Ma 1

KINETOTERAPIE/PHYSIOTHERAPY
Coordonatori:
Vasile Marcu
Mirela Dan
Autori:
Radu Bogdan
Angela Bucur
Mircea Chiriac
Doriana Ciobanu
Dana Cristea
Mirela Dan
Ianc Dorina
Isabela Lozinc
Vasile Marcu
Petru Mrcu
Corina Matei
Zoltan Pasztai
Elisabeta Pasztai
Vasile Pncotan
Petru Pean
Valentin Serac
Carmen Serbescu
Emilian Tarcu
Contribuie ordean la realizarea proiectului 2004 Ro/04/b/P/PP 17 5006
Centru
de pregtire pentru oferirea unor servicii medicale, profilactice si de
recuperare /
Training Center for Health Care, Prophylactic and Rehabilitation Services
EDITURA UNIVERSITII DIN ORADEA, 2006
2
DESPRE AUTORI:
1. RADU BOGDAN asistent univ. medic. Domenii de competent, anatomie,
fiziopatologie,
semiologie, E-mail : dr.radubogdan@yahoo.com
2. ANGELA BUCUR lector univ.doctorand medic. Domenii de competen: fiziologie
fiziologia efortului. E-mail : bcrangela@yahoo.com
3. MIRCEA CHIRIAC lector univ.doctorand. Domenii de competen: bazele
kinetoterapiei,
tehnici si metode n kinetoterapie, obiective n kinetoterapie, E-mail:
chiriac_mircea_adrian@yahoo.com
4. DORIANA CIOBANU asistent univ.doctorand. Domenii de competen: electroterapie,
kinetoterapie n afecini cardio-vasculare, kinetoterapia n afeciuni obstretico-ginecologice,

kinetoprofilaxie E-mail : doriana_ciobanu@yahoo.com

5. DANA CRISTEA asistentent univ.doctorand. Domenii de competent: educaie fizic si
sport, exerciiul fizic, E-mail: cr_reli@yahoo.com
6. MIRELA DAN lector univ.dr. Doctor n stiin din anul 2005, Domenii de competen:
terapie ocupaional, activiti motrice adaptate, hidroterapie, termoterapie, E-mail :
kineto2004@yahoo.com
7. DORINA IANC asistent univ. doctorand. Domenii de competen: biomecanic, tehnici
si
metode n kinetoterapie, E-mail: dorina.ianc@yahoo.com
8. IZABELA LOZINC conf univ.dr. Doctor n stiin din 2004, Domenii de competent:
chirurgie, kinetoterapie n afectiunile aparatului respirator, metobolico-digestive si
cardiovasculare,
Psihologie, E-mail: kineto2004@yahoo.com
9. VASILE MARCU prof.univ.dr. Doctor n stiin din 1981. Domenii de competen:
psihologia sportului, psihologie educaional, kinetoterapie, pedagogie general,
psihopedagogie special, asistena persoanelor aflate n dificultate, E-mail:
vmarcu@uoradea.ro
10. PETRU MRCU lector univ. Doctorand, Domenii de competen: educaie fizic si
sport,
exerciiul fizic, E-mail: petru_marcut@yahoo.com
11. CORINA MATEI asistent univ.doctorand.Domenii de competen: kinetoterapie n
afeciuni
neurologice, E-mail: corina_matei@yahoo.com
12. ZOLTAN PASZTAI lector univ.dr. Doctor n stiin din 2006. Domenii de competen:
kinetoterapia n afeciunile aparatului locomotor, activiti sportive, pediatrie metode n
kinetoterapie si hidroterapie, E-mail: pasztayzoltan@yahoo.com
13. ELISABETA PASZTAI kinetoterapeut. Domenii de competen: metode n
kinetoterapie, Email:
epasytai@yahoo.com
14. VASILE PNCOTAN lector univ.doctorand. Domenii de competen: kinetoterapia n
afeciuni reumatismale, obiective n kinetoterapie, E-mail: vasilepancotan@yahoo.com
15. PETRU PEAN lector univ.doctorand. Domenii de competen: educaie fizic si sport,
exerciiul fizic, E-mail: petanp1967@yahoo.com
16. VALENTIN SERAC asistent univ.doctorand. Domenii de competen: masaj,
kinetoterapia
n afeciunile geriatrice, E-mail: valentinserac@yahoo.com
17. CARMEN SERBESCU lector univ.doctorand. Domenii de competen: masaj,
kinetoprofilaxie, E-mail: carmen_serbescu@yahoo.com
18. EMILIAN TARCU asistent univ.doctorand. Domenii de competen: evaluare n
kinetoterapie, kinetoterapia n afeciunile aparatului locomotor, E-mail: bobitaro@yahoo.com
3

CUPRINS
INTRODUCERE
1.BAZELE KINETOTERAPIEI
1.1.Bazele anatomice ale kinetoterapiei
1.1.1.Anatomia si biomecanica aparatului locomotor
1.1.2.Anatomia sistemului nervos central
1.1.3. Anatomia organelor interne

1.2.Bazele fiziologice ale kinetoterapiei

1.2.1.Fiziologie general
1.2.2.Fiziologia efortului
1.3.Noiuni de kinetologie
1.3.1. Noiuni; terminologie
1.3.2. Bazele generale ale miscrii
2.MIJLOACELE KINETOTERAPIEI
2.1.Mijloace fundamentale ale kinetoterapiei
2.1.1. Exerciiul fizic
2.1.2. Masajul
2.2.Mijloace ajuttoare kinetoterapiei
2.2.1.Termoterapia
2.2.2. Electroterapia
2.2.3. Hidroterapia
2.2.4. Terapia ocupaional
2.2.5. Activiti fizice adaptate
2.3.Mijloace asociate kinetoterapiei
2.3.1.Factorii naturali: apa, aerul ,soarele
2.3.2.Factorii igienici si alimentaia
3.TEHNICI SI METODE N KINETOTERAPIE
3.1. Tehnici kinetologice de baz
3.1.1 Tehnici akinetice
3.1.2 Tehnici kinetice
3.2. Stretchingul
3.3. Tehnici de transfer
3.4. Tehnici de facilitare neuroproprioceptiv (FNP)
3.4.1 Tehnici FNP generale
3.4.2 Tehnici FNP specifice
3.4.2.1 Tehnici pentru promovarea mobilitii
3.4.2.2 Tehnici pentru promovarea stabilitii
3.4.2.3 Tehnici pentru promovarea mobilitii controlate
3.4.2.4 Tehnici pentru promovarea abilitii
3.5. Metode n kinetoterapie
3.5.1. Metode de relaxare
3.5.1.1 Metoda Jacobson
3.5.1.2 Metoda Schultz
3.5.2. Metode de educare/reeducare neuromotorie
3.5.2.1 Conceptul Bobath
3.5.2.2 Metoda Brnngstrom
3.5.2.3 Conceptul Vojta
3.5.2.4 Conceptul Castillo Morales
3.5.2.5 Metoda Frenkel
4
3.5.3. Metode de facilitare neuro-proprioceptiv
3.5.3.1 Metoda Margaret Rood
3.5.3.2 Metoda Kabat
3.5.4. Metode de reeducare postural
3.5.4.1 Metoda Klapp

3.5.4.2 Metoda von Niederhoeffer

3.5.4.3 Metoda Schroth
3.5.5. Metode de recuperare a afeciunilor lombare
3.5.5.1 Metoda Williams
3.5.5.2 Metoda McKenzie
4.OBIECTIVE N KINETOTERAPIE
4.1.Finaliti ale programelor kinetice
4.2.Obiective generale n kinetoterapie
4.3.Operaionalizarea obiectivelor din programele si activitile kinetice
5.EVALUARE N KINETOTERAPIE
5.1.Evaluare noiuni generale
5.2.Cteva caracteristici ale evaluarii
5.3.Evaluarea mijloc de baz n stabilirea diagnosticului funcional
6.APLICAII ALE KINETOTERAPIEI
6.1. KINETOTERAPIA N AFECIUNILE PEDIATRICE
6.1.1.Bazele generale ale miscrii
6.1.2.Tulburri, disfuncii n formarea, dezvoltarea si cresterea copilului
6.1.3.Boli ereditare
6.1.4.Bolile reumatismale ale copilului
6.1.5.Afeciuni respiratorii
6.1.6.Traumatologie infantil
6.2. KINETOTERAPIA N CHIRURGIE
6.2.1. Chirurgie pulmonar
6.2.1.1. Diagnostice care necesit intervenie chirurgical
6.2.1.2. Intervenii chirurgicale
6.2.1.3. Deficite postoperatorii
6.2.1.4. Kinetoterapia
6.2.2. Chirurgie cardiac
6.2.2.1. Diagnostice care necesit intervenie chirurgical
6.2.2.2. Angioplastia coronarian transluminal percutan (PTCA)
6.2.2.3. Recuperarea kinetic post angioplastie
6.2.2.4. By-pass-ul si Pacemakerii
6.2.2.5. Recuperarea kinetic n interveniile cardiace
6.2.3. Chirurgie abdominal
6.2.3.1. Diagnostice care necesit intervenie chirurgical
6.2.3.2. Intervenii chirurgicale
6.2.3.3. Recuperarea kinetic n chirurgia abdominal
6.2.3.4. Operaia cezarien
6.2.3.5. Kinetoterapia lehuzei dup nastere prin operaie cezarian
6.3.ASISTENA KINETIC N ORTO-TRAUMATOLOGIE
6.3.1.Recuperare n traumatologie noiuni generale;
6.3.2.Recuperarea afeciunilor traumatice pe regiuni;
6.3.3.Traumatismele n activitatea sportiv si incidena lor pe ramuri de sport
6.4.KINETOTERAPIA N BOLILE REUMATISMALE
5
6.4.1.Descrierea bolilor reumatismale dup criteriul regiunilor anatomice afectate,
organelor si sistemelor
6.4.1.1.Afeciuni reumatismale ale membrului superior

6.4.1.2Afeciuni reumatismale ale coloanei vertebrale

6.4.1.3Afeciuni reumatismale ale membrului inferior
6.5. KINETOTERAPIA N AFECIUNILE CARDIOVASCULARE
6.5.1. Kinetoterapia n cardiopatia ischemic (CI)
6.5.2. Recuperarea n infarctul miocardic acut (IMA)
6.5.3. Kinetoterapia n angina pectoral stabil de efort
6.5.4. Kinetoterapia bolnavilor cu disritmii
6.5.5. Kinetoterapia n cardiopatia ischemic silenioas
6.5.6. Kinetoterapia n insuficiena cardiac
6.5.7. Kinetoterapia n hipertensiunea arterial (HTA)
6.5.8. Kinetoterapia n hipotensiunea arterial
6.5.9. Kinetoterapia bolnavilor valvulari
6.5.10. Kinetoterapia n arteriopatiile periferice
6.5.11. Kinetoterapia n afeciunile venoase
6.5.12. Kinetoterapia posttransplant cardiac
6.6. KINETOTERAPIA N RECUPERAREA AFECIUNILOR RESPIRATORII
6.6.1. Kinetoterapia n disfuncia ventilatorie obstructiv (DVO)
6.6.2. Kinetoterapia n disfuncia ventilatorie mixt (DVM)
6.7.KINETOTERAPIA N AFECIUNILE NEUROLOGICE
6.7.1. Evaluarea neurologic
6.7.1.1. Inspecia
6.7.1.2. Miscrile involuntare (diskineziile)
6.7.1.3. Miscarea activ (motricitatea activ/voluntar)
6.7.1.4. Tonusul muscular
6.7.1.5. Reflexele
6.7.1.6. Coordonarea
6.7.1.7. Sensibilitatea
6.7.1.8. Tulburrile trofice si vegetative
6.7.1.9. Tulburrile de limbaj si comunicare
6.7.2. Kinetoterapia n sindroamele neurologice
6.7.2.1. Sindromul de neuron motor central (SNMC)
6.7.2.2. Sindromul de neuron motor periferic (SNMP)
6.7.2.3. Sindromul extrapiramidal
6.7.2.4. Sindromul cerebelos
6.7.2.5. Scleroza n plci
6.7.2.6. Traumatismele vertebro-medulare (TVM)
6.7.2.7. Accidentele vasculare cerebrale (AVC)
6.7.2.8. Polineuropatii si Poliradiculoneuropatii
6.7.2.9. Paralizia facial periferic
6.8. RECUPERAREA KINETIC N AFECIUNILE DIGESTIVE SI METOBOLICE
6.8.1. Kinetoterapia n afeciuni digestive
6.8.1.1. Tulburri de deglutiie
6.8.1.2. Recuperarea timpului bucal al deglutiiei
6.8.1.3. Recuperarea timpului faringian al deglutiiei
6.8.1.4. Gastrita cronic
6.8.1.5. Kinetoterapia n gastrita simpl, atrofic, hipoacid si hiposecretorie
6
6.8.1.6. Kinetoterapia n ptoza si atonia gastric

6.8.1.7. Boala ulceroas

6.8.1.8. Dischineziile biliare
6.8.1.9. Dispepsia
6.8.1.10. Colonul iritabil
6.8.1.11. Tratamentul nevrozelor cu predominana dischineziilor intestinale
6.8.1.12. Constipaia
6.8.1.13. Defecaia
6.8.2. Kinetoterapia n afeciuni metabolice
6.8.2.1. Diabetul zaharat
6.8.2.2. Guta
6.8.2.3. Obezitatea
6.9.KINETOTERAPIA N OBSTETRIC-GINECOLOGIE
6.9.1. Kinetoterapia dup o nastere normal cu epiziotomie
6.9.2. Kinetoterapia luzei cu simfizioloz
6.9.3. Kinetoterapia luzei dup operaie cezarian
6.9.4. Incontinena urinar de efort
6.9.5. Kinetoterapia n sarcina extrauterin postoperator
6.9.6. Recuperarea kinetic dup intervenii chirurgicale n afeciuni ginecologice
6.10.KINETOTERAPIA N AFECIUNI GERIATRICE
6.10.1. Problematica general a mbtrnirii
6.10.1.1.Teoriile mbtrnirii;
6.10.1.2.Criterii ale mbtrnirii
6.10.1.3.mbtrnirea aparatului respirator
6.10.1.4.mbtrnirea aparatului locomotor
6.10.1.5.mbtrnirea sistemului nervos
6.10.1.6.mbtrnirea aparatului cardiovascular
6.10.1.7.Clasificarea persoanelor n vrst n funcie de nivelul condiiei fizice
6.10.2.Probleme ale asistenei kinetice la vrstnici
6.10.2.1.Evaluarea capacitii de efort
6.10.2.2.Modaliti de antrenament la vrstnici
6.11. KINETOPROFILAXIE
6.11.1.Kinetoprofilaxia femeii
6.11.2.Kinetoprofilaxia copilului de la 0 la 3 ani
6.11.3.Incontinena urinar de efort
6.11.4.Prevenirea osteoporozei
6.11.5.Kinetoprofilaxia vrstnicului
7

INTRODUCERE
Programul Leonardo da Vinci, iniiat si lansat de Uniunea European n 1994, este un
program de
cooperare transnaional n domeniul formrii profesionale a forei de munc, pentru
mbuntirea
calitii sistemelor de formare profesional si implementarea unor politici armonizate n
statele membre,
n contextul realizrii EUROPAS. Ca partener, Romnia particip la Proiectul Leonardo da
Vinci
ncepnd cu 1 septembrie 1997, avnd ca responsabil naional Ministerul Educaiei si
Cercetrii prin

Agenia Naional pentru Programe Comunitare n Domeniul Educaiei si Formrii

Profesionale.
Proiectul RO/04/B/P/PP 17 5006, Centru de pregtire pentru oferirea unor servicii medicale,
profilactice si de recuperare, avnd ca promotor Universitatea din Craiova (Facultatea de
Educaie Fizic
si Sport persoana de contact fiind Avramescu Taina, confereniar univ.dr.,
taina_mistico@yahoo.com),
iar ca parteneri Prefectura judeului Dolj (Romnia), Fundaia Universitar pentru
Kinetoterapie din
Oradea (Romnia; Dan Mirela lector univ. dr. kineto2004@yahoo.com), Universitatea din
Oradea
(Facultatea de Educaie Fizic si Sport, Marcu Vasile profesor univ. dr.
vmarcu@uoradea.ro),
Universitatea Profesional West Vlaanderen (Belgia), Entente UK, Oficiul de consultan
pentru integrare
n Uniunea European (Italia), Universitatea Tehnic din Creta (Grecia).
Programul si propune cresterea calitii, a caracterului novator si implementarea dimensiunii
europene n sistemele si practicile de formare profesional a kinetoterapeuilor prin realizarea
n comun a
urmtoarelor obiective:
- oferirea unui centru bine echipat n cadrul cruia asistenii, studenii si tinerii absolveni de
kinetoterapie, si pot dezvolta abiliti practice pentru procesul de recuperare, prin aplicarea
unor
proceduri si standarde specifice, lucrnd direct cu bolnavul sub supravegherea si ndrumarea
cadrelor
medicale. Acesta va oferi noi forme de nvare si dezvoltare a abilitilor de baz necesare
n procesul
educaional si vocaional n kinetoterapie (mbuntirea calitii procesului de pregtire).
Prin
posibilitatea oferit tinerilor absolveni de a lucra si cstiga experien n acest centru
numrul
kinetoterapeuilor va creste, permind si n Romnia atingerea standardelor europene n
domeniile
profilaxiei si recuperrii (mbuntirea aspectelor cantitative ale procesului de pregtire);
- accesul si utilizarea noilor cunostine, echipamente si tehnologii ce vor asigura o folosire
optim
a componentelor n scopul dezvoltrii si adaptrii celor mai eficiente proceduri n prevenirea si
recuperarea unor patologii variate, oferind ci noi n realizarea pregtirii specifice;
- oferirea unui centru specializat unde persoanele cu nevoi speciale din regiunea Olteniei vor
putea
fi tratate si recuperate gratuit, oferind astfel protecia social;
- cresterea posibilitilor de angajare a beneficiarilor prin cresterea experienei si a gradului
de
pregtire al acestora;
- implementarea unor strategii de nvare pentru toat durata vieii prin elaborarea unei
curriculae
adaptat la standarde europene si crearea unui centru virtual;
- crearea de material didactic (manuale, CD-uri) cu informaii specifice care s contribuie la

continuarea pregtirii vocaionale si dup terminarea proiectului si la diseminarea acestuia;

- oferirea posibilitii de a afla mai multe despre staiunile balneo-climaterice pentru
partenerii
strini, intenia noastr fiind aceea de a extinde procesul de nvmnt prin organizarea de
stagii practice
n staiunile vecine (Herculane, Govora, Climnesti).
Considerm c manualul nostru poate constitui un prilej de discuii si dezbateri, poate oferi o
baz
interesant privind ndeplinirea finalitilor proiectului. Suntem recunosctori tuturor
partenerilor pentru
viitoarele sugestii si-i invitm pe toi s participe la completarea prezentului volum, astfel
nct n final s
putem oferi un veritabil manual de kinetoterapie, conform standardelor europene.
8

1. BAZELE KINETOTERAPIEI
Obiective:
Studiind acest capitol un kinetoterapeut trebuie:
s cunoasc structura si funciile aparatelor si sistemelor organismului uman;
s neleag relaiile morfo-funcionale si mecanismele care genereaz si susin
capacitatea de
miscare ca factor de relaionare cu mediul;
s fie n msur s formuleze o explicaie si o descriere coerent, stiinific si n detaliu a
oricrui act motric.
Coninut:
1.1. Bazele anatomice si biomecanice ale kinetoterapiei
1.1.1.Anatomia aparatului locomotor
1.1.2. Biomecanica aparatului locomotor
1.1.3. Anatomia sistemului nervos central
1.1.4. Anatomia organelor interne
1.2. Bazele fiziologice ale kinetoterapiei
1.2.1.Fiziologia general
1.2.2.Fiziologia efortului
1.3. Noiuni de kinetologie
1.3.1. Noiuni. Terminologie
1.3.2. Bazele generale ale miscrii
Cuvinte cheie: anatomie, fiziologie, biomecanic, kinetologie.
1.1. Bazele anatomice si biomecanice ale kinetoterapiei
1.1.1. Anatomia aparatului locomotor
Referitor la aciunile unui singur muschi se vizeaz:
- aciunea sa principal si aciunile secundare;
- dac e uni-, bi- sau pluriarticular cu posibilitatea de a fi ntr-una din articulaii muschi motori
principali, iar n alte articulaii muschi motori secundari;
- aciunea dinamic a muschiului cu posibilitatea inversrii punctului fix (se specific
contracia
dinamic cu punct fix pe unul din oasele articulare si ce anume aciune se realizeaz prin
aceast
contracie);

- vizualizarea aciunii muschiului n lungul axului de miscare (Ex: dorim s stabilim dac
muschiul
este flexor sau extensor; se priveste articulaia/articulaiile respectiv n lungul axului
transversal - din
lateral n acest caz; se stabileste punctul fix si implicit segmentul liber; se scurteaz muschiul si
se
stabileste sensul de deplasare a segmentului liber).
Ca metode de abordare sintetico-analitice recomandm ntocmirea schemei de aciune a
muschiului o dat n varianta descriptiv si apoi n varianta superschematic (segmente
reprezentate prin
drepte, segmentul fix, axe articulare prin vectori, punctul fix si direcia de scurtare). Pe baza
schematizrii
se ofer posibilitatea realizrii prghiei osteomusculare cu analiza elementelor acestei prghii.
Aceast
analiz va permite deducerea clar a motivelor pentru care un muschi este mai bun flexor,
extensor,
abductor etc, ntr-o anumit articulaie dect un alt muschi cu aceeasi aciune sau de ce un
muschi este
motor principal si nu secundar precum si a particularitilor biofuncionale ce difereniaz
muschii motori
principali de cei secundari cu aceeasi aciune; se permite astfel o ierarhizare chiar n cadrul
muschilor
motori principali sau secundari cu aceeasi aciune.
Odat cu asimilarea aciunilor musculare apare evident noiunea de muschi sau grupe
musculare
agoniste sau antagoniste, dar se subliniaz aspectul conform cruia doi muschi antagonisti pot
aciona
sinergic n realizarea unei anumite aciuni, acest sinergism fiind dat de finalitatea aciunii
pentru care cei
9
doi muschi antagonisti acioneaz, fapt usor evideniabil n cazul activitii statice. n cazul
muschilor cu
incidene variabile fa de axele de miscare exist posibilitatea ca doi muschi s acioneze
n acelasi sens
ntr-un plan, dar s fie antagonisti n ceea ce priveste cuplurile de miscri executate ntr-un alt
plan de
acesti doi muschi (Ex: ambii muschi sunt flexori dar unul este adductor, iar altul abductor).
Urmeaz apoi
aciunea static a muschiului ce se realizeaz prin contracia izometric a acestuia si
importana acestei
aciuni: Ce se realizeaz? Ce stabilizeaz? Ce postur fixeaz? Cnd se ntmpl?
Finalitatea acestui tip de abordare, dup parcurgerea tuturor articulaiilor si a muschilor
motori,
este de a se avea o imagine de ansamblu clar asupra posibilitilor de realizare a miscrilor n
articulaii,
a muschilor motori principali si secundari, a posibilitii suplinirii aciunii muschilor efectori
principali de

ctre muschii secundari, a rolului acestor muschi n dinamic, locomoie, static si postur cu
sansa
elaborrii prin modelele schematice artate mai sus, a lanurilor cinematice, a implicrii
musculoarticulare
n realizarea poziiilor, miscrilor, exerciiilor, etc.
Ca modalitate de asimilare recomandm studierea pe segmente (nu topografic): oasele ce
formeaz suprafeele articulare, articulaiile dintre oase si muschii ce acioneaz n acea
articulaie.
1.1.1.1. Osteologie situarea osului, tipul su, orientarea lui, elemente descriptive insistnduse pe
suprafeele articulare si pe elementele articulare ce servesc ca inserie de origine sau
terminaie pentru
muschi, raporturile vasculo-nervoase importante n traumatisme.
1.1.1.2. Miologie regiunea din care face parte muschiul, inseria de origine, direcia
fibrelor
musculare fa de principalele axe de miscare, articulaia sau articulaiile peste care trece,
inseria
terminal, aciunile muschiului rezultate din direcia sa fa de axe cu ntocmirea schemei
de aciune si
analiza prghiei, inervaia muschilor (nerv, plex, neuromer). Se specific raporturile cele mai
importante.
Sugerm abordarea dual: o dat cu regiunea din care face parte si apoi prin prisma aciunilor
sale
(Ex: muschiul adductor mare ca muschi al regiunii mediale a coapsei apoi ca extensor
principal, adductor
principal, flexor secundar, rotator etc).
Aciunea muschilor se interpreteaz nu numai ca miscare de rotaie n jurul axelor, fiind
important
si momentul n care intervine contracia static sau dinamic cu punctul fix pe unul din oase
(segmente) n
locomoie, static, postur, precum si finalitatea acestei miscri (Ex: contracia dinamic a
gluteului
mijlociu si mic cu punct fix pe femur realizeaz abducia pelvisului, adic nclinarea sa de
partea
membrului de sprijin cu importan n mers si deducerea posibilitilor de suplinire a acestei
miscri prin
aciunea altor muschi abductori ai coapsei: poate tensorul? poate fasciculele superioare ale
gluteului
mare?).
n abordarea regional a musculaturii un plus de nelegere si gndire analitic aduce
prezentarea
tabelar a muschilor incluzndu-se n aceste tabele denumirea muscular, regiunea din care fac
parte,
originea, terminaia, aciunile muschilor si inervaia.
1.1.1.3. Artrologie cuprinde denumirea articulaiei si ce oase sunt articulate. Tipul
articulaiei din
punct de vedere funcional (sinartroze, amfiartroze sau diartroze precum si dup esutul de
legtur n

cazul sinartrozelor).
Diartrozele vor fi clasificate dup numrul gradului de libertate si dup forma suprafeei
articulare (trohlear, trohoid, condilian, selar, sferoidal). Urmeaz descrierea suprafeelor
articulare, a
mijloacelor de unire, congruen si alunecare.
Submprirea funcional a unor articulaii unitare ca morfologie si localizare este un
element
important pentru abordarea prin prisma miscrilor.
1.1.1.4. Angiologie si nervi considerm util cunoasterea arterelor si venelor ce nutresc
muschii
si articulaiile, iar n ceea ce priveste inervaia este esenial cunoasterea organizrii
sistemului nervos
periferic: plexurile (cervical, brahial, lombar si sacral - sub aspectul modului de constituire), a
ramurilor
colaterale si terminale cu teritoriu motor si senzitiv mergndu-se retrograd de la un muschi la
neuromerele
de origine a nervilor. Astfel se pot identifica si nivelul medular al posibilei leziuni si se pot
explica
modificrile particulare din parezele periferice si eventualele variante de suplinire a muschilor
paralizai
cunoscndu-se muschii sinergici.
10
Util este cunoasterea circulaiei limfatice cunoscndu-se principalele grupe de ganglioni
limfatici
si traiectul drenajului limfatic al membrelor, trunchiului, regiunii cervicale si a capului.
1.1.2. Biomecanica aparatului locomotor
1.1.2.1. Principiile mecanicii newtoniene
Principiul ineriei (Kepler): un corp si menine starea de repaus sau de miscare rectilinie
uniform
atta timp ct asupra lui nu acioneaz alte corpuri care s-i schimbe aceast stare.
Dificultatea de a misca un obiect depinde att de masa obiectului, ct si de viteza pe care dorim
s
o atingem. Produsul acestor doi parametri reprezint cantitatea de miscare sau impulsul (p).
Formula
variaiei impulsului este _p = m x _v, unde m = masa corpului, _v = variaia vitezei,
respectiv vfinal
viniial)
Fora este cauza modificrii strii de repaus sau miscare a unui corp. Dup efectele induse,
putem
vorbi despre fore statice sau dinamice.
A doua lege a lui Newton sau principiul fundamental al dinamicii: dac o for (F)
acioneaz
asupra unui corp, ea imprim acestuia o acceleraie (a), a crei mrime este proporional cu
fora, avnd
aceeasi direcie si acelasi sens (F = m x a). Unitatea de msur este Newtonul (N); un newton
este egal cu
mrimea forei care aplicat unui corp cu masa de 1 kg i imprim acestuia o acceleraie de 1
m/s2. n

kinetologie se foloseste si unitatea de msur pentru for de kilogram for (1 kgf = 9,81 N).
Fora este egal cu variaia impulsului raportat la intervalul de timp. Rezult deci c
miscarea
corpului depinde nu numai de fora aplicat asupra lui, ci si de durata de aplicare a acestei
fore. Impulsul
este mrimea fizic ce arat efectul forei aplicate n timp (p = F x t).
Principiul aciunii si reaciunii: dac un corp acioneaz asupra altui corp cu o for,
numit
aciune, cel de-al doilea corp acioneaz asupra primului cu o for egal n modul si opus
ca sens, numit
reaciune (Ex: dac facem o sritur am exercitat o for -aciune asupra solului-, iar acesta
va rspunde cu
o reaciune).
1.1.2.2. Caracteristicile unei fore
Fora este un vector si are: mrime, direcie, sens, punct de aplicaie. O for este
reprezentat
printr-o sgeat care indic direcia si sensul ei de aciune si cteodat si mrimea ei. Ca
orice vectori,
forele pot fi compuse sau descompuse. Dac dou sau mai multe fore acioneaz simultan
asupra unui
punct material, efectul lor asupra acelui punct este acelasi cu al unei fore unice, numite
rezultanta lor.
Descompunerea unei fore se realizeaz invers compunerii sale. Este ntotdeauna posibil s
nlocuim o
for prin dou componente care produc acelasi efect.
Asupra oricrui sistem pot aciona fore externe (din exteriorul sistemului) si fore interne
(din
interiorul sistemului).
Forele externe - sunt forele ce acioneaz asupra unui sistem din exteriorul sistemului;
cele de care se
ine cont n activitatea fizic sunt: gravitaia, reacia solului, fora de frecare, rezistena
mediului, fora
de inerie.
Fore interne - sunt forele ce acioneaz asupra unui sistem din interiorul su; cele de
care se ine cont
n activitatea fizic sunt: fora de contact articular, forele tendoanelor si a ligamentelor,
fora
muscular, presiunea intraabdominal, fora elastic.
1.1.2.3. Prghii
n fizic, prghia este o bar rigid, care se poate roti n jurul unui punct de sprijin (S) si asupra
creia acioneaz: fora care trebuie nvins (for rezisten - R) si fora cu ajutorul
creia este nvins
fora rezistent (fora activ - F).
Muschii acioneaz ca fore active n cadrul aparatului locomotor, producnd miscrile prin
deplasarea oaselor pe care se inser. Astfel, muschii si oasele alctuiesc n biomecanic
lanuri mobile,
care se comport ca sisteme complexe de prghii.

Prghiile osoase, biologice, sunt formate de dou oase vecine, articulate mobil si legate printrun
muschi. La o prghie, se disting trei elemente:
11
- punctul de sprijin (S) sau fulcrum-ul (F) reprezint axa biomecanic a miscrii;
- fora de rezisten (R) este dat de greutatea corpului sau a segmentului care se deplaseaz
si la care se
poate aduga greutatea sarcinii de mobilizat;
- fora activ (F) este dat de muschiul care realizeaz miscarea.
Dreptele perpendiculare pe vectorii for si rezisten si care trec prin punctul de sprijin fulcrum
(S) reprezint distanele directe si se numesc
brae (ale forelor respective). Din punct de vedere
mecanic, o prghie este n echilibru cnd: F x a
= R x b , unde F = fora activ. a = braul forei,
R = rezistena, b = braul rezistenei.
Prghiile au rolul de a transmite miscarea,
mrind eficiena ei (adic amplificarea forei,
vitezei sau deplasrii, eventual schimbarea
direciei miscrii sau contrabalansarea ei).
Fig. 1. Elementele unei prghii
Prghiile de gradul I prghii de echilibru; F
si R sunt aplicate de o parte si de alta a axei de
rotaie si acioneaz n acelasi sens. (Ex: capul n echilibru pe coloana vertebral)
Prghiile de gradul II prghii de for; F si R sunt aplicate de aceeasi parte a axei de rotaie;
F
este aplicat la mai mare distan fa de axa de rotaie dect R; F si R acioneaz n
sensuri opuse; n
general, toate miscrile n care prile distale sunt fixate n exterior folosesc avantajele
prghiilor de
gradul II: (Ex: ridicarea pe vrfuri din stnd).
Prghiile de gradul III prghii de vitez; F si R sunt aplicate de aceeasi parte a axei de
rotaie; F
este aplicat mai aproape fa de axa de rotaie dect R; F si R acioneaz n sensuri opuse
(Ex: flexia
cotului).
1.1.2.4. Statica articular
Importante si eseniale probleme de static sunt la nivelul coloanei vertebrale, genunchiului,
piciorului, iar n general la nivelul tuturor articulaiilor portante.
La nivelul coloanei vertebrale se doresc cunoscute: tipurile de inut, echilibru intrinsec si
extrinsec, rolul componentelor musculare n funcia static dar si dinamic a coloanei
vertebrale si
evidenierea rolului discurilor intervertebrale si a ligamentelor anterioare si posterioare a
coloanei
vertebrale. Se impune cunoasterea axelor biomecanice de transmitere a forelor, care pot diferi
de axele
anatomice.

La nivelul genunchiului se ridic problemele legate de modul de repartiie a greutii pe cele

2
glene tibiale, de presiunile si contrapresiunile exercitate asupra platoului tibial si asupra
condililor
femurali, interes prezentnd si prghiile formate la nivelul genunchiului si nchise de
ligamentele
colaterale.
Stabilitatea articulaiei talo-crurale trebuie neleas prin rolul diferit ce revin n realizarea
acesteia,
pe de o parte morfologiei structurilor osoase, iar pe de alt parte ligamentelor articulare. La
nivelul
piciorului, statica poate fi aprofundat cunoscnd modul de formare si structura bolii
plantare, stlpii si
arcurile acesteia, modul n care arcurile sunt susinute, precum si modul de distribuie a
greutii la nivelul
piciorului, fcndu-se apoi distincia din punct de vedere static si dinamic dintre antepicior si
postpicior.
1.1.2.5. Biodinamica articular survine ca un corolar dup parcurgerea n ordine a capitolelor
osoase, articulaii, muschi si conine: miscrile posibile prin structura articulaiei, definirea
axelor de
miscare pe unde trec ele si eventualele repere anatomice, definirea miscrilor la modul general
si inndu-

F
R
a
b
F
Fulcrum

12
se cont de segmentele articulare ce se deplaseaz, amplitudinea miscrii - condiionat n
principal de
forma suprafeei articulare.
Analiza biomecanic a mersului
Desi obisnuit pentru om, aceast miscare este foarte complex, realizndu-se cu un randament
maxim si cu un consum energetic minim.
Mersul, ca bipedalism alternativ, este o miscare ciclic, realizat prin ducerea succesiv a
unui
picior naintea celuilalt, fiecare dintre cele 2 membre inferioare avnd pe rnd funcia de
propulsor si de
suport (exist un sprijin permanent al corpului pe sol, fie prin intermediul unui picior - perioada
sprijinului
unilateral fie cu ambele picioare- perioada sprijinului bilateral). n timpul sprijinului
unilateral, un picior
susine greutatea corpului si este numit picior de sprijin, iar cellalt se numeste picior
oscilant sau
pendulant. n mersul normal, pentru un membru, 60% din durata unui ciclu de mers este
reprezentat de
sprijin si 40% de balans.

Momentul n care piciorul oscilant se afl n dreptul celui de sprijin se numeste momentul
verticalei si el mparte pasul n: pas posterior si pas anterior.
Unitatea funcional n mers este reprezentat de pasul dublu (ciclu de pasi) totalitatea
miscrilor
efectuate ntre dou sprijiniri succesive ale aceluiasi picior; el este alctuit din 2 pasi simpli.
Lungimea
pasului dublu se msoar de la clciul primului pas la vrful celui de al doilea pas, iar cea a
pasului
simplu de la clciul piciorului de contact cu solul la vrful piciorului de impulsie. Numrul de
pasi
executai pe unitatea de timp (minut) se numeste caden (frecven).
Kinematica mersului este n strns corelaie cu consumul energetic; acesta determin
apariia
oboselii n mers, fiind n raport de proporionalitate direct cu amplitudinea miscrilor
centrului de
greutate pe vertical si pe orizontal.
Miscrile determinante ale mersului sunt: rotaia pelvisului, nclinarea pelvisului, flexia
genunchiului, miscarea piciorului, deplasarea lateral a pelvisului. Desigur c n mers se
produc si alte
miscri, ale trunchiului, capului, balansul braelor, dar acestea nu determin kinematica
mersului, ci doar o
urmeaz.
n funcie de momentele de sprijin si balans se disting 4 faze ale mersului (n fiecare din ele
analizndu-se situaia unghiurilor articulare n care se afl ambele membre inferioare):
- Faza 1: faza de amortizare compus din contactul iniial (atacul cu talonul) si ncrcarea
ine pn la
momentul verticalei.
- Faza 2: momentul verticalei piciorului de sprijin sau sprijinul median; dureaz foarte puin;
centrul de
greutate are poziia cea mai nalt si se deplaseaz usor spre piciorul de sprijin.
- Faza 3: desprinderea de pe sol a piciorului sau faza de impulsie; dureaz pn la ridicarea
piciorului de
pe sol; centrul de greutate este la nivelul cel mai cobort; spre sfrsitul fazei, datorit
impulsului dat de
piciorul de sprijin, corpul este mpins spre nainte si n sus, iar membrul de sprijin va deveni
picior
oscilant.
- Faza 4: oscilaia sau balansarea; cunoscut si sub denumirea de al doilea sprijin unilateral
este
submprit n oscilaia iniial (posterioar), oscilaia de mijloc si cea terminal
(anterioar).
Kinetica mersului - studiaz forele musculare care realizeaz miscrile corpului necesare
acestei
activiti.
1.1.3. Anatomia sistemului nervos central
1.1.3.1. Mduva spinrii este gazda neuronilor motori periferici, efectorii motilitii reflexe
voluntare si automate; deci indiferent de nivelul de unde porneste impulsul motor (receptor,
cortex motor

sau respectiv structuri extrapiramidale) aceasta si gseste finalitatea pe neuronul somatomotor

n coarnele
anterioare, de unde prin rdcina anterioar a nervilor spinali determin contracii musculare
de diferite
tipuri.
13
Mduva spinrii este cale de trecere pentru cile ascendente - la acest nivel excitaia senzitiv
putnd fi integrat n arcul reflex sau transmis spre etapele superioare, precum si pentru cile
descendente sau subcorticale.
n contextul funcionalitii mduvei spinrii ca centru reflex - cu cele dou tipuri
fundamentale de
arcuri si acte reflexe (mono si polisinaptice), se impune cunoasterea: tipurilor de neuroni
medulari
(somatomotori, senzitivi- simpatici si parasimpatici, visceromotori) si a nervilor spinali.,
situaiilor n care
organismul foloseste aceste tipuri de reflexe, buclei gama, fasciculelor ascendente si
descendente - al cror
traiect se va urmri n etajele superioare.
1.1.3.2. Trunchiul cerebral se doreste ntr-adevr privit ca o prelungire a mduvei spinrii nu
numai att sub aspect morfologic ct si ca funcionalitate. El continu pe de o parte s dea
trecere cilor
ascendente si descendente, iar pe de alt parte funcioneaz reflex (pe baza unor arcuri reflexe
ce implic
nervii cranieni) ca centri de comand pentru efectori (muschi, glande, funcii metabolice) si ca
centri de
integrare a aferenelor senzitive (care la fel ca si n cazul mduvei pot fi ncadrate n arcuri
reflexe sau pot
fi transmise etajelor superioare).
La fel ca si n cazul neuronilor somatomotori medulari si neuronii din nucleii somatomotori a
trunchiului cerebral sunt unicii beneficiari ai impulsurilor motorii voluntare, automate sau
reflexe (n acest
ultim caz, datorit conexiunilor realizate n mare msur prin fasciculul de asociaie
longitudinal
medial,.exist posibilitatea ca aferena s se realizeze prin fibrele senzitive ale unui anume
nerv cranian,
iar eferena prin fibrele motorii ale altui nerv cranian).
Nucleii proprii ai trunchiului se raporteaz la semnificaia lor funcional, dat n principal
de
conexiunile lor, putnd fi:
- deutoneuroni ai cii sensibilitii proprioceptive constiente (nucleii gracili si cuneat);
- cale de legtur cu cerebelul (nucleul cuneat accesor) sau cu cerebelul si mduva (complexul
olivar)
realizndu-se interconexiunea ntre sistemul extrapiramidal si cerebel, intervenind astfel n
reglarea
tonusului muschilor de aciune si a celui postural;
- cale motorie secundar (nucleii pontini);
- staie de releu a cii acustice (corpul trapezoid);
- reglatori ai miscrii voluntare si a tonusului muscular (substana neagr);

- reglatori ai mecanismelor de feed-back cerebelos (nucleul rosu);

- realizatori ai reflexelor oculo- si cefalogire n legtur cu excitaiile vizuale si acustice si ai
coordonrii
miscrii sinergice oculare (lama tectal).
Apartenena unor nuclei proprii la cile extrapiramidale este evident, ns subliniem c acesti
nuclei nu numai c constituie punctul de plecare a unor fascicule extrapiramidale, ci sunt
conectai cu
structurile superioare extrapiramidale si chiar corticale (vezi nucleii pontini si cele trei fascicole
corticopontine).
La nivelul trunchiului cerebral se impune aprofundarea nucleilor echivaleni somatomotori,
somitici si branhiali, somatosenzitivi visceromotori si viscerosenzitivi cu aferenele si
eferenele lor,
cunoastere ce permite dup stabilirea originii reale si aparente, asimilarea nervilor cranieni cu
origine la
nivelul trunchiului cerebral (III XII).
Fasciculele senzitive ale trunchiului cerebral sunt fie continuare a celor medulare, fie cu origine
n
trunchi, constituind ci ale sensibilitiilor extero si proprioceptiv cu destinaie talamus si
apoi scoar
cerebral prin lemiscul medial.
Fibrele descendente ale trunchiului cerebral au n principal origine cortical conducnd
motilitatea
voluntar, fasciculul piramidal (direct si ncrucisat) si geniculat precum si motilitatea
involuntar fiind
vorba de fibre ce se termin pe nucleii proprii de unde pleac apoi alte fibre spre cerebel si
retrograd spre
scoara cerebral sau spre mduv si apoi muschi sau spre nucleii somatomotori si apoi
muschi.
1.1.3.3. Cerebelul studiul su implic cunoasterea configuraiei externe, nelegnd prin
aceasta
punile constitutive (vermis, emisferele cerebeloase, incizuri), feele cerebelului si mai ales
pedunculii
cerebelosi - ce reprezint cile de legtur aferente si eferente cu regiunile nvecinate.
14
Configuraia intern este important sub 2 aspecte: structura macroscopic a substranei
cenusii
(respectiv cei 4 nuclei cenusii) si albe, iar pe de alt parte structura microscopic a substanei
albe
(straturile molecular, ganglionar si granulos).
Complexitatea funcional a diferitelor formaiuni cerebeloase se coreleaz direct cu
conexiunile
acestora si cu apariia lor pe scara filogenetic: arhicelebelul - locul unde ajung excitaiile din
sistemul
vestibular; paleocerebelul - locul unde ajung excitaiile din mezencefal si hipotalamus;
neocerebelul legatura cu emisferele cerebrale si olivele bulbare.
1.1.3.4. Diencefalul - importana acestei regiuni rezid, la fel ca si n cazul altor regiuni ale

S.N.C.-ului, din conexiunile nucleilor talamici si hipotalamici cu regiunile asociate acestor

regiuni,
realizate prin ci aferente si eferente.
1.1.3.5. Scoara cerebral implic cunoasterea configuraiei externe (sanuri, fisuri,
girusuri)
studiate pe fee, structura microscopic si mai ales cmpurile corticale, cu accente pe
cmpurile piramidale
si pe ariile extrapiramidale ale neopaliumului si pe zona sensibilitii din girul postcentral al
lobului
parietal.
Importante sunt si cunoasterea nucleilor cenusii ai telencefalului, regiunea sublenticular si
subtalamic alb a telencefalului (sistemul comisural).
Vascularizaia encefalului cuprinde: circulaia arterial, sistemul carotidian, sistemul
membranobazilar
si poligonul Willis, distribuia arterial la nivelul encefalului, arterele bulbului, punii si a
emisferelor cerebrale, circulaia venoas si sistemul capilar.
Un alt capitol de studiat este circulaia lichidului cefalorahidian si spaiile sale anatomice
(pnzele
si plexurile coroide si sistemul ventricular).
Cile de conducere din sistemul nervos cerebrospinal reprezint corolarul S.N.C., studiat
iniial pe
etape, dorindu-se o vedere de ansamblu de la receptori la scoara senzitiv si de la cortexul
motor la
efectorii musculari - pentru mobilitatea voluntar si automat.
1.1.4. Anatomia organelor interne
Se are n vedere o abordare pragmatic, sintetic si analitic, insistndu-se asupra problemelor
de
lobulaie si segmentaie (a organelor gen plmni, ficat), structurii si funcionalitii inimii
(sensul
circulaiei intracardiace, sistem valvular, excitoconductor) marii si micii circulaii,
topografiei peretelui
abdominal si perineului, drenajului limfatic, inervaiei si vascularizaiei organelor. Scopul
este de a privi
n ansamblu asupra splanhnologiei, punnd accent pe funcionalitate, localizare si raporturi si
nu att pe
structura histologic a diferitelor organe, aparate si sisteme.
1.2. Bazele fiziologice ale kinetoterapiei
1.2.1. Fiziologia general
1.2.1.1. Aparatul cardio-vascular asigur transportul sngelui n organism. Din punct de
vedere al
sngelui intereseaz: elemente constitutive, proprietile fizice (culoare, temperatur,
densitate,
vscozitate, gust, miros), proprietile chimice (pH-ul, presiunea osmotic, presiunea
coloidosmotic),
funciile (nutritiv, excretorie, respiratorie, de termoreglare, imunitar, meninerea
echilibrului acido-bazic
si meninerea echilibrului osmotic). Se insist asupra aspectelor de:

Coagulare a sngelui proces biochimic complex n cursul cruia sngele trece din starea
lichid ntro
stare semisolid; are 4 faze si se produce doar n cazuri patologice.
Hemostaz proces de oprire al sngerarii, atunci cand arborele vascular a fost lezat; n
acest proces
particip pe lng snge, vasele sanguine si sistemul nervos.
Grupe sanguine n funcie de prezena aglutininelor sau aglutinogenilor pe membrana
hematiei sau
n plasma sanguin se disting patru grupe (0, A, B si AB); importan deosebit n transfuziile
de
snge.
Factor Rh spre deosebire de sistemul AB0 nu este prezent n plasm n mod normal;
persoanele care
au factorul Rh sunt Rh+ (85%) iar cele care nu au, sunt Rh- (15%).
Circulaie a sngelui asigurat prin activitatea inimii si sistemul circulator (artere, vene,
capilare).
15
Ciclu cardiac ansamblul fenomenelor mecanice care duc la expulzarea sngelui din
cavitile
cardiace.
Zgomote cardiace fenomene mecanice produse de deplasarea sngelui, miscarile
pereilor cardiaci si
ale valvulelor cardiace; pot fi auzite aplicnd urechea pe peretele toracic sau cu ajutorul
stetoscopului.
Electrocardiogram nregistrarea grafic a activitii electrice a inimii; este alcatuit din
unde (P, Q,
R, S, T), segmente (PQ, ST, TP) si intervale.
Presiune sau tensiune arterial presiunea cu care este expulzat sngele n artera aorta si
ramurile
sale;. msurat prin nregistrarea diferenei de presiune a sngelui din artera humeral si aerul
introdus
n manseta tensiometrului; ea depinde de debitul cardiac, fora de contracie a miocardului,
elasticitatea peretelui arterial, rezistena periferic arterial; valorile normale ale presiunii
arteriale
sistolice sunt cuprinse ntre 120-150 mm.Hg.) iar cele ale presiunii arteriale diastolice cuprinse
ntre
60-90 mm.Hg (variaz funcie de vrst, condiii meteo, altitudine, poziie corporal, sex);
cresterea
constant a tensiunii peste valorile normale duce la suspiciunea de hipertensiune arterial.
Puls arterial expansiuni (vibraii) ritmice ale pereilor arterelor cauzate de coloana
sanguin, urmare
a expulziei sngelui din inim; se consider normal un puls amplu, bine btut si ritmic, de 6272
bti/min. la brbat si 68-78 btai/min. la femei.
Vase limfatice situate n spaiile libere ale sistemului lacunar (interstiial) si au
originea n capilarele

limfatice; circulaia limfatic se desfasoar ntr-un singur sens - de la periferie spre centru;
ganglionii
limfatici sunt interpusi pe cile limfatice si au rolul de a opri invadarea organismului de corpuri
strine.
Activitatea inimii si a vaselor sanguine se gaseste sub influena SNC.
1.2.1.2. Respiraia realizeaz schimburile gazoase dintre organism si mediul nconjurtor
prin 3
procese fiziologice:
respiraia extern (pulmonar) alctuit la rndul ei din ventilaia pulmonar (prin care
se realizeaz
inspiraia si expiraia) si schimburile gazoase la nivelul alveolelor pulmonare (pe baza
diferenei de
presiune a gazelor din capilarele sangvine si acinii pulmonari);
transportul gazelor prin snge se face sub forma legturilor labile cu hemoglobina:
oxihemoglobina
(oxigen legat) si carbohemoglobina (dioxid de carbon legat)
respiraia intern sau tisular prin care esuturile absorb din snge cantitatea de O2
necesar si
cedeaza surplusul de CO2; cantitatea de O2 absorbit, respectiv de CO2 cedat, pe unitatea de
timp
depind de fluxul sanguin prin esutul respectiv si de diferena de presiune parial a acestor
gaze (din
snge si esuturi).
Reglarea respiraiei se realizeaz pe cale nervoas, reflex si umoral.
1.2.1.3. Termoreglarea funcia fiziologic de pstrare constant a temperaturii corpului; se
realizeaz prin termogenez (producere de caldur) si termoliz (pierdere de caldur prin:
conducie,
convecie, radiaie si evaporare).
1.2.1.4. Digestia realizat la nivelul tubului digestiv, const n descompunerea substanelor
alimentare complexe n unele mai simple (care pot fi metabolizate de organism), prin aciunea
mecanic si
chimic asupra alimentelor.
Digestia ncepe n cavitatea bucal, unde alimentele sunt sfrmate (triturate) si amestecate cu
saliva. Aici se formeaza bolul alimentar care este nghiit (deglutiia - cu cele 3 faze: bucal,
faringian si
esofagian) si ajunge n stomac.
La nivelul stomacului se secret sucul gastric care acioneaz asupra bolului alimentar pe care
l
descompune n substane usor absorbabile. Prin activitatea mecanic asigurat de muschii
netezi ai
peretelui stomacului, aceste substane sunt mpinse n intestinul subire - organul prin care se
face
absorbia alimentelor n snge. Resturile nedigerate trec n intestinul gros si apoi sunt
eliminate prin actul
defecaiei.
Glandele anexe ale tubului digestiv, ficatul si pancreasul, secreta bila, respectiv sucul
pancreatic,
ce conin enzime si fermeni care ajuta la digestie.

16
1.2.1.5. Metabolismul asigur schimbul permanent de materie si energie ntre organism si
mediul nconjurtor. Are 2 laturi (care n organismul sntos sunt n echilibru):
descompunerea si degradarea substanelor complexe pn la pietrele de constituie,
simple
(dezasimilaie sau catabolism);
asimilaia/anabolismul, orientat spre sinteze complexe, care duc la compusi
macromoleculari proprii
organismului uman.
Metabolismul bazal reprezint cantitatea minima de energie necesar ntreinerii funciilor
vitale,
valoarea lui fiind de aproximativ 40 Kcal/m2/or (Ex.: brbat, cu o suprafa corporal medie,
n 24 ore =
1600-1700 kcal). Metabolismul bazal sufer variaii n funcie de vrst, nlime, greutate,
sex,
graviditate, activitate sportiv, condiii de climat si presiune barometric.
Metabolismul energetic reprezint cheltuielile energetice proporionale cu activitatea
muscular.
1.2.1.6. Excreia funcia prin care se elimin din organism produsele de dezasimilaie,
substanele n exces si cele strine organismului (medicamentele, etc.). Se realizeaz cu
ajutorul rinichilor
care sunt organele principale de epurare a organismului si meninere a homeostaziei mediului
intern.
Unitatea morfologic si funcional a rinichiului este nefronul, alctuit din glomerulul renal
(realizeaz
filtrarea) si tubul urinifer (unde au loc secreia si reabsorbia selectiv a apei, glucozei,
clorurii de sodiu).
n urma acestor procese se formeaza urina care este depozitat n vezica urinar si eliminat din
organism
prin procesul miciunii.
1.2.1.7. Glandele cu secreie intern secret n fluxul sanguin substane cu aciune
specific
(hormoni) care accelereaz sau frneaz ritmul activitii majoritii organelor corpului.
La nivelul hipofizei se secret:
n adenohipofiz hormonii de crestere (somatotrop), de stimulare a produciei de hormoni
corticosuprarenali (ACTH adrenocorticotrop), de stimulare a secreiei hormonului tireotrop
(TRH), de stimulare a secreiei de hormoni gonadotropi;
n lobul posterior (neurohipofiz) ocitocina si vasopresina (adiuretina - ADH).
Glanda tiroid secret hormoni care intervin n stimularea proceselor metabolice din
organism.
Glandele paratiroide secret parathormonul, cu rol n metabolismul calciului si al
vitaminei D.
Glandele suprarenale secret:
n corticosuprarenal: mineralocorticoizi (menin echilibrul hidromineral), glicocorticoizi
(acioneaz asupra metabolismului glucidic), androgeni sau steroizi (confer caracterele
sexuale
secundare).
n medulosuprarenal: adrenelina (epinefrina), noradrenalina (norepinefrina) si

izopropilnoradrenalina, toate acionnd asupra muschilor netezi ai pereilor vaselor (produc

constricie), asupra inimii (cresc fora, amplitudinea si frecvena contraciilor), asupra
plmnilor
(inhib musculatura bronhiilor si mresc diametrul cilor respiratorii), asupra glicemiei (o
cresc),
asupra nivelul muschilor scheletici (prelungesc contracia), asupra centrilor vegetativi
superiori
(mresc tonusul).
Pancreasul endocrin secret insulina (efect hipoglicemiant) si glucagonul (efect
hiperglicemiant).
Timusul (glanda copilriei) are rol n imunitatea organismului.
Activitatea tuturor glandelor cu secreie intern se afla sub controlul SNC, respectiv al
hipotalamusului.
1.2.1.8. Muschii din punct de vedere al funciei pot fi clasificai n 3 categorii:
scheletici sau striai (asigur configuraia extern a organismului, meninerea posturii
normale si
deplasarea lui);
netezi (asigur motricitatea organelor interne);
miocardul (muschiul inimii) este o form intermediar, asemntoare structural cu muschii
scheletici
si funcional cu cei netezi.
17
Contractia muscular st la baza miscrii si se realizeaz datorit prezenei n structura fibrei
scheletice a proteinelor contractile - actina si miozina., iar n secundar - actomiozina si
tropomiozina. Ionii
de calciu favorizeaz activitatea ATP (acid adenozintrifosforic), iar ionii de magneziu o inhib.
n urma aplicrii unui excitant cu valoare prag (liminal) muschiul va rspunde cu o contracie
unic numit secus muscular. Excitarea unui muschi scheletic cu doi sau mai muli stimuli
supraliminali
poate avea efecte diferite, n funcie de intervalul de timp dintre stimuli, producndu-se o
contracie
tetanic incomplet sau complet.
Bioenergetica contraciei musculare cuprinde principalele transformri metabolice care au loc
n
timpul contraciei si duc la eliberarea de energie necesar tuturor celulelor.
Contracia muscular are 2 componente:
cresterea tensiunii interne a fibrelor musculare (component obligatorie) contracie
izometric;
scurtarea fibrei musculare contracie izotonic.
n urma contraciilor izotonice sau izometrice efectuate sistematic, se dezvolt fibrele
musculare
att prin cresterea lor n volum (hipertrofie), ct si prin influenarea raportului dintre fibrele
rosii si cele
albe (si implicit a caracteristicilor de contracie ale muschiului respectiv).
1.2.1.9. Sistemul nervos are dou funcii fundamentale: reflex si de conducere.
Excitaia aprut la nivelul receptorilor se transform n influx nervos, care este apoi transmis
ca

informaie spre centrii nervosi, unde va fi prelucrat si analizat pentru a se rentoarce la

organele
efectoare sub form de comand. Conducerea influxului nervos se desfasoar dup anumite
legi (legea
integritii fiziologice a nervului, legea conducerii izolate, legea conducerii bilaterale, legea
aciunii polare
a lui Pflger). Parametrii excitabilitii sunt: tensiunea prag (intensitatea curentului msurat n
miliamperi
- reobaza), timpul necesar trecerii curentului prin esut si bruscheea curentului excitant.
Fenomenele electrice ale activitii nervoase activitatea nervilor este nsoit de
modificri ale
potenialului electric de la suprafaa extern si intern a membranei celulare. Astfel, n
timpul repausului
exist o diferen de potenial permanent denumit potenial de repaus (PR). Prezena lui
se explic prin
faptul c, la nivelul celulelor, membrana are o permeabilitate selectiv pentru diversi ioni, fiind
chiar
impermeabil pentru unii dintre ei. n timpul activitii neuronului, suprafaa care se gseste
n stare de
excitaie este electronegativ, fa de restul celulei aflate n repaus. n acest caz diferena de
potenial ntre
cele dou suprafee se numeste potenial de actiune (PA).
Sinapsele (legturile ntre neuroni), dup locul de contact, sunt: axosomatice (axon - corp
celular),
axodendritice (axon - dendrite), axoaxonale (axon - axon).
Reflexul este un rspuns involuntar si stereotip la un stimul particular.
Efectele complexe ale reflexelor polisinaptice produse de stimuli exteroceptivi au fost
demonstrate
de Flger si poart numele de Legile reflexelor exteroceptive.
1) Legea unilateralitii reprezentat de flexia homolateral;
2) Legea iradierii reprezentate de: - extensia heterolateral, flexia homolateral;
3) Legea iradierii longitudinale: reacia n oglind a membrelor superioare la rspunsul celor
inferioare
prin ncrucisare;
4) Legea generalizrii: contracia tuturor grupelor musculare.
Dup mai multe repetiii ale reflexului apare fenomenul de oboseal datorat epuizrii
neurotransmitorilor sinaptici. Ca urmare a acestei oboseli apare fenomenul de rebound
(revenire) un al
doilea reflex determin un rspuns crescut al antagonistului.
1.2.2. Fiziologia efortului
Reprezint o parte a fiziologiei care se ocup cu modificrile care au loc la nivelul aparatelor si
sistemelor n timpul efortului si la distan.
1.2.2.1. Forma sportiv stare fiziologic calitativ si cantitativ superioar caracterizat prin:
nivel
ridicat al sanogenezei, stare de nutriie corespunztoare, dezvoltare fizic si a capacitii de
efort foarte
bun, capacitate de refacere natural foarte bun.
Forma sportiv include starea de start cu cele 3 forme ale ei:

18
- gata de start stare pozitiv, n care sportivul este dornic de a ncepe competiia, se simte
pregtit
fizic si psihic, are o dorin mare de victorie;
- febra de start stare negativ, n care sportivul este agitat, pentru el competiia a nceput
deja, nu se
poate concentra;
- apatia de start stare negativ, cu sportiv nepstor, obosit.
Forma sportiv se poate atinge de 2 maximum 3 ori pe an, cu condiia efecturii unui
antrenament
stiinific condus si o refacere adecvat.
1.2.2.2. Antrenamentul la altitudine medie (1800 - 2400 m) este benefic n special pentru
sporturile de anduran, n condiiile n care durata antrenamentului este cuprins ntre 14-28
zile. n
condiii de altitudine are loc scderea presiunii atmosferice (hipobarism), scderea presiunii
pariale a
oxigenului (hipoxie), intensificarea fenomenelor electrice si a curenilor de aer, cresterea
cantitii ionilor
negativi si n special a cantitii de ozon din atmosfer, condiii ce duc la urmtoarele
modificri
adaptative: uscciunea mucoaselor, senzaia de urechi nfundate, tahicardie, cresterea
frecvenei
respiratorii, senzaia de oboseal. Aceste fenomene persist 7-10 zile dup care intervine
adaptarea sau
aclimatizarea la noile condiii prin cresterea cantitii de hemoglobin si a numrului de
hematii din snge
(rezultnd mbuntirea capacitii de efort aerobe).
1.3. Noiuni de kinetotolgie
1.3.1. Noiuni. Terminologie.
Recuperarea medical activitate complex medical, educaional si profesional prin
care se
urmreste restabilirea ct mai deplin a capacitilor funcionale reduse sau pierdute de ctre
o persoan,
n urma unor boli congenitale sau dobndite ori a unor traumatisme, precum si dezvoltarea
nervoas
compensatorie si de adaptare, respectiv "o via activ cu independen economic si/sau
social"
(Academia Romn de Stiine).
Dup OMS, coincide cu debutul bolii si cuprinde msurile terapeutice, medicale, ortopedice,
etc.
adecvate fazei bolii ct si procedeele menite s previn sau s limiteze sechelele.
n convalescen se urmreste reabilitarea funciei pierdute (parial sau total) prin utilizarea
diverselor mijloace terapeutice.
n postconvalescen se urmreste meninerea rezultatelor (etapa de stabilizare complet a
leziunilor, bolii) si lichidarea deficienelor funcionale restante.
Recuperarea profesional (vocaional) etap a recuperrii axat pe problema orientrii
profesionale; se realizeaz prin efectuarea bilanurilor:
a) de aptitudini ale bolnavului (examen psiho-tehnic)

 trstura personalitii bolnavului;

aptitudini fiziologice (test de efort si rezisten);
abilitate gestual.
b) de lucru, ce aduce date referitoare la locul de munc (poziii, solicitri de miscare,
surmenare,
etc.); de aici se desprind concluziile: dac se ntoarce sau nu la locul de munc (trebuie fcute
adaptri?, schimb definitiv sau temporar, recomandri pentru alte meserii).
Recuperarea social etapa recuperrii axat pe rezolvarea problemelor vieii cotidiene
(toalet,
alimentaie, deplasare, etc.); se utilizeaz n acest scop orteze, proteze, dispozitive corective,
etc.
Termenul Kinetologie introdus n 1857 de ctre Dally, desemneaz stiina ce studiaz
miscrile
organismelor vii si a structurilor ce particip la aceste miscri.
Kinetologia medical obiectul de studiu al medicinii fizice; ea cuprinde trei componente:
a) kinetologia medical profilactic se ocup de studiul miscrii ce vizeaz meninerea si
ntrirea strii
de sntate;
b) kinetologia medical terapeutic are metode ce vizeaz terapia n sine;
19
c) kinetologia medical de recuperare are metode n scopul tratrii deficienelor funcionale
din cadrul
bolilor cronice.
1.3.2. Bazele generale ale miscrii
1.3.2.1. Cile motorii involuntare (tonice) cuprind: fusul neuromuscular (cu fus si lan
nuclear),
organul tendios Golgi, calea aferent, celule Renshaw, neuronii intercalari, motoneuronii alfa
(tonic si
fazic) si gama (statici, dinamici), calea eferent, fibre musculare. Schematic, mecanismul de
reglare a
tonusului muscular, cunoscut sub denumirea de bucla gama are urmtorul traseu:
motoneuron gama
fibre Agama terminaie anulospiral fibre A1 motoneuron senzitiv spinal motoneuron
alfa tonic.
Complexul neuromuscular este reprezentat de unitatea motorie totalitatea fibrelor musculare
inervate de (la care ajung) terminaiile unui axon (neuron).
Raportul
neuron
fibre musculare
= coeficient de inervaie al unitii motorii.
Afeciunile SN pot influena reflexele n unul din urmtoarele trei moduri:
1) Reflexele diminuate => hiporeflexe sau areflexe
Orice proces care ntrerupe (organic sau funcional) conducerea ntr-o poriune a arcului
reflex are
drept rezultat hipoactivitatea acestui reflex (n raport cu nivelul afectrii). Leziunea se poate
afla la nivelul
cii aferente (Ex: tabesul dorsal - sifilisul coloanei medulare) sau eferente (Ex: poliomielita
anterioar

acut).
Afectarea trunchiurilor nervoase intereseaz n mod obisnuit att segmentul aferent ct si pe cel
eferent al actului reflex.
Excitabilitatea neuronului motor este condiionat de cile descendente ce ajung la mduva
spinrii de
la nivelele suprasegmentare.
2) Reflexe hiperactivate => hiperreflexivitate
Provine uneori de la leziuni inflamatorii ale arcului reflex segmentar (Ex: n fazele precoce al
polinevritei).
Persistena hiperreflexivitii reflexelor profunde indic aproape ntotdeauna distrugerea
cilor
descendente inhibitorii ale mecanismului segmentar al reflexului (Ex: inhibarea reflexului de
ntindere n
hemipareza spastic).
Atunci cnd excitabilitatea neuronului motor este crescut, descrcarea recurent de impulsuri
poate s
stimuleze neuronii motorii care n mod normal sunt numai facilitai (Ex: semnul Hoffman la
btrnii cu
ateroscleroz cerebral).
Clonusul apare atunci cnd asincronismul descrcrii neuronilor motorii ntr-un reflex de
ntindere
este pierdut; n acest caz urmeaz o serie de contracii fazice repetate, n mod regulat
suprapuse peste o
contracie tonic (Ex: clonusul piciorului n hemipareza spastic).
3) Tipul rspunsului reflex la o excitaie standard se poate transforma ntr-un nou rspuns =>
reflexe
patologice.
Se consider reflexe patologice rspunsurile care nu apar la subiecii normali (Ex: semnul
Babinski n
afectarea cilor piramidale).
Controlul involuntar al motricitii se face la dou nivele:
medular prin urmtoarele reflexe medulare: miotatic (dinamic, static, negativ), de
greutate, de
acomodare, de tendon, flexor (extensor ncrucisat pin mecanismul de inervaie reciproc).
ntreaga activitate reflex de la nivel medular este n conexiune si n control permanent al zonei
supramedulare.
supramedular prin reflexe posturale si reflexe de locomoie (Ex: reaciile de redresare,
de echilibrare,
de stabilitate).
Reflexele supraspinale acioneaz prin modificarea reflexelor spinale (Ex: reflexele tonice
cervicale simetrice-asimetrice; reflexele labirintice statice-kinetice)
1.3.2.2. Cile motorii voluntare descriu reglarea cerebral a activitii motorii prin:
Teoria reglrii directe, voliionale, prin tractul piramidal (pornit direct din cortex);
20
Teoria patternurilor, evideniaz faptul c activitatea muscular decurge dup patternuri
motorii, adic
se dezvolt n copilrie pe msur ce SN se mielinizeaz, devenind din ce n ce mai precise
odat cu

vrsta; aceste patternuri de activitate par s se dezvolte n engrame la nivelul sistemului

extrapiramidal
si nu depind ce cortexul voluntar.
Orice activitate motorie declansat supraspinal este niiat n formaiunile piramidale si
extrapiramidale. Aceste formaiuni emit impulsuri depolarizante ce se transmit neuronilor
medulari alfa si
gama, descrcarea acestora ducnd la contracii ale musculaturii striate.
1.3.2.3. Controlul motor reprezint att reglarea miscrii propriu-zise, ct si ajustrile
dinamice
posturale. Dezvoltarea controlului motor presupune urmtoarele 4 etape:
Mobilitatea capacitatea de a iniia o miscare voluntar si de a o executa pe ntreaga
amplitudine de
miscare articular posibil;
Stabilitatea capacitatea de cocontracie eficient n posturi de ncrcare articular;
Mobilitatea controlat capacitatea de a efectua miscri n lan kinetic nchis, cu
amplitudine si
for funcional, n condiii de meninere a echilibrului corporal;
Abilitatea capacitatea de a efectua miscri n lan kinetic deschis.
Schemele de miscare, formate pe baza sistemului ncercri si erori, se memorizeaz
(neurologic
vorbind) sub forma engramelor senzitivo-senzoriale ale miscrilor motorii. Rapiditatea
miscrii voluntare
este determinat de existena engramelor (scheme de miscare imprimate senzitivo-senzorial
prin
antrenament, ncepnd din copilrie, la nivelul cortexului senzitiv). Pentru abilitatea miscrii
sunt necesare
ns engrame imprimate direct n cortexul motor, unde miscarea voluntar se desfsoar dup
un program
preexistent, iar contribuia voluntar const doar n iniierea, susinerea si oprirea miscrii
(restul se face
numai dup engram).
n dezvoltarea miscrii umane, de la nastere pn la vrsta cronologic actual, se disting
urmtoarele stadii:
I. 0-3 luni. Stadiul miscrilor neorganizate (primul model de flexie);
II. 4-6 luni. Stadiul miscrilor necoordonate (primul stadiu de extensie);
III. 7-10 luni. Stadiul de debut al coordonrii (al doilea stadiu de flexie);
IV. 1-24 luni. Stadiul coordonrii pariale (al doilea stadiu de extensie);
V. 2-5 ani. Stadiul controlului total al corpului.
n cadrul stadiilor de dezvoltare neuromotorie se descriu posturile caracteristice, reflexele si
reaciile motorii, capacitile de miscare si principalele caracteristici psiho-motorii,
comportamentale si
senzitivo-senzoriale.
Dezvoltarea neuromotorie normal a copilului se poate mpri n 3 tipuri de reflexe motorii
principale:
Reflexe de atitudine programate n trunchiul cerebral (Ex: reflexele tonice cervicale,
labirintice)
Reacii de rectitudine formate n mezencefal, prin care se menine corpul drept n
spaiu (Ex: reacia

optic/labirintic de ndreptare a capului/corpului)

Reacii de echilibru programate n cortex, prin care se controleaz meninerea centrului
de greutate
n interiorul bazei de susinere.
n prezentarea fiecrui reflex sau reacii se menioneaz vrsta la care apare (si eventual
dispare),
modul de provocare, rspunsul asteptat si semnificaia funcional (Ex: Reacia Landau nu
este o schem
izolat, ci de fapt urmarea altor reacii: de redresare labirintic, optic, corp pe corp, corp pe
cap si corp pe
redresare cervical. Apare la 3-4 luni si persist pn la 12-24 luni. Mod de provocare se
poziioneaz
copilul n suspendare orizontal, susinut cu o mn de sub toracele inferior. Rspuns capul
se extinde,
apoi spatele, soldurile, ambele membre superioare se abduc din umeri. Semnificaie: aceast
schem rupe
complet poziia fetal; o proast reacie arat hipotonie sau probleme congenitale).
Etapele miscrii voluntare
1) Motivaia informarea SNC asupra unei necesiti, ce este analizat, integrat si
transformat n
cortex n idee;
21
2) Programarea transformarea idei (n cortex, cerebel si ganglionii bazali) n program de
miscare;
3) Luarea deciziei de a face o miscare reprezint un act cortical constient;
4) Execuia intrarea n aciune a sistemului piramidal si extrapiramidal, ca sisteme motorii
ce transmit
comanda motric neuronilor medulari (alfa si gama) si de aici aparatului efector (muschiarticulaie),
ce realizeaz miscarea voluntar conform planului elaborat si transmis de cortex;
5) Ajustarea permanent tonico-fazic a miscrii prin receptorii proprioceptivi, vizuali,
vestibulari, etc
(feed-back-ul).
Din punct de vedere cibernetic, n contextul miscrii intervin trei sisteme:
A) Sistem informaional format din:
aferene proprioceptive si somestezice constiente ce urmeaz mai multe ci:
- ajung la nivelul rdcinii posterioare din mduv, de unde, fr sinaps, formeaz cile
ascendente Goll si Burdach, ce se ndreapt apoi spre bulb, talamus, cortex parietal;
- fac sinaps n mduv cu motoneuronul cornului anterior, intervenind n reflexele
senzitivomotorii;
- spinocerebeloas direct ori prin substana reticulat ascendent, ajungnd la cerebel.
aferene proprioceptive inconstiente pornesc de la fusul muscular si organul Golgi, se
transmit
prin intermediul cii spinocerebeloase spre cerebel si nucleii bazali; se pot transmite n mod
direct si
spre cortexul motor.
aferene vestibulare au receptori n ampulele canalelor semicirculare, n utricul si sacul;
ajung

la nucleii vestibulari din planseul ventriculului al IV-lea, de unde pornesc conexiuni spre
cerebel,
talamus, cortex; asigur echilibrul static si dinamic al corpului.
aferene senzoriale de la nivelul organelor de sim care se integreaz n cortex; vzul are
un rol
deosebit n supravegherea miscrii voluntare, putnd nlocui parial proprio- si exterocepia.
B) Sistem reglator, cu dou componente:
spinal prin intermediul buclei gama;
supraspinal cu rol n controlul miscrii (substana reticulat, cerebel, talamus, cortex).
C) Sistem efector - reprezentat de unitatea funcional muschi-articulaie.
Bibliografie
1. Baciu, I. (1979) Fiziologie, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti
2. Caplan, L.B. (1985) Handbook of Clinical Neurology vol.I, Amsterdam, The Netherland,
Elsevien
3. Cordun, M. (1999) Kinetologie Medical, Editura AXA, Bucuresti
4. Demeter, A. (1967) Fiziologie, Editura C.N.E.F.S., Bucuresti
5. Dragan, I. (1994) Medicina sportiv aplicat, Editura Editis, Bucuresti
6. Dragan, I. (2002) Medicina sportiv, Editura medical, Bucuresti
7. Enoka R. (1994) Neuromechanical Basis of kinesiology, Editura Human Kinetics SUA
8. Flora, D. (2002) Tehnici de baz n kinetoterapie, Editura Universitii din Oradea
9. Groza, P. (1991) Fiziologie, Editura Medical, Bucuresti
10. Hulic, I. (1996) Fiziologie uman, Editura Medical, Bucuresti
11. Kolb, B., Whishawi, I. (1990) Fundamentals of Human Neuropsychology, N.Y., W.H.
Freeman
12. Kretschmann, H., Wenirich V. (2006) Cranial Neuroimaging and Clinical Anatomy, 2nd
Ed. Stutgard
Thieml, Germany
13. Matcu, L., Matcu D. (2001) Diagnosticul neurologic n practica medicului de familie,
Timisoara
14. Marcu, V si colab. (2003) Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Ed.
Universitii din Oradea
15. Mogos, Gh. (1985) Compendiu de anatomie si fiziologie, Editura Stiinific, Bucuresti
16. Papilian, V. (1982) Anatomia amului, - vol.II Splanhnologia, Ed. Didactic si Pedagogic
Bucuresti
17. Sbenghe, T. (2002) Kinesiologie. Stiina miscrii, Editura Medical, Bucuresti
18. Schmid, G.R. (1993) Anatomia sistemului nervos central, Litografia UMF, Cluj-Napoca
22

2. MIJLOACELE KINETOTERAPIEI
Obiective:
S cunoasc noiunilor teoretice privind procedele si manevrele din cadrul mijloacelor
kinetoterapiei.
S cunoasc principiilor, condiiilor, indicaiilor si contraindicaiilor aplicrii acestora.
S cunoasc influenelor fiziologice si terapeutice ale fiecrui mijloc terapeutic.
S fie capabil s aleag cele mai bune metode care aparin mijloacelor kinetoterapiei
S fie capabil s adapteze si eventual s readapteze mijloacele kinetoterapiei la stabilirea
programelor kinetice.
Coninut:
2.1.Mijloace fundamentale ale kinetoterapiei

2.1.1. Exerciiul fizic

2.1.2. Masajul
2.2.Mijloace ajuttoare kinetoterapiei
2.2.1.Termoterapia
2.2.2. Electroterapia
2.2.3. Hidroterapia
2.2.4. Terapia ocupaional
2.2.5. Activiti fizice adaptate
2.3.Mijloace asociate kinetoterapiei
2.3.1.Factorii naturali: apa, aerul ,soarele
2.3.2.Factori de igien si alimentaie
Cuvinte cheie : Exerciiu fizic, masaj, fizioterapie, electroterapie, terapie ocupaional,,
factori
naturali
2.1. MIJLOACE FUNDAMENTALE ALE KINETOTERAPIEI
2.1.1. Exerciiul fizic
Aciune fizic fcut sistematic si repetat, n scopul dobndirii sau perfecionrii unor
deprinderi
sau ndemnri. Instruire a militarilor pentru mnuirea armelor si executarea aciunilor de
lupt. Din fr.
exercice, lat. exercitium. (DEX 98)
n sens etimologic, exerciiul presupune repetarea unei activiti de mai multe ori pn la
cstigarea usurinei sau ndemnrii n efectuarea unei miscri. Se pot exersa si anumite
funcii, n
sensul activrii repetate a acestora n scopul dezvoltrii. n acest sens dictonul funcia creaz
organul
devine ilustrativ. Prin aceasta dorim s scoatem n eviden, pe de o parte funcia didactic a
exerciiului si
pe de alt parte, funcia sa organic. Cu alte cuvinte, exerciiul fizic fa de exerciiu, n
general, capt
valene deosebit de complexe: adaptative(n sens biologic), de dezvoltare, nvare
intelectual.
Definiia exerciiului fizic, datorit concepiilor specialistilor domeniului, a suportat n timp
urmtoarea evoluie:
- aciune preponderent corporal, efectuat sistematic si constient n scopul perfecionrii
dezvoltrii fizice si a capacitii motrice a oamenilor (Siclovan Ioan, 1979).
- aciune (fizic sau intelectual) fcut sistematic pentru a dobndi o deprindere sau o
ndemnare. (Baciu Cl. - 1981).
23
- o activitate static si dinamic, executat si repetat n limitele anatomice si fiziologice
normale
n vederea obinerii unor efecte utile organismului.(Fozza Cristina, Nicolaescu Viorica, 1981).
- aciune motric cu valoare instrumental, conceput si programat n vederea realizrii
obiectivelor
proprii diferitelor activiti motrice (Bota, Dragnea, 1999).
- este nu numai o form de repetare preponderent corporal ci si un complex ideatico-motric,
cu
reguli particulare de aplicare, de verificare si clasificare (Bota, Dragnea, 1999)

- act motric repetat sistematic si constient care constituie mijlocul principal de realizare a
obiectivelor educaiei fizice si sportului, avndu-si originea n actul motric al omului. Tinde
spre
perfecionarea omului sub aspect bio-psiho-motric (Brata Maria, 1996).
Propunerea noastr pentru definiia exerciiului fizic: Exerciiile fizice sunt structuri
psihomotrice
create si folosite sistematic, ce presupun deplasri ale corpului omenesc si ale segmentelor lui
n
aceleasi sau diferite planuri si axe, din si n poziii definite, efectuate cu amplitudini, pe
direcii si
traiectorii bine precizate, cu dozri ale efortului prestabilite, n scopul:
- nvrii, renvrii si perfecionrii priceperilor si deprinderilor motrice;
- dezvoltrii capacitilor condiionale si coordinative;
- redobndirii si perfecionrii funciilor aparatului neuro-mio-artrokinetic si a celorlalte
aparate si
sisteme;
- ameliorrii calitii vieii;
- supuse continuu procesului de feed-back.
Clasificarea exerciiilor fizice
Clasificarea exerciiilor fizice, datorit diversitii miscrilor din care sunt alctuite, se face
lund
n considerare urmtoarele criterii:
1. Dup structurile anatomice ale corpului poart denumirea segmentului(-lor),
articulaiei(-lor)
sau muschiului/grupelor musculare implicate.
2. Dup complexitatea miscrilor efectuate:
- exerciii simple se adreseaz unui singur segment/articulaie/muschi si se efectueaz n
jurul
unui singur ax, pe o direcie (dar putnd fi pe ambele sensuri si cu amplitudini diferite) si deci
implicit
ntr-un singur plan;
- exerciii compuse includ miscrile, n cadrul timpilor succesivi ai unui exerciiu, efectuate
de
acelasi segment/articulaie/muschi, dar n diferite planuri;
- exerciii combinate cuprind miscrile, n cadrul aceluiasi timp al exerciiului, efectuate cu
dou
sau mai multe segmente/articulaii/muschi dar n acelasi plan;
- exerciii complexe cuprind miscrile, n cadrul aceluiasi timp al exerciiului, efectuate cu
dou
sau mai multe segmente/articulaii/muschi dar n planuri diferite.
3. Dup gradul de implicare al executantului n efectuarea exerciiilor:
- exerciii pasive miscrile sunt efectuate n totalitate prin eforturi externe depuse de alte
persoane sau de aparatur si instalaii speciale;
- exerciii semiactive: - pasivo-active, n care prima secven motric este realizat cu ajutor
extern, iar urmtoarea de ctre executant; activo-pasive, n care prima secven motric este
realizat de
ctre executant, iar urmtoarea cu ajutor extern.
- exerciii active miscrile sunt efectuate n totalitate prin depunerea unor eforturi interne:

- libere rezistena este dat de greutatea proprie a segmentelor corpului;

- cu rezisten:
- n perechi miscrile sunt efectuate cu rezistena opus de un partener;
- cu obiecte miscrile sunt efectuate cu rezistena opus de greutatea
diferitelor obiecte (bastoane, mingi, coard, gantere etc.);
- cu si la aparate miscrile sunt efectuate cu rezistena dat att de
greutatea segmentelor corpului, ct si de greutatea aparatelor (masa de kinetoterapie, scara fix,
banca de
gimnastic, scaunul, haltere, bara de perete, cadrul metalic, etc).
24
4. Dup felul activitii musculare:
- exerciii dinamice activitatea muscular are caracter izotonic; deplasarea segmentelor se
efectueaz
prin contracii cu alungirea fibrelor musculare (excentrice) sau scurtarea fibrelor musculare
(concentrice);
- exerciii statice activitatea muscular are caracter izometric;
- exerciii mixte activitatea muscular are ori caracter auxotonic (combinat izotonicizometric, ca si n
contraciile pliometrice), ori include si activitate de relaxare muscular voluntar.
5. Dup scopul urmrit:
- exerciii pentru nsusirea bazelor generale ale miscrilor;
- exerciii pentru influenarea selectiv si analitic a aparatului locomotor (dezvoltare fizic
armonioas);
- exerciii pentru adaptarea organismului la efort;
- exerciii metodice (pentru nvarea/consolidarea/perfecionarea priceperilor si
deprinderilor motrice);
- exerciii pentru dezvoltarea capacitilor motrice (for, rezisten, control, coordonare,
echilibru,
mobilitate, vitez);
- exerciii pentru prevenirea efectelor negative ale inactivitii motrice;
- exerciii pentru corectarea deficienelor fizice;
- exerciii pentru readaptarea funciilor organismului (cardio-respiratorii, endocrinometabolice, digestive,
obstetrico-ginecologice, psihice) si a posibilitilor de miscare (aparat neuro-mio-artrokinetic);
- exerciii pentru ameliorarea calitii vieii (loasir)
6. Dup efectul lor asupra organismului din punct de vedere medical:
- exerciii profilactice asigur ntrirea/dezvoltarea sntii organismului:
- pentru kinetoprofilaxie primar (atunci cnd nc nu s-a instalat n organism nici un proces
patologic
adevrata profilaxie)
- pentru kinetoprofilaxie secundar (atunci cnd exist n organism un proces patologic local,
dar se are n
vedere meninerea nivelului funcional maxim n structurile neafectate)
- pentru kinetoprofilaxie teriar (atunci cnd procesul patologic a fost rezolvat, cu sau fr
sechele,
urmrindu-se ca patologia s nu recidiveze).
- exerciii terapeutice tratarea afeciunii diagnosticate medical, n timpul perioadei acute.

