Organizarea in comisii; parlamentele sunt institutii cu functii multiple si
care se organizeaza pentru a-si asuma aceste functii in comisii, in plen
3. Patru activitati ale unui parlamet in sedintele plenare
Legiferarea: 50-100 de legi pe an, 1-2 legi pe saptamana
Discutarea prevederilor financiare:analizarea veniturilor si
chletuielilor tarii
Dezbaterile generale asupra politicilor
Interogarea sau cenzurarea guvernului(interpelari)
4. Comisiile :

 Examinarea legislatiei despre pregatirea proiectelor

Supravegherea administratiei, a corpului birocratic
B. EXECUTIVUL(Guvernul):
1. Tipuri de cabinet:
Minimal castigator: atatea partide cat este nevoie pentru a controla
majoritatea
Supradimensionat; mai multe partide decat este necesar pentru a
dobandi majoritatea
Minoritare: nu controleaza majoritatea locurilor, ci doar o
minoritate: propiu-zisa( care e obligat sa negocieze fiecare vot cu
partidele din coalitie), guvern majoritar( guvernul beneficiaza clar
de sprijinul unor partide care nu au reprezentanti in interiorul
acestuia
2. Coalitii:
Minimal castigatoare: un govern din care nu poate fi eliminate
niciun partid fara a pierde majoritatea
Formeaza mai degraba guvernele cu cel mai mic numar de actori:
primi trei decat al patrulea, fiecare partid vrea sa aiba o autoritate
mai mare in guvern)
Interval minimal: partide care sunt apropiate ideologic vor forma
coalitie
Viabile politic: cabinetele care au cel mai mare potential de a dura
3. Functii:
Convertirea cererilor: operatiunea de traducere a unor teme sociale
in instrumente de actiune
Implementarea unor politici: nu se multumeste cu alcatuirea, vrea
sa le impuna
Coordonarea diverselor politice
4. Avem 2 tipuri de executiv:
De tip cabinet: ministrii participa cu totii la luarea deciziilor
De tip ierarhic: ministrii nu participa la luarea deciziilor, seful
executivului este managerul politic al guvernulu
C. ALTERNANTA
Permutarea la putere a doua partide sau a doua coaliti, o schimbare de
rol produsa in urma unei alegeri
Democratie consociativa; constituirea unui regim bazat pe o coalitie
larga de partide, care se instalraza la putere, iar in momentul alegerilor
li se schimba ponderea in ansamblul coalitiei si nu structura politica a
guvernului
D. BIROCRATIA
Modelul britanic: corpul birocratic nu este afectat de schimbarea puterii
Continental: alternanta la putere este urmata de schimbarea
responsabilitatii
2 functii ale inaltilor functionar: conceerea politicilor si implementarea
acestora

2 viziuni: minimalista(birocratii immplemeteaza deciziile ministrilorbritanica) si maximalista(birocratii conduc ei insasi serviciile publicefranceza)

IX. Participarea

Weiner pune accentul pe doua elemente:

Caracterul voluntar al actiunii: a participa nu e un act incostient, este

urmarea unei deliberari
Scopul participarii care este acela de a influenta, cum ar fi alegerea
guvernantilor

Participarea are mai multe forme impartite in doua categorii:

1. Standard, conventionala, clasica: reuneste votul , exprimarea optiunii in
cadrul unui process electoral; simpla cautare a informatiilor despre lumea
politica este o forma de participare
2. Protestatara, contestatara sau nonclasica: toate acele actiuni care vizeaza nu
organizarea spatiului public- protestul, refuzul, violentele. Forma cea mai
cunoscuta de participare nonclasica este revolutia , o manifestare radicala a
opizitiei fata de un regim, care vizeaza un nr demnificativ de personae si care
reuseste sa schimbe regimul
Participarea electorala:

Trecerea de la votul cenzitar la cel universal

Discriminarea femeilor in fata votului universal
Apartenenta religioasa, familia, gradul de instructive sunt factori importanti
pentru a intelege cum se voteaza in unele societati

Siegfried a demonstrate ca tipul de sol al regiunilo franceze ne poate spune daca se

va vota cu dreapta sau cu stanga:

Daca apa e greu de gasit atunci comunitatile umane sunt regrupate,

densitatea populatiei este mare, influenta clerului este mica si alegatorii
voteaza cu stanga
Daca apa este dn belsug, comunitatile sunt mai dispersate, propietatile sunt
mari, influenta clerului e insemnata si oamenii voteaza cu dreapta

Teme de interes in analiza electorala:

Volatilitatea: schimbarea tipului de articulare a partidelor(vor sa seduca

electoratul)

Absenteismul: a fost descries ca un pericol pt democratie iar unul dintre

motive este caracterul deschis al campaniei electorale
Campanile electorale: au ajuns sa coste din ce in ce mai mult

X. Culturile politice
Cultura este ca un ansamblu de credinte, moravuri, drept, arta, morala dobandite
de un individ in calitate de membru al unei societati si care pe cai diverse sunt
transmise de la generatie la alta.
Exista trei dimensiuni ale culturii politice:
1. Dimensiunea afectiva care priveste cotidianul: simpatia sau antipatia fata de
figura publica sau politica
2. Dimensiunea cognitiva:toate informatiile si cunostintele pe care le detin
indivizii in relatia lor cu spatiul politic
3. Dimensiunea evaluativa: capacitatea indivizilor de a aprecia performanta
actorilor politici:
Structurala si coerenta
Dezarticulata si incoerenta
Subiectiva
Almond si Verba considerau ca exista trei forme de culturi politice:
1. Parohiala: societati parohiale care nu au o structurare clara si stabila a
rolurilor politice
2. Aservita sau poprie este proprie societatilor politice in care exista centralizare
3. Participativa: este proprie societatilor care sunt pe de o parte structurate
foarte bine din punct de vedere al rolurilor politice , dar pe de alta parte
exercitarea puterii se face si in stil democratic
Singura deosebire dintre liberali si socialisti va fi aceea ca primii vor dori
gestionarea rationala si moderata a schimbarii, in vreme ce socialistii vor vrea sa
bruscheze lucrurile, aducand schimbarea cat mai repede.
Popper afirma ca societatea totalitara este una inchisa , domina de tabuuri in
comparative cu societatea moderna, care e una deschisa.
Subiectul istorie este diferit:

Pentru liberali este individual

Pentru conservatori este grupul
Pentru socialisti este societatea in intregul ei

XI. Grupurile de interes

Blondel: structure diverse ce pot fi formale si informale. Sunt grupuri si institutiile,
inclusive cele oficiale, institutiile controlate de stat, precum armata.

Fisichella: este grup orice asociere, fie ea voluntara sau naturala. Grupul este o
structura aparte , de mijloc:familia sau o etnie, acestea fiind structuri naturale, dar
si structure intemeiate pe vointa , precum un partid politic, un sindicat.
Blondel le clasifica astfel:
1. Grupuri comunitare: familia, triburile
Grupari tribale: cele reunite de sange sau de un clan
Grupurilor entice: au in comun caracteristici fizice(imigranti)
Grupul religios: este structurat in jurul unei credinte commune
Grupul clasial: reuneste cetateni in jurul conditiei lor(sindicate)
2. Grupuri asociative:reuneste personae intr-un scop comun
De protectie: apara o cauza comuna
De promovare: asociatiile care isi propun sa sustina un scop

Braud distingea doua categorii de grupuri:

1. Grupul identitar: construit in jurul unei categorii deja existente
2. Grupul purtator al unei cauze, al unei valori
Grupurile de interes pot suscita din partea statului doua atitudini:
1. Oarba sau neutra: statul nu face diferenta intre grupuri, lasandu-le sa isi
apere fiecare in parte cauza
2. Statul se poate adresa unora dintre grupuri
Grupuri de interes/Grupuri de presiune
Nu orice grup de interes este unul de presiune, in timp ce orice grup de presiune
este si un grup de interes.
Presiunea se manifesta in mai multe feluri:

Sprijinul unui partid politic in timpul campaniei electorale

Coruperea unui om politic si santajarea lui ulterioara
Participarea unui grup de interes la elaborarea unui program de guvernare
Grevele si boicotul
Campania de informare
Lobby(culoar, coridor): personae care actionaza pe coridoarele insitutiilor
unde se iau sau se pregatesc decizii

Exista alte doua categorii de grupuri de presiune:

Grupuri teroriste:acestea folosesc o actiune violenta

O forma subtila de exercitare a puterii, detinerea monopolului asupra
informatiei relevante privitoare la un domeniu

XII. Tranzitia
Definitie: reprezinta trecere de la un regim la altul. Nu este vorba de o schimbare
petrecuta in interiorul regimului, o succesiune a partidelor la guvernare, ci despre
transformarea profunda a regimului. Este vorba de evolutia de la un regim politic la
altul si, de asemenea, de la un mod de functionare a economiei la un alt mod de
functionare a acesteia.
Relatiile dintre economie si politica: acestea sunt vazute in moduri diferite de
Hirschman, in numar de 3:
1. Formula optimist care ar putea fi rezumata cu expresia: toate lucrurile bune
vin impreuna- orice progress economic da nastere unuia politic, reciproca
fiind si ea adevarata
2. Formula pesimista:totul se plateste,, dezvoltarea economica presupune
sacrificarea progresului politic
3. Formula latina,,per aspera ad astra- progresul in ordine economca
acceptarea intr-un prim moment a unei stagnari politice, acest scrificiu fiind
temporar, pt ca el este rasplatit mai tarziu cu o dezvoltare a institutiilor
politice
In ambele vizuni(liberala si socialista) tranzitia politica inseamna trecere de la un
sistem autoritar sau totalitar la un sistem democratic, iar tranzitia economica
inseamna trecere de la un sistem bazat pe planificare, pe alocarea planificata a
resurselor sip e absenta concurentei, deci pe un monopol absolute a statului asupra
economiei, la un sistem de schimburi libere, la economia de piata.