- exerciii de recuperare a funciilor afectate n urma mbolnvirilor, traumatismelor sau

interveniilor
chirurgicale, precum si readaptarea persoanelor pentru viaa profesional si social..
Efectele exerciiilor fizice sunt: locale - generale, imediate - tardive, trectoare - de lung
durat,
morfogenetice (plastice), fiziologice, educative-reeducative.
Toate exerciiile fizice au un coninut si o form specifice miscrilor din care sunt alctuite.
Coninutul exerciiului fizic reprezint totalitatea proceselor psihice, neuro-musculare si
energetice
ale organismului care intr n desfsurarea unui exerciiu. Aceste procese complexe sunt
subordonate
obiectivului(-lor) vizat(-e) si n acelasi timp, tot ele sunt cele care realizeaz aceste obiective
prin
influenarea somatic, funcional si psihic a organismului.
Forma exerciiului fizic este determinat de totalitatea aspectelor externe ale miscrilor (ceea
ce se
vede din exterior), raportate la caracteristicile spaio-temporale n care se efectueaz
exerciiul. Forma
exerciiului este dat de succesiunea n care se deplaseaz n timp si spaiu elementele
componente ale
fiecrei miscri poziia corpului si a segmentelor sale, succesiunea secvenelor motrice ale
ntregului
exerciiu (timpii exerciiului), traiectoria, direcia, ritmul, tempoul si mrimea forei
contraciilor
musculare.
Dup scoala de kinetoterapie de la Boston (Sullivan P., Markos P., Minor M.), un exerciiu
fizic
terapeutic este structural format din trei pri; prima parte denumit activitate, pe cea de-a
doua
tehnic si pe ultima elemente, considerndu-le ntr-un sistem unitar ATE.
1. Poziia de start si miscrile efectuate n cadrul acestei posturi;
2. Tipul tehnicii kinetice efectuate de ctre structurile aparatului locomotor sau a altor aparate
si
sisteme ale organismului n funcie de obiectivul(-ele) urmrite;
25
3. Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial, cu scop de facilitare sau inhibare a
rspunsului, la care se adaug elementele de dozare a efortului si eventualele indicaii
metodice.
Kinetoterapeutul n activitatea lui trebuie s comunice att cu pacientul cu care lucreaz, ct si
cu
ceilali specialisti componeni ai echipei de recuperare (medici, fizioterapeui, asisteni
medicali,
psihologi, terapeui ocupaionali, ortezisti-protezisti, asisteni sociali). Pentru a usura
aceast comunicare
el trebuie s stpneasc cele dou terminologii:
- terminologia educaiei fizice si sportului;
- terminologia specific kinetoterapiei.
Activiti (A) - descrierea poziiilor + miscrilor (nafara utilizrii foto/video) foloseste dou

procedee:
procedeul descriptiv prezentarea poziiilor si miscrilor prin cuvinte - oral si scris;
procedeul grafic prezentarea poziiilor si miscrilor prin imagini desenate.
Cele dou procedee se pot folosi fie separat, fie mpreun, ele complectndu-se reciproc.
Regulile de descriere a poziiilor
Nota: Descrierile efectuate cu caractere italice se refer la terminologia n kinetoterapie.
A) Procedeul descriptiv
Pentru descrierea poziiilor, cuvintele se folosesc n urmtoarea succesiune: denumirea
poziiei
fundamentale, denumirea segmentului a crei poziie trebuie de descris, denumirea poziiilor
derivate ale
segmentelor corpului. Poziia fundamental se descrie ncepnd cu liter mare, restul
poziiilor se descriu
cu litere mici.
a. Denumirea poziiei fundamentale. Se folosesc sase poziii fundamentale ale corpului:
Stnd /
Ortostatism, (Stnd) pe genunchi* / Pe genunchi *, Asezat / Asezat, Culcat / Decubit, Sprijin /
Sprijin,
Atrnat / Atrnat
* n unele lucrri poziia se mai descrie si ca o poziie derivat a poziiei Stnd: Stnd
pe genunchi
n practic se foloseste foarte des, nafara celor sase poziii fundamentale urmtoarele poziii
derivate (obinute prin omiterea denumirii poziiei fundamentale): Fandat / Fandat ;
Ghemuit /
Ghemuit; - * / Unipodal; Cumpna / Cumpna ; - * / Cavaler; Sfoara , Semisfoara /
- *;
Asezat / Asezat alungit; - * / Asezat scurtat; Asezat echer / - *; Asezat turceste / Asezat
turceste; Poziia
gardistului / Poziia gardistului; - * / Ppusa nalt; - * / Ppusa joas; - * / Poziia fetal;
Sprijin
echer / - *; Sprijin pe genunchi / Patrupedie; - * / Poziia mahomedan; Sprijin ghemuit /
Sprijin
ghemuit; Sprijin culcat nainte / Sprijin decubit ventral; Sprijin culcat napoi / Sprijin decubit
dorsal;
Sprijin culcat lateral / Sprijin decubit lateral...
* Nu au corespondent uzual n terminologia respectiv, dar ele se pot descrie conform regulilor
generale.
b. Denumirea segmentului a crei poziie trebuie descris. Se descriu toate segmente corpului
care
adopt o alt poziie, diferit de poziia fundamental. n acest caz (atunci cnd sprijinul nu
se efectueaz
pe aceste segmente) succesiunea descrierii segmentelor este urmtoarea: picioare/membre
inferioare,
trunchi, brae/membre superioare, cap-gt. Pentru fiecare segment descrierea modificrilor pe
articulaii se
face de la articulaia proximal spre cea distal.
Not: n cazul n care se descrie poziia unui singur bra/membru superior sau
picior/membru inferior se

specific pe care parte (lateral) a corpului se afl segmentul/membrul respectiv, stnga sau
dreapta.
c. Denumirea poziiilor derivate ale segmentelor corpului. Dac trebuie s se descrie poziia
mai
multor segmente, se ncepe ntotdeauna cu segmentul/segmentele pe care se afl greutatea
corpului sau
cea mai mare parte a acesteia, respectiv cu cel(-e) apropiat(-e) de suprafata de sprijin si se
continu spre
partea opus (liber) a corpului, pstrnd regula de descriere a succesiunii modificrilor
articulaiilor
pentru segmentul(-ele) respectiv(-e), de la proximal la distal.
Astfel, din poziiile Stnd/Ortostatism, Pe genunchi, Asezat si Culcat/Decubit, descrierea
ncepe
de la picioare/membre inferioare si se continu cu trunchiul, braele/membrele superioare si
capul.
26
Atunci cnd corpul se gseste n poziia sprijin sau atrnat, descrierea ncepe de la priz spre
partea
opus [spre proximo-caudal].
Reguli specifice terminologiei educaiei fizice Poziia Stnd este poziia de referin
pentru toate
poziiile segmentelor corpului. Indiferent n ce poziie se afl corpul, toate poziiile
picioarelor, braelor si
capului se descriu n funcie de orientarea lor fa de trunchi, cnd acesta se afl n poziia
Stnd.
Reguli specifice terminologiei kinetoterapiei Descrierea poziiilor derivate, dup
specificarea poziiei
fundamentale, se poate face prin dou procedee: prin specificarea nivelului articular modificat,
prin
specificarea modificrilor aprute ntre cele dou segmente nvecinate.
Not: n varianta scrupuloas se pot combina (prin alipire) cele dou posibiliti de
descriere,
forndu-se dup prerea noastr o exprimare ce se apropie de pleonasm.
B) Procedeul grafic
Pentru redarea imaginii poziiilor corpului omenesc, se folosesc desene simple, formate din
linii,
drepte si curbe, usor de reprodus si de ctre cei care nu au talente artistice. Imaginea corpului
se
deseneaz ntotdeauna pe o linie orizontal, ce reprezint linia solului.
Pentru ca desenul s reprezinte ct mai fidel corpul, n realizarea lui, trebuie s se in cont de
proporiile corpului. Numai astfel desenul va aprea real si estetic. Aceste proporii sunt
urmtoarele:
capul = 1/8 din lungimea corpului; trunchiul = 1/3 din lungimea corpului, msurat de la linia
umerilor la
sol; picioarele/membrele inferioare = 2/3 din lungimea corpului, msurat de la linia umerilor
la sol;
braele/membrele superioare = 1/2 din lungimea corpului, msurat de la linia umerilor la sol.
Dup descrierea complet a poziiei subiectului/pacientului, se va descrie poziia

kinetoterapeutului (n cazul n care acesta are o intervenie n cadrul exerciiului kinetic), att
unde se afl
el fa de pacient, ct si contactele pe care le are cu pacientul. Poziia kinetoterapeutului
trebuie s fie ct
mai favorabil efecturii exerciiului, dar n acelasi timp s fie ergonomic pentru el.
Contrapriza are rolul
de a stabiliza-fixa un segment, n timp ce priza poate avea roluri multiple: mobilizeaz un
segment, l
susine sau opune rezisten miscrii. Prizele si contraprizele pot fi efectuate de ctre
specialist sau se pot
folosi diverse aparate, instalaii si chingi speciale. Aceastea se descriu pentru poziia
iniial, iar n cazul
modificrii lor n cadrul exerciiului se vor preciza, dscriindu-le n dreptul timpului respectiv.
Regulile de descriere a miscrilor
A. Procedeul descriptiv
Reguli specifice terminologiei educaiei fizice Ordinea cuvintelor folosite n descrierea
miscrilor este
urmtoarea:
- Cuvntul ce denumeste miscarea (ce se va efectua); pentru descrierea miscrilor efectuate de
segmentele
corpului n plan orizontal, indiferent n ce poziie se afl ele, se foloseste termenul de
ducere;
- Denumirea segmentului care efectueaz miscarea;
- Direcia de deplasare a segmentului care efectueaz miscarea; se foloseste numai atunci cnd
exist mai
multe posibiliti de deplasare a segmentului pentru a ajunge n poziia dorit;
- Poziia final n care ajunge segmentul care efectueaz miscarea.
Reguli specifice terminologiei kinetoterapiei n descrierea miscrilor se folosesc dou
variante:
n cazul variantei cu descrierea miscrii pe articulaii ordinea cuvintelor folosite este
urmtoarea:
- Cuvntul care denumeste miscarea (care se va efectua);
- Opional cuvintele din articulaia;
- Denumirea anatomic a articulaiei din care se efectueaz miscarea; dac miscarea nu este
efectuat
simetric se denumeste partea, stng/dreapt, care va efectua miscarea;
- Dac se doreste ca miscarea s se opreasc ntr-o anumit poziie se folosesc expresiile:
pn n/la
poziia si se denumeste poziia final sau pn la (un unghi de) se denumeste cifra
reprezentnd
unghiul goniometric articular urmat de cuvintele de grade si dac este necesar se ncheie
denumindu27
se poziia final n care se gseste articulaia; dac nu se specific o poziie final se
subnelege c
miscarea se va efectua pe toat amplitudinea articular posibil.
n cazul variantei cu descrierea miscrii unui segment fa de alt segment (alturat, considerat
static-fixat) ordinea cuvintelor este urmtoarea:
- Cuvntul care denumeste miscarea (care se va efectua);

- Denumirea segmentului care se deplaseaz;

- Cuvntul pe;
- Denumirea segmentului care rmne fixat/stabilizat;
- Dac se doreste ca miscarea s se opreasc ntr-o anumit poziie se folosesc expresiile:
pn n/la
poziia si se denumeste poziia final sau pn la (un unghi de) se denumeste cifra
reprezentnd
unghiul goniometric articular urmat de cuvintele de grade si dac este necesar se ncheie
denuminduse
poziia final n care se gseste articulaia; dac nu se specific o poziie final se
subnelege c
miscarea se va efectua pe toat amplitudinea articular posibil.
Reguli comune descrierilor n terminologiile educaiei fizice si kinetoterapiei:
Dac ntr-un singur timp al exerciiului se efectueaz miscri la care particip deodat mai
multe
segmente corporale, ordinea n care se descriu segmentele ncepe de la segmentul(-ele) de
sprijin.
Dac miscrile prin care se ajunge de la o poziie a corpului la alta (efectuate n doi timpi
succesivi
ai exerciiului) se desfsoar ntr-o succesiune logic din punct de vedere biomecanic (sunt
firesti,
obisnuite), atunci se poate omite denumirea miscrilor.
Atunci cnd descriem un timp al exerciiului folosind expresiile trecere n (poziia de)
sau
revenire n (poziia de) dar segmentele corpului pot ajunge prin mai multe direcii n
poziia
respectiv, dup folosirea cuvintelor si prin, se va descrie (conform regulilor de descriere a
miscrilor
prezentate anterior) modalitatea particular de miscare, ncheindu-se cu descrierea poziiei
finale.
Comunicarea cu pacientul se face sub forma comenzilor date de ctre specialist n vederea
transmiterii clare si concise a sarcinilor planificate, a reglrii efortului. Fiecare timp al
exerciiului necesit
o comand, ce se adapteaz nivelului de nelegere al pacientului, pe un ton cu nuane
variabile - ce
depinde de sarcina imediat. Ca si descriere, n dreptul fiecrui timp, se va indica (ntre
ghilimele si cu
semnul exclamrii la final) formula de comand.
B.Procedeul grafic
Se deseneaz imaginea corpului aflat n poziia iniial, conform regulilor de alctuire a
desenelor
pentru reprezentarea poziiilor. Sub linia solului se scriu dou litere de tipar P.I. poziia
iniial.
n continuare, pe aceeasi linie care reprezint solul, se deseneaz imaginea poziiei n care a
ajuns
corpul dup efectuarea miscrilor. Sub linia solului se scriu dou litere de tipar P.F.
poziia final.
Pentru a reda miscrile prin care s-a ajuns la aceast poziie se traseaz sgei pe desenul ce

repezint poziia final. Sgeile se traseaz n dreptul segmentelor care s-au deplasat din
poziia iniial,
avnd originea n locurile de unde au pornit miscrile, iar vrfurile n locurile n care se termin
miscrile.
Ele indic traiectoriile pe care se deplaseaz extremitile deprtate/distale ale segmentelor,
avnd lungimi
si forme diferite n funcie de amplitudinea, direcia si sensul de deplasare a segmentelor.
n general miscrile segmentelor corpului se efectueaz pe o traiectorie circular deoarece ele
se
produc n jurul unor axe de rotaie aflate la nivelul articulaiilor. Aceste miscri se reprezint
prin sgei
care au form de arc de cerc sau de cerc.
Pentru ca s nu se aglomereze desenul cu prea multe sgei, se traseaz numai sgeile care
arat
miscrile eseniale ce conduc la obinerea poziiei dorite; cele care se deduc sugestiv prin
modificarea
poziiilor desenate (poziia final fa de poziia iniial), se pot omite.
Tehnici (T). Tehnicile kinetologice prin ele nsele sunt lipsite de finalitate, exerciiul fizic
fiind
structura complet ca descriere si execuie procedural, ce are si un sens terapeutic. Tehnicile
de baz
reprezint elementele constitutive ale unui exerciiu fizic, dup cum literele ordonate ntr-un
anumit mod
formeaz un cuvnt care are un sens. n descrierea exerciiului fizic, la partea de Tehnici se
face
corespondena dintre obiectivul exerciiului si cu ce tehnici se efectueaz timpii exerciiului
- din partea de
28
Activiti. Tipurile de tehnici de efectuare a unui exerciiu kinetic sunt descrise la capitolul 4
- Tehnici si
metode n kinetoterapie
Elemente (E). n aceast parte se descriu manevrele care declanseaz stimuli senzitivi menii
s
mreasc sau s reduc rspunsul motor, elementele de dozare a efortului si eventualele
indicaii
metodice. Elementele facilitatorii sau inhibitorii se vor clasifica n funcie de receptorii pusi
n aciune,
de unde pornesc semnalele senzitive.
A. Elementele proprioceptive
a. ntinderea (stretch) este o manevr care se poate executa n 2 modaliti:
- ntinderea rapid faciliteaz sau amplific miscarea.
- ntinderea prelungit efect inhibitor pentru agonisti (mai accentuat pe muschii tonicii).
b. Rezistena unei miscri creste recrutarea de motoneuroni alfa si gama. Aplicarea
rezistenei trebuie
tatonat, si dac nu se obine un rezultat pozitiv se trece la o rezisten minim. Cei mai
sensibili la
acest element sunt muschii posturali extensori.

c. Vibraia efect facilitarea muschiului vibrat (cea mai favorabil frecven este de 100200Hz.)si
inhibiia muschiului antagonist (dar nu datorit leziunilor de neuron motor central).
d. Telescoparea (compresiunea) efect cresterea stabilitii.
e. Traciunea efect mrirea amplitudinii de miscare (scderea durerii articulare).
f. Acceleraia (liniar si angular) utilizat pentru cresterea tonusului muscular (n funcie de
direcia
de accelerare) ca si pentru cresterea abilitii.
g. Rotaia ritmic, repetat diminueaz impulsurile venite prin sistemul reticular activator,
cu efect de
relaxare. Rularea, pendularea, legnarea, balansarea, rostogolirea unui segment sau a ntregului
corp
(aflat de preferin si ntr-o postur facilitatorie relaxant, cum este de exemplu poziia
fetal),
exercit efecte relaxante.
B. Elemente exteroceptive
a. Atingerea usoar (manual sau cu calup de ghea) mreste rspunsul fazic (mai ales) din
partea
musculaturii feei si a musculaturii distale a membrelor.
b. Periajul utilizat n 3 scopuri: scderea intensitii durerii, cresterea reflexului miotatic,
reducerea
secreiei sudorale
c. Temperatura Cldura se foloseste n principal pentru a schimba proprietile fizice ale
esuturilor,
cresteri moderate ale fluxului sangvin si n unele cazuri, pentru a reduce durerea;
Temperatura
sczut (recele) este folosit de obicei pentru a reduce edemul, spasmul muscular, spasticitatea
si
durerea. M. Rood descrie dou tehnici de aplicare a stimulrilor cu ghea: tehnica "C-icing"
si
tehnica "A-icing".
d. Tapotarea usoar paravertebral efectul de scdere a tonusului muscular si de calmare n
general.
C. Elemente combinate proprio si exteroceptive: contactele manuale (se au n vedere parametrii
acestora: durata, locul si presiunea exercitat), presiunea pe tendoanele lungi (se realizeaz o
scdere a
tensiunii musculare).
D. Elemente telereceptive: vzul, olfacia (faciliteaz sistemul nervos vegetativ).
E.Elemente interoceptive: stimularea sinusului carotidian (plasarea capului sub nivelul
corpului)
are un efect depresor asupra centrilor medulari, tensiunii arteriale si scade tonusul muscular.
Dozarea efortului. Vorbim despre efort fizic n contextul noiunii de solicitare (realizarea
unor
modificri adaptative morfofuncionale si psihice n strns dependen cu natura si
intensitatea
solicitrii). Efortul presupune activiti psiho-motrice la baza crora stau contraciile
musculare, care n

funcie de acoperirea integral sau parial a cerinelor de oxigen ntr-un efort fizic, este
predominant
anaerob (alactacid lactacid) sau predominant aerob. Efortul fizic se difereniaza n tipuri de
efort n
funcie de o serie de criterii sau indicatori astfel (adaptate dup Marinescu Gh, 2000):
Raportnd efortul fizic la latura cantitativ si calitativ a capacitilor motrice:
- eforturi cantitative, n care parametrul efortului volum este direct implicat;
- eforturi calitative, n care parametrul calitativ l reprezint intensitatea;
29
- eforturi complexe, interesnd capacitile coordinative, priceperile si deprinderile motrice.
Dup mrimea efortului sunt: eforturi exhaustive, maximale, submaximale, medii si mici.
Dup forma de manifestare, eforturile se grupeaz n:
- eforturi uniforme: cu solicitari constante;
- eforturi variabile: n sensul cresterii sau descresterii intensitatii si/sau volumului;
Parametrii efortului se raporteaz la modul de mbinare a activitii fizice cu odihna/pauza.
Capacitatea de efort se dezvolt/menine prin orice mijloace ce includ contracie muscular
de peste un
nivel prag de intensitate/volum.
Volumul efortului - se refer la durata efecturii (ntinderii ei n timp) si la nsumarea
cantitativ
a ncrcturilor folosite n cadrul unei sedine/program kinetic. Se masoar n cadrul unei
sedine kinetice
(de la nceputul primului exerciiu, pn la finalul ultimului, inclusiv pauzele) prin: numrul
total de
repetri, obinute prin sumarea lor din cadrul seriilor si reprizelor; timpul necesar efecturii
sedinei;
distana parcurs; numarul de kilograme deplasate; numrul legrilor si combinaiilor (la
miscrile
aciclice). Volumul se poate aprecia prin calificativele: mic, mediu, mare.
Intensitatea efortului poate fi exprimat prin tria excitaiei si se caracterizeaz prin
travaliul de
lucru depus ntr-o unitate de timp. Este determinat de viteza de execuie a miscrilor, de
numrul lor pe
unitatea de timp (tempoul), de ritmul impus, de durata pauzelor, de valoarea ncrcturii.
Tempoul/frecvena se apreciaz n procente (100%-75%-50%-25%) respectiv n fracii (4/4,
3/4, 2/4, 1/4).
Ritmul, ca o caracteristic temporal a miscrilor, indic durata unui timp al exerciiului si
succesiunea timpilor accentuai n cadrul acelui exerciiu. Durata timpilor exerciiului se
exprim cifric
(dup durata notelor muzicale: 1/1, 1/2, 1/4, 1/8, 1/16) sau conform unor ritmuri fiziologice
(ritm
respirator, ritm cardiac). Succesiunea timpilor accentuai n cadrul exerciiului se exprim
prin indicarea
cifrei numrtorului fraciei muzicale.
Modaliti paraclinice/medicale de exprimare a intensitii efortului: VO2max., Kcal/min.,
MET
(echivalent metabolic), Joule, Watt, Newton, parametrii fiziologici (frecven cardiac,
frecven

respiratorie, tensiune arterial, EKG, EEG, EMG, lactacidemie, nivelul albuminelor

plasmatice, nivelul de
acumulare a cataboliilor).
Caracterul pauzelor este dat de modul de folosire a timpului de pauz:
a. activ, atunci cnd este prezent o activitate psiho-motric; n acest caz distingem dou
modaliti de
aplicare: - cu contracii de intensitate sczut ale acelorasi grupe musculare
- cu contracii de intensitate medie spre mare folosind ns alte grupe musculare ce induc la
nivelul scoarei cerebrale fenomene de inhibiie n centrii motori solicitai n efortul
anterior;
b. pasiv, atunci cnd este absent activitatea motric.
Modaliti de reglare a efortului:
- modificarea poziiilor de lucru, a amplitudinii, vitezei, tempoului, ritmului;
- variaia forei de contracie muscular (la izometrie) sau a ncrcturii (la izotonie);
- reducerea sau prelungirea timpului activ de lucru raportat la durata sedinei (densitate
motric);
- cresterea sau reducerea numrului repetrilor ori a numrului, duratei si felului pauzelor, ceea
ce duce
implicit la modificarea duratei sedinei kinetice
- variaia complexitii efortului, pornind de la nivelul individual de dezvoltare
neuromotorie, se face prin:
solicitarea efecturii deprinderii la nivel de nvare-consolidare-perfecionare, combinaii
noi de aciuni
motrice, aplicarea/exersarea deprinderii n condiii usurate sau ngreuiate, introducerea strilor
de emulaie
sau ntrecere n activitatea kinetic.
Indicaii metodice se pot preciza n final, sub forma unor atenionri, pentru anumite
aspecte
particulare de efectuare a exerciiilor fizice. Aceste indicaii metodice cu privire la efectuarea
exerciiilor
fizice au legtur cu urmtoarele aspecte:
Miscrile ce alctuiesc fiecare exerciiu trebuie concepute si selecionate n asa fel nct s
contribuie
la realizarea corect si eficient a obiectivelor planificate;
Exerciiile trebuie n asa fel selecionate nct s aib valoare de ntrebuinare ct mai
mare:
30
Dozarea efortului s se realizeze n concordan cu particularitile individuale, structurale
si
funcionale ale organismului si sub un control de specialitate permanent;
Ca s produc influene pozitive asupra dezvoltrii organismului trebuiesc folosite n mod
sistematic si
continuu, dup o planificare stiinific ntocmit, timp ndelungat
Aceleasi exerciii fizice pot avea influene multiple asupra organismului; exerciiile cu
structuri
diferite pot avea aceeasi influen asupra unei anumite funcii ale organismului;
Organizarea difereniat a modalitilor de repetare a exerciiilor pot influena diferit
dezvoltarea

organismului;
n aceast context, intr si noiunea de contraindicaii; astfel, n funcie de atenionrileindicaiile
medicale, de bolile asociate ale pacientului, trebuie adaptat ori forma exerciiului, ori modul
de
execuie (tehnica), ori ajustat dozarea efortului; aceste activiti se desfsoar sub o si mai
atent
implicare si monitorizare din partea specialistului (kinetoterapeutului).
Insistarea pe anumite aspecte care ar putea denatura miscarea si n consecin ar afecta
ndeplinirea
obiectivului exerciiului.
2.1.2.Masajul
Masajul reprezint prelucrarea metodic a prilor moi ale corpului, prin aciuni manuale sau
mecanice, n scop fiziologic, profilactic si terapeutic.
Efectele masajului
A.Efectele asupra circulaiei sangvine
a. Efectele asupra circulaiei subcutanate
Orice aplicare a masajului asupra pielii este urmat de apariia, mai mult sau mai puin rapid
a unei
nrosiri locale, de intensitate variabil. Aceast vasodilataie superficial creaz senzaia de
crestere a
cldurii locale. Fery nu a putut s obiectiveze clar aceast lucru, dup efleurajele aplicate pe
regiunea
dorsal. Experiena ar trebui refacut cu manevre mai intense. Acest vasodilataie este
probabil
susceptibil de a ameliora troficitatea celular local, crescnd schimburile ntre mediul celular
si sanguin.
Aportul nutritiv si de oxigen, si transportul de deseuri metabolice si de gaz carbonic, pare a fi
demonstrat
de lucrrile lui Fawaz.
Au fost avansate mai multe ipoteze:
- aciunea mecanic a masajului asupra capilarelor sanguine sub-cutanate;
malaxarea esuturilor ar declansa, n mod reflex si/sau mecanic, secreia de substane
vasodilatatoare
(histamine, serotonin, acetilcolin), n special pin mastocite (celule situate n vecintatea
capilarelor
sanguine n derm);
- stimularea manual cutanat realizat prin masaj, ar crea un reflex denumit de axon (influx
antidronic pe cile ce controleaz vasomotricitatea n capilarele sub-cutanate), ceea ce ar
antrena o
vasodilataie reflex.
b. Efectele asupra circulaiei de ntoarcere venoase
Presiunile alunecate si cele statice permit cresterea circulaiei de ntoarcere venoas. S-a artat
prin
dopplergrafie influena acestor tehnici pentru favorizarea circulaiei venoase. Astfel, au
demonstrat c
aplicarea acestor manevre asupra membrului inferior antreneaz o accelerare a vitezei fluxului
venos la

nivelul marilor trunchiuri venoase, profunde. Efectul este optimal xnd sunt efetuate ntr-un
ritm lent: 5
secunde cel puin trebuie s se scurg ntre dou manevre succesive. Cele mai bune rezulatate
se obin cu
o frecven de aplicare de 0,1 Hz.
Ali autori au artat eficacitatea presiunilor statice n fosa poplitee si n triunghiul femural
(triunghiul lui Scarpa) n obinerea accelerrii circulaiei sngelui venos. Ei au pus n
eviden c flexia
dorsal pasiv sau activ a gleznei, care permite comprimarea vaselor din loja posterioar a
gambei, ar fi
mai eficace dect contracia dinamic a tricepsului sural realizat n acelasi scop. n fine, ei
demonstreaz
c un drenaj venos eficace a piciorului trebuie s se realizeze printr-o presiune alunecat,
exercitat pe
31
planta piciorului, de la clci ctre antepicior si printr-o presiune static asupra capului
metatarsienelor,
urmat de o extensie pasiv a articulaiilor metatarso-falangiene, n scopul de a comprima
reeaua venoas
plantar si intermetatarsian.
Aceste experimente au permis elaborarea unor protocoale de masaj circulator a membrului
inferior
descris n special de ctre Pereira Santos. Aciunea masajului este de ordin mecanic, presiunile
antreneaz
un colaps venos care beneficiaz de un sistem de valvule anti-reflux, care permite doar
circulaia n sensul
returului. Ritmul utilizat trebuie s permit trunchiului venos s se umple din nou, dup ce
manevrele de
masaj le-au golit complet. Un ritm prea rapid nu permite umplerea complet, scznd astfel
eficiena
masajului.
De notat c tehnicile se adreseaz numai sistemului venos profund, care dreneaz marea parte
(90%) a patului vascular venos si primeste pe tot parcursul traiectului su aferene provenite
din reeaua
superficial (sub-aponevrotic), reprezentat la membrele inferioare n special de vena sfen
intern si
extern. De aceea este bine s se in cont de urmtoarele aspecte:
- traiectul vasului; sensul centripet (mai puin pentru plant); localizarea vaselor, pentru cele
situate n profunzime apsarea este mai puternic, ceea ce impune pruden pentru a nu
traumatiza zonele
degajate (triunghiul femural, fosa poplitee); importana (mrimea) pediculului venos, pentru
reeaua
profund. Dup C. Gillot, partea medial a gastrocnemianului dreneaz pn la 7 ori mai mult
dect partea
lateral, semi-tendinosul de 4 ori mai mult dect bicepsul (care este de fapt mai mare), vastul
lateral al
cvadricepsului dreneaz pn la de 3 ori mai mult dect partea medial; ritmul si viteza de
execuie,

ambele, trebuie s fie lente. Ritmul trebuie s fie 6-7 manevre pe minut, pentru a permite
reumplerea
venoas, iar viteza trebuie s urmeze debitul sanguin, deci o vitez prea mare favorizeaz
refluxul ctre
reelele colaterale; respiraia joac un rol relativ: Franceschi arat, n doppler, c n decubit
dorsal,
expiraia este cea care accelereaz viteza sanguin n vena femural, iar n ortostatism este
inspiraia, dar
intr-o msur infim. De fapt, important este ritmul n care se succed umplerea si golirea. S-a
mai artat c
manevrele asa-zise de apel abdominal (diafragmatice sau presiuni manuale), utilizate n
scopul
favorizrii returului venos ale membrelor inferioare, nu prezint intres n acest sens,
dimpotriv, aceste
tehnici, antreneaz un blocaj venos la nivelul membrelor inferioare si cteodat chiar un reflux
sanguin;
poziia decliv: msurnd debitul venos maximal de golire, prin pletismografie, Leroux a
cutat s
determine poziia ideal de drenaj venos a membrelor cu ajutorul gravitaiei (poziia
decliv). Dup acest
autor, atunci cnd un subiect este instalat n decubit dorsal, membrul inferior trebuie
poziionat astfel:
coapsa flectat la 40, abdus la 30, gamba n usoar flexie iar piciorul n poziie neutr.
Pentru motive de
ordin practic, este interesant de adugat o rotaie lateral a coapsei, pentru a facilita accesul
manual n
timpul masajului n fosa poplitee ; dac masajul circulator al membrului inferior este codificat,
cel al
membrului superior nu este. Este adevrat c tulburrile circulatorii la acest nivel sunt
excepionale si
intereseaz mai ales sectorul limfatic. Dup Leroux, poziia optim de drenaj venos este:
braul flectat la
30, n abducie de 45, antebraul flectat la 60 si n pronaie.
Lejars a descris fenomenul denumit talpa venoas superficial a lui Lejars, aplicabil reelei
profunde si a artat c reeaua superficial este prea slab reprezentat la nivelul piciorului
pentru a permite
acest fenomen., lucru confirmat de faptul c la nivel plantar nu exist vene care s asigure o
perfuziune
rapid ntre reeaua profund si cea superficial, ci doar cteva comunicante, ceea ce nu
permite o
descrcare suficient de rapid a primei ctre cea de-a doua, asa cum se observ n examenul
Doppler.
Masajul trebuie s fie asociat cu aciunea favorabil a mobilizrii articulare, al contraciilor
musculare si al ntinderilor aponevrotice. Ea trebuie s asigure circulaia venoas a piciorului
prin
presiune, ca si n timpul mersului, sau 7 pasi consecutivi, care sunt necesari pentru a fi eficace.
Trebuie de asemenea sociat cu o bun igien de via: activitate general, activatoare a
pompei

cardiace (si a btilor arteriale, care acioneaz asupra venei vecine), reprize de repaus decliv
n timpul
zilei, o bun activitate abdominal (tranzit digestiv si activitate muscular), imobilizare n cazul
unei
insuficiene.
32
c. Efectele asupra sistemului arterial
Exist puine experimente asupra efectului masajului asupra acestui sistem. Samuel si Gillot
C., nu
exclud posibilitatea unei aciuni indirecte asupra sistemului arterial acionnd asupra
sistemului venos,
innd cont c sistemul circulator este un sistem nchis. Shoemaker si col. au aplicat diverse
manevre
(efleuraj, frmntat, tapotament) pe muschii antebraului si asupra cvadricepsului pentru a
msura efectul
asupra fluxului sanguin adus la aceste mase musculare de arterele brahiale si femurale. Ei nu
arat efect
asupra vitezei medii de circulaie sanguin, nici asupra diametrului acestor artere, msurat
prin
ultrasonografie doppler si prin echodoppler.
De asemenea nu exist validare stiinific privind aciunea BGM (masajului reflex al
esutului
conjunctiv) asupra cresterii circulaiei arteriale la nivelul membrelor inferioare. Studiindu-se
modificrile
circulaei apreciate prin temperatura cutanat nainte si dup manevre nu au observat
modificare. Se
raporteaz chiar o diminuare a temperaturii cutanate dup aplicarea acestui tip de masaj, att la
subiecii
sntosi, ct si la cei suferinzi de arterit. Problema rmne deschis, pentru c este vorba doar
de
msurtori fcute la suprafa, si pentru c practicienii BGM atest ameliorri clinice evidente
n acest
domeniu. Desi, este evident c exist puine efecte ale masajului asupra sistemului arterial,
comparativ cu
activitatea fizic, totusi rspunsurile nu sunt nc complete.
d. Efectele asupra circulaiei de ntoarcere limfatice
Aceste manevre de masaj deosebit de blnde (40 Toricelli, sau n jur de 50-60 g/cm2, aplicate
pe
traiectul vaselor limfatice superficiale prin drenaj limfatic manual, realizeaz accelerarea
fluxului de
ntoarcere limfatic. Aceste tehnici se efectueaz dup un protocol special si se aplic n caz de
edeme, fie
de origine limfatic, fie venoas, fie mixt, pentru a ajuta la resorbia acestora.
B. Efectele asupra sistemului musculo-tendinos
a. Efectele asupra contraciei musculare
Un studiu clinic efectuat de Chatal asupra efectului tapotamentului nainte de o prob de
detent

vertical, raporteaz c aplicarea acestuia nainte de sritur nu permit cresterea nlimii

acesteia,
cteodat se obin chiar rezultate mai slabe dup aceste tapotamente si c acest tip de manevr
este cel mai
adesea dezagreabil si dureros pentru subiect. Serot a studiat efectul presiunii alunecate
superficiale si
profunde si a tapotamentului asupra rezistenei dinamice si statice a cvadricepsului. El nu
arat o
modificare, dect o usoar ameliorare a anduranei musculare dup aplicarea presiunilor
alunecate
superficiale.
De asemenea s-au studiat efectele frmntatului, stretchingului si nclzirii principalilor muschi
ale
membrelor inferioare asupra amplitudinii de miscare articular si asupra forei ischiogambierilor si
cvadricepsului. El arat o tendin spre diminuarea forei acestor muschi. Viel a studiat
efectul masajului
asupra contraciei musculare: nimic nu a fost demostrat. Dar, trebuie totusi remarcat c
aspectul psihologic
nu este luat n considerare n aceste studii, desi el joac un rol foarte important.
b. Efectele asupra relaxrii
Constatrile sunt convergente, mai ales n ceea ce priveste efleurajul, presiunile alunecate,
presiunile statice, tapotamentul, friciunile si frmntatul.
La palpare se constat, de fapt, c aceste manevre duc la diminuarea sau chiar la cedarea
contracturilor sau tensiunilor musculare, reperate la evaluarea iniial. Acest lucru este
deovedit prin dou
aspecte ale examenului clinic efectuat dup masaj: senzaia de durere la palpare, si rezistena
sau duritatea
la palpare sub mna examinatorului. Desi aceast evoluie nu este obiectivat nc la ora
actual, totusi se
poate vorbi de o anume fiabilitate, deoarece ea poate fi regsit n mod obiectiv de doi
practicieni diferii
la acelasi pacient, iar n mod subiectiv, este apreciat de ctre pacientul nsusi.
Crielaard descrie, dup un masaj mecanic a muschiului cvadriceps, o diminuare a tonusului
muscular, apreciat cu ajutorul unui tonometru (tij culisant si gradat).
Contractura muscular, manifestare nc insuficient cunoscut, este o stare de contracie
muscular
involuntar cu scurtare non paroxistic si ndelungat. Ea se manifest prin cresterea tonsului
muscular de
reapus si si poate avea sediul ntr-o zon mai mult sau mai puin extins (cteva uniti
motrice). Aceast
33
stare poate fi n mod spontan dureroas sau nu. Se pare c pot exista dou tipuri de contractur:
primitive
si secundare. Primele apar de obicei dup un surmenaj sau o activitate neobisnuit. Ele se
numesc algice,
ar fi de origine metabolic si ar rezulta printr-o epuizare energetic local, favorizat de o
ischemie

ntreinut sau provocat prin meninerea timp ndelungat a contraciei. Acest tip de
contractur nu are
manifestri
EMG
si
este
parte
din
cercul
vicios
bine
cunoscut:
ischemiedurerecontractur.
Al doilea tip de contractur corespunde unui mecanism reflex de aprare sau de protecie
articular, ce vizeaz imobilizarea sau diminuarea mobilitii, potenial dureroas, a unei
articulaii.
Aceste contracturi se numesc antalgice si corespund unei exagerri a excitabilitii neuromusculare care
se traduce printr-o crestere a tonusului muscular. Ea este nsoit de o activitae EMG
nregistrabil.
Adesea intricate, aceste dou tipuri de contracturi vor beneficia de efectele masajului. Apariia
acestora este explicat prin dou teorii:
- masajul ar avea un efect trofic asupra muschiului, mbuntindu-i vascularizaia (deci
aporturile
nutritive, energetice si schimburile gazoase). Ar fi favorizat astfel de contracia muscular
prin
restabilirea echilibrului metabolic local care permite reajustarea tonusului muscular. Aceast
ipotez nu
este totusi confirmat prin lucrrile lui Shoemaker si ale lui Crielaard care au comparat, prin
scintigrafie,
debitul sanguin la nivelul vastului lateral al cvadricepsului, nainte si dup aplicarea masajului
mecanic al
coapsei. Acest masaj a fost realizat cu un aparat care imit tehnica frmntatului manual.
Debitul sanguin
a fost gsit chiar diminuat dup aplicarea acestui tip de masaj mecanic. De altfel, este posibil ca
originea
metabolic a contracturii s explice decontracturarea consecutiv realizrii contracieirelaxrii, aplicat ca
o tehnic a masajului.
- o alt ipotez este c masajul ar putea s antreneze o relaxare nervoas a tonusului, pentru c,
se
stie c tensiunea si tonusul muscular depind de suma influxurilor activatoare si inhibitoare ce
parvin
motoneuronilor din coarnele anterioare ale mduvei, si c, pe de alt parte, diverse tehnici de
masaj si
kinetoterapie permit acionarea asupra cilor de reglare nervoas a tonusului muscular.
Astfel, contracia unui agonist poate antrena decontracia antagonistului su (Sherrington),
ntinderea muscular antreneaz o diminuare a excitabilitii motoneuronale , vibraiile
mecanice aplicate
pe tendoane creaz senzaia miscrii, segmentul fiind imobilizat n aparat gipsat. Acelasi tip
de vibraii
mecanice poate fi utilizat pentru a obine cedarea contracturilor. Morelli si Sullivan, au artat
c
manevrele de frmntat, efleuraj si presiunile alunecate, aplicate tricepsului sural, antreneaz o
diminuare
a reflexului lui Hoffman (H) - reflexul monosinaptic stimuleaz fibrele Ia prin soc electric
transcutanat

(prin stimularea sciaticului la nivel popliteu, apare la tricepsul sural) -, ceea ce nseamn o
diminuare a
excitabilitii motoneuronolor alfa.
Contraindicaiile generale ale masajului
Utilizarea n mod raional a unei terapii trebuie s se bazeze pe cunoasterea indicaiilor,
contraindicaiilor precum si a limitelor acesteia, trebuie cunoscute de asemenea si eventualele
riscuri la
care pacirentul poate fi expus n timpul unei sedine de tratament.
a.Contraindicaiile indiscutabile ale masajului sunt urmtoarele:
- Fenomene inflamatoare aflate n faza acut
- Pusee inflamatoare reumatismale
- Procese infecioase n stadiu evolutiv
- Afeciuni cutanate cum ar fi: cancerele cutanate, dikeratozele maligne, hematodermiile,
micozele,
dermatozele majore (eczeme, Zona Zoster, herpes),escarele
- Fragilitatea vascular
- Flebitele, atta timp ct exist posibilitatea mobilizrii unui tromb
- Masajul local n litiazele renale si biliare
b. Contraindicaii relative
Nerespectarea acestora poate duce mai mult la apriia unor incidente adesea lipsite de
importan
dect la accidente, motiv pentru care se adreseaz mai mult unor procedee si tehnici si
recomand
folosirea unui mod de aciune bine adaptat.
34
n dermatologie, printre contraindicaiile relative se citeaz (Mrza, D, 2002) psoriazisul,
eczema,
pruritul; fragilitatea capilar a vrstnicilor presupune precauii, nu interdicii; existena
echimozelor
sugereaz neaplicarea local a unor tehnici de mare intensitate, dar nu contraindic aplicarea
masajului cu
suprafa mare de contact pe o suprafa mare.
Contraindicaiile topografice de refer la spaiul popliteu, triunghiul Sarpa, plica cotului,
regiunea
anterioar a gtului, care nu sunt neaprat tabu, dar prezentnd un mai mare grad de
vulnerabilitate,
kinetoterapeurul responsabil va ine cont de raportuile anatomice si mecanice dintre mna sa
si elementele
regiunilor mai sus menionate.
n caeea ce privste spasmofilia, trebuie menionat mai degrab frecvena mare a esecurilor
terapeutice dect faptul c ar reprezenta o contraindicaie real. n practic s-a constatat c
rezultatele sunt
sub limita medie sau inferioar a eficienei, motiv pentru care n aceast afeciune masajul
poate
reprezenta o contraindicaie relativ.
Masajul somatic
Manevrele manuale sau mecanice de masaj au cunoscut bineneles de-a lungul timpului un
proces

continuu de evoluie si adaptare, astefl c la ora actual pot fi clasificate n funcie de tehnica
si metodica
de execuie, efecte si importana lor n aplicare. Unele manevre sunt cuprinse n toate
formele de masaj,
asupra tuturor esuturilor si segmentelor corpului. Acestea se numesc manevre principale sau
fundamentale. Altele se aplic numai anumitor regiuni, segmente sau esuturi si se numesc
procedee sau
manevre ajuttoare, ori secundare (Marcu, V 1983).
Procedeele principale de masaj
A. Efleurajul sau netezirea este o alunecare usoar, ritmic, efectuat asupra tegumentelor n
sensul circulaiei de ntoarcere (venoase si limfatice). Se adreseaz n primul rnd pielii,
nervilor periferici
si esutului conjunctiv, avnd ca efecte principale activarea circulaiei superficiale (capilare
si limfatice).
Efectele cele mai importante ale manevrei sunt de activare a circulaiei superficiale (capilare
si limfatice)
datorit stimulrii mecanice directe, dar mai ales pe baze reflexe, producnd o hiperemie local
datorit
modificrilor vaso-motorii, umorale si nervoase. Se execut cu faa palmar a degetelor si a
minii, cu
pumnul sau cu faa dorsal a degetelor. Exist si alte variante de netezire n funcie de zonele
asupra
crora se aplic, si anume efleurajul n pieptene, efleurajul sacadat, n pictur de ploaie
sau n
cleste.
B. Friciunea este o manevr de masaj care const ntr-o apsare si deplasare a esuturilor
moi n
limita elasticitii acestora. Ca efecte se obin o hiperemie a pielii si efect analgezic local,
scznd foarte
mult sensibilitatea terminaiilor nervoase. Pe cale reflex, friciunile au efecte de durat,
trofice si
circulatorii, contribuind fie la calmarea nervoas si relaxarea muscular, fie la stimularea
sistemului
neuro-vegetativ (n funcie de necesiti si de tehnica de execuie). Se poate executa cu faa
palmar a
degetelor si ai minii, cu faa dorsal a degetelor ndoite, cu vrful degetelor sau cu pumnul
(Marcu,V.,
1983).
C. Frmntatul se adereseaz n primul rnd esutul muscular si const n apucarea, ridicarea,
stoarcerea si apsarea esuturilor moi pe planul osos dur. Aciunea frmntatului este mai
ptrunztoare
dect a celorlalte manevre, adresndu-se mai ales masei musculare, fapt pentru care este foarte
mult
folosit n masajul sportiv n toate perioadele (de pregtire, competiional sau de recuperare
medical),
dup cum si pentru tratarea atrofiei ori insuficienei musculare de diferite etiologii (accidente,
imobilizri
etc.).

D. Tapotamentul reprezint lovirea usoar si ritmic a esuturilor moi si face parte tot din
grupul
manevrelor principale de masaj. Se adreseaz esuturilor superficiale sau profunde, n funcie
de
intensitatea de lovire, si vizeaz n mod deosebit terminaiile nervoase. Efectele apar la nivelul
pielii si al
esutului conjuctiv subcutanat, unde produc o vasodilataie si o nclzire local.
E Vibraiile sunt manevre principale de masaj cu o arie foarte restrns de contraindicaii
(hemoragii si afeciuni cutanate) si sunt reprezentate de imprimarea unor miscri oscilatorii
ritmice asupra
esuturilor moi. Manevra se poate efectua manual cu faa palmar a degetelor si minii.
Exist si
35
posibilitatea aplicrii unor vibraii mecanice cu diferite aparate care sunt mai rapide, perfect
ritmice,
uniforme si care pot fi aplicate timp mai ndelungat. Efectele vibraiilor sunt ntotdeauna de
calmare,
relaxare. Executate profund produc si o activare a circulaiei, o descongestionare si o
mbuntire a
capacitii de efort.
Procedeele ajuttoare de masaj
Aceste manevre se pot ncadra ntre cele principale, ntregind aciunea acestora.
A. Cernutul si rulatul sunt dou manevre deosebit de eficiente, care completeaz frmntaul si
tapotamentul segmetelor cilindrice ale corpului, membrele inferioare si superioare, fiind
asemntoarea ca
tehnic de execuie. n cazul cernutul, masa de esut moale este mobilizat de jos n sus si n
lateral dintr-o
palm ntr-alta, cu degetele minilor usor ndoite, producndu-se un sunet specific cernutului
cu o sit.
Pentru rulat, palmele sunt asezate de o parte si de alta pe suprafaa segmentelor, degetele fiind
ntinse,
executndu-se o rulare a segmentului respectiv n ambele sensuri, n limita elasticitii
acestuia.
Manevrele ncep de la extremitatea distal a membrelor spre cea proximal, aderesndu-se n
principal
masei musculare, dar si celorlalte estuturi moi. Au efecte de relaxare a masei musculare.
B. Presiunile si tensiunile ntresc efectele celorlalte manevre. Se aplic n masajul sportiv, mai
ales pe coloan, dar si n alte regiuni ale corpului. Se adreseaz articulaiilor n vederea
pstrrii stabilitii
si mobilitii.
C.Traciunile, scuturrile si elongaiile sunt manevre ajuttoare care conmpleteaz masajul si
au
efectul unor presiuni negative, descongestionnd elementele intra si periarticulare,
mbuntind circulaia
si schimburile nutritive locale. Traciunile se efectueaz n axul lung al articulaiilor, iar
scuturrile
constau din imprimarea unor usoare miscri oscilatorii membrelor, toracelui sau ntregului
corp.

Elongaiile sunt manevre terapeutice care se adreseaz n special coloanei vertebrale.

D.Diverse. n aceast categorie de manevre secundare sunt incluse ciupirile si pensrile,
stoarcerile
si ridicrile muschilor, prin apucarea unei cute adnci si deplasarea acesteia n scopul cresterii
elasticitii
locale.
Succesiunea manevrelor de masaj
n timp s-a generalizat urmtoarea succesiune a manevrelor de masaj: 1.Efleurajul introductiv;
2.
Friciunea; 3.Frmntatul; 4.Ciupiri si pensri, stoarceri si ridicri; 5.Tapotamentul;
6.Cernutul si rulatul;
7.Presiunile si tensiunile; 8.Traciunile si scuturrile; 9.Vibraiile; 10.Efleurajul de ncheiere.
O problem metodic deosebit o constituie succesiunea regiunilor de masat, n privina
crora
prerile sunt mprite. Considerm c urmtoarea succesiune a regiunilor masate este cea mai
eficient
(Ionescu, A., 1970), fr o modificare frecvent a poziie celui masat si a celui care lucreaz.
1. n decubit ventral se efectueaz masajul spatelui, al regiunii fesiere, al piciorului pe faa
plantar, ca si al gambei si coapsei pe partea dorsal.
2. Din decubit dorsal se continu masajul membrelor inferioare pe partea anterioar (picior,
gamb, genunchi, coaps).
3. Din seznd rezemat sau culcat rezemat se maseaz peretele abdominal si toracic, membrele
superioare, ceafa si gtul.
Aplicaiile masajului si automasajului n sport
Pentru ca activitatea de educaie fizic si sport s nu devin doar risip de energie, e necesar
s
asigurm sportivului timp si condiii optime pentru refacere, pentru compensarea sau
supracompensarea
energiilor cheltuite n efort, masajul reprezentnd unul dintre cele mai importante procedee de
refacere si
recuperare.
Conform cercetrile noastre, prin aplicarea masajului n refacerea si recuperarea medical se
poate
realiza o important scurtare a timpului de inactivitate a sportivului, aceasta determinnd
planificarea si
realizarea unui volum mare de lucru, ceea ce nseamn dou sau chiar trei antrenamente tari
pe zi.
Masajul este una dintre cele mai importante metode de linistire si relaxare fr inhibiie si de
activare si
stimulare funcional, fr efort propriu (Ionescu, A., 1970).
36
Masajul si automasajul la sportivi
Pot fi aplicate n urmtoarele situaii:
- n perioada pregtitoare ( de obicei dup antrenament)
- n perioada competiional; nainte de probe; ntre probe; dup probe
- n perioada de refacere si recuperare medical
- n cazul accidentelor si mbolnvirilor specifice, dup cum urmeaz: a) n cazul leziunii

esuturilor moi periferice; b) n cazul leziuniilor musculare si tendinoase; c) n accidentele

articulare; d) n
accidentele osoase; e) n leziunile nervilor periferici; e) n cazul unor tulburri funcionale; f)
n cazul
apariiei supraantrenamentului; g) n cazul epuizrii fizice
Drenajul limfatic
Drenajul este o grupare de tehnici manuale folosite pentru a facilita eliminarea lichidelor n
exces
din esututi prin circuitul limfatic; limfa le purific pe parcursul trecerii sale prin ganglionii
limfatici,
nainte de a intra n snge. Masajul favorizeaz trecerea nuntrul capilarelor limfatice a tuturor
reziduurilor prezente n esuturi, combate staza circulaiei limfatice, stimuleaz iesirea din
ganglionii
limfatici a celulelor imunitare, care, trecnd n snge cresc capacitatea de aprare a ntregului
organism
contra infeciilor de orice tip.
Efectele drenajului
A. Efectul anti-edem este aciunea cea mai semnificativ, pe care alte tipuri de intervenii
manipulatorii nu sunt capabile s o obin. Dac lum n considerare trecerea n capilarele
limfatice a
reziduurilor prezente n spaiile interstiiale ale esuturilor apare evident faptul c limfa are
capacitatea de
a interveni n eliminarea/diminuarea edemelor, n difuzarea serului pe care sngele nu reuseste
s-l
elimine n totalitate si pe care nici chiar limfa, n condiii normale, nu poate s-l absoarb
complet.
Edemele pot interesa una sau mai multe zone ale corpului. Partea edemaiat se prezint
umflat,
tensionat, neted, aproape strlucitoare. O presiune normal determina o deformare a
esuturilor care
ntrzie s revin. Edemul poate fi provocat de o staz venoas sau de cresterea concentraiei
de clorur de
natriu (NaCl) si ap n snge. Poate fi determinat de boli cardiace sau ale circulaiei sanguine,
ca flebitele.
Edemele de acest tip se localizeaz de obicei la nivelul membrelor inferioare sau membrelor
superioare,
sau chiar n zona gtului. Edemele care au la origine intoxicaii, afeciuni ale ficatului sau
rinichilor,
dimpotriv, apar iniial la nivelul feei, mai ales la pleoape, si numai ntr-o faz secund se
extind la alte
pri ale corpului. n toate aceste situaii patologice, compoziia chimic a sngelui sufer
alterri
semnificative care tulbur echilibrul normal care exist ntre snge si diferite esuturi ale
organismului.
Efectele negative asupra sngelui si asupra raportului su cu organismul sunt determinate de
evenimente
trumatice ca: fracturi, contuzii, arsuri, procese inflamatorii si infecii. Folosirea masajului
limfatic n

tratamentul edemelor care se manifest la persoane n timpul perioadei premenstruale, al

graviditii, sau
la persoanele care stau timp ndelungat n poziie ortostatic, nu necesit prescripie
medical.
B. Efectul cicatrizant. Masajul limfatic acclereaz curentul fluxului limfatic. Cnd ntr-o parte a
corpului sunt prezente rni sau diferite ulceraii, fluxul limfei proaspete, bogat n celule
reconstructive,
favorizeaz procesul de cicatrizare. Acelasi masaj limfatic este capabil s elimine din zona
afectat
substanele iritante care mpiedic reconstrucia esutului conjunctiv. Masajul limfatic se
arat extraordinar
de util n ulcere varicoase, escare, arsuri sau dup intervenii chirurgicale.
C. Efectul imunizant. mbuntirea sistemului imunitar este unul din cele mai importante
procese
datorate limfei. Masajul nu poate dect s contribuie la accentuarea acestui fenomen.
Tratamentul zonelor
specifice va ajuta la rezolvarea mai rapid a problemelor determinate de exemplu de acnee,
plgi
posttraumatice, intervenii chirurgicale, amigdalite, sinuzite, faringite. Intervenia
manipulatorie va fi
fcut pentru aceste afeciuni doar preventiv si nu concomitent cu afeciuni acute.
D.Efectul regenerant. Drenajul contribuie la o mai bun hrnire a esuturilor si poate duce la
restabilirea echilibrului hidric n zonele deshidratate. Pielea ridat, tern, semn tipic de
mbtrnire si
revine, si recapt ncetul cu ncetul culoarea sntoas, roz si luminoas, pielea uscat capt
prospeime
37
n urma masajului limfatic. n cazul fracturilor, esutul osos se regenereaz mult mai rapid.
Mameloanele
snilor si reiau aspectul normal dup alptare. Efectul regenerant este fundamental n cmpul
estetic
Tehnicile masajului de drenaj limfatic
Manevrele masajului limfatic sunt neteziri (efleuraje) realizate cu o presiune mult mai usoar
dect
n masajul obisnuit, somatic. Dac pentru cel din urm manevrele de netezire se execut cu o
presiune de
600-700 mm coloan de mercur, n drenajul limfatic manevrele se execut cu o presiune de
30mm coloan
de mercur. Pentru o mai usoar reprezentare a acesteia, c presiunea minilor trebuie s fie
similar cu cea
necesar a ntoarce o foaie de hrtie.
Secvena corect de aplicare a manevrei fundamentale de drenaj limfatic este: faza iniial de
contact, faza de deplasare a minilor si faza de relaxare a presiunii. Cele trei faze se succed
ritmic, prin
miscri circulare, eliptice, spiralate, executate cu podul palmei, sau cu degetele, astfel nct
suprafaa de
contact cu corpul pacientului s fie ct mai mare posibil. Minile sa vor utiliza pentru drenarea
unor

suprafee mai extinse ale corpului (gambe, membre inferioare; torace, spate), pe cnd degetele
sunt
folosite pentru drenarea unor zone mai limitate (gt, mini, picioare, fa).
Tehnica. Reglarea sistemului limfatic depinde de mecanisme fiziologice de filtrareresorbie.
Aceasta se traduce prin dou manevre principale care tind s ndeplineasc aceast funcie
dubl: apelul si
resorbia.
Apelul. Manevra serveste la golirea nodulilor si vaselor de coninutul lor, dirijnd limfa ctre
trunchiurile jugulo-sub-claviculare, unde ea se altur fluxului venos. Apelul se efectueaz n
general la
distan fa de edem, dar experiena a artat totusi c ea este cu att mai eficace cu ct se
practic ct mai
aproape posibil de edem. Pentru a efectua apelul asupra nodulilor limfatici, se utilizeaz pulpa
degetelor
care orienteaz presiunea ctre nodulii sub-iaceni, n sensul drenajului fizilogic. Asupra
vaselor se
lucreaz cu faa palmar a minilor care imprim o presiune identic. Derularea miscrii
minii se face de
la proximal ctre distal, pe cnd traciunea care nsoeste presiunea este ntotdeauna distoproximal
(sensul drenajului).
Resorbia.Tehnica se practic direct asupra edemului pentru c ea permite trecerea excesului
de
lichid din mediul interstiial ctre capilarele limfatice. La resorbie, miscarea minii sau a
policelui este
invers celei practicate la tehnica de apel: se face de la distal ctre proximal. ntinderea
(traciunea) nu se
schimb pentru c ea orienteaz limfa n sens fiziologic. Presiunea nsoit de ntindere se face
cu faa
palmar a ambelor mini (simultan sau alternativ dup caz).
Principii generale de executare a manevrelor
Executarea drenajului limfatic manual presupune o bun cunoastere a anatomiei si fiziologiei
limfatice. Este important s fie respectate: presiunea, sensul ntinderii, ritmul manevrelor.
Fiecare dintre
manevre trebuie repetat ntre 5 si 10 ori pe acelasi loc, nainte de a deplasa mna din nou.
Presiunea. Este aproape de presiunea tisular normal: 30 mm Hg/cm2 (dar poate fi superioar
n
afeciuni patologice), ceea ce este dificil de meninut si cere atenie si antrenament.
Experiena a permis
codificarea manevrelor DLM: miscarea minilor sau a degetelor singure este imprimat de o
miscare a
MS n abducie/adducie si nu numai de articulaia pumnului, n scopul obinerii unei
presiuni suficiente
dar nu prea puternice, cu atenie pentru a nu colaba vasele. Presiunea trebuie s rmn
uniform de la
nceputul pn la finalul miscrii.
ntinderea (traciunea). Fiecare presiune este nsoit de o ntindere, pentru a evita colapsul

colectorului, prin deschiderea lumenul su. Pe limfaticele normale, ntinderea se dirijeaz n

sensul
circulaiei limfatice, orientat graie valvulelor de pe lumenul pre-colectorilor si colectorilor
ctre canalul
toracic, apoi trunchiul jugulo-sub-clavicular.
Ritmul Dac este prea rapid, manevra devine ineficace, nelasnd timp limfei s nainteze de la
o
valvul la alta. Dac este prea lent, nu stimuleaz limfangionii (uniti motrice contractile
limfatice) care
fac parte dintre elementele motoare ale limfei.
38
Masajul anticelulitic
Masajul anticelulitic rspunde la dou cerine specific feminine: pe de-o parte scderea n
greutate
si micsorarea volumului corporal, iar pe de alt parte ntinerirea si ameliorarea calitii
aspectului cutanat.
Masajul anticelulitic vine deci n ntmpinarea ambelor cerine si este nsoit de ndeplinirea
a dou
deziderate actuale n ceea ce priveste stilul de via: o via activ/sportiv si supravegherea
regimului
alimentar. Informaiile tactile ale masajului ajut persoana masat la formarea unei imagini
asupra formei
corpului su, asupra consistenei sale. i recentreaz atenia asupra ei nsesi, ajutnd-o la
auto-aprecierea
schemei corporale. n esen, masajul anticelulitic trebuie s creeze o senzaie de mulumire
si confort.
Dup caz, sunt utilizate dou tehnici:
A.Drenajul limfatic manual (DLM) estetic
Este o adaptare a DLM-lui clasic cu o abordare mai mult global dect segmentar.
Unde? - Pe ntreg corpul, inclusiv faa si gtul. Abordarea este: faa, abdomenul, membrele
superioare apoi membrele inferioare- din decubit dorsal si spate din decubit ventral.
De ce ? Din cauza infiltratelor plasmatice n esutul conjunctiv. Acest fenomen este mai
accentuat
la femeile de form ginoid dect la femeile de form android.
Obiectivul este de a reduce formele tipice ale acestei siluete, caracterizate printr-o disproporie
a
trenului superior, normal ca dimensiuni, fa de cel inferior, supradimensionat. Regimurile
alimentare
acioneaz global, asupra ntregii siluete. Se caut deci reducerea fenomenului de coaj de
portocal si
armonizarea siluetei.
Rolul masajului este de a spori activitatea catabolic la nivelul MI, ajutnd n special la
evacuarea
deseurilor celulare. DLM-ul faciliteaz circulaia limfei colectate si reciclate n circulaia
sanguin. Ca
urmare diminueaz retenia lichidelor interstiiale n esuturile cutanate si stimuleaz
circulaia capilar.

Abordarea holistic pe care o realizeaz masajul vizeaz unitatea somato-psihic, n scopul de

ajuta
efortul pacientei de a-si ntri starea de bine n faa incertitudinilor si incomfortului ce apar n
astfel de
demersuri.
Manevrele sunt cele ale DLM-lui clasic: manevre de apel si de resorbie, pompajul reelelor
limfatice. Pentru fa, maseurul se aseaz naintea sau napoia pacientului. Gesturile sunt
asemntoare
celor fcute dup liftingul feei. Protocolul difer sensibil la nivelul membrelor: n cazul
morfologiilor
ginoide se insist asupra zonelor inghinale, iar n cazul morfologiilor androide se insist asupra
zonelor de
recepie ale foselor axilare.
DLM-ul estetic, mai ales n formele ginoide, poate fi ajutat prin presoterapie.
B. Masajul defibrozant
Este utilizat n cazurile de mas adipoas cu densitate foarte mare, mai mult la femeile de tip
android. Se poate aplica pe corp, mai puin fa, pe care nu se fac acest tip de manevre, ci
mai degrab
efleuraj sau mngieri. Se pot combina cu drenajul. La femeile cu morfologie ginoid, se aplic
pe faa
lateral a coapselor, pe solduri, si dac este nevoie pe abdomen si pe faa anterioar si
posterioar a
coapselor. n general se aplic din cauza unui esec n ncercrile de a slbi n zonele
menionate. Aceasta
nsemn o organizare puternic a esuturilor, de aceea mijloacele trebuie adaptate n
consecin.
Obiectivul este a de asupliza zonele rezistente.Rolul masajului este de a elibera aderenele
printr-o
manevrare fin, si de a restabili schimburile celulare n zonele grsoase relativ inerte si
ncrustate.Manevrele se relizeaz printr-o abordare milimetric: manevrele Wetterwald, ciupiri,
frmntat
superficial si profund, manevrele Jacquet-Leroz, pe loc si n deplasare pe toat zona indurat.
Intensitatea este mai puternic dect la tehnicile limfatice pentru c este vorba de a regsi o
libertate tisular nglodat nt-un infiltrat care trebuie dezorganizat. Dificultatea const n a nu
fi agresiv
fa de structurile vasculare, si asa prost ntreinute de fibrozarea tisular n care ele sunt
prizoniere.
Toat fineea maseurului ine de capacitatea sa de percepie a acestor zone dure si de
capacitatea
de adaptare a manevrelor: prea lejere, sunt ineficace, prea dure risc s provoace echimoze si
distrugeri
nedifereniate care pot explica anumite reveniri n for a celulitei dup primul rezultat
satisfctor.
Aceast remarc este deosebit de important atunci cnd mna este nlocuit de aparate, orict
de
39
sofisticate ar fi ele. Este important s se cear o participare activ progresiv nainte de orice
schimbare de

poziie, participare bazat pe o respiraie costo-diafragmatic din ce n ce mai ampl,

persoana fiind
nvat nainte de nceperea masajului aceast tehnic respiratorie. Acest tip de masaj se
nscrie cteodat
ntr-un context psihologic delicat, de aceea este important s se dea masajului un aspect plcut
si
confortabil.
Masajul esutului conjunctiv
Sub numele original Bindegewemassage aceast tehnic regrupeaz mai multe concepte dintre
care menionm: Dicke, Kolhrausch, Teirich-Leube. Efectele reflexe de ordin nervos
(simpatice) si umoral
(endocrin), au trezit deseori interesul practicienilor. Componenta mecanic, suport al aciunii
reflexe este
ntotdeauna asociat acesteia, chiar dac participarea sa nu este dect accesorie. Presiunea
liniar apsat
este folosit n caz de: alipire de fund de sac capsular, aderene sau retracturi (n acest caz,
apsarea este
mai puternic). Acest procedeu poate fi folosit s n cadrul masajului general, n afara oricrei
noiuni de
reflexologie.
Locul masajului reflex n masoterapie.
Este contraindicat adugarea unui alt act terapeutic pentru c astfel am diminua rezonana
reflex,
dar trebuie remarcat c :
- Pe de o parte dac evaluarea duce la o centrare a abordrii terapeutice pe masajul refloxogen
am
putea, bineneles, s facem numai acest lucru. Dac evaluarea ne arat c exist si alte
probleme de tratat,
este indispensabil s ne ocupm de ele. Acestea se pot suprapune sau separa n funcie de
evoluia strii
pacientului si de predominana afeciunilor.
- Pe de alt parte, problema de timp intervine n dou feluri, att ca generator de oboseal
pentru
pacient dac sedina se prelungeste, ct si din punct de vedere al planificrii sedinei, dac
practicianul a
prevzut si alt gen de tratament n cursul acesteia. Ca o indicaie, construcia de baz dureaz
5-10 minute
si extinderea la planul posterior al trunchiului necesit n jur de 20 de minute n total.
Reaciile imediate
Desi pot exista reacii variate, dou sunt cele mai frecvente: (1) senzaia de tiere (obligatorie
pentru Teirich Leube, pe care pacientul o semnaleaz avnd senzaia c terapeutul
utilizezeaz unghia
(2). De obicei presiunea las n urm o nrosire liniar a pielii, cteodat urmat de o usoar
inflamare
alburie a pielii. Acest fenomen la nivelul pielii traduce o hiperemie cu secretie histaminic.
Reaciile sunt
atenuate sau inexistente pe prile sntoase ale esutului conjunctiv si mult mai marcate pe
prile care

reflect o anomalie. Se poate produce o transpiraie intempestiv la nivelul axilelor.

In cursul sedinei, oboseala poate fi exprimat de pacient verbal, sau se poate traduce printr-o
relaxare a poziiei coloanei vertebrale. Durata sedinei se va adapta toleranei pacientului.
Pot exista mai multe metodologii, n funcie de autori. Putem propune o atitudine de mijloc,
daca
procedm dupa Dicke, de a ncepe printr-o construcie de baz, dup care se abordeaz zonele
complementare. Schematic putem avea patru cazuri :
1. Efectul urmrit este general si important: sedina ncepe cu construcia de baz, apoi se
extinde
la trunchi si membre.
2. Efectul urmrit este general si de importan moderat: sedina se poate rezuma la
construcia de
baz.
3. Efectul urmrit este local si important: masajul ncepe cu construcia de baz si continu
apoi
cu cea a zonei incriminate.
4. Efectul urmrit este local si de importan moderat: masajul este orientat local.
Planul de tratament ine seama mai mult de reaciile pacientului dect de o tehnic
prestabilit. Tot
ceea ce este descris ca tehnic sau zon poate fi adaptat si nuanat n funcie de observaii si
de evoluia
cazului. Numrul de sedine este variabil, n funcie de diagnostic si de faza n care se afl
pacientul.
Cartografie - Existena unor zone privilegiate.
ntotdeauna exist o marj ntre tehnica de execuie, asa cum este ea descris de autor, si
improvizaie, sau mai exact spus o cercetare care consist n coroborarea simptomelor si a
evoluiei lor cu
40
efectele cunoscute ale unei tehnici. Aici intervine rolul adaptrii, cci determinrile empirice
nu pot fi
dect indicative. Exist, am putea spune, marile ci clasice, iar apoi cercetarea cu rbdare a
cazului, care
permite stabilirea abordrii corecte a unui pacient.
Aciunea la distan
Exist dou nivele: pe de o parte, abordarea zonei lombo-sacrato-fesiere, numit construcie
de
baz, pe de alt parte zonele cunoscute si marcate pe hri. Construcia de baz variaz n
funcie de autori,
ea neexistnd dup Teirich-Leube, a crui abordare este n funcie de consistena si starea
esutului
conjunctiv observat.
Manevrele din cadrul construciei de baz pot fi schematizate dup cum urmeaz :
1. SIPS* SIAS* deasupra crestei iliace (SIPS-spina iliac postero superioar)
2. SIPS SIAS dedesubtul crestei iliace (SIAS-spina iliac antero superioar)
3. SIPI* marele trohanter, ncrucisnd pe fes (SIPI-spina iliac postero inferioar)
4. SIPI marele trohanter,trecnd exact pe sub plica fesier
5. SIPI a cincea vertebr lombar si coccisul
6. Trei sau patru presiuni convergente n unghiul ilio-lombar, spre S1

7. Un traseu secant celui precedent, mergnd de la L3 spre creasta iliac

8. Cteva presiuni liniare pe sacru, oblice n jos si nafar, apoi n jos si napoi
9. Presiuni ntre spaiile interspinoase lombare (n jos si nafar)
10. O presiune cu pulpa degetelor, de la baza anterioar a toracelui pe sarniera T12-L1.
Aciunea local
Se refer la corp n ansamblul su. Exist trei tipuri de manevre: presiunile lungi, cele scurte,
asazise
de acrosaj si, miscrile globale cum ar fi friciunea sau palpare-rulare. La modul general,
presiunile
lungi urmeaz limitele morfologice ale corpului, traiectul sau inseriile musculare, septum-ul
si
aponevrozele. Se adreseaz profilurilor musculare si proeminenelor osoase. Presiunile scurte
sunt
transversale, mai mult sau mai puin apropiate. Manevrele globale sunt lsate la aprecierea
terapeutului, ca
si completarea celor precedente. Aceste manevre urmeaz dup construcia de baz.
Avem astfel:
- Presiuni transversale ntre toate procesele spinoase situate deasupra vertebrei T12
- Presiuni n jurul omoplailor (pe margini si apoi supra- si subiacent spinei)
- Presiuni intercostale n fiecare spaiu
- Presiuni interscapulare plecnd de la un acromion la altul. ntr-o parte se trece pe dedesubtul
lui
C7, iar n cealalta pe deasupra acestei vertebre.
- Presiuni axiale n dreapta si n stnga coloanei, pe lungime
- Presiuni suboccipitale de-a lungul liniei nucale superioare.
- Lucru specific pe o zon afectat.
Pentru partea anterioar a trunchiului, menionm :
- Presiuni la nivelul claviculelor; Presiuni la nivelul muschilor pectorali sau pe conturul snului
la
femei; Presiuni de o parte si de alta a liniei mediane a sternului;Presiuni intercostale ;Presiuni
abdominale
urmnd morfologia muschilor si inseriile lor.
Schema de tratament a membrelor. La membre este suficient s urmm reliefurile musculare,
septurile lor de separare, delimitrile lojelor. Acest lucru este valabil si la extremiti, inclusiv
lojele
dorsale, palmare sau plantare si falangele.
Schema de tratament a feei. Presiunile sunt identice, dar de o intensitate mai mic, datorit
dimensiunilor musculare reduse si fragilitii tegumentelor. Ele urmresc morfologia osoas si
reliefurile
musculare.
Masajul reflexogen al piciorului
Potrivit Institutului Internaional de Reflexologie creat de Eunice Ingham n 1973, energia
circul
n permanen de-a lungul canalelor din corp, care se termin n punctele reflexe ale minilor
si
41
picioarelor. Cnd acest flux de energie nu ]ntlneste niciun obstacol, persoana respectiv se
afl ntr-o

stare de sntate bun, dar dac fluxul e blocat de o tensiune sau congestie, persoana devine
bolnav.
Tratnd reflexele se distrug blocajele, iar sistemele si regsesc armonia.
Principiile de baz ale acestei stiine sunt urmtoarele:
a) Teoria zonelor, care consider c exist 10 zone sau canale care traverseaz corpul
longitudinal
de la picioare la cap, 5 de fiecare jumtate a corpului, cte una pentru fiecare deget de la mn
si picior.
Toate organele, glandele sau segmentele corpului au reflexul propriu ntr-o anumit zon a
piciorului, iar dac tratnd piciorul se remarc existena unui punct dureros, acesta este
semnul unei
tensiuni sau congestii n partea corpului care corespunde punctului respectiv. Dac exist o
blocare a
energiei ntr-un punct sau organ dintr-o zon, toate celelalte organe sau structuri situate n
aceeasi zon
sunt pasibile de mbolnvire ( Marcu, V, Copil, C, 1995).
b) Plansa reflexelor piciorului arat amplasamentul exact al reflexelor diferitelor pri ale
corpului pe plant si pe marginea extern a piciorului. Fiecare talp refelct hemicorpul de
aceeasi parte,
deci organele, structurile, segmentele nepereche vor fi reprezentate numai pe talpa
corespunztoare.
Pentru o mai bun orientare n aflarea zonelor reflexogene trebuie bine cunoscute si reperate
oasele
piciorului, care sunt n numr de 26: 7 tarsiene, 5 metatarsiene, si 14 falange.
Tot pentru o mai bun orientare, talpa a fost mprit n 3 linii imaginare:
- linia diafragmului, care traverseaz piciorul la nivelul capului metatarsienelor,
- linia taliei, care se gseste trasnd o linie imaginar transversal a piciorului, plecnd de la cel
de-al cincilea metatars
- linia clciului, care se gseste deasupra clciului, n locul unde pielea moale si alb devine
mai
nchis si dur, spre talus.
Tehnicile masajului reflexogen
Pentru priza de baz se folosesc ambele mini, una de sprijin care ine ferm piciorul,
permind
astfel relaxarea acestuia si o mn activ, care acioneaz asupra zonelor reflexe, avnd o
miscare
dinamic si fluent. Miscarea nu se realizeaz numai din degete, ci este iniiat din mijlocul
palmei, iar
contactul se realizeaz prin buricele degetelor. Exist mai multe tehnici, derivate din priza de
baz, si
anume:
a.Tehnici de relaxare: 1. Tehnica de rulare dinapoi spre nainte; 2. Flexia diafragmului si a
plexului
solar; 3. Rotaia gleznei
b. Tehnici de baz: 1 Tehnica de baz a policelui; 2 Tehnica de baz a indexului: 3 Tehnica
crosetei; 4 Rotaia reflex
Efectele masajului reflexogen
Principalul si cel mai important efect este relaxarea muscular si nervoas.Un alt efect este

restabilirea armoniei si homeostaziei tuturor funciilor organismului: ameliorarea circulaiei

sangvine si
limfatice; mbuntirea funcionrii sistemului nervos (pacientul va dormi mult mai bine
dup prima
sedin ), reglarea diurezei ; activarea peristaltismului intestinal etc.
Contraindicaiile masajului reflexogen: Strile febrile, bolile infecto-contagioase si
dermatologice;
Tulburrile venoase si limfatice acute; Afeciunile care necesit intervenii chirurgicale;
Tulburrile de
sarcin (n sarcina normal se evit masarea zonei bazinului); Depresiile grave
Tehnici orientale: Shiatsu
Tehnicile utilizate de Shiatsu nu sunt cu mult diferite de cele utilizate de masajul occidental,
dar se
utilizeaz de fapt doar dou tehnici principale: presiunea si traciunile. Cu toate acestea,
Shiatsu este o
form foarte dinamic de masaj, varietatea lui constnd n utilizarea diferitelor segmente
(mini, coate,
genunchi si picioare), n durata si profunzimea presiunii si n poziia membrelor
primitorului.Maseurul
trebuie s fie ct mai natural si destins posibil cnd exercit o presiune, n loc de fora
muscular servinduse
doar de greutatea propriului corp. Mai este necesar ca cele dou mini s fie n permanent
contact cu
corpul primitorului.
42
n Shiatsu presiunea vine din Hara (centrul energiei din abdomenul inferior), indiferent care
ar fi
segmentul utilizat. Aceast presiune este puternic, dar controlat, pentru c energia
executantului este
sensibil la cea a partenerului su. Se utilizeaz, asa cum am mai spus, doar greutatea corpului,
nefcndue
niciun efort. Poziia corpului este foarte important, acesta trebuie s fie destins si stabil.
Genunchii sunt
deprtai pentru sporirea stabilitii, braele sunt drepte pentru ca suportul s fie solid, iar
presiunea nu
vine din umeri, care sunt destinsi, ci din miscarea nainte a bazinului. Cele dou mini ale
maseurului sunt
relaxate, astfel putndu-se exercita o presiune puternic, fr a se ajunge la oboseal.
Segmentele cu care se execut presiunea n Shiatsu sunt:
Policele. Cnd se utilizeaz policele se apas cu pulpa, nu cu extremitatea, iar restul minii
rmne
n contact cu corpul primitorului, att pentru repartizarea greutii ct si pentru a-l linisti pe
acesta.
Faa extern a indexului si intern a policelui. Aceast poziie se numeste musctura
dragonului
si este foarte util celor cu mini suple. Presiunea vine n special de la prima articulaie a
indexului.
Palmele. Palma minii permite exercitarea unei bune presiuni, mai puin precis dect cea a

policelui. Pentru a spori aceast precizie se utilizeaz podul palmei, n timp ce restul minii,
destins fiind,
este tot timpul n contact cu corpul primitorului.
Coatele. Cnd se utilizeaz coatele, se pstrez grnunchii deprtai si centrul de greutate
destul de
cobort, pentru a controla mai bine presiunea. Maseurul trebuie s aib cotul deschis, un cot
ascuit
este dureros. Mna si antebraul trebuie s fie destinse, relaxate, pumnul tensionat fiind
semnul unei
presiuni realizate prin fora muscular, lucru care nu este permis n Shiatsu.
Genunchii. Presiunea genunchilor este puternic, fr a fi dureroas. Maseurul trebuie s fie
asezat
pe clcie, degetele de la picioare fiind flectate si s-si treac greutatea de pe un genunchi pe
altul, fr a
ngenunchea pe cel masat.
Exerciiile de baz n Shiatsu
Pentru nceput, cel care este masat e culcat ventral, cu braele ntinse pe lng corp. Cobornd
de-a
lungul corpului se trateaz mai nti spatele, apoi bazinul si soldurile, gambele, talia, urcnd
apoi din nou
pn la umeri si cap. Cel masat va rsuci frecvent capul, pentru a nu face contractur la muschii
gtului.
Apoi pacientul este culcat dorsal si se vor trata sistematic faa anterioar a gtului, umerii,
faa si capul,
braele, minile, hara, terminnd cu gambele. Cei care au dureri dorsale este de preferat ca
n culcat
dorsal s aib genunchii ndoii.
Contraindicaii: se evit apsarea venelor dac pacientul are varice; nu se practic Shiatsu pe
abdomen n timpul sarcinii; spre sfrsitul sArcinii se evit presiunile puternice pe membrele
inferioare si
nu se utilizeaz Marele Eliminator.
1.Spatele. Se ncepe prin ntinderi ale spatelui, urmate de relaxare. Fiecare maseur trebuie s-si
gseasc ritmul propriu. Se stimuleaz n continuare toate funciile corporale exercitnd o
presiune de
fiecare parte a coloanei vertebrale, cu palmele, apoi cu policele.
2.Bazinul. n aceast zon se va apsa pe gurile sacrate, dup care se vor comprima prile
externe ale feselor.
3.Faa posterioar a membrelor inferioare. Se lucreaz pe un membru, apoi pe cellalt. Se
exercit
o presiune cobornd cu palmele, apoi cu genunchii. Dup ce s-a lucrat asupra gleznei se
mobilizeaz
gamba n 3 direcii. Se abduce si se flecteaz apoi membrul inferior si se exercit o presiune
de-a lungul
feei sale externe. Se calc apoi plantele, nainte de a trata fiecare picior unul dup cellalt.
4.Faa posterioar a umerilor. Pe faa posterioar a corpului, Shiatsu se termin cu
prelucrarea
umerilor. Se apas pe partea superioar a acestora, apoi se realizeaz pivotarea omoplailor.
Se va trece n

continuare la tratarea zonei dintre coloana vertebral si omoplai, iar n ncheiere se relaxeaz
muschii
umerilor cu ajutorul picioarelor maseurului.
Pacientul se ntoarce apoi n decubit dorsal.
5.Faa anterioar a umerilor. Se deschide toracele apsnd pe faa anterioar a umerilor,
apoi se
exercit o presiune n spaiile intercostale pentru a le descongestiona si pentru a redresa umerii
prea
rotunjii. Se aseaz apoi coatele pe genunchi pentru a avea o priz mai bun, lucrndu-se pe
meridianele
43
feei posterioare a gtului si relaxnd ntraga musculatur a acestuia. n ncheiere se face
elongarea
coloanei cervicale.
6.Capul si faa. Se ncepe cu vrful capului, degetele alunec pe pr, trgndu-l usor. Se
maseaz
urechile, dup care se coboar pe punctele feei, n jurul ochilor, pe tmple si pe brbie, apoi
n jurul
nrilor si a gurii, nainte de rentoarcerea la linia median a capului.
7.Membrele superioare si minile. Se trateaz fiecare membru superior pe rnd. Se ncepe cu
faa
intern, minile n supinaie, apoi se lucreaz pe antebra, cu mna n pronaie. Se
tracioneaz degetele si
se trateaz punctul dintre police si index. n ncheiere se scutur braele pentru ca muschii s
se relaxeze.
8. Hara. Cu ambele mini se apas nconjurnd abdomenul inferior n sensul celor de
ceasornic,
apoi se apas usor sub coaste de pe o parte pe cealalt nainte de a cobor de-a lungul liniei
mediane care
duce spre ombilic. n ncheiere se relaxeaz Hara prin apsare n val.
9.Faa intern a membrelor inferioare. Cobornd pn la picior se apas pe faa intern a
gambei,
apoi pe faa anterioar a coapsei. Se mobilizeaz usor rotula si se exercit cu policele o
presiune pe
punctul situat sub genunchi n timp ce cu cealalt mn se apas pe tibie. n ncheiere se face
flexia
plantar si dorsal a piciorului si se trece la tratamentul celuilalt picior.
Plansa meridianelor spatelui
Spatele, n structura sa, reflect starea energiei interne. Zonele plmnilor, pericardului si
cordului
sunt situate ntre omoplai. Meridianele stomacului si Trei Focare se gsesc n stnga liniei
mediane a
spatelui, ficatul si vezica biliar n dreapta. Meridianul splinei este situat ntr-o zon ngust n
dreptul
celei de-a XII-a vertebre dorsale. Durerile dorsale pot revela tulburri n funcioarea organelor
corespondente. Rinichii si intestinele corespund regiunii lombare, iar sacrul corespunde vezicii.
Indexul meridianelor este urmtorul: V - Vezica urinar; VB - Vezica urinar; R Rinichii; IS
-

Intestinul subire; F Ficatul; IG - Intestinul gros; S Stomacul; TF - Trei focare; SP

Splina; P
Pericardul; C - Cordul ; VG - Vasul guvernor; P- Plmnii; VC Vase-concepie.
Principalul meridian este cel al vezicii, care coboar de fiecare parte a coloanei vertebrale spre
regiunea sacrat unde face dou unghiuri nainte de a reaprea n regiunea superioar a spatelui
pentru a
forma meridianul extern al vezicii, paralel cu primul. Meridianul intern are un efect mai mult
fizic, n timp
ce meridianul extern acioneaz mai mult asupra psihicului si asupra emoiilor. Meridianul
vezicii
stimuleaz nervii rahidieni, care sunt legai de activitatea tuturor organelor interne. Practic
fiecare tsubo
(punct) al meridianului vezicii are influen direct asupra alimentrii cu energie Ki (vital) a
altor
meridiane. Punctele situate n regiunea dorsal superioar acioneaz asupra plmnilor si a
cordului.
Punctele situate n partea dorsal inferioar a spatelui acioneaz asupra meridianelor
digestiei, partea
stng fiind legat n principal de stomac, iar partea dreapt de ficat si vezica biliar. Regiunea
lombar e
legat de rinichi, intestinul gros si intestinul subire, n timp ce sacrul e legat de vezic. Cu
puin practic,
examinnd starea coloanei vertebrale si a musculaturii adiacente este posibil stabilirea
anumitor
diagnostice ale funciilor interne. Pentru nceput nu e necesar s se cunoasc exact
corespondenele, fiind
suficient s se coboare n lungul coloanei vertebrale pentru a echilibra Ki ul, rmnnd
bineneles ateni
la reaciile partenerului.
2.2. MIJLOACE AJUTTOARE KINETOTERAPIEI
2.2.1. Termoterapie - Crioterapia
Termoterapia foloseste ca factor terapeutic temperatura cu valori cuprinse ntre 40-80 0 C cu
medii
diferite, ap, aer nclzit, nisip, bi de soare, nmol.
Reguli generale de aplicare: obligatoriu se aplic comprese reci pe frunte, ceaf, precordial; se
aplic nainte de mas; sunt urmate de o procedur de rcire; nu se aplic mai multe proceduri
calde pe zi
(dect cu foarte mult grij); este foarte important supravegherea continu a pacientului.
44
Proceduri din cadrul termoterapiei
1. Baia cu aburi sau cldur umed poate fi general sau parial. Baia general se realizeaz
ntro
ncpere sau dulap special. Se indic bolnavului s stea pe staun cu corpul n dulapul special.
Lsnduse
afar doar capul. Se aplic comprese reci pe frunte, n jurul gtului si precordial. La nceput
temperatura cuprins ntre 38-400C, treptat temperatura creste pn la 50-550C. Pacientul poate
fi hidratat

cu ceai, ap pentru cresterea sudoraiei. Baia de aburi se aplic pe o perioada de maxim 30

minute n
funcie de pacient si scop, astfel:
a.durat scurt 3-5 minute se folosesc ca proceduri pregtitoare de nclzire;
b.durat 10-15 minute folosite n cazul tulburrilor de circulaie;
c.peste 15 minute se administreaz celor cu obezitate, diabet zaharat, traumatisme
posttraumatice
si reumatice.
Contraindicat la copii sub 12 ani, la cei cu debilitate fizic, anemii grave, hemoragii si persoane
cu
vrste de peste 75 ani.
Baia parial folosit n general la persoanele cu vrste de peste 75 ani const n nvelirea
corpului
sau a diferitelor segmente afectate cu un cearsaf fierbinte.
2.Bi de aer cald sau cldur uscat pot fi generale sau pariale. Se desfsoar n aceleasi
condiii ca baia cu aburi. Durata bilor de aer cald este cuprins ntre 10-20 minute, iar
temperatura
aerului este cuprins ntre 60-1200C. Are aceleasi indicaii si contraindicaii ca si baia de
aburi dar nu
elimin transpiraia.
3.Bile de lumin se realizeaz ntr-un loc amenajat sub form de cilindru, semicilindru sau
hexagon prevzut cu 40 de becuri de 60 W si un tremometru. Pacientul este asezat pe un pat,
taburet n
funcie de segmentul care va fi supus bii de lumin. Temperatura aerului ajunge pn la 60800C. Pe
lng rolul temperaturii aerului apare si rolul radiaiilor infrarosii emise de becuri.
4.Bile de soare reprezint expunerea parial sau total a corpului la aciunea direct a
razelor
solare. Atenie, corpul trebuie uns cu soluii sau uleuri speciale. Baia de soare se ncepe n
prima zi cu 5 10 minute pe fiecare parte a corpului, dup care10-15 minute se retrage la umbr. Aceasta se
repet de 3
ori n intervalul orar de 7-11 dimineat si de la 16,30-19 seara. Baia de soare este indicat n
toate bolile
mai puin T.B.C., HTA, Cardiopatie ischemic sau cancer.
5.Sauna procedur cu aer foarte uscat, umiditate 2-9%, temperatura 80-1000C. Sauna se
realizeaz
ntr-o cabin de lemn de brad sau pin cu o suprafa de 10-40 m2 , aportul de cldur 5 cal/min
si
temperatura pielii creste pn la 30-400C. n sauna finlandez se folosesc pietre ncinse care se
umezesc
cu litri de ap care se evapor. Aceasta d senzaia de cldur umed care este mai
suportabil.
Urmeaz flagelarea tegumentului cu nuiele foarte elastice de mesteacm. Sauna este urmat de
un dus rece
cu o durat de aproximativ 10 minute. Sauna este indicat la sportivi ca metod de slbire, la
pacieni

pentru nclzirea organismului. Ea este contraindica la obezi cardiaci si obezi cu

hipertensiune arterial.
6.Bi hiperterme de nmol. Stratul de nmol de 7-10 mm la o temperatur de 470 C, timp de
2030 minute. Gradientul termic este mare, conductibilitatea mic, transferul de cldur spre
tegument este
lent. Socul caloric este intens ceea ce duce la apariia reflexului termocirculant. Nmolurile
pot fi folosite
si n aplicaii de tampoane vaginale
7.Onciunea cu nmol (ungere). Este o cur naturist folosit pe litoral si foloseste nmol
prelucrat din lacurile litorale. Se aplic nmolul pe tegument si se expune la soare n
ortostatism. Se
menine nmolul pe tegument pn si schimb culoarea din negru n cenusiu, aproximativ 30
de minute
pn la o or, dup care se ndeprteaz nmolul prin dus sau baie n mare, urmat de not,
alergare sau
miscri pe loc. n final pacientul se odihneste la umbr ntr-un loc linistit n jur de o or.
Nmolurile sunt utilizate n afeciunile reumatismale; degenerative; ortopedice pre si post
operator;
sechele ca si afeciuni ginecologice cronice si sub acute (inclusiv sterilitate); leziuni de neuron
motor
periferic; boli endocrine hipofuncionale, perivisceritele; afeciuni dermatologice.
8.mpachetri cu parafin Se foloseste parafin alb care se topeste la 65-800C dup care se
rceste pn la 400C. Exist mai multe metode de aplica si anume:
45
- metoda de pensulare pe regiunea dorit, ntr-un strat de 0,5-0,8 cm, cu o durat de 20 minute;
- metoda bilor de parafin au o durat de 5-15 minute, membrul afectat se introduce ntr-un
lichid
de parafin;
- metoda fesilor parafinate, se aplic ca si fesile gipsate si se menin cteva minute;
- metoda mansoanelor cauciucate (cu tava), parafina din tav se aplic pe regiunea afectate,
durata
procedurii 20 minute.
mpachetrile cu parafin se aplic n orice afeciune far faz acut.
Termoterapia sub forma aplicaiilor scurte de ghea pe tegumentul diferitelor pri se
numeste
crioterapie.
Aplicaiile pot fi sub form lichid, solid sau gazoas.
Tehnicile folosite sunt:
a..Comprese reci, acionare prin conducie, temperatura apei fiind de 10C cu buci de
gheat n
ea. Durata de meninere a compresei 2-20 minute.
b.Imersia (scufundarea) unor pri sau ntregul corp n ap. Temperatura apei sub 40C.
Durata
imersiei 20-30 minute.
c.Baia de membre, temperatura apei 2-30 C cu durat de 4-10 minute.
d.Masaj cu ghea n general indicat n refacerea circulaiei, n combaterea durerii si n
cazuri de

contuzii la sportivi.Durata masajului cu ghea variaz ntre 2 si 20 de minute

Flux de aer rece pe tegument sau spray rece (clorur de etil sau Kelen) folosit la sportiv n
cazuri
de contuzii.
Efectele fiziologice ale recelui:
- produce vasoconstricie; produce o hiperemie reactiv; scade viteza de transmisie a
influxului
nervos pe nervii motori musculari; produce inhibiie nervoas periferic; scade metabolismul
celular si
tisular; creste vscozitatea pe structurile conjunctive de colagen; ceea ce contribuie la relaxare;
afecteaz
dexteritatea miscrile de finee.
Indicaiile crioterapiei n funcie de efecte:
- efectul antispastic se indic n orice leziune cranian sau cervical, n contracturi si spasm
muscular, n toate traumatismele acute n primele 15-20 minute;
- efectul antalgic - este folosit n dureri fasciculare, dureri musculare, n bursite, tendinite, n
PSH
n faza acut, n bolile reumatismale adarticulare;
- efectul antiinflamator la infecii locale acute n primele 24 de ore, n combaterea edemului
si a
durerii sau n orice inflamaie.
Contraindicaii
- n cazul persoanelor vrstnice; n afeciuni cardio-vasculare; n sindroame de neuron motor
periferic
2.2.2. Electroterapie
Curentul Galvanic
Curentul electric de frecven zero sau curentul continuu, poart numele de curent galvanic.
Intensitatea curentului poate varia crescnd de la valoarea zero a intensitii pn la un anumit
nivel
(curent continuu ascendent) sau descrescnd spre zero (curent continuu descendent). Dac
aceste cresteri
si descresteri au loc ritmic, curentul ia forma unei curbe ondulatorii si se numeste curent
variabil.
Mecanism de producere: - prin mai multe metode, cele mai importante fiind:
- metodele chimice - elementul clasic de producere a curentului continuu este "pila lui Volta";
- metode mecanice;
- metode termoelectrice;
Proprieti ale curentului galvanic: electroliza, ionoforeza, electroforeza, electroosmoza,
rezistena
tisular sau rezistena ohmic sau rezistivitatea tisular, valorile rezistenei tisulare variaz n
funcie de
natura esuturilor.
46
Efecte fiziologice ale curentului galvanic:
A.asupra fibrelor nervoase senzitive:
- senzaia nregistrat este n funcie de cresterea intensitii curentului aplicat:
furnicturi - nepturi - arsur - durere.
- la polul (+) se induce fenomenul de analgezie, datorat hiperpolarizrii celulei si scderii

excitabilitii acesteia.
- la polul (-) se induce fenomenul de stimulare prin depolarizare a celulei si cresterea
excitabilitii acesteia.
B. asupra fibrelor nervoase motorii:
- la polul (-) se nregistreaz o scdere a pragului de excitaie, nregistrndu-se acelasi
fenomen de stimulare neuromotorie cu cresterea excitabilitii.
C. asupra sistemului nervos central:
- efectele instalate sunt n funcie de polaritatea aplicat
- polul (+) aplicat cranial determin un efect analgezic, descendent,
- polul (-) aplicat cranial determin un efect stimulant, ascendent.
D.asupra fibrelor vegetative vasomotorii:
- vasodilataie superficial si profund,
- aciune hiperemizant, de activare a vascularizaiei (vasodilataie att la nivelul vaselor
superficiale, cutanate ct si la nivelui celor profunde, din straturile musculare)
- eritemul cutanat.
E.asupra sistemului nervos vegetative
- stimulare simpatic sau parasimpatic
Efecte terapeutice ale curentului galvanic: analgezic, excitant, stimulant, vasodilatator, trofic,
rezorbtiv, echilibrant SNV.
Modaliti de aplicare: Galvanizarea simpl; Baia galvanic parial; Baia galvanic
complet;
Ionizarea galvanic (iontoforeza).
Indicaii ale galvanizrii:
- sistem nervos: nevralgii, nevrite, pareze, paralizii, dezechilibre neurovegetative,
- aparat locomotor: mialgii, artroze, reumatism abarticular: tendinite, bursite, epicondilite,
periartrite, artrite de faz stabilizat.
- aparat cardiovascular: arteriopatii stadiile I - II, boala varicoas stadiile I - II, HTA stadiile I II.
- dermatologie: acnee, alergie, ulcere atone, degerturi.
Contraindicaii:
- leziuni de continuitate tegumentar, alergie, intoleran la curent galvanic, tumori benigne,
maligne, infecii tegumentare, TBC cutanat, bolnavi febrili, boli organice decompensate sau
cu risc de
decompensare, pacieni purttori de materiale de osteosintez.
Curenii n impulsuri
ntreruperea curentului continuu - cu ajutorul unui ntreruptor manual (primele aparate) sau
prin
reglare electronic (aparatele moderne) - realizeaz impulsuri electrice succedate ritmic
(singulare sau n
serii) cu efect excitator.
Caracteristici: form, amplitudine, frecven, durata impulsurilor (t) si a pauzei (tp),
modulaia lor.
a. Terapia prin curenii de joas frecven, stimularea contraciei musculaturii striate
normoinervate.
Indicaii: tratamentul musculaturii abdominale hipotone, incontinena sfincterului vezical si
anal,
stri dup traumatisme acute ale aparatului locomotor, grupe musculare disfuncionale din
vecintatea

celor denervate.
b. Terapia musculaturii total denervate: forme de curenti utilizai;
47
- cureni progresivi Lapique cu durate de impuls ntre 100 - 1000 ms si frecvene cuprinse
ntre 1 10 impulsuri pe sec.,
- cureni cu impulsuri trapezoidale - cu intensitate staionar,
- cureni triunghiulari cu fronturi de crestere liniare.
Modul de aplicare al electrostimulrii: - tehnica bipolar; tehnica monopolar.
c. Terapia musculaturii spastice:
Indicaii: spasticitate n pareze, paralizii de origine cerebral, spasticiti consecutive
traumatismelor la nastere, leziuni traumatice cerebrale si medulare (cu excepia paraliziilor
spastice),
pareze spastice n scleroza n plci, hemipareze spastice dup AVC, boal Parkinson.
Contraindicaii: scleroz lateral amiotrofic, scleroza difuz avansat.
d. Stimularea contraciei musculaturii netede: se realizeaz prin aplicarea de impulsuri
exponeniale (impulsuri unice sau serii de impulsuri) cu durat mare (sute de ms.), pauz mare
si frecven
rar (un impuls la 1 - 4 sec.),
Curenii diadinamici
Efecte fiziologice: analgetice, hiperemiante, trofice, resorbtive, dinamogene.
Indicaiile curenilor diadinamici:
aparat locomotor:
- stri posttraumatice: - contuzii, entorse, luxaii.
- ntinderi musculare,
- redori articulare,
- afeciuni reumatice: - artroze reactivate, artrite, mialgii,
manifestri abarticulare;
- tulburri circulatorii periferice - acrocianoz, boal varicoas, stri dup degerturi sau
arsuri, arteriopatii periferice obliterante.
- aplicaii segmentare viznd zonele neuro - reflexe n suferine cu patogenie
neurovegetativ ale stomacului, colecistului, colonului, astm bronsic.
Contraindicaii: fracturi certe sau suspecte, nu se aplic pe regiunea precordial, escoriaii,
plgi,
leziuni dermatologice, alergii la diferite substane decelate anamnestic, evitarea regiunilor n
care sunt
ncorporate piese metalice de osteosintez, endoproteze, sterilete, nu se aplic n stri
hemoragice locale,
tromboze venoase superficiale si profunde, n menstruaie si uter gravid, se evit zonele cu
pierderea
sensibilitii termice.
Curentul electric de medie frecven
Dup Gildemeister si Weyss, curenii de medie frecven prezint frecvene cuprinse ntre
1000
100.000 Hz. Curentul de medie frecven tip NEMEC utilizeaz dou surse de cureni de
medie frecven,
decalai cu 100 Hz. Efectele terapeutice maxime sunt localizate la nivelul de ncrucisare a
celor dou surse

de medie frecven, de amplitudini constante dar cu frecven diferit - 100 Hz.

Efectele fiziologice ale curenilor de medie frecven: excitomotor, vasodilatator, trofic,
resorbtiv,
decontracturant, analgetic, parasimpaticoton, simpaticolitic.
Modaliti de aplicare: interferena plan; interferena spaial
Tipuri de electrozi: - electrozi plac; electrozi punctiformi cu diametrul de 4 mm, pentru zone
mici
de tratat; electrozi pentru ochi, tip masc; electrozi inelari, toracici; electrozi palmari pentru
suprafee
mari; electrozi cu vacuum
Indicaii terapeutice: traumatologie (contuzii, entorse, luxaii, fracturi, hematoame
posttraumatice);
reumatologie (artrite, artroze, reumatism abarticular: tendinite, bursite, entezite, fibromialgii);
neurologie
(nevralgii, nevrite, pareze, paralizii); afeciuni vasculare ( arteriopatii periferice stadiul I II,
varice
stadiul I-II); ginecologie ( anexite, metroanexite nespecifice); gastroenterologie: - dischinezii
biliare, boal
ulceroas, enteropatii funcionale);
Contraindicaii: leziuni dermice de continuitate, infecii, procese inflamatorii purulente, stri
febrile, implante metalice, tumori benigne, maligne, tuberculoz, aplicaii pe aria precordial.
48
Curentul electric de nalt frecven
Aplicarea terapeutic a cmpului electric si magnetic de nalt frecven si a metodelor
electromagnetice (unde decimetrice de 69 cm si microunde de 12,25 cm) cu frecvene peste
300 KHz
reprezint terapia cu nalt frecven. Curenii de nalt frecven sunt cureni alternativi
cu o frecven
medie mai mare de 500.000 oscilaii/ sec.
a. Undele scurte
Curentul de nalt frecven cu lungimi de und cuprinse ntre 10 si 100 m si frecven
cuprins
ntre 10 MHz - 100 MHz reprezint undele scurte. Se mai numesc unde decametrice.
Proprieti ale curenilor de nalt frecven.
- frecven foarte mare,
- produc importante fenomene capacitive si inductive,
- produc energie caloric (utilizat n terapie),
- nclzesc puternic corpurile metalice si soluiile electrolitice,
- transmit n mediul nconjurtor, la distane foarte mari unde electromagnetice de aceeasi
frecven cu a curentului care le-a generat.
Efectele fiziologice ale curenilor de nalt frecven: nu au aciune electrolitic si
electrochimic
(nu produc fenomene de polarizare; nu provoac excitaie neuromuscular; efecte calorice de
profunzime
fr a produce leziuni cutanate; efecte metabolice: creste necesarul de O2 si de substrat nutritiv
tisular,
creste catabolismul; efecte asupra circulaiei: hiperemie activ, vasodilataie general,
scderea tensiunii

arteriale,
- efecte asupra sistemului nervos: - SNC - efect sedativ
- SN periferic - excitabilitate crescut.
- efecte musculare: scade tonusul muscular pe musculatura hiperton,
- creste capacitatea imunologic a organismului,
- efect terapeutic deviat din aciunea cldurii: - hiperemizant, analgetic, miorelaxant antispastic,
activarea metabolismului.
Modaliti de aplicare: metoda n cmp condensator si metoda n cmp inductor
Indicaii generale:
- reumatologie: - reumatism degenerativ, reumatism inflamator cronic, reumatism abarticular,
sechele posttraumatice
- neurologie: - SN periferic - nevralgii, neuromialgii, unele nevrite, pareze si paralizii,
- SNC - unele cazuri de scleroz n plci, sechele dup poliomielit, mielite si
meningite.
- aparat cardiovascular: - angine pectorale fr form de afectare miocardic sau insuficien
cardiac, tulburri ale circulaiei venoase periferice ale membrelor.
- aparat respirator: - bronsite cornice, sechelele pleureziilor netuberculoase, pleurite, astm
bronsic
ntre crize.
- aparat digestiv: - spasme esofagiene, gastroduodenale, intestinale cu caracter funcional,
constipaii cronice, diskinezii biliare.
- aparat urogenital: - hipertrofii de prostat, colici nefretice, epididinite, unele nefrite acute cu
anurie.
- ginecologie: - metroanexite, parametrite cronice, steriliti secundare, unele mastite.
- ORL: - sinuzite, rinite cronice, faringite, laringite, otite externe, catarul oto - tubular.
- oftalmologie: - orgelet, iridociclite.
- stomatologie: - dureri postextracii dentare, gingivite.
- dermatologie: - furuncule, panariii, abcese ale glandelor sudoripare (hidrosadenite)
- endocrinologie: - dereglri ale hipofizei, tiroidei, suprarenalei.
49
Contraindicaii: procese inflamatorii acute cu supuraii, manifestri acute ale afeciunilor
reumatice, afeciuni cu tendine la hemoragii, procese neoplazice, prezena pieselor metalice
intratisulare,
implant de pace-maker cardiac, ciclu menstrual si sarcin.
b.Diapulse
Terapia cu nalt frecven pulsatil generat de aparatul DIAPULSE furnizeaz cureni de
nalt
frecven cu urmtoarele caracteristici: frecven de 27,12 MHz, lungimea de und de 11 m,
durata unui
impuls de 65 s, impulsurile sunt separate de pauze de 25 s, mai mari dect durata impulsului,
frecvena
impulsurilor este dozat n 6 trepte: 1- 6, intensitatea energiei de lucru a aparatului este
cuprins ntre 293
si 975 W.
Efecte biologice importante: - echilibrarea pompelor ionice membranare celulare, echilibrarea
si

stimularea nivelelor energetice celulare, stimularea metabolismului celular - faza anabolic,

stimularea
aprrii nespecifice, efect antialgic, efect antihemoragic, accelerarea circulaiei capilare, efect
antispastic
pe musculatura neted.
Indicaii: aparat locomotor: (fracturi, algoneurodistrofie, reumatism cronic degenerativ,
reumatism
abarticular, bursite, tendinite, tenosinovite, capsulite, entezite, reumatism inflamator; aparat
cardiovascular (arteriopatii periferice, ulcere varicoase); aparat respirator (bronsite acute,
faringite acute;
aparat digestiv (gastroduodenite acute, ulcere gastroduodenale, colite, rectocolit
ulcerohemoragic;
aparat urogenital (cistite acute, pielonefrite acute, inflamaii pelvine nespecifice ORL: sinuzite acute,
sinuzite cronuce acutizate); stomatologie (gingivite, stomatite, poiree alveolar); dermatologie
(escare,
ulcere de decubit, leziuni de continuitate, cicatrice hipertrofic, arsuri, celulite).
Contraindicaii: - purttorii de stimulator cardiac.
Ultrasunetul
Urechea uman percepe sunetele a cror limit superioar de percepie este de cca 20000
oscilaii/
secund. Vibraiile mecanice pendulare - reprezentnd sunetul - ce depsesc aceast limit
poart numele
de ultrasunete (au o frecven apreciat la 50000 Hz - 3000000 Hz). Ultrasunetele furnizate de
aparatele
folosite n fizioterapie au o frecven cuprins ntre 800 - 1000 Hz.
Mecanisme de producere: procedee mecanice, procedee magnetice, procedeul piezoelectric.
Efecte fiziologice ale ultrasunetului:
- analgetice - realizate prin intermediul SNC, efect miorelaxant, aciune hiperemiant,
activarea
circulaiei sangvine, aciune asupra SNV, inhibarea aciunii glandei hipofize, efecte
fibrolitice (legate de
fenomene de fragmentare si rupere tisular), efecte antiinflamatorii, aciune vasomotoare si
metabolic.
Indicaii generale:
- afeciuni reumatismale: - reumatism degenerativ, reumatism inflamator cronic, reumatism
abarticular.
- traumatologie:- fracturi recente, ntrzierea formrii calusului, contuzii, entorse, luxaii,
hematoame, posturi vicioase, scolioze, deformri ale piciorului.
- dermatologie: - cicatrici cheloide, plgi atone, ulcere trofice ale membrelor.
- afectri ale esutului de colagen: - fibrozite, dermatomiozite, sclerodermie, retracia
aponevrozei
palmare Dupuytreu.
- neurologie: - nevralgii si nevrite, sechele nevralgice dup herpes Zoster, nevroamele
amputaiilor, distrofie muscular progresiv, sindroame spastice si hipertone.
- afeciuni circulatorii: - arteriopatii obliterante, boala Raynoud.
- afeciuni din cadrul medicinii interne,
- ginecopatii.

Contraindicaii:
Contraindicaii generale: modificri tegumentare, diverse afeciuni cutanate, tulburri de
sensibilitate cutanat, tulburri de coagulare sangvin, fragilitate capilar, stri generale
alterate, casexii,
50
tumori n toate stadiile evolutive (pre/postoperator), tuberculoza activ, stri febrile, fenomene
inflamatorii acute, reumatism articular acut, insuficien cardio - respiratorie, insuficien
coronarian,
tulburri de ritm cardiac, suferine venoase ale membrelor tromboflebite, tromboze, varice,
calcifierea
progresiv a pereilor arteriali: ateroscleroz.
Contraindicaii speciale: aplicarea ultrasunetelor pe zone corespunztoare unor organe si
esuturi
precum: creier, mduva spinrii, ficat, splin, uter gravid, glande sexuale, plmni, cord si
marile vase,
aplicaii pe zonele de crestere ale oaselor la copii si adolesceni.
Fototerapia
Fototerapia sau "terapia cu lumin" reprezint utilizarea aciunii asupra organismului a
energiei
radiante luminoase. Ea poate fi: - natural (lumina solar), artificial (furnizat de spectrele de
iradiere
emise n anumite condiii de corpurile nclzite). Utilizarea luminii n scop terapeutic =
helioterapie.
Proprietile fundamentale ale luminii:
- propagarea rectilinie ntr-un mediu omogen, reflexia luminii este rentoarcerea ei n mediul
din
care provine, raza reflectat fiind n acelasi plan cu raza incident; unghiul de reflexie egal cu
unghiul de
inciden,
- refracia este deviaia pe care o sufer raza de lumin la trecerea ei prin suprafaa de
separare a
dou medii cu densiti diferite,
- lipsa perturbaiei reciproce (cnd fasciculele se intersecteaz, ele se propag independent),
interferena este fenomenul de "compunere" a undelor luminoase cu aceeasi direcie de
propagare (bande
luminoase si ntunecate),
- difracia este fenomenul de curbare a traiectoriei luminii n regiunea umbrei geometrice,
polarizarea este dependena intensitii razelor luminoase reflectate fa de orientarea
planului de
inciden.
Mecanism de producere:
Emisiunea de energie de ctre corpuri se face prin:- incandescen, luminescen. Cele dou
teorii
asupra naturii luminii sunt: teoria ondulatorie si teoria corpuscular, fotonic sau cuantic.
Radiaiile
luminoase propriu - zise, care fac obiectul fototerapiei sunt:
- radiaiile infrarosii,
- radiaiile vizibile,

- radiaiile ultraviolete.
Radiaiile infrarosii (RIR)
Sunt denumite si radiaii calorice, avnd lungimi de und cuprinse ntre 0,76 - 50 micrometri .
Mecanism de producere: sunt emise de corpuri incandescente, de gaze aduse la luminiscen
prin
descrcri electrice n terapeutic se foloseste urmtoarea clasificare:
1. RIR cu lungimi de und cuprinse ntre 0,76 m si 1,5 m - sunt penetrante n funcie de
pigmentaie, gradul de inhibiie, temperatur si doz,
2.RIR cu lungimi de und cuprinse ntre 1,5 m si 5 m, absorbite de epiderm si derm,
3.RIR cu lungime de und mai mare de 5 m, absorbite numai la suprafaa tegumentului.
Efecte fiziologice: aciune caloric (cu ct lungimea de und este mai scurt, cu att aciunea
caloric este
mai profund), vasodilataie arteriolar si capilar (eritem caloric), edem usor al stratului
mucos,
edemaierea papilelor dermice, infiltraii leucocitare perivasculare, cresterea debitului
sangvin, cresterea
metabolismului local si mbuntirea troficitii, activarea glandelor sudoripare,
influeneaz terminaiile
nervoase cu calmarea consecutiv a nevralgiilor.
Mod de aplicare: Bi de lumin general, aplicaii n spaiu deschis.
Indicaii ale terapiei cu RIR:
n spaiu deschis: afeciuni locale nsoite de edeme inflamatorii si staz superficial,
diferite tipuri
de nevralgii, mialgii, tendinite, catarele cutanate, subacute, cronice ale mucoaselor, plgi
postoperatorii,
51
plgi atone, degerturi, eczeme, eriteme actinice, radiodermite, cicatrici vicioase, tulburri ale
circulaiei
periferice, stri spastice ale viscerelor abdominale.
n spaiu nchis: boli cu metabolism sczut: obezitate, hipotiroidie, boli reumatismale
degenerative,
diverse neuromialgii, intoxicaii cronice cu metale grele, afeciuni inflamatorii cronice si
subacute ale
organelor genitale, afeciuni cronice ale aparatului respirator.
Contraindicaii: nu se aplic imediat dup traumatisme, hemoragii recente, risc de hemoragie
gastro - intestinal, inflamaii acute, supuraii, boli si stri febrile.
Radiaiile ultraviolete (RUV)
Radiaii cu lungimi de und cuprinse ntre 0,01 - 0,4 m. n terapie se utilizeaz doar cele
cuprinse
ntre 0,18 0,4 m.
Efecte fiziologice: vasodilatator (eritem), pigmentaia cutanat, exfoliere cutanat, producerea
vitaminei D, efect desensibilizant antialergic, efect antialgic, efect de stimulare a
electropoiezei, efect
bactericid, virucid, efect psihologic, resorbia edemelor superficiale, stimularea catabolismului
si sudaiei.
Mod de aplicare: Iradieri generale, iradieri locale:
Indicaii generale:

- dermatologie: - alopecii, pelad, psoriazis, acnee, cicatrici cheloide - iradieri de 1 - 2

sptmni,
eczeme (stadii subacute, cronice), furuncule si furuncul antracoid, degerturi, eritemul pernio,
herpes
zoster (Zona), lupus vulgaris, ulcere cutanate, ragade mamelonare, piodermite, prurigouri,
micoze
cutanate.
- pediatrie: - rahitism, spasmofilie, astm bronsic, debilitate fizic, craniotabes.
- reumatologie: - artrite reumatoide, artroze, periartrite, nevralgii, sindrom AND.
tuberculoz
- alte afeciuni: - sindroame neurovegetative, tulburri endocrine, afeciuni ORL, afeciuni
obstetrico - ginecologice.
Contraindicaii: tuberculoza pulmonar activ, neoplazii, casexii de orice cauz, inaniia,
cardiopatii decompensate, insuficien cardiac, insuficiene hepatice si renale, stri
hemoragice,
hipertiroidia, diabet zaharat, pacieni nervosi si iritabili, sarcina, tulburri de pigmentare,
hipertensiune
arterial consecutiv, fotosensibiliti cutanate solare.
Terapia cu laser
LASER reprezint iniialele pentru LIGHT AMPLIFICATION by STIMULATED
EMISSION of
RADIATION, adic AMPLIFICAREA LUMINII prin EMISIE STIMULAT de RADIAIE.
Lumina laser este complet monocrom, prezint o singur lungime de und, complet coerent,
absolut orientat, undele laser fiind perfect identice n timp si spaiu.
Parametrii fizici de baz n laseroterapie: lungimea de und, puterea, frecvena, densitatea de
putere
Efecte ale terapiei cu laseri atermici: analgetic, miorelaxant, antiinflamator, trofic, resorbtiv,
bactericid, virucid.
Indicaii terapeutice ale laserilor atermici: traumatologie ( fracture, rupturi musculare,
hematoame
musculare constituite, miozita calcar posttraumatic, entorse, luxaii, tendinite
posttraumatice,
axonotmesis, arsuri; dermatologie (dermitele acneiforme, eczeme, herpes simplex, herpes
zoster,
psoriazis); O.R.L.( amigdalite, faringite, sinuzite, tinitus); Stomatologie (gingivite, peridontite,
nevralgii
dentare, stomatite aftoase); Reumatologie (poliartrit reumatoid, spondilit anchilozant,
artroze,
tendinite, bursite); Neurologie ( nevralgie trigeminal, pareze, nevrite).
Contraindicaii:
A. Contraindicaii absolute: iradierea direct a globilor oculari cu risc de inducere a
retinopatiei
degenerative, iradierea tumorilor maligne sau potenial maligne, stri febrile.
B. Contraindicaii relative: pacieni cu afeciuni psihice epilepsii, sindroame nevrotice
52
Pacieni cu mastoz chistic, hipertiroidism, pacieni sub tratament steroidian, sarcin,
pacieni cu
implanturi cohleare.

Terapia prin cmpuri magnetice de joas frecven

Un cmp magnetic este produs de un curent electric sau de un cmp electric.Cmpul magnetic
produs de un curent electric prezint aceiasi parametri fizici caracteristici curentului electric
generator.Intensitatea cmpului magnetic - densitatea liniilor de for magneric - se msoar
n T (tesla),
n subuniti mT (militesla).
Aparatul MAGNETODIAFLUX este un produs romnesc, alctuit dintr-un generator de cmp
magnetic de joas frecven, trei bobine si cabluri aferente, avnd urmtorii parametrii:
- frecven de 50 si 100 Hz,
- intensiti fixe: - 4 mT bobina cervical,
- 2 mT bobina lombar,
- 20- 23 mT bobina localizatoare.
Efectele terapiei cu cmpuri magnetice de joas fregven - MAGNETODIAFLUX A. Formele continue nemodulate: efect sedativ, efect simpaticolitic, efect trofotrop.
B. Formele ntrerupte: efect excitator, efect simpaticoton, efect ergotrop.
Alegerea formelor de aplicare - continuu, ntrerupt, sunt n funcie de afeciunea de baz,
tipul
constituional si reactivitatea neurovegetativ individual, bioritmul subiectului.
Indicaiile terapiei prin cmpuri magnetice de joas frecven:
A. Afeciuni reumatismale: reumatism cronic degenerativ, reumatism abarticular, inflamator.
B. Sechele posttraumatice: plgi, contuzii, hematoame musculare, entorse, rupturi
musculotendinoase, postfracturi, consolidarea fracturilor.
C. Afeciuni neuropsihice: nevroze, distonii neurovegetative, hemiplegii, paraplegii, boala
Parkinson.
D. Afeciuni cardiovasculare: boli vasculare periferice funcionale ( boala Raynaud,
sindromul
Raynaud, acrocianoza); boli vasculare periferice organice (trombangeita obliterant,
ateroscleroza
obliterant a membrelor, arteriopatia diabetic)
E. Afeciuni respiratorii: astm bronsic, bronsit cronic.
F. Afeciuni digestive: gastrite cronice, ulcere gastroduodenale cornice, tulburri de motilitate
biliar.
G. Afeciuni endocrine: diabetul zaharat tip II, hipertiroidia.
H. Afeciuni ginecologice: dismenoreea, metroanexite cronice nespecifice, cervicite cronice
nespecifice, tulburri de climax si preclimax.
Contraindicaiile terapiei prin cmpuri magnetice de joas frecven: purttorii de stimulatori
cardiaci, sindroame hipotensive, ateroscleroza cerebral avansat, stri hemoragice, anemii,
boli
infecioase, stri febrile, insuficiene: renal, hepatic, cardiac, pulmonar, psihoze,
epilepsie, sarcin.
2.2.3. Hidroterapia
Hidroterapia este o metod fizioterapeutic, care utilizeaz aplicarea, sub diferite forme de
administrare, a apei pe piele, n scopul cresterii rezistenei organismului, normalizrii
funciilor sale
alterate si combaterii anumitor manifestri din patologia uman.
Principalele proceduri hidroterapeutice sunt reprezentate de :
- friciuni si splri; comprese; cataplasme; mpachetri; bi; dusuri, afuziuni.
Toate procedurile din cadrul hidroterapiei este indicat s fie efectuate nainte de mas fii

obligatorie evitarea congestiei capului prin udarea feei sau folosirea unei comprese reci pe
frunte.
Friciunile sunt proceduri hidroterapeutice care constau n friciunea unei regiuni ale
corpului cu
un prosop nmuiat n ap cald sau rece. Se mbin n acest fel aciunea cumulat a
excitanilor termici si
mecanici, ceea ce d o reacie vascular rapid si intens. Dup terminarea procedurii, zona
fricionat se
53
acoper cu un cearceaf. Friciunile se pot efectua cu ap cald, rece sau cald alternativ cu
rece. Dup
suprafaa pe care se acioneaz, friciunile sunt pariale (doar pe anumite suprafee ale
corpului) sau
complete. n ultima eventualitate, procedura hidroterapeutic se execut succesiv ntr-o
anumit ordine:
picioare, spate, torace, abdomen, mini. Pe msur ce se execut friciunea pe o anumit
regiune, restul
corpului este nvelit n cearceaf, pentru a se mpiedica pierderile de cldur suplimentare.
Friciunile
pariale sunt indicate n stri febrile (procedur repetat de 3-6 ori pe zi) insuficien
circulatorie
periferic, pareze si paralizii, astenie, surmenaj, convalescen dup boli febrile, reumatrism
degenerativ
(pentru a preveni recidivele), bronsit cronic si staza pulmonar.
Indicaiile acestora rezult din aciunea lor asupra organismului : intensitatea
metabolismului,
ameliorarea funciei aparatului cardiovascular, exitarea sistemului nervos. Din astfel de
considerente,
friciunile complete se prescriu n tratamentul obezitii si al unor complicaii ale acesteia.
Splrile reprezint proceduri hidroterapeutice prin intermediul crora se realizeaz excitarea
pielii, doar prin stimuli termici. Ele constau din nmuierea n ap a unui prosop si splarea unor
regiuni ale
corpului. Zonele respective sunt sterse la sfrsitul procedurii si acoperite pn se nclzesc. Au
indicaii n
strile febrile, psihastenie, surmenaj, pareze si paralizii.
Compresele sunt proceduri hidroterapice care constau n nvelirea unei pri sau a ntregii
suprafee a corpului cu o estur umed, acoperit la rndul ei cu alta, ru conductoare de
cldur, n
scopul de a menine ct mai mult timp reacia iniial. Compresele se pot aplica pe cap, pe
gt, torace,
abdomen, trunchi, picioare, degete, etc. n funcie de temperatura apei folosite, compresele
sunt reci sau
calde.
Cataplasmele sunt procedee hidroterapice care constau n aplicaii locale cu diverse
substane
umede, ce au temperaturi variabile. Aciunea lor este asemntoare compreselor, ns, datorit
asocierii
excitaiei chimice (deinute de substana aplicat pe piele), efectele sunt mai pronunate.

n funcie de materia ntrebuinat cataplasmele sunt de mai multe feluri:

1.cele care folosesc plantele medicinale, se obin prin fierberea acestora
2.cele cu tre, tarele se fierb se storc si se introduc ntr-un scule
3.cele cu fin de mustar se obin prin amestecul acesteia cu apa usor cldu pn de
formeaz o
past, care se introduce ntr-un scule si se aplic pe regiunea bolnav. Se nltur cnd
pielea se
nroseste sau cnd apare senzaia de arsur. Cataplasmele au aciune antispastic, revulsiv si
resorbitiv.
Principalele lor indicaii terapeutice sunt: durerile musculare si articulare, nevralgiile,
inflamaii acute si
cronice ale organelor abdonimale si toracale, spasmele musculare.
mpachetrile sunt procedeele care contau n nvelirea unei pri a corpului sau a ntregului
corp
ntr-un cearceaf umed, peste care se aplic o ptur. Iniial, n regiunea interesat se produce o
exitaie
rece urmat de vasoconstricia vaselor pielii. Dup un timp apare nrosirea si nclzirea pielii,
urmat de o
transpiraie abundent. Durata unei mpaghetri este de 1-1,5 ore.
Efectul lor terapeutic const n calmarea bolnavului si reducerea fenomenelor inflamatorii. Prin
transpiraiile abundende pe care le produc si gsesc indicaia n tratarea unor afeciuni
febrile.
Bile sunt cele mai rspndite proceduri hidroterapice. Bile se pot face cu ap simpl, fie cu
ap
mbogit cu substane chimice, plante medicinale, sau gaze (bile medicinale). Mai exist,
de asemenea,
bile cu abur.
Bile se mpart n complete (generale), ct se afund tot corpul n ap si locale (pariale) cnd
este
supus mbierii numai o parte din corp. Temperatura apei este variabil, putnd fi folosit apa
rece (pn
la 20 C), cald (39-40 C) si fierbinte ( peste 40 C). Bile cu ap simpl sunt practic cele mai
frecvent
utilizate. Durata lor este de 5-30 minute si pot fi complete sau pariale. Cele complete, din
cauza excitaiei
pielii ntregii suprafee a corpului, induc modificri ale circulaiei sanguine cu pericol de
suprasolicitare a
sistemului vascular cerebral. Din aceste considerente, nainte de baie, capul si faa se spal cu
ap rece,
sau se acoper capul cu un servet nmuiat n ap rece.
Bile complet reci, avnd efecte stimulatorii asupra respiraiei, circulaiei, metabolismului
si
sistemului nervos, sunt indicate n scop de fortificare si de stimulare a metabolismului general
n obezitate
54
si stri febrile. Sunt contra indicate la bolnavii cu insuficien cardiac, arterosleroz, si
psihoze cu
agitaie.

Bile complet calde se pot face pe o durat de pn la 15 min. Ele duc la cresterea
temperaturii
organismului, excitarea sistemului nervos central si a aparatului cardio-vascular, ct si la
accentuarea
metabolismului. Efectele bii calde pot fi completate atunci cnd se execut n ap diferite
miscri (ale
minilor, picioarelor , coloanei vertebrale) sau cnd se asociaz masajul sudacvatic al regiunii
bolnave.
Indicaiile acesteia sunt : artritele cronice, spondilita anchilopoietic, anchiloze dup
traumatisme,
rigiditate muscular, pareze, paralizii. Uneori, baia se poate face n czi speciale, n care apa
circul n
curent continuu si sub presiune. Aceasta imit ntr-o oarecare msur, bile efectuate n apele
curgtoare
al cror efect de vioiciune, vitalitate si renprosptare a organismului este deja cunoscut.
Durata mbiere este de 10 min si temperatura apei ntre 20 - 30 C. Este indicat n toate strile
de
scdere a forei fizice si intelectuale, n neurastenie, constipaii cronice simple, etc. Un alt
mijloc de
efectuare al bii este reprezentat de cresterea progresiv a temperaturii acesteia. Se ncepe de
obicei de la
350 C pn la 40-450 C , pe o durat de 15 - 60 minute. Aceast procedur determin o
puternic sudoraie,
motiv pentru care este indicat n intocxicaiile cronice. Se recomand deasemenea n
obezitate, artroze,
nevralgii, artrite cronice.
Bile cu ap simpl pot fi efectuate si pe poriuni limitate ale corpului. Durata bilor cu ap
rece
este de 1-5 minute si a celor calde de 10-20 minute. Se utilizeaz frecvent bi cu temperatura
accendent.
Baia de mini, efectuat cu ap cald, se indic n angina pectoral, arteroscleroza incipient,
hipertensiunea arterial si artrite cronice ale membrelor superioare.
Baia de picioare efectuat cu ap rece, se indic n congestiile cerebrale (datorit
paralelismului
vasomotor ntre vasele membrelor inferioare si cele ale creierului) migrene, piciorul plat
dureros, pareze
ale membrelor inferioare.
Bile calde ascendente la membrele inferioare se recomand n angina pectoral, arteriopatii
obliterante periferice, nevralgie sciatic, spasme musculare si artroze ale picioarelor.
Bile de sezut au o importan particular n tratarea diverselor afeciuni din aceast regiune
a
corpului. Cele reci (pn la 20 C), se recomand n constipaii sigmoidiene si hemoroizi iar
cele calde n
anexite cronice, apendicite cronice, endometrite cronice, cistite, prostatite cronice, colici renale,
dismenoree, artroze ale vaselor bazinului,etc.
Bile de sezut alternante, prin proprietile lor stimulante si tonifiante asupra musculaturii
pelviene, se recomand n prolapsul uterin, atonii uterine, constipaii cronice simple.
Bile medicinale se pot face cu substane chimice anorganice si cu plante medicinale.

Dintre substanele chimice anorganice cele mai ntrebuinate sunt sarea, sulful, srurile de
potasiu,
sublimatul si sulfatul de fier. Ca plante medicinale se folosesc malul, florile de fn, plantele
aromatice,
extractele de brad, coaja de castan si stejar, mustarul,etc. Bile cu extract de brad, plante
aromatice si flori
de fn, acioneaz prin uleurile eterice pe care le conin si excit terminaiile nervoase din
piele. Ele au o
aciune linistitoare asupra sistemului nervos. Sunt indicate n durerile si spasmele musculare,
artroze,
nevralgii si nevrite, neurastenie.
Bile gazoase sunt bi a cror ap este saturat cu substane gazoase. n aceste proceduri, pe
lng
aciunea excitant a temperaturii apei si a presiunii sale hidrostatice, intervine excitaia
gazului din ap,
care adernd la piele, exercit asupra ei un masaj. Exist bi gazoase naturale cu bioxid de
carbon,
hidrogen sulfurat etc. n hidroterapie se prepar n mod artificial acest fel de bi. Prin aciunile
lor, sunt
indicate n stri nevrotice, tulburri neurovegetative, afeciuni reumatismale si circulatorii.
Bile de abur sunt deosebit de rspndite n lume. Felul n care bile cu aburi acioneaz
asupra
organismului este complex. La nivelul pielii se produce o dilatare accentuat a capilarelor
pielii, a cror
capacitate maxim poate s nmagazineze o treime din sngele circulant. Acest lucru presupune
scoaterea
sngelui dintr-o serie de organe ca ficat, splin, plmni,etc. si implicit decongestionarea lor.
Se realizeaz
totodat o crestere a secreiei sudorale, ceea ce contribuie la eliminarea multor produsi nocivi
de
metabolism, ce mpiedic buna desfsurare a activitii organismului. n plus, bile cu abur au
efecte
55
estetice, sanogenetice, igienice si tonifiante asupra psihicului uman. Acestea sunt obinute
numai dac
procedura hidroterapic este practicat judicios si metodic.
Bile cu abur sunt contraindicate n urmtoarele afeciuni: hipertensiune arterial, afeciuni
pulmonare cronice (bronsit cronic, astm bronsic n criz, emfizem pulmonar,
pneumoconioze, etc.),
insuficien renal cronic, hepatite cronice si ciroze, cardiopatii, boli psihice, boli de piele,
casecsie etc.
Este recomandat ca n zilele de epuizare fizic sau psihic ca si dup ingestia unor mese
copioase, bile cu
abur s fie evitate. Se recomand ca aceste proceduri s se fac progresiv, pentru a realiza o
prealabil
adaptare a organismului la suprasolicitarea impus de baia cu aburi. Dup iesirea din baie, se
face dus la o

temperatur potrivit sau chiar rece, ori se prefer efectuarea unor miscri de not ntr-o
piscin.
Dusurile sunt proceduri hidroterapeutice n care apa sub form de jet, la temperaturi si presiuni
diferite, este ndreptat asupra organismului. Se beneficiaz astfel de combinaia dintre
excitantul termic
cu cel mecanic, ceea ce mreste eficiena procedurii.
Dusurile generale reci (10 150 C), n ploaie, pe durat scurt de 30 -90 secunde, sunt
folosite n
scopul ntririi organismului, mai ales a sistemului nervos si a musculaturii scheletice. Sunt
recomandate
n stri de epuizare fizic sau psihic, neurastenii, obezitate (dusurile reci cresc mobilitatea
grsimulor din
esutul adipos) ct si prevenirea infeciilor acute ale cilor respiratorii superioare.
Dusurile cldue (25 300 C) au un efect calmant si si gsesc utilitatea n strile de agitaie.
Dusurile fierbini (peste 400 C) de durat scurt, sunt excitante, stimulnd sistemul nervos,
musculatura
scheletic si metabolismul. Dusurile alternative combin efectele de scurt durat ale dusurilor
calde si
reci. Datorit aciunii lor puternic excitante sunt folosite n astenii fizice si psihice, insomnii,
stri de
isterie.
Dusul scoian este un procedeu clasic de hidroterapie a crui utilizare a trecut cu succes proba
aspr a timpului, contribuind s rmn un excelent mijloc n tratarea unor afeciuni ca
obezitatea, strile
depresive, parestezii, constipaia cronic aton, astenia fizic si psihic, lombosciatic
cronic. Acest dus
const n proiectarea n jet plin al apei de la o distan de 3 m, la temperaturi 30-40 C timp de
10-15 sec.,
apoi 10 sec. la temperatura de 10-15 C. Acest ciclu se repet de 2-4 ori.
Dusul cu abur reprezent o variant hidroterapeutic cu indicaii pe regiuni limitate ale
corpului,
folosindu-se vapori de ap supra nclzii sub presiune timp de 3-5 minute. Acest procedeu se
poate
combina cu masajul local care se face n timpul aplicrii dusului. Efectele hiperemiante ale
pielii sunt
foarte marcante. Dusul cu aburi se ntrebuineaz n dureri musculare, spondiloze si spondilite
anchilopoietice, amenoree si oligomenoree.
Dusul subacvatic este o combinaie ntre baia complet si efectuarea unui masaj cu un jet de
ap
subacvatic. Are o aciune deosebit de reconfortant, crend celui care l-a practicat o stare de
bun
dispoziie si tonifiere.
Se recomand n spondiloze si spondilite anchilopoietice, nevralgii, sechele dup fracturi,
lucsaii,
entorse, constitaii cronice simple si dureri musculare.
Afuziunile sunt procedee hidroterapeutice care constau n proiectarea unei coloane de ap de
obicei rece, fr presiune, asupra unor suprafee mai mult sau mai puin intinse ale
organismului. Se

influieneaz pe aceast cale circulaia sngelui, respiraia, tonusul muscular si sistemul

nervos.
Procedurile se efectueaz repede si nu trebuie s dureze mai mult de un minut.
Afuziunea piciorelor este indicat n dureri de cap datorate unor tulburri circulatorii
cerebrale,
pareze si paralizii ale musculaturii picioarelor, picioare plate dureroase, varice, senzaia de
amoreal
furnicturi, alternana de cald cu rece la nivelul picioarelor, sindrom posttrombotic.
Afuziunea braelor si spatelui se practic n caz de astenie fizic si psihic, atrofii
musculare
scolioz, constipaie cronic simpl (aton) si tendina la infecii acute repetate la nivelul
cilor respiratorii
superioare.
Un procedeu hidroterapeutic aparte l reprezint cura lui Kneipp. Aceast metod terapeutic
const n alergarea cu picioarele goale, pe o pajiste nverzit acoperit de roua dimineii.
Aceste alergri se
fac gradat n funcie de vrst, de temperament fizic si de starea general a organismului. Se
ncepe prin
56
sedine scurte de 10-15 min, care sunt prelungite n mod treptat pn la o or. Nu trebuie
minimalizat si
faptul c prin intermediul curei lui Kneipp se produce o clire a organismului, datorit
angrenrii acestuia
n practicarea de miscare fizic n mediul natural ambiant.
Dup cum se cunoaste, efortul fizic are nenumrate efecte benefice asupra mbuntirii strii
de
sntate.
Exerciiul fizic n ap are efecte deosebite asupra organismului respectiv: diminu
durerea si
spasmul (contractura muscular); relaxare general si local; menin sau cresc amplitudinea
miscrii
articulare; reeducarea musculaturii deficitare: crestere de for muscular, de tonus muscular,
crestere de
rezisten si coordonare muscular; reeducarea ortostatismului si a mersului; permit activiti
recreative
particulare si generale; rol biotrofic si de activare a circulaiei; redresare psihic.
Avantajele exerciiului fizic n ap (hidrokinetoterapia) n bazin sau piscin sunt: descrcarea
de
greutate a corpului; cldura apei; folosirea forei hidrostatice de mpingere de jos n sus a
corpului;
utilizarea turbulenei apei pentru exerciii cu rezisten; reeducarea mersului; notul
terapeutic.
2.2.4 Terapie ocupaional
Terapia ocupaional poate fi definit ca fiind o activitate mental sau fizic, prescris si
dirijat,
pentru obiectivul bine determinat de a contribui la refacerea sau grbirea ei, n urma unei boli
sau unei
leziuni.

Terapia ocupaional, o art si stiina care dirijeaz modul de rspuns al omului fa de o

activitate
selecionat, menit s promoveze si s menin sntatea, s mpiedice evoluia spre
infirmitate, s
evalueze comportamentul si s trateze sau s antreneze pacienii cu disfuncii psihice sau
psihosociale.
Terapia ocupaional, o metod de tratament a anumitor tulburri fizice sau mentale, prescris
de
medic si aplicat de specialisti calificai, folosind munca, sau orice alt ocupaie, n vederea
vindecrii
afeciunii sau sechelelor sale.
Terapia ocupaional, terapie prin munc sau terapie prin ocupaie
Ocupaia este recunoscut ca fiind unicul proces care implic performana motorie
individual,
funcii integrate ale sistemului nervos, atenie mental, soluionarea problemei si
satisfacia emoional n
sarcini diferite si puse n valoare de cultur. Natura ocupaiei, promotoare a unei stri generale
fizice si
morale, este aceea care o prezint drept o form unic de terapie, cu aplicaii foarte diferite.
Efectele recuperrii n cadrul T.O. au un sens mai larg ce impune aplicarea acesteia ca proces
medical cu finalitate social.
Alexandru Popescu arat c n Terapia ocupaional ocuparea timpului liber are menirea s
destepte interesul bolnavului pentru activiti oarecare, pe acest principiu bazndu-se
playterapia,
artterapia, cultterapia, kinetoterapia si c n T.O. care are la baz semnificaia intrinsec a
muncii
renumerate n procesul de reinsercie profesional si social a bolnavului aceasta particip la
activiti ca:
esutul, confecionarea unor obiecte, activiti agrozootehnice, cultura plantelor si florilor,
etc.
T.Sbenghe arat c T.O se preocup de integrarea familial, social si profesional a
handicapailor, care este o metod special a kinetoterapiei, o metod sintetic, global, care
cere o
participare comandat si ntreinut psihic.
Din definiii T.O. poate fi clasificat astfel:
1.T.O. recreativ cuprinznd:
- tehnici de exprimare desen, pictur, gravur, mnuit marionete, scris, sculptur, etc;
- tehnici sportive: diverse jocuri sportive sau pri ale acestora;
- tehnici recreative jocuri distractive adaptate handicapailor (sah cu piese grele, fotbal de
mas cu
minge de ping-pong mobilizat cu pompie de mn, popice, intar cu piese care se nfig n
guri
preformate, jocuri cu figurine de plumb, etc.
2.T.O. funcional reprezint o form de ergoterapie dirijat si controlat si care are ca scop
executarea unor anumite miscri n cadrul muncii sau ocupaiei respective n care sunt incluse:
57
- tehnici de baz formate din unele activiti practice nc de la nceputurile societii umane,
cnd

minile omului prelucrau materia prim de baz (lut, lemn, fibre naturale, fier): mpletitul,
olritul, esutul,
tmplria, feroneria;
- tehnici complementare, care reprezent de fapt totalitatea restului activitilor lucrative
umane
dintre care: cartonajul, marochinria, tipografia, strungria, dactilografia, etc.
3.T.O. profesional care se poate aplica n spitale bine dotate, cu centre de recuperare bine
utilate,
n scoli profesionale specializate sau n ateliere-scoal, de pe lng ntreprinderi, cu dou
subcategorii:
a.T.O. pregtitoare pentru activitatea scolar si orientarea profesional a copiilor:
b.T.O de reprofesionalizare sau profesionalizare a adulilor n sensul rentegrrii n munca
desfsurat anterior mbolnvirii sau accidentului sau a reorientrii profesionale.
Pe lng tehnicile de baz si cele complementare aceasta foloseste si tehnici de readaptare,
formate din multitudinea si diversitatea activitilor zilnice casnice, familiale, scolare,
recreative,
profesionale si sociale, modaliti de deplasare. Aceste tehnici adapteaz mediul ambiant al
handicapailor
la propiile lor capaciti funcionale.
4.T.O retribuit care poate fi utilizat ca form economic pentru bolnavii care recupereaz
spontan o paralizie sau au suferit un tratament paliativ al sechelelor si si-au recstigat miscrile
principale.
Aceast form de T.O. poate completa lipsurile produse de pensionarea temporar sau
definitiv a
bolnavului si poate constitui un factor obiectiv de apreciere a rencadrrii bolnavului n
circuitul
economico-social normal.
Scopul T.O.
- stimularea ncrederii n sine a bolnavilor si dezvoltarea fireasc a personalitii; organizarea
unui
program de miscri dirijate n condiii de lucru; constatarea capacitilor si nclinaiilor
restante ale
bolnavului; corelarea recuperrii medicale cu cea profesional; reinsercia ct mai rapid cu
putin n viaa
social economic si profesional.
Prin ocupaie si munc se realizeaz orice activitate, mai mult sau mai puin util si cu
multiple
posibiliti de rezolvare, iar prin selectarea activitilor se ajunge la atingerea scopului
urmrit. Pentru
recuperarea gestual a deficientului, ergoterapia se transform ntr-o gimnastic util care
folosit metodic
si progresiv, duce la munca organizat de la cele mai simple la cele mai complexe forme.
Obiectivele si efectele T.O.
A. Principalele obiective ale T.O.sunt: 1. nlturarea tulburrilor funcionale pasagere simple
sau
multiple, prezente ntr-o serie de afeciuni sau n variate asociaii morbide, n care este
necesar

reeducarea gestual, deci recuperarea unui deficit motor; 2. Reeducarea mijloacelor de

exprimare,
implicnd vorbirea, atitudinea, comportamentul; 3. Restabilirea independenei bolnavului, sub
aspect
psiho-somatic.
n rezolvarea tuturor acestor obiective va trebui s se in seama de cele 10 comandamente
ale
existenei integrate a handicapatului propuse de Holander : viaa de familie, locuin,
alimentaie,
instrucie, educaie si formare, petrecerea timpului liber, servicii publice, asociaie, situaie
economic,
activiti politice.
B. Efectele T.O.: 1.Efectele fizice - constau n meninerea funciei tuturor grupelor
musculare att
pentru regiunea afectat ct si pentru celelalte regiuni si conservarea unei bune funcii a
articulaiilor
neimplicate n procesul patologic si ntrirea musculaturii deficiente. Prin miscri analitice si
globale se
obin rezultate bune pe linia obinerii mbuntirii amplitudinii de miscare a cadenei si a
progresiei;
2.Efecte psihice se reflect n calmarea strii de neliniste a pacientului, dezvoltarea ateniei,
dispariia
descurajrii si renasterii speranei, pstrarea obisnuinei activitilor zilnice si diminuarea
complexelor de
inferioritate; 3.Efectele psiho-sociale se concretizeaz n ntreinerea relaiilor cu celelate
persoane n
cptarea ncrederii n sine si n alii si n obinerea perspectivei de ncadrare social n viitor.
Reguli de aplicare a T.O.
Reguli principale: avnd n vedere studiul handicapului, analiza ocupaiei, confruntarea
informaiilor obinute.
58
Reguli secundare: 1. Ocupaia trebuie s fie una obisnuit si la ndemna pacientului; 2.
Ocupaia
trebuie s fie simpl; 3. Ocupaia trebuie s fie util; 4. Ocupaia trebuie s aib ct mai
multe posibiliti
de diversificare; 5. Ocupaia va fi abordat progresiv; 6. Ocupaia trebuie s fie liber
acceptat de pacient
(terapeutul trebuie s aib cunostine psihologice si pedagogice); 7. Ocupaia nu trebuie s
aib ca scop
neaprat o prestaie tehnic de calitate; 8. Ocupaia nu trebuie s fie renumerat; 9.
Ocupaia trebuie
efectuat n colectivitate pentru reinserie social; 10. Ocupaia trebuie s poat fi urmrit si
controlat
se urmresc poziia, gesturile, starea, comportamentul, reaciile pacientului de corectare.
Obiective ale terapiei ocupaionale
Obiectivul principal al terapie ocupaionale este pregtirea progresiv si raional pentru
activitile cotidiene cu un grad ct mai mare de independen, educarea general a
pacientului, ct si a

familiei acestuia pentru a sti s se comporte cu acesta. Acest obiectiv poate fi mprit n alte
cteva
obiective:
-Cstigarea independenei n ceea ce priveste alimentarea, prin adaptarea tacmurilor si prin
nvarea modului de a se servi de ele. Intervenia T.O. nu va fi continu ci episodic si de
scurt durat,
deoarece masa nu trebuie transformat n exerciiu de reeducare.
-Cstigarea independenei vestimentare, prin nvarea treptat a modului n care pacientul si
poate pune sau scoate unele obiecte de vestimentaie, dar acest lucru numai n cadru real si
bine motivat
(echiparea pentru sedina de kinetoterapie, iesirea la plimbare, nainte de baie, etc.).
-Cstigarea independenei de miscare - amenajarea locuinei.
-Pregtirea pentru activitile scolare (nvarea, scrisul, cititul).
-Folosirea dispozitivelor ajuttoare.
Factorii de care trebuie s se in seama n alegerea activitilor de terapie ocupaional
sunt:
vrsta, sexul, afeciunea, gradul si localizarea leziunii, scopul urmrit, efectele ergoterapiei
asupra
funcionalitii, preocuparea pacientului pentru acest gen de terapie.
Formarea autonomiei personale vizeaz autoservirea si autonomia n mediul ambiant
A.n cadrul autoservirii sunt vizate urmtoarele componente ale autonomiei personale:
a.Corpul
omenesc; b.Igiena personal; c.mbrcmintea; d.ncltmintea; e.Hrana; f.Buctria; g.Vesel
tacm;
h.Dormitorul
n procesul de nvaare se folosesc diferite activiti si jocuri prin care copilul este
familiarizat cu
mediul n care se desfsoar activitatea si instrumentele necesare pentru realizarea activitii si
rolul pe
care l are acea activitate.
B. n cadrul autonomiei personale n mediul ambiant se urmreste relaiile cu si din familie si
pregtirea acestuia pentru viaa de familie;
Formarea autonomiei sociale
n acest segment se urmreste obinerea sau mbuntirea urmtoarelor segmente:
a. Autonomia n clas scoal; b. Autonomia n afara clasei si a scolii; Autonomia n
mijloacele de
transport; d.Cunoasterea mediului social; e.Normele de comportare civilizat; f. Autonomia n
manipularea financiar; g.Relaii n micro si macrogrupurile sociale (relaiile cu familia,
relaii n grupul
scolar; relaii n macrogrupul social), h. Relaii ntre sexe, educaie sexual; i.Viaa de
familie.
b. Activiti de socializare
- vizite n: parcuri, expoziii, muzee, instituii publice, intreprinderi, magazine;
- excursii pe diverse teme n funcie de capacitile de nelegere a grupului sau cu teme
prevzute de
programa scolar;
- vizionri : filme, teatre, spectacole muzicale, ntreceri sportive, programe TV., video,
diafilme;

- competiii inter-clase, inter-scoli cu coninut cultural, artistic, sportiv;

- audiii: povesti, muzic, concerte, diverse spectacole;
- serbri, seztori, teatru de ppusi, scenete, dramatizri;
- participarea la diverse manifestri ocazionate de srbtori naionale internaionale si
religioase;
- iniiative proprii de organizare a timpului liber;
59
- crearea de cluburi (croitorie, buctrie,muzic, pictur, foto, etc.);
- nscrierea individual a tinerilor la cluburi sportive din localitate;
- amenajarea spaiului de joac si a altor spaii pentru desfsurarea de diverse activiti;
- organizarea unor tabere de var cu scopul de ntlnire a copiilor instituionalizai cu ali
copii din
exterior.
2.2.5 Activiti Fizice Adaptate
Prin anii 60 se purtau discuii intense despre tratamentul prin cultura fizic si expansiunea
activitilor de fitness. Jocurile olimpice pentru persoanele cu disabiliti (Paralympics) se
extind,
incluznd 20-30 de ri participante (Roma 60, Tokio 64, Tel Aviv 68). In Europa n anii
70 ncepe
nivelul de educaie universitar pentru Activiti Fizice Adaptate, n 1970 lund nastere
IFAPA
(International Federation of Adapted Physical Actyvities), organizaie care coordoneaz la
nivel
internaional activitile fizice adaptate, ce organizeaz congrese anuale. Miscarea
Paralimpic se extinde
la peste 40 de ri la Jocurile de Vara Heidelberg 1972, Toronto 1976. Tot n aceast
perioad se
iniiaz si jocurile de iarna. n anii 80 miscarea paralimpic se extinde cuprinznd peste 60 de
ri
(Arnhem, 80, New York 84, Seoul 88). Legislaia se mbunteste, creste atenia public
iar n 87
Consiliul Europei public Cartea European a Sportului pentru Toi. n anii 90 miscarea
paralimpic se
extinde incluznd peste 100 de ri pentru jocurile de vara si 30 pentru jocurile de iarn. In 82
la
Simpozionul International al Persoanelor cu Disabilitati, UNESCO definea cei 4 piloni
operationali
centrali pentru Activitile Fizice Adaptate: 1. tradiia n recuperare ; 2. tradiia n educaie
fizic; 3.
tradiia sporturilor competitive; 4. tradiia activitilor de loisir.
Conform acestora statele europene s-au orientat dnd o atenie mrit aspectelor legate de
activitile fizice adaptate prin urmtoarele msuri :
- cresterea numrului kinetoterapeuilor implicai n activiti fizice recuperatorii n cadrul
sistemelor de sntate;
- pregtirea profesorilor de educaie fizic pentru recuperarea copiilor cu disabilitati (APE
Adapted Physical Education/Educatie Fizica Adaptata);
- cresterea numrului organizaiilor ce au ca preocupare sportul la persoanele cu disabiliti;

- angajarea de instructori sportivi la nivel local pentru conducerea programelor

recreaionale/de
fitness pentru grupe speciale.
Ajutorul financiar oferit de stat pentru aceste activiti este necesar, pornindu-se de la
urmtoarele
premise: acces egal la cultura fizic; automotivare prin activiti fizice; cstig economic
(reducerea
nevoilor de ngrijire instituionalizat); responsabilitate colectiv ca parte a imaginii publice
despre
recreere si sport; dificultatea de a obine suport financiar de la sponsori; nevoi excepionale
pentru
transport, echipament specific.
Asociaia europeana defineste activitile fizice adaptate ca fiind un domeniu interdisciplinar,
care
caut identificarea si soluionarea diferenelor individuale n activitatea fizic. Aceasta
impune o acceptare
a diferenelor individuale, militeaz pentru cresterea accesului la o via activ si sportiv si
promoveaz
inovarea si cooperarea dintre serviciile care o asigur.
n cadrul activitilor fizice adaptate intr o serie de activiti majore a cror perturbare pot
s duc
la dependen funcional. Aceste activiti sunt: autongrijirea, perturbri n desfsurarea
unor activiti
manuale, mersul, vzul, auzul, vorbitul, respiraia, activiti lucrative. Activitile fizice
adaptate se
bazeaz pe adaptarea exerciiilor, activitilor fizice la condiiile si posibilitile
individului. Se adreseaz:
1. persoanelor cu disabiliti (motorii, senzoriale, intelectuale); 2. persoanelor cu boli cronice
(afeciuni
cardiovasculare, reumatism, afeciuni respiratorii-astm, epilepsie, afeciuni musculare, etc);
3. pensionari
(de vrst, de boala).
Din punct de vedere al activitilor fizice aceste grupuri sunt unite de doi factori: 1.
dificultatea de
a participa la activiti fizice prin cluburi si asociaii sportive; 2. componenta automotivant a
activitii
fizice - de o pronunat importanta pentru viaa.
60
Pentru atingerea scopului final, de crestere a calitii vieii, prin activiti fizice adaptate se
urmreste: cresterea capacitii fizice, cresterea fitness-ului, cresterea ncrederii n sine,
cresterea plcerii
pentru activitatea fizic. Prin intermediul acestor activiti persoanele trebuie s gseasc un
loc unde: s
fie nelesi si respectai; s se simt n siguran n timp ce componentele motorii, senzoriale
si afective
sunt stimulate/activate; comunicarea verbal si nonverbal s duc la adaptri specifice a
sensurilor

comunicrii; s se mbunteasc capacitile motorii si intelectuale; activitile s aib

drept finalizare
socializarea si reducerea dependenei .
Rolul aplicrii activitilor fizice adaptate vizeaz, fie implicarea n aciuni sociale ct mai
diversificate, fie acordarea de asisten grupurilor sociale, n vederea integrrii celor cu
dificulti de
adaptare social.
Conceptul strategiei de lucru n cadrul activitilor fizice adaptate pleac de la urmtoarele 3
nivele:
1. senzoriu: vz, auz, sensibilitate kinestezic, tactil;
2. nivelul abilitilor motorii:
a. perceptia motorie: echilibru, integrarea corporal, direcionarea miscrii;
b. fitness-ul fizic: fora-rezistena muscular si antrenament la efort (andurana
cardiorespiratorie);
c. abilitatea motorie, coordonarea.
3. nivelul ndemnrilor:
a. sportive (aruncarea mingii, lovirea unei mingi cu piciorul, cu paleta, etc);
b. funcionale (mersul, alergarea, urcarea sau coborrea scrilor sau a unei pante).
In cadrul aplicrii n mod stiintific a activitilor fizice adaptate, este necesar parcurgerea
urmtoarelor faze: evaluarea si interpretarea nevoilor; planificarea interveniei; selecionarea
si adaptarea
echipamentelor folosite; nregistrarea si aprecierea progreselor realizate.
n stabilirea obiectivelor se va ine seama de o serie de factori: nevoile si dorinele persoanei
cu
dizabiliti; cunostiintele legate de sistemul de valori al persoanei; informaiile existente,
referitoare la
maladie sau handicap, cu consecinele lor pe plan fizic si psihic; cunostinele legate de
metodele de terapie
medical si ocupaional, existente n momentul respectiv; informaiile disponibile despre
mediul pentru
care persoana urmeaz s fie pregtit comunitar; posibilitatea de a se implica ntr-o activitate
sportiv, de
a presta efort n vederea obinerii unor rezultate; interesul pe care l prezint persoana n
activitatea fizic
desfsurat; gradul de cooperare n cadrul unui eventual joc n colectiv; scopurile si cadrul
general al
programului de recuperare, multidisciplinar, n care persoana urmeaz s fie integrat.
Obiectivele generale ale activitilor fizice adaptate sunt: dezvoltarea, meninerea si
recuperarea
nivelului de funcionare ct mai mult posibil; compensarea deficienelor funcionale prin
preluarea
funciilor afectate de ctre componente valide; prevenirea destructurrii anumitor funcii ale
organismului;
inducerea unei stri de ncredere n forele proprii.
Direciile principale de orientare a persoanelor supuse terapiei sunt: stimularea
responsabilitii n
diverse situaii de via; formarea deprinderilor de autongrijire si igien personal;
cultivarea

deprinderilor de munc; organizarea de jocuri si distracii; adaptarea la situaiile de joc n

echip;
desfsurarea si implicarea n diverse concursuri si ntreceri sportive pentru a dezvolta simul
de
colectivitate; stimularea ncrederii n propria persoan; cultivarea autocontrolului si
expresivitii
personale; reeducarea capacitilor cognitive; reeducarea capacitii de reacie la diverse
situaii de via;
antrenarea funciei neuromusculare; antrenarea integrrii senzoriale; sprijinirea relaiilor
interpersonale;
educarea capacitii de aciune, n funcie de constrngerile si resursele de mediu.
In procesul de evaluare este necesar s se urmreasc urmtoarele aspecte:
a) nivelul motricitii grosiere si fine, care se refer la caracteristicile miscrilor corpului n
ansamblu, precum si la caracteristicile miscrilor de prehensiune si manipulare;
61
b) nivelul de dezvoltare a percepiei miscrilor, care se refer, n principal, la recepia si
decodificarea stimulilor prin toate categoriile de analizatori: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ,
kinestezic,
proprioceptiv si la coordonarea miscrilor;
c) nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale si de comunicare, care se refer la caracteristicile
interpersonale ale subiectului n diverse situaii, precum si la modul n care nelege
comenzile si
interaciunile verbale.
d) caracteristicile activitilor de via cotidian, care include studierea deprinderilor
implicate n
igiena personal si autongrijire (de hrnire, mbrcare si ntreinerea locuinei).
Pentru evaluare n cadrul conceptului AFA se va ine cont de urmtoarele aspecte :
1. nivelul de dezvoltare motorie (ex. se misca fr s loveasc pe alii, sare pe loc pe ambele
picioare de un numr de ori, arunc-prinde o minge la anumite distante, cade frecvent, merge n
pant, pe
teren accidentat, urc-coboar scri cu/fr ajutor-balustrad, doar cu un picior sau alternativ,
se opreste/se
ntoarce din alergare);
2. orientarea postural si mecanica corpului (compoziia corpului, integritate corporal,
deficite
neurologice, modificri degenerative ale aparatului locomotor, postura);
3. dezvoltarea cognitiv (si aminteste cele discutate anterior sau cu ceva timp n urm, este
dependent de alii pentru a realiza o aciune, comunic cu ceilali n timpul activitilor
comune, atenia);
4. nivelul senzorial (simte atingerea, simte poziiile/miscarea segmentelor corpului, se poate
orienta dup stimuli auditivi/vizuali, simte diferenele de temperatura, prezint sensibilitate
dureroas
normal)
5. dezvoltarea afectiv (are repulsie pentru activitatea fizic, are tendin la comportament
impulsiv, autodistructiv, nu intr n relaii cu alii, este solitar, etc.);
Procesul de recuperare prin activiti fizice adaptate la persoana cu restricii de participare
(handicap) este un proces continuu, n funcie de nevoile specifice individului, aprute n
diverse etape ale

existenei sale.
Este recomandabil ca procesul de terapie, adresat unei persoane cu restricii de participare
(handicap), s se reia mereu n forme noi, prin folosirea unor metode si procedee ct mai
variate. Se va
ine seama de faptul c relaia dintre terapeut si subiect se desfsoar n practica pe parcursul
mai multor
etape :
- etapa afectiv, n care se stimuleaz ncrederea persoanei cu care se lucreaz si se
demonstreaz
nelegere si optimism cu privire la sansele de ameliorare ale situaiei sale;
- etapa reunirii faptelor si informaiilor cu privire la nevoile persoanei, ce urmeaz a fi
rezolvate;
- dezvoltarea planului de aciune, n care cele dou pri se neleg asupra modului de
desfsurare a
activitilor si se precizeaz cerinele una fa de cealalt;
- aplicarea planului, comunicndu-se subiectului care sunt asteptrile fa de el si se trece la
exersarea activitilor proiectate;
- etapa finala, desprirea, care este n funcie de profunzimea relaiei terapeut/subiect si
performanele obinute n activitate.
n toat lumea, n ultima perioad n Romnia s-a pus accent pe problemele cu care se
confrunt
persoanele cu handicap. Problemele majore ar fi: integrarea lor n nvmntul normal,
profesionalizarea
lor si astfel cstigarea independenei din punct de vedere social si economic.
Concept european AFA (activiti fizice adaptate) poate fi considerat ca o soluie pentru
aceste
probleme. Un loc important n acest concept l ocup terapia ocupaional ca o ramur a
kinetoterapiei,
care se bazeaz pe folosirea activitilor practice ocupaionale n tratamentul deficienelor
funcionale
pentru a obine o maxim adaptare a organismului la mediul su de via. Conceptul A.F.A.
are la baz 4
domenii (vezi fig. nr. 2 ) :
-recuperare; educaie ; recreere ; sport
Cu toate c cele 4 domenii au autonomie funcional ele se gsesc ntr-o relaie de
interdependen
permanent.
62
Recuperarea are la baz Kinetoterapia si Terapia Ocupaional, care acioneaz prin
antrenarea
ADL-urilor ajutnd copilul s-si cstige independena prin formarea, nsusirea sau
compensarea unor
cunostine, priceperi si deprinderi de autontreinere, mobilitate, comunicare, activiti
casnice si
comunitare.
Educaia are ca obiectiv dezvoltarea calitilor motrice, nvarea miscrii pentru formarea
deprinderilor, ajungnd n final la profesionalizare si integrarea n viaa social. Pentru
obinerea acestor

obiective se folosesc exerciii pentru dezvoltarea motricitii generale, exerciii pentru

constientizarea
prilor corpului, exerciii pentru dezvoltarea vitezei, ndemnrii, rezistenei si forei.
Recreerea. n perioada de recreere ideea de baz este ca n instituii acesti copii handicapai
s aib
tot programul ocupat cu diverse activiti de grup si individuale. n programul de recreere
trebuie s fie
inclus terapia cognitiv, terapia psihosenzorial, ludoterapia, meloterapia si artoterapia.
Trebuie
evideniat faptul c fiecare categorie de terapie este un complex de tipuri de aciuni
terapeutice.
Terapia cognitiv, cuprinde cerine care s nu depseasc posibilitile copiilor cu
deficiene,
aceasta fiind o condiie obligatorie pentru obinerea rezultatelor, rezultate care s-i aduc
satisfacie
deplin copilului.
Ludoterapia. Jocul rmne pentru copiii handicapai forma permanent a procesului de
recuperare
pentru c aceast modalitate constituie o structur unitar ntre stimul, ntrire, rspuns si
modificare.
Jocul reprezint o form de cunostere a realitii si are ca scop captarea ateniei copilului si
atragerea lui
ntr-o activitate care are iniial o form ludic, ajungndu-se la activiti cu rspundere si
responsabilitate,
iar n final la munc care creeaz cadrul propice unei munci eficiente.
Meloterapia. Reprezint folosirea mijloacelor de expresie artistic n scopuri terapeutice.
Aceste
mijloace dovedesc eficiena prin faptul c fac apel la sunet care este diferit de cuvnt pentru a
realiza
legtura dintre copil si mediul nconjurtor. Prin meloterapie se poate ajunge la diferite stri
afective, de
securitate sau de evadare n diferite lumi n funcie de ceea ce reprezint fragmentul respectiv
pentru copil.
Meloterapia poate fi folosit cu rezultate benefice att sub form de audiie ct si sub form
interpretativ.
Sportul. Prin intermediul sportului ct si a procesului instruirii repetate copii instituionalizai
dobndesc o serie de caliti motrice si caracteriale. Sportul aduce un puternic aport educativ
prin
specificul su si anume concurena (coleg si adversar) si spiritul de echip. Toate aceste
caliti se pot
obine prin ramurile de sport adaptate, specifice deficienelor individului. Exist ramuri
sportive si
regulamente specifice pentru diferite handicapuri : handicap locomotor, handicap mintal,
handicap
senzorial (surzi, nevztori, mui,etc.). Si acesti copii handicapai pot s ajung sportivi de
performan
dovad fiind campionatele de handicapai organizate la nivel naional si internaional ( n
anul 2001 la

Oradea s-a desfsurat Campionatul European pentru surzi unde echipa Romniei a ocupat locul
al 3 lea).
Totodat acesti sportivi pot fi integrai socio-profesional prin obinerea calitii de antrenor
pentru
sporturi pentru handicapai.
Copiii instituionalizai si nu numai beneficiind de cele 4 direcii ale conceptului A.F.A. pot
obine
independen din punct de vedere economic si social n funcie de rezultatele obinute n
recuperare, n
funcie de capacitile dobndite n procesul educativ, caliti care la rndul lor pot fi
perfecionate n
timpul liber si n funcie de performanele obinute n sport.
Activitate Fizic Adaptat
RECUPERARE EDUCAIE RECREERE SPORT
Kinetoterapie
T.O. (A.D.L.)
Dezv. calitilor motrice
nvarea miscrilor pt.
formarea deprinderilor
Profesionalizare
(T.O.)
Timp liber
Terapie cognitiv
Psihoterapie
Ludoterapie
Meloterapie
Sp. specif. pt. hand.
(h. locomotor, mintal senzorial)
Antrenori handicapai pt.
sporturi pt. hand.
Fig.2 Domeniile conceptului A.F.A.
63

2.3.MIJLOACE ASOCIATE KINETOTERAPIEI

2.3.1. Factorii naturali
Climatoterapia (utilizarea terapeutic a climei/terapia prin climat) presupune utilizarea
factorilor
atmosferici, cosmici si telurici caracteristic pentru un anumit loc geografic pentru anumite stri
de boal.
Mediul nconjurtor are o influen considerabil asupra omului si strii sale de sntate
somatic si
psihic. Bioclimatologia studiaz astfel efectele factorilor climaterici asupra organismului
influene care
pot fi favorabile sau nocive.
Aria de utilizare a climatoterapiei cuprinde toate sectoarele terapeutice: sfera profilactic; sfera
curativ; sectorul de recuperare cu indicaii si contraindicaii bine definite.
a) Factorii atmosferici se refer la temperatura aerului, presiunea aerului, umiditatea aerului,
compoziia aerului, curenii de aer.

1. Temperatura aerului/atmosferic. Aerul se nclzeste indirect prin cedarea cldurii solului si

apei
nclzite iniial de soare. Temperatura depinde de:
- poziia, nclinaia si distana pmntului fa de soare, factor ce determin anotimpurile;
- latitudinea si altitudinea geografic (Romnia are poziia geografic pe paralela 45
latitudine
nordic si meridianul 25 pe latitudine estic);
- apropierea sau deprtarea localitilor de suprafeele mari de ap;
- prezena n diferite anotimpuri a curenilor de aer cald din regiunile tropicale sau reci din
regiunile polare.
Aciunea temperaturii atmosferice asupra organismului
Organismul uman reacioneaz caracteristic homeotermelor reusind s se adapteze diverselor
schimbri de temperatur prin mecanisme de termoreglare. Acestea sunt de natur fizic si
chimic:
- mecanismele fizice realizeaz diminuarea pierderilor de cldur n mediu rece si
favorizeaz
pierderile de cldur n mediul cald;
- mecanismele chimice se refer la cresterea metabolismului n cazul pierderii de cldur n
mediul ambiant rece si scderii acestuia n cazul cresterii termice.
Manifestrile patologice posibile n condiii de temperatur excesiv sunt: socul caloric la
temperaturi crescute si degertura la temperaturi sczute.
2. Presiunea aerului. Greutatea masei de gaze care apas asupra solului determin valorile
presiunii
atmosferice si se exprim n mm de mercur sau milibari (un milibar=3/4mm Hg). La nivelul
mrii
presiunea atomosferic este de760 mmHg. Valorile scad n raport cu nlimea, la 1000 m
presiunea
atmosferic fiind n jur de 670 mmHg. Aviatorii pot suporta prin antrenament o astfel de
presiune, uneori
foarte sczut, dup cum scafandrii pot suporta o presiune mai crescut. Valorile presiunii
atmosferice
influeneaz organismul att mecanic ct si chimic, cordul, abdomenul, vasele de snge sunt
obligate s
suporte cel mai mult aceste variaii de presiune. Scderea presiunii reduce si cantitatea de O2.
La nlimea
de 1000 m cantitatea de O2 este de 18,2%,la 5000 m de 11,8% stiind c viaa uman nu mai
este posibil
la o valoare de 10% O2. Sub influena presiunii sczute organismul reacioneaz. Odat cu
cresterea
altitudinii activitatea cordului se modific, creste frecvena cardiac apoi debitul cardiac. Sub
influena
presiunii atmosferice crescute frecvena respiratorie scade, amplitudinea respiraiilor creste
fiind
favorizat oxigenarea plmnului.
3. Umiditatea aerului. Este determinat de prezena vaporilor de ap. Prin
termoconductibilitatea
termic umiditatea aerului influeneaz reaciile sistemice de termoreglare. Aerul uscat
permite

transpiraia, deci evaporarea, n schimb are o aciune oarecum iritativ bronhic. Invers, aerul
umed, care
d o senzaie sufocant prin mpiedicarea evaporrii, favorizeaz expectoraia si poate seda
tusea. Aerul
cald si umed moleseste, scade fora muscular; aerul rece este un bun tonifiant asigurnd
clirea
organismului. n schimb aerul umed si rece favorizeaz bolile a frigore: pneumonii, nefropatii,
reumatisme, paraliziile faciale periferice, etc.
4. Compoziia aerului. Aerul atmosferic este compus din mai multe elemente: azot 78%,
oxigen
21%, CO2, ozon, gaze nobile, ap, I, Cl, Na n cantiti foarte mici. n zona marilor orase,
atmosfera mai
64
conine si o serie de gaze toxice: oxid de carbon, clor, bioxid de sulf, ceea ce face ca astzi s
se vorbeasc
att de mult de poluarea aerului si influena sa nociv asupra strii de sntate si totodat
modificrile de
clim aferente efectului de ser.
5. Curenii de aer si vnturile. Sunt deplasri orizontale ale maselor de aer pe suprafaa
pmntului,
mrilor sau oceanelor. Se datoresc diferenelor de presiune atmosferic si nclzirii zonale
neuniforme a
temperaturii. Viteza vntului este cuprins ntre limite foarte largi: o vitez de 0,5 m/s este abia
perceptibil, iar o vitez de 40 m/s corespunde uraganului. Curenii de aer influeneaz
procesele de
termoreglare, avnd un caracter calmant sau excitant n funcie de viteza sa.
a) Factorii cosmici cuprind radiaiile solare si cosmice. Radiaiile olare sunt cele mai
importante.
Ele nu ajung toate pe sol, ci numai 60-80% dintre ele, sub form de raze calorice sau infrarosii,
raze
luminoase si raze ultraviolete. Spectrul radiaiilor solare este variat, n funcie de anotimp
(vara mai mare
dect iarna); altitudine (la ecuator mai multe radiaii); de starea de puritate a aerului; de
momentul zilei (la
prnz radiaiile sunt mai puternie); de reflexia pe suprafee mari (zpad, ap).
b) Factorii telurici sau terestrii ce se grupeaz n factori geografici (altitudinea, latitudinea,
relief, vegetaie); factori geologici care au n vedere natura rocilor din zona respectiv, apele
subterane,
izvoarele; factorii geofizici care au n vedere radioactivitatea magnetismului terestru.
Factorii atmosferici, cosmici si telurici sunt cei care definesc calitatea climatului. Din
mbinarea
lor si predominena unuia sau a altuia iau nastere diferitele clime. Climatoterapia este asadar o
metod
terapeutic ce utilizeaz factorii naturali din mediu pentru meninerea sau ameliorarea strii de
sntate.
Stresul climatic induce reacii adaptative sau poate decompensa organismul. Disponibilitile
de

acomodare si adatare la variaile climatice realizeaz aclimatizarea, care la unii dintre

pacieni se
realizeaz facil, iar alii cum sunt vrstnicii si copii au reacii adaptative mult mai
zgomotoase.
Meteorosensibilitatea reprezint o reactivitate mrit la schimbrile meteorologice, instalate de
obicei
brusc fiind prezent att la persoanele sntoase ct si la persoanele cu diverse patologii si
deficiene n
reaciile de aclimatizare. Sunt semnalate: exacerbarea crizelor dureroase reumatismale, a
crizelor
anginoase, exacerbri ale valorilor tensiunii arteriale. Aceste elemente motiveaz nevoia de a
cunoaste
prognoza meteorologic, n scopul prevenirii unor situaii neplcute.
n condiiile n care se efectueaz tratamentul cu factori naturali n condiii locale, fr
deplasri n
alte zone se realizeaz meteoroterapia, care solicit mult mai puin organismul.
Climatoterapia se
realizeaz ntr-o atmosfer diferit de zona din care provine pacientul, determinnd reacii
biologice
adaptative n funcie de limita de variaie a parametrilor climatici.
n ara noastr se contureaz urmtoarele tipuri de bioclim:
a)Bioclima sedativ indiferent (de cruare)
Efecte biologice: - punere n repaus a funciilor neuro-vegetative si endocrine.
Indicaii terapeutice: stri de convalescen dup boli ce au necesitat perioade lungi de
spitalizare;
stri psiho-afective de grani, de la surmenaj psihic pn la diferite categorii de nevroze; boli
reumatismale cu potenial evolutiv important (ex. poliartrita cronic evolutiv); boli n stadii
ce presupun
rezerve funcionale reduse crdio-vasculare sau respiratorii; vrsta naintat, cu manifestri
severe de
senescen.
Acest bioclimat este bine reprezentat la noi n ar si cuprinde numeroase staiuni n care se
pot
trata diferite afeciuni:
- Bile Felix si 1 Mai (boli reumatismale si sechele neurologice), Buzias si Lipova (afeciuni
cardio-vasculare);
- Sngiorz Bi (afeciuni digestive), Bazna, Ocna Sibiuli, Gioagiu (afeciuni reumatismale),
Sovata
(afeciuni ginecologice);
- Climnesti Cciulata (afeciuni hepato-biliare si digestive, alergice, reno-urinare,
metabolice,
reumatismale), Govora (afeciuni reumatismale), Olnesti (afeciuni reumatismale, renale,
alergice,
digestive);
- Bile Herculane (afeciuni reumatismale).
65
b)Bioclima excitant-solicitant n care se difereniaz dou varieti bioclimatice: bioclima
de

step si bioclima de litoral maritim.

Bioclima de step
Efecte biologice: solicitare foarte intens a sistemului nervos central si vegetativ; stimulare
intens
a glandelor cu secreie intern (hipofiza, tiroida, corticosuprarenala), stimulare metabolic, n
special
ameliorarea balanei fosfo-calcice, urmat de cresterea depunerii de Ca la nivel osos,
stimulare a
mecanismelor de termoreglare, creste termoliza si se creiaz condiii de pierdere a lichidelor
din organism.
Indicaii terapeutice: profilaxie primar pentru persoanele predispuse la dezvoltarea unor
patologii
de tip locomotor, deficiene funcionale locomotorii, tulburri metabolice, potenial alergic;
profilaxie
secundar a bolilor reumatismale degenerative;
Curativ: n afeciunile ORL si respiratorii (astm bronsic, bronsita, bronsiectazia); manifestri
reumatismale degenerative articulare si periarticulare; rahitism, osteoporoz; insuficien
veno-limfatic
stadiile iniiale; ginecopatii n stadiu cronic; inflamator; dermatoze; TBC extrapulmonar
ganglionar si
osteoarticular;
Recuperare: sechelele post-traumatice ale aparatului locomotor; manifestri funcionale n
patologii reumatismale degenerative; sechele dup leziuni de NMP.
Contraindicaii: stri de convalescen prelungit cu modificri marcate de stare generale;
afeciuni
cardio-vasculare si respiratorii (scleroz pulmonar) cu deficit funcional important; afeciuni
reumatismale inflamatorii cr. cu potenial evolutiv sever; stri de hiperactivitate nervoas,
astenie fizic
marcat; afeciuni digestive: boal ulceroas, hepatit cronic persistent; afeciuni renale
prin solicitarea
crescut a reaciilor de termoliz urmate de tulburri ale echilibrului hidroelectrilitic;
afeciuni urologice te
tip central sau periferic pe fondul ueni hiperreactiviti neuro-vgetative; TBC pulmonar
stabilizat recent;
focare de infecie, neglijate; tumori benigne cu potenial de malignizare, orice proces
oncogen.
Staiuni balneare n acest climat avem la Amara si Lacul Srat (afeciunile ale aparatului
locomotor).
Bioclima de litoral maritim
Efectele biologice sunt asemntoare cu cele de step dar mai intens si nuanat prin:
solicitarea
SNC si vegetativ; stimularea marcat a glandelor cu secreie intern; stimularea proceselor
imunlogice
nespecifice; stimularea metabolismului fosfo-calcic sub aciunea UV, favoriznd fixarea
calciului pe
matricea proteic osoas si mbuntind procesele de excitabilitate de membran;
mbuntirea

capacitii de efort si scderea rezistenei periferice fr a influena semnificativ circulaia

cerebral.
Indicaii:
n scop profilactic:
- la copii pentru dirijarea dezvoltrii armonioase prin stimularea si reglarea funciei endocrine;
ameliorarea nivelului imunologic si a reaciilor adaptive de termoreglare influennd
evoluia si frecvena
afeciunilor cilor aeriene superioare; profilaxie primar la aduli, boala artrozic.
n scop curativ:
- rahitism; insuficien tiroidian si gonadic; boli reumatismale degenerative de tip articular
si
periarticular; sechele post-traumatice ale aparatului locomotor; HTA stadiul I; tulburri
metabolice de tip
lipidic (hipocolesterrolemiant); sechele post leziuni de NMP; afecini ginecologice de tip
inflamator
cronic; TBC genital stabilizat si sterilitate; afeciuni respiratorii de tipul: astmul alergic pur
la adult si
copil, bronsita cronica simpl, bronsiectazia; insuficiena veno-limfatic n stadii incipiente.
Contraindicaii: TBC pulmonar chiar stabilizat recent; afeciuni digestive, boal ulceroas;
boala
Basedow, sindromul ovarian de menopauz; fibromatoza uterin sngernd; boli cardiovasculare;
procese oncologice indiferent de form; tumori benigne cu potenial cancerigen.
c) Bioclima tonic stimulant
Efecte: indicii bioclimatici induc un confort termic redus cu stres pulmonar si cutanat
accentuat, cu
caracter hipertonic si deshidratant; echilibrarea SNC si vegetativ; stimularea reaciilor
adaptive si
termoreglare; stimularea proceselor imunologice.
66
Indicaii:
- Profilactic: tulburri de crestere la copil; stri de surmenaj fizic, intelectual, nevroza astenic;
tulburri funcionale la pubertate si climax, pe fond hiperreactiv; persoane cu risc profesional
supuse la
noxe respiratorii; stri de convalescen.
- Curativ: suferine bronho-pulmonare astmul bronsic alergic, traheobronsite cronic; suferine
hematologice; TBC pulmonar si extrapulmonar stabilizat; nevroza astenic.
Contraindicaiile: bolile cardio-vasculare (sechele de infarct miocardic recent sau cu evoluie
sever, CI, insuficien cardio-respiratorie); sarcin; vrsta naintat cu manifestri marcate de
ateroscleroz; persoanele cu deficit important de termoreglare, meteorosensibilitate accentuat;
Staiuni cu clim subaplin (pn la 1000 m): Vatra Dornei (cardio-vascular), Borsec (boli
endocrine), Sngiorz Bi (boli digestive), Tusnad (nevroze), Covasna (cardivascular).
Salina microclimat terapeutic particular (speleoterapia)
Microclimatul unor saline ca Tg. Ocna, Slnic Prahova, Praid si dovedeste eficiena
terapeutic n
astmul alergic la adult si copil.
Efecte terapeutice: se reduc perioadele de tuse si dispnee; se rresc crizele de astm pn la

dispariie; se mbunteste starea psihic; inhalarea de aerosoli de Na, Ca, Mg; ameliorarea
respiraiei n
special prin componenta profund prin coninutul crescut de CO2.
Modaliti de tratament: de la cteva ore pe zi pn la 16 ore pe zi putndu-se prelungii de la
2-3
sptmni pn la 1-3 luni.
Programul cuprinde: relaxare si odihn pe paturi si scaune; program de ex. fizice focalizate pe
ameliorarea respiraiei; alergri cu caracter de antrenament pt. cresterea capacitii de efort;
psihoterapie;
diverse modaliti de relaxare (jocuri de grup, competiii sportive cu grad redus de
solicitare).
Indicaii: astmul bronsic, forme clinice usoare si medii ale copilului si adultului; rinite,
rinofaringite;
bronsita cronic simpl.
Contraindicaii: vrstnicii peste 60-70 ani cu astm bronsic si bronsit cronic, emfizem sau
cord
pulmonar se recomand pruden pt. indicarea curei de salin; cordul pulmonar cronic
decompensat si
insuficiena cardiac; TBC pulmonar; reumatismul cronic inflamator n orice situaie si cel
cronic
degenerativ n puseul inflamator; bolnavi febrili cu infecii; procese neoplazice.
Apele minerale
Folosirea apelor minerale n cura extern se face sub form de bi generale, n bazin, sau n
van.
Baia general carbogazoas se efectueaz n van individual. Temperatura apei ntre 30-340
C.
Apa este renprosptat continuu prin difuzoare de bule de bioxid de carbon pentru
meninerea
concentraiei de 1g/litru. Bolnavul imersat n baie de 300 de litri va evita miscrile inutile.
Exist situaii
cnd se realizeaz bi n comun - pn la 6 persoane n bazine pentru balneaie cu ape
carbo-gazoase
degazeificate.
Efectele bilor carbogasoase sunt: aciunea farmacodinamic asupra circulaiei cu efecte
locale
asupra circulaiei cutanate, asupra circulaiei musculare si a circulaiei sistemice;
micromasajul cutanat al
bulelor de gaz; factorul termic sub temperatura de indiferen a apei 340 C cu rol n
favorizarea circulaiei.
Mofete generale
Gazele carbonice sunt emanaii postvulcanice neogene spontane prin genez geochimic
specific
arealelor geologice ale Romniei. Mofetele eman dioxid de carbon uscat n concentraie de
90 %.
CO2 gaz uscat are efecte complexe, conjugate, contrarii asupra circulaiei cutanate, musculare,
sistemice si asupra fluxului sanguin cerebral. Pe circulaia cutanat CO2 are efect local,
transcutanat de

crestere cert a fluxului sanguin, eritem, de scurt durat a vasodilataiei ceea ce se explic
prin efectele
contrarii ale CO2 ptruns transcutanat si cel inhalat. CO2 ptruns prin piele acioneaz direct
asupra
musculaturii netede relaxnd metaarteriola aflat n vasoconstricie fiziologic, reglat prin
tonusul
simpatic acral. Pe circulaia muscular CO2 dizolvat n plasm si ajuns la nivel muscular pe
cale
inhalatorie creste fluxul sanguin n musculatura scheletic prin aciune vasodilatatoare
direct pe
musculatura neted metaarteriolar si arteriolar. Marea adresabilitate n arteriopatii periferice
a fost
67
dovedit de studiile efectuate la Covasna cu Xenon133 prin inhalaii de gaz mofetarian n sac
Douglas
timp de 3 minute, urmat de cresterea cu 40% a fluxului sanguin la nivelul muschiului tibial
anterior.
n ceea ce priveste efectele generale sistemice, studii realizate la Trgu-Mures putem conchide:
- scderea rezistenei periferice prin vasodilataie general si scderea tensiunii arteriale
diastolice
(TAD), dar cu dispariia acestor efecte la iesirea din mofet;
- cresterea tensiunii arteriale sistemice (TAS) a frecvenei cardiace; nu brahicardie;
- extrasistole la coronarieni;
- scderea perioadei de preejecie prin cresterea presiunii aortice;
- cresterea perioadei de ejecie si a postsarcinii;
- scderea raportului preejecie/ejecie cu nrutirea performanei cordului.
Aplicaiile n serie au efecte postcur de scdere a tensiunii arteriale (TA) pentru mult vreme,
cu
ameliorarea capacitii de efort fizic prin scderea rezistenei periferice.
Cresterea fluxului sanguin cerebral cu 75 % dup inhalaie de CO2 timp de trei minute
confirm
marea adresabilitate a bolnavilor cu sechele de AVC tip trombotic la singurul drog
vasodilatator
cerebral.
Efectul tardiv al CO2 inhalat aflat n plasm si n esuturi contribuie la complexitatea aciunii
conjugate.
Tehnica de aplicare
Se aplic n amfiteatru mofetarian special amenajat n forma unui Circ Roman cu un numr
variat de trepte pentru diferite nlimi. La nivelul inhalator concentraia de CO2 este cuprins
ntre 2,5-8
% iar la nivelul corpului concentraia este de 12 %, valoare la care se stinge chibritul. Bolnavii
sunt plasai
pe trepte cu nivel la jumatatea inferioara a corpului n gaz, timp de 20 de minute n ortostatism
sau seznd
pe scaun, dezbracai pentru a beneficia de aciunea direct a gazului. Gazele sunt distribuite
prin partea
inferioar a mofetariului unde concentraia CO2 este de 98 %. Evacuarea se face continuu prin
prea plin.

Indicaii: -profilaxie secundar (Govora, Buzias si recuperarea faza II-III -Covasna n boli
cardiovasculare,
profilaxia primar cardio-vascular n staiuni cu climat mai excitant, umiditate mare si
variaii
ale presiunii atmosferice (Borsec, Vatra-Dornei, Tusnad).
Baia general sulfuroas
Mecanismul de aciune a bii sulfuroase se bazeaz pe componenta chimic a H2S activ,
component reflex si elemente minerale sau oligominerale asociate. Hidrogenul sulfurat de
concentraie
diferit ptrunde n organism pe cale cutanat si inhalatorie. n prima zi de mbiere dup 30 de
minute se
resoarbe cutanat 3 % din hidrogenul sulfurat. Organele de stocare sunt: maduva,suprarenala,
pancreasul,
splina, respectiv straturile epidemice si prul.
Hidrogenul sulfurat are aciune vasculotrop prin cresterea fluxului sanguin cutanat si
muscular.
Pulsul periferic creste la 110-120/minut, creste debitul circulator sistemic necesar
compartimentelor
periferice de termoreglare. Totodata are si efecte metabolice respectiv scad colesterolemia si
cresc
activitatea litiazic. Au rol n profilaxia primar a aterosclerozei prin efecte asupra peretelui
arterial.
Staiuni indicate Herculane, Nicolina-Iasi, Pucioasa, Climnesti cu indicaii n afeciunile
cronice
reumatismale degenerative pentru efectul condroprotector, afeciuni inflamatorii (SA) si cele
neurologice
periferice.
Cura extern cu ape clorurate sodice. Clorura de sodiu din apa de tip Techirghiol, Ocna
Sibiului,
Slnic are efect local direct iritant. Efectele reflexe la distan, de excitoterapie nespecific
sunt: scderea
hiperexcitabilitii nervoase n nevralgii si a tonusului muscular paravertebral. Excitoterapia
este
decontracturant, ergotrop, vagotonic, echilibrant endocrino-metobolic, modific
comportamentul
termoreglator cutanat.
Iodul din apele srate fosile de tip Govora, Srata Monteoru, Bazna, de concentraie redus
are rol
farmacodinamic activ sub forma ionului iod n legtur complex. Absorbia prin inhalare n
timpul bii
este mai important dect cea pe cale trascutanat. Fa de bile srate sulfuroae de tip Govora,
Herculane,
Climnesti, care accentueaz vagotonia, hiperfoliculinemia si la care criza balnear apare la 46 zile,
68
bile cu ape srate iodate accentueaz simpaticotomia. Se indic n vagotonie, obezitate,
hipertiroidism,
hipertensiune si ateroscleroz.

Fa de cura extern cura intern cu ape minerale prin ingestie, ajung n organism n mod
sigur
componentele chimice ale apei, avnd efecte n primul rnd asupra tubului digestiv si renourinar. Apele
alcaline simple de tip Vichz, Slnic-Moldova au efecte presorbtive n funcie de tehnica de
administrare:
- la intervale de 15-20 minute neutralizeaz acidul clorhidric din secreia gastric;
- bute cu 1-1 si or nainte de mas are efect infibitor secretor;
- administrate cu 10-30 minute nainte de mas sau la mas are rol excitosecretor;
- dup mese n doze mici au efect bifazic, stimulator
Se prescriu n gastrite, hiperaciditi, n ulcer gastroduodenal, hiperglicemie si hiperuremie.
Neutralizarea aciditii gastrice se face prin urmtoarea tehnic: se bea ncet, pe stomacul gol,
cu mult
naintea mesei. Se consum 3X100 ml ap pe stomacul gol.
Apele alcalino-teroase mixte calcice, magneziene de tip Borsec sunt excitosecretoare de
gastrin,
anhidraz carbonic, tripsin. CO2 stimuleaz anhidrada carbonic, regleaz secreia acid.
Apele alcalinoteroase
au efect antiinflamator, fagocitoza creste cu 20%, suplinesc calciul. Se consum n cantiti
mari
de 2 litri/zi, n prize de 4X 500 ml.
Apele srate clorurate sodice, iodate, hipo-izotone de tip Slnic Moldova administrate
nainte de
mas sunt antiinflamatoare ale mucoasei gastrice. Administrate cu 1,5-2 ore nainte de mas au
efect
inhibitor al secreiei si motilitii intestinale, sunt coleretice, purgative. Doza zilnic este
mic 1-2 linguri
de ap srat diluat n 50-100 ml ap de but, administrat sub controlul medical.
Apele sulfuroase de tip Climnesti n afara ionului sulfid conine sare, alcaline si CO2.
Aceste
ape sunt excitosecretoare gastro-intestinale, stimuleaz peristaltismul, circulaia, enzimele si
metobolismul
celular. Sulful este hepatotoxic. Se recomand n scop de regenerare a cartilajului articular, ca
hipotensive
si vasodilatatoare. Contraindicaii n inflamaii acute. Doza zilnic este de 3X 100-200 ml pe
stomacul gol.
Apele amare ocup un loc aparte prin aciunea de splare, osmotic, termic si prin
compoziia
ionic. Efectul caracteristic purgativ n constipaie cronic se datoreaz dilurii coninutului
intestinal sau
dilurii prin efect osmotic mai lent al apelor concentrate. Ionul de Mg2+ este vasodilatator.
Tehnica curei de but n afeciunile digestive si metabolice
Apa se bea la izvor fiind consumat n nghiituri mici, repetate, lente, n ritm de 2-3 pe minut.
Poziia clinostatic ajut evacuarea stomacului. Cantitatea pe 24 ore dup formula Nievre
(Vichz) rezult
din greutatea bolnavului multiplicat cu 10 sau 15 ml/kg. Apele hipertone sulfurate, srate se
iau o dat,

cu linguria 100-200 ml/zi, fracionat, progresiv. Cele hipotone se beau de 3 ori 300 ml, timp
de 18-21
zile.
Aerosoloterapia introducerea pe cale respiratorie a unui agent terapeutic - farmacodinamic
activ
care se adreseaz unor stri patologice ale cilor aeriene superioare si inferioare. Efectul este
local. Nu
se va administra profilactic.
Modaliti de producere: 1. Volatizare la temperatura camerei: fierbere (inhalare); fumigaie;
2.
Instalaii de graduaie; 3. Aparate cu duze jetul de ap este trecut prin mai multe orificii sub
presiune si
este pulverizat (nu se nclzeste): 4. Aparat cu ultrasunete: energia sonic este focalizat la
suprafaa unui
nivel de lichid care este n contact cu o membran vibratorie. Vibraia sonic disperseaz
soluia; 5.
Aparate prin centrifugare; 6. Spuma de spray tub cu ventil
Proprieti fizice:
- dispersia este determinat de numrul de particule (cu ct numrul de particule este mai
mare,
cu att suprafaa de contact este mai mare)
- capacitatea de plutire- > 5m sedimenteaz; - < 0,1 0,2m nu sedimenteaz
- vizibilitatea este vizibil n spectru luminos
- miscarea particulele din aerosoli sunt n miscare continu din aproape n aproape
- ncrctura electric ioni pozitivi (+) si ioni negativi ()
- penetraia si retenia depind de urmtorii factori:
69
1. diametrul particulelor: - peste 10m sunt oprite n cile respiratorii superioare, cavitate
bucal,
laringe, trahee; peste 6-7m sunt reinute n bronhiile mari; sub 5m n bronhiile mici; sub
0,5m n
alveole; sub 0,1m sunt eliminate prin expiraie
2. ncrctura electric: particulele cu ncrctur electric au putere de penetraie mai mare.
3. temperatura si umiditatea mediului: temperatur crescut si umiditatea mare favorizeaz
penetraia.
4. tipul respiraiei:cu ct viteza aerului inspirat este mai mare, cu att penetraia va fi mai
eficient.
5. apneea postinspiratorie: favorizeaz retenia particulelor. Se va cere pacientului s respire
ct
mai linistit pentru a se evita tahipneea. Nu se va efectua aerosolizarea la bolnavii dispneici.
6. arhitectura bronsic: particulele provenite din aerosoli se depun la locul de bifurcare. La un
bolnav cu restricie obstructiv aerosolul nu penetreaz, de aceea se vor administra
bronhodilatatoare si
fluidifiante.
Condiiile de utilizare ale aerosolului: s aib efect topic (local), ntruct substanele trebuie
s
acioneze prin contact (substanele care se absorb rapid nu au aciune local), s aib efect

farmacodinamic demonstrat, s nu aib proprieti alergice, pH ul neutru, temperatura

optim de
administrare: 20 - 30 (niciodat sub 18).
Efecte terapeutice: umidificarea mucoasei bronhice cu ap simpl sau mineral, fluidificarea
secreiilor cu ap simpl sau substane mucolitice, antiinflamator, antimicrobian,
bronhodilatator, trofic,
de refacere a epiteliului bronhic, anihilarea conflictului antigen anticorp.
Procedee de administrare: aerosolizare de camer sau cu aparate individuale, respiraia liber
n
natur.
Sedinele vor fi zilnice, cu o frecven de 1/zi sau la intervale de 3 ore dac se efectueaz mai
multe.
Numrul sedinelor: 10, 20 sedine/ tratament.
Poziia pacientului asezat sprijinit de sptarul scaunului, spatele si toracele drepte, capul fr
nclinare, picioarele sprijinite pe un suport astfel nct linia genunchilor va depsi linia
soldurilor.
Umidifierea mucoasei respiratorii: se realizeaz prin cresterea cantitii de lichide ingerate sau
prin
aerosoli. Se poate administra: ap distilat, ser fiziologic, ap mineral sau simpl, propilen
glicol. Durata
sedinei: 30 minute. Orice sedin de recuperare a aparatului respirator se incepe cu
umidifierea mucoase
respiratorii prin inhalarea acestor substane n camerele cu aerosoli.
Facilitarea evacurii bronhice: se poate utiliza bicarbonat de sodiu n soluie de 5 7,5%;
acetilcisteina soluie 10 20% alcalinizat (pentru scderea vscozitii sputei); brofimen;
iodur de
potasiu 1% (exist pericol de alergii) se administreaz 5 ml soluie n aparat de 3 ori pe zi;
clorura de
amoniu 1%, enzime proteolitice (triptina 20 30U sau alfa chemotriptina 1-2 ml, contraindicat
n TBC
pulmonar).
Efectele apelor minerale administrate prin aerosolizare: 1. Ape clorurosodice: vasodilatator cu
hiperemie, fluidificarea secreiilor, antiinflamator; 2. Ape sulfuroase: vasodilatator, antispastic
bronhic,
efect trofic, antiinflamator, antialergic ( administrare n astm bronsic si bronsit asmatiform),
efect
antimicrobian (aciune asupra florei anaerobe n bronsiectazie si infecii difuze); 3. Ape
alcaline: fluidific
secreia bronsic, neutralizeaz acidoza esuturilor inflamate, antiinflamator, efect trofic; 4.
Ape iodurate:
antiinflamator, vasodilatator, aciune sclerolitic; 5. Ape oligominerale: fluidifiant,
vasodilatator,
antiinflamator, trofic.
1.3.2. Factori igienici si alimentaia
Igiena este o component a educaiei care n cazul sportivului si a oricrui practicant al
exerciiului
fizic este esenial pentru ntreaga activitate. Sportul pentru toi a contribuit la modificarea
concepiei

despre igiena, calitatea exerciiilor fizice si alimentaia celor care efectueaz exerciii att n
scop
profilactiv ct si terapeutic. Toate acestea concureaz la obinerea unei mai bune stri de
sntate si o
70
capacitate de efort mai bun, nu numai pentru sportivul de performan ci si pentru
practicantul de
activiti fizice care face efort cu bucurie si plcere.
Stilul de via, incluznd dieta, relaxarea, somnul, evitarea exceselor si practicarea diverselor
tipuri
de exerciii fizice pot compensa forele naturale care contribuie la un transport de 02
ineficient, la
slabiciunea neuromuscular, la grsimea excesiv din corp. Limitele genetice respectiv forma
corpului,
nclinaia la obezitate, structura osoas, mrimea si starea inimii si celulele nervoase din corp
nu pot fi
anulate, dar anumite msuri pot ajuta la o dezvoltare fizic armonioas.
O activitate fizic regulat si complet dezvolt nu numai calitile de anduran, fora si
viteza ci
si capacitatea de cunoastere: memoria, aptitudinile psihomotrice precum coordonarea,
echilibrul,
lateralitatea, orientarea n spaiu si cunostine asupra corpului omenesc. Fr o alimentaie
raional si
echilibrat o persoan nu poate s fie n form deosebit, determinnd-o s se documenteze
asupra unei
bune igiene alimentare. Dac regulile de igiena ca hidratarea sau echilibrul alimentar nu sunt
respectate,
apare oboseala sau/si imposibilitatea de a urma activitatea pn la capt.
Activitile fizice trebuie efectuate n condiii de igiena dintre cele mai bune respectiv : slile
n
care se execut exerciiile fizice s fie bine aerisite; echipamentul s fie de o calitate care s
nu determine
transpiraii prin natura fibrelor din care este confecionat; pentru cei care efectueaz
exerciii n bazine sau
czi, acestea trebuie igienizate dup fiecare pacient; grupurile sanitare trebuie s respecte
normele
standard de igien; vestiarele, dusurile si grupurile sanitare s fie poziionate n cldire ct mai
aproape
ntre ele si de sectorul de activitate; vestiarele si dusurile s fie ca numr n concordan cu
activitatea
efectuat; podeaua respectiv saltelele pe care se efectueaz activitile sportive trebuie
igienizate dup
fiecare activitate; temperatura s fie optim pentru efectuarea activitii fizice.
Nu numai sportivii de performan ci si cei care efectueaz exerciii pentru snatate,
activiti
sportive de orice form trebuie s aib o diet echilibrat format att din proteine ct si din
glucide si

lipide. Alimentaia omului modern se orienteaz spre produsele din carne si cele industriale,
prin
devalorizarea pinii, a laptelui si a produselor lactate, prin ponderea, din ce n ce mai mare, ce
revine n
aceast alimentaie zahrului rafinat, buturile alcoolice si rcoritoare, a mirodeniilor, ca si
prin
diminuarea consumului zarzavaturilor si a fructelor. Tot mai mult n ultimul timp se tinde spre
diferite
mijloace terapeutice naturale, sarcina lor principal fiind aceea de reglementare dirijat a
proceselor
metabolice, care sufer cele mai mari modificri n perioada eforturilor maxime.
A. Fitoterapia. Plantele medicinale, fie c ne ofer rdcinile, rizomii, bulbii, tijele, ramurile,
frunzele, florile sau fructele, reprezint forele benefice ale cosmosului. n ara noastr
datorit reliefului si
condiiilor pedoclimatice, cresc n jur de 3200 de specii de plante dintre care 876 sunt folosite
ca plante
medicinale. Iat cteva din plantele medicinale specifice rii noastre:
- Usturoiul este fortivicant general, diuretic, laxativ si antiseptic. Conine vitaminele B1 C si o
serie
de elemente minerale ca: iod, magneziu, cobalt, siliciu, zinc, brom. Are rol vermifug eliminnd
paraziii
intestinali
-Ceapa are efecte asupra proprietilor tenului, este un stimulent cu aciune antiinfecioaz,
diuretic, fiind eficient celor cu afeciuni cardiace, antireumatismal, elimin acidul uric.
Conine vitamina
A, PP,C, si E precum si minerale ca bariu, crom, cobalt, cupru, fier, iod, magneziu, mangan,
siliciu;
-elina este o surs de sruri minerale care conin mangan. Se recomand dup antrenamente
cu
volum crescut sau alte activiti cu efort fizic intens, sporeste apetitul;
-Ptrunjelul, conine n mod special magneziu cu rol n contracia muscular, n mod
deosebit n
activitatea muschiului cardiac;
-Afinul cu rol n scderea ureei sangvine si o mai bun acuitate;
-Ctin conine vitaminele C, B1, B2, B6, E si o cantitate apreciabil de zahr si acizi organici;
-Orzul verde mpiedic degradarea si mbtrnirea celulelor si restabileste organismul bolnav.
Frunzele de orz conin vitaminele E si C si o mare cantitate de fier, calciu, mangan, magneziu,
molibden,
zinc, cupru, litiu, bioflavonoide.
71
B.Apiterapia. Mierea este o soluie concentrat de glucide respectiv levuloz, glucoz,
zaharoz,
maltoz, ap, sruri minerale (fosfat de calciu, clorur de sodiu, fier). Este asimilat direct de
organism
datorit coninutului mare de glucoz si levuloz, astfel mierea fiind un produs energetic de
prim rang.
-Polenul conine vitaminele C,E, grupul de vitamine B, acidul pantotenic, vitamina PP,
respectiv

sruri ale elementelor, potasiu, fosfor, siliciu, sodiu, sulf, cupru, fier, aluminiu, magneziu,
mangan, clor,
bariu, argint, aur, zinc, arsen, paladiu, vanadiu, wolfram, iridiu, cobalt, plumb, platin,
molibden, crom,
cadmiu si stroniu. Datorit compoziiei sale, polenul reprezint proprieti nutritive si
biostimulatoare.
-Laptisorul de matc exercit o aciune binefctoare asupra mduvei osoase si stimuleaz
sistemul
reticuloendotelieal, determin cresterea n diametru a eritrocitelor, paralel cu cresterea
numrului
reticulocitelor si a cantitii de hemoglobin, determin o mobilizare a rezervelor de fier din
organism si
modific coninutul de fier din snge, eritrocitelor;
-Propolisul are un efect antivirotic foarte clar, n special mpotriva virusului A2 al gripei,
precum
si mpotriva virusului vaccinal si al virusului stomatitei veziculare. Aplicarea local a
unguentului cu
propolis duce la mbuntirea evoluiei clinice a plgilor cu o diminuare a secreiei
purulente. Poate fi
utilizat cu rezultate bune n tratamentul arsurilor profunde att n faza de degenerare si
inflamaie a plgii
ct si n faza de regenerare.
C. Alimentaia vegetarian. Fructele si zarzavaturile trebuie s fie prezente permanent n
alimentaia uman, deoarece acestea au o serie de proprietai fa de care nu putem fi
indifereni,
respectiv: au o valoare nutritiv si caloric cert, constituie o important surs de energie
pentru organism,
alctuiesc mari depozite de vitamine de o mare varietate, constituie mari depozite de sruri
minerale si alte
elemente nutritive indispensabile vieii, au un coninut mare de fibre alimentare-celuloz.
Fructele si zarzavaturile conin multe vitamine astfel : merele, perele, prunele, ciresele,
visinele,
castanele, maslinele, lmile conin mangan. Cuprul l gsim n gutui, alune, castane, lmi iar
cobaltul l
gsim n tomate si fasole. Lipsa magneziului din organism produce cazuri de tetanie, crampe si
rupturi
musculare, tahicardie, anxietate si stres. El se gseste n cereale, zarzavaturi, fructe, n special
cele care au
culoare verde nchis.
Cteva efecte terapeutice ale fructelor si zarzavaturilor. Merele coapte sunt utilizate n tratarea
enterocolitelor si a colitelor. Ridichile si salata au rol depurativ, contribuind la curirea
intern a
organismului. Sparanghelul, prazul, pepenii si fruntele n general sunt diuretice. Varza rosie
este
expectorant n vreme ce varza alb este cicatrizant pentru ulcerele tubului digestiv.
Anghinarea
favorizeaz eliminarea bilei, contribuind la optimizarea digestiei intestinale.
Bibliografie

1.Baciu, Clement (1981) Cultur fizic medical, Editura Sport-Turism, Bucuresti

2.Chatal, C., (1985) Observation des trois techniques sur la valeur explosive des extenseurs
du
membre inferieur, Annuaire kinesiterapeutique, 12: 21-14
3.Crielaard, J., M., Vanderthommen, M.,(1996) Effets du massage par appareile
semiautomathique:
etude scintigraphique et tonometrique, Annuaire kinesiterapeutique, 23: 102-5.
4.De Bruijn, R, (1984) - Deep transverse frictions its analgesic effect, Int. J. Sport Med.Sup.,
5,
35-6;
5.Dicke,E,(1966) - Methode de massage du tissu conjonctif, Editions Maloine, Paris
6.Dragnea, Adrian; Bota, Aura (1999) Teoria Activitilor Motrice, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti
7. Dufour, Michel et collab (1999)- Massage et massotherapie, Editions Maloine, Paris
8. Field, T, (1998) - Massage therapy effects, American Journal of Psychology,53,1270-81
9.Gallou,J.-J., Grinspan, F, (1987)- Massage reflexe et autres methodes de therapie manuelle
reflexe, Encycl. Med. Chir. Paris, Elsevier
10. Haldeman, S, Manipulation and massage for the relief of pain, Textbook of pain Churchill
Livingstone, Edinburgh, pg. 51-62
72
11. Fawaz, h., Colin, D.,(1995) - Influence du massage sur la TcPO transcutanee dand la
prevention de lescare. Annuaire Kinesitherapeutique, 22: 37-41.
12. Franceschi, C., (1980) Linvestigation vasculaire par ultrasonographie doppler,
Masson,
Paris.16-7.
13. Hendrick, A, (1981) - Les massages reflexes, etude comparative, Paris,Masson
14. Holey, A, Liz, (1995) - Inter-Rater Reliability of Connective Tissue Zones Recognition,
Physiotherapy, vol. 81, no 7
15. Kohlrausch, W(1961)- Massage des zones reflexes dans la musculature et dans le tissu
conjonctif. Ed.Paris, Masson
16.Krausz L., Krausz L.T. (2004) Fiziokinetoterapie pe baze fiziopatologice, Editura
Medical
Universitar Iuliu Haieganu Cluj-Napoca
17. Leroux, P., (1994) Recherce dun position optimale de drainage veineux des membres
inferieures par pletismographie occlusive, Annuaire Kinesitherapeutique 21, 33-6.
18.Manno, Renato (1996) Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, SDP 371- 374,
Bucuresti
19. Marcu, V., (1983) - Masaj si kinetoterapie, Ed. Sport-Turism, Bucuresti,
20. Marcu V, Dan, M (2002) Formarea profesorilor de educaie fizic pentru a preda
activitati
fizice adaptate, Sesiunea de lucrari stiintifice Cluj-Napoca , Editura Risoprint Cluj-Napoca
21. Marcu, V, Serbescu, C 1998 - Masaj si tehnici complementare, Ed. Universitii din
Oradea
22. Mrza, D, (1998) - Metode speciale de masaj, Ed. Plumb, Bacu
23. Mrza, D, (2002) - Masajul terapeutic, Ed. Plumb, Bacu
24.Mrcu, Petru; Cucu, Bujor (2005) Gimnastica n kinetoterapie noiuni de baz, Editura
GMI,
Cluj-Napoca

25.Mogos V. ( 1990) Apa, agent terapeutic Editura Sport Turism, Bucuresti

26. Morelli M., Seabone D., E., Sullivan S., J., (1990) Changes in H- reflex amplitude
during
massage of triceps surae in healthy subjects, JOSPT, 12. 11-9
27. Mouchet, P, (1988) - Transmission des messages nociceptifs et physiologie de la douleur,
Paris, Masson, , 35-47
28.Musu I., (coordonatori) (1999) - Terapia educaional integrat, Editura Pro Humanitate
29. Pereira- Santos, G., (1981) Drainage veineux du pied, etude transcutanee par
ultrasonographie doppler, ecole des cadres de Bois-Laris, Lamorlaye
30.Rdulescu A. (2002) Fizioterapie proceduri de hidrotermoterapie crioterapie masajul
medical clasis masajul segmentar , Editura Medical, Bucuresti
31.Rdulescu A.(1993) Electoterapie, Editura Medical, Bucuresti,
32. Samuel, J., (2003)- Effets psichologiques du massage, Paris, EMC Kinesiter.
33. Serot, P., M., (1991) Influence des pressions glissees superficielles et des percussions
sur
lendurance dinamique du quadriceps. Annuaire kinesiterapeutique, 18: 377-82
34. Shoemaker J., K., Tiidus, P., M., Richelle, Mader., (1997) Failure of manual masage to
alter
limb blood flow; measures by doppler ultrasound. Med. Sci Sports Exerc., 29: 610-4
35. Viel, E., (1984) - Donnees recentes concernant le massage du sportif, R. Cinesiologie,
Paris.
*** BTL, Ghid de electroterapie, Bucuresti, 2000
*** Integration of Persons with a Handicap through Adapted Physical Activity , Oslo May 10
14, 2000, Norway.
73

3. TEHNICI SI METODE N KINETOTERAPIE

Obiective:
Acest capitol furnizeaz informaiile necesare cunoasterii principalelor tehnici si metode
care stau la baza realizrii programelor de kinetoterapie;
De asemenea, cititorul va sti s aleag tehnicile si metodele potrivite pentru cazul pe care l
are;
Acest capitol conine informaiile necesare aplicrii tehnicilor si metodelor n funcie de
specificul fiecrui caz.
Coninut:
3.1. Tehnici kinetologice de baz
3.1.1 Tehnici akinetice
3.1.2 Tehnici kinetice
3.2. Stretchingul
3.3. Tehnici de transfer
3.4. Tehnici de facilitare neuroproprioceptiv (FNP)
3.4.1 Tehnici FNP generale
3.4.2 Tehnici FNP specifice
3.4.2.1 Tehnici pentru promovarea mobilitii
3.4.2.2 Tehnici pentru promovarea stabilitii
3.4.2.3 Tehnici pentru promovarea mobilitii controlate
3.4.2.4 Tehnici pentru promovarea abilitii
3.5. Metode n kinetoterapie
3.5.1. Metode de relaxare

3.5.1.1 Metoda Jacobson

3.5.1.2 Metoda Schultz
3.5.2. Metode de educare/reeducare neuromotorie
3.5.2.1 Conceptul Bobath
3.5.2.2 Metoda Brnngstrom
3.5.2.3 Conceptul Vojta
3.5.2.4 Conceptul Castillo Morales
3.5.2.5 Metoda Frenkel
3.5.3. Metode de facilitare neuro-proprioceptiv
3.5.3.1 Metoda Margaret Rood
3.5.3.2 Metoda Kabat
3.5.4. Metode de reeducare postural
3.5.4.1 Metoda Klapp
3.5.4.2 Metoda von Niederhoeffer
3.5.4.3 Metoda Schroth
3.5.5. Metode de recuperare a afeciunilor lombare
3.5.5.1 Metoda Williams
3.5.5.2 Metoda McKenzie
Cuvinte cheie: contracie, mobilitate, mecanisme neurofiziologice
74
3.1. Tehnici kinetologice de baz
Tehnicile care stau la baza realizrii unui program de kinetoterapie se clasific n dou mari
categorii: tehnici akinetice si tehnici kinetice.
Din categoria tehnicilor akinetice fac parte: Imobilizarea (de punere n repaus, de contenie,
de
corecie); Posturarea (corectiv si de facilitare).
Din categoria tehnicilor kinetice fac parte: tehnici kinetice statice (contracia izometric,
relaxarea
muscular); tehnici kinetice dinamice: active (reflexe si voluntare) si pasive (prin traciuni,
prin asisten,
sub anestezie, autopasiv, pasivo-activ, prin manipulare).
n afar de aceste tehnici de baz, exist tehnici speciale sau tehnici combinate, cum ar fi:
tehnici
de stretching, tehnici de transfer, tehnici de facilitare neuromuscular.
3.1.1. Tehnici akinetice
Tehnicile akinetice au dou caracteristici de baz: absena contraciilor musculare voluntare;
nu
determin miscarea segmentului.
a. Imobilizarea
Imobilizarea se caracterizeaz prin meninerea si fixarea artificial, pentru anumite perioade
de
timp, a corpului n ntregime sau doar a unui segment ntr-o poziie determinat, cu sau fr
ajutorul unor
instalaii sau aparate.
Imobilizarea suspend, n primul rnd, miscarea articular, ca si contracia dinamic
voluntar, dar
permite efectuarea contraciilor izometrice a muschilor din jurul articulaiilor respective.
Imobilizarea poate fi total, dac antreneaz ntregul corp, sau poate fi regional, segmentar,

local, dac implic pri ale corpului.

Imobilizarea total are ca scop obinerea repausului general n: politraumatisme, arsuri
ntinse,
boli cardio-vasculare grave, paralizii etc.
Imobilizrile regionale, segmentare sau locale realizeaz imobilizarea complet a unor pri
ale
corpului, concomitent cu pstrarea libertii de miscare a restului organismului. n funcie de
scopul
urmrit, pot fi:
- imobilizare de punere n repaus indicate n: traumatisme craniocerebrale, medulare,
toracice,
procese inflamatorii localizate (artrite, tendinite, miozite, arsuri, flebite etc.) precum si alte
procese ce
determin algii intense de mobilizare. Imobilizarea se face pentru segmentul respectiv si se
realizeaz pe
pat, pe suporturi speciale, n esarfe, orteze etc.
- imobilizare de contenie const n meninerea cap la cap a suprafeelor articulare sau a
fragmentelor osoase; blocheaz un segment sau o parte dintr-un segment ntr-un sistem de
fixaie extern
(aparat gipsat, atel, plastice termomaleabile, orteze, corsete etc.). Tehnica este utilizat pentru
consolidarea
fracturilor, n luxaii, artrite specifice, discopatii etc.
- imobilizare de corecie const n meninerea pentru anumite perioade de timp a unor
poziii
corecte, corective sau hipercorective n vederea corectrii unor atitudini deficiente: devieri
articulare prin
retracturi (genu flexum, recurbatum etc. posttraumatic, paralitic, degenerativ etc.) deviaii ale
coloanei
vertebrale n plan frontal sau sagital (scolioze, cifoze etc.).
Imobilizarea de corecie se realizeaz cu aceleasi sisteme ca si cea de contenie. Nu pot fi
corectate
dect posturile defectuoase, care in de esuturi moi (capsul, tendon, muschi etc.). Doar cnd
osul este n
crestere, anumite tipuri de imobilizare pot influena forma sa. Imobilizrile de contenie si
corecie
urmeaz n general unor manevre si tehnici fie ortopedo-chirurgicale, fie kinetologice
(traciuni,
manipulri, miscri pasive sub anestezie etc.).
b. Posturarea
Posturrile corective sunt cele mai utilizate n kinetologia terapeutic sau de recuperare. n
multe
cazuri se recomand preventiv n boli a cror evoluie este previzibil, determinnd mari
disfuncionaliti
75
(de exemplu spondilita ankilopoietic). Din patologie amintim cteva afeciuni n care
posturarea
reprezint o tehnic de baz a kinetoterapiei: reumatismul inflamator cronic si n general
artritele,

indiferent de etiologie, coxartroza, lombosacralgia cronic de cauz mecanic, paraliziile de

cauz central
sau periferic, deviaiile de coloan sau ale altor segmente etc. Posturrile corective se
adreseaz doar
prilor moi, al cror esut conjunctiv poate fi influenat. Corectarea devierilor osoase nu
este posibil
dect la copii si adolesceni n crestere. Uneori se recomand ca postura (mai ales cea liber)
s fie
adoptat dup o nclzire prealabil a respectivei zone sau, eventual, s fie aplicat n ap
cald.
De un mare interes n recuperarea funcional sunt posturile seriate care se fixeaz cu orteze
amovibile, pe msur ce se cstig din deficitul de corectat. Se consider c noaptea este cel
mai potrivit
interval pentru posturi imobilizri n diverse aparate, n scop corectiv sau de pstrare a
amplitudinilor de
miscare cstigate prin kinetoterapia din timpul zilei.
Din punct de vedere tehnic, posturile corective pot fi:
- libere (posturi corective) sau autocorective; Acestea sunt atitudini impuse pacientului si
adoptate
voluntar de acesta, pentru corectarea progresiv a limitrilor amplitudinilor articulare. Sunt
indicate, mai
ales, n hipertonii reversibile. Posturrile autocorective folosesc greutatea unui segment sau a
ntregului
corp, realiznd posturri segmentare, meninute prin greutatea unui membru sau a unui
segment al
acestuia.
- liber-ajutate (prin suluri, perne, chingi etc.) sau realizate manual;
- fixate (posturi exterocorective; instrumentale) cu ajutorul unor aparate sau instalaii. Acestea
restabilesc mobilitatea articular utiliznd greuti (ncrcturi): directe (sculei de nisip,
suluri, perne)
plasate proximal sau distal de articulaia mobilizat; indirecte, aplicate prin intermediul
montajelor cu
scripei.
Aceste posturri solicit intens articulaia, de aceea se folosesc mai ales pentru articulaiile
mari
genunchi si sold, pentru celelalte putnd fi chiar nefaste. Meninerea nu depseste 15-20 de
minute.
Posturri de facilitare: Posturrile induc efecte de facilitare asupra organelor interne. n
vederea
facilitrii unui proces fiziologic perturbat de boal, poziionarea corpului ntr-o anumit
postur poate
reprezenta un tratament de mare valoare.
Posturrile cu efect asupra aparatului cardiovascular:
- Antideclive (proclive) faciliteaz circulaia de ntoarcere venoas si limfatic la nivelul
extremitilor si au rol profilactic sau curativ n edemele de staz.
- Declive (antigravitaionale) faciliteaz circulaia arterial n capilare si se obin prin
meninerea
extremitilor n sens gravitaional.

Posturrile cu efect asupra aparatului respirator:

- Profilactice previn instalarea unor afeciuni pulmonare secundare scderii ventilaiei
bazelor
pulmonare si zonelor hilare.
- Terapeutice, de drenaj bronsic favorizeaz eliminarea secreiilor bronsice din lobii si
segmentele pulmonare afectate n caz de: bronsite cronice, bronsiectazii, abces pulmonar etc.
Asocierea
percuiilor toracice si a masajului vibrator creste eficiena drenajului bronsic.
Posturri de drenaj biliar
3.1.2 Tehnici kinetice
Tehnicile kinetice statice se caracterizeaz prin modificarea tonusului muscular fr s
determine
miscarea segmentului.
A. Contracia izometric reprezint o contracie muscular n care lungimea fibrei musculare
rmne constant, n timp ce tensiunea muscular atinge valori maxime, prin activarea tuturor
unitilor
motorii ale grupului muscular respectiv. Contracia izometric se realizeaz fr deplasarea
segmentelor,
contra unei rezistene egale cu fora maxim a muschiului respectiv sau cnd se lucreaz
contra unei
greuti mai mari dect fora subiectului, dar imobile. n realitate, se produce o
microdeplasare,
neglijabil, ntre momentul cresterii tensiunii musculare si cel al relaxrii.
76
B. Relaxarea muscular: se realizeaz cnd tensiunea de contracie a muschiului respectiv
scade,
muschiul se decontractureaz. Relaxarea poate fi considerat ca o atenuare a tensiunii de orice
natur
(nervoas, psihic, somatic) cu schimbarea centrului de atenie, de concentrare sau de efort.
Relaxarea
reprezint un proces psihosomatic, pentru c se adreseaz concomitent att strii de tensiune
muscular
crescut, ct si strii psihice tensionate, viznd o reglare tonico-emoional optimal.
Relaxarea muscular poate fi:
- general - proces n legtur cu relaxarea psihic
- local - se refer la un grup muscular
Relaxarea ca tehnic kinetic static se refer la relaxarea local.
Tehnicile kinetice dinamice se realizeaz cu sau fr contracie muscular - ceea ce
transeaz de la
nceput diferena dintre tehnicile active si cele pasive.
Miscarea activ: reflex; voluntar
Mobilizarea activ se caracterizeaz prin implicarea contraciei musculare proprii segmentului
ce
se mobilizeaz.
A. Miscarea activ reflex este realizat de contracii musculare reflexe, necontrolate si
necomandate voluntar de pacient; miscrile apar ca rspuns la un stimul senzitivo-senzorial n
cadrul

arcurilor reflexe motorii. Contracia reflex se poate produce prin reflexe medulare si
supramedulare.
B. Miscarea activ voluntar - caracteristica acestei tehnici este miscarea voluntar,
comandat, ce
se realizeaz prin contracie muscular si consum energetic. n miscarea voluntar contracia
este
izotonic, dinamic, muschiul modificndu-si lungimea prin apropierea sau deprtarea
capetelor de
inserie
Obiectivele urmrite prin mobilizarea activ voluntar, sunt: cresterea sau meninerea
amplitudinii
miscrii unei articulaii; cresterea sau meninerea forei musculare; recptarea sau
dezvoltarea
coordonrii neuromusculare;
Modalitile tehnice de mobilizare activ voluntar sunt urmtoarele:
Mobilizarea liber (activ pur) - miscarea este executat fr nici o intervenie facilitatoare
sau
opozant exterioar, n afara, eventual, a gravitaiei.
Mobilizarea activ asistat miscarea este ajutat de fore externe reprezentate de:
gravitaie,
kinetoterapeut, montaje cu scripei etc., fr ca acestea s se substituie forei musculare
mobilizatoare.
Miscarea este denumit activo-pasiv atunci cnd pacientul iniiaz activ miscarea, ns nu o
poate efectua
pe toat amplitudinea, motiv pentru care este necesar intervenia unui ajutor spre finalul
miscrii.
Denumim miscare pasivo-activ n cazul n care pacientul nu poate iniia activ miscarea, dar
odat
ce este ajutat n prima parte a miscrii, execut liber restul amplitudinii de miscare. Se
utilizeaz:
- cnd fora muscular este insuficient pentru a mobiliza segmentul contra gravitaiei;
- cnd miscarea activ liber se produce pe direcii deviate, datorit rotaiei capetelor osoase
articulare
sau suferinelor neurologice, care perturb comanda sau transmiterea motorie;
Mobilizarea activ cu rezisten - n acest caz fora exterioar se opune parial forei
mobilizatoare
proprii.
Tehnica mobilizrii active cu rezisten are ca obiectiv principal cresterea forei si / sau
rezistenei
musculare. n miscarea voluntar muschii acioneaz ca agonisti, antagonisti, sinergisti si
fixatori.
Agonistii sunt muschii care iniiaz si produc miscarea, motiv pentru care se mai numesc
motorul
primar. Antagonistii se opun miscrii produse de agonisti; au deci rol frenator, reprezentnd
frna
elastic muscular, care intervine de obicei naintea celei ligamentare sau osoase. Muschii
agonisti si
antagonisti acioneaz totdeauna simultan, ns rolul lor este opus:

- cnd agonistii lucreaz, tensiunea lor de contracie este egalat de relaxarea antagonistilor,
care
controleaz efectuarea uniform si lin a miscrii, prin reglarea vitezei, amplitudinii si
direciei;
- cnd tensiunea antagonistilor creste, miscarea iniial produs de agonisti nceteaz.
77
Astfel, prin jocul reciproc, echilibrat, dintre agonisti si antagonisti rezult o miscare precis
coordonat. Agonistii si antagonistii desemneaz o miscare concret, dar aciunea lor se poate
inversa n
funcie de grupul muscular considerat. Interaciunea dintre agonisti si antagonisti mreste
precizia
miscrii, cu att mai mult cu ct este angrenat un numr mai mare de muschi. n cazul unui
muschi agonist
normal, cu ct relaxarea antagonistilor este mai mare, cu att miscarea agonistului este mai
rapid si mai
puternic. Sinergistii sunt muschii prin a cror contracie aciunea agonistilor devine mai
puternic. Acest
lucru se poate observa n cazul agonistilor bi- sau poliarticulari. Sinergistii confer si ei,
precizie miscrii,
prevenind apariia miscrilor adiionale, simultan cu aciunile lor principale. Fixatorii
acioneaz ca si
sinergistii, tot involuntar si au rolul de a fixa aciunea agonistilor, antagonistilor si
sinergistilor. Fixarea nu
se realizeaz continuu, pe ntreaga curs de miscare a unui muschi.
Muschii pot lucra cu deplasarea segmentului (producerea miscrii) realiznd contracii
izotonice,
sau fr, realiznd contracii izometrice.
Contracia izometric, fiind o tehnic kinetic static, a fost tratat n subcapitolul respectiv.
Contracia izotonic este o contracie dinamic prin care se produce modificarea lungimii
muschiului determinnd miscarea articular. Pe tot parcursul miscrii, deci al contraciei
izotonice,
tensiunea de contracie rmne aceeasi.
Modificarea lungimii muschiului se poate face n 2 sensuri: prin apropierea capetelor sale, deci
prin scurtare (contracie dinamic concentric) si prin ndeprtarea capetelor de inserie, deci
prin alungire,
(contracie muscular excentric).
Miscarea dinamic (izotonic) cu rezisten este cel mai utilizat tip de efort muscular pentru
cresterea forei si obinerea hipertrofiei musculare.
Miscrile active cu rezisten pot fi realizate n:
- curs intern, sau interiorul segmentului de contracie - cnd agonistii lucreaz ntre punctele
de
inserie normal; Miscarea executat n interiorul segmentului de contracie se realizeaz
atunci cnd
muschiul se contract si din poziia lui normal de ntindere se scurteaz apropiind prghiile
osoase de
care este fixat. O astfel de contracie scurteaz muschiul si-i mreste fora si volumul.
- curs extern, sau exteriorul segmentului de contracie - cnd agonistii lucreaz dincolo de

punctele de inserie normal, n segmentul de contracie pentru antagonisti. Miscarea n afara

segmentului
de contracie se realizeaz numai cu acei muschi care pot fi ntinsi peste limita de repaus. La
acesti muschi
avem la nceput o contracie pn revin la poziia lor de repaus, dup care contracia
continu n interiorul
segmentului de contracie. Este cazul miscrilor ce se fac n articulaiile: sold, umr, mn,
picior si
coloan vertebral. O astfel de contracie dezvolt elasticitatea, lungeste muschiul si mreste
amplitudinea
miscrii.
Limita dintre curse se gseste la punctul zero anatomic, n care unghiul dintre segmente este
zero,
agonistii sunt maxim alungii (zona lung), iar antagonistii maxim scurtai (zona scurtat).
- curs medie, cnd agonistii au o lungime medie, situat la jumtatea amplitudinii maxime,
pentru
o miscare dat.
Contracia izotonic poate fi:
a. Concentric - cnd agonistii nving rezistena extern; muschiul se contract pentru a
nvinge o
rezisten din afar, se scurteaz apropiindu-si att capetele de inserie, ct si segmentele
osoase asupra
crora acioneaz. Acest fel de contracie scurteaz muschiul dezvoltndu-i tonusul si fora.
Contraciile concentrice se execut n:
- interiorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv este iniiat din punctul zero
anatomic sau din diverse unghiuri articulare pozitive, se desfsoar n sens fiziologic (muschiul
se
scurteaz reusind s nving rezistena) si se opreste la amplitudini mai mari sau la sfrsitul
cursei.
Pe parcursul miscrii, agonistii si apropie capetele de inserie, se scurteaz progresiv, pentru
ca la sfrsitul
cursei de miscare s fie maxim scurtai.
78
- exteriorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv, iniiat din diverse unghiuri
articulare ale miscrii opuse, numite unghiuri negative, se desfsoar n sens fiziologic si se
opreste la
unghiuri articulare negative mai mici sau la punctul zero anatomic.
Prin repetare, miscrile concentrice produc hipertrofie muscular, urmat de cresterea forei,
iar la
nivel articular cresc stabilitatea.
b. Excentric - se realizeaz cnd agonistii, desi se contract, sunt nvinsi de rezistena
extern.
Contracia excentric se realizeaz atunci cnd muschiul fiind contractat si scurtat cedeaz
treptat unei
fore care-l ntinde si-i ndeprteaz att capetele de inserie, ct si segmentele osoase asupra
crora
lucreaz muschiul respectiv. Prin aciunea ei dezvolt elasticitatea si rezistena muschiului.
Contraciile excentrice se execut n:

- interiorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv, iniiat din diverse unghiuri
pozitive se desfsoar n sens opus celui fiziologic (rezistena extern nvinge muschiul, care
se alungeste
treptat) si se opreste la unghiuri articulare mai mici sau la punctul zero anatomic.
Pe parcursul miscrii, agonistii si ndeprteaz capetele de inserie, se alungesc progresiv, n
punctul zero anatomic fiind maxim alungii.
- exteriorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv, iniiat din punctul zero
anatomic
sau din diverse unghiuri negative, se desfsoar n sens opus celui fiziologic si se opreste la
unghiuri
negative mai mari.
Prin repetare, contraciile excentrice produc lucru muscular rezistent sau negativ; cresc
elasticitatea
muscular, iar la nivel articular mobilitatea.
Dac lum n considerare cele 3 tipuri de efort muscular, generatoare de for muscular
(izometric, izotonic concentric si izotonic excentric cu rezisten) raportul dintre acestea este
dup cum
urmeaz:
- n funcie de capacitatea de a genera for exist ordinea: contracia excentric >
contracia
izometric > contracia concentric
- n funcie de raportul dintre efect si consumul energetic exist ordinea: randament izometric
>
randament excentric > randament concentric
- Sub raportul presiunilor determinate n articulaie exist ordinea: contracia excentric >
contracia concentric> contracia izometric
c. Pliometric - capetele musculare se ndeprteaz, dup care se apropie ntr-un timp foarte
scurt.
Pliometria presupune solicitarea unui muschi mai nti printr-o faz excentric, lsnd apoi s
se
desfsoar faza concentric ce urmeaz n mod natural. n contraciile pliometrice se
utilizeaz ceea ce
fiziologii denumesc ciclul ntindere scurtare (the strech-shortening cycle).
Contracia pliometric poate fi considerat ca fiind constituit din 3 elemente:
- faz excentric;
- un scurt moment de izometrie;
- faz concentric.
Contracia pliometric reprezint cea mai frecvent form de contracii n activitatea
sportiv;
intervine n srituri, alergare, flotri etc.
Contracia izokinetic este contracie dinamic, n care viteza miscrii este reglat n asa fel
nct
rezistena aplicat miscrii este n raport cu fora aplicat pentru fiecare moment din
amplitudinea unei
miscri. Pentru o corect izokinezie trebuie ca rezistena s varieze n funcie de lungimea
muschiului,
pentru a se solicita aceeasi for. Se realizeaz cu aparate speciale numite dinamometre.

Variantele tehnice de realizare a miscrii active contra unei rezistene sunt urmtoarele:
Rezistena
prin scripete cu greuti / segmente mari de membre superioare si inferioare; Rezistena prin
greuti
(metode de crestere a forei muschilor De Lorme); Rezistena prin arcuri sau materiale
elastice (gimnastica
sportiv); Rezistena prin materiale maleabile ex: lut, chit, plastelin - utilizate n recuperarea
minii si a
degetelor; Rezistena prin ap; Rezistena realizat de kinetoterapeut; Rezistena executat
de pacient
(contrarezisten) - cu membrul sntos sau utiliznd propria greutate a corpului.
79
Efectele exerciiilor fizice dinamice:
Efecte asupra tegumentului: favorizeaz resorbia edemelor (datorate transudrii plasmei n
prile
moi) prin facilitarea ntoarcerii venoase; realizeaz ntinderea tegumentului; cresc afluxul de
snge ctre
esuturi.
Efecte asupra elementelor pasive (oase, articulaii, tendoane, ligamente) si active (muschi)
ale
miscrii: ntrein suprafee articulare de alunecare; previn sau reduc aderena si fibroza
intraarticular, care
se dezvolt n structurile periarticulare si n cavitatea articular; menin sau cresc astfel
mobilitatea
articular; alungesc progresiv elementele periarticulare, cu att mai mult cu ct acestea se
gsesc n stare
de contractur; conserv sau redau elasticitatea muscular, meninnd mobilitatea articular;
mbuntesc
fora si durata contraciei musculare; regleaz antagonistii miscrii; cresc fora si rezistena
muscular.
Efecte asupra aparatului circulator: cresc ntoarcerea venoas; cresc tonusul simpatic, cu
adaptarea circulaiei la solicitrile de efort; cresc debitul cardiac.
Efecte asupra sferei neuro-psihice: dezvolt constientizarea schemei corporale si spaiale;
cresc
motivaia; mbuntesc coordonarea muscular.
Miscarea pasiv se fac cu ajutorul unei fore exterioare, subiectul neefectund travaliu
muscular.
Mobilizarea pasiv se utilizeaz numai n kinetologia terapeutic si de recuperare (neavnd rost
ca
exerciiu fizic).
Modaliti tehnice de realizare ale miscrii pasive:
A.Traciunile const n ntinderi ale prilor moi ale aparatului locomotor; se fac n axul
segmentului sau articulaiei, putndu-se executa manual sau prin diverse instalaii.
Traciunile continue (extensii continue) se execut cu instalaii, cu contragreuti, arcuri,
scripei,
plan nclinat etc. Sunt utilizate mai ales n serviciile de ortopedie, pentru realinierea osului
fracturat sau

pentru deplasri ale capetelor articulare, iar n serviciile de recuperare, pentru cercetri ale
articulaiilor
blocate si deviate n flexie, extensie etc. Un efect important al acestor traciuni este obinerea
decoaptrii
articulare determinate de contractura muscular puternic. Presiunea crescut intraarticular este
generatoare de durere. Instalarea unei traciuni continue reduce durerea, ntinde muschii,
decontractndu-i.
Aplicarea traciunii continue se face fie prin brose transosoase, fie prin benzi adezive la piele,
fie prin
corsete de fixaie, mansoane, ghete etc. Aceste ultime modaliti sunt metodele obisnuite n
serviciile de
recuperare medical.
Traciunile discontinue se pot executa att cu mna - de ctre kinetoterapeut, ct si cu ajutorul
unor
instalaii, ntocmai ca cele continue.
Se indic n: articulaii cu redori ce nu ating poziia anatomic; articulaii dureroase cu
contractur
muscular; discopatii - traciuni vertebrale; procese inflamatorii articulare se realizeaz
traciuni cu for
moderat, care au si rolul de a decoapta.
Traciunile fixaii alternante sunt mai mult o variant a tehnicii de posturare
exteroceptiv, dar
se menin pe perioade mai lungi. Tehnica se aseamn si cu ortezele progresive pentru
corecia devierilor
determinate de cicatrice retractile sau redori articulare generate de retracturi de esuturi moi.
Traciunea nu se execut n ax, ci oblic, pe segmentele adiacente articulaiei. Sistemul de
tracionare este
realizat prin tije cu surub sau alte sisteme de tracionare treptat, prinse n aparate rigide
amovibile,
confecionate din plastic, piele sau chiar gips, care mbrac segmentele respective. Reglajele
progresive de
traciune cresc la un interval de cca 48 de ore. Tehnica este utilizat pentru corecia
devierilor determinate
de cicatrice retractile sau redori articulare generate de retracturi ale esuturilor moi.
B. Mobilizarea forat sub anestezie este o tehnic executat n general de ctre specialistul
ortoped. Prin anestezie general se realizeaz o bun rezoluie muscular, care permite, fr
opoziie,
forarea redorilor articulare, cu ruperea aderenelor din prile moi.
Aceast tehnic se execut n etape succesive, la un interval de cteva zile, fiecare etap fiind
urmat de fixarea unei atele gipsate pentru meninerea nivelului de amplitudine cstigat.
80
C. Mobilizarea pasiv pur asistat este cea mai obisnuit tehnic de mobilizare pasiv
executat
de minile kinetoterapeutului, n timp ce pacientul si relaxeaz voluntar musculatura.
Kinetoterapeutul
iniiaz, conduce si ncheie miscarea cu presiuni sau tensiuni lente, dar insistente, pentru a
ajunge la

limitele reale ale mobilitii. Miscrile pasive cu tensiuni finale ating de obicei amplitudini
mai mari dect
miscrile active.
n realizarea acestei tehnici trebuie s se aib n vedere urmtoarele:
a) Poziia pacientului este important att pentru a permite confortul si relaxarea sa, ct si
pentru o
ct mai bun abordare a segmentului de mobilizat. Pacientul este poziionat n decubit dorsal,
decubit
ventral sau asezat. Poziia kinetoterapeutului se schimb n funcie de articulaie, pentru a
nu fi modificat
cea a bolnavului, dar trebuie s fie comod, neobositoare, pentru a permite un maximum de
tehnicitate si
eficien.
b) Prizele si contraprizele - respectiv poziia minii pe segmentul care va fi mobilizat si
poziia
celeilalte mini care va fixa segmentul imediat proximal acestuia. Priza n general este
distanat de
articulaia de mobilizat, pentru a crea un bra de prghie mai lung. Exist si excepii: n
redorile
postfractur se utilizeaz prize scurte, apropiate de articulaia respectiv, pentru a nu solicita
focarul de
consolidare; n redorile de origine articular se utilizeaz brae mari ale prghiei, prin plasarea
ct mai
distal a prizei, permind realizarea unei mobilizri eficiente, fr efort.
Contrapriza este fcut ct mai aproape de articulaia de mobilizat, pentru o mai bun fixare.
n
cazul sprijinului pe un plan dur al segmentului proximal, contrapriza poate fi abandonat sau
fcut doar
parial. Deoarece segmentul care urmeaz s fie mobilizat trebuie perfect relaxat si suspendat,
priza cere
destul for din partea kinetoterapeutului, mai ales pentru trunchi si segmentele grele. De
aceea se
recomand suspendarea n chingi a segmentului n timpul executrii mobilizrii pasive.
Fora si ritmul de mobilizare
Fora aplicat de ctre kinetoterapeut la nivelul maxim de amplitudine este de obicei dozat
n
funcie de apariia durerii, dar si de experiena acestuia n cazurile unor pacieni cu praguri
la durere fie
prea nalte, fie prea coborte.
Viteza imprimat miscrii este n funcie de scopul urmrit: miscarea lent si insistent scade
tonusul muscular, pe cnd miscarea rapid creste acest tonus.
Ritmul miscrii poate fi simplu, pendular (n 2, sau n 4 timpi), la capetele cursei
meninndu-se
ntinderea.
Durata unei miscri este de aproximativ 1-2 secunde, iar meninerea ntinderii la captul
excursiei, de 10-15 secunde.
O sedin de mobilizare pasiv a unei articulaii dureaz n funcie de articulaie (la cele
mari

maxim 10 minute), si n funcie de suportabilitatea bolnavului. Sedina se repet de 2-3 ori pe

zi. Este
indicat ca, nainte de nceperea mobilizrii pasive, regiunea de mobilizat s fie pregtit prin
cldur,
masaj, electroterapie antialgic, eventual prin infiltraii locale. De asemenea, n timpul
executrii
miscrilor pasive poate fi continuat aplicarea de cldur si, din cnd n cnd, oprit miscarea
pentru un
masaj de 1-2 minute. Cnd apar reacii locale: durere, contractur, pierdere de amplitudine sau
generale:
febr, stare de enervare sau oboseal, pauza dintre sedine va fi mai mare sau chiar se vor
suspenda pentru
cteva zile.
D. Mobilizarea pasiv mecanic - utilizeaz diverse sisteme mecanice de mobilizare tip
Kineteck adaptate pentru fiecare articulaie si tip de miscare n parte.
Aceste aparate permit miscarea autopasiv, sau realizeaz miscarea prin motorase electrice sau
prin
manevrarea de ctre kinetoterapeut.
E. Mobilizarea autopasiv - prezint mobilizarea unui segment cu ajutorul altei pri a
corpului,
direct sau prin intermediul unor instalaii (de obicei scripei). Aceast autoasisten este o
bun metod de
aplicat de ctre bolnav la domiciliu sau n intervalele dintre sedinele de kinetoterapie
organizate la sal.
81
Exemplu de mobilizri autopasive:
- prin presiunea corpului - (sau a unui segment al corpului) - de exemplu: n cazul unui picior
equin, prin apsarea cu greutatea corpului pe piciorul posterior etc.
- prin aciunea membrului sntos - de exemplu: ntr-o hemiplegie, pacientul, cu mna
sntoas,
va mobiliza membrul superior si mna paralizat;
- prin intermediul unei instalaii coard-scripete - de exemplu: mobilizarea braului n
redori de
umr cu mna opus, care trage de o coard prevzut cu o ching de prins braul si trecut
peste un
scripete;
- prin intermediul unei instalaii de mecanoterapie mobilizat prin manivel sau roat de ctre
nsusi pacient.
F. Mobilizarea pasivo-activ, denumit si mobilizare pasiv asistat activ de bolnav, pentru
ao
diferenia de mobilizarea activ ajutat, sau pe scurt, mobilizarea activo-pasiv,
prezentat n cadrul
mobilizrii active. Metoda este utilizat pentru reeducarea forei musculare, ca si pentru
reeducarea unui
muschi transplantat, n vederea perfecionrii noului rol pe care l va deine n lanul kinetic.
n cazul unei

fore musculare de valoare sub 2, cnd muschiul se contract fr s poat deplasa segmentul,
eventual
doar n afara gravitaiei, mobilizarea pasivo-activ se indic pentru a ajuta efectuarea unei
miscri sau a
ntregii amplitudini de miscare, conservnd capacitatea de contracie pentru un numr mai
mare de
repetiii.
G. Manipularea, n principiu, este o form pasiv de mobilizare, dar prin particularitile de
manevrare, de tehnic, este considerat ca fcnd parte din grupul metodelor si tehnicilor
kinetologice
speciale.
Efectele miscrilor pasive:
Asupra aparatului locomotor: menin amplitudinile articulare normale si troficitatea
structurilor
articulare n cazul paraliziilor segmentului respectiv; menin sau cresc excitabilitatea
muscular (legea lui
Vekskull: excitabilitatea unui muschi creste cu gradul de ntindere); diminu contractura
muscular prin
ntinderea prelungit a muschiului (reacia de alungire Kabat); cresc secreia sinovial;
declanseaz
stretch-reflex-ul prin miscarea pasiv de ntindere brusc a muschiului, care determin
contracie
muscular.
Asupra sistemului nervos si a tonusului psihic: menin memoria kinestezic pentru
segmentul
respectiv; menin moralul si ncrederea pacientului.
Asupra aparatului circulator: efect de pompaj asupra vaselor mici musculare si asupra
circulaiei venolimfatice de ntoarcere; previn sau elimin edemele de imobilizare; pe cale
reflex declanseaz hiperemie local si tahicardie.
Asupra altor aparate si sisteme: menin troficitatea esuturilor de la piele la os; mresc
schimburile gazoase la nivel pulmonar si tisular; creste tranzitul intestinal si usureaz
evacuarea vezicii
urinare; influeneaz unele relee endocrine.
3.2. Stretching
Limitarea de mobilitate ce are la baz afectarea esuturilor moi se numeste contractur.
esutul
moale este reprezentat pe de o parte de muschi alctuii din esut muscular (ca esut
contractil prin
excelen) si din schelet fibros, necontractil (epimissium, perimissium, endomissium) si pe de
alt parte de
structuri necontractile (piele, capsul, ligament, tendon).
Contractura de natur muscular se numeste contractur miostatic si limitarea amplitudinii de
miscare articular din cauz muscular, poate avea ca substrat interesarea numai a esutului
contractil
muscular sau interesarea concomitent a esutului contractil si a celui necontractil muscular.
Stretchingul reprezint tehnica (ridicat la rangul de metod) de baz n kinetoterapia de

recuperare a deficitului de mobilitate articular determinat de scurtrile adaptative ale

esutului moale
si const n ntinderea (elongarea) acestuia si meninerea acestei ntinderi o perioad de
timp.
82
Stretchingul propriu-zis ncepe doar dup ce s-a ajuns la punctul de limitare a amplitudinii de
miscare.
Stretchingul esutului moale necontractil este pasiv, mecanic, de lung durat (20-30 min).
Tipuri de stretching pentru muschi:
1. Stretching balistic Se realizeaz activ, cu utilizarea muschiului ntins ca pe un resort care va
arunca corpul (segmentul) n direcie opus. Ex.: exerciiile de flexie-extensie ale
trunchiului fcute n
for, ncercnd s se treac brutal peste amplitudinea maxim pasiv si cu rapiditate. Se
utilizeaz mai
mult n sport. Practicarea acestor tehnici s-a redus ns, deoarece ntinderea repetat si brusc a
muschilor,
prezint un potenial pericol n producerea de leziuni.
2. Stretchingul dinamic. Const n arcuiri ce se realizeaz prin miscri voluntare lente ale
segmentului ncercnd s se treac blnd peste punctul maxim al amplitudinii posibile de
miscare. Se
creste gradat amplitudinea si viteza. Se fac 8 10 repetiii.
3. Stretchingul activ (sau stato-activ).Se efectueaz prin miscri voluntare spre amplitudinea
de
miscare maxim posibil, poziie n care segmentul este meninut 10 15 sec prin
contracia izometric a
agonistilor fr vreun ajutor exterior. Tensiunea crescut n timpul contraciei concentrice a
agonistilor si
apoi n timpul contraciei izometrice va induce reflex, prin inhibiie reciproc, relaxarea
antagonistilor.
4. Stretchingul static, denumit si pasiv.Este realizat printr-o for exterioar: alte pri ale
corpului
sau propria greutate corporal (autostretching pasiv), kinetoterapeutul sau cu ajutorul unui
echipament.
Cel mai folosit n kinetoterapie este stretchingul manual, pasiv, executat lent (pentru evitarea
stretch-reflexului) cu o meninere a ntinderii ntr-un usor disconfort timp de l5-60 sec. (durata
optim
pare s fie de 30 sec).
n cazul muschilor multiarticulari stretchingul se aplic mai nti analitic, ncepndu-se cu
articulaia distal, ncheindu-se cu un stretching global pentru toate articulaiile. Din
considerente de
gradare a forei de ntindere (mai ales la pacienii ce prezint o team crescut fa de
durere), dar si din
motive de economie de timp se aplic auto (selv) stretchingul.
5. Stretchingul izometric (sau sportiv). Bob Anderson, printele stretchingului din
antrenamentul
sportiv, recomand urmtoarea formul de stretching (valabil pentru oricare muschi): n
poziia maxim

de ntindere pasiv pacientul face o contracie izometric a muschiului ntins (rezistena o

poate asigura
kinetoterapeutul) (maxim 6 sec la intensitate maxim); relaxare (3-4 sec); stretching pasiv (2030 sec),
executat la limita de durere (acea durere plcut, suportabil).
Stretchingul esutului moale necontractil este pasiv, mecanic, de lung durat (20-30 min) si
se
bazeaz pe ntinderea onduleurilor fibrelor de colagen (n repaus acestea sunt cree).
Aceast ntindere a
esutului conjunctiv trece progresiv printr-o etap elastic, apoi una plastic, urmat de un
punct de
"gtuire" dup care orice tensiune ce tinde s mai alungeasc esutul, determin falimentul
(ruperea) lui.
Dac elasticitatea este proprietatea esutului de a reveni la lungimea iniial dup ce o for
l-a scos din
starea de repaus, plasticitatea este tendina unui esut ce a fost deformat de a nu se mai
ntoarce la poziia
de la care s-a nceput deformarea. Punctul de gtuire poate fi ndeprtat, respectiv zona plastic
poate fi
mrit dac se aplic cldur pe esutul respectiv. Aceast aplicare se face n timpul, sau cu 10
minute
nainte de nceperea stretchingului, dup care sursa de cldur se va ndeprta la finalul
stretchingului iar
esutul este lsat s se rceasc n poziia alungit cstigat. Intensitatea forei de
ntindere trebuie s fie
crescut foarte lent, deoarece atunci cnd fora de ntindere este mare si/sau aplicat rapid
exist pericolul
ruperii structurii supus ntinderii.
Pentru a obine o alungire optim a esutului moale se va ine seama de curba
tensiune/deformare
(stress/strain) a fibrelor de colagen astfel nct stretchingul s se situeze n zona de plasticitate
(dar sub
punctul forei ce determin ruperea fibrelor).
Stress-ul defineste raportul dintre fora de traciune si mrirea suprafeei de seciune a
esutului
respectiv. Strain-ul este dat de raportul dintre gradul de alungire (deformare) a esutului fa
de lungimea
lui iniial. Imobilizarea sau repausul prelungit la pat (chiar dac nc nu s-au produs
fenomene de scurtare
adaptativ), corticoterapia ct si naintarea n vrst determin o slbire a rezistenei esutului
conjunctiv,
ceea ce oblig kinetoterapeutul la precauie n aplicarea stretchingului. Muschiul, ca si cele
mai mlte
83
esuturi biologice, are proprieti vscoelastice. De aceea trebuie inut seama de faptul c
dac muschiul
este alungit pn n zona plastic, iar aceast alungire este meninut un timp prea ndelungat,
muschiul va

rmne cu o caracter elastic de un grad inferior. Pe de akt parte ns cresterea rezistenei

muschiului la
ntindere este direct proporional cu mrirea frecvenei ntinderilor (dar ntinderi ce sunt
meninute n
zonade limit elastico-plastic a curbei stress-strein. n reducerea consecinelor neplcute ale
imobilizrilor (atunci cnd nu exist contraindicaii-fractur neconsolidat, leziuni acute, etc)
se utilizeaz
metoda Judet.Aceasta se realizeaz avnd la dispoziie dou aparate gipsate bivalve, cu
ajutorul crora
segmentul afectat al pacientului este poziionat alternativ n maxim flexie si apoi n maxim
extensie;
aparatele (poziiile) se modific la interval de 6 ore. Pe msur ce esutul conjunctiv cstig
n
lungimetrebuie s se acorde un timp suficient de lung pentru a se produce fenomene de
reparaie
biologic, ce remodeleaz si readapteaz noua lungime a esutului conjunctiv, la funcia sa
de esut de
rezisten.
ntinderea esutului contractil al muschiului se realizeaz prin mai multe modaliti de
stretching.
Cel mai folosit n kinetoterapia este stretchingul manual, pasiv, executat lent (pentru evitarea
stretchreflexului)
cu o meninere a ntinderii ntr-o ntindere de usor disconfort timp de l5-60 sec. (durata optim
pare s fie de 30 sec). Meninerea stretchingului si gseste explicaia n faptul c dac
rspunsul fusurilor
neuromusculare este imediat, pentru stimularea optim a organelor Golgi (care vor determina
relaxarea
reflex a muschiului respectiv), ntinderea trebuie s dureze minim 6 sec.
Studii recente au artat c dup primele patru repetri a stretchingului (dintr-un total de l0) s-au
nregistrat modificrile cele mai avantajoase, respectiv o crestere de l0% din lungimea iniial
de repaus.
n cazul muschilor multiarticulari stretchingul se aplic mai nti analitic, ncepndu-se cu
articulaia
distal, ncheindu-se cu un stretching global pentr toate articulaiile. Din considerente de
gradare a forei
de ntindere (mai ales la pacienii ce prezint o team crescut fa de durere), dar si din
motive de
economie de timp (si personal) se aplic auto (selv) stretchingul. Stretchingul ciclic, mecanic a
fost aplicat
pacienilor cu limitare de mobilitate dnd rezultate bune, dar inconvenientul l constituie
faptul c necesit
o aparatur complicat.
Atunci cnd pacientul particip activ, prin contracia agonistilor la stretchingul musculaturii
antagoniste avem de-a face cu stretchingul activ. n kinetoterapie, rareori se foloseste
stretchingul activ
pur, deoarece este dificil (si chiar contraindicat) s se menin o contracie izometric a
agonistului la o

intensitate eficient, astfel nct muschiul antagonist s poat fi meninut n zona plastic.
Pentru a
beneficia ns de avantajele unui stretching activ, se combin meninerea timp de l0 20 (la
antrenai 30)
sec a contraciei izometrice (dar nu de intensitate maxim, pe grupe musculare relativ bine
localizate si cu
atenie la blocarea respiraiei) a agonistului, cu un stretching pasiv indus de kinetoterapeut
sau cu un
autostretching pasiv (de preferin din poziii n care se foloseste greutatea segmentului sau a
subiectului.)
Bob Anderson, printele stretchingului din antrenamentul sportiv, recomand urmtoarea
formul de
stretching (valabil pentru oricare muschi): contracie izometric maxim (6 sec), relaxare (34 sec),
autostretching pasiv (20-30 sec), executat la limita de durere (acea durere plcut,
suportabil).
O alt modalitate de stretching activ, ce se aplic cu precdere la persoanele sntoase, cu o
musculatur antrenat, este stretchingul balistic (dinamic). Tehnicile balistice constau n
contracii
dinamice, repetate ale unor muschi motori (agonisti), concepute pentru obinerea unei
ntinderi de scurt
durat (rapide) a antagonistilor. Din aceast categorie fac parte: miscri simple de impulsie,
miscri cu
timpi de resort (arcuiri), miscri lansate. Practicarea acestor tehnici s-a redus ns, deoarece
ntinderea
repetat si brusc a muschilor, prezint un potenial pericol n producerea de leziuni.
n antrenamentul sportiv (dar si n sedinele de kinetoterapie), la nceput (pentru nclzire), se
recomand efectuarea stretchingului pe grupele musculare ce vor fi solicitate (cu precdere
formele
activo-pasive si doar apoi balistice). La sfrsitul antrenamentului (sedinei), pentru o refacere
mai rapid,
pe aceleasi grupe musculare (soliciate), se recomand efectuarea formelor pasive de stretching.
Factorul de risc major la exerciiile de stretching l constituie viteza de execuie a ntinderii.
Trebuie s se acorde o atenie deosebit articulaiilor imobilizate timp ndelungat (pe de o
parte trebuie
84
avut n vedere posibilitatea unei refaceri structurale incomplete, pe de alt parte poate s apar
osteoporoza de imobilizare), articulaiilor edemaiate, inflamate si /sau infectate, muschilor
contractai pe
cale reflex (a cror ntindere susinut cu timpul pot s genereze leziuni).
Indicaiile generale n ceea ce priveste execuia corect a stretchingului ar fi urmtoarele:
- tehnici de relaxare general, efectuate naintea stretchingului;
- masaj (de tip profund) executat dup aplicarea de cldur, dar nainte de stretching;
- poziia iniial si cea n care se va executa stretchingul propriu zis s fie stabil, relaxat si
comod;
- s fie executate exerciiile ntre orele l4.30 si l6.30, deoarece atunci se nregistreaz maximul
capacitii de mobiliate articular;
- nclzirea general a organismului, printr-un efort aerob de minim 5 min;

- stretchingul s fie precedat de miscri active (combaterea tixotropiei);

- respiraia s fie uniform si linistit;
- nu se fac aprecieri asupra gradului si duratei ntinderii (nu este concurs);
- n cazul ambelor direcii de miscare limitat, dup stretchingul unei grupe musculare se
aplic
stretchingul si pe muschii antagonisti (se ncepe cu musculatura cea mai contractat);
- nu se face stretching pe dou grupe musculare simultan;
- stretchingul se poate combina cu traciunea n ax a articulaiei respective;
- durerea ce apare dup 2 ore de repaus (de la terminarea stretchingului) denot c intensitatea
acestuia a fost prea mare, iar durerea care persist peste 24 de ore arat c au avut loc leziuni
fibrilare;
- dup sedina (sedinele) de tratament ce a avut n program stretchingul, nu trebuie s apar
spasm
muscular, s scad fora muscular sau s apar oboseala muscular.
3.3. Tehnici de transfer
Transferul este procedeul prin care pacientul i se modific poziia n spaiu sau se mut de pe
o
suprafa pe alta. n sens mai larg noiunea include toate secvenele de miscare ce se impun
att nainte ct
si dup realizarea transferului propriu-zis: pretransferul; mobilizarea n pat; poziionarea n
scaunul rulant
(postransferul). Clasificarea tipurilor de transfer se face n funcie de posibilitatea si
capacitatea
pacientului de a participa la aciune, de la dependent (n care practic pacientul nu particip la
transfer)
pn la independent (n care terapeutul doar supravegheaz si observ transferul) si de etapa de
evoluie a
bolii.
Exist trei tipuri de tehnici pentru transfer n funcie de capacitatea pacientului de a participa
la
aciune:
a. Transferurile independente n cazul realizrii lor de ctre pacient, singur dup indicaiile
prescrise si dup o perioad de antrenament.
b. Transferurile asistate de una sau dou persoane care ajut (ntr-un mod anume) ca pacientul
s
se ridice din pat si s se aseze n scaunul rulant sau de aici pe alte suprafee (ex. cada de baie,
saltea, etc.)
c. Transferurile prin liftare sau cu scripei. Se utilizeaz instalaii mai simple sau mai
complexe
pentru ridicarea pacienilor si reasezarea lor. Astfel de transferuri sunt pentru pacienii care
nu au nici un
fel de participare la transfer, invaliditatea lor fiind total. Astfel de transferuri se realizeaz n
seciile de
hidroterapie cnd pacientul este liftat si apoi lsat n bazin sau cada de kineto.
Tehnicile de transfer descrise si propun s fundamenteze cteva principii de baz, urmnd ca
fiecare kinetoterapeut s-si adapteze tehnica la nevoile specifice ale bolnavului pe care l
trateaz. Cele

mai comune tehnici de transfer sunt: pivot ortostatic (transfer prin pivotare din poziie
ortostatic),
transfer cu ajutorul scndurii de alunecare (scndurii de transfer); pivot flectat (transfer
prin pivotare cu
genunchii flectai); transfer dependent de 2 persoane.
Alegerea uneia sau alteia din tehnicile de transfer va urmrii realizarea transferului n condiii
de
maxim securitate att pentru pacient ct si pentru terapeut.
85
Transferul pacienilor asistat/independent
Acesta poate fi: din scaun rulant n pat si invers; din scaun rulant pe masa, salteaua de
tratament n
sala de kinetoterapie; din scaun pe toalet/van; n bazinul trefl; n bazine de reeducare a
mersului; pe
cadru de mers; la barele de mers; pe crje de diferite tipuri.
Criteriile de selecie a tipului de transfer sunt urmtoarele: cunoasterea limitelor fizice ale
bolnavului; cunoasterea capacitilor de comunicare si de nelegere a instruciunilor pe care
pacientul
trebuie s le urmeze n cursul transferului; cunoasterea de ctre terapeut a miscrilor corecte si
a tehnicilor
de lifting.
Principii de utilizare a unei mecanici corecte a corpului pentru kinetoterapeut n timpul
transferului: stai ct mai aproape de pacient; stai fa n fa n fa cu pacientul; ndoaie
genunchii,
foloseste MI nu spatele!; ine coloana vertebral ntr-o poziie neutr (nu flecta sau arcui
coloana
vertebral)!; menine o baz larg de sprijin, clciele se menin tot timpul pe sol; nu
ridica mai mult
dect poi, solicit ajutorul cuiva; nu combina miscrile, evit rotaia n acelasi timp cu
nclinarea nainte
sau napoi.
a. Pregtiri n vederea transferului
nainte de a ncepe transferul se va ine cont de urmtoarele: ce contraindicaii de miscare are
pacientul; dac transferul se poate realiza de ctre o singur persoan sau este nevoie de ajutor;
dac
echipamentul din/sau n care pacientul urmeaz s fie transferat este n stare de funcionare si
n poziie
blocat; care este nlimea patului/supafeei pe care se va transfera n raport cu nlimea
scaunului rulant
si dac nlimea poate fi reglat.
Pregtirile n vederea transferului vor cuprinde: poziionarea scaunului rulant (fa de
suprafaa pe
care se gseste pacientul) si pregtirea lui (blocarea, ndeprtarea suportului pentru brae,
picioare, etc.);
mobilizarea pacientului n pat ce cuprinde rostogolirea (rularea pe o parte) si trecerea n asezat
la marginea
patului. Poziionarea corporal corect a pacientului nainte de transfer va urmri:
posturarea pelvisului

 aliniamentul trunchiului
poziionarea extremitilor
b. Transferul prin pivotare ortostatic
Acest tip de transfer presupune ca pacientul s fie capabil s ajung spre/n poziie ortostatic
si s
pivoteze pe unul sau ambele MI. n general se poate aplica n: hemiplegie/hemiparez;
reducerea
generalizat a forei musculare; tulburri de echilibru.
c. Transferul cu ajutorul scndurii de transfer
Acest transfer se indic pentru acei pacieni care nu pot ncrca MI, dar au o for si
rezisten
suficient la nivelul MS: amputaii ale membrelor inferioare; traumatisme vertebromedulare
(cu for a
membrelor superioare suficient); hemiplegii (situaii particulare).
d. Transferul prin pivotare cu genunchii flectai
Aceast tehnic de transfer se aplic numai atunci cnd pacientul este incapabil s iniieze sau
s
menin poziia ortostatic. Se prefer meninerea genunchilor flectai pentru a menine o
ncrcare egal
si a asigura un suport optim pentru extremitatea inferioar si trunchi pentru pivotare.
Transferul pacienilor cu grad crescut de dependen
Se adreseaz pacienilor cu capacitate funcional minim (ex. traumatism vertebromedular
C4) sau
se aplic la persoane cu disabiliti si greutate corporal mare. Pentru aceaste categorii de
pacieni
posibilitile includ:
a. Transferul cu ajutorul scndurii de transfer
Asistena oferit din partea kinetoterapeutului este maxim.
Modul n care kinetoterapeutul abordeaz pacientul n timpul transferului (de la nivelul
scapular,
talie sau fesier) depind de nlimea kinetoterapeutului/pacientului, greutatea pacientului si
experiena
kinetoterapeutului. Variantele includ plasarea ambelor antebrae sau mini n jurul taliei, a
trunchiului sau
sub fese sau un antebra axilar cealalt mn la nivel fesier/cureaua pantalonilor.
86
Este contraindicat apucarea si tracionarea de la nivelul braului/braelor paralizat, putnd
cauza
datorit musculaturii slbite din jurul centurii scapulare, leziuni, instabiliti, subluxaii etc.
b. Transferul asistat de 2 persoane
Acest transfer este utilizat pentru pacienii neurologici cu grad crescut de dependen sau n
cazul
n care transferul nu se poate realiza n siguran pentru pacient doar de ctre o singur
persoan. Un
kinetoterapeut se plaseaz naintea pacientului iar cellalt napoia acestuia.
c. Transferul la domiciliul pacientului
Transferul pe fotoliu sau sofa: este la fel ca transferul din scaunul rulant n pat cu cteva

specificri: fotoliul sau scaunul rulant sunt n general mai puin stabile. Este riscant s se
sprijine pe
sptarul sau suportul de brae cnd se transfer pentru c-l poate dezechilibra; cnd trece de pe
scaun pe
scaunul rulant pacientul poate folosi mna sntoas pentru a se sprijini pe suprafaa
scaunului; asezarea
pe un scaun este mai dificil dac acesta este mai jos si perna este moale. n acest caz se
ajusteaz
nlimea scaunului prin adugarea unei perne tari care nal si asigur totodat o suprafa
ferm de
transfer.
Transferul pe toalet
Transferul din scaunul rulant pe toalet este n general greu datorit spaiului redus si
neadecvat
din cele mai multe bi. Scaunul rulant se va aseza ntr-o poziie ct mai convenabil, chiar
lng sau n
unghi ascuit fa de toalet.
Pentru a creste sigurana pacientului se pot adapta dispozitive de asistare cum ar fi bara de
sprijin.
nlimea vasului de toalet trebuie ajustat prin aplicarea pe acesta a unor nltoare
speciale.
Transferul n van trebuie nsoit cu mult atenie ntruct vana este una din cele mai
periculoase
zone din cas (datorit riscului de alunecare). Transferul direct din scaunul de transfer pe
fundul vanei este
dificil de realizat si necesit o funcie bun la nivelul membrului superior. Exist n acest sens
o banc sau
un scaun care se fixeaz n interiorul vanei cu dou dintre picioare. n acest caz pivotarea se
realizeaz cu
genunchii flectai, pivotare ortostatic sau cu scndura de alunecare.
Transferul cu ajutorul liftului mecanic
Unii pacieni din cauza mrimii corporale, gradului mare de disabilitate necesit utilizarea
liftului
mecanic pentru transfer. Exist o varietate de dispozitive mecanice de liftare care pot fi
utilizate pentru
pacieni cu greutate corporal diferit ct si pentru situaii diferite: transfer de pe o suprafa
pe alta sau
transferul n vana de baie (trefl).
3.4. Tehnici de facilitare neuromuscular proprioceptiv (FNP)
Facilitarea neuromuscular proprioceptiv reprezint usurarea, ncurajarea sau accelerarea
rspunsului motor voluntar prin stimularea proprioceptorilor din muschi, tendoane, articulaii;
la aceasta
se adaug stimularea extero- si telereceptorilor. n cazul musculaturii hipotone ne folosim de
urmtoarele
mecanisme neurofiziologice n efectuarea tehnicilor FNP:
- legea induciei succesive a lui Sherrington: o miscare este facilitat de contracia
imediat
precedent a antagonistului ei;

- muschii hipotoni (agonistii) se ntind progresiv n timpul contraciei antagonistului, si ca

urmare,
la finalul miscrii (cnd sunt maxim ntinsi) vor fi facilitai prin impulsuri provenite de la
nivelul fusului
muscular (de la receptorul secundar Ruffini).
- n timpul contraciei izotone cu rezisten maximal si izometrice, este facilitat sistemului
gama
si ca urmare aferenele primare ale fusului vor conduce la recrutri de motoneuroni alfa si
gama
suplimentari; Astfel, fusul neuromuscular va continua trimiterea unor influxuri nervoase cu
caracter
predominant facilitator.
- n timpul ntinderilor rapide, repetate se declanseaz reflexul miotatic ce are efect facilitator;
comenzile verbale pot avea rol facilitator mrind rspunsul prin sistemul reticular activator.
87
- n timpul contraciei izometrice ai musculaturii puternice-normale, apare fenomenul iradierii
de
la nivelul motoneuronilor activai ai acestei musculaturi (superimpuls creat de izometrie), spre
motoneuronii musculaturii slabe;
- contracia excentric, promoveaz si ntinderea extrafusal si pe cea intrafusal - ceea ce
mreste
influxul aferenelor fusale;
- atunci cnd contracia izometric se execut n zona scurtat apare fenomenul de coactivare
(facilitarea simultan a motoneuronilor alfa si gama);
- cocontracia determin facilitarea motoneuronilor alfa si gama; creste recrutarea de uniti
motorii sub contraciile izometrice aplicate pe fiecare parte a articulaiilor.
n cazul musculaturii hipertone ne folosim de urmtoarele mecanisme neurofiziologice:
izometria
pe muschii care realizeaz miscarea limitat determin un efect de inhibiie reciproc pentru
antagonist
(muschiul hiperton, care limiteaz miscarea); rezistena la miscare determin o influen
inhibitorie a
reflexului Golgi asupra motoneuronului muschiului care se contract si faciliteaz prin aciune
reciproc
agonistul; n timpul contraciei muschiului hiperton, descrcrile celulelor Renshow scad
activitatea
motoneuronilor alfa ai muschiului respectiv, deci au o aciune inhibitorie; cortexul, influenat
de
comenzile verbale, are un rol inhibitor asupra tonusului muscular al musculaturii hipertone;
receptorii
articulari excitai de miscarea de rotaie, au rol inhibitor pentru motoneuronii alfa (rotaia
are efect de
relaxare pentru muschii periarticulari); izometria antagonistului miscrii limitate (muschii
contracturai)
duce la oboseala unitilor motorii la placa neuromotorie si ca urmare tensiunea muschiului
scade;
3.4.1 Tehnici FNP generale
Inversarea lent si inversarea lent cu opunere (IL si ILO)

IL = reprezint contracii concentrice ritmice ale tuturor agonistilor si antagonistilor dintr-o

schem de miscare, pe toat amplitudinea, fr pauz ntre inversri; rezistena aplicat
miscrilor este
maximal (cel mai mare nivel al rezistenei ce las ca miscarea s se poat executa). Prima
miscare
(primul timp) se face n sensul aciunii musculaturii puternice (contracie concentric a
antagonistilor
muschilor hipotoni), determinndu-se n acest fel un efect facilitator pe agonistii slabi (vezi
explicaiile
neurofiziologice).
ILO = este o variant a tehnicii IL, n care se introduce contracia izometric la sfrsitul
amplitudinii fiecrei miscri (att pe agonist ct si pe antagonist).
Contraciile repetate (CR) - se aplic n 3 situaii diferite:
- cnd muschii schemei de miscare sunt de fora 0 sau 1: segmentul se poziioneaz n
poziie de
eliminare a aciunii gravitaiei, iar musculatura s fie n zona alungit si se fac ntinderi
rapide, scurte ale
agonistului; ultima ntindere este nsoit de o comand verbal ferm de contracie a
muschiului
respectiv; miscrii voluntare aprute i se opune o rezisten maximal. Este foarte important
sincronizarea comenzii care trebuie fcut nainte de a efectua ultima ntindere astfel nct
contracia
voluntar s se sumeze cu efectul reflexului miotatic.
- cnd muschii sunt de fora 2 sau 3 (For 2 = muschiul poate realiza miscarea pe toat
amplitudinea dar nu are suficient for pentru a nvinge gravitaia; For 3 = muschiul
poate realiza
miscarea pe toat amplitudinea si are for suficient doar pentru nvingerea gravitaiei):
contracie
izotonic cu rezisten pe toat amplitudinea de miscare, iar din loc n loc se aplic ntinderi
rapide, scurte.
- cnd muschii sunt de for 4 5, dar fr s aib o for egal peste tot (for 4 =
muschiul
poate realiza miscarea pe toat amplitudinea si mpotriva unei fore mai mari dect
gravitaia): contracie
izotonic pn la nivelul golului de for unde se face izometrie, urmat de relaxare; se fac
apoi ntinderi
rapide, scurte ale agonistului, dup care se reia contracia izotonic cu rezisten maximal,
trecndu-se de
zona golului de for.
nainte de a ncepe CR este bine s se realizeze contracii izotonice pe musculatura
antagonist
normal (sau aproape), pentru a facilita musculatura agonist, slab, prin inducie succesiv.
88
Secvenialitatea pentru ntrire (SI). Se realizeaz cnd un component dintr-o schem de
miscare este slab. Se execut o contracie izometric maxim n punctul optim al
musculaturii puternice
normale; aceast musculatur se alege din grupul muschilor care intr n lanul kinetic ce
efectueaz

aceeasi diagonal Kabat cu muschiul vizat (de preferin se alege un grup muscular mare si
situat mai
proximal), ori este acelasi muschi de pe partea contralateral; odat ce aceast contracie
izometric s-a
maximalizat, se menine aceast izometrie adugndu-se contracia izoton (mpotriva unei
rezistene
maximale) a musculaturii slabe (vizate). Punctul optim pentru crearea superimpulsului variaz:
n general,
pentru muschii flexori, este n zona medie, iar pentru extensori n zona scurtat.
Inversarea agonistic (IA). Se execut contracii concentrice pe toat amplitudinea, apoi
progresiv (ca amplitudine) se introduce contracia excentric.
3.4.2 Tehnici FNP specifice
3.4.2.1 Tehnici pentru promovarea mobilitii
Iniierea ritmic (IR) se realizeaz att n caz de hipertonie ct si n hipotonie. Se realizeaz
miscri lente, ritmice, mai nti pasiv, apoi treptat pasivo-activ si activ, pe ntreaga amplitudine
a unei
scheme de miscare. n cazul n care exist o hipertonie care limiteaz miscarea, scopul este
obinerea
relaxrii; cnd exist o hipotonie, IR are ca scop iniial meninerea memoriei kinestezice si
pstrarea
amplitudinii de miscare.
Rotaia ritmic (RR) este utilizat n situaii de hipertonie cu dificulti de miscare activ.
Se
realizeaz rotaii ritmice stg-dr (lateral medial), pasiv sau pasivo-activ (n articulaiile n
care se poate
SH si CF n care exist miscare osteokinematic de rotaie), n axul segmentului, lent, timp
de aprox.10
sec. Miscarea pasiv de rotaie poate fi imprimat oricrei articulaii (chiar dac aceast
articulaie nu
prezint miscare osteokinematic de rotaie, ci doar miscare artrokinematic de rotaie
(numit si rotaie
conjunct) Ex: articulaiile interfalangiene). Se poate admite c miscrile de supinaiepronaie si cele de
rotaie a genunchiului (atunci cnd genunchiul este flectat si glezna dorsiflectat) sunt miscri
de rotaie
osteokinematic).
Miscarea activ de relaxare-opunere (MARO) se aplic n cazurile hipotoniei musculare ce
nu
permite miscarea pe o direcie. Se execut astfel: pe musculatura slab, n zona medie spre
scurt, dar
acolo unde exist o for mare se execut o contracie izometric. Cnd se simte c aceast
contracie a
ajuns maxim, se solicit pacientului o relaxare brusc (verificat de ctre kinetoterapeut prin
intermediul
contraprizei), dup care kinetoterapeutul execut rapid o miscare spre zona alungit a
musculaturii
respective, aplicnd si cteva ntinderi rapide n aceast zon de alungire muscular (cteva
arcuiri).

Urmeaz o contracie izotonic cu rezisten pe toat amplitudinea posibil.

Indicaii metodice: Arcuirile se realizeaz cu accentuarea (efectuare rapid) miscrii de
flexie, pentru
declansarea reflexului miotatic.
Relaxare - opunere (RO) (tehnica se mai numeste ine-relaxeaz traducerea denumirii
din
englez Hold - relax). Se utilizeaz cnd amplitudinea unei miscri este limitat de
hipertonie muscular
(contractur miostatic); este indicat si atunci cnd durerea este cauza limitrii miscrii
(durerea fiind
deseori asociat hipertoniei).
Tehnica RO are 2 variante:
-I. RO antagonist - n care se va lucra (se va face izometria) muschiul hiperton;
-II. RO agonist - n care se va lucra (se face izometria) muschiul care face miscarea limitat
(considerat muschiul agonist).
n ambele variante izometria se va executa n punctul de limitare a miscrii; dup meninerea
timp
de 5-8 sec. a unei izometrii de intensitate maxim se va cere pacientului o relaxare lent. Odat
relaxarea
fcut, se poate repeta izometria de mai multe ori sau pacientul, n mod activ, va ncerca s
treac de
punctul iniial de limitare a miscrii (contracie izotonic a agonistului, fr rezisten din
partea
kinetoterapeutului).
Pentru a maximaliza intensitatea izometriei se cere pacientului s in adic nu pacientul va
mpinge cu o for oarecare si kinetoterapeutul se va opune, ci kinetoperapeutul va mpinge,
(spre
89
contracia excentric, fr s provoace ns acest tip de contracie muscular), desigur,
innd cont de fora
actual a pacientului.
RO agonist: se face izometria muschiului care face miscarea ce este limitat
Relaxare - contracie (RC) se realizeaz n caz de hipertonie muscular.
Se aplic numai antagonistului, adic celui care limiteaz miscarea (vezi tehnica RO); este mai
dificil de aplicat n caz de durere. La punctul de limitare a miscrii se realizeaz o izometrie pe
muschiul
hiperton si concomitent o izotonie executat lent si pe toat amplitudinea de miscare de rotaie
din
articulaia respectiv (la nceput rotaia se face pasiv, apoi pasivo-activ, activ si chiar activ cu
rezisten;
desigur c n cazul articulaiilor ce nu prezint miscare osteokinematic de rotaie vezi
tehnica RR ,
tehnica RC se va aplica doar imprimnd pasiv miscarea de rotaie).
Stabilizare ritmic (SR) este utilizat n limitrile de mobilitate date de contractura
muscular,
durere sau redoare postimobilizare. Se execut contracii izometrice pe agonisti si pe
antagonisti, n

punctul de limitare a miscrii; ntre contracia agonistului si cea a antagonistului nu se permite

relaxarea
(cocontracie).
Tehnica are dou variante ce se execut n ordine: prima este varianta simultan (mai simplu
de
efectuat de ctre pacient) urmat de varianta alternativ. Comanda verbal (valabil mai ales
pentru
tehnica alternativ) este ine, nu m lsa s-i misc...!.
Exemplu: Extensia cotului este limitat de contractura flexorilor cotului.
Tehnica simultan
Ne bazm (cutm) pe muschii care sar o articulaie proximal sau distal celei afectate.
Concomitent cu tensionarea (prin izometrie) uneia din prile articulare a cotului, prin
comanda de flexie
(sau extensie) a cotului, vom putea efectua tensionarea prii articulare opuse, prin
izometrizarea
muschilor biarticulari (ncercarea de a misca articulaia supraiacent, adic umrul n cazul
folosirii
muschilor biceps sau triceps brahial, ori cea subiacent, adic pumnul n cazul folosirii
flexorilor sau
extensorilor pumnului).
Varianta alternativ
Pacientul ncearc s menin poziia cotului n flexie la nivelul de limitare, iar
kinetoterapeutul
mpinge antebraul pacientului, att spre flexia ct si spre extensia cotului, alternnd rapid din ce n ce
mai repede - cele dou direcii).
3.4.2.2 Tehnici pentru promovarea stabilitii
Contracie izometric n zona scurtat (CIS). Se execut contracii izometrice repetate, cu
pauz
ntre repetri, la nivelul de scurtare a musculaturii. Se execut, pe rnd, pentru musculatura
tuturor
direciilor de miscare articular. n vederea cstigrii cocontraciei n poziia nencrcat, n
cazul n care
pacientul nu este capabil s execute direct tehnica CIS se execut urmtoarea succesiune: IL ILO CIS.
Izometrie alternant (IzA) reprezint executarea de contracii izometrice scurte, alternative,
pe
agonisti si pe antagonisti, fr s se schimbe poziia segmentului (articulaiei) si fr pauz
ntre contracii.
Se realizeaz (pe rnd) n toate punctele arcului de miscare si pe toate direciile de miscare
articular (pe
rnd).
n cazul n care pacientul nu poate trece direct de la CIS la IZA se va face ILO cu scderea
amplitudinii de miscare, n asa fel nct izometria de la sfrsitul ILO-ului s nu se mai fac la
captul
amplitudinii de miscare articular, ci progresiv s ne apropiem si s ajungem la punctul dorit
pentru
efectuarea IzA.

Stabilizarea ritmic (SR) este utilizat si pentru refacerea stabilitii (tehnica utilizat pentru
testarea unei articulaii n ceea ce priveste stabilitatea acesteia). Se realizeaz n toate punctele
arcului de
miscare, pe toate direciile de miscare articular. Tehnica este descris la tehnici pentru
refacerea
mobilitii.
Odat rezolvat cocontracia din postura nencrcat - se trece la poziia de ncrcare (de
sprijinire
pe articulaia respectiv; Ex: patrupedia bun pentru ncrcarea articulaiei soldului,
umrului, cotului,
pumnului) si se repet succesiunea tehnicilor (CIS-SR).
90
3.4.2.3 Tehnici pentru promovarea mobilitii controlate
n cadrul acestei etape se urmresc urmtoarele obiective: 1. tonifierea muscular pe parcursul
miscrii disponibile; 2. obisnuirea pacientului cu amplitudinea funcional de miscare; 3.
antrenarea
pacientului de a-si lua singur variate posturi etc.
Tehnicile FNP ce se utilizeaz pentru mobilitatea controlat sunt: IL, ILO, CR, SI, IA.
3.4.2.4 Tehnici pentru promovarea abilitii
Pentru promovarea acestei etape, pe lng tehnicile FNP prezentate anterior, se mai utilizeaz
dou
tehnici specifice.
Progresia cu rezisten (PR) reprezint opoziia fcut de kinetoterapeut locomoiei
(trre, mers
n patrupedie, pe palme si tlpi, mers n ortostatism); deplasarea dintr-o postur reprezint
trecerea de la
stadiul mobilitii controlate (poziia propriu-zis este n lan kinetic nchis), la stadiul
abilitii prin
deschiderea alternativ a cte unui lan kinetic (ridicarea cte unui membru) si miscarea n
lan kinetic
deschis (psirea). Astfel, de ex., pacientul n ortostatism, kinetoterapeutul efectund cu ambele
mini prize
la nivelul prii anterioare a bazinului, contreaz (rezisten maximal) miscrile de avansare
(prizele se
pot face si la nivelul umerilor, sau pe un umr si hemibazinul contralateral.
Secvenialitatea normal (SN) este o tehnic ce urmreste coordonarea componentelor unei
scheme de miscare, care are for adecvat pentru executare, dar secvenialitatea nu este
corect
(incoordonare dat de o ordine gresit a intrrii muschilor n activitate nu de la distal la
proximal sau
de grade de contracie muscular inadecvate n raportul agonist-antagonist).
Exemplu: Aciunea de apucare a unui obiect din poziia asezat cu mna pe coaps, obiectul
fiind pe mas,
naintea pacientului. Kinetoterapeutul face prize ce se deplaseaz n funcie de intrarea n
aciune a
segmentelor; iniial se vor plasa prizele pe partea dorsal a degetelor palmei (opunnd
rezisten

maximal extensiei degetelor si pumnului) si pe partea latero-dorsal a treimii distale a

antebraului
(opunnd rezisten maximal flexiei cotului); va urma opunerea rezistenei la miscarea de
flexie a
umrului, prin mutarea prizei de la nivelul degetelor, la nivelul prii distale a braului, prin
apucarea prii
anterioare a acestuia. Apoi prizele se vor muta n mod corespunztor urmtoarei secvene de
miscare, care
trebuie s se deruleze tot de la distal la proximal (flexia degete-pumn, extensia cotului si
extensia cu
anteducia umrului).
3.5. Metode n kinetoterapie
n seciunea urmtoare nu dorim s epuizm multitudinea de metode existente pn la ora
actual
n recuperarea funcional, ci s abordm doar metodele reprezentative (clasice) pentru
tratamentul kinetic
de relaxare-educare-reeducare-facilitare neuromotorie.
Unele dintre metodele kinetoterapeutice sunt considerate chiar concepte, termenul
desemnnd
faptul c acele metode sunt deschise permanent nnoirii si readaptrii; pe de alt parte, tehnici cum este
cazul stretching-ului, descris n capitolul 3 - sunt ridicate n prezent la rangul de metod. n
afara
metodelor de relaxare n acest capitol nu vom descrie metode ce se refer la realizarea unui
singur obiectiv
general (ex.: metode de crestere a forei musculare, etc).
Considerm c prin metod kinetologic se nelege un grup restrns sau mai larg de exerciii
care
au un sens si un scop final unic.
3.5.1 Metode de relaxare
Relaxarea intrinsec este cea prin care subiectul si induce el nsusi, n mod activ, relaxarea. n
cadrul acestui tip de relaxare se disting 2 mari linii metodologice: orientarea fiziologic
(somatic) si
orientarea psihologic (cognitiv, mental).
3.5.1.1 Metoda Jacobson
Linia fiziologic, introdus de Eduard Jacobson, se bazeaz pe identificarea kinestezic a strii
de
tensiune muscular, n antitez cu lipsa contraciei (relaxarea). Durata metodei Jacobson
(numit si
metoda relaxrii progresive) este ntre 20-40 min. pentru o relaxare local (zonal), dar se
poate prelungi
91
la 1-4 ore pentru relaxri globale (n cazul pacienilor care nu pot executa continuu sedina
de relaxare, se
aplic reprize de relaxare, care ns s nu fie mai scurte de 5 min.). Se execut o sedin pe zi,
dar se poate
repeta de 4-6 ori pe zi. Antrenamentul dureaz luni de zile si presupune cunoasterea miologiei
si a

mecanicii respiratorii normale (ordinea inspirului dar si a expirului fiind abdominal, toracic
inferior,
toracic superior).
Condiiile de microclimat trebuie respectate. Ochii nu trebuie nchisi repede, ci treptat (n 2-3
min.). Avndu-se n vedere si relaxarea muschilor mimicii, muschilor limbii, i se cere
pacientului s se
deconecteze mental de problemele cotidiene, iar concentrarea pe formulele sugestive sau
autosugestive,
impuse prin comenzile kinetoterapeutului, s se fac fr un efort prea mare (pacientul s
nvee s se
relaxeze mai degrab gndindu-se la indicaiile de relaxare, dect s se cramponeze printr-o
excesiv
concentrare). Vocea kinetoterapeutului s aib o tonalitate plcut, blnd, iar intensitatea vocii
s scad
progresiv pe parcursul sedinei.
Pacientul este poziionat n decubit dorsal, capul pe o pern mic, genunchii usor flectai sprijinii pe un sul, umerii n usoar abducie de 30o, palmele pe pat. Metoda se poate aplica,
n funcie de
nivelul problemei-afectrii si de timpul avut la dispoziie, att global (adic referindu-ne la
ntregul
membru), ct si analitic (adic pe segmente-articulaii ale membrului, ordinea fiind de la distal
spre
proximal); aciunea se ncepe cu un grup restrns de muschi, treptat trecndu-se la grupe
musculare mai
mari, apoi la musculatura ntregului membru, urmnd musculatura trunchiului, gtului si n
final la ntreg
corpul.
Tehnica de lucru cuprinde urmtoarele 3 pri:
A) Prologul respirator, ce dureaz 2-4 min si const n respiraii ample, complete (n val),
linistite
(inspir pe nas, expir pe gur).
B) Antrenamentul propriu-zis - n inspiraie MS se ridic lent de pe pat, doar pn cnd nu
mai atinge
patul, meninndu-se poziia pe apnee timp de 15-30 sec. Apoi brusc, se las MS s cad, pe
expiraie (cu
un uufff), realiznd o liniste kinetic total pe timp de 1 min.
C) Revenirea, const la rentoarcerea la tonusul muscular normal, prin meninerea de cteva
ori pe apnee,
a unei contracii izometrice puternice a muschilor feei si minilor (Strnge faa si
pumnii!).
ntr-o etap superioar se urmreste realizarea unei relaxri difereniate, pe grupe de muschi,
printr-un control al muschilor n timpul activitilor cotidiene, att n static ct si n dinamic.
Dup luni
de antrenament, se ajunge perceperea si anihilarea tensiunilor musculare, care sunt generate de
(sau care
genereaz) tensiuni emoionale si implicit de stres.
3.5.1.2 Metoda Schultz
Linia psihologic, din a crei categorie fac parte si terapiile comportamentale, sofronizarea, etc

este reprezentat cel mai bine de metoda lui Johannes Heinrich Schultz; metoda vizeaz
obinerea relaxrii
prin tehnici de tip central, care induc prin autocontrol mental, imaginativ, o relaxare periferic.
Numit si
metod de relaxare autogen sau antrenamentul autogen (din gr. autos prin sine si genan
a produce),
dup spusele autorului, este o autopsihoz, cu ajutorul creia se pot obine controlul unor
funcii ale
anumitor organe, si implicit relaxare; este o metod de autodecontractare concentrativ,
subiectul crendusi
prin concentrare o stare hipnotic. Eficiena deconexiunii obinut prin starea hipnoid se
materializeaz
prin starea de greutate si prin senzaia de cldur.
Metoda se aplic individual sau n grup, specialistul conducnd doar primele sedine de
relaxare.
Metoda are la baz faptul c toate funciile organismului sunt dirijate si controlate de creier si
c o parte
din funciile controlate, constiente, sunt nvate pe parcursul existenei noastre. Astfel,
scrisul, cititul,
mncatul, conducerea automobilului pot deveni deprinderi. Multe persoane au reusit s nvee
cum s
dirijeze unele funcii ale sistemului nervos (chiar si a sistemul nervos vegetativ). Prima
condiie pentru
aceast realizare este obinerea decuplrii sistemului nervos central de la impulsurile
neuromusculare
posturale. Acest lucru este posibil numai ntr-o poziie corect, comod, relaxant, a ntregului
corp; deci
se va trece la luarea unor poziii confortabile (vizitiu de birj sau poziia de cadavru), pe un
pat sau ntr-un
fotoliu, suficient de mare.
92
Primul ciclu cuprinde opt exerciii ce urmresc: introducerea calmului, decontracturarea
muscular
segmentar si progresiv, obinerea senzaiei de greutate ntr-unul din segmente sau ntr-unul
din membre,
realizarea senzaiei de cldur, obinerea senzaiei de rrire a btilor inimii si dobndirea
controlului
asupra inimii, obinerea senzaiei de calm respirator si reglarea fazelor respiraiei,
obinerea de calm
digestiv si de obinere de cldur la nivelul plexului solar, obinerea senzaiei de frunte
proaspt-rcorit.
Durata acestui ciclu este de la trei luni aproximativ pn la sase luni, dar de multe ori poate fi si
de
un an, frazele (formulele) standard putndu-se nregistra pe benzi. Dup nsusirea perfect si
sesizarea
obinerii senzaiilor de mai sus, se va trece la nsusirea ciclului II, ce const n tehnici de
hipnoz sub
stricta ndrumare si supraveghere a unui specialist (psiholog), durata lui fiind de civa ani.

Antrenamentul autogen Schultz se aplic cu foarte bune rezultate de ctre sportivi, artisti si ca
metod de profilaxie si de tratament recuperator spitale sau n scoli special, fiind indicat n:
hipertensiunea
arterial, angina pectoral, infarctul miocardic, insomnii, nevroze, astm bronsic, ulcer
gastrointestinal,
impotena sexual, frigiditate, alcoolism.
3.5.2 Metode de educare/reeducare neuromotorie
3.5.2.1 Conceptul Bobath
Berta si Karel Bobath spun c: baza tratamentului este inhibiia miscrilor exagerate si
facilitarea
miscrilor fiziologice voluntare.
Fundamentarea stiinific a conceptului Bobath:
1. Creierul este un organ al percepiei si integrrii, adic el preia informaii, senzaii din
mediu si din
propriul corp, prelucrndu-le, reacionnd si rspunznd la ele. Acest mecanism la om, este
influenat de
calitile psiho-intelectuale, educaionale de moment ale pacientului.
2. Creierul funcioneaz ca un ntreg, o unitate. Prile creierului sunt aliniate ierarhic
(dup dinamica
dezvoltrii). Etajele superioare (mai trziu formate) inhib activitatea etajelor inferioare, deci
inhibiia este
o aciune activ.
3. Creierul este capabil s nvee pe tot parcursul vieii datorit plasticitii lui. Are
posibilitatea s se
reorganizeze si astfel s refac funcii senzitivo-motorii pierdute. Acesta si gseste
explicaia n
posibilitatea de formare de noi sinapse ntre neuronii centrali nefolosii pn n momentul
accidentului.
4. Miscarea (rspunsul motor la un stimul senzitiv), dup Bobath, nu este o contracie izolat a
unei grupe
musculare, ci este declansarea unei engrame tipice omului (atingere, prehensiune, mers,
ridicare, aruncare
etc).
5. Miscarea unui segment al corpului este influenat de postura si tonusul muschilor
segmentelor
adiacente. Totodat, miscrile corpului n spaiu depind indisolubil de poziia iniial a
acestuia. Postura
si tonusul muscular sunt premisa unei miscri funcionale executate cu maxim economie
energetic.
6. Un organism sntos se poate adapta oricrei senzaii primite din periferie. La om, efectul
forei
gravitaionale asupra controlului postural este de o importan major.
7. Mecanismul de control postural normal funcioneaz datorit reflexelor spinale, reflexelor
tonice,
reflexelor labirintice, reaciilor de redresare si reaciilor de echilibru.
8. Pentru un rspuns motor corespunztor, pe lng o cale motorie funcional, fiziologic
trebuie s existe
si o cale senzitiv intact.

9. Senzitivul si motricitatea se influeneaz reciproc att de puternic nct se poate vorbi doar
de
senzoriomotoric. n actul de nsusire a unei miscri se nva senzaia ei, si, la declansarea
unei miscri
activ-voluntare, se face apel la senzaiile de feed-back primite n timpul miscrii anterioare.
10. Sistemul telereceptiv (vizual, auditiv, gustativ, olfactiv), acioneaz concomitent cu
propriocepia
ocupnd un rol important pentru orientarea n spaiu si recunoasterea propriului corp sau a
mediului
nconjurtor.
11. Inhibarea sau, dup P. Davis, suprimarea inhibiiei reflexe, este generatoare de
hipertonie, dar prin
utilizarea miscrilor sau posturilor reflex-inhibitorii se suprim sau reduce reaciile posturale
anormale si
se faciliteaz n acelasi timp miscrile active constiente, voluntare si automate.
93
12. Un alt principiu obligatoriu de realizat este schimbarea pattern-urilor (engramelor,
schemelor de
miscare) anormale, deoarece este imposibil s se suprapun o schem de miscare normal peste
una
anormal.
13. Miscrile anormale se datoreaz eliberrii reflexelor tonice de sub control nervos superior.
Datorit
leziunii centrilor nervosi reflexele tonice posturale care sunt integrate de la un nivel inferior al
S.N.C.
devin eliberate si supraactive. Acest lucru produce postura incoordonat, incorect, anormal,
tonusul
muscular crescut, anormal si puinele modaliti primitive de miscare n postur si poziie.
14. Orice miscare din corpul omenesc are ca scop o atitudine. Atitudinea este rezultanta unui
raport ntre
fora muscular a omului si fora gravitaional. De la nastere si n tot timpul vieii trebuie
s ne crem si
apoi s ne meninem diverse atitudini, n lupt cu gravitaia. Acest lucru este realizat prin
facilitarea
integrrii reaciilor superioare de ridicare, redresare si echilibru, n secvena dezvoltrii lor
prin stimularea
unor miscri de rspuns spontan si controlat ntr-o postur reflex-inhibitorie.
15. Redresarea, ndreptarea. Ontogenetic, reaciile de redresare apar primele. Astfel copilul
mic nu are nici
o atitudine format, adic el nc nu are mijloace de a lupta contra gravitaiei. Treptat apar
reaciile de
redresare: ncepe prin a-si ine capul, nva s se rostogoleasc etc.
16. Reaciile de echilibrare apar dup ce o atitudine este obinut si trebuie meninut. Acest
lucru se
realizeaz prin reflexele (mecanismele) de echilibrare. Deoarece la copilul cu encefalopatie
sechelar
infantil aceste mecanisme sunt deficitare, ele trebuie stimulate. Aceasta este etapa a doua a
tehnicii

Bobath, exerciii de formare, obinere si meninere a echilibrului. n cadrul tratamentului

Bobath foloseste
mingea mare si balansoarul pentru stimulare vestibular si proprioceptiv.
Conceptul Bobath a fost la nceput aplicat copilului diagnosticat cu encefalopatie sechelar
infantil si apoi dezvoltat pentru tratamentul adultului hemiplegic. Hemiplegicul trebuie s
renvee
senzaia miscrilor (dac tulburrile propioceptive nu sunt foarte grave), fr control vizual.
Att
informaiile senzitive, ct si cele senzoriale trebuie s fie trimise de ctre kinetoterapeut
ntotdeauna
dinspre partea hemiplegic. Stimulii externi si interni pentru o aciune motric, trebuie s fie
ct mai
apropiai calitativ de cei din cadrul actului senzorio-motor fiziologic.
Activitile motorii, care depsesc stadiul neuromotor de moment al pacientului (dificile,
complicate) sau care sunt executate pe un fond de oboseal muscular sau psihic, vor fi evitate
pentru a
nu creste tonusul muscular patologic pe lanul muscular al schemei motrice sinergice.
ntreaga activitate de recuperare a hemiplegicului are scopul final de recstigare a simetriei
corporale. Numrul de repetiii n cadrul unei sedine, dozarea concret nu poate fi
planificat, deoarece
depinde de starea de moment a pacientului.
Activitile motorii n majoritatea cazurilor (aproape mereu) trebuie s fie cu scop bine
determinat
(Ex: s sedem, s vorbim, s mergem spre toalet, etc).
Comenzile pot fi verbale, nonverbale, gestuale si combinate (verbal + gestual) n funcie de
cogniia pacientului (determinat de tipul lezional).
Rspunsul motor voluntar la orice stimul (senzitiv, senzorial) trebuie asteptat deoarece att
prelucrarea informaiilor, comenzilor, ct si rspunsul motor sunt perturbate n sensul
ntrzierii lor.
Informaia nonverbal se adreseaz proprioceptorilor si exteroceptorilor din regiunea
interesat n
activitatea motric. Ea are si menirea s corecteze feed-back-ul sensitiv al miscrii, fapt care
pretinde o
corectitudine maxim informaional.
Comanda verbal s fie simpl si concret, s cuprind doar informaii puine, exacte,
necesare,
deoarece abundena ei scade calitatea actului motor (atenia distributiv a pacientului poate fi
si ea
afectat).
Obiectivul principal al management-ului terapeutic, dup Bobath, este de a facilita activitatea
motric controlat si a inhiba simptomele patologice ale hemiplegiei cum sunt: spasticitatea,
reaciile
asociate, miscrii n mas. Din pcate nu se poate vorbi despre o inhibare total si irevocabil a
schemelor
de miscare patologice, ele fiind expresia leziunilor cerebrale evidente si sunt imposibil de
sters total.
Orice stimul de intensitate supraliminal poate trezi un semn clinic al unei leziuni de SNC.
94

3.5.2.2 Metoda Brnngstrom

Signe Brnnstrom, si denumeste metoda ca o abordare a tratamentului hemiplegiei. n vederea
recuperrii, ea se bazeaz pe folosirea patern-urilor motorii disponibile ale pacientului.
Sinergiile, reflexele si celelalte miscri anormale sunt vzute ca o parte normal a procesului de
recuperare prin care pacientul trebuie s treac pn la apariia miscrilor voluntare. Miscrile
sinergice
sunt folosite si de persoanele normale dar acestea le controleaz, apar ntr-o varietate de paternuri si pot fi
modificate sau oprite voluntar. Brnngstrom susine c sinergiile constituie o etap
intermediar necesar
pentru viitoarea recuperare. Astfel, n timpul stadiilor iniiale ale recuperrii (stadiul 1 3,
vezi tabelul nr.
1), pacientul trebuie ajutat s cstige controlul sinergiilor membrelor iar stimulii afereni
(provenii din
reflexele tonice ale gtului, reflexele tonice labirintice, stimulii cutanai, reflexele miotatice,
reflexele
asociate) pot fi un avantaj n iniierea si cstigarea controlului miscrii. Odat ce sinergiile pot
fi executate
voluntar, ele sunt modificate si se execut miscri combinatorii, de la simplu la complex
(stadiile 4 si 5)
cu deviere de la stereotipia pattern-urilor sinergice de flexie si extensie.
Executarea miscrilor sinergice, reflex sau voluntar, sunt influenate de mecanismele reflexe
posturale primitive. Cnd pacientul execut sinergia, componentele cu cel mai mare grad de
spasticitate
determin cea mai vizibil miscare putnd chiar nlocui miscarea n pattern-ul respectiv.
n procesul recuperrii motorii este respectat succesiunea ontogenetic, respectiv de la
proximal
spre distal asa nct miscrile umrului sunt asteptate naintea miscrilor minii. Pattern-urile
de flexie
apar naintea pattern-urilor de extensie la MS iar pattern-urile de miscri grosiere pot fi
executate naintea
miscrilor izolate, selective. Recuperarea funciei minii prezint o mai mare variabilitate si
poate s nu
parcurg stadiile recuperrii n paralel cu recuperarea membrului superior (de aceea are si o
coloan
separat (n tabelul urmtor).
Tabel nr. 1 Stadiile recuperrii hemiplegiei (dup Brnngstrom)
Nr.
crt.
Caracteristici
Membrul inferior Membrul superior Mna
1.
Flascitate
Flascitate; incapacitate de a face
miscare.
Nu exist nici o funcie
2. Spasticitatea se dezvolt; miscri
minime voluntare

nceputul dezvoltrii spasticitii;

apar sinergiile sau doar unele
componente, ca reacii asociate
Apucarea grosier ncepe;
este posibil o minim
flexie a degetelor
3.
Spasticitate maxim; sunt
prezente sinergiile de flexie si
extensie; este posibil flexia soldgenunchiglezn n asezat si
stnd.
Spasticitatea creste; patern-urile
sinergiilor sau unele componente pot
fi executate voluntar
Sunt posibile apucrile
grosiere si apucarea n crlig
dar cu imposibilitatea
eliberrii.
4.
Din asezat, alunecnd napoi
piciorul pe sol, genunchiul se
poate flecta peste 90; clciul
sprijinit pe sol, genunchiul flectat
la 90 este posibil flexia
piciorului
Spasticitatea descreste; sunt posibile
miscri combinate care deriv din
sinergii
Apare prehensiunea lateral;
usoar extensie a degetelor si
cteva miscri ale policelui
sunt posibile.
5.
Flexia genunchiului cu soldul
extins din stnd; flexia piciorului
din poziia extins
a soldului si genunchiului
Sinergiile nu mai sunt dominante;
mai multe miscri combinate
derivate din sinergii se pot execute
cu usurin
Sunt posibile: prehensiunea
palmar, apucarea +
eliberarea sferic si cilindric
95
6. Abducia soldului din asezat sau
stnd; rotaia intern si extern

reciproc a soldurilor combinat

cu inversia si eversia piciorului
din asezat
Spasticitatea absent, exceptnd
execuia rapid a miscrilor;
miscrile articulare izolate se execut
cu usurin
Toate tipurile de prehensiune
sunt posibile; miscri
individuale ale degetelor;
extensia degetelor normal
Abducia humerusului n relaie cu scapula trebuie evitat (predispune capul humeral la o
subluxaie inferioar). n manevrarea pacientului traciunea membrului afectat trebuie
evitat. Pacientul
este instruit n a-si folosi mna sntoas pentru a misca membrul afectat. Membrul afectat este
plasat
aproape de trunchi si pacientul se rostogoleste peste acesta. Rostogolirea nspre partea
neafectat cere un
efort muscular al membrului afectat. Braul neafectat poate fi folosit pentru a ridica braul
afectat la
vertical cu umrul n flexie de 80-90 cu cotul extins complet.
Pacientul se ntoarce prin balansul membrului superior si al genunchiului afectat peste trunchi
spre
partea neafectat. Miscrile membrelor nsoesc rostogolirea trunchiului superior si a
pelvisului. Odat cu
mbuntirea controlului, pacientul va putea s execute aceste manevre independent, de a se
ntoarce
(rostogoli) din decubit dorsal n decubit lateral pe partea neafectat.
Rotaia trunchiului este ncurajat, pacientul legnnd braul afectat ritmic dintr-o parte n
alta
pentru a cstiga abducia si adducia umrului alternativ.
Pentru meninerea-cstigarea unei amplitudini de miscare nedureroase n articulaia
glenohumeral
se contraindic miscrile forate, pasive (pot produce o ntindere a muschilor spastici
periarticulari, contribuind la cresterea durerilor; odat ce pacientul a experimentat durerea,
anticiparea
durerii va creste tensiunea muscular ce va duce la scderea mobilitii articulare). Miscarea
de flexie se
obine prin flexia progresiv a trunchiului, n timp ce kinetoterapeutul menine braul sub
cot. Miscarea de
abducie se va face nu n planul normal al abduciei, care poate fi dureros, ci ntr-un plan
oblic ntre
abducie si flexie. Antebraul se va supina cnd braul se ridic si se va prona cnd se
coboar. Activarea
muschilor rotatori este necesar pentru prevenirea subluxaiei.
n timpul stadiilor 1 si 2 se folosesc diferite facilitri, reacii asociate si reflexe tonice pentru a
influena tonusul muscular si pentru apariia unor miscri reflexe. Miscarea pasiv pe
sinergiile de flexie si

extensie provoac pacientului feed-back-uri proprioceptive si vizuale pentru dezvoltarea

ulterioar a
patern-urilor. n stadiul 3 se efectueaz voluntar sinergiile pe toat amplitudinea, la nceput cu
asisten si
facilitare din partea kinetoterapeutului, apoi fr facilitare, n final executndu-se
componentele sinergiilor
(de la proximal spre distal) la nceput cu, apoi fr facilitri. n stadiile 4 si 5 se execut miscri
prin
combinarea componentelor sinergiilor si cresterea complexitii miscrilor. n stadiile 5, 6 se
ncearc
performarea unor miscri mai complexe, a miscrilor izolate si cresterea vitezei de execuie.
3.5.2.3 Conceptul Vojta
Principiul de tratament prin miscarea reflex a lui Vaclav Vojta aplic principiile locomoiei
reflexe (miscrilor reflexe). Adresat copiilor cu tulburri de miscare de natur cerebral,
conceptul este
folosit si ca program de tratament standardizat n kinetoterapia altor afeciuni, de exemplu a
tulburrilor de
static vertebral.
Ontogeneza postural ideal, adic dezvoltarea coordonrii automate a posturii corpului, este
determinat genetic, si suport transformri sistematice n primul an de via. Exist
coordonri ale
posturii corpului determinate de vrst. Dac verticalizarea este deranjat n mod primar, prin
urmare, este
deranjat si locomoia. Verticalizarea este cheia pentru orice fel de miscare sau deplasare, fie
ea si n cele
mai simple modele, ca aceea a trrii pe coate cu picioarele ntinse.
Sensul terapiei dup Vojta const, n aceea c se ncearc programarea modelelor ideale de
miscare ale vrstei nou-nscutului si ale sugarului cu sistem nervos central tulburat, n msura
n care
acest lucru este posibil. Aceasta nseamn c n cadrul programrii neurofiziologice se ncearc
introducerea unei coordonri automate a poziiei corpului, cu unghiuri ale membrelor
superioare si
inferioare bine definite, raportate la trunchi si invers, precum si a diferitelor pri ale corpului
ntre ele,
96
ntr-un mod regulat si reciproc (alternativ pe ambele pri ale corpului stng si drept), cu
schimbarea
poziiei centrului de greutate, cum se obisnuieste la fiecare deplasare.
Exerciiile activ-reflexe dup Vojta, acioneaz mai nti asupra musculaturii proprii din
straturile
profunde ale coloanei vertebrale care nu poate fi pus n funcie prin voina pacienilor.
Rspunsul motor
reflex la stimul proprioceptiv din zonele (periost sau muschi) descrise de Vojta este un lan de
contracii
musculare dup un model arhaic mostenit. Acest model de miscare este perfect att din punct
de vedere al
echilibrului muscular n jurul articulaiilor ct si din punct de vedere al aliniamentului osos al
coloanei

vertebrale si ale membrelor. Avantajul exerciiilor dup Vojta este c eficiena tratamentului
depinde de
acceptul poziiilor iniiale de ctre pacieni si profesionalismul terapeutului, contracia
muscular
derulndu-se si aliniamentul osos-segmentar instalndu-se involuntar (pacientul nu are nevoie
de
experien motorie deosebit).
Terapia folosit de Vojta const ntr-o stimulare a unor zone bine determinate, declansnd
rspuns
motor, ca reflex cu caracter global, nnscut. Se cunosc circa 20 de poziii iniiale din DV (se
va declansa
trrea reflex), DL (se va declansa faza 2 si 4 a rostogolirii reflexe), DD (se va declansa prima
faz a
rostogolirii reflexe); toate poziii orizontale sau apropiate orizontalei, deoarece ele elimin sau
diminu
din start tulburrile posturale modificate fa de ideal.
Modelele cu caracter de miscare, globale, nnscute, sunt puse n eviden (activate), prin
stimuli
(excitani) bine definii, situai pe trunchi si pe extremiti (zone Vojta). Se deosebesc zone
principale si
zone secundare de stimulare n modelul trrii si rostogolirii reflexe. Dr. Vojta descrie nou
zone diferite
si cteva asa zise zone de rezisten care, toate, la rndul lor, au fost gsite empiric. Aceste
zone se vor
stimula si ntri prin stimuli orientai tridimensional. Poziia iniial, direcia fora ct si
durata presiunii
vor fi prelucrate si adaptate fiecrui pacient n parte.
Prin stimularea unei singure zone se ajunge la un rspuns minim si insuficient, pe cnd prin
combinarea cu alte zone, se obine un rspuns mai complet, o mobilizare, o activare a celor
trei
componente: coordonarea automat a poziiei corpului, mecanismele de verticalizare si
miscrile fazice.
Locurile de stimulare trebuie s fie zone care nu se adapteaz la stimuli sau se adapteaz
puin,
care nu obosesc n transmiterea activrii. Aceasta nseamn c din acele zone activarea trebuie
s aib loc
permanent si de fiecare dat cnd zona este stimulat, n asa fel nct sistemul nervos central s
se
gseasc ntr-o permanent stare de activare. n acest fel modelele ontogenezei psihomotorii
ideale sunt
repetate zi de zi, oferite spre nmagazinare si codificare n cortex, n vederea modificrii
motricitii
spontane.
Orice modalitate de miscare sau postur este puternic imprimat pe creier. Astfel si o atitudine
deficitar, scoliotic poate fi considerat o greseal de programare cu o exprimare vizibil de
greseli de
postur si miscare.

Motricitatea ideal cu toate miscrile ei fine si reaciile de echilibru pot fi restabilite.

Locomoia
reflex, dup Vojta, poate fi activat si folosit pe parcursul ntregii viei. n cazul oricrei
deficiene de
postur sau de miscare, se poate folosi locomoia reflex. Cu ct terapia ncepe mai timpuriu,
cu att se
poate aciona mai efectiv, si eficient mpotriva tulburrilor statice si motorii.
3.5.2.4 Conceptul Castillo Morales
Acest concept si are originea n urma multor ani de experien cu
copii hipotoni, cu dizabiliti grave, datorate necesitilor de comunicare
cu ei prin mijloace nonverbale. De atunci acest spectru terapeutic s-a
lrgit si cuprinde urmtoarele afeciuni: copii nscui prematur, copii cu
retard senzorio-motor, sindroame hipotonice, sindroame hipokinetice,
maladia Langdon-Down, copii cu probleme de percepie si ntrzieri n
dezvoltarea normal, copii cu disabiliti polimorfe cu si fr paralizie
cerebral, cei cu paralizii periferice si cu mielomeningocel. Aceast
metod este aplicabil parial n cazul variailor de tonus muscular
provocate de spasticitate, deci sindroame mixte si hipertonice mai usoare.
97
Fig.3. Schema triunghiurilor dup C.
Morales
C. Morales prezint dezvoltarea senzorio-motorie a unui
copil sntos comparnd-o cu cea a unui copil hipoton, ntr-o
form schematic prin triunghiuri si relaia acestora ntre ele.
Corpul copilului este schematic marcat cu dou triunghiuri:
triunghiul de sus are baza la extremitile superioare, iar cel de jos
la extremitile inferioare, astfel nct vrfurile triunghiurilor se
ntlnesc n zona dorso-lombar (fig.3).
La nou-nscutul sntos bazele acestor triunghiuri se
apropie la o flexie ampl, (fig.4, poza de sus). Pe msur ce copilul
se dezvolt, treptat, ndeprteaz (se deschid) cele dou baze si de
fiecare dat se ndreapt (se ridic) mpotriva forei de gravitaie,
cu o deplasare usoar a centrului de greutate si a sprijinului (fig.4,
poza de jos). Controlul postural si reaciile de echilibru devin tot mai sigure, poziiile
iniiale de sprijin ale
membrelor superioare si inferioare variaz din ce n ce mai mult, pn cnd copilul nva s
mearg. Baza
triunghiului uneste ntotdeauna punctele de sprijin cele mai ndeprtate ale extremitilor,
adic ale
minilor si picioarelor, pentru a face posibil miscarea n spaiu.Zona dorso-lombar si
ombilical, ventral
reprezint zona de informaie cea mai important pentru asumarea si meninerea unei
posturi
antigravitaionle. Este zona de coordonare si stabilizare a ambelor triunghiuri.
Fig. 4. Triunghiurile corespunztoare dezvoltrii
neuromotorii normale.
Datorit tonusului muscular sczut la copilul hipoton, bazele celor dou triunghiuri sunt foarte

deprtate una de alta (fig.5), iar asumarea posturii ppusii, ncrcarea greutii si sprijinul
sunt imprecise
si obinute cu mult efort.
n cazul copilului hipoton se limiteaz foarte mult comunicarea cu mediul, ducnd la apariia
unor
semne de izolare, pe care, n general, le interpretm ca fiind stereotipe.
Copilul hipoton nva ncet secvenialitatea miscrilor, de aceea este nevoie de multe
repetri, de
mult rbdare ca apoi acestea s poat fi implementate
n activitatea zilnic (A.D.L.).
Fig. 5. Triunghiurile corespunztoare
copilului cu hipotonie
Aceast terapie tinde s apropie bazele celor
dou triunghiuri, s aduc articulaiile ntr-o poziie
fiziologic, adecvat, pentru a-i oferi copilului cele
mai bune premise n repartizarea greutii, ndreptare si
sprijin. Astfel se mbuntesc posibilitile
de percepie, de miscare si interaciunea cu mediul.
Tabelul 2. Comparaie ntre factorii de dezvoltare senzorio-motorie
Dezvoltarea copilului sntos Dezvoltarea copilului hipoton
la nou-nscut, bazele triunghiului se
apropie datorit gradului mare de flexie
sprijin simetric si asimetric
bazele triunghiului se deplaseaz
la nou-nscut, bazele se deprteaz nc de
la nceput
prea mult simetrie
bazele triunghiului sunt att de deprtate
98
pentru translarea greutii
primeste mai multe informaii despre
postur prin intermediul zonei dorsolombare
ambele triunghiuri se dezvolt pentru
meninerea stabilitii si mobilitii
nct nu permit translarea greutii
lipseste informaia din zona dorso-lombar
datorit hipotoniei si interaciunii ineficiente
ntre ambele triunghiuri ale corpului
copilul nu obine suficient stabilitate
99
Stimularea are loc pe anumite pri ale corpului numite
zone de stimulare, care pn acum au fost cunoscute sub numele
de puncte motrice (fig. 6). Aceste zone sunt stimulate cu vibraii si
presiuni usoare ntr-o anumit direcie spre a facilita reaciile de
miscare ntr-o poziie iniial.
Reacia de miscare a copilului are loc ntotdeauna
ntr-o secven complet, corespunztor etapei de dezvoltare
senzorio-motorii. Actul motric depinde de durata stimulului si

zona stimulat a unor pri ale corpului care poate fi excitat

separat sau combinat.
Fig. 6. Zonele de stimulare ale copilului
hipoton (dup Castillo Morales)
Zona de informaie cea mai important este zona dorso-lombar care la copiii hipotoni este
disfuncional, foarte slab. Copiii hipotoni misc membrele inferioare, adic triunghiul
inferior (mai
funcional) cu mai mare for dect triunghiul superior.
Ridic mai des membrele inferioare de pe suprafaa de sprijin, dect s se sprijine pe acestea,
avnd ca urmare ntrzierea funciilor de sprijin si susinerea greutii. Faptul c membrele
superioare sunt
folosite mai nti pentru agare si joac duce la o dezvoltare ntrziat a funciilor
difereniate ale minii
si gurii.
Acesti copii in membrele superioare n poziie scurtat, din care cauz le este dificil s
obin
sprijinul lateral, ntrziind si miscrile de rsucire a trunchiului. Acestea pot fi nlocuite cu
secvene de
miscri simetrice. O pern n form de potcoav asezat n jurul sezutei la nivelul nlimii
minilor va da
copilului posibilitatea de a se sprijini lateral si de a iniia miscrile de torsionare dreaptastnga.
Desi unii copii evit lupta cu gravitaia, se recomand verticalizarea ct mai devreme, cu
ncrcarea total sau parial a greutii pe membrele inferioare. Astfel copiii devin mai
ateni si mai
motivai, au mai mult contact cu mediul si ncearc s se miste mai mult.
Tehnicile din cadrul metodei Castillo Morales urmresc stimularea diverselor sisteme
senzoriale,
activnd receptorii de la nivelul tegumentului, esutului conjunctiv, muscular si articular prin:
contactul
manual, atingere, traciune, presiune, vibraii. Vibraiile sunt ntotdeauna realizate cu
minile nu cu
aparate ceea ce are ca scop educarea capacitii de contact a copilului, ceea ce devine un
dialog; vibraia
intermitent creste tonusul muscular si stabilizeaz postura.
Obiectivele tratamentului dup metoda Castillo Morales sunt:
- posibilitatea de a executa independent secvene de miscare ct mai aproape de normal;
- implementarea miscrilor fr ca acestea s necesite o stimulare anterioar;
- implementarea si obinerea miscrilor funcionale independente pentru autoservire si
satisfacerea
necesitilor din activitatea zilnic (A.D.L.).
Secvenialitatea de tratament este urmtoarea:
gsirea poziiei iniiale celei mai favorabile, innd cont de nivelul de dezvoltare
senzorio-motorie a
copilului;
folosirea traciunii si vibraiei n vederea pregtirii musculaturii (cresterea activitii
motorii n lan
muscular);

stimularea prin presiune si vibraii;

asteptarea si observarea reaciei motorii;
ajutorul, dac este necesar, n vederea mbuntirii reaciei de miscare.
Tratamentul funciei oro-faciale implementat de Dr. Castillo Morales intereseaz copii care
prezint: dificulti de supt/deglutiie, patologii congenitale cu probleme motorii ale gurii
(Ex: brbie,
bolta palatin fisurate), paralizii faciale de etiologie diferit, probleme de articulare a
cuvintelor. La
suciune, deglutiie si masticaie se activeaz aceleasi elemente oro-faciale ca n cazul
vorbirii. Prin acest
100
antrenament care se face nainte de nceperea vorbirii, al unor structuri diferite ce
interacioneaz ntre ele
se dezvolt coordonarea necesar pentru articularea cuvintelor.
La copiii cu paralizii cerebrale, cnd se obine o ameliorare, trebuie nceput imediat
alimentaia
pe cale oral. Sechelele paraliziei devin mai evidente odat cu naintarea n vrst a copilului si
cu
nceperea diferitelor activiti. Datorit spasticitii, atetozei sau hipotoniei, acesti copii nu
pot duce
minile la gur, lucru care ar diversifica funciile gurii si ar normaliza sensibilitatea asa cum
se ntmpl la
copiii sntosi.
Nu putem s trecem peste voina copilului, nici s lucrm sub tensiune emoional,
intempestiv sau
cu violen pentru c se pot genera probleme de relaionare si comportament pn la refuzul
alimentaiei.
Nu trebuie s se nceap tratamentul n zona gurii; se influeneaz indirect funcia orofacial, lucrndu-se
cu trunchiul, MS, MI.
3.5.2.5 Metoda Frenkel
Aceast metod este specific tratamentului pacienilor cu afeciuni ale cerebelului, respectiv
ataxicilor. Jacob A. Frenkel Autorul a observat c propriocepia pierdut poate fi n mare
msur nlocuit
prin input-ul vizual si feed-back vizual.
Metoda se bazeaz pe o serie de tehnici si exerciii cu control vizual, aplicnd legea
progresiunii
performanei si preciziei. Legea progresiunii, n cadrul metodei, sufer dou derogri:
pacientul execut
mai nti miscarea amplu si rapid, ceea ce este mai usor de efectuat, trecnd treptat la miscri
de
amplitudine mai mic, mai precise, executate ntr-un ritm mai lent, coordonat. Pe parcursul
recuperrii se
trece la cresterea treptat a complexitii si dificultii, nu si n intensitate. Exerciiile se
execut
individual, n mod obligatoriu, de dou sau mai multe ori pe zi. Gruparea exerciiilor arat
astfel:

Exerciii din decubit (cu capul mai ridicat, pe un sptar sau pe pern, astfel nct s poat
urmri
execuia) pentru MI si MS. Exerciiile sunt asimetrice si autorul prezint de un tablou de
aproape
100 de exerciii.
Exerciiile din poziia asezat se deruleaz astfel:
- la nceput, membrele superioare sprijinite cu minile;
- dup aceea, fr sprijin;
- n final, execuia se desfsoar cu ochii legai.
Exerciii n ortostatism. n aceast poziie se execut reeducarea mersului care se
realizeaz pe
diagrame (lime 22 cm, si este mprit longitudinal, n pasi de cte 68 cm). Fiecare pas
este
mprit n mod vizibil n jumti si sferturi, desenate pe podea sau o plans de lemn (vezi si
fig. 7.).
Reeducarea ncepe cu mersul lateral care este considerat mai usor
(ontogenetic el apare mai repede), pacientul fiind ajutat de balansul
corpului. Se ncepe cu jumtate de pas, miscnd un picior apoi
aducndu-l pe cellalt lng primul. Se trece la sferturi de pas si numai
dup aceea la pasul ntreg. La fel se procedeaz si la educarea mersului
nainte si napoi.
ntr-un stadiu mai avansat pacientul este nvat s urce si s
coboare scri si s execute ntoarceri. ntoarcerile se nva tot dup o
diagram n form de cerc desenat pe podea. Pacientul nva s se
ntoarc mutnd picior lng picior cte un sfert din rotaia ntreag,
astfel nct el s poat executa o ntoarcere de 180 din doi pasi.
Fig. 7. Diagrama Frenkel pentru reeducarea ntoarcerilor
3.5.3 Metode de facilitare neuro-proprioceptiv
3.5.3.1 Metoda Margaret Rood
Desi este o metod de activare-stimulare si de inhibare a unui
muschi singular, ea nu este considerat o metod analitic. M. Rood prezint tehnici si
exerciii de
101
obinere a relaxrii (prin legnare, miscri lente etc.), de dezvoltare a funciei motorii gndind n modele
de postur si miscare complex. n paralel autoarea pune accent deosebit pe dezvoltarea
funciilor vitale si
senzoriale. Ideile fundamentale ale metodei sunt:
- normalizarea tonusului muscular si rspunsul muscular dorit este obinut folosind stimuli
senzitivi
adecvai;
- fiecare miscare ce se execut trebuie s aib un scop precis si o finalizare prestabilit;
- ghidajul senzitivo-senzorial este foarte important;
- numrul mare de repetiii a rspunsului motor corect constituie o condiie esenial a
procesului de
nvare motorie.
Metoda se bazeaz pe dezvoltarea secvenial, n patru etape, a funciei motorii.
1. Mobilitatea asemntoare etapei dezvoltrii copilului de la 0-3 ani, cuprinde:

modelul flexiunii dorsale (modelul suptului), integreaz sub control central reflexele tonice
cervicale si labirintice, permind eliberarea miscrilor bilaterale ale extremitilor
superioare;
modelul extensiei totale, postura ppusii nalte;
modelul primei forme de deplasare n jurul axului central rostogolirea lateral.
2. Stabilitatea se refer la meninerea poziiei corpului sau segmentelor sale n posturi
stabile, cum ar fi
patrupedia, n genunchi si ortostatism.
3. Mobilitatea controlat integrarea miscrilor si activitilor complexe n spaiu, care
presupune
echilibru, coordonare si dezvoltarea simurilor de orientare n spaiu, toate din poziii de
stabilitate.
4. Abilitatea-ndemnarea cuprinde etapa miscrilor perfecionate, stimularea reaciilor de
echilibru,
formele de facilitare pentru obinerea trecerii de la o postur si miscare la alta, ct mai usor.
Ca originalitate n cadrul metodei, M. Rood a evideniat importana stimulrilor
senzitivosenzoriale
n tratamentul disfunciilor. Astfel se disting:
Stimulri la nivelul tegumentului: pensularea, stimulri cu cuburi de ghea, mngierea
usoar (3
minute pe ceaf pentru activare parasimpatic - relaxare), apsarea articular (compresie pe
sold n axul
femural, stabilizare n patru labe, compresie pe calcaneu, apsare n axul lung al capului).
Aceast
metod de recuperare neuro-motorie se bazeaz n mod distinctiv, pe utilizarea excesiv a
stimulrii
cutanate, n dorina de a controla tonusul si contracia grupului muscular subiacent.
Mijloace ajuttoare pentru integrarea miscrilor:
- vibraia, aplicat cazurilor hipotone,
- ntinderea unor materiale elastice, (inele de cauciuc, elastic etc.) pentru stabilizare si cresterea
tonusului la diferite nivele;
- prehensiunea este facilitat prin mingi mici, pompe de cauciuc cu aer, pistoale cu ap, bucat
de
frnghie, rulou de aluat.
Alte stimulri speciale: ciocnirea clciului si a altor repere, ndoirea (lent sau rapid),
miscri
active ritmice lente.
3.5.3.2 Metoda Kabat
Herman Kabat a dezvoltat o metodologie de recuperare neuromotorie, pornind de la studiile
neurofiziologice ale miscrii, comportamentului motor si nvrii motorii. Metoda se numeste
de
facilitare neuroproprioceptiv" si se aplic n: leziuni de neuron motor periferic, recuperarea
insuficienei
motorii cerebrale, leziuni de neuron motor central. Ea se bazeaz pe urmtoarele observaii:
excitaia subliminal necesar executrii unei miscri, poate fi ntrit cu stimuli din alte
surse, care la
rndul lor intensific rspunsul motor;
facilitarea maxim se obine prin exerciiu intens, cu maximum de efort, sub rezisten;

majoritatea miscrilor umane se fac n diagonal si spiral, chiar si inseriile musculare si

ligamentare
fiind dispuse n diagonal si spiral.
Metoda foloseste scheme de miscare global, plecnd de la axioma: Creierul ignor aciunea
proprie muschiului, el recunoaste numai miscarea. Principiile metodei Kabat sunt
urmtoarele:
- Dezvoltarea neuromotorie normal se face n sens cranio-caudal si proximo-distal;
102
- Dezvoltarea fetal este caracterizat de rspunsurile reflexe secveniale la stimuli
exteroceptivi (flexia
gtului precede extensia, adducia umrului precede abducia, rotaia intern o precede pe
cea extern,
apucarea obiectului precede lsarea lui, flexia plantar precede dorsiflexia, etc);
- Dezvoltarea comportamentului motor este legat de dezvoltarea receptorilor senzitivi, vizuali,
auditivi,
etc;
- ntregul comportament motor este caracterizat de miscri ritmice, reversibile, executate n
amplitudini
complete de flexie si extensie;
- Dezvoltarea motorie implic miscarea combinat ale membrelor bilateral simetric,
homolateral, bilateral
asimetric, alternativ reciproc, diagonal reciproc;
- Dezvoltarea motorie include si inversarea rapid dintre funciile antagoniste, cu
predominana flexei sau
extensiei;
- Dezvoltarea motorie reflect si direcia miscrii: de la vertical, la orizontal si apoi la oblic
sau
diagonal.
n comportament motor al adultului, postura si miscrile combinate devin automate, pe msura
dezvoltrii performanelor motorii. Kabat face urmtoarele precizri, considerate eseniale
pentru
miscarea voluntar complex:
1. Folosirea schemelor de miscare n spiral si diagonal.
2. Miscarea activ se deruleaz de la distal spre proximal n timp ce stabilitatea articular
recunoaste
sensul invers.
3. Folosirea rezistenei maximale n scopul obinerii iradierii n cadrul schemei de miscare
sau n grupele
musculare ale schemei heterolaterale.
4. Utilizarea de tehnici si elemente ce faciliteaz dezvoltarea miscrii sau a posturii
(poziionare, contact
manual, ntinderi musculare, presiuni articulare, rezistena la miscare etc). Procedeele de
facilitare
folosite sunt urmtoarele:
- rezistena maxim pn la anularea miscrii active;
- ntinderea, ce poate activa un muschi paretic sau plegic dac i se opune si o rezisten; schemele

globale ale miscrii, care sunt de obicei mai eficace n ceea ce priveste facilitarea (fenomenul
de
iradiere);
- alternarea antagonistilor, ce se bazeaz pe faptul c dup provocarea reflexului de flexie,
excitabilitatea reflexului de extensie este mai mrit. Modalitile de alternare ale
antagonistilor sunt:
inversarea lent (IL), inversarea lent cu efort static (ILO), inversare agonistic (IA),
stabilizarea ritmic
(SR), inversare lent-relaxare (contracie-relaxare-contracie), inversare lent cu efort static
si relaxare
(ILO + relaxare), combinarea stabilizrii ritmice (SR) cu inversarea lent-relaxare.
Prin poziionarea bolnavului se caut utilizarea influenei reflexului tonic labirintic pentru
ntrirea
efortului de asistare necesar sau pentru asistarea miscrii solicitate. Pe schemele (diagonalele)
Kabat se
lucreaz tehnici FNP pentru obinerea unui rezultat optim de cresterea forei musculare.
Aceste scheme de
facilitare sunt efectuate pasiv doar pentru determinarea limitelor amplitudinii de miscare sau
pentru
nelegerea /acomodarea pacientului.
Sincronizarea normal include contracia muschilor n secvene, ce decurg din miscrile
coordonate n asa fel nct s fie realizate cursiv, fr acrosri. Iniial se execut miscri
intenionale
controlate de la proximal spre distal si se trece apoi la miscri pornind dinspre distal. Dac
sincronizarea
nu este realizat corect se vor efectua scheme de miscare fragmentate, iniial distal si apoi
proximal;
primul si ultimul timp al schemelor de miscare l va constitui rotaia n articulaia de unde
ncepe,
respectiv se termin, schema de miscare.
Dac componenta distal este prea slab rezistena se va opune proximal pn se obine
for de
contracie suficient n partea distal a extremitii. Dac este mai slab componenta
proximal rezistena
se aplic distal. Dac si n zona proximal si distal fora de contracie este la fel de slab se
vor executa
contracii izometrice n poziii de scurtare pornind de la distal spre proximal. Dup ce sa
obinut rspunsul
muscular n poziia de scurtare, se trece la exersarea aceluiasi rspuns n poziia de alungire.
103
Lucrul sub rezisten comport un efort deosebit din partea kinetoterapeutului si de aceea la
adult
metoda nu poate fi folosit dect de ctre kinetoterapeuii robusti.
Margaret Knott si Dorothy Voss au aprofundat tehnica terapeutic imaginat de Kabat si au
extinso
la tratamentul unei game mai largi de afeciuni neurologice soldate cu dezordini de activitate
motorie.
Principiile de tratament sunt:

1. Toate fiinele umane au poteniale care nu au fost complet dezvoltate .

2. Deprinderile motorii precoce sunt caracterizate prin miscri spontane care oscileaz ntre
extrema
flexie si extensie. Aceste miscri sunt ritmice si au un caracter ireversibil. n tratament se va
lucra pe
ambele direcii de miscare.
3. Dezvoltarea deprinderilor motorii are tendin la ciclitate asa cum se poate evidenia prin
trecerea de la
dominana flexorilor la cea a extensorilor. Obiectivul este stabilirea unei balane ntre
antagonisti. Mai
nti se observ unde exist un dezechilibru, apoi se va facilita partea slab. Echilibrul si
controlul
postural trebuie obinute nainte de a ncepe miscrile din aceste posturi. Tratamentul va
urmri
succesiunea: control postural - echilibru - miscri din anumite posturi.
4. Etapele dezvoltrii motorii au o succesiune ordonat, dar exist suprapunere ntre ele.
Copilul nu si
ncheie dezvoltarea unei etape nainte de a trece la urmtoarea etap (o activitate mai avansat).
Miscrile se execut activ, pe diagonal si n spiral, pornind de la poziia n care muschiul de
facilitat este n ntindere maxim si ajunge n poziia de maxim scurtare. Se au n vedere
toate aciunile
grupului muscular vizat, poziionarea fcndu-se n funcie de aciunea principal si de
aciunile secundare
ale acestuia. Astfel, fiecare muschi va avea o poziie proprie de facilitare. O miscare oarecare
nu este
efectuat niciodat de un singur muschi, iar deficitul produs de lipsa activitii unui muschi se
traduce
printr-o scdere de for si coordonare a respectivei scheme de miscare.
Muschii care acioneaz pe o anumit schem sunt legai funcional si acioneaz ntr-un
lan
kinetic n cele mai bune condiii de la poziia de alungire complet la poziia de scurtare
complet. Fiecare
muschi privit sub acest aspect al lanului kinetic va putea fi facilitat de o anumit poziie a
muschilor din
lanul respectiv. Aceast poziie de facilitare se obine printr-o poziionare a segmentelor
ce particip la
acea schem, poziionarea ncepnd de la proximal spre distal n urmtoarea ordine:
componentele de
flexie sau extensie, apoi cele de abducie sau adducie si n final componentele de rotaie
intern sau
extern. Schemele de miscare (dus-ntors) cuprind toate cele 6 direcii de miscare, bine
determinate 3 cte
3, avnd o anumit succesiune de intrare n aciune, n care cte una este dominant la un
moment dat.
Schema de miscare se va iniia si ncheia cu o miscare de rotaie (desurubarea/nsurubarea).
Fiecare
schem se bazeaz pe o component muscular principal, format dintr-un numr de
muschi nrudii

prin aliniamentul lor fa de schelet si care realizeaz n principal miscrile cuprinse n acea
schem.
Exist si o component muscular secundar, reprezentat de muschi care si exercit
aciunile pe dou
scheme (un fel de nclecare de aciuni) n cadrul secvenelor comune ale acestora.
Regulile pentru crearea diagonalelor specifice pentru facilitarea unui anume muschi sunt:
la MS flexia este asociat rotaiei externe, n timp ce rotaia intern se asociaz extensiei;
la MI flexia si extensia se asociaz fie rotaiei interne, fie rotaiei externe, dar adducia
se asociaz
numai rotaiei externe, n timp ce abducia este legat de rotaia intern;
pivoii distali (pumn si glezn) se aliniaz pivoilor proximali (umr si sold) astfel:
la MS:
- supinaia si abducia se asociaz flexiei si rotaiei externe
- pronaia si adducia se asociaz extensiei si rotaiei interne
- flexia pumnului este legat de adducia umrului
- extensia pumnului este legat de abducia umrului
la MI:
- extensia gleznei este legat de extensia soldului
- flexia gleznei este legat de flexia soldului
104
- inversia piciorului se asociaz adduciei si rotaiei externe a soldului, iar eversia piciorului
este cuplat
cu abducia si rotaia intern a soldului
pivoii digitali se aliniaz pivoilor proximali si distali, indiferent ce se ntmpl cu
pivoii intermediari.
la MS:
- flexia cu adducia degetelor se asociaz flexiei pumnului si adduciei umrului
- extensia cu abducia degetelor se asociaz extensiei pumnului si abduciei umrului
- deviaia radial a degetelor acompaniaz deviaia radial a pumnului, supinaia si flexia cu
rotaia
extern a umrului
- deviaia cubital a degetelor se asociaz cu aceeasi deviaie a pumnului, cu pronaia si
extensia cu rotaie
intern a umrului
Policele intr de asemenea n schemele de miscare, reinnd c:
- adducia policelui se va asocia ntotdeauna cu flexia si rotaia extern a umrului
- abducia policelui se va asocia ntotdeauna cu extensia si rotaia intern a umrului
la MI:
- flexia cu adducia degetelor se asociaz cu flexia plantar si extensia soldului
- extensia cu abducia degetelor se combin cu extensia piciorului si flexia soldului.
3.5.4 Metode de reeducare postural
3.5.4.1 Metoda Klapp
Metoda Rudolf Klapp foloseste poziia patruped pentru activarea muscular n condiia unei
coloane orizontale, nencrcate. Principii de execuie:
- relaxare n poziia iniial (sprijin pe genunchi / patrupedie), cu meninerea acesteia pe tot
parcursul
execuiei;

- ritmul de execuie al exerciiului (scurtarea sau prelungirea unui timp) se adapteaz

obiectivului urmrit
n momentul aplicrii (ntindere axialmobilizarerealiniere; stretch-reflex cu rol
facilitator pentru
travaliul necesar tonifierii musculare, urmnd meninerea poziiei finale corective);
- deplasarea MS precede n general deplasarea genunchiului; pentru a crea spaiu si pentru a
evita tasarea,
- capul este totdeauna n extensie axial, iar coloana cervical este delordozat (n brbie
dubl);
- pentru solicitare optim, n poziia final se lucreaz la limita echilibrului, de aceea coapsa
de sprijin va
fi aproape vertical (fr a depsi verticala);
- vrful piciorului nu va pierde contactul cu solul; ridicarea lui, n cele mai bune cazuri
nseamn o
puternic coaptare a articulaiilor lombare, adesea o basculare a uneia asupra alteia;
- se verific permanent echilibrul ntre traciunea exercitat asupra coloanei de greutatea
capului si
contratraciunea pelvi-podal, ceea ce asigur (o decoaptare), o ntindere axial maxim;
- centurile revin obligatoriu la orizontal, cu excepia exerciiilor de derotare a centurilor.
- toate exerciiile se execut ntotdeauna n linie dreapt, pentru a permite deplasarea corect a
segmentelor corpului.
Poziiile lordozante (fig. 8, poza din stnga):, care n funcie de nclinarea trunchiului,
faciliteaz
mobilizarea unei anumite zone vertebrale (n toate poziiile descrise n continuare inclusiv
poziiile
cifozante se execut flexii laterale).
trei poziii peste orizontal
1 corespunde segmentului L4-L5
2 corespunde segmentului L1-L2
3 corespunde segmentului D11-D12
o poziie orizontal
4 corespunde segmentului D8-D10
dou poziii sub orizontal
5 corespunde segmentului D7-D6
105
6 corespunde segmentului D5-D3.
Fig. 8. Poziiile lordozante si cifozante din metoda Klapp.
Poziiile cifozante (poza din partea dreapta a figurii de mai sus), n numr de 5, sunt
asemntoare
celor lordozante, dar trunchiul este meninut n cifozare dorsolombar. n aceste poziii,
flexibilitatea
coloanei dorsale este obinut n poziiile peste orizontal, iar a celei lombare n poziiile de
sub
orizontal.
3.5.4.2 Metoda von Niederhoeffer
Aceast metod se adreseaz tuturor pacienilor cu scolioz si foloseste contracia izometric
a

musculaturii oblice-transversale a trunchiului cu scop de tonizare corectiv. Metoda recomand

n paralel
cu exerciiile specifice si urmtoarele aciuni terapeutice:
masaje si ntinderi tegumentare astfel nct s se realizeze o dezlipire a diferitelor planuri
tisulare
(masaj miofascial);
educaia postural n pat, bnci scolare etc.;
exerciii de corectare a respiraiei n vederea cresterii capacitii vitale dobndirea
mecanismului
respirator n cele trei forme (abdominal, costal, sternal).
Von Niederhoeffer urmreste s echilibreze musculatura spatelui subiectului, pe parcursul
instalrii deviaiei scoliotice, printr-o contracie izometric maxim, repetat de cteva ori.
Punerea n
tensiune este progresiv iar contracia izometric se mparte n trei faze cu durate egale, n
general 3-4
secunde fiecare. Se ajunge deci treptat la valoarea maxim a forei sale de contracie, apoi,
fr a
generaliza contracia, o va menine constant (faza de platou), dup care aceasta ncepe s
scad treptat.
Dup faza activ urmeaz o faz de relaxare, pentru a nu extinde stimularea la segmentele
extreme ale
curburii. Tonifierea se adreseaz musculaturii concave, n special din vrful curburii, pentru c
la acest
nivel asimetria este cea mai mare. Grupele musculare care dorim s le tonifiem vor fi asezate n
poziie
alungit.
Datorit dificultii de a ajunge la o solicitare corect a acestor grupe musculare n
ortostatism, sub
aciunea gravitaiei, poziiile iniiale utilizate sunt: decubit ventral (se realizeaz o relaxare
maximal si
exist posibilitatea localizrii optimale a miscrilor), decubit lateral si asezat pe scaun lateral
fa de scara
fix (cu partea concav spre scara fix). Corecia vertebral se poate obine prin
poziionarea MI, MS si a
capului.
Exerciiile specifice sunt puine, respectiv cte un exerciiu de traciune si unul de
mpingere
pentru fiecare poziie. Variantele sunt funcie de modalitile de stabilizare. Astfel, atunci
cnd se
stabilizeaz membrul n articulaia proximal se localizeaz precis fasciculul muscular ce vine
direct pe
apofiza spinoas ce trebuie fixat. Dac stabilizarea este referit (contrapriza este pe
articulaiile
intermediare sau distale ale membrelor se antreneaz o reacie vertebral plurisegmentar;
acest tip de
stabilizare se preteaz mai mult etajului dorsolombar, muschii cervicali avnd reacii mai
individualizate

iar pentru a rspunde n aceast zon unisegmentar pacientul are nevoie de un control muscular
foarte bun
n vederea unei relaxri corecte. lucrul n asezat sau ortostatism este global, plurisegmentar,
putnd fi
adaptat simultan la 2-3 curburi, dar este mai puin precis.
Transpunerea metodei la o coloan artrozic dureroas se face dup aceste reguli:
- se lucreaz pe partea mai puin dureroas, fr contractur sau cu contractur redus;
- rearmonizarea, orict de mic ar fi ea, elibereaz puin elementul mobil;
- muschii opusi, antagonici miscrii, se vor relaxa si vor destrnge masivul articularelor; acest
lucru va
permite o miscare global de usoar rotaie, o decongestionare progresiv a etajului incriminat
cu
posibilitatea mobilizrii vertebrale active (controlnd intensitatea contraciei, pacientul scap
de frica
de miscare).
3.5.4.3 Metoda Schroth
Metoda Katharinei Schroth este o gimnastic ortopedic care acord prioritate respiraiei,
pentru
asigurarea alinierii, detorsionrii coloanei si a modelajului toracic corector. Esenialul n
exerciiile
106
propuse este realizarea unei inspiraii maximale, n trei sau patru timpi, pe parcursul creia
subiectul
trebuie s localizeze expansiunea toracic inspirnd cranial si nspre concavitate si efectund
totodat
corecia segmentelor corporale. Expiraia se produce golind gibozitatea si urmnd imediat
dup
expansiunea hemitoracelui concav. Inspirul realizeaz expansiunea hemitoracelui concav n
lateral,
posterior si cranial, iar a hemitoracelui convex nuntru, anterior si cranial. Expiraia se
efectueaz cu
gura deschis, prelung, dar exploziv, cu timpi forte (de trei ori haa, de exemplu). Se pot
aduga
sunetele ho-hou-hon, dup cum dorim s localizm efectul, si anume sus, n partea medie,
sau jos.
Pentru a nelege efectele corectoare ale respiraiei de tip Schroth, trebuie s se admit
hipercorecia rahidian n expiraie si expansiunea hemitoracelui concav odat cu expiraia
hemitoracelui
convex. n gimnastica clasic, se redreseaz n inspiraie si se relaxeaz n expiraie. Schroth
a simit c o
hipercorecie este posibil cnd balonul toracic se dezumfl. Este imaginea mingii de fotbal
care nu poate
fi alungit pentru a lua forma unei mingi de rugby dect dac este dezumflat parial. Se
dezumfl balonul
toracic pentru a destinde puin suprafaa contentoare, pentru a elibera coninutul si pentru a
reusi astfel o
corecie a acesteia.

Subiecii bine antrenai reusesc s realizeze expansiunea hemitoracelui concav pe timpul

expiraiei
convexe. Acest mecanism poate fi neles plecnd de la mecanismul asincronismului
ventilator. Libertatea
de expansiune a hemitoracelui concav fiind mai mic dect a celui convex, expansiunea
alveolar convex
este mult mai intens solicitat dect cea concav si este deci mult mai rapid. Meninerea
voluntar n
stare de expansiune a hemitoracelui concav, poate - pe parcursul expiraiei - s mpiedice
expiraia
plmnului concav, care urmeaz dup inspiraie.
n afara acestor tehnici respiratorii originale, Schroth utilizeaz:
- tehnici pasive si active de corecie a segmentelor corpului, autontinderi ale coloanei, aliniere
prin
folosirea calelor, etc;
- tehnici de asuplizare toracic si rahidian;
- tehnici de tonifiere muscular (tonifierea abdominal se face din suspensie dorsal la scara
fix).
Activitatea terapeutic a scolioticului acoper cel puin 6 ore zilnic.
Sohier aduce exerciiilor lui Schroth urmtoarele modificri pentru a aduga efectelor
respiraiei, efecte
biomecanice mai intense:
Pentru a limita rotaia pelvian si pentru a accentua corecia frontal, se realizeaz sprijinul
unifesier pe
marginea unui taburet;
Pentru ca autontinderea s plece de la coloana inferioar si pentru ca ea s fie rigidifiant, se
va menine
un anumit grad de lordoz lombar;
De ndat ce autontinderea si respiraia de ntindere este realizat, vom cere subiectului s
fac rotaia
concav a coloanei de sus n jos; ea intensific sprijinul apofizar convex pe parcursul timpului
expirator;
Dac simetria de sprijin posterior nu este rezolvat, se va educa sprijinul unipodal convex de
extensierotaie;
Realizarea rezistenei manuale la nivel occipital pentru extensie-rotaie, intensific
rigidificarea
musculaturii si tonifierea electiv a transversilor spinosi convecsi.
3.5.5 Metode de recuperare a afeciunilor lombare
3.5.5.1 Metoda Williams
Dr. Paul Williams a publicat pentru prima dat programul su pentru pacienii cu lombalgie
cronic de natur discartrozic Exerciiile au fost concepute pentru brbai de sub 50 si femei
de sub 40 de
ani, care au o hiperlordoz lombar, a cror radiografie arat o scdere a spaiului
interarticular din
segmentul lombar.
Scopul acestor exerciii era de reducere a durerii si asigurarea unei stabiliti a trunchiului
inferior

prin dezvoltarea activ a muschilor abdominali, fesier mare si ischiogambieri, n paralel cu

ntinderea
pasiv a flexorilor soldului si a muschilor sacrospinali.
107
Williams afirma: "Omul, fornd corpul su s stea n poziie erect, si deformeaz coloana,
redistribuind greutatea corpului pa prile posterioare ale discurilor intervertebrale, att n
zona lombar,
ct si n cea cervical"
n perioada acut se recomand poziii de flexie lombar (imobilizarea n pat gipsat
Williams).
n faza subacut se trece la efectuarea programului exerciiilor pe flexie. Faza I a programului
cuprinde 6 exerciii, din care primele 5 sunt efectuate din decubit dorsal, iar ultimul din
asezat; ele
urmresc asuplizarea trunchiului inferior, tonifierea musculaturii abdominale si ntinderea
structurilor
posterioare ale coapsei si coloanei lombosacrate; fiecare exerciiu al acestei faze se execut de
3-5 ori, de
2-3 ori pe zi. Dup aproximativ 2 sptmni, n partea a doua a stadiului subacut, exerciiile
devin mai
complexe, adugndu-li-se cele din faza a II-a a programului Williams; acestea cuprind nc 5
exerciii din
poziii libere, la care se adugau exerciii din atrnat la scara fix exerciii de ridicare,
ridicare + rsucire
si pendulare a MI.
n faza cronic se instituie faza a III-a a programului Williams, n care se pune accentul pe
bascularea bazinului, ntinderea flexorilor soldului si tonifierea musculaturii trunchiului,
respectiv a
musculaturii abdominale, fesiere si extensoare lombare cu scopul meninerii unei poziii
neutre a
pelvisului si de creare a unei presiuni abdominale care s fie capabil s preia o parte din
presiunea la care
sunt supuse discurile intervertebrale.
3.5.5.2 Metoda McKenzie
Concepia lui Robin A. McKenzie n lombosacralgii porneste de la afirmaiile c factorii
predispozani n apariia acestei patologii sunt n ordine:
- poziia prelungit de asezat - cu coloana flectat;
- frecven crescut a miscrilor de flexie lombar (acestea crescnd presiunea pe elementele
posterioare
discale).
n consecin lipsa extensiei lombare predispune la lombalgie.
Programul McKenzie este un complex de exerciii, cu eficien att n durerea cronic ct si
n cea
acut. Acest program foloseste o serie de exerciii progresive, menite s localizeze si n cele
din urm s
elimine durerea pacientului. Regimul exerciiilor trebuie individualizat pentru fiecare pacient,
ncorpornd
numai acele miscri care determin neutralizarea simptomelor. Tipic pentru programul
McKenzie este

corecia oricrei deplasri laterale si exerciii de extensie pasiv, care s favorizeze

deplasarea nucleului
pulpos spre regiunea central a discului. Cheia protocolului este reducerea protruziei discului si
apoi
meninerea structurii posterioare a discului, astfel nct s se formeze o cicatrice care s
protejeze de
protruzii ulterioare. Pacientul trebuie s se rein de la orice activiti si poziii care cresc
presiunea
intradiscal sau cauzeaz presiuni posterioare asupra nucleului (aplecarea nainte, exerciii cu
flexie). De
ndat ce protruzia pare a fi stabilizat, se impune restaurarea ct mai complet a mobilitii.
Exerciiile
pasive si mobilizrile articulare sunt indicate atunci cnd exist limitare de mobilitate,
McKenzie
urmrind o amplitudine complect de miscare pe toate direciile.
McKenzie pune un accent deosebit pe profilaxia secundar, prin folosirea unor role (suluri)
lombare si scaune speciale, pentru a menine lordoza n timpul poziiei de asezat si prin
instruirea
bolnavului privind mecanica corpului n timpul activitilor zilnice.
McKenzie descrie un sindrom postural, caracterizat prin deformarea mecanic a esuturilor
moi, ca
rezultat al stresului postural prelungit, care poate duce la durere si disfuncie. n acest caz
suferina este
determinat de afectarea muschilor, ligamentelor, fasciei, articulaiilor interapofizare si
discului
intervertebral. Dintre acestea, factorul major este scurtarea (fixarea adaptativ a esuturilor
moi a
segmentului motor, cauznd deformarea si pierderea jocului articular). Tabloul clinic cuprinde:
vrsta n
general sub 30 de ani; sedentarism; durerea este produs n poziii si nu la miscri, are un
caracter
intermitent, dispare la miscri usoare; nu se prezint deformri; nu este pierdere de mobilitate
sau arc
dureros; poziia asezat este deficitar si poate fi dureroas.
Tabloul clinic al disfunciilor este urmtorul: de obicei persoane de peste 30 de ani, n afara
cazurilor de traumatism; de obicei vor dezvolta deranjamente si vor favoriza traumatismele;
iniial
108
pacientul descrie simptome de leziune, dar persistena simptomelor denot c ele sunt
rezultatul
pierderilor de mobilitate si funcionalitate; redoarea vertebral nainteaz cu vrsta, iar
extensia din
decubit nu este tolerat; durerea este episodic semnnd cu cea din deranjamente, dar de
obicei dispare
dup o perioad de repaus; durerea se datoreaz pierderii de amplitudinii de miscare si prin
ntinderea
esuturilor moi contracturate. La examinare observm o proast postur, cu o funcionalitate
asimetric,

pierderea extensiei cu usoar reducere a lordozei; se poate nregistra o pierdere a flexiei n timp
ce coloana
lombar rmne n usoar lordoz; durerea apare la sfrsitul amplitudinii de miscare si de
obicei dispare
atunci cnd se revine n poziie relaxat; durerea poate s persiste dup examinare, dar numai
pentru o
scurt perioad de timp. Tratamentul disfunciilor determinate de greseli posturale ce
determin dureri
cuprinde: corectarea poziiei pacientului - durerea trebuie s scad n 24 de ore; recorectai
postura dup
24 de ore; kinetoterapeutul ajut pacientul s efectueze stretchingul care ns trebuie continuat
de ctre
pacient, cte l0 ntinderi din 2 n 2 ore - durerea trebuie s apar, dar s dureze doar ct tip
dureaz
stretchingul nu si dup o perioada de timp; dac nu se realizeaz un progres atunci probabil c
nu se
merge cu ntinderea pn la amplitudinea optim sau exist perioade de repaus prelungite; dac
apare
durerea si ea se menine n timp, se reduce amplitudinea si/sau frecvena stretchingului.
Deranjamentele (mprite n 7 tipuri) sunt cauzate de deformrile mecanice a esutului
moale ca
rezultat a unor deranjamente interne si prezint urmtorul tablou: bolnavi ntre 25 si 55 de ani,
frecven
mai mare la brbai; recidive n antecedente; deranjamentul poate fi declansat de o ntindere
brusc sau de
o flexie puternic (ridicarea din flexie); progresiv apare durerea antalgic cu limitarea
miscrilor (a doua
zi dimineaa bolnavul nu se poate da jos din pat); frecvent apare dup ora prnzului; durerea
este n fazele
iniiale constant, iar schimbrile de poziie pot ajuta temporar; pacienii cu dureri
intermitente au de
obicei un deranjament minor; ridicarea n ortostatism din asezat, de obicei agraveaz
simptomele;
dificulti de gsire a unei poziii confortabile pentru somn. La examinare observm
deformrile (spinele
lombare sunt turtite, cifoz lombar, deplasare lateral sau scolioz lombar), ntotdeauna
pierderea
miscrilor si funciei; prin testele de miscare se pot pune n eviden deviaiile si pot
produce/creste
durerile; repetarea miscrilor au un efect rapid att n sensul nrutirii ct si al mbuntirii
strii
pacientului.
Bibliografie
1. Albu, Constantin; Vlad, Tiberiu-Leonard; Albu, Adriana (2004) Kinetoterapia pasiva,
Editura
Polirom, Iasi, p. 64.
2. Baciu, Clement si al. (1981) Kinetoterapia pre- si postoperatorie, Editura Sport-Turism,
Bucuresti;

3. Chiriac, Mircea (2000) Testarea manual a forei musculare, Editura Universitii din
Oradea.
4. Cordun, Mariana (1999) Kinetologie Medical, Editura Axa, Bucuresti.
5. Davis, Patricia (1985) Steps to follow - a guide ro rhe treatment of adult hemiplegia,
Verlag
Berlin Heidelberg.
6. Dumitru, Dumitru (1981) Ghid de reeducare funcional, Editura Sport-Turism,
Bucuresti.
7. Ionescu, Adrian (1994) Gimnastica medical, Editura ALL, Bucuresti.
8. Knott, Margaret; Voss, Dorothy (1969) Proprioceptive Neuromuscular Facilitation,
Hobler Harper Book.
9. Marcu, Vasile (1997) Bazele teoretice si practice ale exerciiilor fizice n kinetoterapie,
Editura Universitii din Oradea.
10. Moraru, Gheorghe; Pncotan, Vasile (1999) Recuperarea kinetic n reumatologie,
Editura
Imprimeriei de Vest, Oradea.
109
11. Moet, Dumitru (1997) ndrumtor terminologic pentru studenii seciilor de
kinetoterapie,
Editura Desteptarea, Bacu.
12. OSullivan, Susan; Schmitz, Thomas (1980) Physical Rehabilitation: Assessment and
Treatment, second edition, F.A. Davies Company, Philadelphia.
13. Pasztai Zoltan (2004) Kinetoterapie n neuropediatrie, Editura Arionda
14. Popa, Daiana; Popa, Virgil (1999) Terapie ocupaional pentru bolnavii cu deficiene
fizice,
Editura Universitii din Oradea, Oradea, pp. 175-186.
15. Robnescu, Nicolae (2001) Reeducare neuro-motorie, Editura Medical, Bucuresti.
16. Rocher, Christian (1972) Reeducation psychomotrice par poulie-therapie, Masson at
CIE
Editure, Paris.
17. Sbenghe, Tudor (1997) Kinetologie profilactic, terapeutic si de recuperare, Editura
Medical, Bucuresti.
18. Sbenghe, Tudor (1999) Bazele teoretice si practice ale Kinetoterapiei, Editura Medical,
Bucuresti.
19. Vojta, V; Peters, A (1997) Das Vojta Prinzip. Muskelspiele in Reflexfortbewegung und
Motorischer Ontogeneze, Springer-Verlag Berlin
110

4.OBIECTIVE N KINETOTERAPIE
Obiective:
Studiind acest capitol un kinetoterapeut trebuie s:
cunoasc complexitatea intelor pe care orice program kinetoterapeutic le urmreste;
neleag locul si rolul relaiei dintre obiectivele operaionale si finalitile programelor
kinetice;
fie n msur a formula, pe baza obiectivelor generale specifice, obiective operaionale
pentru
ntregul program de recuperare/reabilitare.
Coninut:

4.1.Finaliti ale programelor kinetice

4.2.Obiective generale n kinetoterapie
4.3.Operaionalizarea obiectivelor din programele si activitile kinetice
Cuvinte cheie: educare-reeducare, recuperare-reabilitare-reeducare, obiective-finaliti.
4.1.Finaliti ale programelor kinetice
Este cunoscut c orice program kinetic urmreste revenirea clientului la starea funcional de
dinaintea mbolnvirii/accidentului. Suntem constieni c pentru aceasta exist o ntreag
echip de
specialisti care vizeaz n comun sporirea calitii vieii oamenilor n general, a calitii
revenirii
subiectului la indicii morfo-funcionali de dinaintea evenimentului patologic (vezi fig. 9).
Bineneles c
dup mbolnvire/accident (uneori chiar naintea cderii funcionale a organismului vezi
interveniile
preoperatorii si kinetoprofilaxia, inclusiv faza primar a interveniei curei profilactice active)
intervine
medicul-psihologul-asistentul social si medical, apoi imediat (uneori/de cele mai multe ori)
intervine
kinetoterapeutul.
Fig. 9. Factorii care intervin n managementul mbolnvirii/accidentului
Avnd n vedere complexitatea interveniei pentru starea de sntate, echivalent cu
complexitatea
fiinei umane nssi, este necesar ca profesionistul n kinetoterapie s fie capabil a sti, a alege,
a stabili
cele mai importante obiective generale si specifice propriei sale intervenii (vezi fig. 10).
Via normal
Readaptarea
funcional
Reanimare (revenirea
la via)
Handicap, boala,
accidentul (care
ntrerupe viaa
normal)
Acceptarea strii de fapt
(viaa merge nainte)
Plonjarea n noua ipostaz funcional:
- se descoper handicapul
- revolta personal
- refuzul tratamentului
- tratament pasiv, pasivo-activ, activ
- revine ncrederea n forele proprii
111
OBIECTIVE
continuarea interveniei
Intrri P rograme Iesiri
kinetice
feed-back

Fig. 10. Relaia obiective-rezultate n intervenia kinetic.

Obiectivele care vizeaz finaliti, corespund idealului de recuperare a sntii (considerat
parial
si temporar pierdut). Astfel, imediat dup evenimentul patologic, rolul important revine
serviciilor
medicale de urgen pentru meninerea si revenirea spre normalitate a funciilor vitale.
Urmeaz
prevenirea complicaiilor, unde un rol important l are aplicarea corect a mijloacelor
anakinetice
(posturri-drenaje, imobilizri, tehnici de facilitare pentru relaxare si/sau stimulare). n
continuare
intervine kinetoprofilaxia secundar, ce urmreste meninerea si readucerea funciilor
neafectate direct de
ctre evenimentul patologic. Odat depsit faza acut/critic determinat de impactul
patologic, rolul
kinetoterapiei este n crestere pentru recuperarea ideal (n totalitate) a funciilor diminuate
sau pierdute.
Timpul de ndeplinire a acestui tip de obiectiv este impredictibil. Menionm c termenul de
ideal
de recuperare cuprinde n esena lui aspiraiile pacientului si a tuturor serviciilor medicale,
sub rezerva
unei ndepliniri posibil pariale a acestui tip de obiectiv.
4.2.Obiective generale n kinetoterapie
Obiectivele generale si cele specifice-intermediare se refer nemijlocit la meninerea si/sau
mbuntirea strii de funcionalitate a fiecrui aparat si sistem afectat al pacientului. Acest
lucru este
determinat de ntreaga stare patologic instalat si rezult din evalurea corect si complete a
echipei
medicale de recuperare.
Funcionalitatea unei structuri afectate priveste o multitudine de factori ce trebuie s fie ntrun
raport armonios de intercondiionalitate. De exemplu, recuperarea funciei unui genunchi
postraumatic
necesit o concordan ntre recuperarea mai multor aspecte (for, mobilitate, stabilitate,
echilibru,
coordonare, etc), deoarece toate se subordoneaz si trebuie s rezolve problema principal de
funcionalitate a membrului inferior = mersul-locomoia. Doar privind n modul acesta
readucerea
pacientului la starea de dinaintea evenimentului patologic (ndeplinirea obiectivului de tip
finalitate), se
poate spera la recuperarea unui maxim funcional posibil.
n concluzie, obiectivele generale (scrise cu caractere boldate si italice) si cele
specificeintermediare
(ce se desprind din cele generale si a cror exemplificare n aceast lucrare nu-si propune s
le epuizeze), descrise n continuare se subordoneaz obiectivelor de tip finalitate.
4.2.1. Promovarea relaxrii:
Reducerea durerii prin relaxare la nivel SNC;
Reducerea durerii prin relaxare la nivel local;

Reducerea contracturii (si prevenirea retracturilor) musculare n afeciuni

posttraumatice/reumatologice/neurologice centrale si periferice;
Cresterea confortului psihic si fizic, nlturarea efectelor distresului;
REZULTATE
112
mbuntirea performanelor de control motor;
Cresterea si mbunatairea controlului asupra unor funcii ale organismului (respirator,
cardiovascular,
digestiv, uro-genital);
Promovarea participrii active si constiente n cadrul programului de recuperare;
Scderea/combaterea miscrilor involuntare;
Relaxare pentru iniierea si performarea antrenamentului ideo-motor.
4.2.2. Reeducarea sensibilitii:
Obinerea capacitii de a sesiza excitaia specific n exterocepie-propriocepieinterocepie;
Performarea capacitii de localizare topografic a unei excitaii specifice;
Recompunerea pe homunculusul senzitiv a hrii sensibilitii;
Cresterea capacitii de discriminare specific pentru toate tipurile de sensibilitate
exterocepiepropriocepieinterocepie;
Promovarea tipurilor de sensibilitate la copil, conform etapelor de dezvoltare psihoneuromotorie;
Meninerea unui nivel optim de sensibiliti necesare calitii vieii persoanelor de
vrsta a III-a;
Perfecionarea unor tipuri complexe de sensibiliti specifice unor activiti umane
(simul spaiotemporal,
simul prehensiunii, instrument muzical, sportivi);
Sesizarea strii de anormalitate a unor atitudini deficiente/miscri substituite;
Recuperarea componentelor de sensibilitate a funciei oro-faciale: masticaie/gust,
deglutiie,
olfacie, fonaie + capacitate de comunicare;
Recuperarea capacitii de sensibilitate a funciilor sfincteriene (urinar/anal);
Reeducarea si recuperarea sensibilitii la nivelul aparatului genital;
Reeducarea si recuperarea sensibilitii echilibrului la nivelul aparatului vestibular;
Moderarea hiperesteziilor (Ex: durerea talamic).
4.2.3. Corectarea posturii si aliniamentului corpului si a segmentelor sale:
Obinerea dezvoltrii fizice armonioase a corpului/a relaiei dintre diferitele segmente
corporale;
Obinerea dezvoltrii fizice armonioase ntre organele interne si sistemul neuro-mioartrokinetic;
Combatarea atitudinilor defectuase ale aparatului locomotor;
Profilaxie secundar a deposturrilor;
Profilaxia teriar a deficienelor;
Realinierea segmentelor corporale prin mijloace orto-protetice;
Tonifierea n condiii de scurtare sau de alungire a musculaturii intricate;
ntinderea/alungirea structurilor moi (scurtate) dintr-o parte a unei articulaii;

Prevenirea scurtrilor dintr-o parte a unei articulaii;

Formarea reflexului de atitudine corporal corect n static/dinamic.
4.2.4. Educarea/reeducarea/reabilitarea controlului, coordonrii si echilibrului:
Promovarea capacitii de contracie a unuia sau a mai multor muschi sinergici (trezirea
muschiului de la fora 0, spre fora 1 pe scara 0-5);
Promovarea capacitii de control asupra miscrii realizate de un muschi sau de grup
muscular
sinergic;
Promovarea capacitii de difereniere a contraciei unui muschi/grup muscular sinergic
de a altui
muschi/grup muscular sinergic (contracie agonist-antagonist);
Promovarea capacitii de difereniere a contraciei musculare n cadrul unui singur
muschi/grup
muscular;
Promovarea capacitii de contracie selectiv, cu diferite intensiti, a unui muschi sau
grup
muscular sinergic;
mbuntirea controlului muscular prin formarea/perfecionarea imaginii corecte a
miscrii;
mbuntirea controlului muscular prin performarea reflexelor medulare;
mbuntirea controlului/coordonrii musculare prin feed-back;
113
Promovarea controlului motor pe fiecare etap: mobilitate (altenana agonist-antagonist,
miscare
pe amplitudini diferite, miscare cu opriri succesive); stabilitate (contracie n zona scurt a
musculaturii, contracie concomitent a musculaturii agonist-antagoniste, cocontracie);
mobilitate
controlat (miscare pe lan kinetic nchis ntr-una sau mai multe articulaii, pe amplitudini
diferite,
cu ncrcare/descrcare de greutate, cu modificri de ritm si vitez de reacie-repetiieexecuie;
forme de locomoie corespunztoare etapelor de dezvoltare neuro-motorie); abilitate (miscare
pe
lan kinetic deschis, ntr-una sau mai multe articulaii, pe amplitudini diferite, cu modificri
de
ritm-vitez; nvare-consolidare-perfecionare a secvenialitii normale a miscrilor;
eliminarea
miscrilor perturbatoare/inutile; educarea/reeducarea ambidextriei; mbuntirea preciziei) pentru miscri simple, simetrice, asimetrice, homo- si heterolaterale ale segmentelor corpului;
nvarea miscrilor paleative (Ex: mers n 2/4 timpi cu baston/crje);
mbuntirea coordonrii prin: performarea reflexelor supraspinale si a reaciilor
motorii;
inhibarea reflexelor patologice;
Cresterea capacitii de coordonare pentru 2-3 miscri efectuate simultan;
Automatizarea miscrilor uzuale
Controlul centrului de greutate n cadrul bazei de susinere (dinspre baze mari de
susinere si

centru de greutate cobort, spre baze de susinere reduse si centru de greutate n ortostatism,
pe
suprafee de sprijin fixe si mobile);
mbuntirea echilibrului static/dinamic prin antrenarea selectiv a funciei aparatului
vestibular,
n poziiile fundamentale si derivate ale corpului;
Controlul centrului de greutate atunci cnd acesta depseste baza de susinere;
nvarea strategiilor de control al echilibrului (strategia gleznelor, genunchilor, soldurilor,
pasilor
mici);
Prevenirea cderilor prin nvarea utilizrii aparaturii medicale ajuttoare (saltele, centur
de
siguran, bare, cadru, etc);
nvarea cderilor controlate.
4.2.5. Reeducarea respiratorie:
Relaxarea musculaturii respiratorii;
Drenaj bronho-pulmonar;
Dirijarea aerului la nivelul cilor respiratorii superioare;
Mobilizarea cutiei toracice prin miscri pasive;
Reeducarea tipurilor de respiraie: - costal superioar (clavicular), costal inferioar,
diafragmatic, complet - n val;
Tonifierea (pe amplitudine maxim) a grupelor musculare implicate n actul respirator;
Promovarea controlului/coordonrii respiraiei (frecvena, controlul volumului curent,
ritmul,
controlul fluxului de aer) n repaus-miscare-efort;
Formarea deprinderii de a respira corect n repaus-miscare-efort;
Relaxare general/scderea durerii prin hiperventilaie.
4.2.6. Cresterea antrenamentului la efort:
Efectuarea influenrii selective a aparatelor si sistemelor organismului si pregtirii lui
pentru
efort;
Cresterea antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor subiectivi (senzaie de
oboseal,
vertij, durere, diminuarea temporar si parial a capacitilor intelectuale, pierderea parial
a
autocontrolului);
Cresterea antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor funcionali ai aparatelor:
cardiovascular
(tensiune arterial, frecven cardiac, mbuntirea circulaiei arteriale/venoase/
limfatice/capilare); respirator (frecven respiratorie, volume respiratorii);
Cresterea antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor de consum energetic:
VO2max.,
MET, Kcal, Jouli, Watti, Newtoni;
114
Cresterea antrenamentului la efort cu monitorizarea probelor biologice: glicemie, corpi
cetonici,
trigliceride, colesterol, acid uric, acid lactic, calcemie, osteodensiometrie;

Antrenamentul la efort pentru scderea n greutate a persoanelor supraponderale;

Cresterea/meninerea antrenamentului la efort (prin mijloace specifice) la persoanele cu
restricie
de participare (de cauze senzitivo-senzoriale sau motorii);
Cresterea antrenamentului la efort n medii specifice (ap, temperaturi sczute/ridicate,
altitudine);
Meninerea/cresterea antrenamentului la efort la persoanele adulte sntoase/recuperate;
Meninerea antrenamentului la efort la persoanele de vrsta a III-a;
Promovarea capacitii de revenire a organismului dup efort la parametrii de repaus.
4.2.7. Recuperarea mobilitii:
Pentru Hipermobilitate:
Tonifiere muscular n condiii de scurtare a muschilor periarticulari;
Meninerea unei cocontracii musculare eficiente n timpul miscrilor pe direciile
anatomofiziologice;
Pentru Hipomobilitate:
Obinerea unghiurilor articulare funcionale/normale prin: inhibiia hipertoniilor
musculare
(miotatice, miostatice, analgice, antalgice); cresterea elasticitii (ntinderea) esutului
contractil;
cresterea elasticitii (ntinderea) esutului necontractil; asuplizarea tuturor esuturilor moi
periarticulare; cresterea amplitudinii miscrilor artrokinematice (alunecare, rotaie conjunct,
detracie);
Meninerea/mbuntirea mobilitii articulare prin promovarea fenomenelor
metabolice
articulare;
Meninerea mobilitii articulare n perioadele acute/subacute;
Meninerea mobilitii normale n articulaiile supraiacente si subiacente articulaiei
afectate;
Combaterea aderenelor esuturilor moi prin mobilizri (de mic amplitudine,
pasive/autopasive,
pasivo-actve);
Cresterea mobilitii prin manipulri articulare.
4.2.8. Cresterea forei:
Cresterea forei musculare prin antrenament ideo-motor;
Cresterea
forei
musculare
de
tip:izometric;izoton
(concentric,excentric,izokinetic,pliometric);
auxoton - pe toat amplitudinea sau n zonele scurt/medie/lung a muschiului;
Cresterea forei musculare n regim de: vitez, rezisten;
Cresterea forei musculare de cocontracie periarticular pentru articulaiile interesate;
Cresterea forei musculare a muschiului interesat:
- cu eliminarea gravitaiei (for 0-2)
- antigravitaionale (diverse grade fa de verticalitate for 2-3)
- funcional: - rezisten mic/medie pentru membrul superior (peste 3 spre 4)
- rezisten medie/mare pentru membrul inferior (peste 4 spre -5)
- normal (for 5);
Meninerea forei musculare n perioadele acute/subacute;

Meninerea forei musculare normale n articulaiile supraiacente si subiacente

articulaiei afectate.
4.2.9. Cresterea rezistenei musculare :
Cresterea rezistenei musculare de tip: - vitez (10 45); scurt (45 2); medie (2
10); lung
I (10 35), lung II (35 90); lung III (peste 90);
Cresterea
rezistenei
musculare
pe
tipuri
de
contracie
muscular
(izometric/izoton/auxoton);
Cresterea rezistenei musculare n eforturi efectuate n medii specifice (ap, temperaturi
sczute/ridicate, altitudine);
Cresterea rezistenei musculare pentru grupe musculare diferite (antrenament n circuit);
Cresterea capacitii neuro-psihice la eforturile de rezisten;
115
Meninerea rezistenei musculare n perioadele acute/subacute;
Meninerea rezistenei musculare normale n articulaiile supraiacente si subiacente
articulaiei
afectate.
Aceste obiective intermediare-specifice au deja un timp ce poate fi anticipat. n funcie de
etapizarea
tratamentului stabilit de echipa de recuperare, de starea si cooperarea pacientului si de
condiiile socioeconomice,
obiectivele intermediare pot fi rezolvate ntr-o perioad de timp considerat optim si
predictibil.
4.3.Operaionalizarea obiectivelor din programele si activitile kinetice
Obiectivele operaionale sunt acele inte, formulate clar, n termeni concrei, limitai la o
sedin sau
un la ciclu de tratament, cu care kinetoterapeutul opereaz si desfsoar activitatea
imediat.
Formularea corect si complect a unui obiectiv operaional canalizeaz kinetoterapeutul n
alegerea celei
mai bune modaliti de rezolvare a lui (alegerea celui mai indicat exerciiu: ca poziie de
start, tehnici
kinetice, elemente facilitatorii/inhibitorii si a celei mai bune dozri a efortului). Aceste tipuri de
obiective
pot fi formulate n dou moduri:
n termeni ce sunt direct subordonai obiectivelor intermediare-specifice (deriv din
acestea, fiind de
fapt o detaliere a lor). Formularea de acest tip, dup enunarea obiectivului intermediarspecific vizat,
poate meniona sau nu, una sau toate din urmtoarele aspecte, de care ns n mod obligatoriu
trebuie
s in cont: diagnosticul medical, stadiul fiziopatologic; particularitile de vrst, sex si a
nivelului
actual al capacitii bio-psiho-motrice a pacientului; dotarea material pe care o are la
dispoziie
kinetoterapeutul (indicarea aparatului utilizat pentru exerciiile care vor urmri ndeplinirea
obiectivului operaional); tehnicile, elementele, metodele kinetice care urmeaz a fi folosite;

facilitile unde se desfsoar (sal, trefl, bazin, teren, etc) si posibilitile organizatorice
(individual,
perechi, grup, echip) ale actului kinetic.
n termeni funcionali (ce vizeaz normalizarea activitii unui organ, aparat sau sistem al
organismului), putnd consta n combinaia mai multor obiective intermediare. Ex:
(reeducarea
mersului prin = obiectiv funcional general, ce se subnelege si poate fi omis n descrierea
obiectivului
operaional) egalizarea lungimii si ritmului pasilor, pentru o vitez medie de mers, pe teren
plat/nclinat (poate presupune mai multe obiective intermediare-specifice, derivate din
obiective
generale de: coordonare-echilibru-sensibilitate, mobilitate a articulaiilor membrului inferior,
rezisten/for a musculaturii implicate, antrenament la efort; astfel, descrierea obiectivului
operaional poate continua prin indicarea obiectivului/obiectivelor intermediare vizate
dimpreun cu
restul specificaiilor menionate mai sus - pentru prima modalitate de formulare).
Obiectivele operaionale sunt supuse unui proces permanent de analiz si sintez n funcie
de
rspunsul imediat al pacientului si rezultatele evalurilor intermediare.
n actele (nscrisurile oficiale) medicale din activitatea practic, kinetoterapeutul trebuie s
reziste
tentaiei de a schematiza/simplifica descrierea obiectivelor din planul kinetic, prin substituirea
(ca
formulare) a obiectivelor operaionale cu obiective generale sau chiar cu cele de tip finalitate.
Bibliografie:
1. Cordun Mariana (199)) Kinetologie medical, Editura AXA, Bucuresti
2. Flora Dorina ( 2002) Tehnici de baz n kinetoterapie, Editura Universitii din Oradea
3.Marcu V. si colab. (2003) Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura
Universitii
din Oradea
4.Sbenghe T. (2002) Kinesiologie. Stiina Miscrii, Editura Medical, Bucuresti
116

5. EVALUARE N KINETOTERAPIE
Obiective:
Dup parcurgerea acestui capitol, kinetoterapeutul trebuie:
s cunoasc noiunile de baz privind modalitile de evaluare funcional a pacientului;
s aleag cele mai eficiente metode si s foloseasc cele mai simple mijloace pentru o ct
mai
rapid, eficient si exact evaluare kinetic ;
s poat face practic evaluarea kinetic, pe baza diagnosticului clinic pus de medicul
specialist si a
informaiilor pe care le primeste de la pacient si/sau aparintori.
Coninut :
5.1. Evaluare noiuni generale
5.2. Cteva caracteristici ale evaluarii
5.3. Evaluarea mijloc de baz n stabilirea diagnosticului funcional
Cuvinte cheie: evaluare, somatoscopie, diagnostic funcional, goniometrie
5.1.Evaluare noiuni generale

Primul si ultimul act al medicului si kinetoterapeutului n procesul asistenei de recuperare

funcional este evaluarea. Iniial evaluarea este necesar pentru aprecierea deficitului ce
urmeaz a fi
recuperat si a restantului funcional pe care se bazeaz capacitile si activitile pacientului,
iar n final
evaluarea apreciaz rezultatele obinute prin aplicarea programului de recuperare si
concluzioneaz asupra
msurilor care se mai impun eventual n continuare.
Ceea ce trebuie reinut este faptul c nici o evaluare care implic intervenia omului nu poate
fi n
totalitate obiectiv. Totusi, pentru a scdea doza de subiectivism si pentru a obiectiva ct mai
mult
evaluarea, este necesar o colaborare ct mai bun a echipei multidisciplinare care trebuie s
asigure
succesul recuperrii, iar kinetoterapeutul trebuie s ia n considerare urmtoarele: s fie bine
informat n
ceea ce priveste schema de evaluare ; s fie bine antrenat n manevrele de evaluare si bun
cunosctor al
anatomiei, fiziologiei, fiziopatologiei, psihologiei, etc.; s prezinte abilitate si mijloacele
necesare n vederea
obinerii unor date relevante; s prezinte capacitate de analiz si interpretare a rezultatelor n
mod corect.
Interpretarea si analiza datelor va depinde de: cunostinele teoretice ale terapeutului; modul de
aplicare practic a tehnicilor de evaluare; capacitatea de a aplica rezultatele obinute n
funcie de
particularitile sau circumstanele individuale.
5.2.Cteva caracteristici ale evalurii
Tudor Virgil, n Msurare si evaluare n cultur fizic si sport, ncearc s ne ofere cteva
caracteristici ale acestui vast si n acelasi timp deosebit de important proces evaluarea: este o
prghie de
apreciere a obiectivelor, o condiie de ameliorare continu a procesului care trebuie evaluat;
este un feed
back n cadrul sistemelor bio psiho sociale, deoarece se prezint ca o preocupare continu a
celor
angajai n activitatea de a recepta efectele aciunii;
Prin procesul de evaluare se urmreste evaluarea procesului, a structurilor si a produsului; este
un
act necesar si obligatoriu n conducerea unui sistem care are obiective clare si precise, este
procesul prin
care se delimiteaz, se obin si se utilizeaz informaii utile privind luarea unor decizii
ulterioare.
5.3.Evaluarea mijloc de baz n stabilirea diagnosticului funcional
n kinetoterapie, programul kinetic, respectiv modul n care kinetoterapeutul si desfsoar
activitatea, se bazeaz pe diagnosticul funcional, obinut prin cumularea diagnosticului
clinic (stabilit de
117
ctre medicul specialist) cu rezultatele evalurii kinetice iniiale (apanajul exclusiv al
kinetoterapeutului).

De fapt evaluarea kinetic iniial reprezint primul dintr-un sir lung de pasi pe care
kinetoterapeutul
mpreun cu pacientul, familia si toi ceilali factori implicai (medici, psihologi, logopezi,
asisteni
medicali, terapeui ocupaionali, etc.) l vor parcurge mpreun pentru aducerea celor cu
nevoi speciale
(dobndite la nastere sau pe parcursul existenei lor) la parametrii funcionali normali sau ct
mai aproape
de normal si implicit integrarea lor n societate.
Din momentul n care pacientul (sau un membru al familiei acestuia) intr n sala de
kinetoterapie
putem spune c ncepe evaluarea celui care va fi supus tratamentului recuperator si care va
parcurge o
serie de etape, pe care vom ncerca s le descriem pe scurt n cele ce urmeaz.
5.3.1. Anamneza - reprezint de fapt un dialog purtat ntre pacient si examinator si furnizeaz
informaii despre: vrst, sex, profesiune, istoricul bolii, antecedentele heredo- colaterale,
antecedentele
personale. Dialogul care are loc ntre examinator si pacient poate mbrca 2 forme: ascultarea,
n care
examinatorul ascult tot ce i povesteste pacientul si interogatoriul, form n care examinatorul
pune
ntrebri la care rspunde pacientul. Cele dou metode, ascultarea si interogatoriul, se mbin si
se
completeaz, nefiind tehnici separate.
Prin anamnez se stabilesc principalele simptome, care reflect tulburrile morfofuncionale
ale
organismului sau ale sistemului/aparatului bolnav. Este necesar menionarea unor aspecte
pentru orice
simptom descris de pacient: modul de instalare, tipul, intensitatea, durata, simptomele sau
semnele de
nsoire, factori de agravare si/sau nsoitori. La pacienii cu suferine ale aparatului
locomotor, anamneza
are importan deosebit pentru stabilirea caracterului acut sau cronic, primar sau secundar a
suferinei. Pe
lng aspectele eseniale, generale, examinatorul trebuie s puncteze anumite elemente
corelate cu
suferina principal (osoas, muscular, articular).
Vrsta: orienteaz examinatorul spre anumite afeciuni specifice anumitor perioade de via.
De
asemenea, evoluia afeciunilor este dependent de vrsta pacientului. La nou - nscui, pe
lng
tulburrile digestive (prezente n mod frecvent), din punct de vedere al aparatului locomotor
pot aprea
malformaii congenitale (lipsa unuia sau mai multor segmente sau segmente supranumerare,
luxaii
congenitale, tulburri circulatorii etc.) sau traumatisme obstetricale. n copilrie este perioada
n care

debuteaz rahitismul datorit avitaminozelor (lips de vitamina D sau Ca si P), pot aprea
traumatisme si
se pot evidenia tulburri neuromotorii si psihice. Pubertatea este perioada n care puterea de
rezisten a
organismului este diminuat, favoriznd apariia bolilor infecioase grave. De asemenea, n
aceast
perioad apar profunde transformri endocrine permind apariia unor afeciuni endocrinometabolice
(obezitate, nanism, gigantism). Tot n aceast perioad apar sau se accentueaz deficienele
fizice mai ales
la nivelul coloanei si membrelor. Tinereea si vrsta adulta se caracterizeaz prin cresterea
frecvenei
traumatismelor, tulburri psihice etc. Odat cu naintarea n vrsta adult ncep s apar
afeciunile
degenerative, de uzur. Vrsta a treia se caracterizeaz prin ncetinirea activitilor tuturor
aparatelor si
sistemelor, organismul fiind foarte vulnerabil la aciunea oricrui tip de agent patogen.
Sexul: este important pentru c exist afeciuni cu predilecie pentru un anumit sex.
La brbai sunt mai frecvente: infarctul miocardic, afeciunile aparatului respirator, afeciuni
renale, tumori, spondilita, traumatisme etc.
La femei se prezint cu o frecven mai mare afeciunile endocrine, afeciunile legate de
perioada
fertil a femeii si cele din perioada menopauzei (nevroze, hipertensiune arterial, cardiopatii,
osteoporoza). De asemenea tumori specifice 8 neoplasm de sn, col uterin ).
Profesiunea si condiiile de munc: condiiile de la locul de munc (poziia, riscul
producerii unor
traumatisme etc.) si mediul de via (clima), pot orienta evaluatorul nspre explicarea
apariiei unor
deficiene fizice (contabili- cifoze, osptari- lordoze), leziuni traumatice (muncitorii n
construcii), boli
profesionale datorat noxelor de la locul de munc care pot duce la boli cardio-vasculare,
digestive,
respiratorii, psihice etc.
Antecedentele heredo-colaterale: reprezint informaiile pe care le d pacientul n legatur cu
posibilitatea prezenei anumitor afeciuni la rudele pe linie direct a pacientului: mam, tat,
copii, bunici,
118
frai, surori.Importana acestui tip de antecedente rezid din faptul c unele boli se pot
transmite ereditar (
putnd avea caracter recesiv ), iar n alte cazuri exist o predispoziie pentru anumite
afeciuni ( spondilita,
cardiopatia ischemic, varicele, anemiile etc. ).
Antecedentele personale: sunt informaiile pe care pacientul sau un aparintor le prezint
examinatorului cu referire la evoluia si dezvoltarea lui normal si/sau patologic de la nastere
si pn la
consultul respectiv. Dac pacienii au avut unele afeciuni n trecut, se vor culege informaii
privind

localizarea lor, durata, tratamente medicamentoase, de recuperare fizical, intervenii

chirurgicale. De
asemenea se iau informaii referitoare la consumul de tutun si alcool, sare, diverse toxice etc.
5.3.2.Evaluarea somatoscopic sau examenul general al pacientului - n realizarea
somatoscopiei va trebui s inem seama de o serie de aspecte pentru a putea ca acest tip de
evaluare s se
desfsoare n condiii optime si anume: pacientul va fi dezbrcat n ntregime; n cazul n care
pacientul
copil se va aseza pe o mas s fie la acelasi nivel cu kinetoterapeutul; sursa de lumin va veni
ntotdeauna
din napoia kinetoterapeutului; examinarea va fi mai nti general si apoi regional la nivelul
segmentului
bolnav (pentru cstigarea ncrederii pacientului).
Se vor examina din punct de vedere kinetic:
- Tipul constituional, greutatea si nlimea;
- Tegumentul si unghiile (culoarea, consistena, turgorul, temperatura, elasticitatea,
umiditatea,
troficitatea, etc.);
- esutul subcutanat adipos si fibros la care se apreciaz cantitatea, consistena, repartizarea pe
regiuni corporale, prezena eventualilor noduli, cresterea n volum, etc.;
- Starea ganglionilor urmrindu-se prezena adenoamelor;
- Starea aparatului cardio-vascular la care se va aprecia frecvena si ritmul cardiac; tensiunea
arterial; circulaia periferic (varice, tromboflebite, culoarea si temperatura extremitilor,
culoarea
buzelor si a feei); angiomatoze (anomalii vasculare congenitale cutanate) reprezint n fond
hamatoame
vasculare, asociindu-se adesea de cu leziuni osteo-articulare (de cauz vascular).
- Aparatul respirator: perimetrul si elasticitatea toracic; capacitatea vital; frecven, ritm si
tip
respirator.
- Aparat digestiv: tulburri de tranzit intestinal (cu efecte asupra volumului abdominal si a
tonusului muschilor peretelui abdominal).
- Aparat uro-genital: tulburri sfincteriene; sarcina (predispune la afeciuni lombo-sacrate si
CF).
- Examen neurologic: reflexele osteo-tendinoase (a-, hipo- si hiperreflexii); sensibilitatea
superficial (tactil, termic, dureroas); sensibilitatea profund (vibratorie, de presiune,
proprioceptiv,
kinestezic, dureroas); semne neurologice (ex: Laseque, Babinski); echilibrul, controlul si
coordonarea.
- Examen psihic: grad de nelegere-comunicare, voin, emotivitate, tulburri de
comportament.
Este deosebit de important, deoarece, bolnavul trebuie s neleag scopul tratamentului si s
devin un
colaborator activ al medicului n perioada de reeducare. De aceea , examenul psihic si
supravegherea
ndelungat a bolnavului ne vor da date preioase asupra indicaiei sau contraindicaiei
diverselor atitudini
terapeutice.

5.3.3.Evaluarea aparatului locomotor - se realizeaz imediat ce anamneza si examenul

clinic
general s-a terminat si ne ajut s cutm toate simptomele pentru stabilirea diagnosticului
clinic al
afeciunii (ce aparine exclusiv medicului) si a diagnosticului funcional al aparatului
locomotor
(responsabilitatea kinetoterapeutului).
Aceste simptome se mpart n dou categorii si anume: subiective (durerea, impotena
funcional,
atitudinile vicioase si diformitile, tulburrile de sensibilitate, membrul fantom), si obiective
realizate
prin evaluarea direct a pacientului. n acest capitol vom trece n revist doar o parte din aceste
simptome
subiective si obiective, avndu-le n vedere doar pe cele ce fac parte din bagajul minim de
cunostine
necesar kinetoterapeutului.
119
A. Simptome subiective
1. Durerea. Este un simptom care se defineste ca o experien senzorial dezagreabil, trit
cerebral si aprut dup stimularea unei structuri vii. Deoarece stimulii algici sunt stimuli
poteniali
nocivi, algorecepia se mai numeste si nocirecepie. Senzaiile dureroase, spre deosebire de
celelalte tipuri
senzoriale, au o important component afectiv, ce tulbur starea de bine a individului. De
obicei durerea
se nsoeste de reacii psihosomatice si vegetative. Reaciile psihice se caracterizeaz prin
stri de team,
neliniste, disconfort. Manifestrile exterioare identice att n durerea fizic ct si n cea moral,
pledeaz
pentru existena componentei psihice a durerii. Exprimarea durerii se face prin lacrimi,
strigte, miscri
involuntare etc.
Clasificri ale durerii:
Dup locul apariiei si percepiei ei de ctre pacient:
- zon singular mic si bine localizat, fr iradiere denot o probabil leziune usoar sau/si
relativ superficial;
- o zon difuz ca sediu primar denot o probabil leziune mai sever sau/si situat mai
profund;
- durerea iradiant, este cea care se deprteaz de punctul ei de origine, de cele mai multe ori
distal, pe un traiect nervos si apare n: leziuni severe, leziunea structurilor somatice profunde,
leziunea
esuturilor nervoase (presiune pe rdcina nervului periferic, ce irit fibrele A- delta, care ns
mai
conduc);
- durerea proiectat, apare n cazurile n care excitaia nociceptiv acioneaz de-a lungul cii
de
transmitere dureroas, cu origine n orice punct de la nerv la cortex (pe calea aferent), dnd
nastere unei

senzaii proiectate n regiunea periferic, inervat de organele terminale ale acestei ci

(exemplu: sciatica
vertebral);
- durerea referit este cea care si are originea ntr-o zon bine determinat, dar se percepe ntro
alt zon, n general mai superficial dect cea de origine, fr s existe vreo conexiune
patologic ntre
zone; are caracter difuz si poate avea originea n: viscere, structuri somatice profunde, nerv
radicular.
Dup calitile ei: durere ascuit, bine localizat denot leziune superficial; durere
ascuit, n
junghiuri denot leziune a nervului (de obicei la nivelul rdcinii, afectnd fibrele A-delta);
durere tip
furnictur denot iritare ce afecteaz fibrele A- alfa; durerea surd este tipic pentru
originea somatic
profund.
Dup caracterele prezentate: durere matinal denot afectare articular de tip inflamator;
durerea
care-l trezeste pe pacient din somn este tipic pentru umr sau/si sold (se agraveaz la
decubitul pe partea
afectat); durerea care l trezeste pe pacient si l oblig s mearg denot o patologie mai grav;
durere
continu, intermitent denot afectare cronic, cronic-acutizat; durere pulsatil (rezult din
coliziunea
undei pulsatile sangvine cu organele sensibile la durere) denot inflamaie; durere chinuitoare
(care nu
cedeaz), profund, scitoare denot o patologie mai complex (grav).
Dup evoluia n timp:
- durerea muscular acut este dat de o perfuzie sangvin inadecvat (ischemie) care face ca
produsii de catabolism (n special acidul lactic si potasiul) s nu fie ndeprtai, stimulnd
astfel receptorii
de durere din muschi, cunoscut si sub denumirea de claudicaie intermitent;
- durerea cu un nceput insidios, nelegat de vreun traumatism sau de o activitate neobisnuit
denot
leziuni degenerative, leziuni pe esuturi obosite, neoplasm (n cazul n care pacientul acuz
ca si cauz a
durerilor un traumatism oarecare trebuie s pstrm rezerve; verificm dac mecanismul
traumatic descris
se coreleaz cu semnele si simptomele indicate);
- durerea care nu se agraveaz prin activitate sau nu cedeaz la repaus denot suspiciunea unei
alte
patologii (excepie: hernia de disc care poate fi agravat n poziia asezat si s cedeze la
ridicarea n
ortostatism si la mers);
- durerea muscular ntrziat, cea care apare dup 2-4 de ore de la ncetarea programului, e
dat
de leziunea (ruperea) esuturilor de legtur din muschi si tendoane;
120

- durere muscular de tip febr muscular, ce apare dup 24-48 de ore de la ncetarea
programului si se datoreaz acumulrii n cantiti mari de catabolii (urmare a unei
sapradozri de
intensitate a efortului);
- durere de tip oboseal denot artroza articulaiilor portante: n fazele incipiente, dup
activitate
prelungit; n fazele avansate, durerea este resimit la nceputul activitii (mersului), apoi
cedeaz
ntructva, dup care revine dac activitatea se prelungeste.
Fiind un simptom subiectiv, durerea se apreciaz pe baza unor scale care las la latitudinea
pacientului s aprecieze modul n care simte durerea. Astfel, pentru afeciunile vertebrale,
cel mai des
utilizate scale sunt: scala Oswestry, scala Million, scala Roland Moris, scala Waddel, scala
Dallas, scala
Greenough, scala Quebec, scala MPQ MsGill Pain Questionnaire, etc.
2. Impotena funcional. Poate mbrca dou forme si anume:
- Impoten funcional parial;
- Impoten funcional total.
De asemenea, ea poate fi limitat la un segment, pe tot membrul sau pe mai multe membre, iar
din
punct de vedere al evoluiei poate fi progresiv sau regresiv, trectoare sau definitiv si
staionar.
Cauze generatoare ale impotenei funcionale pot fi: ntreruperea continuitii osoase
(fracturi);
rupturi musculo-tendinoase; blocaje articulare; anchiloze articulare; reacii antalgice; leziunile
nervilor
rahidieni; leziuni ale sistemului nervos central; crizele pitiatice (o idee fix, obsedant, care
provoac
inhibiia parial a centrilor de elaborare psihic constient si dezlnuirea de acte
inconstiente).
3. Atitudinile vicioase si diformitile. l pot determina pe bolnav s se prezinte la medic si
pot
mbrca diverse forme legate de regiunea interesat si de boala care le determin. Diformitatea
ca
simptom subiectiv , care se nregistreaz n foaia de observaie, nu trebuie clasificat dect
dup regiunea
n care a aprut (coloan vertebral, membru inferior - genunchi, membru superior cot, etc.).
4. Tulburrile de sensibilitate. Se prezint sub forma unor senzaii (prezentate de pacient) la
nivelul diferitelor esuturi: amoreli, furnicturi, nepturi. Ca o form particular a
tulburrilor de
sensibilitate, la amputai, se descrie membrul fantom , ca o percepie fals a segmentului
corporal
amputat.
B. Simptome obiective
Const n utilizarea unor aparate si teste pentru determinarea deficienelor aparatului
locomotor n
urma cruia va fi determinat diagnosticul funcional.

1. Inspecia. este metoda de examinare caracterizat prin cercetarea vizual a ntregului

organism,
a unei regiuni, a unui segment sau a unei zone strict localizate. Ea reprezint prima si cea mai
simpl
metod obiectiv de investigaie semiologic.
n ceea ce priveste modalitatea tehnic de realizare a inspeciei, aceasta trebuie s in cont
de
anumite reguli: se face sistematic, cu atenie, dup un anumit plan si o anumit metodologie;
se face
direct, pe pacientul dezbrcat si din toate poziiile necesare observaiei; examinatorul va
urmri permanent
reaciile pacientului (grimase, paloare, geamt, schioptarea etc.); examenul va fi att static
ct si dinamic;
orice semn care indic stare de oboseal sau disconfort n timpul examinrii va duce la
ncetarea acesteia;
examenul va fi att general ct si local.
La inspecie se apreciaz:
- Starea tegumentelor (aspect, culoare) cu precizarea elementelor semiologice existente
periarticular, supraiacent si subiacent pentru articulaia respectiv;
- Mrirea de volum a articulaiei (tumefaciei articulare) cauzat de acumulare de lichid,
proliferare
sinovial, modificri ale structurilor periarticulare, hipertrofie osoas, etc.);
- Tulburrile de static generate de articulaiile afectate (deformri, dezaxri, deviaii);
- Fixarea n poziii anormale ale diferitelor segmente ale corpului;
- Simetria/asimetria pentru diferitele segmente ale membrelor, egalitatea lungimii acestora;
- Examinarea maselor musculare cu aprecierea vizual a formei regiunii respective,
determinat de
troficitate si tonusul muscular;
121
- Aprecierea atrofiei, hipo- sau hipertrofiei musculare(volumul masei musculare);
- Distribuia strii de astenie muscular, care va fi confirmat prin bilanul muscular. O stare
de
astenie muscular la nivelul centurii pelvine determin un mers legnat, localizat la nivelul
musculaturii
paravertebrale determin un spate lordotic, cu hiperextensia toracelui superior;
- Miscrile involuntare, mai ales spasmele musculare vizibile;
- Ortostatismul, simetria corporal;
- Mersul.
Exemplificarea inspeciei poate fi redat prin evaluarea aliniamentului poziiei orostatice la
care se
urmresc reperele corporale din fa, spate si profil.
Pentru inspecia din fa se vor identifica, pe ambele hemicorpuri, urmtoarele repere
antropometrice: unghi extern al ochilor, comisura buzelor, clavicul, acromion, epicondil
humeral,
ombilic, spin iliac superioar si inferioar, simfiz pubian, condili femurali, marginile
patelei, cap
fibul, cap tibie, maleole, cap talus, cap metatars III.

Pentru un aliniament normal este necesar ca: a) liniile care unesc urmtoarele repere anatomice
s
fie n plan transversal: unghiurile externe ale ochilor, comisurile gurii, acromioanele, spinele
iliace anterosuperioare,
condilii femurali omologi, marginile superioare si inferioare ale rotulelor, maleolele omoloage;
b) firul cu plumb fixat pe menton s treac n dreptul manubriului, ombilicului, simfizei
pubiene si
echidistant ntre condilii femurali interni si maleolele tibiale; c) MI, avnd genunchii extinsi, se
apropie n
4 puncte: maleola intern, l/3 medie a gambelor, genunchi, l/3 medie a coapselor.
La inspecia din fa a diferitelor segmente se pot observa: cap dimensiune si form
(macro-,
micro-, dolico-, hidro-cefalie); fa asimetrii (date de pareze faciale); gt poziie
(torticolis); clavicul
lungime, asimetrii de poziie (ridicat-cobort); stern form (nfundat, n caren); torace
form
(butoi, viespe, cu coaste evazate); abdomen volum si form (n sor); cot valg, var;
pumn (gtul
minii) abdus, addus; mn-degete deviate cubital-radial, din articulaiile MCF; bazin
asimetrie
(basculat n plan frontal, ridicat cobort - translat); genunchi valg, var; gamba form
(curbat
nafar - nuntru); glezn si picior valg, var, plat, equin; degete ciocan, hallux valgus.
Pentru inspecia din spate se vor identifica urmtoarele repere antropometrice: tubercul
occipital,
margini scapulare, olecran, procese stiloide radiale si ulnare, oasele carpiene, cap metacarp III,
procesele
spinoase ale vertebrelor (n special C7, T12, L2, S1), creast iliac, spin iliac posterioar,
tuberozitate
ischiatic, condili femurali, maleole, tuberozitate calcaneu. Pentru un aliniament normal este
necesar ca:
a) liniile care unesc urmtoarele repere anatomice s fie n plan transversalrespectiv vrfurile
omoplailor,
spinele iliace postero-superioare, tuberozitile ischiatice, condilii si maleolele omoloage; b)
firul cu
plumb fixat pe tuberculul occipital s treac n dreptul proceselor spinoase ale tuturor
vertebrelor, sanului
interfesier si echidistant ntre condilii femurali, maleolele tibiale si tuberozitile calcaneene;
c) linia
dreapt care trece peste crestele oaselor iliace este n mod normal orizontal si ntretaie coloana
lombar la
nivelul superior al corpului vertebrei L 4.
La inspecia din spate a diferitelor segmente se pot observa: cap dimensiune si form
(macro-,
micro-, dolico-, hidro- cefalie); gt poziie (torticolis); omoplat asimetrii de poziie
(ridicat-cobort,
basculat n sus-jos, addus-abdus); torace form (butoi, viespe, cu coaste torsionate =
gibus); coloan

vertebral scolioz; cot valg, var; pumn (gtul minii) abdus, addus; degete deviate
cubital-radial
din articulaiile MCF, n Z, n butonier; bazin asimetrie (basculat n plan frontal:
ridicat-coborttranslat);
genunchi valg, var; glezn si picior valg, var, equin.
Pentru inspecia din profil se vor identifica urmtoarele repere antropometrice: tubercul
occipital,
tragus, proces mastoid, tubercul mare al humerusului, creast iliac, linie corespunztoare
nivelului
ombilicului, spin iliac antero-superioar, spin iliac postero-superioar, trohanter mare,
condil lateral
femural, cap fibul, maleol extern, tubercul navicular (heterolateral). Pentru un aliniament
normal este
necesar ca: a) liniile corespunztoare nivelului ombilicului, spinei iliace antero-superioar si
spinei iliace
postero-superioar, s fie sensibil echidistante (regula celor trei planuri a lui Piollet); b) linia
care uneste
spina iliac antero-superioar si spina iliac postero-superioar s fac un unghi cu orizontala
de 12-15;
122
c) firul cu plumb fixat n dreptul tragusului s treac n dreptul tuberculului mare al
humerusului, marelui
trohanter, condilului femural lateral, capului fibulei si maleolei externe. Linia care uneste
aceste puncte, n
limite normale, poate s fac un unghi (s fie nclinat nainte) de 5-l2 cu verticala.
La inspecia din profil a segmentelor se pot observa: cap poziia fa de coloana cervical
(flectat, extins, rotat, proiectat nainte-napoi); omoplat protractat (lipit de torace),
desprins(scapula
latta); torace form (bombat, plat, n caren", gibus); coloan vertebral cifoz-lordoz
nefiziologic, spate plan; cot flexum, extensum; abdomen form si volum (bombat-aton,
supt, adiposn
cute); bazin asimetrie (basculat n plan sagital: anterior-posterior); genunchi flexum,
recurvatum
(extensum); glezn si picior equin, talus, plat.
2. Palparea - este metoda semiologic bazat pe informaiile pe care le obinem n cadrul
examenului obiectiv cu ajutorul simului tactil si simului volumului (stereometrie). Palparea
trebuie s se
realizeze cu pacientul n poziie optim pentru segmentul de palpat, examinatorul s cunoasc
poziiile
optime pentru palparea diferitelor segmente plasndu-se corespunztor fa de bolnav.
Se pot realiza mai multe tipuri de palpare:
- Palparea superficial - prin apsarea usoar cu faa palmar a minii si degetelor pe
segmentul
sau regiunea care ne intereseaz, lund informaii despre anumite caracteristici ale zonei
respective:
temperatur, umiditate, denivelri, cicatrici etc.,
- Palparea profund - prin exercitarea unei presiuni asupra zonei cercetate pentru a obine

informaii de profunzime privind forma, localizarea, dimensiunile sau consistena organelor

sau esuturilor
din straturile subcutanate. Palparea profund poate fi monomanual, bimanual, penetrant,
prin balotare
si palpri specifice.
3. Evaluarea amplitudinii articulare. Evaluarea amplitudinii articulare sau bilanul articular
const
n aprecierea gradului de mobilitate ntr-o articulaie, prin msurarea analitic a unghiurilor de
miscare, pe
direciile anatomice posibile, n planurile si axele corespunztoare.
Realizarea msurtorilor presupune o oarecare experien din partea kinetoterapeutului, iar
acurateea msurtorilor este si n funcie de obiectivul lor. Pentru orientarea unui examen
clinic general
se pot admite variaii de 8 - 10; pentru alctuirea unui program de kinetoterapie n vederea
recuperrii
unui deficit funcional e nevoie de mai mult precizie, erorile nedepsind 5 - 6, iar dac este
vorba de
msurtori pentru studii de cercetare, nu se admit erori peste 3.
Mobilitatea articular poate fi msurat prin evaluare direct, subiectiv, din ochi; cu
ajutorul
goniometrului; prin msurarea distanei dintre dou puncte situate pe segmentele care
alctuiesc unghiul
de miscare; cu ajutorul firului cu plumb; prin suprapunerea a dou radiografii la nivelul
excursiilor
maxime de miscare; prin goniometre ncorporate n circuite electronice, care pot msura
unghiurile si n
miscare.
Pentru o bun reusit a goniometrizrii, trebuie s avem n vedere cteva reguli si anume:
- Pacientul s fie relaxat, asezat confortabil, s fie instruit asupra manevrelor care vor urma.
Starea
de contractur, teama, etc., limiteaz amplitudinea de miscare pasiv, iar necooperarea, pe cele
de miscare
activ;
- Segmentul de testat trebuie corect asezat pentru obinerea poziiei 0, dar si ntr-o poziie
preferenial pentru desfsurarea miscrii si aplicarea goniometrului;
- Goniometrul va fi aplicat ntotdeauna pe partea lateral a articulaiei, cu cteva excepii
( ex.
msurarea supinaiei);
- Braele goniometrului trebuie poziionate n paralel cu axele segmentelor care formeaz
articulaia;
- Goniometrul nu trebuie presat pe segmente, ci aplicat usor, pentru a nu mpiedica miscarea;
- Amplitudinile miscrilor articulare n direcii opuse se vor msura fiecare n parte, apoi se va
nota si suma lor, care reprezint gradul de miscare a unei articulaii ntr-un anumit plan;
123
- Gradul de miscare a unei articulaii este egal cu valoarea unghiului maxim msurat al acelei
miscri, dar numai dac s-a plecat de la poziia 0. n cazuri patologice, scznd din valoarea
acestui unghi,

valoarea unghiului de la care porneste miscarea, obinem gradul de mobilitate a acelei

articulaii;
- Genunchiul si cotul nu au miscare de extensie, deoarece poziia de extensie maxim a lor
este 0.
Se msoar ns deficitul de extensie, care, sczut din unghiul maxim de flexie realizat, ne d
gradul de
mobilitate a cotului sau genunchiului;
- Mobilitatea coloanei vertebrale si a falangelor nu poate fi msurat dect cu goniometre de
construcie special.
Goniometrizarea se realizeaz pornind din poziia 0, de start, cu cteva excepii (ex. rotaia
intern
si extern a umrului). Aceast poziie este cu membrul superior de-a lungul trunchiului,
mna n
supinaie (palma priveste nainte).
n realizarea practic a evalurii articulare se va ine seama de: poziia iniial a pacientului,
a
segmentelor de testat si a kinetoterapeutului; locul de asezare a centrului goniometrului, care va
fi n
majoritatea cazurilor n centrul articulaiei de testat (se specific si partea; ex. n centrul
articulaiei
cotului, pe partea lateral); modul de asezare a braului fix si reperul spre care e ndreptat ( ex.
braul fix
pe linia median a feei laterale a braului nspre epicondilul humeral lateral); modul de
asezare a braului
mobil si reperul spre care e orientat (ex. braul mobil pe linia median a feei dorsale a
antebraului, nspre
mijlocul distanei dintre apofizele stiloide antebrahiale); evitarea poziiilor vicioase care ar
mrii sau
micsora aparent unghiul de miscare (ex. n testarea extensiei braului se va evita flexia
trunchiului);
comanda verbal va fi ferm si explicit; reperele vor rmne aceleasi att pentru poziia
iniial, ct si
pentru cea final.
Pentru exemplificarea modului de realizare practic si descriere teoretic a modalitii de
goniometrizare, vom da dou exemple, unul pentru membrul superior (rotaia intern a
umrului) si altul
pentru membrul inferior (extensia gleznei):
a. Rotaia intern a umrului., valoarea normal 90 - 95:
Poziia iniial: pacientul n decubit dorsal, braul de testat abdus la 90, cot flectat la 90,
antebra
supinat, palma priveste spre pacient; kinetoterapeutul homolateral; centrul goniometrului n
centrul
articulaiei cotului, pe partea dorsal (la nivelul olecranului); braul fix perpendicular sau
paralel cu solul;
braul mobil urmreste linia median a feei dorsale a antebraului, orientat nspre mijlocul
distanei dintre
cele dou apofize stiloide antebrahiale;
Comanda: roteaz intern umrul!;

Se va evita retropulsia umrului, motiv pentru care se poate pune o pern sub umr; abducia
umrului va trebuie meninut la 90 pe tot parcursul testrii.
b. Extensia gleznei, valoarea normal 45:
Poziia iniial: pacientul n decubit dorsal sau asezat, piciorul n poziia 0, adic la un unghi
de
90 fa de glezn; kinetoterapeutul homolateral; Centrul goniometrului, n centrul
articulaiei gleznei, pe
partea lateral (sub maleola extern); Braul fix pe linia median a feei laterale a gambei,
orientat nspre
condilul femural lateral; Braul mobil este orientat pe linia median a feei laterale a
metatarsului V;
Comanda: extinde glezna!;
Se va evita inversia sau eversia piciorului.
4. Evaluarea manual a forei musculare. Bilanul muscular reprezint evaluarea forei
musculare
prin examen manual; este deci o metod subiectiv, dependent de experiena
kinetoterapeutului.
Vom utiliza aceeasi scal de evaluare care se utilizeaz n serviciile de recuperare din Romnia
si
anume:
F0 (zero)- muschiul nu realizeaz nici o contracie evident;
F1 (schiat)- reprezint sesizarea contraciei muschiului prin palparea lui sau a tendonului;
se
poate aprecia numai pentru muschii superficiali; pentru cei profunzi nu se observ diferen
ntre F0 si F1;
124
F2 (mediocr)- permite muschiului s mobilizeze segmentul n amplitudine complet, numai cu
eliminarea gravitaiei; pentru aceasta se utilizeaz planuri de alunecare (plci de plastic sau
lemn talcat)
sau se susine segmentul de ctre kinetoterapeut;
F3 (acceptabil)- reprezint fora unui muschi capabil s mobilizeze segmentul n amplitudine
complet mpotriva gravitaiei, fr alte mijloace rezistive;
F4 (bun)- este fora unui muschi capabil s mobilizeze segmentul n amplitudine complet si
mpotriva unei rezistene cu valoare medie;
F5 (normal)- reprezint fora unui muschi capabil s mobilizeze segmentul pe toat
amplitudinea
de miscare, mpotriva unei rezistene maxime, aplicate pe segmentul de mobilizat, ct mai
distal.
Pentru o difereniere mai clar a forelor, se utilizeaz si cotaiile de + si -. Se noteaz cu +
atunci
cnd miscarea pe sectorul respectiv nu depseste jumtate din amplitudinea maxim posibil
pentru acea
miscare, si cu - atunci cnd depseste jumtate din amplitudine, dar totusi nu se poate realiza
pe ntreg
sectorul de mobilitate.
De exemplu flexia cotului este de 120, pentru un muschi (biceps brahial) ce are for 2, dar
antigravitaional nu reuseste s realizeze o for de 3. Astfel, segmentul va fi poziionat
antigravitaional,

dup care i se va cere pacientului s realizeze flexia cotului. Dac va realiza o flexie sub
jumtate din
amplitudinea posibil, va fi notat acea for cu 2+, iar dac depseste jumtate din
amplitudine, fr a
atinge nivelul maxim de mobilitate, va fi notat cu 3-.
n ceea ce priveste scopul bilanului muscular, acesta este multiplu: permite stabilirea
diagnosticului funcional si a nivelului lezional (mduv, plex, trunchi nervos), al bolii
neurologice; st la
baza alctuirii programului de recuperare si stabileste, secvenial, rezultatele obinute prin
aplicarea
acestui program; determin tipul unor intervenii chirurgicale de transpoziii tendo
musculare;
contureaz deseori prognosticul funcional al pacientului.
Pentru realizarea corect a bilanului muscular, sunt necesare respectarea anumitor condiii:
un
testator bine antrenat pentru aceste manevre si cunosctor al anatomiei funcionale a
sistemului muscular
si al biomecanicii; o colaborare total din partea pacientului, bilanul muscular fiind un proces
activ; va fi
precedat ntotdeauna de bilanul articular, cci starea articulaiei (redoare, durere) poate
influena precizia
bilanului muscular; se va realiza n sedine succesive dac este cazul pentru a nu obosi
pacientul; se
efectueaz n condiii de confort: camer cald, liniste, pe o mas special de testare, etc.;
retestrile s fie
fcute de acelasi kinetoterapeut pentru a reduce gradul de subiectivism; rezultatele vor fi
exprimate ntr-un
sistem de cotare internaional (0-5).
n realizarea practic a bilanului muscular se va ine seama de:
- Poziia iniial a pacientului, a segmentelor de testat si a kinetoterapeutului;
- Utilizarea poziiilor fr gravitaie pentru forele 1 si 2, si antigravitaionale pentru
forele 3, 4, 5;
- Efectuarea corect a prizelor si contraprizelor de ctre kinetoterapeut;
- Explicaii (eventual demonstraii) acordate pacientului despre: miscarea dorit (ori prin
denumirea deplasrii unui segment fa de alt segment, ori prin denumirea miscrii la nivelul
articulaiei
respective), fixarea de ctre pacient a segmentului (segmentelor) adiacente segmentului ce
urmeaz a fi
mobilizat (stabilizare activ);
- Comanda verbal va fi ferm si explicit;
- Se vor evita miscrile trucate, care pot duce la obinerea unor valori mai mari de for
muscular
dect cea real;
- Bilanul muscular va fi analitic.
Pentru exemplificarea modului de realizare practic si descriere teoretic a bilanului
muscular,
vom da ca si exemplu flexia piciorului: Este realizat de tibialul anterior, extensorul lung al
halucelui,

extensorul lung al degetelor. Pentru realizarea testrii se va stabiliza gamba.

Testarea pentru F0-F2:
P.I. Pacientul n decubit homolateral, cu genunchiul usor flectat, ntre glezn si picior un unghi
de
90. Kinetoterapeutul stabilizeaz gamba prin apucarea ei n partea distal si presarea pe mas.
Pentru F1,
125
palparea tendonului muschiului tibial anterior se face n partea antero-medial a gleznei
(medial de
tendonul extensorul halucelui); palparea corpului muscular se face pe partea antero-lateral a
gambei,
chiar lateral de creasta tibial. Pentru F2 se d comanda flecteaz piciorul!;
Testarea pentru F3-F5:
P.I. Pacientul este n asezat la marginea mesei cu o pern sau un sul sub fosa poplitee a
membrului
inferior de examinat. Pacientul aseaz piciorul pe coapsa kinetoterapeutului (asezat pe un plan
inferior fa
de pacient) care stabilizeaz cu o mn gamba pacientului prin apucarea prii distale a
acesteia. Pentru F3
se cere pacientului realizarea miscrii pe toat amplitudinea, iar pentru F4 si F5
kinetoterapeutul va opune
rezisten crescnd cu cealalt mn pe partea dorso - medial a piciorului. Comanda
flecteaz
piciorul!.
5. Evaluarea mersului. Importana evaluarii mersului este tripl:
a. Pe de o parte pentru c mersul poate reprezenta exteriorizarea unei afeciuni (coxartroza)
punnd
n acest caz chiar diagnosticul.
b.Pe de alt parte, analiza mersului reprezint nregistrarea deficienelor articulare musculare
sau
de coordonare.
c. n al treilea rnd mersul reprezint n sine o metod excelent n recuperarea unor deficite
(pentru aparatul cardiovascular-cura de teren).
Se consider (analitic vorbind) un ciclu de pasit ca unitate de msur a mersului, distana
ntre
punctele de contact cu solul al unui picior si urmtorul punct de contact al aceluiasi picior.
Pasul este distana ntre punctul de contact al unui picior (stng) si punctul de contact al
celuilalt
picior (drept).
Deci un ciclu de pasit are doi pasi unul cu stngul si cellalt cu dreptul.
Descriem n continuare cteva astfel de tipuri de mers patologic:
Mersul stepat: este un mers compensator utiliznd o excesiv flexie a soldului si genunchiului
pentru a atenua un membru inferior prea lung funcional, datorit cderii labei piciorului (n
equin).
Apare fie n spasticitatea gastrocnemianului, fie in paralizia dorsiflexorilor piciorului;
Piciorul equin n faza de balans se datoreaz retracturii tendonului achilian, spasticitii
solearului,
gastrocnemianului sau tibialului posterior si scderii forei (parezei) tibialului anterior;

Genunchi recurvat n faza de susinere apare n contractura flexorilor plantari, pareza

cvadricepsului, spasticitatea flexorilor plantari, spasticitatea cvadricepsului;
Mersul cu semnul Trendelemburg, nclinarea laterala a trunchiului, pe partea piciorului de
sprijin.
Apare n scderea forei abductorilor soldului si n durerea de sold n timpul mersului
(coxartroza).
Bilateralitatea semnului d mersul legnat (de ra);
Mersul cu hiperextensia trunchiului, mers legnat pe spate (pentru a impiedica cderea nainte)
ce
apare in paralizia extensorilor soldului;
Mers trsit care reduce mult faza de balans sau realiznd-o cu meninerea unui usor contact cu
solul. Apare la btrni, persoane cu slbire sever etc.
Mers bradikinetic, rigid (ca in parkinson) este un mers cu pasi mici, epeni etc.
Observarea se face printr-o testare standardizat: bolnavul st pe scaun se ridic ncepe s
mearg (iniierea mersului) merge 10 metri se ntoarce, revine n seznd pe scaun.
6. Evaluarea capacitii de efort. Permite testarea unor multiple funcii ale organismului:
cardiovascular, respiratorie, metabolic, for si rezisten muscular, amplitudine
articular, strile psiho
voliionale.
Aprecierea capacitii de efort se poate realiza printr-o multitudine de teste, n acest capitol
redm
doar o mic parte dintre ele. Pentru stabilirea predominaei vegetative vagotone sau
simpaticotone a P-lui
se investigheaz reflexul oculo-cardiac: const n apsarea puternic a globilor oculari (pn
la limita
durerii) timp de minimum 30 sec.; se observ dac FC a P-lui a crescut, a rmas constant sau a
sczut,
fa de FC de repaus (ambele FC se iau n aceeasi poziie, fr ali factori perturbatori).
Interpretare:
126
- la scderea FC posttestare fa de FC de repaus P-ul prezint o predominan vagonon (cu
toate
caracteristicile date de sistemul nervos parasimpatic, respectiv pentru cord nregistrndu-se o
tendin la
bradicardie si o crestere lent a FC la o solicitare)
- cu ct mai accentuat creste FC posttestare, cu att avem o mai accentuata preponderen
simpaticoton (tahicardie si cresterea, uneori disproporionat cu solicitarea/nevoia a FC).
Acest indice este important n practic pentru aprecierea profilului P-lui, astfel putndu-se evita
erorile de supra-sau subdozaj in aprecierea testarii la effort ori a intensitatii efortului prescris in
cadrul
antrenamentului la efort.
Proba Pachon - Martinet studiaz starea funcional a aparatului cardio-vascular n repaus si
dup
efort. P-ul pstreaz un repaus total n clinostatism de cel puin 5 minute, dup care se ia
pulsul si
tensiunea arterial (TA). Se repet examinarea de 3 ori, pentru ca valorile iniiale s rmn
constante.

Atunci cnd se ajunge la cele 3 valori constante, P-ul se ridic lent n ortostatism si dup 60 sec
de
nemiscare se ia din nou pulsul si TA.o singur dat. Apoi se vor efectua 2o de genoflexiuni n
4o sec (l
sec. coborre , 1 sec. ridicare) - flexia si extensia genunchilor s fie complet, trunchiul drept.
La
terminarea efortului subiectul reia rapid poziia clinostatic si se ia pulsul n primele l5 sec. si
n secundele
45-60 ale primului minut, iar ntre sec. l5-45 se msoar TA. Se continu examinarea pulsului
si TA n
acelasi mod, nc 4 min. consecutive.
Valorile normale n clinostatism: (pentru femei) pulsul 70-l00 pulsaii/ min, TA sistolic ntre
95l35 mmHg, TA diastolic 55-85 mmHg; (la brbai) pulsul 60-90 pulsaii/ min, TA sistolic
l00-l40
mmHg, TA diastolic 60-90 mmHg. La ambii TA diferenial de cel puin 30 mm/Hg.
n ortostatism, la ambii, pulsul se accelereaz normal cu l2-l8 pulsaii pe min. (situarea ntre
aceaste valori indic o economie funcional bun din partea aparatului cardio-vascular), TA
sistolic
poate rmne neschimbat sau +/- 5 mm Hg, TA diastolic creste cu cca l0 mmHg (situarea
ntre aceste
valori indic o armonie funcional bun).
Imediat dup efort pulsul se accelereaz cu cca 50 pulsaii/min (femei) si cu 40
pulsaii/minut
(brbai), iar la ambii TA sistolic creste cu 20-40 mmHg, TA diastolic scade cu 5 mmHg.
Revenirea
dup efort a pulsului si a TA sistolice se face n minutul 4 (femei) si n minutul 3 (brbai), iar
a TA
diastolice n minutul 2.
Calificativul foarte binese acord n urmtoarea situaie:
n clinostatism si apoi ortostatism, FC si TA se ncadreaz n valorile medii, ceea ce denot o
economie si o armonie funcional f. bun; Imediat dup efort, se nregistreaz accelerri mici
ale FC,
cresteri mici ale TA sistolice si modificri moderate ale TA diastolice; FC si TA diastolic
revin post efort
la sfrsitul minutului l, iar TA sistolic la nceputul celui de al doilea minut (se ntlneste la
sportivii bine
antrenai).
Calificativul bine se acord atunci cnd:
FC si TA se ncadreaz n limitele menionate ca normale, revenirea post efort se face pn la
5
min (revenirea pulsului si a TA diastolice precednd-o pe cea a TA sistolice); se ntlneste la
persoane
sntoase neantrenate.
Calificativul satisfctor se acord atunci cnd:
Exist o tendin la divergen ntre valoarea FC si a TA (una se situeaz la limita
superioar,

cealalt la limita inferioar a normalului); Revenirea post efort a FC si TA este ntrziat, dar
n limita
normalului (pn n 7-8 min.).
Calificativul nesatisfctor se acord atunci cnd se constat dereglri importante.
Proba Ruffier - Dickson apreciaz acomodarea organismului la efort, fiind denumit de
autori:test
de evaluare a condiiei fizice (a fitness-ului). Proba se efectueaz dup un repaus de
minimum 5 minute
n asezat. Se msoar FC n l5 sec.(toate aceste valori se vor nmuli cu 4, pentru a afla
FC/min) si
valoarea obinut va reprezenta Pl. Urmeaz efortul ce const n 30 genuflexiuni (totale) timp
de 45 sec .
Imediat dup efort P-ul se reaseaz pe scaun si se ia din nou FC ntre sec. 0-l5 (x 4 =P2) si ntre
sec. 45-60
( x 4=P3) din primul minut post efort. Indicele Ruffier se calculeaz dup formula Ir =
(Pl+P2+P3)
127
200/l0. Interpretarea probei: indice sub O = foarte bun; ntre 0-5 = bun; ntre5-l0 = mediocru;
ntre l0-l5 =
slab, peste l5 = foarte slab. n concluzie, valorile FC si TA sunt cu att mai sczute (la aceleasi
trepte de
efort) si revin dup efort la valorile iniiale cu att mai repede, cu ct capacitatea de efort
aerob este mai
crescut.
Pentru controlarea intensitii efortului se utilizeaz 3 metode: controlul frecvenei cardiace;
testul conversaiei, ce const n posibilitatea ntreinerii unei conversaii n timpul efortului;
perceperea
efortului de ctre P. (scala Borg). P-lui i se cere s ncadreze efortul pe care l depune pe
urmtoarea
scal: sub 6 activiti nu se poate considera ca fiind un efort, 6-7-8 efort foarte foarte usor, 9l0 foarte
usor, ll-l2 usor, l3-l4 moderat, l5-l6 intens, l7-l8 f. intens, l9-20 foarte foarte intens.
Bibliografie
1. Baciu, C., (1975) Semiologia clinic a aparatului locomotor, Ed. Medical, Bucuresti
2. Chiriac M., (2000)- Testarea manual a forei musculare, Ed. Universitii din Oradea
3. Cordun M., (1999)- Kinetologie medical,Ed. Axa, Bucuresti
4. Dorofteiu M., (1992)- Fiziologie- coordonarea organismului uman, Ed. Argonaut, Cluj
Napoca
5. Ispas, C. (1998)- Noiuni de semiologie medical pentru kinetoterapeui, Ed. Art Design,
Bucuresti
6. Marcu, V., Tarcu, E. (2005)- Studiu privind evaluarea pacienilor cu algoneurodistrofie,
Ed.
Universitii din Oradea
7. Moca O., (2004)- Evaluarea funcional n recuperarea afeciunilor neurologice,Ed.
Treira,
Oradea
8. Sbenghe, T., (1987) Kinetologie profilactic, terapeutic si de recuperare, Ed. Medical,
Bucuresti

9. Sbenghe T. (1999)- Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Ed. Medical, Bucuresti
10. Sbenghe, T., (2002) Kinesiologie stiina miscrii, Ed. Medical, Bucuresti
11. Virgil, T., (2005) Msurare si evaluare n cultur fizic si sport, Ed. Alpha, Bucuresti
12. Vlduu P., Prvulescu N. V., (2001)- Semiologie si noiuni de patologie medical
pentru
kinetoterapeui, Ed.Sitech, Craiova
128

6. APLICAII ALE KINETOTERAPIEI

6.1. KINETOTERAPIA N AFECIUNILE PEDIATRICE
Obiective:
nelegerea fenomenelor de crestere normal si dezvoltare fizic armonioas;
Formarea deprinderilor de cunoastere a disfunciilor globale si segmentare ale corpului
copiilor;
Formarea deprinderilor de asisten kinetic, profilactic si de recuperare n afeciunile
specifice copiilor.
Coninut
6.1.1. Bazele generale ale miscrii
6.1.2. Tulburri, disfuncii n dezvoltarea si cresterea copilului
6.1.3. Boli ereditare
6.1.4. Bolile reumatismale ale copilului
6.1.5. Afeciuni respiratorii
6.1.6. Traumatologie infantil
Cuvinte cheie: miscare, disfuncii, normalitate, recuperare.
6.1.1. Bazale generale ale miscrii
Taxonomia lui Harow pe 6 nivele n domeniul psiho-motricitii (miscare uman voluntar
observabil care ine de domeniul nvrii):
Miscrile reflexe: reflexe medulare, intersegmentare, suprasegmentare;
Miscrile fundamentale engrame si scheme motorii nnscute: miscri de locomoie, de
prehensiune sau manipulare, miscri de dexteritate (primele semne la 6-7 ani);
Aptitudinile perceptive: discriminarea kinestezic (lateralitate, simetrie), discriminarea
vizual,
memorie vizual, persistena perceptiv, discriminarea auditiv, tactil, coordonare ochi
picior;.
Calitile fizice = stare de fitness: vitez, ndemnare, rezisten, for, elasticitate,
agilitate,
suplee, timp de reacie, schimbare de direcie, rezisten muscular si vasculo-cardiac;
Miscarea de dexteritate: iniial, intermediar, avansat, foarte avansat;
Comunicarea nonverbal: expresia feei, gesturi, poziia corpului, formele si posturile de
mers,
estetica, etc.
Bazele miscrii sunt: actul motric, gestul motric, aciunea, activitatea, motricitatea, miscarea.
Tehnica miscrii se desface n engram, elemente (momentul, faza, perioada), prile miscrii,
geneza miscrii, coninutul si formele fiziologice ale miscrii (miscri reflexe, instinctive,
ereditere),
miscri voluntare.
6.1.2. Tulburri, disfuncii n formarea, dezvoltarea si cresterea copilului
a. Tulburri ale osteogenezei: rahitismul carenial n perioada de crestere,

- acondroplazia = nchiderea precoce a cartilajelor de crestere. E ereditar, dup mutaii

genetice.
Minile si picioarele sunt scurte, de la nastere se confirm nanism, talia la maturitate ajunge la
1,20 la
fete.
Kinetoterapie: Se indic program de exerciii active nainte de consolidarea cartilajelor de
crestere.
- artogripoza = boala redorilor congenitale, exist redori articulare multiple, bilaterale, mai
mult
sau mai puin simetrice. Apar leziuni la nivel osos, muscular, atitudini vicioase, redoare
articular (nu
aponevrotic ci prin insuficiena cavitii articulare). Exist forme complete si incomplete.
Kinetoterapie: se indic tehnici FNP pentru pstrarea tonusului muscular funcional,
hidrokinetoterapie si not.
129
- luxaia congenital de umr, s nu se confunde cu paralizia obstetrical de plex brahial sau
cu
luxaia umrului. Este de regul posterioar. Omoplatul supraridicat se gseste n al II-lea sau
al IV-lea
spaiu intercostal.
Kinetoterapie:
Stimulare reflex Vojta; FNP (IL, IR, MARO - pentru valorile musculare 0, +2, telescopri,
stretching, hold-relax pentru valorile 3 si peste 3) sau chiar diagonalele complete ale lui Kabat;
Exerciii active n condiii usurate ( cu excluderea gravitaiei, suspensoterapie -Guthrie
Smith,
Rocher, Baciu-, folosire suprafeelor alunecoase sau a patinelor);
- luxaia congenital de cot, mai mult a capului radial, apare datorit cresterii inegale a
oaselor
antebraului n perioada intrauterin. Apare subluxaia sau luxaia complet ceea ce d
impoten
funcional.
Kinetoterapie: FNP (IL, IR, MARO - pentru valorile musculare 0, +2, decoaptare, stretching,
holdrelax
pentru valorile 3 si peste 3).
- luxaia congenital de sold apare mai des la fete, las sechele funcionale, greu de tratat,
poate
produce invaliditi. Se descoper prin semnul Ortolani (se flecteaz MI si se deprteaz
genunchii
rezultnd un cracmentcapul femural intr n cotil). Prezint urmtoarele modificri: cotilul e
aplazic, nu
are profunzime dar marginile articulare superioar si posterosuperioar sunt rotunjite, capsula e
destins,
articulaia e lax, apare retracia iliopsoasului si rotatorilor externi; colul femural e
anteversat, priveste
nainte (unghi de 60 ) capul femural e deplasat n sus fiind la distan de cotil, exist sansa
osificrii
capului femural;
Kinetoterapie:

Postnatal tratamentul postural al displaziei luxate trebuie s fie precoce folosind: hamuri Pawlik,
perne- Freika, atele - Rosen.
Precoce se poate aplica terapia reflex Vojta pentru centrarea capului femural.
Se insist pe antrenarea echilibrului rotatorilor, a lanului musculaturii abductoare si
extensoare a
membrului inferior, pe nsusirea mersul n patru labe. Trebuie s se realizeze descrcarea
membrului
inferior si decontracturarea musculaturii adductoare si flexoare prin tehnici de FNP si
stretching.
Hidrokinetoterapia n van - trefl finalizat cu not.
- luxaia congenital de rotul const n deplasarea lateral a rotulei care poate s apar la
nastere
sau mai trziu. Se poate asociaz cu luxaia congenital de sold si picior. Se descoper prin
radiografie
sau clinic cnd apare jen la mers si la palpare se observ deformaii, hipotrofia
cvadricepsului.
Diagnosticul pozitiv cuprinde 4 elemente de baz: hiperlaxitatea articulaiei femuro-tibiale si
patelere, pe
radiografie apare marformaie congenital de rotul, genu valg, hipotonia muschilor extensori
ai
genunchiului ce d genuflexum.
Kinetoterapie: Program de exerciii active pentru obinerea zvorrii articulare n lan
cinematic
nchis mai ales n direcie excentric.
- picior strmb congenital este o atitudine vicioas permanent a piciorului pe gamb n timp
ce
planta nu calc pe sol prin punctele sale fiziologice de sprijin.
Exist 4 poziii vicioase: varus = piciorul se sprijin pe marginea extern, planta execut o
miscare
de supinaie; valgus= calc pe marginea intern + miscare de eversie; equin = axul piciorului e
n
prelungirea axului gambei, sprijin pe antepicior; talus = laba flectat pe gamb, sprijin mai
mult pe clci;
varus-equin= tricepsul, tibialul posterior si flexorii degetelor sunt hipertoni, muschii extensori,
peronierul
lung si scurt sunt hipotoni.Calcaneul alunec napoi sub astragal. Apar modificri la nivelul
articulaiilor
mediotarsiene, medioastragaliene, etc. ligamentele sunt retractate n partea intern, alungite n
partea
convex, tegumentul din partea extern sunt ngrosate (hipercheratoz).Talus-valgus netratat
duce la
deformaii.
Kinetoterapie: Se trateaz prin tehnica FNP / stretchingul prelungit ntre 35- 60 -90 de secunde,
cu
ortezare peste zi si dac se poate mai puin prin act chirurgical, dar si aceasta n fazele de
retractur sau la
copii cu IQ sub nivel de debilitate usoar mintal.

130
b. Osteocondropatiile. Reprezint tulburri care intr n cadrul distrofiilor osoase din perioada
de
crestere pn la adolescen. Au ca manifestare anatomo-patologic decalcifierea osului,
ramurirea si
deformarea lui rezultnd afectri osteo-articulare. Etiopatogenia nu a fost bine precizat, nu e
vorba de
procese inflamatorii, ci numai de tulburri de tip distrofic.
Tipuri de osteocondroz
- Osteocondrita extremitii superioare a femurului = boala Legg Calve Perthes include
copii
ntre 3-10 ani, se localizeaz unilateral n 93%.
Semne: durere n repaus si mers; mersul caracteristic prin reducerea perioadei de sprijin pe
membrul afectat; atrofia musculaturii proximale a coapsei; spasm muscular; limitarea rotaiei
interne si
externe a coapsei.Pna la refacerea vascularizrii se indica mersul n ortez cruro-podalic cu
sprijin
ischatic.
Kinetoterapie: Se indic program kinetic ca si n cazul luxaiei congenitale de sold care
prevede
exerciii pentru musculatura abductoare, extensoare si rotatorilor interni. Se efectueaz
decoaptri,
traciuni n ax, gimnastica Brger. Poziiile iniiale sunt: n DD, patrupedie , n general
poziii care
descarc articulaia.
-Epifizita vertebral sau Boala Scheuermann afecteaz coloana la nivelul inelului cartilaginos
vertebral, care apsnd vertebra timp ndelungat devine cuneiform.
Apare la vrsta de dezvoltare a punctelor epifizare ale corpilor vertebrali adic 11-12 ani la
fete,
13-14 la biei. Clinic: atitudinea cifotic se dezvolt n cursul unui puseu de crestere, apar
dureri dorsolombare,
coloana e rigid, cifoza ireductibil dup puseul inflamator. Pe radiografie se evideniaz
vertebra cuneiform. n 6-8 luni 2 ani se poate dezvolta o cifo-scolioz, cifo-lordoz
accentuat.
Tratament medicamentos antiinflamator si cu antibiotice, anakinezie prin posturare si corsetare
corect si
kinetoterapie cu hidrokinetoterapie asociat.
Kinetoterapie: Programe cu exerciii dup metoda Klapp, Cotrel, Niederhoeffer- Egidi, Vojta ,
tehnicile prin dinamica spiralei pe mingea mare Bobath. Este recomandat de unii notul pe
spate si bras.
Patul s fie ortopedic, pern mic, scaun ergonomic n timpul zilei.
-Apofizita posterioar a calcaneului = boala Sever survine la biei de 8-14 ani datorit
factorului
vascular, e dureroas cnd se st pe vrfurile picioarelor tracionndu-se tendonul Ahilian.
Kinetoterapie: Se protejeaz tendonul cu orteze, se scoate membrul de sub ncrcare, se
foloseste
stretching, gimnastica Brger, se creste fora musculaturii anterioare a gambei,
hidrokinetoterapie de 37 ,

imersii n ap cald-rece, crioterapie n faza acut.

-Scafoidita tarsian = maladia Kohler I debuteaz la 3-8 ani, unilateral si radiografia arat
alterarea formei, structurii si a densitii osoase.
Tratament: Se evit eforturile fizice mari, se imobilizeaz n orteze sau gips 3-4 spt. se
postureaz
cu susintor plantar, nclminte moale, modelarea plantei, a bolii plantare ca la
tratamentul piciorului
plat.
-Osteocondrita capului humeral = boala Hass debuteaz la 5-10 ani se manifest prin
hipotrofia
deltoidului, limitarea miscrilor din articulaie, epifiza humeral prezint o densitate
neomogen, contur
neregulat, spaiul articular chiar lrgit, e alterat cartilajul de crestere. La nivelul glenoidei sunt
zone de
condensare si neurochistice. Se instaleaz osteocondroz disecant.
Tratament kinetic: Imobilizri n posturi corective sau hipercorective n abducie 30 n
diferite
dispozitive, hamuri, orteze. Este recomandat tehnica Codman, tehnici FNP, diagonale Kabat,
se lucreaz
n extensie si abducie peste 90 , rotaie extern. Recuperarea este incomplet.
-Osteocondroza disecant a cotului apare la 14-15 ani, intereseaz condilul humeral, si prin
soarecele articular provoac durere.
Terapia: Se recomand ortezele speciale pentru cot n supinaie si pronaie. Se fac decoaptri
n
supinaie, pronaie si poziie neutr cu cotul la 90 , izometrii pe m. triceps, gimnastica
Mberg,
hidrokinetoterapie cu membrele bine scufundate n ap.
131
Alte tipuri de osteocondroza. Osteocondroza capului radial d impoten funcional,
dureri
spontane, pumnul e n poziie funcional, n cus; Epizifita celui de-al II-lea metatarsian
= Kohler II;
Osteocondrita semilunarului = boala Kieboch; Osteocondroza sau ita cuneiformului intern
= boala
Buchmann; Apofizita tibial anterioar = boala Osgood Shlatter; Apofizita rotulian =
Larzen
Iohansen; Epifizita si epicondilita humeral; Boala condilului humeral.
Obiectivele kinetice generale pentru afeciunile de mai sus se pot grupa astfel: 1.educarea si
reeducarea posturii si aliniamentului corpului si a segmentelor sale; 2.educarea si refacerea
schemei
corporale, a lateralitii, a orientrii n spaiu; 3.cunoasterea prilor schemei corporale;
4.dezvoltarea
miscrilor normale n ordinea apariiei lor si a importanei, stadiului n care se afl copilul; 5.
schimbarea
si anularea posturilor anormale, reorganizarea postural corect; 6. nvarea si educarea
deprinderii de a
se relaxa n poziii corecte si comode funcionale; 7. educarea balansrii, echilibrrii dup
obinerea

poziiilor corecte echilibrate si cu controlul posturii corecte pe tot parcursul miscrii; 8.

prevenirea
formrii diformitilor la copii mici, ameliorarea permanent (cu ortezare) la cei mari; 9.
prevenirea,
amnarea actului chirurgical prin folosirea aparatelor ortopedice pentru antrenarea corect si la
unghiuri
funcionale, si a ntinderii optime a aparatului (NMAK) neuromioartrokinetic; 10.educarea
formelor de
locomoiei si posibilitatea de deplasare pn la obinerea mersului independent chiar cu
ajutorul
aparatelor de mers; 11.educarea corect sau reeducarea respiraiei; 12.educarea sensibilitii
si
propriocepiei; 13.utilizarea, antrenarea secvenial analitic a grupelor musculare n poziii
funcionale,
corecte.
Principii metodice:
poziia corect a kinetoterapeutului fa de pacient si aciunile sale;
dac miscarea nu poate fi iniiat, pacientul poate fi poziionat astfel nct gravitaia s
ajute
declansarea miscrii sau kinetoterapeutul va iniia pasivo-activ;
folosirea n orice lecie a strategiei spaiale a stabilizrii capului: geocentric orientare
pe
vertical, egocentric capul n raport cu corpul, exocentric orientarea capului spre un obiect;
secvenialitatea normal a miscrilor: cranial caudal, proximal distal, asimetric simetric;
prizele kinetoterapeutului reprezint indicatorul direciei schemei de miscare;
n caz de hipotonie muscular compresiunea se menine pe tot parcursul miscrilor active;
n caz de contractur, hipertonie musculo-ligamentar se foloseste traciunea, strechingul
muscular cu poziionare n zona maxim alungit a muschiului;
excitanii termici faciliteaz stimulii telereceptivi, vizuali sau auditivi, permit obinerea
rapid a
schemei de miscare, a coordonrii; auzul reprezint un factor important, vocea si tonusul se
adapteaz
comportamentului pacientului;
c. Hidrocefalia. E un sindrom ce apare ca o consecin a multiplilor factori ce acioneaz
prin
mecanisme patogenice asupra copilului. Acumularea de lichid cefalorahidian (LCR) sub
presiune, n exces
n cavitatea anatomic a creierului are drept consecin dilatarea acestei caviti pe seama
substanei
cerebeloase.
Tratamentul primar este chirurgical si medicamentos complectat ulterior cu tratament
kinetoterapeutic neuromotor n funcie de diagnosticul ulterior stabilit.
Mijloacele kinetoterapeutice sunt alese dintre metodele care se folosesc pe scar larg n
sechelaritatea neuromotorie: Castillio Morales, Handle ( hipotoni ), Bobath, V. Vojta, A. Pet,
M. Rood,
Frenkel, Kong, Katona F., Dvnyi-SMG, Klapp, Feldenkrais, Medek, Kozjavkin, tehnicile
FNP,

conceptul Advanc-ANR, Freeman, tehnicile cu mingea prin dinamica spiralei, tehnicile de

stretching,
tehnica ldiei Zoli, hidrokinetoterapia n van si trefl si bazine, metoda Halliwick etc.
d. Sechelaritate dup encefalopatie infantil (ESI) hemipareza, diplegia parapareza.
Const n pierderea mobilitii voluntare a unei jumti de corp, sau dizordini la nivelul
ntregului
corp, pri o disabilitate motorie prin lezarea cii piramidale, extrapiramidale. Exist
hemiplegie
congenital cauzat de leziuni care apar prenatal n primele 28 zile, reprezint 70-90% din ESI.
Este mai
frecvent la biei, partea afectat e de obicei cea dreapt fiind nsoit de afazie si tulburri
de vorbire.
132
Recuperarea si tratamentul kinetic: Abordarea copilului cu ESI ncepe cu miscri din zona
proximal cobornd spre cele mediane (cot, genunchi) si se va finaliza cu cele distale (gtul
minii cu
degete si police , glezn si lab n eversie si dorsoflexie).Sunt preferate tehnicile si metodele
active
globale de stimulare, facilitare sau inhibare prin metoda FNP de acionare cranio-caudal,
proximo-distal,
asimetrie- simetrie, stabilitate-mobilitate.
Strategiile noastre kinetoterapeutice cuprind strategia axului central cu urmtoarele etape:
strategia controlului capului si gtului;
strategia controlului si a miscrii centurii scapulo-humerale si a membrelor superioare;
strategia redresrii si controlul dorso-lombare legate de cele dou anterioare;
strategia zonei lombo-sacro-fesiere n cadrul relaionrii coloan- pelvis -sold;
strategia membrelor inferioare, genunchi si glezn; strategia bazinului si ridicrii din
asezat, din
patrupedie,din genunchi n ortostatism si unipodalismului ortostatic;
mersul cu toate implicaiile si formele sale ( cu si fr dispozitive sjuttoare)
Se indic anakinezia prin posturri chiar din primele momente pn la finalizarea recuperrii
pentru partea afectat (paretic). Mai puin sunt indicate folosirea tehnicilor de masaj (chiar
sunt
contraindicate) care produc spasticitate fr control voluntar a musculaturii afectate. Se
folosesc pe scar
larg mijloacele kinetoterapeutice (descrise la hidrocefalie) .
e.Leziunile de plex brahial
Pentru evaluare funciei motorii restante se efectueaz un test privind nivelul leziunii plexului
brahial:
Antepulsie umr = C5 C6; Ridicarea si adducia scapulei =C4 C5; Adducie + rotaia
lateral a
braului extins = C5 C6; Abducie +retropulsie + rotaie intern = C5 C6; Adducie +
retropulsie +
rotaie intern a braului = C6 C8; Abducie bra = C5 C6; Rotaie extern a braului
= C5 C6; Fflexie
+ supinaie antebra = C5 C6; Adducie cu flexia antebraului pe bra = C5 C7; Flexia
antebraului =
C5 C6; Pronaie antebra = C6 C7; Flexie + abducie mn = C7 T1;

Flexie falanga mijlocie a degetelor 2-5 = C7 T1; Flexie falanga police + abducie police +
flexie degete
2-3 = C7 T1; Opoziia primului metacarp + flexia falangelor proximale + extensia celor
mijlocii si
distale a degetelor 2-3 = C8 T1; Flexia + adducia minii = C7 T1;
Flexie falange distale a degetelor 4-5 = C7 T1; Adducia primului metacarp = C7 T1;
Opoziia +
abducia, flexia degetului 5 = C7 T1; Rsfirarea degetelor = C8 - T1; Flexie falang
proximal +
extensie falang mijlocie si distal a deg. 4-5=C8 T1; Flexie antebra 0 C5 C6; Extensie
antebra +
extensie si abducie mn = C6 C8; Extensia minii si a falangelor degetelor 2-5 = C6 C8;
Supinaie
antebra = C5 C7; Extensie mn + abducie metacarp I = C6 C8; Extensie mn
+extensie police
+extensie index = C6 C8.
Tratament kinetic
Obiective : 1.Pstrarea sau recstigarea poziiilor funcionale ale segmentelor membrului
superior
afectat; 2. Educarea si reeducarea mobilitii si stabilitii umrului n toate planurile
conform evalurii
anterioare; 3. Educarea si reeducarea mobilitii si stabilitii cotului ( mai ales n direcia
de deflexie);
4.Reechilibrarea tulburrilor musculo-ligamentare la nivelul supino-pronatorilor; 5. Educarea si
reeducarea prehensiunii.
Mijloace kinetice:
Posturare precoce si consecvent n vederea obiectivului 1;
Stimulare reflex Vojta; FNP (IL, IR, MARO - pentru valorile musculare 0, +2, telescopri,
stretching, hold-relax pentru valorile 3 si peste 3) sau chiar diagonalele complete ale lui Kabat;
Exerciii active n condiii usurate ( cu excluderea gravitaiei, suspensoterapie -Guthrie
Smith,
Terapi Masters, Rocher, Baciu, folosire suprafeelor alunecoase sau a patinelorcu rotile);
Gimnastic respiratorie;
Hidrokinetoterapie;
133
Reeducarea prehensiunii (digito-palmare,...n ciocan, pensei police-index, opoziiei
policelui,
agrii Hook) cu placa canadiana si cu mijloacele terapiei ocupaionale.
6.1.3. Boli ereditare
a. Sindromul Lang-Down. Evaluarea nivelului de dezvoltare psihic se face cu ajutorul testului
Portige cu peste 300 de itemi din domenii ca: socializare, cogniie, limbaj, independen
funcional,
motricitate.
Motricitatea se testeaz prin miscri globale: rostogolire de pe o parte pe alta, treceri din
decubit n
asezat, crare de pe jos pe un scaun pe care apoi se aseaz, ortostatism, mers independent,
ghemuireridicare
n ortostatism, urcare pe trepte cu faa, coboart cu spatele si invers, imit miscri, etc.

Obiective kinetice: 1. dobndirea de informaii tactile si kinestezice; 2. manipulare,

prehensiune
stimularea tehnicilor de locomoie: rostogolire, trre, ridicare n ortostatism, trecere peste
obstacole,
aruncare-prindere; 3. dezvoltarea rezistenei; reeducare respiraiei uniforme, sacadate,
diafragmatice,
echilibru ntre inspir-expir, respiraie legat cu vorbirea; 4. antrenarea mimicii.
Kinetoterapie: Se folosesc programe active, globale de reeducare neuromotorie mai sus
amintite
(la ESI).
b. Boala Duchen
Tratamentul kinetoterapeutic trebuie s fie permanent. Atenie la dozarea exerciiilor si pauza
ntre
repetri pentru a evita oboseala muscular si acumulare de metabolii.
Mijloacekinetice: hidrokinetoterapia , tehnicile FNP , exerciii la valorile de 2 si 3 . exerciii
cu
usurarea miscrilor, activ- asistate.
c. Boala Beiker-Kiner
Este forma benign a DMP. Ca particulariti amintim hipertrofii persistente a gambelor.
Debuteaz mai tardiv (2-5 ani, excepie 25), este compatibil cu o via relativ normal.
Oboseala
muscular se instaleaz progresiv. Primul semn este deficitul motor predominant proximal la
urcatul
scrilor, la alergare. Se extinde la ceilali muschi si d amiotrofii. Se ajunge la hipotrofie
generalizat, fr
durere si deficit de for.
Tratamentul este mai ales medicamentos.
Kinetoterapie: Se folosesc mijloacele kinetice care antreneaz marile funcii si aparatul
locomotor
n ntregime, dar fra s obosim copilul.
d. Distrofia muscular progresiv
Are evoluie lent, atinge mai nti zona centurii scapulare si pelviene. Pacientul poate s
mearg
pn la 20 ani, apoi ajunge n crucior, apar retracii, hipotonii, se instaleaz semnul Gowers,
oboseal
muscular si scapula late.
Obiectivele tratamentul n DMP: 1. stabilizarea sau meninerea strii si a nivelului
funcional;
2.readaptarea la condiiile noi de locomoie si via cotidian; 3. evitarea apariiei
atitudinilor vicioase;
4.evitarea contracturilor musculare; 5. evitarea oboselii n orice program KT, pauze multe,
maxim 6-10
repetiii; 6. educarea si reeducare respiratorie; 7. limitarea si prevenirea obezitii; 8. evitarea
degradrii
spre atrofiere; 9. limitarea inactivitii n timpul zilei; 10. antrenarea articulaiilor prin
miscri pasive n
cazul n care a ajuns n crucior; 11. reechilibrare musculaturii agonist-antagonist,
Mijloacele kinetoterapeutice :

Posturri corecte prin ortezare;

Tehnicile FNP si stretching cu mare atenie si varianta corect cazului;
Metode: Bobath si tehnicile pe minge, tehnica ldiei Zoli;
Hidro-termo-balneoterapia n van-trefl si n bazine, not terapeutic;
Mijloace complementare si ajuttoare: mpachetri cu nmol, oxigenoterapie, folosirea
cruciorului rulant; tehnici de manevrare a bolnavului, tehnicile de transfer din neurologie,
ADL si IADL.
134
6.1.4. Bolile reumatismale ale copilului
a. Bolile reumatismale inflamatorii
Inflamarea unei articulaii poate fi constatat prin cresterea volumului, tumefacie, esutul
periarticular se dilat, creste temperatura local, tegumentul devine rosiatic, lucios, ntins,
sensibil la
atingere. Peste 24 ore apare durere si mai trziu impoten funcional. Leziunea principal
este ngrosarea
sinovialei. n cavitatea sinovial se gseste un lichid limpede, hidartroza sau lichid tulburent,
apos spre a fi
cu puroi.
Reumatismul articular acut
Mijloace terapeutice:
- Profilaxia: igien, calitatea vieii, fitnessul.
-Tratamentul antiinflamator: crioterapie, Bioptron-lumina polarizat, tratament naturist, foi de
varz n locul aspirinei, repaus.
- Deformrile articulare se combat cu orteze, corsete.
Kinetoterapia ntre pusee: tehnici FNP, exerciii izometrice, exerciii active la valorile
musculare
existente, folosirea ortezrii, exerciii si tehnici n ap, exerciii pasivo-active, activo-pasive,
mobilizri
articulare cu crioterapie aplicat anterior.
Terapia adjuvant: tehnici de masaj (reflexoterapie, auricular, la nivelul minii, pe coloan).
Terapia Brger, Moberg.
Balneoterapia: nmol, parafin dup trecerea fazelor de inlamaie
Sporturi: tenis, not, popice, badminton.
Contraindicaii : nu se fac exerciii cu rezisten, s nu se provoace durere.
6.1.5. Afeciuni respiratorii
Evaluarea: diagnosticul justific obiectivele recuperrii, descoperirea disfunciei,
quantificarea
disfunciei.
Teste: testul apneei, a televizorului, conversaiei, cititul, lumnrii, a bulelor de aer, msurarea
perimetrului toracic.
Kinetoterapia privind abordarea copiilor cu disfuncii respiratorii.
Obiective : 1. stiina absorbirii aerului (inspir pe nas, expir pe gur); 2. nsusirea formelor si
tipurilor respiratorii: respiraie diafragmatic, toracic, subclavicular, respiraie inferioar si
superioar,
respiraie complet; 3. kinetoterapia corectoare a posturilor respiratorii; 4. reechilibrarea
muscular care
particip la respiraie.
Hidrokinetoterapia confer rezisten extern.

Kinetoterapia respiratorie propriu-zis: tehnica de relaxare Wolpe, curente de relaxare orientale

(Yoga, Zen), relaxare fiziologic de tip antigravitaional (Jockobson, Schultz, Macagno),
relaxare
psihologic (Parow, Anderson).
Programe speciale pentru copii: programul Albert Haas, metoda danez Hechschemer. Aceast
metod cuprinde: corectarea curburii patologice a gtului si capului coordonat cu respiraia,
corectarea
umerilor si a spatelui, corectarea coloanei vertebrale dorsale si lombare, corectarea poziiei
bazinului si a
mobilitii acesteia din patrupedie, reeducarea tipic a diafragmului si a respiraiei de tip
abdominal.
6.1.6. Traumatologie infantil
Obiective generale n kinetoterapia posttraumatic: 1. educarea si reeducarea
aliniamentului
corpului si a segmentelor sale, corectarea posturii; 2. obinerea relaxrii generale si locale, a
decontracturrii musculare; inhibarea spasticitii n caz de component neurologic periferic
sau
central; 3. obinerea si meninerea posturii stato-kinetice (tonus) adecvat activitilor
cotidiene; 4.
meninerea si cresterea progresiv a controlului motor prin mobilizri si cresterea forei; 5.
recstigarea
stabilitii privind amlitudinea articular; 6. prevenirea posturilor si atitudinilor nefiziologice;
7. educarea
135
si refacerea schemei corporale si a lateralitii; 8. educarea/reeducarea locomoiei si
obinerea mersului
independent; 9. nvarea si reeducarea formelor de prehensiune; 10. refacerea jocului
articular.
Afeciuni:
a. Leziunile capului si gtului: dac nu sunt modificri EEG se poate urma orice tratament.
Obiective: 1. antrenarea funciei respiratorii: ritm respirator, forme de inspir-expir; 2.
egalizarea
lungimii agonistilor-antagonistilor gtului n cazul torticolusului; 3. aliniamentul posturii
privind curbura
fiziologic cervical.
Kinetoterapie: Se indic tehnici FNP, mai ales streching si la exerciiile active pozitia iniial
mai
ales din patrupedie. n timpul educrii respiraiei capul s nu fie sub orizontal;
b. Leziuni cervico scapulo humerale: se separ problemele privind omoplaii; clavicula,
sunt
cifoze scurte, lungi, luxaii de umr, traumatisme la nivelul humerusului, fracturi la stiloid
etc.
n orice problem de clavicul se are n vedere dac osteosinteza a avut loc sau nu. Se
recomand
hidrokinetoterapia.
Testul Mattess pentru inuta corect a corpului: din ortostatism se ridic MS 180 , dup 10
secunde proemin abdomenul prin lordoz lombar sau cad usor braele. Clavicula se
examineaz de ctre

KT, se prinde de capete si se misc.

Obiective specifice: 1. reeducare respiratorie toracal superioar; 2. antrenarea musculaturii
abdominale, a MS sntos si de la trenul inferior n jos; 3. relaxarea gtului, centurii scapulare;
4.cresterea
treptat a forei musculare si recstigarea amplitudinilor articulare fiziologice.
Kinetoterapie: La exerciii nu particip ntreg membrul superior (MS) (cotul flectat, minile
mpreunate), se fac exerciii de nclinare din patrupedie, miscri de not din DV sau din
patrupedie cu un
bra, sau de pe genunchi cu trunchiul aplecat peste coapse.
n luxaiile MS nu se fac elongaii ci telescopri, la fel si n fracturi de humerus. Se pot face
exerciii multiple cu mingi diferite. Exerciii din decubit dorsal lateral si ventral , din asezat
cu MI abduse
sau anteduse usor. Exerciii izometrice tehnicile FNP, tehnica Polchen, metoda Klapp si
tehnica Moberg.
notul este recomandat, de asemenea si pedalaj pe biciclet cu MS.
c. Leziuni ale membrelor inferioare(MI): sunt leziuni nnscute sau acute (accidente,
traumatisme)
si leziuni dobndite.
Obiective specifice: 1. crestera forei musculare n special a grupelor musculare ale centurii
pelviene si a coapselor; 2. cresterea forei muschilor fesier mare, mijlociu si tensor fascia lata,
cvadriceps,
triceps sural.
Kinetoterapie: Este indicat mobilizarea si prelucrarea zilnic de dou ori a membrului inferior
si
n special, articulaia coxo-femural n toate direciile si axele de miscare. n cazul picior
equin obiectivul
principal este echilibrarea musculaturii si ligamentelor din zona tibio-tarsian.
Mijloace recomandate:
miscrile de tip manipulare Maigne, tracionare, alunecare telescopare si fixare,
concomitent cu
diferite forme de stretching (tragi de calcaneu apoi faci eversia meninut 30 sec.-2 min);
tehnicile FNP;
exercitii active cu si fr rezisten;
pedalajul napoi pe triciclet, mpingerea trotinetei cu piciorul afectat, jocuri cu mingea,
purtarea de orteze, poziia turceste sau clare pe cal sau orice alt obiect din sala de
gimnastic;
nsusirea ADL-urilor, cum s se mbrace astfel nct s lucreze psoasul n cazul luxaie de
sold
congenital cum s se ncale n cazul piciorului eqvin congenital.(n cazul piciorului equin
obligatoriu este
purtarea de ghete ortopedice sau orteze corectoare)
familia va fi instruit s fac zilnic miscri, diferite activiti cu copiii pentru profilaxie
secundar.
Contraindicaii: exerciiile de mers timp ndelungat mai ales la copiii cu luxaie congenital
de
sold, nu este recomandat s stea n unipodalism.
136
d. Leziunile coloanei vertebrale si a toracelui:

Obiectiv specific: Tonizarea permanent n echilibru intrinsec a musculaturii paravertebrale, a

musculaturii ntregii coloane vertebrale supra si subjacent zonei inflamate deoarece pe parcurs
pot s
apar deficiene mai grave ca: cifoze, cifolordoze, cifoscolioze.
Kinetoterapie:
Mijloace: tehnicile Klapp, Schrot, Cotrel, Vojta; notul, mersul pe biciclet, tehnici de relaxare
(yoga),sporturi care permit mobilitatea coloanei dar nu o foreaz;
Contraidicaii n boala Scheuermann, sriturile, aplecrile bruste, stndul n cap sau n mini,
rostogolirea nainte-napoi, cilindrul, ortostatismul prelungit si mersul ndelungat, cratul
greutilor n
mn.
e.Torace n caren, nfundat.
Kinetoterapia: Se recomanda exerciii respiratorii, tehnicile de streching, metoda Klapp,
Niderhoffer-Eggidi, se practic notul, yoga. Se mai poate folosi suspensoterapia, terapia
Guthri Smith
(arcuri si extensoare), tehnici de masaj (reflexogen, Shiatsu).
Indicaii metodice generale pentru kineoterapia efectuat cu copii :
Kinetoterapeutul trebuie s urmreasc timpul scurs de la mesele principale de nainte si
dup
programul kinetoterapeutic. Acesta s fie aproximativ la o or naintea si cu 1 or dup luarea
mesei;
Dac copilul este mic, dar fr scutec, se asteapt rezolvarea tuturor problemelor
fiziologice;
Prinii nu trebuie s fie neaprat prezeni la terapie; S se cstige constientizarea si
autocontrolul
miscrilor;
Tratamentul s fie individualizat;
Se va consultapermanent medicii de familie, cei de specialitate si familia despre evoluia
si
progresele copilului, sau la apariia eventualelor complicaii.
Bibliografie:
1. Benga, Ileana, 1994, Introducere n neurologia pediatric, Cluj-Napoca, Editura Dacia;
2. Ciofu, Carmen, Ciofu, E., 1982, Semne si simptome n pediatrie, Bucuresti, Editura
Stiinific
Enciclopedic;
3. Duma E.,1997;Deficienele de dezvoltare fizic , Cluj Napoca , ed. Argonaut;
4. Jianu M., 2003;Atlas color de ortopedie pediatric , Bucuresti ed. Tridona;
5. Jianu M., 2004 Breviar de ortopedie pediatric; Bucuresti ed. Tridona;
6. Jianu, M., Zamfir, T. si colab., 1995, Ortopedie si traumatologie pediatric, Bucuresti,
Editura
Tradiie;
7. Lamboley D., 2003;Respir corect si vei fi sntos, Bucuresti ed. Teora;
8. Lauteslager P.E.M. 2000,Copiii cu sindrom Down , dezvoltarea motorie si intervenie ,
editura
de Sud Craiova ( tez de doctorat Olanda);
9. Psztai Z, 2004, Kinetoterapie n neuropediatrie , Galai , Editura Arionda;
10. Psztai, Z., 2001, Kinetoterapia n afeciunile aparatului locomotor, Oradea, Editura
Universitii din Oradea, pg. 9, 13, 27,185-189;

11.Psztai, Z., 2003, Psihomotricitatea copilului de 4-6 ani ncadrat n activitile motrice
adaptate, lucrare de disertaie, Oradea, Facultatea de Educaie Fizic si Sport;
12. Psztai Z. 2001, Tehnici de relaxare si de decontracturaren kinetoterapie si tehnici
complementare ,edit. Logos Galai;
13. Psztai Z. 2006 ,Rolul tehnicii de ntindere muscular n normalizarea funciei statokinetice a
aparataului neuro-mio-artro-kinetic la copii cu disfuncii locomotorii, tez
doctorat,Universitatea
Alexandru Ioan Cuza, Iasi
14. Radu, H., 1978, Patologia unitii motorii, Bucuresti, Editura Medical;
15. Robnescu, N. si colab., 2001, Reeducarea neuromotorie, Bucuresti, Editura Medical
(vezi
ediiile din 1976, 1983, 1992);
137
16. Rosianu, Walter Annelise, Geormneanu, M., 1986, Boli ereditare n pediatrie, Bucuresti,
Editura Medical;
17. Vasilescu Dana, Cosma D, Negreanu I., 2003, Ortopedie pediatric, Cluj Napoca Ed. Med
Univ. Iulian Haeganu;
18. Analele Universitii Oradea, Tomurile (articolele specifice de pediatrie) 1994, 95
97,99,2001, 2002, 2003, 2004;
19. Revista Romn de Kinetoterapie, numerele. 4, 5, 8, 10; 11 12,13,14,15, 16
138

6.2. KINETOTERAPIA N CHIRURGIE

Obiective:
Acumularea unui bagaj de cunostine teoretice si practice ct mai complexe privitoare la:
diagnostice, metode de evaluare clinic si funcional, obiective si subiective; modaliti de
recuperare funcional prin kinetoterapie: mijloace, metode, tehnici
Selectarea celei mai indicate metodologii de recuperare lundu-se n considerare:
diagnosticul, gravitatea si stadiul bolii, bolile asociate, antecedentele familiale si personale
Utilizarea practic individualizat (pentru fiecare pacient) a cunostinelor acumulate prin:
evaluarea clinico-funcional, structurarea obiectivelor de recuperare generale si specifice,
alctuirea programelor de recuperare pre si post operator.
Coninut
6.2.1. Chirurgie pulmonar
6.2.1.1. Diagnostice care necesit intervenie chirurgical
6.2.1.2. Intervenii chirurgicale
6.2.1.3. Deficite postoperatorii
6.2.1.4. Kinetoterapia
6.2.2. Chirurgie cardiac
6.2.2.1. Diagnostice care necesit intervenie chirurgical
6.2.2.2. Angioplastia coronarian transluminal percutan (PTCA)
6.2.2.3. Recuperarea kinetic post angioplastie
6.2.2.4. By-pass-ul si Pacemakerii
6.2.2.5. Recuperarea kinetic n interveniile cardiace
6.2.3. Chirurgie abdominal
6.2.3.1. Diagnostice care necesit intervenie chirurgical
6.2.3.2. Intervenii chirurgicale
6.2.3.3. Recuperarea kinetic n chirurgia abdominal

6.2.3.4. Operaia cezarian

6.2.3.5. Kinetoterapia lehuzei dup nastere prin operaie cezarian
Cuvinte cheie: intervenie chirurgical, pulmonar, cardiovascular, abdominal, kinetoterapie,
6.2.1. Chirurgie pulmonar
6.2.1.1. Diagnostice care necesit intervenie chirurgical: Sindromul mediastinal;
Supuraiile
bronhopulmonare; Sindroamele posttuberculoase; Sindromul diafragmatic; Bolile
diafragmului; Herniile
diafragmatice; Cancerul bronhopulmonar; Tumorile traheobronhopulmonare benigne;
Tumorile pleurale;
Tuberculoza pulmonar.
6.2.1.2. Intervenii chirurgicale
Pleurotomia cu drenaj - intervenie chirurgical minor care const n abordul cavitii
pleurale
prin introducerea unui tub de dren.
Indicaii: empiemul pleural de la nceput sau n cel rebel la tratamentul prin puncii si
spltur, cu
repercusiuni asupra strii generale a bolnavului (pleureziile purulente nsoite de insuficien
cardiorespiratorie,
cu fistul pleuro-bronsic, empiemul pleural de necesitate cu fistul pleuro-cutanat,
empiemul pleural cu puroi gros si cloazonri cu rezisten la antibiotice a florei microbiene
din lichidul
pleural); n coleciile pleurale lichidiene trenante de tipul pleureziilor de diverse etiologii
(tuberculoz
139
neoplazic etc.), care nu cedeaz la tratament medical si care creeaz dezechilibru cardiorespirator; n
traumatismele toraco-pulmonare ca hemopneumotoraxul marii caviti generator de
insuficien
respiratorie si hemotoraxul ce nu se rezolv prin puncii evacuatoare repetate; n
pneumotoraxul la care
dup 2-3 exuflaii se menin presiuni intrapleurale pozitive, n cel recidivant si n cel bilateral
simultan.
Tehnic operatorie: tehnica simpl cu trocarul Monod; tehnica pleurotomiei minime cu tub
Pezzer;
pleurotomia cu rezecie de coast Knig; tehnica drenrii cu dou tuburi de dren. Plasarea
tubului de dren
poate fi la diverse nivele: pe linia axilar posterioar deasupra centrului frenic; spaiul IV
intercostal; n
pungile suspendate, dup localizarea pungii: anterior, axilar, la punctul cel mai decliv; n
pungile multiple,
cloazonate, sunt necesare 2-3 tuburi de dren, pentru a drena fiecare pung separat.
Timpul de meninere a tubului de dren variaz dup indicaia pleurotomiei.
Decorticarea pulmonar autonom - intervenia chirurgical de elecie care are ca obiectiv
scoaterea n ntregime a pungii pleurale cu eliberarea plmnului pe toate feele, inclusiv a
scizurilor si
redarea mobilitii toracopulmonare, mbuntind astfel funcia cardio-respiratorie
Indicaii: hemotoraxul posttraumatic organizat, empiemul cronic tuberculos si neturbeculos,

pleurezia serofibrinoas cronic, pneumotoraxul spontan recidivat, empieme postoperatorii,

pahipleurite
masive cu sau fr calcificri.
Tehnica decorticrii. Poziia bolnavului: decubit lateral pe partea sntoas cu membrul
superior
de partea bolnav ridicat pentru lrgirea spaiilor intercostale. n acelasi scop, se pune un sac
de nisip sub
torace. Membrul inferior de partea sntoas este flectat. Bolnavul este fixat cu o curea la
nivelul osului
coxal si 2 saci cu nisip pe prile laterale. Calea de abord este toracotomia posterolateral,
incizia
ntinznduse din posterior pe sub vrful omoplatului, terminnduse la marginea extern a
marelui
dorsal. Dup incizia tegumentelor se secioneaz pe rnd marele dorsal, marele dinat si
fasciculele
anterioare ale muschiului trapez si romboid. Ptrunderea n torace se face, de obicei, prin patul
coastei (C5
C6) care se deperiosteaz pe marginea inferioar si faa intern dup procedeul Brock. La
bolnavii de
peste 40 ani se rezec un fragment de 2 cm din arcul posterior al coastei. Cnd spaiile
intercostale sunt
micsorate din cauza procesului de retracie se recurge la rezecia n totalitate a coastei.
Toracotomia prin
spaiul intercostal este posibil cnd modificrile parietale nu sunt prea mari. Toracotomia
postero
lateral d o lumin foarte bun anterior si posterior.
Decorticarea pulmonar asociat cu alte intervenii chirurgicale se adreseaz att pungii
pleurale
ct si unor leziuni asociate din parenchimul pulmonar:
- cu tratarea chirurgical a fistulei pleurobronhice se poate realiza prin sutura fistulei, cu
rezecii
pulmonare tipice sau cu rezecii pulmonare atipice cu aparatul UKL 60 (rezecii mecanice).
- cu exerez (pleuropneumonectomie, lobectomie, segmentectomie) are indicaii n pungi
pleurale
asociate cu leziuni n parenchimul pulmonar.
- cu toracoplastie clasic sau osteoplastic Bjrk are indicaii n empieme n care parenchimul
pierzndu-si elasticitatea nu poate s desfiineze cavitatea toracic rmas dup decorticare.
- cu exerez si toracoplastie (tripla intervenie a lui Monod) urmreste scoaterea pungii de
empiem
prin decorticare, a leziunii pulmonare prin exerez si desfiinarea cavitii restante prin
toracoplastie.
Pleuropneumonectomia este indicat pentru pleure si plmn distrus.
6.2.1.3. Deficite postoperatorii
Deficitele respiratorii - foarte variate reprezint obiectivul central al recuperrii.
1. ncrcarea bronhoalveolar cu secreii datorat: pe de o parte, anesteziei care a afectat
miscrile vibratile ale cililor, pe de alt parte, nsusi stresul chirurgical poate determina o
reacie
neurovegetativ, ce se traduce prin hipersecreie si spasm bronsic.

2. Imposibilitatea de a tusi a bolnavului toracotomizat, ca si imobilizarea la pat, agraveaz

retenia
secreiilor bronhice.
3. Deteriorarea mecanicii toracale este o consecin normal a toracotomiei prin care se
secioneaz o serie de muschi (trapez, romboid mare, marele dorsal, dinat) si a inhibiiei
musculare
140
(intercostalilor si chiar a hemidiafragmului respectiv). La deteriorarea mecanicii ventilatorii
contibuie si
durerea. Aceast deteriorare a hemitoracelui va duce la tulburri de ventilaie, putnd aprea
zone mute
ventilator n rezeciile pariale.
4. Posibilitatea apariiei degradrii metabolice cu atrofie determinate de suprimarea
activitii
musculare. Aceast disfuncionalitate muscular a hemitoracelui operat las neechilibrat
musculatura
hemitoracelui indemn care, tracionnd, poate favoriza devierile de coloan.
5. Se va constata de multe ori n timp un torace mai rigid cu un proces de fibroz, ngrosri
ale
prilor moi, redori ale articulaiilor costovertebrale si costosternale. Toate aceste aspecte
creeaz
substratul morfopatologic al unui sindrom restrictiv, care se poate suprapune DVR determinat
de o
eventual exerez larg.
6. Respiraii paradoxale att ale diafragmului ct si ale toracelui sunt ntlnite de multe ori
dup
operaii.
7. Afectarea frenicului paralizeaz hemidiafragmul, care se va ridica n inspir si va cobor n
expir.
La fel, observnd toracele se poate sesiza c n inspir el se retract pentru a se lrgi n expir.
Cauza este
variaie presiunilor endotoracice. Un rol l poate avea si balansarea mediastinului (dup
pneumonectomie).
8. Durerea este resimit n tot hemitoracele operat si chiar n tot toracele iradiind spre gt si
umr.
si are sediul n: structurile toracelui, tegumente, muschi, nervi, os. Uneori se adaug si dureri
create de
distorsiile sau chiar entorsele costovertebrale determinate de traciunea deprttoarelor din
timpul
operaiei. Aceste fenomene articulare pot rmne ca o cauz si pentru durerile tardive
postoperatorii.
Durerile tardive pot avea la baz si cicatricea dur cu aderene la planul profund sau cu
nevroame. n
exerezele pulmonare stngi, se ntlnesc uneori dureri gastrice prin distorsia stomacului,
antrenat de
ascensionarea hemidiafragmului.
9. Interveniile chirurgicale toracale pot determina, la pacieni cu teren predispus sindromul

algoneurodistrofic al membrului superior homolateral, unipolar sau bipolar (sindrom

Steinbroker).
Apariia sindromului algoneurodistrofic este anunat de extinderea si intensificarea durerilor
n umr si
eventual n mn. Datorit noilor raporturi postoperatorii, ntre omoplai si grilajul costal se
formeaz o
neoburs seroas, care se inflameaz cu usurin provocnd durere.
10. Tulburrile staticii vertebrale. Majoritatea toracotomizailor sufer ulterior devieri mai
mult
sau mai puin importante ale coloanei.
a.) Exerezele determin scolioze cu concavitatea spre partea operat. La baza scoliozei ar fi:
fenomenele fibroase retractile din toracele operat, durerea parietal, dezechilibrul muscular.
b.) Toracoplastiile duc la: scolioze cu concavitatea spre partea sntoas. Scoliozele dup
toracoplastii sunt mai severe, fiind probabil determinate de insuficiena muschilor
laterocervicali, privai
de inseria lor costal. Poziia capului este ca ntr-un torticolis oblignd coloana cervical si
dorsal
superioar la o miscare de corectare a poziiei capului deformnd coloana n baionet.
Deformarea staticii coloanei va contribui la cresterea tulburrilor funcionale respiratorii
postoperatorii.
11. Deficitul scapular. Majoritatea interveniilor chirurgicale din patologia tuberculoas se
adreseaz 1/3 superioare toracale, afectnd centura scapular, uneori antrennd
disfuncionaliti severe
(umr blocat) de lung durat. Secionarea marelui dinat lezeaz, n exerezele nalte, planul
de alunecare
scapulocostal, blocnd miscarea scapulei. n toracoplastiile prinznd coasta a VII-a dispare
planul de
sprijin al omoplatului, ceea ce perturb grav funcia umrului. Imobilizarea singur duce la
redoare n
articulaia glenohumeral.
Durerea la orice miscare este semnul precoce al periartritei scapulohumerale, care apare
imediat
postoperator. Evoluia este spre umr blocat sau algoneurodistrofia umrului.
Fora muscular a centurii scapulare este compromis datorit secionrii muschilor: marele
dinat,
marele dorsal, romboizii, trapezul, precum si a atrofiei de imobilizare.
Rezultatul hipotoniei si hipotrofiei musculare este diminuarea n special a abduciei braului
ct si
a adduciei retropulsiei, iar omoplatul ia aspectul de scapula alata.
141
6.2.1.4. Kinetoterapia
Obiective si mijloace:
PREOPERATOR: 1. Evaluarea tipului de respiraie. O respiraie corect presupune utilizarea
ntregii structuri abdominotoracice; 2. nvarea si utilizarea unor elemente de relaxare:
Jacobson, Schultz,
Parow si Macagno; 3. nvarea, respectiv educarea unei respiraiei corecte: dirijarea aerului
la nivelul

cilor respiratorii superioare n inspir si/sau expir, constientizare asupra miscrilor respiratorii
separate,
toracice si abdominale, ca si a respiraiei pe cadrane toracice - apical, latero-inferior, posterobazal,
antero-bazal etc. cu contrarezisten opus de minile kinetoterapeutului; autoconstientizare;
cu control n
faa oglinzii; 4. Educarea respiraiei abdominodiafragmatice, ca si a respiraiei unilaterale
hemitoracale
pentru toracele care urmeaz s fie operat; 5. Evacuarea secreiilor bronhice prin: posturi de
drenaj bronsic
asistat si independent (cu accent pe plmnul homolateral restant, educarea tusei cu ajutorul
respiraiei tip
huffing si tuse prin expiraie cu glota deschis, consecutiv unei inspiraii
abdominodiafragmatice lente si
profunde; 6. Tonifierea musculaturii sinergice cu cea care urmeaz s fie secionat n timpul
interveniei
operatorii prin gimnastic medical - programe de exerciii cu accent pe o respiraie corect;
7. Cresterea
mobilitii articulare, n special costovertebral, costosternal si scapulohumeral (pentru
abordul
chirurgical al toracelui); 8. Restabilirea capacitii de efort: test de efort si structurarea unui
program
individual de antrenament la efort: apnee, mers sau cicloergometru
POSTOPERATOR IMEDIAT: 1. Dezobstrucia bronhic si pentru intervenia chirurgical,
evacuarea secreiei sanguinolente din spaiul deshabitat. Tehnicile dezobstruciei se repet
din 3 n 3 ore:
posturarea; tehnica respiraiei de tip huffing; compresii si decompresii a spaiului
deshabitat; 2.
Calmarea durerilor imperios necesar pentru c determin sau agraveaz efectele
disfuncionale
restrictive prin: posturare; masaj, repetat de 5-6x/zi - neteziri si friciuni pe zonele din jurul
pansamentului
(gt; umeri; brae) precum si a hemitoracelui opus; 3. Corectarea staticii vertebrale necesar
deoarece
tendina pacienilor este de a sta nclinai lateral nchiznd partea bolnav: repoziionri n
pat de cel puin
2x/zi si corectarea poziiilor deficitare din asezat, ortostatism sau mers; 4. Prevenirea redorii
centurii
scapulare fr de care retracia capsular este aproape regul: poziionri de membre
superioare;
mobilizri pasive ale umrului 2x/zi; mobilizri active; gimnastic medical; 5. Ameliorarea
circulaiei de
ntoarcere venoas si prevenirea tromboflebitelor postoperatorii: poziionarea membrelor
inferioare;
mobilizarea acestora (flexieextensie si circumducii) efectuat de 56x/h, contracii
izometrice ale
cvadricepsilor si fesierilor mari, triple flexii (soldgenunchipicior); masaj (talp si gambe).

POSTOPERATOR PRECOCE (perioada de tranziie ntre bolnavul imobilizat la pat si

bolnavul
asa-zis vindecat din punct de vedere chirurgical, cnd sub raport clinic domin deficitul
respirator iar
durerea si problemele legate de mobilitatea coloanei si a umrului sunt nc prezente): 1.
Combaterea
durerii, care nu mai era att de intens, meninndu-se totusi surd, continu cu exacerbri la
tendina de
deschidere a hemitoracelui, la torsiune, la tuse, la mobilizarea scapulei: masajul ntregului
hemitorace
abordndu-se si zona plgii - masajul de decolare a tegumentelor; 2. Recuperarea deficitului
respirator
si grbirea reexpansiunii pulmonare. Pericolul iniial al ncrcrii bronhice cu imposibilitatea
de evacuare
a secreiilor este depsit, rmnnd totusi n continuare necesitatea realizrii unui bun drenaj
bronhic.
Dominanta recuperrii acestui moment este reprezentat de restaurarea unei ventilaii ct mai
normale:
control si coordonare a fluxului respirator (accent pe expir); antrenarea respiraiei toracale
inferioare si a
celei abdominale, deci la distan de zona operat (execuia: din decubit dorsal sau asezat cu
contrarezisten opus de kinetoterapeut). n timp se cere pacienilor s efectueze exerciii
respiratorii si
din poziii de deschidere a hemitoracelui operat, amplitudinea respiratorie va creste progresiv,
pacienii
utiliznd si posturile de decubit etero- si omolateral.; combaterea tendinei de compensare
ventilatorie a
hemitoracelui indemn, prin posturare (decubit lateral), blocare cu mna a respiraiei pentru
ngreunarea
ampliaiei hemitoracelui respectiv, sau control vizual n faa oglinzii; 3. Tonifierea
musculaturii
respiratorii prin miscri contra rezistenei (presiune manual, cu ching, saci de nisip, etc.); 4.
Corectarea
deficitului static si scapular prin: ameliorarea durerii (masaj si eventual fizioterapie); educarea
unei posturi
corecte a trunchiului; manevre de ntindere capsulo-ligamentar.
142
POSTOPERATOR TARDIV . Accentul se va pune pe recuperarea funciei respiratorii: 1. n
prima
etap se va continua cu exerciii analitice de reeducare respiratorie abdominotoracal
inferioar,
crescndu-se treptat rezistena opus miscrilor respiratorii. Inspirul va ocupa locul central; 2.
Se va trece
treptat la o respiraie armonioas, natural, automatizat, dovad a refacerii
disfuncionalitii respiratorii
sau a stabilirii definitive a unui nivel funcional respirator adaptat nevoilor organismului desi
bolnavii

rmn restrictivi; 3. Ultima verig pe care se va pune accentul va fi antrenamentul la efort.

Pierderea
capacitii de efort a pacienilor se produce treptat o dat cu evoluia bolii, operaia
accentund acest
fenomen.
6.2.2. Chirurgie cardiac
6.2.2.1. Diagnostice care necesit intervenie chirurgical: Valvulopatii; Afeciuni
pericardice;
Cardiopatia ischemic; Anevrisme; Afeciuni arteriale periferice; Afeciuni venoase;
Disfuncia nodulului
sinusal; Tulburri de conducere atrioventricular; Disociaia atrioventricular; Ischemia
asimptomatic
(silenioas); Displazia fibromuscular; Sindromul compresiei aperturii toracice; Blocul
sinoatrial si
atrioventricular; Sindromul sinusului bolnav
6.2.2.2. Angioplastia coronarian transluminal percutan (PTCA)
PTCA este o metod larg utilizat de revascularizare a miocardului la pacienii cu simptome si
semne de ischemie datorate stenozelor moderate ale arterelor coronare epicardice, pe unu sau
dou vase si
chiar anumitor pacieni cu boal trivascular, putnd oferi mai multe avantaje dect chirurgia.
Tehnic. O sond-ghid flexibil este introdus progresiv ntr-o arter coronar si traverseaz
stenoza ce trebuie dilatat. Apoi este introdus progresiv un minicateter cu balon peste sondaghid pn la
nivelul stenozei, umflndu-se repetat balonul, pn cnd stenoza este micsorat sau ndeprtat.
Dezvoltarea unei game de sonde-ghid flexibile, sonde cu balon nguste si sonde cu balon care
permit
fluxul coronarian n timpul umflrii au ajutat la reducerea complicaiilor, abordarea leziunilor
mai distalic
si dilatarea stenozelor mai complexe. n stenozele medii ce afecteaz arterele epicardice ce au
<3 mm
diametrul, un stent metalic tubular poate lrgi interiorul stenozei dilatate pentru a obine o
stenoz mic
sau nici o stenoz rezidual si pentru a reduce incidena restenozrilor.
Indicaii: angin pectoral, stabil sau instabil, care este nsoit de semne de ischemie la un
test
de efort; dilatarea stenozele arterelor coronare native si ale grefelor de by-pass la pacienii
care prezint
angin recurent dup chirurgie coronarian; pacieni cu ocluzie total recent (n ultimele 3
luni) a unei
artere coronare si angin sever. Angioplastia reusit este mai puin invaziv si mai puin
costisitoare
dect chirurgia coronarian, necesitnd de obicei numai 2 zile de spitalizare, permind
reluarea vieii
active si profesionale
ANGIOPLASTIE CU LASER: - se "arde" leziunea cu un fascicul laser.
6.2.2.3. Recuperarea kinetic post angioplastie
Indicaii metodice:

1.) Recuperarea bolnavilor post angioplastie ncepe prin test de efort maximal limitat de
simptome
(la 25 zile) clasificare n trei categorii :
- pacieni cu DP (dublu produs) sub 14.000, DAM (deficit aerobic miocardic) mare, DAF
(deficit
aerobic funcional) important posibiliti limitate de cresterea capacitii de efort,
datorit
imposibilitii cresterii consumului miocardic de O2. Obiectivul principal va fi: evitarea n
continuare a
decondiionrii, utilizndu-se programe simple de recuperare cu durat de 612 sptmni
- DP (dublu produs) ntre 15.000-30.000, dar DAF (deficit aerobic funcional) este mult mai
important dect DAM (deficitul aerobic miocardic) posibiliti mai mari de crestere a
capacitii de
efort. Obiectivul principal va fi: reducerea ct mai mare din diferena procentual dintre DAM
si DAF, n
sensul ideal al suprapunerii acestora, prin reducerea DAF pn la valoarea DAM. Intensitatea
antrenamentului fizic prestat (durat de 612 sptmni) poate fi cu att mai mare cu ct DP
realizat la TE
este mai mare (kinetoterapia este identic cu recuperarea post IMA) iar cu ct diferena ntre
DAF si DAM
143
este mai mare cu att cresterea capacitii de efort prin kinetoterapie este mai mare. Dup
aceast
perioad, bolnavii vor fi trecui n faza a III-a de recuperare IMA.
- DP (dublu produs) depseste 14.000, dar DAF (deficitul aerobic funcional) si DAM
(deficitul
aerobic miocardic) sunt apropiate chiar superpozabile acestia nu pot s-si creasc prin
antrenament
fizic capacitatea de efort, sau aceasta creste foarte puin (bolnavii au avut activitate fizic
constant
anterior). Obiectivul principal va fi: meninerea capacitii fizice care risc s se deterioreze
prin limitarea
impus de crizele anginoase. Se va utiliza programul kinetic din faza III IMA fiind de dori ns
ca, cel
puin pentru o perioad de cteva sptmni, aceasta s se desfsoare n cadru
instituionalizat, putnd fi
apoi continuat nesupravegheat.
2.) n toate situaiile, bolnavul va reveni la 36 luni si ulterior anual n serviciul cardiologic de
specialitate pentru efectuarea TE care s probeze persistena rezultatelor angioplastiei sau s
arate
necesitatea restenozrii.
Obiective: n cazul bolnavilor cu DAM sever, nu se urmreste dect meninerea capacittii de
efort existente; scderea travaliului cardiac pentru un anumit nivel de efort prin ameliorarea
utilizrii
periferice a oxigenului; reducerea ct mai mare din diferena procentual dintre DAM si DAF,
n sensul
ideal al suprapunerii acestora, prin reducerea DAF pn la valoarea DAM; cresterea
capacitii de efort

maximal (VO2Mx) pn la instalarea pragului anginos; dezvoltarea circulaiei coronariene;

prevenirea
stazelor venoase periferice si a flebotrombozelor; obinerea unor efecte psihologice:
recstigarea ncrederii
n sine, combaterea anxietii n reluarea activitii profesionale si rezolvarea problemelor
cotidiene.
Metode si mijloace: Adaptarea antrenamentului fizic la nivelul capacitii funcionale a
pacienilor
se face identic cu adaptarea post IMA; posturi de relaxare si de facilitare a respiraiei din toate
poziiile
uzuale: decubit dorsal si lateral, asezat n pat cu sprijin posterior, anterior (o msu), la
marginea patului,
pe scaun: cu sprijin posterior, anterior (o mas), ortostatism: cu sprijin posterior, anterior (o
mas, dulap,
etc.), lateral; elemente si metode de relaxare; masaj al spatelui n special al toracelui n care
predomin
manevrele cu caracter relaxant (efleuraj, friciuni, vibraii), a regiunii precordiale si
extremitilor;
exerciii de membre inferioare efectuate sub form pasivo-activ cu amplitudine redus si fr
ncordare
muscular, exerciii active usoare n pat nsoite de respiraie; reeducarea respiratorie
asistat si
independent din decubit, asezat ortostatis si mers; gimnastica igienic zilnic, care const din
complexe
de exerciii fizice sub forma miscrilor de trunchi si membre, de intensitate mic si medie, a
exerciiilor de
respiraie si de tonifiere a abdomenului. Aceste exerciii se pot executa din decubit, seznd
sau stnd,
ritmul lor va fi lent si coordonat cu respiraia; antrenament de crestere a capacitii de efort:
mers, covor
rulant, biciclet; plimbri, activiti de agrement,.
6.2.2.4. By-pass-ul si Pacemakerii
By-pass aorto-coronarian. Se practic dac stenozele coronariene sunt distale iar vasul distal
este
permeabil. Cele mai frecvente sunt: by-pass prin vena safen ntre rdcinile aortei si
coronarele situate
sub tromboz. Tehnic. Se sunteaz zona obstruat folosind un conduct (fie vase de snge
proprii
prelevate din alte zone, fie material sintetic, fie vase de origine animala prelucrate - bioproteze)
care face
legtura ntre zona de deasupra obstruciei si cea de sub obstrucie; intervenia este
condiionat de
existenta unui perete integru n zonele n care se vor coase capetele conductului
Indicaii: Angina pectoral sever care nu rspunde la tratament; Angina pectoral instabil;
bolnavi cu ischemie miocardic progresiv si cu stenoz de trunchi, de arter coronar stng
sau cu
stenoze pe mai multe coronare.

Dezavantaje: agresivitatea metodei las pe loc o leziune coronarian ce poate evolua spre
tromboz.
By-pass coronarian cu grefon - n acest procedeu, un segment al unei vene (de obicei safena)
este
utilizat pentru a forma o anastomoz ntre aort si artera coronar, distal de leziunea
obstructiv. Ca o
alternativ, poate fi realizat anastomoza uneia sau a ambelor artere mamare interne cu artera
coronar,
distal de leziunea obstructiv.
Pacemakerii. Surse externe de energie pot fi utilizate pentru a stimula cordul, atunci cnd
anumite
tulburri n formarea si/sau conducerea impulsurilor duc la bradiaritmii simptomatice. Stimulii
pot fi
144
aplicai la nivelul atriilor si/sau ventriculilor. Pacemakerii sunt de dou tipuri: asincron, cu
ritm fix
independent; sincronizat de activitatea atrial sau ventricular. n prezent, este folosit curent
tipul
sincronizat demand care la un ritm obisnuit de peste 70-75bti/min este inhibat de
activitatea electric
ventricular, iar n cazul rririi sub aceast frecven sau n cazul unor pauze intr n
funciune.
Cardiostimularea temporar - se aplic de obicei pentru a stabiliza pacientul naintea
cardiostimulrii permanente, sau atunci cnd bradicardia se instaleaz brusc printr-o cauz care
poate fi
reversibil, cum ar fi ischemia sau toxicitatea medicamentoas. Stimularea temporar se
realizeaz de
obicei prin plasarea transvenoas a unui electrod-cateter la nivelul apexului ventriculului drept,
conectat la
un generator extern. Apariia unui sistem extern de cardiostimulare transtoracic poate nlocui
stimularea
transvenoas la unii pacieni selectai.
Cardiostimularea permanent - se aplic n tratamentul bradicardiilor simptomatice
permanente
sau intermitente, nelegate de un factor precipitant autolimitant sau n tratamentul blocurilor
atrioventriculare
de grad II sau III infranodale documentate. Pacemakerul permanent se introduce, de obicei,
prin vena subclavie sau cefalic si se poziioneaz la nivelul auriculului drept, n cazul
stimulrii atriale si
la apexul ventriculului drept, n cazul stimulrii ventriculare. Sonda se conecteaz apoi la
generatorul de
puls care se plaseaz la nivelul unui buzunar subcutanat plasat n zona subclavicular.
Electrozii epicardici
se aplic n urmtoarele situaii cnd: nu se poate realiza acces transvenos; toracele este deja
deschis, de
exemplu n timpul unei operaii pe cord; nu se poate realiza o plasare endocardiac adecvat a
sondei
6.2.2.5. Recuperarea kinetic n interveniile cardiace

n general post intervenie chirurgical cardiac, datorit cii de abord asemntoare cu

chirurgia
pulmonar, se nregistreaz aceleasi tipuri de deficite. Kinetoterapia va lua n considerare
ameliorarea/recuperarea acestor deficite innd cont totodat si de modificrile patologice
induse de
afeciunea de baz care a necesitat intervenia si de tipul de intervenie utilizat.
n situaia unui transplant cardiac, particularitile pacientului sunt:
- Frecvena Cardiac (FC) de repaus la cordul denervat este, n general, mai crescut dect la
cordul sntos;
- FC se adapteaz mai lent la efort, ea nu mai reflect la fel de fidel intensitatea efortului fizic
iar
revenirea la FC de repaus este mai lent (pn la 20 de minute),
- la sfrsitul efortului maximal, transplantul are o FC inferioar celei maximale teoretice;
- instalarea metabolismului anaerob este mai precoce;
- randamentul ventilator este sczut;
- rejetul moderat impune reducerea intensitii antrenamentului iar rejetul sever implic
oprirea
antrenamentului.
Obiective si mijloace:
Regul: ritmul fiecrei faze postoperatorii este modulat n funcie de starea pacientului.
Sedinele
de kinetoterapie vor fi scurte pentru a nu obosi inutil pacienii. Durata lor va fi de aproximativ
10minute
de 5-6x/zi
Faza I-a.
PREOPERATOR: 1. Prezentarea unor informaii generale privind intervenia chirurgical,
perioada medie de spitalizare, locul si rolul kinetoterapiei n recuperare (ce nseamn
kinetoterapia,
principii metode si mijloace); 2. Evaluarea tipului de respiraie; 3. nvarea si utilizarea unor
elemente de
relaxare (Jacobson, Schultz, Parow si Macagno); 4. Prevenirea microatelectaziilor prin
nvarea, respectiv
educarea unei respiraiei corecte (dirijarea aerului la nivelul cilor respiratorii superioare n
inspir si/sau
expir ample si lente; constientizare asupra miscrilor respiratorii separate, toracice si
abdominale, ca si a
respiraiei pe cadrane toracice: apical, latero-inferior, postero-bazal, antero-bazal etc. cu
contrarezisten
opus de minile kinetoterapeutului; autoconstientizare; cu control n faa oglinzii); 5.
Educarea respiraiei
abdominodiafragmatice, ca si a respiraiei unilaterale hemitoracale din decubit, asezat,
ortostatism si mers;
6. Evacuarea secreiilor bronhice (posturi de drenaj bronsic asistat si independent; educarea
tusei respiraie tip huffing; inspiruri si expiruri superficiale, pe gur, progresiv devenind tot mai
profunde, ca
145

un gfit, realizate prin mobilizri toracice n special; inspir profund si expiruri sacadate,
ntrerupte, n
cascad, prin contracii abdominale succesive (expirul este asemntor cu procesul de aburire
a ochelarilor
cnd dorim s-i stergem), tuse prin expiraie cu glota deschis, consecutiv unei inspiraii
abdominodiafragmatice lente si profunde); 7. Tonifierea musculaturii sinergice cu cea care
urmeaz s fie
secionat n timpul interveniei operatorii (gimnastic medical prin intermediul
programelor de exerciii
cu accent pe o respiraie corect.); 8. Cresterea mobilitii articulare, n special
costovertebral,
costosternal si scapulohumeral (pentru abordul chirurgical al toracelui); 9. Restabilirea
capacitii de
efort (test de efort limitat de simptome; structurarea unui program individual de antrenament la
efort:
apnee, mers); 10. Reducerea anxietii: nvarea si utilizarea unor elemente de relaxare si
terapie
suportiv
POSTOPERATOR IMEDIAT (ziua 1-3-5)
Dup intervenie, pacientul este internat n secia de terapie intensiv, pentru o perioad de
cteva
zile, n funcie de evoluia parametrilor hemodinamici. Pacienii cu transplant cardiac au o
hemodinamic
intens perturbat, cu cresterea rezistenelor vasculare sistemice si pulmonare, prezint deseori
insuficien
renal, ficat de staz, ascit si deseori casexie. Semnele de insuficien cardiac nu sunt rare
n primele
zile postoperator. Dup transplantul cardiac poate surveni o insuficien respiratorie major,
n cadrul unui
edem pulmonar, ducnd la hipoxie si necesitatea ventilaiei asistate. Un rejet precoce sau o
infecie
pulmonar pot prelungi sederea n terapia intensiv.
1. Evacuarea secreiei sanguinolente din spaiul deshabitat si dezobstrucie bronhic din 3 n
3 ore
(posturi relaxante si facilitatoare a respiraiei din decubit dorsal, lateral si asezat n fotoliu;
drenaj bronsic
asistat si independent; educarea tusei: tehnica respiraiei de tip huffing,compresii si
decompresii a
spaiului deshabitat, pentru ajutarea evacurii secreiilor); 2. Calmarea durerilor (posturare;
masaj al
spatelui n special al toracelui n care predomin manevrele cu caracter relaxant (efleuraj,
friciuni,
vibraii), a regiunii precordiale si extremitilor repetat de 5-6x/zi; metode de relaxare; 3.
Corectarea
staticii vertebrale (repoziionri n pat de cel puin 2x/zi; corectarea poziiilor deficitare din
asezat,
ortostatism sau mers (ziua 2-3 postoperator); 4. Prevenirea redorilor articulare prin
poziionri; mobilizri

pasive (2x/zi); mobilizri active si exerciii de gimnastic medical; 5. Ameliorarea

circulaiei de
ntoarcere venoas si prevenirea tromboflebitelor postoperatorii (poziionarea membrelor
inferioare;
mobilizarea picioarelor din decubit si asezat (flexieextensie si circumducii) efectuat de 5
6x/h,
contracii izometrice ale cvadricepsilor si fesierilor mari, triple flexii (soldgenunchipicior);
masaj (talp
si gambe); 6. Recuperarea deficitului respirator prin reeducare respiratorie; 7. Corectarea
deficitului static
si scapular prin: ameliorarea durerii (masaj si eventual fizioterapie); educarea unei posturi
corecte a
trunchiului; manevre de ntindere capsulo-ligamentar.
Indicaii metodice: durata antrenamentului va fi de 1218 minute, cu ncrcarea de 1530 W
(monitorizarea EKG); sedinele urmtoare, tot de intensitate sczut, vor fi din ce n ce mai
prelungite;
programul de recuperare se va adopta n funcie de particularitilor fiecrui pacient; nainte
de externare,
pacientului i se va efectua un bilan funcional cardiorespirator printr-un test de efort limitat
de simptome,
msurnd parametrii respiratori si metabolici.
POSTOPERATOR PRECOCE (ziua 3-5-7): 1. Profilaxia complicaiilor de decubit; 2.
Combaterea
durerii (masajul de decolare a tegumentelor pe ntreg toracele); 3. Recuperarea deficitului
respirator si
grbirea reexpansiunii pulmonare (control si coordonare a fluxului respirator, accentul pe
expir;
antrenarea respiraiei toracale inferioare si a celei abdominale (execuia: din decubit dorsal,
asezat,
ortostatism cu contrarezisten opus de kinetoterapeut); mers cu controlul unei respiraii
corecte
abdominotoracice cu coordonarea ritmului respirator; 4. Tonifierea musculaturii respiratorii
prin miscri
contra rezistenei (presiune manual, cu ching, saci de nisip, etc.); program minimal de
gimnastic
medical; 5. Corectarea deficitului static si scapular; 6. Evaluarea capacitii de efort (Test de
Efort (TE)
precoce limitat de simptome sau submaximal (mers/biciclet); iniierea unui program de
antrenament la
efort).
146
POSTOPERATOR TARDIV (ziua 7-12-14): Accentul se va pune pe refacerea capacitii de
efort
n vederea readaptrii la viaa socio-profesional (exerciii analitice de reeducare respiratorie
abdominotoracal, crescndu-se treptat rezistena opus miscrilor respiratorii. Inspirul va
ocupa locul
central; structurarea unui program de gimnastic medical avndu-se n vedere obiectivele
anterioare

pentru cresterea condiiei fizice a pacienilor; antrenament la efort: mers si/sau biciclet
ergometric
Faza a II-a: Pacienii efectueaz dup externarea din clinica de chirurgie cardiac o perioad
de
antrenament cu durata de 34 sptmni. Aceast perioad de tranziie le permite revenirea la
autonomia
efecturii exerciiilor fizice; Ameliorarea capacitii aerobe; Adaptarea mai bun a debitului
sanguin
muscular la cererea muschilor activi; Revenirea la o capacitate vasodilatatoare arteriolar
normal;
Limitarea atrofiei musculare si a demineralizrii osoase; Cresterea capacitii de efort;
Scderea tensiunii
arteriale diastolice si a frecvenei cardiace la acelasi prag de efort.
Mijloace: educare respiratorie; programe de gimnastic medical; exerciii de relaxare;
antrenament la efort:;cur de teren, jogging, repetate de 23x/zi (1020 de minute)
Faza a III-a: Cuprinde totalitatea msurilor ce au drept scop meninerea de lung durat a
beneficiilor obinute n faza precedent. Pacientul are n aceast faz o capacitate aerob
suficient pentru
desfsurarea unei viei normale, att profesional ct si social.
Mijloace: programe de antrenament, verificate periodic de kinetoterapeut; jocuri sportive
evitnduse
ns cele ce impun eforturi intense sau au un ritm foarte rapid, nepermind o bun adaptare
cardiovascular
(judo, lupte, fotbal. baschet, rugby); mersul zilnic 3060 de minute, cu o vitez medie de 5
km/h; jogging
Indicaii metodice: sunt indicate trei sedine pe sptmn, pe o perioad mult mai lung
fa de
ceilali cardiaci operai (4060 sedine); nclzirea este fcut progresiv si lent; efortul
maxim n timpul
antrenamentului nu va depsi 60% din capacitatea aerob maximal, cu alternarea intensitii
crescute si
sczute a exerciiilor; n perioada de revenire efortul va fi de 30-40% din consumul de oxigen
maximal;
6.2.3. Chirurgie abdominal
Si interveniile chirurgicale abdominale produc disfuncii ventilatorii importante, scznd
volumele pulmonare si crescnd volumul de nchidere. Cauzele sunt: prezena durerii care
limiteaz
miscarea musculaturii abdominale blocarea respiraiei abdominale si utilizarea doar a
respiraiei
toracice precum si blocarea mobilitii diafragmului incapacitatea unui expir profund care
la rndul lui
va afecta si inspirul
n mod normal deficitele dureaz 5-6 zile postoperator, dar n cazul seciunii musculaturii
abdominale (transvers, oblic si/sau drept abdominal) si protejarea excesiv de ctre pacieni a
plgii (lipsa
unei mobilizri precoce), deficitele ventilatorii se prelungesc si chiar se agraveaz.
Orice intervenie chirurgical induce postoperator (datorit anesteziei) ncrcarea bronsic

facilitat si de scderea capacitii de eliminare datorat imposibilitii tusei cu ajutorul

muschilor
abdominodiafragmatici.
6.2.3.1. Diagnostice care necesit intervenie chirurgical
Bolile esofagulu: chisturi esofagiene, diverticuli esofagieni; Bolile stomacului: ulcer duodenal,
ulcer gastric, cancer gastric; Bolile intestinului: tumorile benigne si maligne ale intestinului
subire,
obstrucia vascular mezenteric, ocluzia intestinal organic, ileusul paralitic, apendicita;
Cancerul
rectocolic; Colecistita cronic; Litiaza coledocian; Infeciile intraabdominale: peritonita;
abcesele
intraperitoneale
6.2.3.2. Intervenii chirurgicale
Laparotomia - intervenie chirurgical ce const n deschiderea peretelui abdominal.
O laparotomie efectuat n cele 2/3 superioare ale peretelui abdominal ntlneste numai planuri
aponevrotice (linia alb reprezint un rafeu fibros, median si vertical, ce umple spaiul dintre
cei doi
drepi abdominali, ntins de la procesul xifoid pn la simfiza pubian). O laparotomie
subombilical,
147
efectuat n 1/3 inferioar a peretelui abdominal va avea de o parte si de alta a inciziei,
marginea medial a
muschilor drepi.
Laparoscopia o incizie de cm sub ombilic, intereseaz linia alb care completeaz spaiul
dintre drepii abdominali.
Histerectomia: Total - metoda chirurgical care const n scoaterea uterului, inclusiv a
cervixului; vaginal - uterul si cervixul se scot prin vagin; abdominal - uterul si cervixul sunt
scoase
printr-o incizie abdominal; laparoscopic complet - cervixul si uterul sunt scoase printr-o
incizie mic n
peretele abdominal folosind un laparoscop
6.2.3.3. Recuperarea kinetic n chirurgia abdominal
Obiective si mijloace
Faza a I-a:
PREOPERATOR: 1. Prezentarea unor informaii generale privind intervenia chirurgical,
perioada medie de spitalizare, locul si rolul kinetoterapiei n recuperare Evaluarea tipului de
respiraie; 2.
nvarea si utilizarea unor elemente de relaxare: Jacobson, Schultz, Parow si Macagno; 3.
Educarea
respiraiei abdominodiafragmatice din decubit, asezat, ortostatism si mers; 4. Educarea tusei
prin expiraie
cu glota deschis, consecutiv unei inspiraii abdominodiafragmatice lente si profunde; 5.
Tonifierea
musculaturii sinergice cu cea care urmeaz s fie secionat n timpul interveniei operatorii
prin exerciii
de gimnastic medical prin intermediul programelor de exerciii cu accent pe o respiraie
corect; 6.

Restabilirea capacitii de efort: test de efort si structurarea unui program individual de

antrenament la
efort: apnee, mers
POSTOPERATOR IMEDIAT: 1. Dezobstrucie bronhic din 3 n 3 ore: posturi relaxante si
facilitatoare a respiraiei din decubit dorsal, lateral si asezat n fotoliu, drenaj bronsic asistat si
independent; educarea tusei tehnica respiraiei de tip huffing si compresii si decompresii
abdominale,
pentru ajutarea evacurii secreiilor; 2. Calmarea durerilor prin posturri si masaj abdomen si
plag,
repetat de 5-6x/zi; 3. Corectarea staticii vertebrale prin repoziionri n pat de cel puin 2x/zi;
corectarea
poziiilor deficitare din asezat, ortostatism si mers; 4. Ameliorarea circulaiei de ntoarcere
venoas si
prevenirea tromboflebitelor postoperator: prin posturri; mobilizri active (56x/h), masaj
(talp si
gambe); 5. Refacerea capacitii de efort prin trecerea de la clino la ortostatism si mers
supravegheat si
independent
POSTOPERATOR PRECOCE: 1. Profilaxia complicaiilor de decubit; 2. Combaterea durerii:
masajul abdomenului si plgii; 3. Recuperarea deficitului respirator; control si coordonare a
fluxului
respirator; antrenarea respiraiei toracale inferioare si a celei abdominale (execuia: din
decubit dorsal,
asezat, ortostatism cu contrarezisten opus de kinetoterapeut; mers cu controlul unei
respiraii corecte
abdominotoracice cu coordonarea ritmului respirator; 4. Tonifierea musculaturii abdominale
prin program
minimal de gimnastic medical din decubit, asezat si ortostatism; 5. Evaluarea capacitii de
efort: TE
precoce limitat de simptome sau submaximal (mers/biciclet); iniierea unui program de
antrenament la
efort
POSTOPERATOR TARDIV: Refacerea capacitii de efort n vederea readaptrii la viaa
socioprofesional:
exerciii analitice de reeducare respiratorie abdominotoracal, crescndu-se treptat rezistena
opus miscrilor respiratorii. Inspirul va ocupa locul central; structurarea unui program de
gimnastic
medical avndu-se n vedere obiectivele anterioare pentru cresterea condiiei fizice a
pacienilor;
antrenament la efort: mers si/sau biciclet ergometric
Faza a II-a convalescena marcheaz trecerea de la perioada acut postoperatorie la
revenirea la
viaa socio-profesional.
Obiective: 1. Recuperarea funciei respiratorii; 2. Utilizarea elementelor de relaxare:
Jacobson,
Schultz, Parow si Macagno; 3. Automatizarea respiraiei abdominodiafragmatice; 4.
Tonifierea
musculaturii abdominale cu accent pe cea secionat chirurgical; 5. Antrenament la efort.

148
Mijloace: reeducare respiratorie; elemente si metode de relaxare; programe de gimnastic
medical
cu accent pe constientizarea unei respiraii corecte abdominotoracice, antrenament la efort
mers/cicloergometru
Faza a III-a de ntreinere va fi util pacientului ce urmeaz a-si relua activitatea
profesional. El
trebuie s depseasc momentul activitilor fizice minime.
6.2.3.4. Operaia cezarian
Prin operaie cezarian se nelege n mod larg, intervenia chirurgical care, prin seciunea
peretelui uterin extrage ftul si anexele sale din cavitatea uterin. n cazul unei operaii ce se
execut
nainte de termenul viabilitii fetale, intervenia ia numele de mic cezarian. n obstetrica
modern nu
intr n discuie dect operaiile cezariene abdominale si dintre acestea, cele executate prin
incizia
segmentului inferior, seciunea segmentului superior fiind o operaie excepional, de strict
necesitate.
Cezariana se efectueaz printr-o incizie la nivelul abdomenului si uterului mamei. Incizia poate
fi
fcut la nivelul abdomenului inferior deasupra zonei pubiene (transvers) sau n anumite
situaii, sub
forma unei linii ce uneste ombilicul cu zona pubian (vertical)
6.2.3.5. Kinetoterapia lehuzei dup nastere prin operaie cezarian
Principii generale de tratament: Mobilizarea va fi ct mai precoce, Exerciiile trebuie s fie
usor
de nvat si de practicat, Execuia miscrilor va fi lent si ritmic, Miscrile vor fi executate
pe toat
amplitudinea posibil, Respectarea principiului progresivitii lente, Cu ct exerciiile
necesit o contracie
muscular mai intens cu att pauzele de relaxare vor fi mai lungi, Alternana contracie
relaxare
determin ritmul exerciiilor, Dozarea va fi realizat individual, dup posibilitile proprii,
Exerciiile nu
vor depsi limita de suportabilitate, evitndu-se apariia durerii, Programul se va ntrerupe la
apariia
oricrui semn de intoleran la efort, durere.
Pentru obinerea aderenei la tratament si a rezultatelor optime, este necesar stabilirea unei
relaii
de ncredere kinetoterapeut pacient si de asemenea sedinele trebuiesc completate cu
informaii utile
privind tehnicile de manevrare a nou-nscutului.
Obiectivele kinetice: 1. Combaterea durerii; 2. Cresterea tonusului si forei musculare
abdominale, facilitnd ameliorarea funciei presei abdominale; 3. Cresterea gradului de fixare
a organelor
intraabdominale; 4. Ameliorarea digestiei si absorbiei; 5. Reglarea tranzitului intestinal; 6.
Cresterea

tonusului si forei musculaturii planseului pelvi-perineal; 7. Prevenirea apariiei

complicaiilor; 8.
Prevenirea tulburrilor trofice; 9. Favorizarea fertilitii si gestaiei; 10. Corectarea
tulburrilor de static
vertebral generate de hipotonia muschilor abdominali si de sarcin, n general; 11.
Ameliorarea
parametrilor respiratori; 12. Favorizarea resorbiei aderenelor si infiltraiilor abdominale;
13.Diminuarea
esutului adipos prin intensificarea lipolizei; 14. Echilibrarea psihic.
Mijloace: masajul, relaxarea, gimnastica respiratorie, gimnastica abdominal
Exerciiile de membre inferioare pe trunchi se vor executa din poziiile de: decubit dorsal,
decubit lateral, seznd sau asezat rezemat. Miscrile se vor executa din articulaia soldului,
genunchiului
si gleznei, pe diferite axe si planuri. Se vor executa concomitent, cu ambele membre inferioare
sau
alternativ.
Exerciiile de cap de trunchi se vor executa din decubit dorsal, cu genunchii flectai sau
extinsi.
Acestea se vor efectua ns doar spre sfrsitul programului, n ziua a saptea sau chiar ncepnd
cu ziua a
sasea, deoarece presupun contracia izometric a musculaturii abdominale, care este foarte
solicitat.
Exerciiile de trunchi pe membrele inferioare se vor executa doar dup scoaterea firelor
cnd
cicatricea este bine vindecat si s-a obinut deja o for muscular abdominal considerabil,
ele fcnd
parte din programul de ntreinere efectuat de luz n perioada tardiv.
Reeducarea planseului pelviperineal indirect prin miscrile diafragmului, ale trunchiului si
membrelor inferioare, deci articulaiile coxo-femurale sau direct, prin contracii si relaxri
voluntare locale
(exerciiile Kegel).
149
Stimularea perineal local se face prin: relaxri complete ale musculaturii pelvine, contracii
rapide cu durat de o secund, contracii meninute timp de sase secunde, urmate de relaxare
cu aceeasi
durat, exerciii de ntrerupere a jetului urinar.
Mai exist o serie de exerciii pe care kinetoterapeutul le poate realiza. Acestea se execut
prin
tuseu vaginal (se vor utiliza mnusi chirurgicale) si const din:
- punerea n tensiune a muschilor ridictori anali: se realizeaz prin apsarea n jos si n spate a
musculaturii, pn la cursa lor maxim.
- strech-reflexul este o ntindere intens a musculaturii n jos, pentru a solicita reflexul
miotatic
de ntindere. Se va obine un rspuns muscular prin contracia reflex a planseului pelvin, n
msura n
care tensioreceptorii sunt intaci.
Solicitarea reflexului rusinos intern care se realizeaz astfel: se practic o neptur cu un ac
pe

marginea anusului pentru a produce contracia musculaturii perineale. Concomitent se cere

pacientei s
contracte musculatura intravaginal.
Exerciii contra rezistenei: pacienta n poziie ginecologic pe mas, terapeutul introduce
degetele
n vagin foarte profund, deprtndu-le lateral. Contracia mpotriva rezistenei este de 6
secunde iar pauza
de 12 secunde. Se practic 3 serii de cte 20 de repetri.
Bibliografie
1. Bailliere, Tindal (1990) - Respiratory medicine, Ed. Gy R.A.L. Brevis, G. J. Gibson, D.M.
Gedeees,
2. Dizain, A.M.; Plas-Bourney, M. (1983) - Reeducation respiratoire, Bases practique et
applications therapetiques; 2eme edition, Masson; Paris
3. Gherasim, L (1995) - Medicina Intern. Vol. I, II, Editura Medical. Bucuresti,.
4. Lozinc, Isabela (2002) Elemente de patologie a aparatului respirator si recuperarea
prin
kinetoterapie. Editura Universitii din Oradea. Oradea
5. Lozinc, Isabela (2005) Recuperarea kinetoterapeutic a pacienilor de pe secia de
chirurgie
pulmonar. Editura Universitii din Oradea. Oradea
6. Mackenzie, C. F., Imle C. P., Ciesla N. (1989) - Chest physiotherapy in the intensive care
unit.
Second edition Williams & Wilkins. Baltimore-Hong Kong- London- Sydney, (p. 38-39; 5473)
7. Sbenghe, Tudor (1983) - Reeducarea medical a bolnavilor respiratori. Editura Medical,
Bucuresti
8. Zdrenghea, B., Branea, I (1995) Recuperarea bolnavilor cardiovasculari. Editura
Clusium.
Cluj-Napoca
9. West, J. B. (1991) - Respiratory physiology. The essentials. 4th. Edition Williams &
Wilkins
150
6.3. ASISTENA KINETIC N ORTO-TRAUMATOLOGIE
Obiective:
Dup parcurgerea capitolului, kinetoterapeutul s fie capabil:
s cunoasc principalele afeciuni traumatice ale aparatului locomotor si modalitile de
recuperare, inclusiv specificitatea la sportivi pe ramuri sportive;
s stabileasc pe baza diagnosticului clinic si a evalurilor funcionale obiective kinetice
att pe termen lung ct si pe termen scurt;
s stabileasc programul de recuperare astfel nct s utilizeze cele mai importante
mijloace kinetice (si nu numai) pentru a scurta perioada de recuperare si a asigura
reinseria social si profesional a pacientului.
Coninut:
6.3.1.Recuperare n traumatologie noiuni generale;
6.3.2.Recuperarea afeciunilor traumatice pe regiuni;
6.3.3.Abordarea specific a traumatismelor n activitatea sportiv si incidena lor pe ramuri
de sport.
Cuvinte cheie: traumatism, ramur sportiv, refacere , recuperare

6.3.1.Recuperare n traumatologie noiuni generale

Recuperarea medical este cea mai nou form de asisten medical aprut n a doua
jumtate a
secolului XX, fiind ntr-o continu dezvoltare. Este o activitate complex prin care se
urmreste
restabilirea ct mai deplin a capacitilor funcionale reduse sau pierdute de ctre o
persoan, dezvoltarea
mecanismelor compensatorii si de adaptare, care s-i asigure n viitor posibilitatea de
autoservire, via
activ, independen economic si social.
Dup obiectivul spre care tinde sau care poate fi atins, vorbim de:
a. Recuperarea parial, cnd se realizeaz numai reeducarea capacitii de autoservire sau
reeducarea parial a capacitii de munc;
b. Recuperarea total, cnd se realizeaz recstigarea total a capacitii de munc sau
rencadrarea persoanei n activitate profesional cu program normal.
n traumatologie recuperarea medical prin fizioterapie si kinetoterapie- terapie prin miscare,
reprezint problema principal de abordat si ncepe imediat dup tratamentul ortopedic sau
chirurgical.
n etiologia traumatismelor se ntlnesc: factori mecanici (traumatisme mecanice), factori fizici
(traumatisme fizice), factori chimici (traumatisme chimice), factori biologici (traumatisme
biologice).
Factorii mecanici (cderi, lovituri, loviri) produc traumatisme prin obiecte ascuite sau
tioase
(cuie, srme, cuite, fragmente de sticl, de lemn, obiecte contondente de diverse forme
geometrice,
pietre, bte, bare, scaune, piese grele, hiperpresiune). Obiectele ascuite si cele tioase produc
plgi prin
nepare, tiere, iar obiectele contondente produc contuzii, striviri, fracturi, chiar amputaii
traumatice etc.
Factorii fizici produc leziuni traumatice diverse, bine codificate n raport cu factorul
incriminat:
arsuri (cldur, electricitate, raze solare, radiaii), degerturi (frig, zpad etc.), electrocutare,
iradiere
(diferite forme de radiaii).
Factorii chimici produc leziuni traumatice numite coroziuni prin aciunea unor acizi si baze
de
diferite concentraii, sub forma unor alimente si medicamente.
Factorii biologici produc leziuni traumatice prin nepturi, plgi prin nepare, muscare,
strivire si
leziuni produse de diferite bacterii si ciuperci etc.
n funcie de integritatea esuturilor, traumatismele se clasific n: nchise si deschise.
151
Cele nchise au ca si caracteristic pstrarea integritii tegumentului: contuzie, ruptur,
entors,
fractur nchis, luxaie si cele combinate prin triade si pentade traumatice.
Cele deschise sunt caracterizate prin ntreruperea sub o form sau alta a integritii
tegumentului:
plag deschis, contuzie deschis, fractur deschis, luxaie deschis.

Examenul clinic al traumatismului are n vedere urmtoarele elemente: localizare; form;

dimensiune; direcie; aspectul privind culoarea, relieful, profunzimea; prezena si tipul
hemoragiei;
prezena eventualilor corpi strini; alte particulariti specifice n raport cu felul
traumatismului.
Organismul rspunde la aciunea agentului traumatic prin manifestri locale si generale n
care este
implicat n primul rnd sistemul nervos. Manifestarea general cea mai important este socul
traumatic
de o anumit intensitate. Pe plan local, prin acelasi mecanism reflex se produc primele
modificri
neurovasculare: o zon de vasoconstricie la periferia zonei traumatizate la delimitarea zonei
de necroz si
n afara acesteia o zon de vasodilataie, care nlesneste resorbia si eliminarea esuturilor
necrozate si a
eventualilor corpi strini.
n general, manifestarea local comun este necroza tisular, care este rezultatul aciunii
directe a
agentului traumatic asupra celulelor, pe de o parte, si rezultatul ischemiei tisulare prin
distrugerea
capilarelor intercelulare, pe de alt parte. Necroza tisular este urmat de hiperemie local,
edem, exudat
si infiltrat celular.
Leziunile histologice posttraumatice variaz n raport cu structura oricrui esut: tegument,
esut
subcutanat, muschi si tendoane, vase sanguine si limfatice, nervi, articulaii si oase.
Modificrile locale dup traumatism parcurg trei etape succesive:
etapa nti se elimin esuturile necrozate;
etapa a doua se formeaz esuturi de granulaie;
etapa a treia are loc vindecarea, cicatricizarea si epidermizarea plgii.
6.3.2. Recuperarea afeciunilor traumatice pe regiuni
Pentru o anumit sistematizare a acestui material, vom realiza o schem general de abordare
n
care vom lua n considerare principalele tipuri lezionale pe regiuni (n funcie de frecvena
apariiei lor);
obiectivele generale de recuperare, a regiunii respective (netratnd obiectivele de scurt durat
sau cele
specifice unui anumit tip de leziune); mijloacele kinetoterapeutice si fizioterapeutice utilizate
n
recuperare, precum si alte precizri necesare pentru o nelegere ct mai exact a celor expuse.
Umrul posttraumatic prezint anumite particulariti de recuperare, datorit faptului c
este
cea mai mobil articulaie si n acelasi timp trebuie s prezinte si un anumit grad de stabilitate
pentru a
permite segmentelor distale s fie poziionate n anumite direcii necesare activitilor
desfsurate n
cursul zilei.

Principalele leziuni traumatice ntlnite la nivelul umrului sunt: contuziile; luxaiile;

fracturile;
plgile tiate sau nepate; arsurile.
Sechelaritatea posttraumatic afecteaz aproape identic umrul ca si periartrita
scapulohumeral
(PSH) si ca urmare putem spune c la nivelul umrului posttraumatic avem cele cinci forme
clinico
anatomo funcionale bine determinate:
Umr dureros posttraumatic simplu;
Umr dureros posttraumatic blocat;
Umr mixt;
Umr pseudoparalitic;
Umr inflamat posttraumatic acut.
Obiectivele si mijloacele kinetice vor fi orientate dup particularitile formelor clinice de
mai
sus dar avnd ca si linii comune urmtoarele: 1. Ameliorarea durerii prin: posturri si
poziionri nc din
perioada de imobilizare; folosirea gimnasticii vasculare Phlchen si Mberg a Terapi
Mastersului ,
masajul usor de tip efleuraj; termoterapie cald si rece ; 2. Meninerea funciei centurii
scapulare prin:
152
controlul staticii si dinamicii gtului, umerilor, toracelui, coloanei cervicale si cervico
dorsale;
executarea de miscri globale a segmentului scapulo toracic; prevenirea atitudinilor
deficiente
secundare (cifotice si scoliotice) dup afeciunile traumatice; tonizarea prin contracii
izometrice a
musculaturii cervico scapulo humerale n situaiile permise; 3. Recuperarea mobilitii
articulare prin:
iniierea miscrilor pentru asuplizarea muscular (activ asistat, activ, utilizarea tehnicilor FNP
si
diagonalele din metoda H. Kabat, pentru promovarea mobilitii la unghiuri maxime posibile
si n toate
axele si planurile permise. Fr miscri pasive mai ales n cazul luxaiilor, fracturilor de
clavicul si fr
miscri cu contrarezisten, fr tehnici de decoaptare si traciuni axiale n cazul fracturilor
sau dup
subluxaii si luxaii. Se va folosi telescoparea si a metoda Klapp pentru o mai bun exersare
n lan
cinematic nchis ); 4. Rearmonizarea mecanic a umrului privind att mobilitatea, ct si
stabilitatea prin:
corectarea si prevenirea dezaxrii capului humeral realizat prin anumite posturi, decoaptri,
tehnica
Codmann, ntinderi musculare - stretchingul prelungit; pstrarea echilibrului ideal ntre grupele
musculare agonist antagonist si anume deltoidul, coracobrahialul, bicepsul , trapezul pe de o
parte, si

supraspinos, subscapular si subspinos pe de alt parte; 5. Recuperarea mobilitii controlate a

umrului la
unghiuri funcionale si treptat pe ntreaga amplitudine.
Cotul posttraumatic - traumatismele cotului pot determina ca tip de leziuni: contuzii, plgi,
scalpuri, arsuri; entorse; luxaii; fracturi; leziuni de nervi si vase.
Aceste leziuni las o larg varietate de sechele, care pot fi sistematizate astfel:
a. Sechele mai ales de tip mecanic articular, determinnd limitarea, mai mult sau mai puin
grav a
miscrilor cotului prin: organizare colagenic ntre planurile de miscare si alunecare; retracii
musculotendocapsulare; fragment osos intraarticular; calus vicios; osteom periarticular. Exist
posibilitatea, desi mai rar, ca depunerile calcare s se produc n grosimea capsulei articulare,
blocnduse
miscarea: artrit posttraumatic si cicatrice retractil.
b. Mai puin frecvent, pot exista deviaii axiale (cubitus varus si cubitus valgus), retracii
ischemice ale flexorilor, cot balant.
c. Muschii efectori ai miscrii cotului pot rmne deficitari prin: atrofia de imobilizare; ruptura
tendinomuscular; miozitele calcare.
d. Paraliziile nervilor periferici ai membrelor superioare sunt destul de frecvente si trebuie
cutate
ntotdeauna;
e. Ischemia structurilor antebraului, ce duce la retracia Volkman sau necroze;
n perioada de imobilizare a cotului programele kinetice de recuperare ncep prin utilizarea
unor
mijloace fizioterapeutice si kinetoterapeutice avnd urmtoarele obiective si mijloace :
1.Meninerea troficitii esuturilor prin.: aplicarea undelor electromagnetice de nalt
frecven, a
fototerapiei , a luminii polarizate ( Bioptron), pentru grbirea consolodrii fracturii, cicatrizrii
plgilor,
pentru cresterea circulaiei si a resorbiei hematoamelor, la nceput n aplicaii zilnice, apoi
de dou, trei
ori pe sptmn; masajul minii si a antebraului; angiomat; posturarea antidecliv si
gimnastica Mberg
n scopul ndeprtrii edemului;
2. Meninerea mobilitii articulaiilor neafectate, att a celor distale, ct si a umrului prin
exerciii kinetice active n toate planurile.
Durata imobilizrii cotului este variabil n funcie de tipul lezional, cu ct aceasta este mai de
durat, cu att problemele de recuperare sunt mai anevoioase si greu de realizat.
Principalele obiective si mijloace dup imobilizare sunt: 1.Combaterea durerii reprezentnd la
cot
un obiectiv primordial, deoarece cotul este o articulaie ce dezvolt foarte usor redori strnse,
muli
pacieni pierzndu-si mobilitatea mai ales dup degipsare. n aceast perioad, mijloacele de
combatere a
durerii sunt mai ales medicaia si terapia fizical antialgic; 2.Combaterea inflamaiei si a
tulburrilor
circulatorii foarte frecvente prin: repaus si postur articular relaxant; folosirea Terapii
Mastersului, a

balansrilor Polchen, a gimnasticii Mberg, a aplicaiilor de termoterapie reci(crioterapie),

care determin
o hiperemie activ, scade viteza de conducere pe nerv, scade activitatea receptorilor cutanai,
scade
spasmul muscular (compresa cu ap rece, compresa cu ghea, masajul cu ghea, de 2 3
ori pe zi);
153
3.Recstigarea forei si mobilitii articulare simultane se realizeaz prin:tehnicile FNP (CR,
hold
relax, IR, ILO,RR,) miscri autopasive cu ajutorul scripeilor,Terapii Masters, acestea fiind de
altfel
singurele miscri pasive permise deoarece celelalte tipuri de mobilizri pasive pot determina
mici rupturi
ale esutului periarticular cu formare de hematoame si implicit cu depuneri calcare ducnd n
final la o
reducere drastic a mobilitii cotului putndu-se merge pn la anchiloz;
Se recomand cu prioritate miscri active, att n ap (hidrobalneokinetoterapia) ct si pe uscat,
exerciii de facilitare neuroproprioceptiv; cldur local (n momentul n care nu avem
inflamaie);
ultrasunet la nivelul tendonului si a jonciunii tendinomusculare; masajul pe inseria
tendoanelor efectuat
profund; terapia ocupaional la placa canadian etc.
Mna posttraumatic Mna reprezint sediul frecvent al multor traumatisme, recuperarea
sa
implicnd probleme deosebite din mai multe puncte de vedere n primul rnd mna este
implicat n
marea majoritate a activitilor pe care le desfsurm zilnic si ca atare e indispensabil; n al
doilea rnd
este organul prehensiunii si a celei mai importante sensibiliti discriminative, al
personalitii umane, a
expresivitii si a profesionalitii celei mai elaborate; n al treilea si nu n ultimul rnd mna
suport greu
imobilizarea chiar de scurt durat, redorile si retracturile devenind ulterior foarte greu
reductibile.
Principalele leziuni ntlnite la nivelul minii sunt: luxaiile si fracturile, leziunile de tendon,
paraliziile nervilor periferici, mna rigid; amputaiile.
Obiectivele majore ale recuperrii sechelelor posttraumatice ale minii sunt: 1.Combaterea
durerii si a procesului inflamator, prin mijloace kinetice si fizicale; 2.Prevenirea si corectarea
diformitilor si a deviaiilor n cazul afectrii nervilor periferici; 3.Recstigarea amplitudinii
de miscare
si cresterea forei musculaturii afectate cu meninerea forei musculaturii neafectate;
4.Ameliorarea
circulaiei si troficitii locale; 5.Reeducarea funciei senzitive; 6.Refacerea abilitii
miscrilor;
7.Reeducarea funcional a prehensiunii.
n ceea ce priveste kinetoterapia acestui segment de membru superior, aceasta se poate realiza
prin:
a. tehnici anakinetice de posturarea care au valoare deosebit, la fel ca si mobilizrile de tip

Maigne, motiv pentru care kinetoterapeutul trebuie s le acorde toat atenia. Principalele
tipuri de posturi
utilizate pentru recuperarea minii sunt: posturile antideclive realizate liber de ctre pacient sau
cu
ajutorul unor esarfe sau dispozitive speciale, posturile seriate n atele utilizate pentru
meninerea unei
poziii funcionale cstigate sau pentru corectarea unei diformiti sau deviaii, posturile de
repaus,
utilizate mai ales pe timpul nopii, posturi de prevenire a deviaiilor, utilizate n cadrul
recuperrii
paraliziilor de nervi periferici si orteze de diferite tipuri;
b. Manipulrile: sunt utilizate n sechelele posttraumatice de la nivelul pumnului acestea fiind
mobilizarea radiocarpian, flexia radiocarpian si extensia radiocarpian. Miscrile pasive sunt
ntotdeauna precedate de masaj si cldur. Amplitudinea miscrilor creste progresiv n timpul
unei
sedine, atingnd ntotdeauna maximul posibil, moment n care se transform practic n
ntinderi;
c. Mobilizrile pasivo active: fac trecerea spre mobilizrile active, active cu rezisten si se
utilizeaz cnd fora muscular are valori ntre 2 si 3, neputnd asigura miscarea pe ntreaga
amplitudine;
d. Mobilizrile active: reprezint baza recuperrii minii, realizndu-se n toate articulaiile
(pumnului, minii, degetelor si policelui ), pe toate direciile posibile, att analitic, ct mai
ales global.
Folosim n special: exerciiile activ libere la placa canadian si cu rezisten; exerciii de
facilitare
neuroproprioceptiv; terapia ocupaional.
Fizioterapia adjuvant pregteste fiecare program kinetic prin (masajul, termoterapia cald sau
rece, fototerapia Bioptron, , stimulrile electrice, electroterapia, acupunctura etc.).
Soldul posttraumatic n ultimul timp, la nivelul soldului se dezvolt o nou categorie de
leziuni traumatice si anume soldul operat. Cresterea vertiginoas a numrului de intervenii
ortopedo
chirurgicale a fcut ca dup fracturi s aib cea mai mare inciden. ns oricare ar fi sechela
posttraumatic, ea se exprim clinic prin urmtorele semne clinice capitale: durere; deficit de
stabilitate;
deficit de mobilitate, deficit de locomoie.
154
Acestea reprezint de altfel si obiectivele recuperrii soldului posttraumatic, n ordinea
enumerat:
1.Combaterea durerii: este obligatorie, deoarece face imposibil ortostatismul si mersul, alturi
de
care poate duce la instalarea unor poziii vicioase, n special coxa flexa dar si atitudini
scolioze si
implicit afectarea mai mult sau mai puin a coloanei vertebrale. La nivelul soldului, durerea
poate avea
origini multiple, de la os (prin hiperemia de staz), articulaie (prin cresterea presiunii
intraarticulare) si
pn la afectri periarticulare prin tensiunea edemului posttraumatic si a hematoamelor
musculare sau

prin lezarea periostului, etc.

Putem interveni pentru a combate durerea prin: medicaie antiinflamatorie, antalgic si
sedativ;
infiltraii periarticulare; electroterapie antalgic (diadinamici, Trabert, medie frecven, joas
frecven);
masaj dup termoterapie (parafin, solux, Bioptron,); kinetoterapie iniial fr ncrcare cu
repaus la pat,
gimnastica Brger, traciuni n ax continue sau discontinue pentru a scdea presiunea
intraarticular.
Pentru a combate edemul ne folosim de posturi antideclive, mobilizri active ale piciorului si
genunchiului si pasive ale soldului, cureni excitomotori, masaj, ciorapi si mansete
pneumatice pentru
gamb si coaps;
2.Stabilitatea membrului inferior, este asigurat de factori ososi, factori ligamentari (n special
ligamentul iliofemural) si factori musculari care asigur att stabilitatea pasiv (mai ales
posterioar), ct
si pe cea dinamic din timpul mersului sau alergatului. Recstigarea stabilitii soldului se
face prin:
tehnici anakinetice si tehnici FNP folosiind : posturi libere (pentru combaterea flexumului, a
derotaiei
externe, etc.), posturi fixate (montaje cu scripei sau contragreuti, atele schimbate
progresiv);
manipulrile mai ales prin traciune; mobilizrile active; diagonalele H. Kabat si miscrile
pasive prin
suspensoterapie sau Terapie Masters etc., corectarea poziiei trunchiului si bazinului
(tonifierea
musculaturii abdominale si paravertebrale); cresterea forei musculaturii pelvitrohanterienilor,
a fesierului
mijlociu si a cvadricepsului;
3.Mobilitatea soldului este important de cstigat mai ales pe unghiurile funcionale minime
(52
pe miscrile de flexie extensie, 12 pentru abducie adducie si 14 pe rotaie intern
rotaie
extern). Limitarea mobilitii soldului poate fi dat de factori irreductibili (pensare articular,
calus
vicios, imperfeciuni de congruen articular, etc.) sau reductibili (contracturi musculare,
retractur
limitat capsular, edem organizat ntre palnurile de alunecare, etc.).
n ceea ce privesc mijloacele pentru recuperarea mobilitii soldului, acestea trebuie
utilizate
nc din perioada de imobilizare si constau n: posturarea membrului afectat pentru a evita
instalarea
atitudinilor vicioase si pentru a facilita circulaia de ntoarcere; posturarea alternant a
trunchiului pentru
a asigura drenajul bronsic, a evita apariia escarelor; masajul general si al membrului afectat
pentru
activare circulatorie, decontracturare, sedare , etc.; meninerea troficitii si forei
musculaturii soldului si

coapsei prin contracii izometrice, cureni excitomotori, masaj.

Dup perioada de imobilizare se recurge la mobilizri pasive prin suspensoterapie, activo
pasive,
hidrokinetoterapie, mobilizri active libere pe toate direciile de miscare, exerciii de
facilitare, exerciii
de pedalaj, terapie ocupaional.
4.Reeducarea mersului este bine s se fac n bazine iniial cu scderea nivelului apei treptat si
trecerea la variante de mers cu diferite aparate ajuttoare finaliznd cu mers liber la nceput cu
spatele si
lateral pentru evitarea schiopatrii si urcat - cobort scri.
Genunchiul posttraumatic la nivelul acestei structuri anatomice pot fi ntlnite toate
tipurile de
traumatisme cum ar fi:
Leziuni ale prilor moi: tegumente si esut celular subcutanat (contuzii, plgi, arsuri),
ligamentele si tendon, muschi ( ntinderi, rupturi, secionri, dezinserii), vase si nervi
(rupturi,
secionri);
Leziuni osoase ale epifizelor (tibiale, femurale, peroniere) si rotulei;
155
Leziuni articulare (plgi articulare nchise sau deschise, rupturi ligamentare, entorse,
luxaii, leziuni meniscale).
Prin poziia sa de articulaie intermediar la nivelul membrului inferior, are rol dublu n mers
si
anume de a asigura statica printr-o mare stabilitate n timpul sprijinului pe de o parte si de a
asigura
elevaia piciorului pentru orientarea acestuia n funcie de denivelrile terenului n momentul
de balans pe
de alt parte.
Genunchiul are ca si particularitate prezena meniscurilor cu scopul stabilirii congruenei
articulare ntre femur si oasele gambei. Tocmai datorit acestei particulariti vom descrie n
cteva
cuvinte modul de diagnosticare a leziunilor de menisc( testele din fisa Zoli):
- ruptura meniscului intern - debutul fenomenelor se face prin apariia unui blocaj articular
tipic,
n poziie de flexie, urmnd unei miscri bruste de rotaie a gambei - cu durere vie si
senzaie de
trosnitur. De obicei blocajul este reductibil, spontan, alte ori el rmne n poziia de flexie.
Alteori este
prezent doar o hidartroz si durere la nivelul interliniei articulare interne. Cercetarea atent a
unor semne
poate evidenia nu numai ruptura de menisc dar si sediul ei, fie pe cornul anterior al
meniscului, fie pe
cornul posterior;
- ruptura meniscului extern - ntmpin mai multe greuti de diagnostic clinic deoarece
prezint
numeroase variaii morfologice. Accidentul iniial lipseste de cele mai multe ori, blocajele
sunt mai rare,

incomplete si mai dese n extensie dect n flexie. Durerea este localizat de obicei n exterior
da nu este
exclus s fie si n zona intern. De asemenea si n aceast situaie exist si o serie de semne
care
localizeaz leziunea fie la nivelul cornului anterior al meniscului, fie leziunea cornului
posterior al lui.
Principalele obiective de atins n recuperarea genunchiului sunt: 1. combaterea durerii si a
procesului inflamator; 2. prevenirea si combaterea tulburrilor vasculare si a circulaiei; 3.
prevenirea si
combaterea poziiilor vicioase, realinierea articular; 4. ameliorarea tonusului muscular; 5.
recuperarea
forei musculare si a stabilitii articulare; 6. asuplizarea esuturilor moi si mobilitii
articulare;
7.recstigarea stabilitii bipodale si unipodale si siguranei n mers; 8. respectarea regulii de
igien ale
genunchiului.
Mijloacele care se utilizeaz pentru atingerea acestor obiective, pot fi sistematizate astfel:
Pentru combaterea durerii si a procesului inflamator:
repaus articular se obine n poziia de decubit dorsal genunchiul flectat usor (25- 35)
susinut de o pern. n aceast poziie capsula articular si ligamentele sunt relaxate, iar
presiunea
intraarticular scade;
medicaie antialgic si antiinflamatorie: se poate administra local prin infiltraii intra si
periarticulare, unguente, comprese;
fizioterapie prin formele de termoterapie rece (crioterapia): masaj cu ghea; comprese cu
ghea; Termoterapia: cu efect sedativ, spasmolitic; aplicare local, sub form de cataplasme
cu parafin
de 40C timp de 20 minute; aplicare general sub form de bi la temperatura de 37C.
Fizioterapia prin
procede de electroterapie vor fii: cureni galvanici se pot aplica longitudinal sau transversal;
TENS
utilizeaz cureni cu impulsuri dreptunghiulare de joase frecven cu parametri reglabili
efect antialgic;
cureni Trbert cureni de joas frecven (150 Hz) cu efect analgetic si hiperemiant;
cureni
diadinamici: cu efecte analgetice, hiperemiante, dinamogene, cu mai multe forme: MF, DF, PS,
PL, RS,
care se aplic latero- lateral la nivelul genunchiului; curenii interfereniali cu efecte:
decontracturant,
analgetic, vasculotrofic, hiperemiant, resorbtiv; ultrasunete cu efect caloric profund,
micromasaj tisular;
magnetodiaflux: - cmpuri magnetice de joas frecven n administrare continu sau
ntrerupt, ritmic
sau aritmic.
hidrokinetoterapia n van trefl, bazine pentru efectul analgetic, vasodilatator, relaxant
prin cresterea aportului de snge n musculatur; pentru reluarea mersului prin descrcarea
greutii

corpului datorit efectului hidrostatic si anivelului apei n care se realizeaz; creste elasticitatea
esuturilor
moi.
156
masajul: prin frmntare se obine ameliorarea circulaiei sngelui, creste elasticitatea
ligamentelor si a muschilor; tapotamentul , cernutul, rulatul, vibraia ajut la reducerea
edemului.
Pentru realizarea stabilitii membrului inferior:
-stabilitatea pasiva: tehnicile FNP si exerciii de tonizare si crestere de for a musculaturii
stabilizatoare a genunchiului ( a celorpatru faete; traciuni blnde sau telescopri repetate
pentru
cresterea rezistenei ligamentelor; respectarea regulilor de igien a genunchiului, scderea
greutii
corporale, evitarea mersului pe teren cu denivelri, folosirea bastonului n timpul mersului, s
nu se
pstreze o poziie ce flexia puternic a genunchiului;
- stabilitatea activare: exerciii de crestere a forei tuturor muschilor ce particip la
stabilizarea
genunchiului prin: ex. izometrice, izotonice, exerciii cu rezisten, DAPRE, tonizarea
ischiogambierilor
prin: exerciii izometrice, exerciii cu rezisten; tonizarea tricepsului sural prin: exerciii
izometrice,
exerciii cu rezisten; tonizarea tensorului fasciei lata: exerciii cu rezisten, din decubit
heterolateral;
exerciii pe suport oscilant.
Pentru creserea amplitudinii articulare AM. (mobilitate): cu aparatele Kineteck dup inervenii
chirurgicale, mobilizri ale rotulei n sens longitudinal si transversal; exerciii pasive active
si active
ajutate; tipurile de stretching adecvat cazului; exerciii active; exerciii gestice: psit peste
obstacole,
urcat- cobort trepte.
Pentru antrenarea forei: exerciii active, active cu rezisten, izometrice din diferite
poziii;
exerciii cu ajutorul scripeilor ; exerciii cu benzi elastice; exerciii active asistate,
exerciii rezistiveDAPRE, etc.
Piciorul posttraumatic Desi n cele mai multe din articulaiile sale miscrile sunt foarte
reduse,
n totalitatea sa, piciorul, se poate misca n toate sensurile, lucru important, innd cont si de
faptul c
principalul su rol este de a putea asigura mersul pe orice teren n condiiile n care acest
complex
articular susine ntreaga greutate corporal.
Tipurile lezionale ale traumatismelor piciorului sunt cele obisnuite: plgi, contuzii, entorse,
luxaii, fracturi, care pot interesa toate structurile anatomice: piele, ligamente, muschi,
tendoane,
articulaii, os, vase si nervi.
Programele hidrokinetoterapie si kinetoterapie pot fi orientate spre urmtoarele obiective

specifice: 1. Combaterea durerii; 2. Cresterea forei musculaturii peroniere; 3. Echilibrare

funcional si
corectarea lungimilor musculare; 4. Prevenirea dar si tratarea dezechilibrelor musculare
agonistantagonist
prin tehnica binecunoscut de ntindere muscular stretching efectuat pe muscualtura
flexoare extensoare, dar si pe inversori-eversori; 5. Corectarea mersului; 6. Corectarea
plasamentului
centrului de greutate; 7. Scderea solicitrii gleznei.
Programele de kinetoterapie si hidrokinetoterapie n traumatismele piciorului, gleznei se
stabilesc n funcie de diagnostic si severitatea acestuia.
Tratamentul va fi funcional si va ncepe cu anakinezia, cu o scurt perioad de protecie
articular
si astfel si ligamentar, tendinoas, muscular. Imobilizarea n diferite aparate de contenie
realizeaz o
securitate a pacientului prin stabilizarea articiulaiei gleznei si scderea solicitrii mecanice,
avnd prin
acesta valene antialgice, antiinflamatorii. ns lipsa de miscare de solicitare neuromuscular
favorizezaz
formare aderenelor, a stiffnesului, redorii articulare, contracturii musculare si atrofiei
muscular.
Mijloacele sunt: tehnici si metode pentru cresere a forei si amplitudinii de miscare specific
grupelor si lanurilor musculare afectate si o remobilizare articular prin tehnicile F.N.P ,
manipulrile
Maigne, n final exerciii de ncrcare progresiv activ si contra rezistena minii
kinetoterapeutului sau
cu diferite aparate moderne.
Terapia postural zilnic, de mai multe ori aplicnd tehnica prin gimnastica Brger si programe
de hidro si hidrokinetoterapie ca: baia Whirpool, cea ascendent si descendent.
Tehnicile de crestere a forei vor finaliza tratamentul prin exerciiile izometrice si izotonice,
izokinetice la si cu diferite aparate modern pentru cresterea forei musculaturii extensoare si a
dorsiflexiei treptat.
157
Sunt recomandate stimularile proprioceptive de tip Freeman.
notul terapeutic si mersul n ap n special cu spatele si lateral (pentru combaterea
schioptrii)
dup aceea reluarea mersului nainte, mers pe vrfuri si clci, urcat - cobort plan nclinat,
biciclet
ergometric cu ncrctur bine dozat, reluarea alergatului pe teren mai sigur dar nu prea tare
sau prea
moale, sau denivelat. La nceput dozajul poate fi de 3-5 minute si creste treptat pn la 20 30
de
minute.
6.3.3. Abordarea specific a traumatismelor n activitatea sportiv si incidena lor pe
ramuri
de sport
Recuperarea kinetic a sportivului se realizeaz identic cu cea din traumatologia omului de
rnd,

doar c se ine cont de capacitatea crescut de efort a organismului acestuia si necesitatea

revenirii n
activitatea competiional . Ca atare recuperarea kinetic implic volum, intensitate,
complexitate mai
mare a mijloacelor utilizate si bineneles personalizarea programelor kinetice. Personalizarea
programelor va ine cont si de particularitile traumatismului, a efortului n diferite ramuri
de sport.
Patologia traumatic la sportivi poate fi sistematizat, dup V. Iliescu, N. Stnescu si I.
Drgan,
astfel:
leziuni hiperfuncionale sunt modificri de ordin enzimatic biochimic si histochimic,
localizate la nivelul unor formaii anatomice, elementul traumatic neexistnd
leziuni microtraumatice (distrofice) sunt traumatisme de intensitate minor, dar
permanent repetate n cadrul unor miscri monotipe specifice probei sportive, produc
modificri de tip
distrofic, putnd genera astfel substratul microscopic al unor leziuni macrotraumatice
secundare (miozite,
mioentezite, tendinite, tenosinovite, sinovite, bursite, periostite, epifizite, apofizite, capsulite,
periartrite).
leziunile macrotraumatice sunt leziuni traumatice pure acute si cronice, consecin
direct a microtraumatismelor repetate, pe de o parte, cronicizarea celor acute (insuficient,
superficial si
necalificat tratate, refacere incorect, reluare prematur a activitii sportive), pe de alt parte,
instalarea
brusc si precis, ntr-un anumit moment al probei sau antrenamentului agentului traumatic
intern sau
extern. Acestea pot fi axiale, interesnd capul (craniocerebrale), trunchiul (toracice,
abdominale,
dorsolombare) sau radiare, interesnd membrele si centurile.
Cauzele care produc accidentele prin traumatisme ale aparatului locomotor cuprind dou grupe
etiologice principale:extrinseci care fac parte din cadrul traumatologiei pure si intrinseci
n care sunt
nglobate leziunile specifice din sport ce nu necesit nici o intervenie din exterior.
Factorii extrinseci sunt:
A. Erorile programului de antrenament: oboseal treptat acumulat, refacerea spontan si
dirijat
neadecvat folosit, intensiti si dozaj eronat, repetiii prea frecvente, teren de alergare
neadecvat
tehnic de lucru deficitar, nclzire insuficient, depsirea greutii corporale normale,
carene
alimentare, reluarea activitii sportive intrarea n competiii nainte de vindecarea
complet, scderea
reflexelor musculare prin doping, existena unor leziuni anterioare netratate control si
autocontrol
medical insuficient, rezistena general sczut prin lips de antrenament; condiiile
ambientului si
condiii variate de mediu; echipamentul sportiv; via nesportiv.

Factorii intrinseci sunt:dezanilierea segmentelor care produc modificri de static ale

aparatului
locomotor: deviaii de genunchi, de coxofemural, de cot, de picior, bazin, coloan vertebral,
laxitate
articular, dezechilibre musculare prin cresterea sau scderea exagerat a forei unor lanuri
musculare,
picior plat, abdomen aton, amiotrofiile, limitri ale amplitudinii de miscare articulare
(mobilitii
articulare) care pot fi cu mult sub sau peste limitele normale: laxitatea articular congenital,
artrite,
artroze, inegaliti n dezvoltarea armonioas fizic asociate cu inegaliti de membre si
alte segmente
ale corpului; tehnici sportive eronat nsusite, deprinderi si automatisme motrice gresit
aplicate.
Sporturile si n special ramurile sportive pot fi grupate n trei categorii, dup aspectul de
periculozitate:
158
- nepericuloase care nu produc accidente, leziuni nsemnate sau afeciunile se ncadreaz n
categoria celor foarte usoare si usoare (de exemplu, navo- si aeromodelism, sah, popice, not,
tras cu arcul
etc.);
- puin periculoase cele care determin traumatism sau accidente ce duc la pierderi
temporare ale
capacitii psihomotrice si fizice a sportivului (de exemplu, tenis de mas, badminton, volei,
patinaj,
atletism, tenis de cmp, iahting etc.);
- periculoase sau foarte periculoase cele cu posibilitate de a produce accidente si traumatisme
de
o gravitate medie, grav chiar invalidant, cu ntreruperea chiar a activitii sportive (cum
sunt, ciclismul,
bobul, schiul, automobilismul motociclismul, rugbi, haltere, parasutism, hochei, box, kickbox
etc.).
Obiectivul principal se ndreapt spre urmtorul scop : s faciliteze vindecarea printr-un
tratamnet complex si activ, constientizat prin: 1. pstrarea integritii funcionale la valori
normale a
prilor neafectate (sntoase) dup traumatism si dup eventualele intervenii ortopedicochirurgicale;
2.facilitarea regenerrii esuturilor afectate de traumatism (osos, muscular, cutanat,
ligamentar, tendinos,
capsular, vascular etc); 3.rentoarcerea la funcionarea global a corpului, a membrelor
afectate;
4.renceperea antrenamentelor si competiiilor pe baza urmtoarelor criterii:s revin cu seria
comlet de
miscri dup leziunile vertebrele cervicale si lombare, respectiv 80% din seria de miscri n
leziunile
membrelor; fora muscular de cel puin 80% din fora muscular a membrului opus
sntos, absena

proceselor inflamaorii, a durerii fr consum de medicamente antialgice si antiinflamatoare; s

nu
prezinte instabilitate articular; abilitatea de a alerga fr dureri si ciclic; examen neurologic
normal;
Sportivul trebuie s cunoasc noiuni privind rolul si importana nclzirii, adaptrii la efort,
despre programului de stretching pentru flexibilitate, relaxare si amplitudine de miscare,
formele de
refacere spontan si dirijat, folosirea personal a crioterapiei, a ortezelor si bandajelor, a
kineziotapingului. El este constient s informeze despre orice accentuare a durerilor,
inflamaiei, apariia
contracturilor musculare, sau a eventualelor recidive, leziuni sau disfuncii. Are program
obligatoriu de
kinetoterapie, sau fitness pentru revenirea progresiv la forma anterioar.
Pentru obinerea acestor obiective, are de realizat urmtoarele sarcini :Teoria tratamentului
activ
- funcional complex
Esena tratamentului activ complex si funcional se foloseste de argumente, c regenerarea
de
esut are la baz excitaia proprie, specific, funcional adic:
Muschi ====================== contracia
Os ========================= ncrcarea, apsarea, telescoparea
Ligamente, tendoane ============ tensionarea
Meniscuri, discuri ============== presiunea
Acestea sunt denumii excitani, stimuleni specifici de regenerare. Stimulii exogeni si
endogeni,
activi duc la aceea complexitate a tratamentului care trebuie bine planificat, neleas apoi
implementat
cu dozaj n team work.
Norma sau regula Arndt-Schutz privind folosirea, aplicare stimulilor, excitani pentru
tratamentul activ funcional este cel mai acceptat n lumea mondial a recuperrii.
Excitant sub limit de prag (mic)================= nici un rezultat;
Excitant mic (la limit de prag)================== rezultate minore;
Excitant mediu ( 75%=========================rezultat optim;
Excitant cu mult peste prag(foarte mare)============rezultate duntoare.
Abordarea pe ramuri sportive a traumatismelor.
Atletismul cu probele sportive ca: marsul, alergrile, sriturile, aruncrile si probele combinate
si
maratonul domin prin afeciunile musculare, ligamentare, tendinoase, a fasciilor si
aponevrozelor
(entezite, miozite, bursite, sinovite, tendinite, rupturi musculare si tendinoase), uzura articular
(cotul
159
arunctorului de suli, epicondilit tip atletic), chiar fracturile de stress, finaliznduse cu
artroze cronice
reumatismale. La atlei predomin o afeciune comun mai multor ramuri si probe sportive:
acesta fiind
durerea piciorului cauzat de o reacie inflamatorie a aponevrozei plantare. Durerea plantar se
poate

dezvolta prin afectri variate, avnd o etiologie si o topografie relativ bine clasificat de
specialisti.
Recuperarea si kinetoterapia este specific traumatismelor pe regiuni .
Baschet : avem cu predominan traumatisme de contact si toat gama de traumatisme a
prilor
moi, n special al aparatului propulsor, reprezentat de lab, calcaneu, tricepsul sural, tendonul
achilian si
genunchiul.
Boxul comport un bilan traumatic extrem de bogat. Se descriu leziuni ale extremitii
cefalice,
cap, barb, pomei, nas, trunchi, fracturi ale oaselor nazale, a cartilajului septal, cartilajelor
aripilor
nasului. Toate acestea duc la formarea nasului n sa. Traumatismele repetate pe maseter pot
provoca
trimus si pareza faciale, nevralgii. Membrele superioare sufer diferite afeciuni ca: (entorse,
luxaii,
fractura tip Benett la falange, fracturi a primului metacarpian, fractura de scafoid, decolri ale
metacarpienelor, entorse de pumn, etc.).
Canotaj, kaiac - canoe, schiff etc. Se remarc n special traumatismele la nivelul spatelui
adic a
coloanei vertebrale sub form de lombalgii, discopatii, sindroame miofaciale , radiculopatii,
hernie de
disc. Alte forme de leziuni se formeaz la nivelul plmilor - hiperkeratozice palmare, datorate
iritrii
mecanice prelungite prin contactul palmar cu rama. Manifestri artrozice la nivelul articulaiei
scapulohumerale, cot, pumn, genunchi.
Ciclismul este unul din sporturile foarte periculoase, competiiile se desfsoar att n sli, pe
sosele, n circuit, cross, montenbaick etc. Cele mai specifice, sunt cderile si urmrile acestora:
luxaii,
fracturi ale claviculei , ale membrelor superioare si chiar inferioare, eroziuni din zona perineal
si a
tenosinovitelor de gamb, traumatismele craniocerebrale care duc si la deces. Traumatismele
vertebromedulare
sunt la fel de maxim gravitate n special la nivel coloanei cervicale si duc la tetraplegii .
La gimnastic se semnaleaz de la banalele leziuni musculare, tendinoase, pn la
traumatisme la
nivelul toracelui, perineale, dar si mai gravele traumatisme cranio cerebrale sau fracturi ale
coloanei
vertebrale, prin aterizri gresite, lovire de aparat, greseli n tehnic.
Fotbalul - membrul inferior este zona cea mai expus afeciunilor de diferite nivele si grade,
n
special genunchiul si glezna: entorse, luxaii, ntinderi si rupturi de ligamente si musculare.
Afeciunile
hiperfuncionale de suprasolicitare ale aparatului locomotor sunt miozita, tendinita
ligamentita, meniscita,
capsulita, aponevrozita, iar n cazul afectrii concomitente a mai multor esuturi histologice
apar forme
anatomo-clinice combinate; mioentezita, tenosinovita si altele.

Halterele, sport tot mai rspndit si n rndurile femeilor n care leziunile traumatice se produc
att la ridicarea ct si la coborrea greutilor. Se descriu de exemplu, rupturi ale bicepsului
brahial la
ridicarea halterei, rupturi ale musculaturii spatelui, discopatii si hernii de disc sau sciatic.
Rupturi ale
vaselor mici la nivelul organelor genitale la brbai, fracturi de stern, fracturi ale oaselor
antebraului si a
pumnului, luxaii ale pumnului, cotului.
Handbalul este un sport de contact si n ultimul timp provoac toat gama de traumatisme si la
toate nivelele aparatului locomotor. Sunt frecvente entorsele la nivelul minii, degetelor,
gleznei,
genunchiului, leziunile musculo-tendinoase, leziunile de menisc .
Hipismul contribuie la afeciuni specifice cum ar fi: fracturile de clavicul, dislocarea
acromioclavicular, luxaii metatarso-falangiene, luxaii ale piciorului n ariculaia Chopard,
prin
rmnerea piciorului clreului n scri. Dintre leziunile cronice amintim, osteomul
adductorilor,
contuzii abdominale. Se pot produce accidente mai grave: fracturi ale coloanei veretebrale la
diferite
nivele, fracturi toracale, ale coastelor, rupturi sau contuzii de splin, fracturile de bazin.
Voleiul nu furnizeaz accidente grave, ns aparatul propulsor si membrele superioare sufer
microtraumatisme repetate de suprasolicitare, care duc la leziuni ale muschilor, dezinseriile
extensorilor
la nivelul degetelor piciorului, contuzii, bursite ale coatelor, genunchilor, umrului, entorse ale
gleznelor,
160
fracturi maleolare n special cea peronier, PSH (periartrita scapulohumeral ) ale umrului
cronic de
voleibalist .
Tenisul de cmp, prezint o leziune caracteristic, care creeaz serioase neplceri sportivilor
asa
zisul cot al tenismanului (tenis elbow), prin epicodilita si epitrohleita la nivelul articulaiei
cotului.
Procesul se caracterizeaz prin dureri continue pe partea antero-extern a antebraului si
cotului care se
acccentueaz la presiune ntr-un punct fix, situat supraepicondilian.
Automobilism si motociclism - traumatismele specifice, depind de nivelul de pregtire, a
pilotului, de calitatea echipamentului a curse, a competiiei de caracteristicile masinii sau a
motocicletelor si uneori de factorul ntmplare, soart. Avem de a face cu traumatisme cum
sunt fracturile
de la nivelul membrelor superioare si inferioare, arsuri, discopatiile, traumatisme ale coloanei
vertebrale
provocnd para sau tetraplegii si traumatisme craniocerebrale .
notul, polo, sriturile n ap- Dintre cele mai specifice afeciuni amintim, afeciunile
ORL, ale
cilor respiratorii, oftamologice, prin conjunctivite iritative, sau alergice la apa clorinat sau
necurat,

cele virale, afeciuni dermatologice specifice nottorilor (micoze stafilococice, streptococice,

pitiriazisul
versicol etc.). Gsim si afeciuni ale aparatului locomotor (leziuni de suprasolicitare,
hiperfuncionale
cum este umrul nottorului sau genunchiul brasistului, periartrita scapulohumeral, spatele
dureros al
nottorului de fluture, tendinita coiful rotatorilor, tendinita de supraspinos, deltoid sau leziuni
coracoacromiale).
Polo pe ap - afeciunile sunt asemntoare celor din nataie, completndu-se cu
traumatisme ca
plgi frontale, arcade sparte si sngernd, artrozele si afeciunile de suprasolicitare a umrului,
spate
dureros n special coloana lombosacrat, lovituri la nivelul scrotului, epicondilita .
Sporturile de contact : lupte ( greco romane, libere ) judo, etc., fac parte din sporturile
aciclice, se ncadreaz n grupa sporturilor mixte aero - anaerobe. Cele mai frecvente afeciuni
cu o
amprent specific sunt, traumatismele directe si indirecte. Hematoamele, care se formeaz n
urma
repetatelor lovituri aplicate zonei urechii de ctre capul adversarului, antebraul, cotul
adversarului,
constituie prin deformarea pavilionului urechii un semn specific, urechea de lupttor. Alte
forme mai
usoare de traumatisme pot fii plgi la nivelul feei , arcad, barb, frunte, bursite la nivelul
olecranului,
disjuncii condrocostale, epicondilite, entorse si luxaii sau subluxaii la nivelul
ariculaiilor
acromioclaviculare, scapulohumerale, genunchi , cot, etc.
Sporturi de iarn - toate sunt caracteristice printr-un efort complex (unele ciclice altele
aciclice),
cu predominan metabolic anaerob de intensitate mare n condiii atmosferice speciale
(vnt, frig,
temperatur sczut, umezeal , zpad). Traumatismele mbrac forme foarte variate si sunt
cauzate de:
starea tehnic necorespunztoare a echipamentului, impruden, indisciplin, duritatea
adversarilor,
condiii nefavorabile de mediu, oboseala, deficien n pregtire, msuri de refacere gresite
sau deloc,
reechilibrarea termic, alimentaia caloric, arbitrajul. Microtraumatismele sunt predominante,
din
grupajul celor de suprasolicitare, create de trepidaii, denivelri, ciocniri, czturi, socuri,
schimbri de
ritm. Cele mai specifice sunt: musculo-ligamentare sau osteomusculoconjunctivale care
cedeaz n timpul
efortului prelungit, la aterizri, schimbri de direcii etc. Avem ns si situaii grave
traumatice ca:
afectarea cranian prin lovire, cztur, afectarea coloanei vertebrale soldate cu com,
seciune de
mduv sau cu final letal .

Sah - sportul minii, este un sport cu efort neuro-psihic, solicit atenia, memoria gndirea,
personalitatea, temperamentul. Sahistii sunt destul de refractari la controalele medicale
periodice. Este
necesar o refacere farmacologic, metabolic, psihologic, prin formele specifice de refacere.
Nerespectarea acesteia duce la sindromul de suprasolicitare, de fatigabilitate matinal de
concurs,
irascibilitatea, lesin, scderea luciditii etc.
Tenis de mas este un sport cu efort cu energogenez mixt, aerob-anaerob, ce reclam o
bun
reactivitate, abilitate, atenie concentrat, rezisten la stres si o bun capacitate de refacere
neuromuscular
si neuropsihic. Traumatismele sunt cele hiperfuncionale musculare, ligamentare, articulare
de suprasolicitare, cu predomina la nivelul membrelor inferioare si la membrul superior care
ine paleta.
161
Pentru a avea un control mai bun n prevenirea traumatismele si a obine rezultate bune n
refacerea si recuperarea sportivilor atasm si o fis de evaluare propus si folosit de noi.
FIS ZOLI DE EVALUARE KINETOTERAPEUTIC
N AFECIUNILE TRAUMATICE SPORTIVE
Numele:
Prenumele:
Vrsta:
Sexul:
Sportul Practicat: Categoria Sportiv:
Antecedente Personale:
Antecedente Sportive:
Starea De Sntate Prezent:
Diagnostic Medico-Sportiv La Trimitere:
Indici Morfologici Si Funcionali:
G. Talia Bust CV Puls (clino-orto-efort) TA (clino-orto-efort)
Msurtori n (cm):
Circumferin/ Lungimi
Segment
Neoperat Postoperator Internare Externare
Coaps
Genunchi
Gamb
Glezn
Bra
Antebra
Gtul minii
Perimetrul toracic
Anvergura
Lungime membre inferioare
Lungime membre superioare
Mobilitate articular
For pe grupe musculare afectate
valori 0 5

Temperatura local: cald (inflamaie) faz acut faz subacut

reacutizare faz cronic
Durere (scala 1 10):
Soc rotulian: prezent absent
Hidratroz: prezent absent
Complicaii posttraumatice: pseudartroze; osteoporoz de imobilizare/ post S.A.N.D.;
osificri
heterotrrope; redori articulare (A.M.) stiffness, tixotropie; retracie ischemic Volkman;
laxitate
articular; atrofie muscular
Intervenie chirurgical rezolvat cu: forme de microtraumatisme suferite; forme
macrotraumatice suferite; osteosinteze tij, cerclaj etc.; folosirea de orteze; aplicaii de
kineziotaping;
altele.
Fis de autocontrol si de nutriie
Miotonometrie, valori:
Dinamometrie pentru: for centur scapulo-humeral; for lombar; for palmar- stnga
-Ddreapta
Indice de refacere (I. Drg):
162
Teste funcionale cardiorespiratorii: spirometrie; proba Martinet; steptestul Master; testul
Karvonen;
testul Cooper, testul Pitteloud, testul Sargent, testul Georgescu:
EVALUARE PE REGIUNI TOPOGRAFICE
Coloana vertebral : testul Kendall si Mc Creary; testul ridicrii active a ambelor membre
inferioare
din D.V.; semnul Laseque
Umrul : manevra Addison, faza 1 si 2; testul sindromului costoclavicular; testul
hiperabduciei ;
Slump Test (testul tensiunii neuromeningeale); testul biceps (instabilitatea tendonului
bicepsului);
testul Yergason (durere pe tendonul bicepsului); testul Booth si Marvel; testul Lippman; testul
Ludington; testul Hawkins si Kennedy - semnul speed; testul Las mna (coiful rotatorilor);
testul
Neer si Welsh; tesul Maitland Quadrant si Locking
Cotul : testul Cozen; testul cotul juctorului de tenis; testul cotul juctorului de golf; semnul
Timel;
testul Pinch
Mn Police : semnul Froment, testul Finkeistein; testul Bunnel Littler; testul O; prize
(tripulpar, unghial, policelaterodigital, sferic, ciliondric, crlig etc.)
Sold Pelvis: testul Thomas; testul Ober; testul sacroiliac (Gaenslen); testul Patrick si Faber;
sindromul hamstring (Puranen si Orana); testul Ely
Genunchiul posttraumatic : testul Lachmann; testul Schubladen (testul sertarului): + = 3
pn la 5
mm ++ = pn la 10 mm +++ = peste 10 mm; testul Slocum si Larson; scorul Lysholm;
sistemul
de cotare a laxitii genunchiului dup Michon; testul Mc. Murray; testul Apley; testul medial
/lateral (varus - valgus); testul schimbrii pivotului; testul Cross-Over; testul Wipe; testul

fluctuaiei (socul rotulian); testul Patellar tap; testul valgus (L.C. M.); testul varus (L.C. M.)
Scala de instabilitate articular:
0 grade = nu se deschide articulaia
gradul 1+ = deschiderea e mai mic de 0,5 cm
gradul 2+ = o deschidere ntre 0,5 pn la 1cm
gradul 3+ = o deschidere mai mare de 1 cm
testul msurrii unghiului Q privind aliniamentul patelei
st pe scaun la unghiuri funcionale, coxofemural genunchi glezn
Glezna : manevra de traciune anterioar; testul inversrii stresului; testul instabilitii
ligamentare:
mediale, laterale; testul Mc. Conkey si Nicholas (gradul 1, 2, 3); testul Thomson
Lab haluce: linia Feiss; unghiul n articulaia talocrural; testul Judet Benassy (tendonul
achilian)
Mersul n ap fr sprijin cu baston bare nerealizabil
Mersul pe uscat fr sprijin cu baston crji nerealizabil
Testul de ncrcare cu cntarul:
Aciunea Procente M. I. stng M. I. drept
fr ncrcarea MI 0 %
atinge cu vrful piciorului si
ncarc 20 % din greutate
20 %
suport parial propria greutate 20% - 50%
suport propria greutate, tolernd-o 50% - 100%
suport n totalitate propria greutate 100%
Staiunea unipodal: posibil imposibil
Urc, coboar scrile: usor dificil imposibil
163
Criterii de revenire n antrenament si competiie (cel mai larg acceptate): examen
neurologic
normal; lipsa inflamaiei persistente; fr consum de medicamente antiinflamatoare si
antialgice; s nu
prezinte instabilitate articular, cu blocaj; abilitate de a alerga fr jen (ciclic); fora
muscular de cel
puin 80 %-85 % din fora muscular a membrului opus; testele de efort la valori cel puin
medii.
Bibliografie
1.Drgan, I.; (1994)- Medicin sportiv aplicat, Editura Editis, Bucuresti;
2.Kiss J.,(2002) Fiziokinetoterapia si recuperarea medical, Ed. Medical Bucuresti;
3.Panait, Gh., ( 2002) -Ortopedie Traumatologie practic, Editura Publistar Bucuresti;
4.Psztai,Z., (2001) Kinetoterapia n recuperarea funcional a aparatului locomotor, Ed.
Universitii din Oradea;
5.Psztai,Z.,Psztai,Elisabeta, Psztai,Andrea, (2001)-Terapii-tehnici-metode complementare
de
relaxare, decontracturare folosite n kinetoterapie, Ed. Logos, Galai;
6.Poienariu,D., Petrescu, P. si colaboratorii (1981) - Traumatoiogie si recuperare funcional
la
sportivi, Editura Flacra- Timisoara;
7.Sbenghe T, (1981), Recuperarea medical a sechelelor posttraumatice ale membrelor; Ed.

Medical Bucursti
164

6.4. KINETOTERAPIA N BOLILE REUMATISMALE

Obiective :
Cunoasterea tipurilor de afeciuni reumatismale;
Clasificarea lor dup practica obisnuit n abordarea tratamentului kinetic.
Posibilitatea de informare si documentare rapid, fie a pacienilor, fie a cadrelor medicale
implicate n tratamentul kinetic.
Posibilitatea cunoasterii gradului si formelor de afectare a aparatului locomotor, a altor
aparate si
sisteme ale organismului uman.
Coninut:
6.4.1.Descrierea bolilor reumatismale dup criteriul regiunilor anatomice afectate, organelor si
sistemelor
6.4.1.1.Afeciuni reumatismale ale membrelor superioare
6.4.1.2.Afeciuni reumatismale ale coloanei vertebrale
6.4.1.3.Afeciuni reumatismale ale membrelor inferioare
Cuvinte cheie: Investigare clinic; Evaluare funcional; Tratament kinetic; Recuperare.
6.4.1. Descrierea bolilor reumatismale dup criteriul regiunilor anatomice afectate,
organelor si
sistemelor
6.4.1.1. Afeciuni reumatismale ale membrelor superioare
Este o parte extrem de important a aparatului locomotor care realizeaz integrarea
organismului n
mediul nconjutror, rezolv necesitile de intrevenie ale fiinei umane n toate domeniile
de activitate,
putnd fi,deci considerat o adevrat prelugire a creierului, rezolv prehensiunea precum si
apropierea si
deprtarea obiectelor de corp, este mijloc de comunicare si expresie, contribuie la locomoie.
Afectarea de orice fel a membrului superior duce la prejudicii majore, de aceea kinetoterapia
este
extrem de util n profilaxia, tratamentul si recuperarea afeciunilor reumatismale ale
membrului superior.
Poliartrita reumatoid (P.R.), reprezint o afeciune inflamatorie a esutului conjunctiv, cu
evoluie
cronic, caracterizat clinic prin artrite periferice, adesea simetrice, persistente, nesupurative,
cu evoluii
spre deformri si anchiloze de etiologie multifactorial.
Alte denumiri ale poliartritei reumatoide: Boala Charcaut, Reumatism cronic progresiv,
Poliartrit
cronic evolutiv, Artrit reumatoid.
Criteriile A.R.A. (American Rheumatism Association) de dioagnosticare a P.R.: 1. Redoare
matinal; 2. Durere n cel puin o articulaie; 3. Tumefierea cel puin a unei articulaii timp
de 6 sptmni;
4. Tumefierea unei alte articulaii peste un interval de 3 luni; 5. Tumefierea articular
simetric; 6. Noduli
subcutanai; 7. Modificri radiologice; 8. Modificri n lichidul sinovial; 8. Reacii de tip
Waaler Rose.

Conform acestor criterii diagnosticarea poliartritei reumatoide este posibila n funcie de

ndeplinirea acestor criterii. Putem vorbii de poliartrita posibila, probabila, definit si clasic.
Leziuni si deformri determinate de P.R.:
La nivelul pumnului: Tumefacia pumnului prin sinovita radiocarpian. 2. Sindrom de cap
cubital.
3. Redoarea pumnului mai ales n flexie.
La nivelul minii si degetelor: 1. Deviaia cubital a degetelor. 2. Deviaia n gt de lebd
a
degetelor. 3. Deformaia n butonier a degetelor (invers dect cea n gt de lebd).
Deformarea
policelui n Z.
165
Obiectivele kinetoterapiei n P.R. 1. Realiniamentul si corectarea axelor articulare n scopul
meninerii miscrii n axe si planuri anatomice normale; 2. Prentmpinarea deformrii
articulaiilor; 3.
Meninerea sau cresterea mobilitii articulare pentru a permite meninerea amplitudinii de
miscare n limite
funcionale; 4. Meninerea sau cresterea forei musculare; 5. Recuperarea prehensiunii.
Alte forme inflamatorii de reumatism la nivelul minii. 1. Reumatismul poliarticular acut. 2.
Reumatismul psoriazic (P.R. psoriazic); 3. Guta (P.R. gutoas reomatism metabolic)
Obiectivele kinetice menionate mai sus se aplic n mod curent si acestor forme de
manifestare n
mod individualizat si creator din partea kinetoterapeutului
Mna artrozic. Spre deosebire de formele inflamatorii, mna artroizic cu toate formele de
manifestare, corespunde formelor de reumatism degenerativ.
Forme de manifestare: Artrozele interfalangiene distale (nodulii Heberden) sunt prezente
iniial la
index si medius, ulterior si la celelalte degete, adesea simetric la ambele mini. Instalarea
acestor nodoziti
determin limitarea mobilitiii interfalangiene distale. Artrozele interfalangiene proximale
(nodulii
Bouchard). Aspectul pe care l dau minii acesti noduli este de ngrosare si tumefacie la
nivelul I.F.P., cu
limitarea mobilitii. Rizartroza (artroza metacarpofalangian) a policelui reprezint o
tumefacie si
deformare a articulaiei trapezometacarpiene cu poziia policelui n adducie si felxie. Boala
Dupuytren
(retracia aponevrozei palmare), se mai cunoaste si ca boala Lederhose. Se caracterizeaz prin
ngrosarea si
retracia aponevrozei palmare n zona mijlocie a palmei printr-o reacie fibroblastic a
aponevrozei.
Obiectivele de tratament kinetic n aceste forme artrozice degenerative ale minii se regsesc n
obiectivele menionate mai sus.
Toate formele reumatismale inflamatorii si degenerative menionate beneficiaz si de
posibilitatea
interveniei chirurgicale, rezolvnd o parte din obiectivele de tratament obligatorii. Ceea ce
rmine sigur

de domeniul kinetoterapiei este pstrarea si recuperarea mobilitii articulare, a forei si a

ndemnrii.
Ergoterapia, alturi de kinetoterapie rezolv analitic (Kinetoterapia) si sintetic (Ergoterapia)
problema prehensiunii cu diferitele ei tipuri cunoscute.
Tehnici si metode aplicate n afeciunile reumatismale ale minii:
1. Tehnicile anakinetice, imobilizarea si posturarea se ntrebuineaz, mai ales, n faza acut
pentru
meninerea formei pumnului, minii si degetelor pentru prentmpinarea deformaiilor
posibile. Aceste
tehnici au dezavantajul pierderii forei musculare si a instalrii anchilozelor pariale sau
totale. De aceea
aparatele de mobilizare pot fi amovibile, adic permit parial miscarea sau seriate, adic
poziia de
imobilizare se schimb n mai multe serii pe direciile anatomice si fiziologice normale,
combinndu-se
flexia cu extensia, abducia si adducia, etc.
2. Tehnicile kinetice, dinamice, permit miscarea ncepnd cu exerciii pasive si terminnd cu
exerciii active cu autorezisten si rezisten, cu ngreuieri si obiecte (mai ales pentru
reeducarea
prehensiunii).
Se vor ntrebuina mai ales tehnicile de promovare a mobilitii n cazul afeciunilor, care
produc
anchiloz parial sau total si/sau deformri.
Aceste tehnici sunt: miscarea activ de relaxare, opunere, stabilizare ritmic, rotaie ritmic,
inversare lent si cu opunere, contracii repetate si secvenialitate pentru ntrire. Ele
ntrebuineaz diferite
tipuri de contracie muscular: izotonic, izometric si diferite combinaii ntre aceste tipuri
de contracie.
n P.R. este de evitat mobilizarea pasiv, preferndu-se automobilizarea. Sunt total
contraindicate
traciunile, iar dintre tipurile de contracie muscular izometria, deoarece exercit presiuni
intraarticulare.
Va fi respectat cu mare strictee principiul nondoloritii, iar pacientului i se va cere o
participare
activ si constient n timpul tratamentului. Acest tip de participare creeaz premizele pentru
nvarea
corect a exerciiilor, ceea ce duce la eficientizarea autotratamentului.
Cotul reumatismal. Cotul este o combinaie de 3 articulaii oferind minii si antebraului
posibilitatea apropierii si deprtrii de corp. Este articulaia intermediar a membrului
superior, asa cum
genunchiul este articulaia intermediar a membrului inferior.
166
Afeciuni reumatismale inflamatorii si degenerative ale cotului: Poliatrita reumatoid (P.R.)
menionat mai sus; Poliartrita gutoas; Poliartrita juvenil (o form particular a poliartritei
reumatoide
care afecteaz si copiii mici); Reumatismul articular acut; Artrozele cotului; Reumatisme
abarticulare ale
cotului: 1.Epicondilita; 2. Epitrohleita; 3.Olecranalgia

Patologia cotului, indiferent de etiologie, determin una sau mai multe din urmtoarele
situaii:
redoare articular, instabilitate articular sau disfuncie-neuromuscular. Diferitele forme de
afeciuni
reumatismale inflamatorii ale cotului, mai ales n cazul poliartritelor, datorit istalrii redorii
articulare, a
esutului conjunctiv (a capsulei articulare, n mod deosebit) se instaleaz precoce limitarea
extensiei,
evoluia putnd fi, de cele mai multe ori, spre anchiloz n semiflexie (mai ales poliartrita
juvenil) cu
compromiterea grav (instalarea de handicap) a unor miscri din cadrul A.D.L.-urilor si a
activitilor
profesionale.
Celelalte forme de suferine ale cotului (cele artrozice), se instalez mai ales ca urmare a unor
luxaii, fracturi sau microtraumatisme repetate.
Dintre formele abarticulare amintim: Epitrohleita, care este o tendinit de inserie a muschilor
epitrohleieni cu manifestri dureroase la nivelui cotului si pumnului n cadrul miscrii de flexie
a
antebraului pe bra, contra unei rezistene; Epicondilita este tot o tendinit de inserie a
muschilor
extensori, durerea se manifest n partea extern a cotului la miscarea de extensie, asociat cu
pronaia;
Olecranalgia este tendinita de inserie a tricepsului, durerea apare la extensia cotului, mai ales
n miscarea
cu contrarezisten.
Obiective kinetice de tratament si recuperare a cotului: 1.Combaterea durerii prin tehnici
anakinetice (poziionri si posturri n limite funcionale); 2. Recstigarea mobilitii
funcionale si normale
prin exerciii dinamice ncepnd cu exerciii autopasive(exerciiile pasive sunt total
contraindicate din cauza
apariiei bruste a durerii la cea mai mic amplitudine); 3. Tonizarea musculaturii pentru
recstigarea forei
musculare si a stabilitii n diferite grade de flexie si extensie.
Tehnici utilizate: Pentru refacerea forei - inversare lent si inversare lent cu opunere,
contracii
izometrice n zona scurtat, izometrie alternant. Pentru refacerea mobilitii - iniiere
ritmic, relaxareopunere,
relaxare-contracie, stabilizare ritmic, rotaie ritmic, exerciii active cu obiecte si cu
rezisten a
corpului (flotri). Se preteaz foarte bine metodele Klapp, Kabat si Bad Ragaz
(hidrokinetoterapia), precum
si notul terapeutic. Ca principii de respectat sunt: principiul nondoloritii, principiul
accesibilitii ( de la
usor la greu, de la simoplu la complex, de la apropiat la ndeprtat), principiul participrii
constiente si
active cu avantajul crerii premizei de autotratament.
Umrul reumatismal. Umrul este regiunea anatomic a aparatului locomotor, care asigur, n

condiii de mobilitate si stabilitate miscarea ntregului membru superior. Mobilitatea forei si

stabilitatea la
acest nivel asigur celelalte funcii de miscare ale segmentelor membrului superior: (bra,
cot, antebra,
mn).
Afeciunile reumatismale ale umrului:
- Artritele cronice ale umrului, din care amintim spondilita anchilozant (este tratat n
subcapitolul Coloana vertebral. De menionat c doar 5-10% din cazurile de spondilit
afecteaz si
umerii n stadiul iniial al bolii, dar n stadiile avansate procentul afectrii este mult mai mare.
Afectarea
este ntotdeauna bilateral. Semnele clinice n spondilita anchilozant sunt cele specifice din
poliartrita
reumatoid, dar particularizate la umr. n toate situaiile sunt lezai muschii rotatori, ceea ce
duce la o
artroz acromioclavicular dureroas.
- Artrozele umrului ca localizare sunt rare si de obicei apar ca urmare a unor stri
posttraumatice
sau microtraumatisme suferite anterior. Ele fac parte din contextul general al poliartrozelor.
- Periartrita scapulo-humeral (P.S.H.) este de fapt o afeciune heterogen din grupul
reumatismelor
abarticulare.
Localizarea proceselor reumatismale inflamatorii sau degenerative la nivelul structurilor
periarticulare determin suferine specifice la nivelul tendoanelor, burselor si capsulei
articulare. Acestea
reprezint aproximativ 80 % dintre afeciunile umrului, n accelerarea leziunilor degenerative
si n
167
producerea inflamaiei care contribuie la generarea unui tablou clinic caracterisrtic sunt
incriminate:
traumatismele, microtraumatismele, expunerea prelungit la frig, factorii de stres.
n periartrita scapulo-humeral, leziunile sunt localizate mai ales la nivelul articulaiei
scapulohumerale,
mai ales leziuni la nivelul tendonului muschiului supraspinos, al bicepsului brahial,
caracterizate
prin necroze, rupturi pariale si totale precum si calcifieri. Sunt cazuri n care pot fi
incriminate leziuni la
nivelul capsulei glenohumrale, a crei inflamaie evolueaz ctre fibroz realiznd aspectul de
umr blocat.
Cele mai dificile cazuri sunt datorate rupturii unor tendoane n special a celor patru muschi
rotatori, care
alctuiesc calota rotatorilor, avnd ca urmare aspectul clinic de umr pseudo-paralitic.
Factorii nervosi mai bine cunoscui n ultima vreme care pot fi incriminai sunt: nevralgia
cervicobrahial,
Zona Zoster (sistemul nervos periferic) si hemiplegia, boala Parkinson, traumatismele cerebrale
etc. (n sistemul nervos central). Alte situaii generatoare n P.S.H. sunt: angina pectoral,
preinfarctul si

infarctul miocardic, interveniile chirurgicale pe plmni (toracotomii), toracoplastii, cancerul

de sn
operat. O categorie de factori incriminai, dar greu de evaluat este expunerea la frig sau
alternana frig-cald,
boli profesionale (minerii, soferii de curs lung). Toi acesti factori, unii lateni clinic,
genereaz starea de
uzur a esuturilor moi, periarticulare, n mod deosebit la nivelul articulaie scapulohumerale, afectnd
direct sau indirect si celelalte articulaii ale umrului.
P.S.H.-ul evolueaz n pusee dureroase, genernd impoten funcional n faza acut si
tendin
spre anchiloz parial n afara puseului. Din punct de vedere clinic P.S.H-ul include 3 forme
de suferin:
umrul dureros simplu (tendinita supraspinosului si a bicepsului), umrul dureros acut
(bursita
subacromiodeltoidian), umrul blocat, umrul pseudo-paralitic.
Obiectivele tratamentului kinetic n P.S.H. 1. Combaterea durerii prin tehnici anakinetice
(n
puseu acut), posturri si imobilizri de scurt durat; 2. Refacerea mobilitii n articulaiile
centurii
scapulare; 3. Tonizarea musculaturii; 4. Redobndirea stabilitii si a abilitii miscrilor
controlate.
Tehnici si metode kinetice: Pentru restabilirea mobilitii n stadiu de puseu acut, imobilizarea
si
posturarea se vor ntrebuina schimbnd la intervale scurte de timp unghiul de deschidere
(abducieadducie,
flexie-extensie, rotaie intern-rotaie extern). Pot fi ntrebuinate cu succes exerciii
pasive, n
mod special cele auto-pasive, dar se va cuta o trecere ct mai rapid la exerciiile active si
active cu
rezisten. Pentru a obine o mai eficient tonizare n timp scurt, se vor promova exerciiile
izometrice (cu
contraindicaie n cazurile de preinfarct si infarct miocardic). De asemenea exerciiile
izotonice, au
avantajul c rezolv simultan att redobndirea mobilitii ct si a forei. Sunt multe
combinaii de exerciii
care se compun din alternana contracie izometric-contracie izotonic n lan cinematic
nchis si deschis.
Ca tehnici amintim: iniiere ritmic, miscare activ de relaxare-opunere, contracii repetate,
relaxare-contracie, stabilizare ritmic, inversare lent, inversare lent cu opunere, izometrie
alternant (cu
respectarea contra-indicaiilor), rotaie ritmic.
Metodele folosite: Klapp, Kabat si Bad Ragaz, metoda Codman, notul terapeutic, jocul cu
mingea
n ap etc.
Principiile n abordarea tratamentului kinetic sunt: cel al nondoloritii, al accesibilitii n
cadrl

cruia, ca o particularitate, se va trece treptat de la exerciii kinetice n lan cinematic nchis,

apoi
semideschis si la sfrsit lanul cinematic deschis. Tonizarea muscular de va rezolva simultan
cu
recstigarea mobilitii si stabilitii. Pentru atingerea unui nivel funcional este suficient a
se ajunge la
fora 4 (pe scara 0-5).
Nu sunt contraindicate exerciiile pasive, dar este bine a se ajunge ct mai repede la cele
cctive. n
timpul sedinelor de kinetoterapie este indicat ca ritmul de execuie a miscrilor s se fac n
ritmul
respiraiei deoarece este un ritm biologic, usor suportabil, iar exerciiile s nu depseasc
patru timpi, de
preferin doi timpi. n formele de reumatism inflamator (spondilita anchilozant, poliartrita
reumatoid)
umerii sunt afectai n mod deosebit n pusee si mai ales n stadiile avansate de evoluie.
Tratamentul
kinetic se nuaneaz n funcie de starea de puseu sau faza cronic si se aplic simltan cu
rezolvarea
obiectivelor specifice ale acestor boli.
168
6.4.1.2. Afeciunile reumatismale ale coloanei vertebrale
Coloana vertebral pe bun dreptate este considerat a fi organul axial al aparatului
locomotor.
Orice afectarea a sa precum si alte forme patologice duce, indirect, la afectarea aparatului, a
locomoiei, cu
pericolul de instalare a handicapului. Din punct de vedere clinic articulaiile care pot fi
afectate n
afeciunile reumatismale sunt: atriculaiile disco-somatice, articulaiile, interepifizale,
articulaiile
aparatului ligamentar.
A. Forme inflamatorii de reumatism la nivelul colonei vertebrale
Spondilita anchilozant. Cea mai cunoscut form de reumatism inflamator la nivelul coloanei
vertebrale este aceast boal, creia i se mai spune si Boala Bechterew, boala StrumpellPierre Marie etc.
Etiologie ei este nc insuficient cunoascurt. Predominana ei la brbai este recunoscut de
statisticile
medicale. Sunt suspectai mai muli factori neinfeciosi, dar mai ales cei infeciosi si
factorii genetici. n
cadrul teoriei interpretrii moleculare i se rezerv antigelului HLA-B27 un rol patogenetic de
mare
certitudine. Leziunile ce le provoac sunt la nivelul articulaiilor periferice (inflamaia) la
nivelul coloanei
(osificarea capsular), la nivelul articulaiilor sacro-iliace (inflamaie si sinostoz) la nivelul
discurilor
intervertebrale (inflamaie si osificare) la nivelul aortei (inflamaie). Deci, din cele
prezentate, rezult patru
tipuri de leziuni (inflamaie, osificare, fibrozare, depuneri de amiloid).

Aceast boal cunoaste o evoluie de cele mai multe ori ndelungat si specialistii au czut de
acord
asupra a patru stadii de evoluie, apreciindu-se funcionalitatea coloanei din punct de vedere
articular si
muscular. Stadiul iniial este cel de sacro-ileit, fiind afectate doar articulaiile sacro-iliace
(dureri locale
nocturne, usoar subfebrilitate, stri de inconfort. Stadiul doi afecteaz mobilitatea regiunii
lombare dinspre
sacru spre lombar nalt. Stadiul trei se manifest prin anchiloz aproape total la nivelul
coloanei
lombare, afectnd totodat coloana toracal, inclusiv articulaiile costo-vertebrale.Este
limitat respiraia de
tip toracal. Stadiul patru fixeaz ca un b de bambus coloana lombar, toracal si cea
cervical (parial)
pn la diminuarea drastic n articulaia atlanto-axoidian si atlanato-occipital. Este ultimul
stadiu de
evoluie si handicapul este major. De fapt, handicapul se instaleaz nc din stadiul trei.
Kinetoterapia, n cadrul tratamentului complex al spondilitei anchilozante este foarte
important.
n spondilita anchilozant obiectivele se subordoneaz stadiilor de evoluie.
n stadiul unu de evoluie activitatea coloanei este cvasifuncional. Practic, dac boala este
depistat din acest stadiu, celelalte stadii se vor instala foarte trziu, pacientul avnd o via
absolut
normal. Din punct de veedere kinetic ne vom propune n perioadele de puseu o poziionare a
corpului
corect (pat tare cu o pern mic sub ceaf) si apoi de ndat ce se trece la faza subacut si
cronic exerciii
de for si mobilitate n toate axele si planurile anatomo-fiziologice. Respiraia va fi intens
ntrebuinat, o
dat pentru o bun oxigenare n cadrul efortului apoi pentru obinerea unui ritm de lucru
optim. Foarte
important este ca s prentmpinm pierderea mobilitii n articulaiile costo-vertebrale.
Pacientul trebuie
constientizat de efectele bolii n stadiile avansate, de nsusirea igienei zilnice si a necesitii
efecturii unui
program zilnic cu exerciii simple si eficiente.
Stadiile doi si trei de evoluie au ca obiective pstrarea si recstigarea mobilitii coloanei,
dac este
posibil revenirea la starea de mobilitate avut nainte de ultimul puseu. Este important
pstrarea mobilitii
la articulaiile sus menionate, mai ales a celor costo-vertebrale. O anchiloz parial n
aceste articulaii
duce la diminuarea expansiunii toracice n inspiraie si expiraie, ceea ce este grav pentru
ventilaia
pulmonar cu toate consecinele.
n aceste stadii kinetoterapia mai are si rolul de a menine coloana n forma ei fiziologic,
dac se
poate pstrnd intacte curburile sale normale, chiar dac mobilitatea s-a diminuat parial.

Stadiul patru pretinde conservarea ct mai bun a mobilitii restante n segmentele afectate si
o
preocupare major pentru mobilitatea coloanei n segmentul cervical. Umerii si soldurile, fiind
afectate si
ele, kinetoterapia va pune un accent deosebit si pe pstrarea mobilitii articulare si a forei
musculare la
nivelul acestor zone anatomice. Practic, stadiul patru de evoluie clinic poate fi bine tolarat
de pacient dac
din punct de vedere funcional pacientul rmne n stadiul trei.
Acest lucru este posibil dac pacientul este monitorizat si dispensarizat.
169
Tehnici si metode: Accentul se va pune pe pstrarea mobilitii articulare, lucrndu-se special
pentru fiecare segment al coloanei n parte si pentru coloan n ansamblul ei. Fora se
subordoneaz
mobilitii si se va pune accent pe muschii paravertebrali ai coloanei, pe muschii intercostali
si pe diafragm.
Exerciiile izometrice vor fi folosite puin deoarece s-ar putea s fie afectat aorta, de aceea
vor fi mult
ntrebuinate exerciiile izotonice. Anakinezia va fi promovat doar pe parcursul perioadelor
de puseu si se
vor subordona prentmpinrii instalrii unor curburi deformante. Ca tehnici amintim:
inversarea lent si cu
opunere, miscarea de relaxare-opunere, progresia cu rezisten. Ca metode sunt indicate:
hidrokinetoterapia
si notul terapeutic, metoda Kabat (ritmat de respiraie), metoda Klapp (adaptat pentru
spondilita
anchilozant).
De remarcat c pe msur ce boala evolueaz spre stadiile terminale intervenia kinetic nu
scade ca
importan, dar se mpuineaz mijloacele de intervenie. Practic, de ndat ce s-a pus
diagnosticul acestei
boli interveia kinetic este o parte a profilaxiei secundare si teriare.
Trecerea dintr-un stadiu n cellalt se face prin evaluare si apreciere clinico-funcional.
Aceste
evaluri se fac obligatoriu de cteva ori pe an si mai ales dup fiecare puseu. Din punct de
vedere kinetic
este ideal dac se ajunge la recstigarea funciilor coloanei de mobilitate si for avute nainte
de ultimul
puseu.
Principiile care trebuie respectate n spondilita anchilozant sunt: Principiul nondoloritii,
principiul accesibilitii, participarea constant si activ a pacientului.
B. Afeciunile reumatismale degenerative ale coloanei vertebrale
Aceste boli sunt echivalentul la nivel axial al bolilor degenerative articulare periferice. Dac la
nivelul acestor articulaii este afectat cartilajul hialin, la nivelul coloanei, aceste boli sunt
rezultatul strii
de uzur ce apare n urma suprasolicitrilor prin ncrcare mecanic.
Cervicartroza. Este boala reumatismal degenerativ a coloanei cervicale determinat de uzura
discurilor intervertebrale care include mai multe suferine:

- discartroza cervical, cu sau fr hernie discal,

- uncartroza
- degenerescena ligamentelor intervertebrale.
Toate aceste suferine afecteaz aproape exclusiv partea inferioar a coloanei cervicale (n
special
C5 C7).
ntre factorii favorizani specifici acestei afeciuni se numr anomaliile congenitale de tipul
gt
scurt. n contextul cervicartrozei au fost descrise urmtoarele sindroame:
- Cervicalgia cronic non-radicular. Substratul morfologic este determinat de o discartroz
incipient plus artroza interapofizar posterioar, ce determin traciuni minore pe ligamente.
- Cervicalgia acut rigidizant (torticolisul acut vertebrogen). Substratul morfologic este
determinat de o protruzie discal plus artroza interapofizar posterioar.
- Nevralgia cervico-brahial. Substartul morfologic este o hernie discal cervical.
- Insuficiena vertebro-bazilar.Substratul morfologic este dat de uncartroz.
Dorsartroza. Este mai frecvent la aduli si la vrstnici.
- Dorsalgia cronic, datorat unei discartroze mai frecvent n zona mijlocie a coloanei
vertebrale
dorsale mai ales n cadrul unei spondiloze deformante, n zona inferioar, sau printr-o artroz a
articulaiilor costotransversale si costovertebrale (mai ales n partea inferioar a coloanei
dorsale).
- Dorsalgo sau dorsalgia acut rigidizant. Prezint o oarecare similitudine cu lumbago. Se
datoreste unei protuzii si hernii discale toracale.
- Cifoza senil Schmorl, are ca substrat morfopatologic degenerarea fibrelor inelului fibros n
regiunea dorsal mijlocie ceea ce va determina rupturi translamelare anterioare si laterale cu
pensarea
anterioar si apoi o scleroz anterioar a spaiului discal, osteofitoz anterioar si apoi o
scleroz
anterioar a discurilor. Afeciunea apare la indivizii de peste 70 de ani.
170
- Artroza articulaiilor interapofizare posterioare. Afeciunea se comport patologic ca si
afeciunile periferice, cu deosebirea c, aceast artroz este rareori mecanic. Localizrile sunt
la nivelul
D10-L2 si lombar inferior L3-S1.
Caracteristic pentru aceast afeciune este manifestarea simptomatic la distan, distal fa
de
sediul leziunii. Cnd apar fenomenele de compresiune se produce o simptomatologie
caracteristic
fiecrei zone.
Sindroame clinice lombare
La nivelul coloanei lombare, att datorit structurii sale ct si a participrii ei funcionale la
ansamblul funcional si biomecanic al organismului, pot aprea o serie de afeciuni,
manifestndu-se n
contextul unor sindroame. n alte tipuri de suferine nemecanice ca de exmplu: inflamatorii
sau tumorale,
istoricul si anamneza sunt cu totul altele.
Dintre cele opt sindroame clinice lombare cinci prezint o simptomatologie oarecum comun
sub

aspectul durerii, un asa-zis complex dureros simptomatic comun: dureri lombare si care
iradiaz n fes;
dureri parasacrate; dureri peritrohanteriene; dureri scleromiotomiale (referite) care se extind
pn la
genunchi; semne neurologice obiective absente.
A.Sindromul rahidian care se prezint cu trei tipuri de manifestri:
a. Manifestri statice: atitudini vicioase (scolioz, hiperlordoz, aplatizarea lordozei);
b. Manifestri dinamice: limitarea funcional a miscrilor n cursul unor activiti cotidiene;
limitarea flexiei, a miscrilor de lateralitate, dificulti de mers; existena unei
neconcordane ntre
miscrile pasive si active; fenomenul de arc dureros; miscri dezaxate.
c. Manifestri locale.
B. Sindromul dural datorit unui conflict disco-radiculo-dural, care poate prezenta dou
forme
sub aspectul durerii:
a. cu durere spontan dural- determinat de presiunea unei hernii discale asupra durei mater.
b. cu durere dural provocat- prin anumite manevre.
C. Sindromul neurologic, se realizeaz prin compresiunea pe elementele neurale n canalul
rahidian sau n gaura de conjugare (tulburri de sensibilitate).
D. Sindromul ligamentar:
a. algii ligamentare acute;
b. algii ligamentare cronice.
E. Sindromul psihic nsoeste orice durere si mai ales cronic, putnd determina psihizarea
afeciunii.
F. Lumbago acut capsulo-ligamentar. Se caracterizeaz prin dureri de tip mecanic care se
amelioreaz n repaus si se accentueaz la mobilizare. Celelalte caracteristici ale durerii
corespund
complexului dureros simptomatic comun.
G. Sindromul sacroiliac si/sau piramidal.
H. Prolapsul disacal postero-central acut / subacut (lumbago acut sau subacut discogen);
discopatia
lombar stadiu II.
I.Sindroame de origine fascial (sindroamele miofasciale). Sunt legate de o patologie
degenerativ
si se manifest prin miogeloze, zone dureroase cu sediul n straturi diferite: tegument, fascii,
aponevroze,
ligamente, capsule, periost, muschi. Aceste zone pot fi asimptomatice sau simptomatice,
latente, sau
active, ca induraii circumscrise din musculatura dorsal inferioar lombar, ptratul lombar,
fesierii,
tensorul fasciei lata, tricepsul.
a. Stenoza de canal vertebral. Se poate manifesta sub forme latente, fruste sau severe, acestea
fiind
de domeniul chirurgical.
b. Sindromul de tunel neural. Sindrom nrudit cu sindromul de tunel carpian. Este datorat unei
osteofitoze posterioare sau postero-laterale n gaura intervertebral.
Hernia de disc lombar cu afectarea radicular nevralgia sciatic (lombosciatica). Nevralgia

sciatic este o algie radicular care traduce suferina unei rdcini a nervului sciatic si mult
mai rar o
171
atingere a trunchiului nervos propriu-zis. Ea rezult, n majoritatea cazurilor dintr-un conflict
discoradicular,
consecutiv unei herneii intrarahidiene la nivelul discurilor intervertebrale L4-L5 sau L5-S1.
Sindromul de sciatic poate aprea ca un simptom al unei afeciuni de alt natur sciatica
simptomatic sau secundar sau poate aprea ca o sciatic primar, idiopatic- prin hernie de
disc.
Sciatica secundar unor afeciuni generale cu rsunet pe nervul sciatic: intoxicaii endogene;
intoxicaii exogene; procese inflamatoare specifice (infecioase), nespecifice, degenerative,
tumorale;
scleroza n plci, arahnoiditele, infecii neurotrope, tumori ale mduvei, ale nvelisurilor
mduvei;
spondilitele specifice: TBC, stafilococice, streptococice; discitele specifice, procese
inflamatorii
nespecifice, spondiloza, tumorile vertebrale, stri traumatice ale coloanei, spondilolisteza,
spondiloza;
sacroileitele specifice si nespecifice, osteitele bazinului, tumori ale oaselor bazinului, afeciuni
ale
organelor micului bazin (metrite, parametrite, tumori uterine, uterul gravid); si unele afeciuni
inflamatorii, degenerative si tumorale ale oaselor, tendoanelor, fasciilor etc. pe tot traiectul
inferior al
nervului sciatic.
Sciatica primar:
a. Reumatic- foarte rar ntlnit, aprnd datorit prezenei unor noduli reumatici n esutul
conjunctiv perineural.
b. Prin hernie de disc: sciatica medular, sciatica radicular si sciatica troncular.
Anatomopatologic, cauza sciaticii prin hernie de disc este fie o afectare degenerativ a discului,
fie
o herniere a lui. Dup vrsta de 30 de ani apar primele modificri de degenerescen a
discului. La nivelul
inelului fibros are loc o scdere a elasticitii fibrelor circulare si radiare, iar la nivelul
nucleului pulpos
scade capacitatea lui hidrofil ceea ce d posibilitatea producerii leziunilor traumatice cu
ruperea parial
sau total a inelului fibros ceea ce va determina protruzia discului, fie pe linia median, fie
lateral, situaie
n care produce compresiunea rdcinii nervoase pe planseul posterior osos al gurii de
conjugare.
Din punct de vedere anatomic se descriu trei faze de producere a herniei discale:
Faza I- fisura inelului fibros- fr protuzie, manifest clinic prin discopatie, lombalgia comun.
Faza II ruptura incomplet a inelului cu excentrarea discului spre gaura de conjugare
realiznd
compresiunea- clinic manifestndu-se prin sciatica recidivant.
Faza III ruptura total a inelului cu rsfrngerea capetelor inelului fibros n gaura de
conjugare

cu compresiunea corespunztoare si cu pierdere de substan de la nivelul nucleului pulpos

care va
protruziona, va hernia ceea ce va duce la scderea nlimii discului.
Obiective kinetice n afeciunile degenerative ale coloanei vertebrale cervico-dorsolombare.
1. relaxarea muscular paravertebrale; 2. combaterea durerii; 3. asuplizarea articular si
combaterea
curburilor nefiziologice, a deviaiilor coloanei vertebrale si a miscrilor dezaxate; 4.
obinerea stabilitii
coloanei vertebrale n static si dinamic, n condiii de descrcare si n ncrcare treptat a ei;
5. tonizarea
musculaturii abdominale deoarece laxitatea acesteia las abdomenul inferior s cad nainte
provocnd
astfel accentuarea curburii lombare cu pericolul instalrii unor suferine discogene lombare; 6.
tonizarea
muschilor gambei (triceps sural si peronieri care sunt afectai n sindroamele sciatice).
Tehnici si metode indicate
Cea mai utilizat metod este metoda Williams care se aplic fiecrui pacient n mod creativ n
urma unor evaluri clinice si funcionale. Aceast metod se poate aplica si n condiii de
hidrokinetoterapie. Sunt indicate unele stiluri de not terapeutic (crawl pe spate). Alte metode:
metoda
Kabat, metoda Klapp, metoda Mc Kenzie (mai ales pentru afeciunile discale nalte (T12-L1 si
L1-L2),
deasemenea aplicate n mod creativ si personalizat. (de la caz la caz).
Ca principii ale tratamentului kinetic se recomand asocierea respiraiei la programul
Willliams
(flexia pe expir revenirea din flexie pe inspir) ; nondoloritatea ; ncrcarea treptat a coloanei
vertebrale cu
trecerea succesiv de la o etap la alta a programului Williams si a metodei Klapp (se aplica
principiul
accesibilitii). Este deosebit de important participarea activ a pacientului si nsusirea
exerciiilor de
ctre pacient n ordinea propus de kinetoterapeut.
172
6.4.1.3. Afeciuni reumatismale ale membrelor inferioare
Este partea aparatului locomotor care asigur locomoia, mersul n ortostatism prin
succesiunea
pasilor efectuai.Mobilitatea n condiii de stabilitate a membrului inferior este asigurat de
toate
articulaiile mari si mici ale membrului inferior: sold, genunchi si articilaia tibio-tarsian
precum si de
articulaiile labei piciorului.
A. Soldul reumatismal . Patologia soldului reumatic este dominat pe de o parte de coxartroze
iar
pe de alt parte de coxitele din poliartrita reumatoid si alte forme inflamatorii.
Coxartrozele primitive (cca 40-50% din coxartrozele) aparent fr cauze bine definite, pe un
sold

fr anomalii morfologice, la vrsta de 50-60 de ani, uneori n cadrul unei boli artrozice
generale. Este o
coxartroz de obicei bilateral cu coxometrie normal. n general au o evoluie lent. Marea
majoritate a
coxartrozelor primitive beneficiaz de tratamente conservatoare si n special balneofizioterapeutice de
recuperare.
Coxartrozele secundare (50-60%) ridic cele mai dificile probleme de recuperare. ntr-un
anume
procent putem stabili c la originea coxartozei se afl o luxaie congenital de sold sau o
subluxaie.
Marea majoritate ns au la origine o displazie coxofemural simpl, o form minor de
subluxaie.
Intervenia chirurgical ct mai precoce permite si o recuperare mai bun. n cazurile avansate
din punct
de vedere kinetic, se intervine mai puin la nivelul soldului si mai mult n problemele ridicate
de
supraponderabilitate.
Coxita reumatoid apare n contextul tabloului clinic al unei poliartrite reumatoide evoluate.
Coxitele din spondilartrita anchilozant (forma rizomelic) se pot prezenta sub patru forme:
forma
eroziv si distructiv (idem ca n poliartrita reumatoid) ; forma hiperostozant ; forma
osifiant cu
anchiloz osoas ; forma mixt, eroziv-constructiv.
Simptomatologie. Indiferent de etiologia coxartrozei, ea prezint cteva semn comune, astfel c
ntr-o coxartroz avansat decompensarea poate fi algic, inflamatorie, static, muscular si
dinamic.
Durerea este declansat de modificrile de la nivelul structurilor articulare, datorit
contracturilor
musculare, tendinitelor muschilor de for. Durerea este iniial mecanic apare la pornire,
apoi
permanent, mai intens la urcatul si cobortul scrilor. Poate fi proiectat pe faa anterioar a
coapsei
spre genunchi.
Stadiile funcionale de evoluie ale soldului reumatic. n ceea ce priveste etapele de instalare
a
afeciunilor degenerative la nivelul soldului, acestea sunt:
- Etapa I n care sunt prezente modificri patologice congenitale sau aprute, dar nu sunt
leziuni la
nivelul articulaiei. La acest nivel coxartroza primitiv este reversibil ;
- Etapa II este etapa apariiei leziunilor minime (stadiul preartrozic, cu leziuni posibil
reversibile) ;
- Etapa III modificri anatomice cu repercursiuni asupra funciei articulaiei caracteristice
pentru
stadiul de artroz coxo-femural cu expresie radiologic bine definit.
Igiena articulaiilor soldului.
Msuri profilactice la nivelul articulaiei soldului: evitarea ortostatismului prelungit.
Pacienii care

sunt predispusi sau manifest un nceput de coxartroz, sunt sftuii s se reorienteze

profesional, s evite
mersul prelungit pe jos. De menionat c mersul pe jos pentru ntreinerea funcionalitii
soldului este
necesar cu condiia respectrii unei dozri riguroase, coroborate cu alte msuri de igien
corespunztoare
ca purtarea bastonului, ajutnd astfel la descrcarea soldului bolnav, pauze intermitente,
evitarea mersului
pe teren accidentat, s se menin o greutate corporal n limite normale (evitarea
supraponderabilitii), se
va utiliza pentru plimbri, mersul cu bicicleta, se va evita si poziia de seznd prelungit
deoarece
favorizeaz instalarea flexumului de sold, se va utiliza corect bastonul, partea opus soldului
bolnav,
trecnd greutatea pe soldul sntos si baston, descrcnd astfel soldul bolnav, n nici un caz nu
se va
adopta un mers schioptat (pentru a nu purta baston !), dac nu exist inegalitate ntre lungimea
membrelor inferioare aceasta se va corecta ncepnd cu o diferen mai mare de 0,5mm, se vor
evita
purtarea tocurilor nalte la nclminte, programele de gimnastic se vor executa de 1-3 ori pe
zi, program
173
compus din exerciii de mobilizare ct si de tonizare a grupelor de muschi, ce dau stabilitate
soldului, se
vor evita meseriile si ndeletnicirile care ncearc mult soldurile (cratul de greuti).
Obiectivele kinetice ale afeciunilor reumatice inflamatorii si degenerative ale soldului
reumatic: 1.recstigarea si meninerea mobilitii articulare mcar n limite funcionale a
miscrilor n
articulaia coxo-femural; 2. prevenirea instalrii rotaiei externe a membrului inferior (prin
posturare n
repaus); 3.tonizarea musculaturii afectate, n mod deosebit a musculaturii extensoare (fesier
mare), a
musculaturii abductoare (fesier mijlociu si a musculaturii care asigur rotaia intern pn la o
valoare ct
mai apropiat de valoarea 5 (pe scara 0-5); 4. recuperarea mersului; 5. combaterea
supraponderabilitii.
De fapt obiectivele kinetice n astfel de afeciuni sunt strns legate de msurile de profilaxie
secundar.
Tehnici si metode n tratamentul kinetic al soldului
- tehnici anakinetice posturarea n condiii de combatere a rotaiei externe din poziia de
decubit
dorsal;
- tehnici kinetice pentru recstigarea mobilitii: iniiere ritmic, miscare activ de
relaxareopunere,
contracii repetate, relaxare opunere, relaxare contracie, rotaie ritmic ;
- tehnici kinetice pentru recstigarea forei musculare: inversarea lent si cu opunere,
contracie
izometric n zona scurtat, izometrie alternant si stabilizare ritmic.

Ca metode se pot utiliza hidro-kineto-terapia , metoda Klapp, metoda Kabat (diagonalele

pentru
trunchiul inferior si pentru membrele inferioare), aplicate n mod creativ si personalizat.
Principii de tratament kinetic n coxartroze : 1. principiul nondoloritii ( n perioadele acute
se
recomand repausul la pat cu protejarea soldului afectat iar n perioadele cronice lucrul cu
pacientul se va
face pn la limita durerii sau o limit de durere acceptat de pacient) ; 2. prelucrarea analitic
a grupelor
musculare afectate ( principiul accesibilitii) ; 3. ncrcarea treptat a membrului inferior
afectat (acelasi
principiu menionat) ; 4. recuperarea mobilitii articulare se va face si se va menine la cel
puin la
valoarea de 5 (scara 0-5) ; 5. participarea activ si constient precum si colaborarea
pacientului cu
kinetoterapeutul, necesar mai ales din perspectiva nsusirii programului kinetic pentru
efectuarea lui
zilnice.
B. Genunchiul reumatismal. Genunchiul este articulaia intermediar a membrului inferior,
fiind
totodat cea mai voluminoas articulaie din organism. Datorit faptului c este neprotejat de
musculatur este cea mai expus la traumatisme, frig si umezeal. Din punt de vedere reumatic
este
dominat de artroze, artrite precum si de afectarea meniscurilor, ligamentelor, tendoanelor,
burselor
seroase si a capsulei articulare.
Gonartroza este cea mai frecvent form de suferin reumatismal cauzat de uzura
cartilajelor
articulare mai ales la nivelul articulaiilor femuro-patelare si femuro-tibiale.
Deficitele funcionale determinate de genunchiul artrozic sunt: a. instabilitatea fie cea pasiv
si
activ; b. limitarea mobilitii articulare pe flexie, extensie sau ambele; c. mobilitate
patologic.
Gonartroza se poate prezenta clinic n 3 stadii:
- stadiul iniial care manifest o incapacitate usoar si intermitent de nzvorre a
genunchiului
n mers, usoar hipotrofie a cvadricepsului, crepitaii moderate ;
- stadiul evoluat cu dureri intense care apar n ortostatism si mers, limitarea mobilitii pn la
900;
cresterea n volum a genunchiului, crepitaii, usor flexum, hipotrofie si hipotonie important a
cvadricepsului, instabilitatea genunchiului n mers si uneori chiar si deviaii laterale ale sale
(genu valgum
si genu varus) ;
- stadiul final cu dureri si n repaus, frecvente inflamri ; mobilitate sub 900, deformri evidente
ale
articulaiei, flexum si deviaii n plan sagital, frontal; mers greu fcnd absolut necesar
utilizarea
bastonului.

Artritele genunchilor survenite n contextul unei poliartrite reumatoide, spondilartrite

anchilozante periferice, poliartrite psoriazice, gut - au alturi de semnele obisnuite de artrit,
particularitile afeciunii de baz. Problemele cele mai dificile sub aspectul recuperrii le
ridic artritele
174
reumatoide, de obicei bilaterale si caracterizate prin leziuni ulcerative femuro-patelare si
femuro-tibiale,
geode, osteoporoz, ngustarea interliniei articulare, dezaxaia lateral a genunchiului. n ceea
ce priveste
spondiartrita anchilozant forma periferic - predomin forma constructiv sau hiperostozant
(cu
osteocondensare si osteofitoz). n formele n care nu s-a aplicat un tratament corespunztor,
mobilitatea
este grav afectat, iar deformaiile constituite ridic probleme de recuperare chirurgical
deosebit de
dificile.
Tendinitele de inserie ale labei de gsc, leziunile ligamentelor laterale si a
ligamentelor
ncrucisate, bursita prerotulian, meniscopatiile pot fi izolate sau se pot asocia la artritele sau
artrozele
genunchilor.
Obiectivele kinetice ale afeciunilor inflamatorii si degenerative ale genunchiului reumatic:
1.
recuperarea stabilitii pasive si active. Stabilitatea pasiv se obine prin integritatea si
funcionalitatea
structurilor articulare oase plus esuturi moi- n extensie 0 (zero) si la diferite grade de flexie
si deflexie.
Stabilitatea activ este dat de musculatura care trebuie s fie perfect funcional de valori ale
forei ct
mai apropiate de 5 (scara 0-5). Valorile de 4 si +4 sunt insuficiente. Cea mai mic valoare care
este n
acelasi timp funcional este 5 ; 2. recuperarea tonusului muscular pe grupele de muschi
antigravitaionali (care prin contracia lor asigur meninerea centrului de greutate al
corpului n
ortostatism, mers si alergare, la nlimea bazinului osos n interiorul poligonului de sprijin) ;
3.recuperarea mobilitii genunchiului ceea ce nseamn n primul rnd extensia 0 (zero).
Orice deficit de
extensie nseam diminuarea stabilitii pasive ceea ce duce la ntrebuinarea excesiv doar a
stabilitii
active (oboseal muscular), de asemenea nseamn scurtarea membrului inferior respectiv
mers deformat
cu scurtarea pasilor cu legnarea corpului, handicap de mers. Recuperarea mobilitii mai
nseamn
recstigarea unor unghiuri de flexie. Un minim funcional nseamn cel puin o flexie de 900;
o
funcionalitate optim nseamn 1200 flexie, iar normalitate nseamn 1450 flexie. Este
important ca

miscarea flexie-extensie (deflexie) s se fac cu usurin si fr durere deoarece o asemenea

alternan
nseamn trecere armonioas dinspre stabilitate activ spre cea pasiv si invers. Ori se stie la
membrul
inferior primeaz stabilitatea secondat de mobilitate.
Indicaii generale de profilaxie secundar a genunchiului (asemntoare cu cele de la nivelul
articulaia soldului). Meninerea unei bune funcionaliti mio-artro-kinetice la nivelul
articulaiei femurotibiale
si a celorlalte articulaii se face printr-o respectare riguroas a regulilor de profilaxie
secundar.
Acestea sunt: greutatea corporal normal si evitarea supraponderabilitii, evitarea
ortostatismului
prelungit, evitarea mersului pe teren accidentat, mersul cu sprijin pe baston, evitarea poziiilor
de flexie
maxim, evitarea meninerii prelungite a unei anumite poziii a genunchiului, miscri libere
de flexie si
extensie (fr ncrcare) dup un repaus prelungit pentru lubrifierea articulaiei, mersul (dac
este cazul)
cu nclminte cu talonete, evitarea tocurilor nalte, evitarea traumatismelor directe.
Tehnici si metode n tratamentul si recuperarea kinetic a genunchiului reumatic
n faza acut (fie c pacientul sufer de vreo form de artrit, fie c are vreo form de artroz)
sunt
recomandate tehnicile anakinetice de imobilizare si posturare conservnd ct mai bine
integritatea
articular si tonusul muscular (prin exerciii izometrice).
ncepnd din faza subacut si apoi n cea cronic se pot ntrebuina tehnici care utilizeaz
contracia izometric sau combinaii de contracii izotonice (concentrice si excentrice) cu
contracii
izometrice pe diferite grade de flexie si extensie.
Tehnici FNP: inversare lent si cu opunere, contracii repetate, secvenialitate pentru ntrire,
inversare agonistic, miscare activ de relaxare opunere, relaxare contracie, rotaie ritmic,
izometrie
alternant si contracia izometric n zona scurtat.
Ca metode se recomand hidro-kineto-terapia - n mod deosebit pentru recuperarea mersului
metoda Kabat aplicat creativ pentru problemele membrului inferior, metoda Klapp si metoda
Bobath
(mai ales pentru cstigarea echilibrului n mers).
Ca principii de lucru amintim pe cel al nondoloritii. Este foarte important mai ales n
recuperarea
mobilitii, deoarece orice solicitare este foarte dureroas. Alt principiu extrem de important
este cel al
175
accesibilitii n forma sa de ncrcare treptat. Participarea constient si activ a pacientului
este
important pe de o parte pentru nsusirea de ctre pacient a programului kinetic, a indicaiilor
si
contraindicaiilor, pe de alt parte respectarea acestui principiu creste mult eficiena
tratamentului.

C. Piciorul reumatismal. n practica reumatologic, diagnosticul tulburrilor statice si dinamice

ale
piciorului, ca si analiza tipurilor lezionale si a disfunciilor biomecanice podologice sunt n
general trecute
cu vederea, fr a se aprecia corect importana lor. Cele 26 de oase ale piciorului realizeaz un
ansamblu
mecanic suplu si rezistent, perfect adaptat la ortostatism si mers.
Tipurile lezionale si deformaiile piciorului n afeciunile reumatismale
Localizarea proceselor reumatismale la nivelul piciorului poate permite un diagnostic clinic
usor
atunci cnd se ncadreaz n contextul unei boli generale sau poate fi mai dificil cnd atingerea
piciorului
este izolat sau cnd reprezint modalitatea de debut a unei afeciuni generale.
Leziunile piciorului n poliartrita reumatoid localizrile mai frecvente ale artritelor n
contextul
poliartritei reumatoide sunt la nivelul metatarsofalangienelor si intertarfalangienilor- realiznd
deformaiicomplexe, apoi localizri tibio-tarsiene, calcaneene sub aspectul de osteoperiostite
erozive.
Localizrile medio-tarsiene sunt mai rare si consecina lor este limitarea miscrilor de
inversiune si
eversiune. Caracterele artritelor corespund celor din poliartrita reumatoid.
Leziunile piciorului n spondilartrita anchilozant cele mai frecvente sunt cele calcaneene care
pot reprezenta chiar o modalitate de debut. Este vorba de tenobursita ahilian si osteoperiostita
calcanean, cu predominana proceselor de osificare, de hipertrofie si apoziii osoase.
n poliartrita psoriazic predomin artrite metatarso-falangiene, interfalangiene si tibiotarsiene
nsoite adesea de modificri atrofice ale tegumentelor, miotendinite retractile si leziuni
unghiale precum
si placarde psoriazice plantare.
n gut predilecia topografic a formei acute de gut pentru articulaia metatarsofalangian si
interfalangian a degetului mare este bine cunoscut.
Piciorul decalficiat dureros (algodistrofia simpatic a piciorului Sudeck-Leriche) determinat
de un
traumatism, cu dureri difuze, tulburri vasomotorii si trofice si un grad de deficit motor, care
ridic
probleme dificile de recuperare a mersului.
Obiectivele kinetoterapeutice ale afeciunilor reumatismale inflamatorii si degenerative ale
piciorului reumatic : 1. n formele de reumatism inflamator si degenerativ, n fazele acute se
recomand
tehnici anakinetice (imobilizarea, posturarea) deoarece orice exerciiu care solicit articular
si/sau
muscular piciorul contribuie la suprasolicitarea si deformarea lui, de aceea si din punct de
vedere kinetic
este recomandabil un tratament conservator. Obiectivul numrul unu n aceste faze este
combaterea

durerii si conservarea formei si structurii piciorului si prentmpinarea deformrilor ; 2. n

formele
subacute si cronice de acalmie se poate trece la recuperarea forei si mobilitii prin tehnicile
kinetice care
ncep cu mobilizrile autopasive (sub supravegherea kinetoterapeutului) si se continu cu cele
active si
active cu rezisten, ncrcnd treptat piciorul. Tehnicile active cu ncrcarea piciorului merg
pn
larecuperarea forei stabilitii si mobilitii n ortostatism, mers (inclusiv variantele de
mers), urcatcobort
trepte, mers pe plan nclinat etc.; 3. n aceste faze obiectivele sunt subordonate relurii
funciei
piciorului, respectiv : recuperarea mersului ca funcie esenial a aparatului locomotor. n
poliartrita
reumatoid si/sau spondilita anchilozant precum si-n alte forme de reumatism inflamatoriu,
dac
pacientul se afl n faze avansate de evoluie a bolii, revenirea la starea de normalitate este de
cele mai
multe ori imposibil, de aceea sunt necesare aparate ajuttoare sau chiar fotoliul rulant,
deoarece leziunile
cauzate de boal sunt ireversibile.
Imposibilitatea mersului (chiar si ajutat) este un handicap major cu consecine imprevizibile.
Cu
alte cuvinte, recuperarea mersului si meninerea lui este obiectivul cel mai important al
ntregului membru
inferior.
Indicaii generale de profilaxie secundar a piciorului ; evitarea ortostatismului prelungit;
greutatea corporal normal si evitarea supraponderabilitii; evitarea mersului pe teren
accidentat, mersul
cu sprijin pe baston; evitarea meninerii prelungite a unei anumite poziii a genunchiului;
miscri libere de
176
flexie si extensie (fr ncrcare) dup un repaus prelungit pentru lubrifierea articulaiei,
mersul (dac este
cazul) cu nclminte cu talonete, evitarea tocurilor nalte, evitarea traumatismelor directe.
Bibliografie
1.Baciu, C. Clement, (1981), Aparatul locomotor, Bucuresti, Editura Medical
2.Cordun, Mariana, (1999), Kinetologie medical, Bucuresti, Editura Axa
3.Creu, Antoaneta, Boboc, Florin, (2003) Kinetoterapia n afeciunile reumatice, Bucuresti,
A.N.E.F.S.
4.Diaconescu si colab. (1977), Coloana vertebral, Bucuresti, Editura Medical
5.Dumitru, Dumitru, (1981), Ghid de reeducare funcional, Bucuresti, Ed.Sport-Turism
6.Duu, Al., Bolosiu, H.D., (1978), Reumatologie clinic, Cluj-Napoca, Editura Dacia
7.Marcu, Vasile si colab. (2003), Pedagogie pentru formarea profesorilor, Editura
Universitii
din Oradea
8.Moraru, Gheorghe., Pncotan, Vasile, (1999), Recuperarea kinetic n reumatologie,
Oradea,

Editura Imprimeriei de Vest

9.Papilian, Victor, (1974), Anatomia omului, Ediia a V-a, Vol.I, Bucuresti, Ed.Didactic si
Pedagogic
10. Popescu, D.Eugen, Ionescu, Ruxandra, (2002), Compendiu de reumatologie, Bucuresti,
Editura
tehnic
11. Popescu D. Eugen, (1997), Reumatologie, Editura Naional
12. Popescu, Roxana si colab. (2004), Ghid de evaluare clinic si funcional n recuperarea
medical, Vol I, Craiova, Editura Medical Universitar
13. Sbenghe, Tudor, (2002), Kinetosiologie stiina miscrii, Bucuresti, Editura Medical
14. Sbenghe, Tudor, (1999), Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Bucuresti, Editura
Medical
15. Sbenghe, Tudor, (1987), Kinetologie profilactic, terapeutic si de recuperare, Bucuresti
16. Sueanu, St. si colab, ( 1977), Clinica si tratamentul bolilor reumatice, Bucuresti, Editura
Medical
17. Stroescu, Ion si colab. (1979), Recuperarea funcional n practica reumatologic,
Bucuresti,
Editura medical
18. XXX, Agenda medical 1987, Sueanu St. Actualiti n anatomia, fiziologia si
patologia
discului intervertebral lombar; implicaii terapeutice, p. 96-146, Bucureslti, Editura
Medical
177

6.5. KINETOTERAPIA N AFECIUNILE CARDIOVASCULARE

Obiective:
Cunoasterea noiunilor aprofundate de anatomie, fiziologie, patologie a aparatului
cardiovascular,
a protocolului testelor de efort care stau la baza evalurii si orientrii
kinetoterapiei afeciunilor cardiovaculare, cunoasterea temeinic si aplicarea metodelor,
tehnicilor si mijloacelor kinetoterapiei, care fac posibil efectuarea cu succes a
programenlor de profilaxie, recuperare, reeducare, n afeciunile cardio-vasculare.
S prezinte capaciti de selecie a celor mai eficiente metode de recuperare, innd cont
de:
diagnosticul prezent, afeciunile asociate, particularitile pacientului (vrst, sex etc.), alte
cerine legate de stadiul bolii sau gravitate, n vederea scurtrii perioadei de spitalizare si
recuperare
Folosirea metodelor de refacere a capacitii funcionale n vederea reintegrrii sociale si
profesionale a pacientului.
S aplice si n unele situaii s prezinte abiliti de modificare a programelor alese, n
funcie de evalurile intermediare pe care le efectueaz, evaluri care indic direcia de
evoluie a terapiei si involuie a bolii.
Coninut
6.5.1. Kinetoterapia n cardiopatia ischemic (CI)
6.5.2. Recuperarea n infarctul miocardic acut (IMA)
6.5.3. Kinetoterapia n angina pectoral stabil de efort
6.5.4. Kinetoterapia bolnavilor cu disritmii
6.5.5. Kinetoterapia n cardiopatia ischemic silenioas
6.5.6. Kinetoterapia n insuficiena cardiac

6.5.7. Kinetoterapia n hipertensiunea arterial (HTA)

6.5.8. Kinetoterapia n hipotensiunea arterial
6.5.9. Kinetoterapia bolnavilor valvulari
6.5.10. Kinetoterapia n arteriopatiile periferice
6.5.11. Kinetoterapia n afeciunile venoase
6.5.12. Kinetoterapia posttransplant cardiac
Cuvinte cheie: test de efort, cardiopatie ischemic, infarct miocardic acut, arteriopatii,
afeciuni
venoase, kinetoterapie
6.5.1. Kinetoterapia n cardiopatia ischemic (CI)
Cardiopatia ischemic este o boal care afecteaz arterele ce hrnesc inima - arterele coronare
care si micsoreaz calibrul, avnd drept consecin scderea cantitii de snge ce irig
muschiul inimii miocardul - pus astfel, n imposibilitatea de a-si satisface necesarul de oxigen, acizi grasi,
glucoz.
Fenomenul de reducere a fluxului de snge prin arterele coronare a fost numit n limbaj
medical cu
termenul de ischemie. Modificrile cardiace produse de ischemie sunt desemnate de termenul
cardiopatie.
Ischemia se exprim clinic prin durere la nivelul pieptului, zona precordial, durere ce mbrac
mai multe
caracteristici - angina pectoral
Obiective: 1. Educarea bolnavului n vederea respectrii unui regim alimentar care s tind la
normalizarea greutii corporale; 2. Diminuarea prin autoeducare a efectelor nocive ale
stresului cotidian;
3. Intensificarea dozat a schimburilor metabolice; 4. Intensificarea activitii sistemului de
transport a O2
n vederea solicitrii dozate a cordului; 5. Mrirea forei si rezistenei grupelor musculare ale
membrelor si
trunchiului; 6. mbuntirea coordonrii n executarea diferitelor acte motrice.
178
Mijloace: gimnastic medical, mers, biciclet de camer sau de exterior, alergare, urcat pe
scri,
elemente din sport fr caracter competitiv.
6.5.2. Recuperarea n infarctul miocardic acut (IMA)
Infarctul micardic acut (IMA) reprezint evoluia grav a cardiopatiei ischemice. Aceast
evoluie
poate fi schimbat favorabil de o serie de factori ce in de pacient sau doctor. Este o necroz
miocardic
produs prin scderea sever a fluxului coronarian ntr-o regiune miocardic (suprafaa s fie
de minin 1
2 cm pentru a putea fi identificat cu un IMA). Este un sindrom clinic, ECG si biologic
caracterizat prin
scderea brusc a fluxului sanguin miocardic cu necroz miocardic consecutiv. Fr semne
clinice si
ECG obligatorii, dar cu dovezi enzimatice prezente.
Faza a I-a a infarctului miocardic debuteaz n unitatea de terapie coronarian intensiv,

coronarian intermediar si se termin la nivelul saloanelor obisnuite de spital. Treapta I ncepe

deja la
cteva ore de la internarea bolnavului, n momentul n care durerea toracic a disprut,
bolnavul este
stabilizat hemodinamic si fr tulburri severe de ritm. naintea mobilizrii trebuie s ne
asigurm de
fiecare dat c frecvena cardiac de repaus nu depseste 120 bti/ minut (de preferat sub 100
bti/
minut) si c tensiunea arterial sistolic depseste 90 mmHg.
Obiective: 1. S se asigure bolnavului capacitatea de autongrijire; 2. Obinerea
independenei n
sensul deplasrii, n spital si nafara acestuia, fr ajutor din partea altor persoane; 3. Limitarea
efectelor
generale ale decubitului; 4. Combaterea repercusiunilor psihologice ale imobilizrii; 5.
Pregtirea
funcional a aparatului cardiovascular pentru trecerea la urmtoarea etap.
Mijloace: - mobilizri pasive; mobilizri active analitice ale membrelor; mers; ADL-uri;
exerciii
de stretching
Perioada de trecere dintre faza I si faza a-II-a de recuperare (aproximativ 1-2 sptmni)
Obiective: 1. Conservarea rezultatelor si nivelul de efort atins n timpul fazei intraspitalicesti a
recuperrii; 2. Instruirea familiei cu privire la atitudinea ce trebuie adoptat fa de bolnav; 3.
Instruirea
bolnavului n vederea monitorizrii efortului prin Frecven Cardiac (FC), intensitatea
efortului (Scala
Borg); 4. Obinerea efectelor psihice benefice; 5. Instruirea privind reluarea activitii
sexuale.
Mijloace: - exerciiile fizice pe care bolnavul le-a efectuat n spital, de 2x/zi, 10-20 minute;
prestaii casnice, gospodresti: aspirat, clcat, activiti de buctrie, splat cu masina;
mersul
nesupravegheat.
Faza a II-a de recuperare. Perioada de convalescen ncepe dup 36 sptmni de la
debutul
infarctului si corespunde capacitii bolnavului de a urca un etaj fr semne de intoleran la
efort.
Dureaz 810 sptmni, interval dup care, dac evoluia este favorabil, bolnavul si poate
relua
activitatea profesional. Aceast perioad este cea mai important n recuperarea fizic,
deoarece
urmreste s redea bolnavului maximul posibil din capacitatea sa fizic, compatibil cu starea
funcional
a cordului.
Obiective: 1. Reducerea travaliului cardiac pentru un nivel dat de efort, prin ameliorarea
utilizrii
periferice a O2; 2. Cresterea capacitii de efort maximal (VO2Mx) prin aceeasi ameliorare a
utilizrii
periferice a O2; 3. Ameliorarea performanei cardiace maxime apreciate prin debitul cardiac
maximal

(opional); 4. Dezvoltarea circulaiei coronariene colaterale; 5. Obinerea unor efecte

psihologice
favorabile, care s contribuie la recstigarea ncrederii n sine, alungarea ngrijorrii si
anxietii legate de
reluarea activitii profesionale si de rezolvarea problemelor complexe ale vieii.
Mijloace: exerciii izometrice; exerciii de rezisten care angajeaz grupe musculare mari:
alergarea pe loc, urcat pe scri, bicicleta ergometric sau de exterior; jocuri recreative;
exerciii analitice
libere; contracii intermediare; plimbri; activiti zilnice curente.
Faza a III-a de recuperare (faza de ntreinere), denumit si faza de meninere a recuperrii
fizice,
are ca scop meninerea si eventual ameliorarea condiiei fizice si a parametrilor funcionali
caracteristici
obinui n faza a II-a. Se desfsoar n paralel cu terapia medicamentoas cronic si msurile
de profilaxie
179
secundar a cardiopatiei ischemice, concurnd mpreun cu acestea la ncetinirea progresiei
arterosclerozei sau la regresia acesteia.
Obiective: 1. Meninerea si chiar, cresterea capacitii de efort maxim n raport cu
severitatea
afectrii; 2. Reorientarea profesional n raport cu capacitatea maxim de efort cstigat.
Mijloace: mobilizri active; exerciii de rezisten la cicloergometru; elemente din jocuri
sportive
si jocuri sportive dar fr caracter competiional
6.5.3. Kinetoterapia n angina pectoral stabil de efort.
Angina pectoral este o tulburare de irigare a miocardului; are ca semne: durerea retrosternal
sau
n regiunea precordial care iradiaz nspre gt, umeri si n lungul membrului superior stng.
Aceast
durere apare ndeosebi n timpul unui efort fizic sau intelectual sczut.
Obiective: 1. Reducerea ct mai mare din diferena procentual dintre Deficitul Aerobic
Miocardic (DAM) si Deficitul Aerobic Funcional (DAF), n sensul ideal al suprapunerii
acestora, prin
reducerea DAF pn la valoarea DAM; 2. n cazul bolnavilor cu DAM sever, nu se urmreste
dect
meninerea capacitii de efort existente.
Mijloace: adaptarea antrenamentului fizic la nivelul capacitii funcionale a pacienilor se
face
identic cu adaptarea post IMA; gimnastica igienic zilnic, care const din complexe de
exerciii fizice
sub forma miscrilor de trunchi si membre, de intensitate mic si medie, a exerciiilor de
respiraie si de
tonifiere a abdomenului (exerciii se pot executa din decubit, seznd sau stnd; ritmul lor va fi
lent si
coordonat cu respiraia); antrenament de rezisten; masaj al toracelui, n special al regiunii
precordiale;
activiti de agrement, plimbri.
6.5.4. Kinetoterapia bolnavilor cu disritmii.

Un procent semnificativ al subiecilor cu cardiopatie ischemic si indicaie de includere n

programe de recuperare fizic prezint si tulburri de ritm supraventriculare sau, ndeosebi,
ventriculare.
Acest procent crescut al bolnavilor cu IMA si extrasistole ventriculare oblig, din raiuni
practice,
economice si financiare, ca acestia s depun un efort fizic semnificativ n timpul activitii
cotidiene,
indiferent dac este vorba de subieci ce desfsoar activitate profesional sau de pensionari
(de vrst sau
de boal). S-a dovedit c programele de recuperare fizic cresc nivelul efortului la care apare
ischemia
miocardic sever sau disfuncia ventricular stng clinic manifest. Antrenamentul fizic este
benefic,
Obiective: 1. Reducerea incidenei tulburrilor ventriculare de ritm n cursul efortului
moderat; 2.
Cresterea efortului maxim la care pot apare tulburri de ritm cu potenial letal; 3. Cresterea
capacitii de
efort prestate fr simptome; 4. Verificarea absenei tulburrilor de ritm (puls, auscultaie,
monitorizare
EKG intermitent dar periodic si TE); 5. Ameliorarea ischemiei miocardice de efort, respectiv
ntrzierea
apariiei subdenivelrii ST si scderea amplitudinii acesteia, reducndu-se astfel sansa
apariiei
tulburrilor ventriculare de ritm n efort.
Mijloace: modalitatea de antrenament este identic cu cea din faza a II-a de recuperare IMA,
cu un
ritm de desfsurare obisnuit, zilnic, intraspitalicesc.
6.5.5. Kinetoterapia n cardiopatia ischemic silenioas.
Ischemia miocardic silenioas se refer la 3 categorii de subieci: I. Bolnavi cu infarct
miocardic
n antecedente, care n prezent sunt asimptomatici; II. Bolnavi cu angin pectoral, la care
episoadele de
ischemie dureroas alterneaz cu episoade de ischemie (depistat EKG sau prin alte metode)
neacompaniat de durere; III. Bolnavi total asimptomatici (clinic sntosi), la care, prin diverse
metode si
mijloace de diagnostic, se depisteaz ischemie miocardic sau stenoze coronariene severe.
Intrarea n programele de recuperare fizic va fi precedat un test de stress, n urma acestuia
delimitndu-se aceleasi trei categorii de subieci ca si n cazul anginei pectorale de efort.
Metodologia
practic este si ea superpozabil cu cea din angina pectoral de efort stabil, fiind ndeosebi
vorba de
recuperarea ambulatorie.
180
Spre deosebire de bolnavii cu angin pectoral, nivelul efortului care poate fi prestat poate fi
mai
mare iar durata recuperrii propriu-zise, mai scurt. Avnd n vedere c bolnavii sunt, de cele
mai multe

ori bolnavi care se simt sntosi, se va pune accentul, de la nceput pe adugarea la

antrenamentul
propriu-zis, a unor activiti recreative, care s atrag bolnavul si s creasc aderena la
tratament. De
asemenea, antrenamentul propriu-zis va fi variat, evitndu-se monotonia. n momentul atingerii
capacitii
maxime de efort sau a capacitii de efort dorite, fr ischemie, se va trece n faza de
meninere, n care
accentul va fi pus pe activitatea de drumeie si jocuri colective. Se consider c bolnavii cu
cardiopatie
ischemic silenioas au un beneficiu net de pe urma efortului fizic nu numai prin cresterea
pragului de
efort la care apare ischemia miocardic, ci si prin reducerea numrului episoadelor de ischemie
silenioas
pe parcursul activitii cotidiene.
6.5.6. Kinetoterapia n insuficiena cardiac
Insuficiena cardiac reprezint dezechilibrul care apare ntre nevoile de snge oxigenat ale
organelor si esuturilor si eficiena cordului de a-l furniza, precum si imposibilitatea cordului
de a face fa
hemodinamic, volumului de snge venos care se ntoarce la inim. n forma acut domin
tulburrile
proceselor biochimice de producere a energiei de contracie fr modificarea proprietilor
contractile ale
miocardului. n forma cronic, procesele biochimice sunt normale, ns puterea de contracie a
cordului
este sczut, kinetoterapia avnd scopul usurrii muncii miocardului.
Tratamentul insuficienei cardiace este profilactic (urmrindu-se combaterea infeciilor
reumatice,
pulmonare, tratamentul hipertensiunii si al aterosclerozei); curativ (msuri igienico-dietetice,
repaus n
poziiile asezat sau semiasezat, n funcie de dispnee), regim alimentar hiposodat sau
desodat, cu cantitatea
de lichid strict limitat, bogat n vitamina C si complex B.
Obiective: 1. Ameliorarea si augmentarea mecanismelor periferice de adaptare la efort; 2.
Cresterea extraciei arterio-venoase a O2; 3. Ameliorarea vasodilataiei arteriale; 4. Cresterea
capacitii de
efort prin: a) eliberarea, n cursul efortului fizic, a unui factor relaxant din endoteliul vascular,
care
contracareaz efectul vasoconstrictor simpatic, determinnd vasodilataia si cresterea debitului
muscular;
b) intrarea ntrziat n funciune a mecanismelor centrale de adaptare la efort, cresterea
presiunii n
capilarul pulmonar va fi ntrziat si va apare la niveluri mai mari ale efortului, c) cresterea
tardiv a
nivelului sangvin al lactatului; 5. mpiedicarea decondiionrii fizice a bolnavului peste limita
impus de
suferina cardiac; 6. Cresterea capacitii de efort, chiar ntr-o mic msur
Mijloace: antrenament de rezisten: mersul pe jos, jogging-ul; exerciii izometrice

n faza acut: Obiective: 1. Evitarea stazei venoase n extremiti; 2. Prentmpinarea

formrii de
flebotromboze de la care pornesc frecvent emboliile la cardiaci; 3. Evitarea edemului
pulmonar,
solidarizarea diafragmuluio si a peretelui abdominal n mecanismul general al respiraiei.
Mijloace: poziii de repaus n pat sub form de decubit, cu capul ridicat peste nivelul
extremitilor
(decubit dorsal, decubit cu capul ridicat, decubit sprijinit si asezat) hipertensiune periferic,
determinnd o usurare a muncii ventricolului stng, exerciii ale membrelor inferioare, n pat,
exerciii de
membre superioare corelate cu miscrile de respiraie.
n faza cronic: - mijloacele kinetoterapiei se aplic difereniat n stadiul compensat si n cel
decompensat.
a. Stadiul compensat: se instituie un regim activ, n care obiectivul principal este reducerea
capacitii funcionale a miocardului
Mijloace: exerciii de nclzire: programul conine 48 exerciii simple de trunchi si
membre,
legate de miscrile de respiraie, executate succesiv din decubit, asezat si stnd; masajul
membrelor
superioare si inferioare; exerciii analitice cu efect circulator sub forma miscrilor de membre
superioare
si inferioare, executate sub form de pendulare si balansare, alternativ cu circumducii si
flexii; exerciii
de respiraie legate de miscrile membrelor superioare, inferioare si ale trunchiului, exerciii
de respiraie
diafragmatic; exerciii de abdomen n special izotonice dar executate lent; exerciii cu
obiecte portative
usoare; exerciii aplicative sub form de mers ritmic sau alte variante, terapie ocupaional
sub form de
181
activiti potrivite preferinelor si sexului, practicarea unor sporturi fr urmrirea realizrii
performanelor: ciclism de agrement, mers pe schiuri, vslit si unele jocuri sportive.
b. Stadiul decompensat se instituie un regim pasiv relativ sau semiactiv,
Obiective: 1. Usurarea si ajutarea muncii miocadrului; 2. Prevenirea stazelor venoase
periferice, a
flebotrombozelor si a cordului pulmonar acut si cronic; 3. mbuntirea ventilaiei
pulmonare prin
restabilirea activitii diafragmului si a musculaturii toracice.
Mijloace: poziii de repaus cu accent pe odihn: decubit dorsal cu capul ridicat, decubit lateral
drept, asezat rezemat, asezat si decubit dorsal cu membrele inferioare puin peste nivelul
orizontal;
exerciii de membre inferioare efectuate n pat sub form pasivo-activ cu amplitudine redus
si fr
ncordare muscular; exerciii de respiraie active usoare; exerciii de respiraie
diafragmatic din decubit
sprijinit si asezat sprijinit; exerciii de relaxare a trunchiului si membrelor inferioare; masajul
extremitilor, masajul spatelui n special al toracelui, n care predomin manevrele cu
caracter relaxant

(efleuraj, friciuni, vibraii).

6.5.7. Kinetoterapia n hipertensiunea arterial (HTA).
Hipertensiunea arterial se poate considera presiunea sanguin, n clinostatism, ca avnd
valoarea
sistolic peste 140 mmHg si cea diastolic peste 90 mmHg. Ca simptome caracteristice se
consider:
cefalee sub forma unei presiuni n regiunea occipital; ameeli, vjieli n urechi, senzaii
nedefinite n
regiunea precordial. n perioadele iniiale HTA poate fi asimtomatic.
Obiective: 1. Echilibrarea sistemului nervos si influenarea pozitiv a centrilor vasomotori; 2.
Favorizarea vasodilataiei periferice si a decongestionrii unor segmente ale corpului; 3.
Atingerea si
meninerea unei greuti corporale optime; 4. Prevenirea fenomenelor de ateroscleroz; 5.
Obinerea
vasodilataiei locale si scderea rezistenei periferice; 6. Relaxare muscular si neuro-psihic;
Mijloace: exerciii de membre inferioare din decubit cu capul ridicat, exerciii de trunchi sub
form de circumducii, exerciii de respiraie cu accent pe expiraie, exerciii de membre
superioare pentru
derivarea circulaiei toracice, exerciii de mobilizare analitic a tuturor segmentelor,
contracii musculare
analitice izometrice sau intermediare, exerciii de relaxare: balansri ale membrelor,
scuturri de
membre executate de pacient sau scuturri pasive executate de ctre kinetoterapeut, rsucirile
de trunchi
sau unele poziii cu rsucirea trunchiului, exerciii de relaxare neuro-psihic - metoda
autotraining-ului a
lui Schultz si a lui Edmund Jacobson, gimnastic colectiv relaxant recomandat de E.
Gindler si N
Stoltze, metoda I. Parow, metoda A. Macagno, antrenamentul de rezisten: mersul, alergarea
(jogging),
urcatul scrilor si pantelor, bicicleta ergometric sau covorul rulant, notul n piscin n ap
cald (termal
sau mezotermal), sportul terapeutic.
6.5.8. Kinetoterapia n hipotensiunea arterial.
Hipotensiunea arterial este starea n care presiunea sistolic este n permanen sub 100 mm
Hg
iar cea diastolic sub 60 mm Hg, fiind de dou feluri: forma esenial si ortostatic.
Hipotensiunea
arterial esenial (constituional) este frecvent ntlnit la tipul constituional astenic.
Semne: tahicardie,
leucopenie, hipoglicemie.
Mijloace: fizioterapie (hidroterapie stimulant), masaj general, exerciii libere (active,
analitice si
sintetice), exerciii cu obiecte usoare portative, exerciii aplicative, exerciii de respiraie si
de abdomen,
plimbri de durat mai lung (60 90 min.), turism, not, schi.
Hipotensiunea arterial ortostatic (scderea presiunii sanguine la ridicarea n ortostatism) are
ca

semne: bradicardie, leucopenie, hipoglicemie si lipotimie la schimbarea poziiei corpului, mai

ales
dimineaa la ridicarea din pat sau la statul prelungit n picioare.
Mijloace: gimnastic vascular, gimnastic abdominal, mobilizri active ale membrelor
inferioare, efectuate din decubit si asezat, masajul general si al membrelor inferioare, forma
stimulant.
182
6.5.9. Kinetoterapia bolnavilor valvulari.
Valvulopatiile realizeaz un real impact medico-social, pe de o parte prin limitarea
funcional
indus de insuficiena cardiac generat de viciul valvular angorul asociat iar pe de alt
parte, prin
direciile evolutive ale bolii: sincope, aritmii grave, embolii periferice, accidente survenite n
cursul
tratamentului anticoagulant.
a. Recuperarea valvularilor neoperai. n recuperarea bolnavilor valvulari pentru
selecionarea
cazurilor ce pot beneficia de rezultatele unui program de antrenament fizic, se recurge la un test
de efort
deliberat submaximal, definit ca un criteriu limitativ al probei: 80% din FCMxt (frecvena
cardiac
maxim teoretic), TAS (tensiunea arterial sistolic) de 200 mmHg.
Obiective: Recuperarea valvularului poate antrena corecia unei condiii fizice precare, ea
nssi
capabil s amplifice dispneea, prin deficitul de utilizare periferic a oxigenului. Prin: 1.
Ameliorarea
condiiilor efortului muscular n periferie - se poate spera la o economie de travaliu cardiac si
deci la
restrngerea tahicardiei de efort; 2. Antrenamentul fizic pe termen scurt - se urmreste
meninerea unei
bune ventilaii si, prin aceasta, conservarea funciei pulmonare; 3. Ameliorarea capacitii
vitale si a
VEMSului; 4. Determinrea capacitii fizice a bolnavului valvular si/sau precizarea
programului de
intoleran funcional (utilizarea testului de efort); 5. Evitarea efectelor nocive ale
sedentarismului, n
ceea ce priveste decondiionarea aparatului cardio-vascular si locomotor; 6. mbuntirea
activitii
motrice, asa nct ea s se desfsoare ntr-un mod economic, fr contracii musculare inutile,
excesive,
fr a impune cordului un efort prea mare; 7. Realizarea unei activiti economice a cordului,
circulaiei
periferice si metabolismului muscular, pentru a putea executa eforturile fizice cu o solicitare ct
mai mic
a cordului; 8. Dezvoltarea mobilitii articulare, a forei musculare segmentare si a
coordonrii motrice.
Mijloace: - kinetoterapia respiratorie; exerciii fizice globale, exerciii analitice a tuturor

segmenelor corpului; elemente din diferite sporturi si jocuri sportive; masaj; tehnici de
relaxare;
antrenament de rezisten realizat prin efort prelungit sau cu intervale, pe bicicleta
ergometric, alergare
sau elemente din sporturi.
b. Recuperarea valvularilor operai
Pregtirea preoperatorie. Obiective: 1. Elementul recuperator esenial n aceast etap l
reprezint kinetoterapia respiratorie; 2. Asigurarea nu numai a unui drenaj bronsic eficient ci si
nvarea respiraiei diafragmatice; 3. Corectarea respiraiei prin exerciii respiratorii; 4.
Furnizarea de
informaii generale privind intervenia chirurgical si modalitile de recuperare
postoperatorie.
Mijloace: - gimnastic respiratorie, drenaj, gimnastic medical
Postoperator. Obiective: 1. Asigurarea unei ventilaii corecte; 2. Prevenirea complicaiilor
decubitului; 3. Readaptarea progresiv la efort; 4. Obinerea rapid a autonomiei funcionale.
Mijloace: - exerciiile fizice de mobilizare a centurilor si a membrelor, exerciii pentru
mobilizarea
musculaturii respiratorii.
Faza I intraspitaliceasc
Obiective: 1. Profilaxia complicaiilor de decubit; 2. Asigurarea permeabilitii cilor
respiratorii.
Mijloace: - mobilizare pasiv a membrelor inferioare; mobilizare activ a membrelor
inferioare;
exerciii respiratorii; mobilizri active ale centurilor; mers.
Faza a II a convalescena - marcheaz trecerea de la perioada acut postoperatorie la
revenirea
la viaa socio-profesional.
Obiective: 1. Cresterea capacitii de efort - precizarea programului de antrenament:
intensitatea,
frecvena, durata si tipul efortului muscular, n funcie de particularitile evolutive si
modalitile de
repaus la recuperarea iniial, n perioada anterioar; 2. nvarea msurilor de profilaxie si
tratament
(atenie la riscul carditei reumatice evolutive); 3. Deprinderea, pe ct posibil, a tehnicilor de
relaxare.
Mijloace: - exerciii respiratorii; exerciii fizice globale; mobilizri analitice; antrenament de
rezisten: cicloergometru, elemente si metode de relaxare
Faza a III a sau de ntreinere. Intensitatea programului de antrenament ales va trebui s
evite o
tahicardie marcat sau o ejecie sistolic important. De aceea, se apreciaz c o frecven
cardiac de
183
antrenament de 5070% din FC, calculat potrivit rspunsului la testul de efort, este optim.
Exerciiile
fizice nu difer de cele prevzute n programul de recuperare al coronarianului. Pornind de la o
pregtire
fizic global se va continua cu gimnastica respiratorie si se va insista asupra grupelor
musculare ce

urmeaz a fi preferenial solicitate prin profesie.

6.5.10. Kinetoterapia n arteriopatiile periferice.
Ateroscleroza oblizerant reprezint 90% din arteriopatiile periferice. Trunchiurile arteriale
cele
mai frecvent interesate sunt aorta abdominal, iliac, femural si poplitee. Ateroscleroza
obliterant a
membrelor inferioare se caracterizeaz prin leziuni aterosclerotice difuze n peretele
trunchiurilor arteriale
mari si mijlocii. Leziunile stenozante sau obstructive cu repercusiuni hemodinamice sunt
segmentare. De
obicei, stenozarea sau obstruarea unei artere periferice produce simptome ischemice subiective
numai n
timpul efortului fizic. Durerea apare dup o anumit cantitate de efort si dispare la repaus.
Obiective: 1. Prelungirea considerabil a duratei efortului pn la producerea claudicaiei; 2.
Dezvoltarea circulaiei colaterale n teritoriile cu circulaie deficitar; 3. Cresterea presiunii
de perfuzie n
timpul exerciiilor fizice; 4. Mrirea dozat a hipoxiei n musculatura ischemiat; 5.
mbuntirea
economiei actului motor; 6. Prevenirea agresiunilor cutanate, mecanice, fenomenele de
maceraie si
infeciile de la nivelul piciorului; 7. Cresterea fluxului sanguine n musculatura scheletic; 8.
Corectarea
tulburrilor de mers
Mijloace: - contracii musculare de intensitate si durat corespunztoare; mobilizri active;
exerciii musculare globale; exerciii cu rezisten dozat (gantere, halteer, extensor, mingi
medicinale) ale
membrelor superioare si trunchiului; msuri de protecie cutanat; masajul n sensul
circulaiei arteriale
sau venoase: (efleurajul superficial reflex, presiuni alunectoare profunde, petrisaj);
contraciile analitice
de tip intermediar; gimnastica respiratorie comport miscri abdominale si diafragmatice;
gimnastica
de postur Burger; posturare pe patul oscilant 25 min; termoterapia; mecanoterapia;
hidroterapia la 30C;
mersul; bicicleta ergometric, jocul cu mingea etc.
6.5.11. Kinetoterapia n afeciunile venoase
Obiective: 1. Reducerea stazei venoase si a consecinelor sale; 2. Ameliorarea circulaiei de
ntoarcere si a schimburilor gazoase la nivel pulmonar; 3. Prevenirea si tratamentul
insuficienei venoase
cronice si a sindromului posttrombotic; 4. Stimularea circulaiei de ntoarcere prin punerea n
funcie a
pompelor musculare.
Mijloace: - masajul membrelor inferioare, evitnd traiectele venoase, n sens centripet;
mobilizarea
pasiv a membrelor inferioare si ridicarea acestora deasupra planului, mobilizrile active (sunt
ns de
preferat), gimnastica respiratorie, gimnastica de postur, masaj usor cu scop hiperemiant,
mersul,

stimulri galvanice, compresiuni pneumatice externe intermitente, n ritm de 5s/contracie, cu

aparatul
angiomat.
a. Tromboflebitele. Prin tromboflebit se nelege stnjenirea circulaiei prin vene
determinat de
inflamarea peretelui venos. Semne: - durere pe traiectul venei, accentuat n punct fix si la
palparea venei;
- ven varicoas cu eritem inflamator pe traiect, vizibil pe piele, edem si cldur local.
Obiective: 1. Aplicarea msurilor profilactice n scopul activrii circulaiei periferice; 2.
Prevenirea edemului; 3. Activarea circulaiei venoase; 4. Tonifierea musculaturii
extremitilor inferioare.
Mijloace: - poziionarea membrului inferior n plan procliv, mobilizri pasive, pasivo-active
si
active analitice a membrelor inferioare, exerciii respiratori, masaj cu scop hiperemiant la
nivelul
circulaiei superficiale a extremitii bolnave, mers
n convalescen: masaj usor, progresiv, iniial superficial apoi profund sub form de glisri
cu
presiune si periaj de activare a stazei si edemului veno-limfatic; contracii statice si mobilizri
pasive ca n
stadiul anterior, mobilizri active cu rezisten n decubit dorsal si ventral sau n poziia
asezat, pentru
extensia gambei pe coaps, prin aplicarea de greuti; exerciii respiratorii; aplicarea
bandajului elastic,
184
instituindu-se mersul ca mijloc terapeutic de stimulare a circulaiei de ntoarcere, prin punerea
n funciune
a pompelor musculare.
b. Insuficiena venoas cronic. Rezultat al obstrurii venoase si al distrugerii valvelor. n
cazul n
care aceast insuficien venoas cronic se manifest prin edeme, se folosesc urmtoarele
mijloace ale
kinetoterapiei: repaus la pat cu membrele inferioare ridicate n sprijin pe un suport mai sus
dect restul
corpului de 23x/zi. Aceast poziie trebuie s fie obligatorie n timpul nopii; masajul
membrului inferior,
manevre cu caracter circulator, executate blnd deasupra regiunii bolnave pentru a usura
circulaia de
ntoarcere. Membrul care se maseaz se va menine n poziie decliv; se evit ortostatismul,
fr miscare
o perioad lung de timp; aplicarea de fese elastice sau ciorapi elastici dimineaa, care se
menin toat
ziua; practicarea notului.
n cazul n care insuficiena venoas cronic nu se manifest prin edeme, se folosesc
urmtoarele
mijloace: exerciii active ale membrelor inferioare din poziii n care acestea se gsesc peste
nivelul

trunchiului, n asa fel nct s favorizeze circulaia de ntoarcere (decubit, patrupedie, asezat
sprijinit);
contracii si relaxri ritmice ale grupelor musculare mari la nivelul membrelor inferioare;
masajul
membrelor inferioare manevre cu efect circulator.
c. Varicele. Varicele sau ectazia venoas const din dilatarea venelor determinat de
insuficiena
valvulelor venoase. Semne: desen venos accentuat; oboseal sau dureri difuze n membre;
crampe
musculare, n special nocturne.
Obiective: 1. Depistarea precoce a dilataiilor; 2. Limitarea ortostatismului; 3. Instituirea unui
regim de repaus cu membrele inferioare deasupra planului orizontal; 4. Favorizarea circulaiei
de
ntoarcere.
Mijloace: exerciii de gimnastic vascular (gimnastica Brger), mobilizarea analitic a
membrelor
inferioare, mobilizri active ale membrelor inferioare din poziii peste nivelul orizontalei,
masaj
6.5.12. Kinetoterapia posttransplant cardiac
Particulariti ale pacientului cu transplant cardiac: FC de repaus la cordul denervat este, n
general, mai crescut dect la cordul sntos; FC se adapteaz mai lent la efort, ea nu mai
reflect la fel de
fidel intensitatea efortului fizic iar revenirea la - FC de repaus este mai lent (pn la 20 de
minute); la
sfrsitul efortului maximal, transplantul are o FC inferioar celei maximale teoretice; instalarea
metabolismului anaerob este mai precoce; randamentul ventilator este sczut; rejetul moderat
impune
reducerea intensitii antrenamentului iar rejetul sever implic oprirea antrenamentului.
Faza a I-a -Preoperator. Obiective: 1. Furnizarea de informaii privind intervenia
chirurgical;
2. Reducerea anxietii.
Postoperator. Obiective: 1. Limitarea la maxim a efectelor nefaste unui decubit prelungit; 2.
Realizarea unei toalete bronsice satisfctoare; 3. nceperea treptat a antrenamentului fizic.
Mijloace: - mobilizri pasive si active, drenaj bronhic, educarea si utilizarea unei tuse eficiente,
exerciii de respiraie, bicicleta ergometric, mers prin salon, pe coridor
Faza a II-a. Obiective: 1. Ameliorarea capacitii aerobe; 2. Adaptarea mai bun a debitului
sanguin muscular la cererea muschilor activi; 3. Revenirea la o capacitate vasodilatatoare
arteriolar
normal; 4. Limitarea atrofiei musculare si a demineralizrii osoase; 5. Cresterea capacitii
de efort; 6.
Cresterea capacitii aerobe; 7. Scderea tensiunii arteriale diastolice si a frecvenei cardiace
la acelasi
prag de efort.
Mijloace: - exerciii izotonice, exerciii cu greuti mici, mersul pe jos, jogging-ul
Bibliografie
1.Branea, Ioan.; Mancas, S. (1989) Exerciiile fizice si rolul lor n programul complex de
recuperare al bolnavilor coronarieni, Timisoara Medical, Timisoara, , XXXIV, 4
185

2. Dennis, A. (1992) Rehabilitation of patients with coronary artery disease In: Braunwald,
E.
Heart Disease, W.B. Saunders Company Fourth Ed.
3. Gherasim, L.; Bruckner, I. (1992) Cardiopatia ischemic nedureroas. n: Pun, R. Tratat
de medicin intern Bolile cardio-vasculare, vol.III, Editura Medical, Bucuresti.
4. Goble, A.J.; Hare, D.L.; Macdonald, P.S.; s.a. (1995) Effect of early programmes after
transmural myocardial infarction, Br. Heart J. 65
5. Marcu, Vasile (1995) Bazele teoretice ale exerciiilor fizice n kinetoterapie, Editura
Universitii Oradea, Oradea
6. Mogos, V. (1990) Infarctul miocardic si efortul fizic. Editura Militar, Bucuresti
7. Vlaicu, R.; Olinic, N. (1983) Reabilitarea precoce n infarctul miocardic acut, Editura
Dacia,
Cluj-Napoca
8. Zdrenghea, Dumitru (1990) Testul de efort unic ajustat n depistarea cardiopatiei
ischemice,
Timisoara Medical, Timisoara
186

6.6. KINETOTERAPIA
RESPIRATORII

RECUPERAREA

AFECIUNILOR

Obiective:
Acumularea unui bagaj de cunostine teoretice si practice ct mai complexe privitoare la:
medicina
respiratorie; metodele de evaluare clinic si funcional: obiective si subiective; modalitile
de
recuperare prin kinetoterapie: mijloace, metode, tehnici
Selectarea celei mai indicate metodologii de recuperare lundu-se n considerare:
diagnosticul
pozitiv, gravitatea si stadiul bolii, bolile asociate, antecedentele familiale si personale:
fiziologice,
patologice si heredo-colaterale, precum si datele generale ale pacientului(ei) dac a mai
beneficiat
sau nu de recuperare.
Utilizarea practic individualizat (pentru fiecare pacient) a cunostinelor acumulate prin:
evaluarea clinico-funcional, structurarea obiectivelor de recuperare generale si specifice,
alctuirea programelor de recuperare reintegrare.
Coninut
6.6.1. Kinetoterapia n disfuncia ventilatorie obstructiv (DVO)
6.6.2. Kinetoterapia n disfuncia ventilatorie mixt (DVM)
Cuvinte cheie: pulmonar, respirator, disfuncie: obstructiv, restrictiv, mixt, kinetoterapie
6.6.1. Kinetoterapia n disfuncia ventilatorie obstructiv (DVO).
O obstrucie pe cile respiratorii poate fi strict localizat (corp strin intrabronhic, tumor
bronhic
etc.) sau difuz, generalizat. Recuperarea bolnavilor cu DVO va nsemna abordarea cauzelor
si efectelor
sindromului obstructiv difuz, al cilor aeriene inferioare (mai ales ale celor mijlocii si mici).
Efectele Sindromului Obstructiv

Sindromul obstructiv cauzeaz funciei respiratorii urmri variate, acestea fiind dependente
de:
A. sediul obstruciei: n cile mari, mijlocii sau mici sau n cile superioare;
B. gradul obstruciei este n relaie mai direct cu efectele ei dect este natura obstruciei
(mecanismul de producere) cu simptomatologia rezultat.
C. reversibilitatea sau ireversibilitatea sindromului obstructiv genereaz o variaie
simptomatologic de la stri foarte grave pn la situaii aproape normale.
a. Obstrucia acut a fluxului aerian (OAFA) Traheobronsite acute
Bronsita si Bronsiolita
Traheobronsitele acute: Inflamaia acut a traheii si a bronhiilor mari plurietiologic viral,
bacterian, chimic, manifestat clinic prin tuse cu expectoraie, dureri toracice. Manifestare
clinic. Mai
ales n sezon rece, apare un sindrom bronsitic acut, tuse, raluri ronflante, sibilitante, dispnee,
cianoz,
durere toracic, etc.
n traheobronsita acut se descriu 3 stadii clinice: 1. Stadiu premonitor indispoziie, cefalee,
catarg oculonazal, rguseal, arsuri retrosternale, tuse, dureaz de la cteva ore pn la cteva
zile. 2.
Stadiu de cruditate cteva zile febr, frisonete, transpiraii, tusea se accentueaz si se
prezint n
accese, durere toracic, etc. 3. Stadiu de cocciune tusea devine productiv, durerea toracic
scade, febra
si expectoraia scad, putnd s dispar toate, rmnnd doar tusea.
Tratament: General: repaus la pat ct timp exist febr, alimentaia bogat n lichide, fructe,
evitarea alimentaiei greu digerabile, vitamine, evitarea frigului n special la membrele
inferioare si gt.
187
Kinetoterapie:
Obiective: 1. Scderea frecvenei respiratorii; 2. Scderea travaliului ventilator; 3.
Dezobstrucie
bronhic
Mijloace: Evaluarea strii funcionale: auscultaie; msurarea tensiunii arteriale, pulsului si
frecvenei respiratorii, aprecierea gradului de dispnee la efort; Posturi relaxante si facilitatoare
ale
respiraiei din decubit, asezat, ortostatism; Metode de relaxare: Jacobson; Schultz; Posturi de
drenaj
bronhic; Educarea tusei; Drenajul bronhic si autodrenajul
b.Obstrucia cronic a fluxului aerian (OCFA) Traheobronsite cronice
Bronsiectazia
Dilataii permanente si ireversibile ale lumenului bronhiilor de calibru mediu, datorate
alterrii
structurii fibrocartilaginoase a peretelui si obliterarea ramificaiilor distale producnd un fund
de sac.
Bronsiectaziile pot fi: unilaterale - 2/3, frecvente n stnga; bilaterale 1/3, sau dup forma
macroscopic:
cilindrice tubulare; varicoase; saculare ampulare sau chistice. Tablou clinic. Obiectiv,
simptomatologia n bronsiectazii este de obicei srac, fr infecii asimptomatice mult timp,
cu semne de

bronsit cu pneumonie n acelasi loc. Simptomul funcional dominant este bronhoreea cu

expectoraie
mucopurulent n cantiti mari, de la 200 la 500 ml/zi, uneori mai mult, n funcie de gradul
de activitate
al bolii. Semnul fundamental l constituie tusea cu expectoraie abundent mucopurulent,
pluristratificat
n 4 straturi.
Kinetoterapia:
Obiective: 1. Scderea frecvenei respiratorii. 2. Scderea travaliului ventilator. 3.
Dezobstrucie
bronhic. 4. Meninerea sau ameliorarea capacitii de efort
Mijloace: Evaluarea strii funcionale: auscultaie; msurarea tensiunii arteriale, pulsului si
frecvenei respiratorii, probe funcionale respiratorii (VEMS, CV, VEMS/CV%, Vmx)
aprecierea gradului
de dispnee la efort; testele de apreciere a obstruciei: apneei, lumnrii, formrii bulelor n
ap, test de
efort mers 6 min.; Posturi relaxante si facilitatoare ale respiraiei din ortostatism, asezat,
decubit; Metode
de relaxare: Jacobson; Schultz; Posturi de drenaj bronhic; Educarea tusei; Drenajul bronhic si
autodrenajul
la expectoraii mai mult de 50-100 ml/zi; Reeducarea respiratorie asistat si nvarea si
utilizarea unei
respiraii corecte (accent pe inspiraie); Antrenament la efort: iniial test de efort; program
individual de
antrenament prin mers
Bronhopneumopatia Cronic Obstructiv (BPOC).
Tuse productiv cronic sau recidivant, de peste doi ani, cel puin trei luni pe an, si/sau
dispnee
persistent, simptome care nu sunt determinate de vreo boal pulmonar, toracic, cardiac, sau
de ci
superioare, specifice sau cunoscute. Tablou clinic: tuse productiv cronic, dispnee, expir
prelungit,
VEMS sczut sub 70 %, hipertransparen pulmonar, semne de insuficien respiratorie.
Forme clinice de
BPOC:
A. Tip emfizematos (55-75 ani), clinic: Tuse - ocazional; Instalarea tusei - dup instalare
dispneei; Sputa - redus, mucoas; Dispneea constant; Murmur vezicular atenuat; Raluri
rare;
Habitus - slab, astenic; Infecii recurente - rare
B. Tip bronsitic (45-65 ani), clinic: Tuse - aproape constant; Instalarea tusei - nainte de
instalarea dispneei; Sputa - abundent, purulent; Dispneea variabil; Murmur vezicular
normal;
Raluri frecvente; Habitus - normal, gras, picnic; Infecii recurente - frecvente
Tratamentul: Profilactic: fizioterapia bronsic: se face drenaj postural dac expectoraia este
mai
mare de 150 ml/zi, vibraii si tapotaj toracic, percuie pentru tuse neproductiv. nvm
bolnavul s aib o

tuse eficient. Tratamentul complicaiilor bronsice: cure balneare, balneofizioterapeutice;

este indicat si
clima de munte, dar nu peste 1200 m si este exclus sezonul de var. Este indicat climatul
maritim, de step
la bronsitici, de cmpie la cei cu emfizem, astmatici puin, etc. (Govora, Slnic Moldova)
Obiective kinetoterapie: 1. Mrirea razei conductelor, chiar cu un coeficient modest (cu
urmri
notabile asupra rezistenei si presiunii de mobilizare a aerului); 2. Scderea vitezei fluxului
aerian
188
(sczndu-se astfel rezistena n ci lucru ce va necesita fore de mobilizare mai mici); 3.
Scderea
vscozitii fluidului care curge prin bronhii; 4. Reducerea hiperinflaiei prin diminuarea
obstruciei
dinamice de expir; 5. Modificarea distribuiei intrapulmonare a aerului prin: cresterea
complianei
dinamice, scderea frecvenei respiratorii, scderea travaliului ventilator; Modificri ale
schimburilor
gazoase si a gazelor din snge prin ameliorarea raportului V/Q (ventilaie/perfuzie);
Ameliorarea/refacerea
capacitii de efort
Mijloace: Pentru formele de BPOC severe: Este vorba de pacieni n insuficien
respiratorie cu
sau fr hipercapnie, cu dispnee accentuat, de gradele IV sau V, n majoritatea cazurilor cu
cord
pulmonar (consecin a hipertensiunii arteriale pulmonare). Evaluarea strii funcionale;
aprecierea
gradului de dispnee la efort: utilizarea posturilor de relaxare a musculaturii abdominotoracice si
de
facilitare a respiraiei abdominale iniial din decubit, apoi n timp, din asezat si ortostatism;
utilizarea
gimnasticii medicale limitate, miscri simple de pstrare a mobilitii articulare, si a tonusului
muscular;
drenaj bronhic din posturi adaptate (decubit lateral), executarea unei tuse controlate,
nesolicitante pentru
pacient; reeducarea respiratorie n special abdominale; readaptare la efort, respectiv trecerea de
la repausul
total la pat spre o independen de miscare.
Pentru BPOC forma medie si usoar: forma medie dispneea nu depseste gradul III,
insuficiena
respiratorie este latent, nu sunt hipercapnici; forma usoar, dispneea este de grad II sau I..
Pentru acesti
pacieni este necesar s le punem la ndemn o modalitate de ameliorare a simptomelor,
semnelor si
datelor obstruciei precum si cunostinele necesare pentru combaterea fazei severe a bolii.
Evaluarea strii
funcionale; aprecierea gradului de dispnee la efort; testele de apreciere a obstruciei: apneei,
lumnrii,

formrii bulelor n ap; nvarea si utilizarea unor elemente sau metode de relaxare:
Jacobson; Schultz;
nvarea si utilizarea unor posturi: relaxante (decubit, asezat, ortostatism); facilitatoare ale
respiraiei
(decubit, asezat, ortostatism); de drenaj bronhic; modaliti de educare a tusei cu aplicaii si
n cadrul
drenajului bronhic; modaliti de reeducare a respiraiei asistat si nvarea si utilizarea
unei respiraii
corecte (accent pe expir); programe de gimnastic medical cu accent pe utilizarea unei
respiraii corecte
abdomino-toracice; modaliti de crestere a capacitii de efort: iniial test de efort (mers 6
min/covor
rulant/bicicleta cicloergometric); program individual de antrenament prin mers, covor rulant,
biciclet
Astmul Bronsic.
Afeciune respiratorie cronic caracterizat prin obstrucia reversibil a cilor aeriene
inferioare.
Reducerea fluxului de aer este reversibil spontan sau sub aciunea tratamentului, iar n
cazurile grave
revenirea la normal a diametrului lumenului bronsic nu este niciodat complet. Elemente de
baz: crize
de dispnee expiratorie nsoit de wheezing, expectoraie seromucoas perlat, expir
prelungit, raluri
sibilante sau ronflante. Clasificarea clinicoetiologic: Astmul extrinsec alergic, atopic, mostenit
prin
alergeni la tineri pn la 35 ani; Astmul intrinsec nonalergic cu rol principal infecia.
Tabloul clinic. Astmul se prezint sub trei aspecte principale:
1. Astmul cu accese intermitente, n forma tipic, prezint dispnee paroxistic, iar la tineri
poate
apare forma alergic ce se instaleaz n zeci de minute, accesul poate fi precedat de hidroree
nazal,
cianoz de tip central, toracele pare n inspir permanent, cu hipersonoritate generalizat,
auscultator
predominnd ralurile sibilante n expir, expirul este prelungit, suiertor (wheezing), de obicei
este vorba
de bradipnee, dar polipneea nu este rar ntlnit (polipnee de 2030 respiraii/min (dac creste
peste 30
respiraii/min apare accesul sever cu evoluie spre starea de ru astmatic), ca durat si
severitate, tusea
poate dura de la cteva minute, pn la accese cu durat de ore, bolnavii sunt afebrili,
tahicardie 90100
bti/min.
2. Astmul cronic: este o obstrucie respiratorie sever, progresiv. Se ntlneste mai frecvent
dup
40-50 ani, prezint istorie veche, dispnee de efort, dispnee minim n repaus, accesele de astm
sunt severe,
cedeaz greu la bronhodilatatoare si/sau corticoizi, pacienii sunt corticodependeni, este greu
de

difereniat de bronsita cronic obstructiv si de astmul neinfectat.

3. Starea de ru astmatic (astm acut grav, status astmaticus): este o form special complicat
a
astmului bronsic, o urgen medical. Are durat minim de 24 ore, nu rspunde la
bronhodilatatoarele
189
administrate corect si pot apare fenomene de insuficien pulmonar grave cu encefalopatie
hipoxic:
obnubilare, stupor, com, cianoz extrem, transpiraii, tremor, colaps. Se pot instala
fenomene de cord
pulmonar acut. Tabloul clinic: dispnee sever, polipnee peste 30 respiraii/min, vorbirea grea,
stare grav,
insomnie, poziia preferat de bolnav: asezat; tiraj epigastric, supraclavicular, suprasternal;
senzaie de
epuizare, asfixie iminent; transpiraie, cianoz; lipsesc tusea si wheezingul. tahicardie; HTA
reacional;
colaps cardiorespirator; hipoxemie sever, hipercapnie, acidoz metabolic. La auscultaie nu
se aude
aproape nimic = sileniu respirator.
Clasificarea astmului: 1. Usor - VEMS peste 70%, PEF (flux expirator maxim de vrf) 80%;
variabilitatea PEF sub 20%; 2. Moderat - VEMS ntre 45-70%, PEF 60-80 %, variabilitatea
PEF 20-30%;
3. Sever - VEMS mai mic de 50%, PEF mai mic de 60%, variabilitatea PEF 20-30%.
Obiectivele terapiei sunt : 1. Controlul manifestrilor acute (criza); 2. Prevenirea exacerbrilor;
3.
Meninerea funciilor pulmonare ct mai aproape de normal.
Se aplic: Educarea si informarea bolnavului; Controlul mediului si triggerilor astmatici
(acioneaz conjugat cu factorii etiopatogeni ce induc astmul); Tratamentul farmacologic;
medicaie
bronhodilatatoare, antiinflamatoare, alternative terapeutice; Imunoterapia, Tratamentul
balneofiziokinetoterapeutic (speleoterapie, saline la 2/3 din astmul bronsic cronic. Efecte
favorabile se
obin la Slnic Prahova, Trgu-Ocna, Ocna Dej, climatoterapia se realizeaz la munte si mare,
alternativ
(altitudini mari unde nu sunt alergeni, peste 800 m), helioterapia se practic pe litoral,
crenoterapia se face
la Govora). Kinetoterapia se va aplica specific n fazele ntre crize.
Obiectivele kinetoterapiei: 1. Scderea costului ventilaiei si tonifierea musculaturii
respiratorii;
2. Ameliorarea distribuiei intrapulmonare a aerului; 3. Egalizarea rapoartelor V/Q; 4.
Corectarea
schimburilor gazoase si a gazelor din snge, 5. Readaptarea la efort; 6. Reinseria socioprofesional; 7.
ndeprtarea factorilor organici, funcionali si psihici, ce sunt sau pot deveni factori de
ntreinere sau
agravare a deficitului funcional respirator. 8. Corectarea tuturor condiiilor de habitat, de
munc, a

deprinderilor, a tuturor influenelor exterioare ce reprezint conjuncturi determinante sau

agravante pentru
evoluia bolii: fumatul, tipul muncii, regimul de via, alimentaia, prevenirea bolilor
intercurente mai ales
a virozelor, evitarea alergenilor.
Mijloace: n faza de criz: posturare ntr-o postur relaxant si facilitatoare a respiraiei ct
mai
adecvat; dezobstrucie bronsic prin drenaj adaptat; relaxarea musculaturii expiratorii,
facilitarea
expectoraiei, reducerea tusei iritative; cresterea circulaiei pulmonare prin masajul reflex al
esutului
conjunctiv sau masajul segmentar pe zonele C3C8; D1D9 si zonele intercostale 69; controlul
si
coordonarea respiraiei inspiruri lente, profunde cu apnee scurt postinspiratorie, expiruri
prelungite,
fr efort, aerul dirijat printre buzele strnse. Miscrile abdomenului (respiraia diafragmatic)
vor fi
amplificate. Pentru efecte spasmolitice si antiinflamatorii bronhice (edem congestie
secreie) se pot
utiliza urmtoarele procedee fizicale: Ultrasunet (aplicat paravertebral ntre D1D10 (0,2W/cm,
3 min.+3
min), intercostal spaiile 67 si 78 (0,4W/cm cte 2 min. pe fiecare hemitorace si
subclavicular
0,2W/cm cte 30 sec. stnga/dreapta); Bi ascendente Haufe pe membre superioare si/sau
inferioare;
Proceduri calde (cataplasm, unde scurte, mpachetri la trunchi etc.); Ultraviolete n doza
eritem pe
torace.
ntre crize. Evaluarea strii funcionale; aprecierea gradului de dispnee la efort; testele de
apreciere
a obstruciei: apneei, lumnrii, formrii bulelor n ap, test de efort mers 6 min; covor
rulant;
cicloergometru ; nvarea si utilizarea unor elemente sau metode de relaxare; nvarea si
utilizarea unor
posturi: relaxante si facilitatoare ale respiraiei, de drenaj bronhic; nvarea drenajului si
autodrenajului;
nvarea unei tuse corecte; nvarea unor modaliti de reeducare a respiraiei; nvarea
unor programe
de exerciii pentru corectarea diferitelor deficite musculoscheletale; nvarea unor
modaliti de crestere a
capacitii de efort.
Atelectazia.
Sindrom determinat de un defect de ventilaie ntr-o regiune a parenchimului pulmonar cu
pstrarea perfuziei sanguine. Cel mai frecvent este vorba de o obstrucie bronhic, resorbia
aerului din
190
zona neventilat determinnd o condensare cu retracie prin reducerea volumului
parenchimului. Cnd

zona afectat este mare (un lob, pulmonul n ntregime) se constituie un sindrom de condensare
retractil
caracteristic. Tablou clinic: reducerea local a ampliaiei respiratorii, retracia peretelui
toracic si a
spaiilor intercostale, matitate la percuie, murmurul vezicular este abolit; fiind obstruat
bronhia nu se aud
sufluri sau raluri.
Obiective kinetice: 1. Mrirea razei conductelor, chiar cu un coeficient modest (cu urmri
notabile asupra rezistenei si presiunii de mobilizare a aerului); 2. Scderea vitezei fluxului
aerian
(sczndu-se astfel rezistena n ci lucru ce va necesita fore de mobilizare mai mici); 3.
Reducerea
hiperinflaiei prin diminuarea obstruciei dinamice de expir; 4. Modificarea distribuiei
intrapulmonare a
aerului; 5. Modificri ale schimburilor gazoase si a gazelor din snge prin ameliorarea
raportului V/Q
(ventilaie/perfuzie); 6. Meninerea/ameliorarea capacitii de efort
Mijloace: Evaluarea strii funcionale; aprecierea gradului de dispnee la efort; aprecierea
obstruciei - testul: apneei, lumnrii, formrii bulelor n ap; nvarea si utilizarea unor
posturi, elemente
sau metode de relaxare: Jacobson; Schultz; modaliti de reeducare a respiraiei asistat si
nvarea si
utilizarea unei respiraii corecte (accent pe expir); programe de gimnastic medical cu accent
pe
utilizarea unei respiraii corecte abdomino-toracice; modaliti de crestere a capacitii de
efort: iniial test
de efort; program individual de antrenament prin mers, covor rulant, biciclet
6.6.2. Kinetoterapie n disfuncia ventilatorie mixt (DVM)
Disfuncia ventilatorie mixt reprezint asocierea a dou tipuri de disfuncii ventilatorii,
obstructiv si restrictiv, cu predominana uneia sau alteia. Asocierea poate avea ca baz
existena a dou
boli complet deosebite, cum ar fi o cifoscolioz cu o bronsit cronic sau un astm bronsic
cronic cu o
pahipleurit ntins, sechel a unei vechi pleurezii tuberculoase. DVM ns, se poate dezvolta si
n cadrul
unei aceleiasi boli bronhopulmonare, care afecteaz att permeabilitatea cilor aeriene ct si
capacitatea de
expansiune a parenchimului pulmonar. Astfel de boli pot avea un debut bronsic iar ulterior,
prin obstrucia
conductelor aeriene suprim o multitudine de spaii aeriene, care determin scderi de
complian
pulmonar. Sunt si situaii inverese, cnd debutul bolii se desfsoar la nivelul parenchimului
pulmonar,
urmat de procese retractile care vor determina distorsiuni ale cilor aeriene, asa cum se
ntmpl n
sindromul posttuberculos.
DVM este recunoscut prin: scderea CV, CPT, VEMS, si a raportului VEMS/CV%, nsoite
de

alterarea complianei si a rezistenei la flux.

Agravarea disfunciei ventilatorii restrictive se traduce prin instalarea hipoventilaiei
alveolare, a
insuficienei pulmonare globale. La nceput, desaturarea apare doar n efort, apoi si n repaus
(insuficien
respiratorie IR manifest). Aceast insuficien pulmonar poate s apar pe plmn normal
(poliomielit,
spondilit, distrofie muscular etc.) sau pe plmn patologic (pneumonii interstiiale,
pneumoconioz
etc.).
a. Insuficiena pulmonar.
Perturbarea procesului de respiraie pulmonar, a schimbului continuu de gaze ntre mediul
ambiant si sngele care perfuzeaz plmnii prin diminuarea presiunii pariale a oxigenului n
sngele
arterial sistemic fa de valorile normale, anomalie denumit hipoxie sau hipoxemie arterial
si/sau prin
cresterea peste normal a presiunii pariale a dioxidului de carbon denumit hipercapnie, poart
numele de
insuficien pulmonar. Formele clinice ale insuficienei pulmonare definite prin mecanismul
ori
mecanismele generatoare si tratamentul lor:
1. Insuficiena pulmonar prin hipoventilaie alveolar: se caracterizeaz prin cresterea
presiunii
pariale a CO2 care se adaug scderii presiunii partiale a O2. Se poate prezenta sub dou
forme:
hipoventilaie alveolar global - ntlnit la bolnavi cu plmni indemni. Ventilaia/minut
global, ca si
ventilaia alveolar sunt micsorate. Perturbarea este provocat de diminuarea activitii
centrilor
respiratori (prin intoxicaii, traumatisme cranio-cerebrale, accidente cerebro-vasculare, tumori
ale SNC),
sau de perturbarea funciei peretelui toracic (afeciuni neuromusculare). Tabloul clinic:
com, deseori
191
profund, cu tendin de hipotensiune arterial. Bolnavul este intubat si ventilat fr a se mai
astepta
rezultatul dozrii gazelor sanguine.Hipoventilaie alveolara datorat cresterii excesive a
spaiului mort
alveolar - ntlnit la bolnavi cu plmni indemni, care ns prezint zone vaste neperfuzate
(datorit
scderii debitului cardiac, scderii presiunii arteriale pulmonare, tromboemboliei pulmonare,
septicemiei,
etc), dar cu ventilaie pstrat. Bolnavul este supus oxigenoterapiei cu o concentraie de
oxigen de 28% n
aerul inspirat (indicat pentru bolnavi n vrst).
2. Insuficiena pulmonar prin inegalitatea raporturilor ventilaie-perfuzie: se
caracterizeaz prin

scderea presiunii pariale a O2, presiunea parial a CO2 rmnnd normal ori scznd
usor. Este
ntlnit, mai ales, la bolnavi cu BPOC, n astmul intricat, n pneumopatia interstiial difuz,
n
insuficiena ventricular stng. Tratamentul const n primul rnd, n administrarea de O2
(oxigenoterapie).
3. Insuficiena pulmonar mixt n producerea creia intervin att inegalitatea raporturilor
ventilaie-perfuzie ct si hipoventilaia alveolar: se caracterizeaz prin cresterea presiunii
pariale a CO2,
datorit hipoventilaiei alveolare, si scderea presiunii pariale a O2 la un nivel mult mai jos
dect ar fi fost
de asteptat potrivit presiunii pariale a dioxidului de carbon. Cauza cea mai frecvent a acestei
forme de
insuficien este BPOC, care perturb funcia pulmonar prin: reducerea mecanic a
ventilaiei; alterarea
schimburilor gazoase (eliminare nesatisfctoare de dioxid de carbon, diminuarea transferului
de oxigen
din aerul alveolar n sngele capilar); scderea sensibilitii la dioxid de carbon a centrilor
respiratori, cu
rezultat a stimulrii ventilatiei de ctre impulsurile generate de hipoxemie, plecate de la
chemoreceptorii
carotidieni.
Tratamentul insuficienei pulmonare mixte se confund cu tratamentul exacerbrilor acute ale
BPOC, cauza ei cea mai frecvent: oxigenoterapia (prin cresterea concentraiei oxigenului din
aerul
inspirat (inhalat) ceea ce determin cresterea presiunii pariale a acestui gaz n aerul alveolar
lucru benefic
pentru bolnav); stimulantele respiratorii; antibioterapie; corticoterapie; traheostomia si
ventilaia
artificial, ventilaia mecanic. Nu n ultimul rnd se va folosii cu mare preponderen
kinetoterapia
respiratorie prin care se favorizeaz eliminare secreiilor (apsare pe torace, percuie,
vibraii care
mobilizeaz secreiile din conductele aerifere mici n cele mari, drenajul postural) si cresc
ventilaia/minut
prin miscri ventilatorii ample si lente. Toate aceste proceduri vor fi aplicate la interval de 2-3
ore.
b. Cord pulmonar cronic.
Cordul pulmonar cronic (CPC) se defineste ca o hipertrofie dilatare ventricular dreapt,
consecutiv unor boli ce afecteaz n mod primar structura parenchimului si/sau vascularizaia
pulmonar.
Este, deci, consecina unor maladii ce evolueaz cu hipertensiune pulmonar cronic (HTP),
exceptnd
HTP consecutiv ICS, stenozei mitrale si afeciunilor congenitale cardiovasculare. n funcie
de modul n
care boala de baz contribuie la deteriorarea funciei cardiace, CPC se clasific astfel:
Vasoconstricie hipoxic: BPCO (forma predominant bronsitic); boala hipoxic de
altitudine;

sindromul de hipoventilaie cronic ce include: obezitatea (sindromul Pickwick), sleep-apneea

(sindromul
de apnee n timpul somnului), boli neuromusculare, boli ale peretelui toracic (cifoscolioz).
Ocluzie a patului vascular pulmonar: tromboembolia pulmonar cronic, carcinomatoza
pulmonar; boala venoocluziv pulmonar (microtromboze in stil); hipertensiunea pulmonar
primitiv;
vasculitele pulmonare (din colagenoze, drepanocitoz etc.).
Boli pulmonare parenchimatoase cu distrucie de teritorii vasculare: BPCO (forma
predominant
emfizematoas); Bronsiectaziile, Fibroza chistic; Bolile interstiiale difuze:
pneumoconiozele,
tuberculoza pulmonar, fibroza pulmonar idiopatic (Hamman-Rich), sarcadioza,
colagenozele, infeciile
micotice cronice.
Herzog distinge din punct de vedere etiopatogenic trei mari tipuri de CPC: funcional (cnd
baza
HTP se afl vasoconstricia hipoxic, implicnd cel mai nalt grad de reversibilitate a
procesului);
vascular (n care procesul patologic iniial este localizat la nivelul patului vascular pulmonar,
implicnd
un grad redus de reversibilitate); parenchimatos (la baza HTP aflndu-se distruciile de
teritorii vasculare
pulmonare, cu leziuni n marea lor majoritate ireversibile).
192
Obiectivele terapiei bolii de baz: 1. Reducerea simptomelor de IC dreapt prin:
Oxigenoterapie
(debit de 4-6 l/min), Vasodilatatoare, Diuretice, Digitalice recomandate n cazurile de
tahicardie
supraventicular asociat, n CPC cu insuficien contractil concomitent a VS (ischemic
sau
hipertensiv), precum si n cazurile de CPC decompensat, la care se presupune un DC sczut
(retenie
azotat, hipotensiune sau semne importante de hipertrofie VD), Flebotomia (300-400 ml) este o
metod
adjuvant, atunci cnd Ht depseste 55%, n scopul reducerii vscozitii sanguine.
c. Pneumoniile.
Procesele inflamatorii ale plmnului de etiologie divers infecioas sau neinfecioas,
caracterizate prin alveolit exudativ si/sau infiltat inflamator interstiial cu tablou clinico
radiologic de
condensare pulmonar. n funcie de agentul etiologic si reactivitatea organismului se
realizeaz diferite
forme anatomoclinice: 1. Pneumonia lobar sau segmentar (care apare cnd exist agent
etiologic
puternic si reactivitatea crescut); 2. Bronhopneumonia [cuprinde bronsiolele si alveolele n
mai multe
focare, n diferite stadii de evoluie n ambii lobi (rezistena organismului scade)]; 3.
Pneumonia

interstiial (ntlnit peribronhovascular); 4. Pneumonita (pneumonia propriu-zis); 5.

Congestia
pulmonar (forma abortiv de pneumonie cu toate aspectele clinice subiective dar radiologic nu
apar
modificri). Exist: pneumonie primar n care procesul se grefeaz pe plmnul sntos;
pneumonie
secundar, care se grefeaz pe o afeciune preexistent. Tratament: majoritatea se spitalizeaz.
Terapia antimicrobian. Ca atitudine general si simptomatic: hidratare parenteral sau peros
peste 2 l; antipiretice; oxigen la nevoie;
Prevenirea: vaccin antipneumococic
Kinetoterapia: este identic cu cea a BPOC-ului, respectiv a insuficienei pulmonare.
d. Pleureziile.
Procese inflamatorii ale pleurei, cu etiologie multipl caracterizate prin apariia unui exsudat
n
cavitatea pleural, avnd aspecte si sedii diferite. Pleurezia deci: afecteaz direct capacitatea de
mobilizare
a sistemului, limiteaz expansiunea plmnilor, suprancarc mecanic STP (sistemul
toracopulmonar). Se
poate trage concluzia c hipoventilaia alveolar este determinat de cresterea important a
travaliului
ventilator. Elementele de baz: junghi toracic, febra, dispneea, matitatea si submatitatea,
frecturi pleurale,
abolirea murmurului vezicular, radiologic apar umbre costomarginale. Pleureziile pot fi:
tuberculoase si
netuberculoase.
Obiectivele terapeutice: resorbia ct mai rapid a exudatului; vindecarea fr sechele a
inflamaiei pleurale; prevenirea determinrilor tuberculoase ulterioare n plmn sau n alte
organe;
recuperarea maximal a funciei respiratorii
Tratament: spitalizare cu repaus la pat 2-3 sptmni; alimentaie cu vitamine;
antituberculostatice
(folosirea tripl a medicamentelor: hidrazid, rifampicin, streptomicin - 6 luni); kinetoterapie
- se
ncepe dup faza acut si lichidul este resorbit
Obiective si mijloace kinetice: 1. Ameliorarea ventilaiei alveolare prin: tratarea cauzelor
sindromului restrictiv (suprancrcarea mecanic) si cresterea expansiunii localizate prin
tehnicile de
promovare a ventilaiei n diferite segmente pulmonare (ampliaii crescute toracale sau
toracoabdominale
n acele regiuni cu miscri respiratorii blocate); scderea travaliului ventilator, pentru
ameliorarea
costului respiraiei prin cresterea volumului curent (VC) si scderea frecvenei
respiratorii (FC);
cresterea randamentului pompei musculare respiratorii scderea chiar dispariia oboselii
musculare
prin orice mijloc care va reduce travaliul respirator; 2. Antrenamentul la efort pentru
mbuntirea

performanei musculaturii periferice, ca si a musculaturii respiratorii, printr-o mai bun

perfuzie si o
crestere a capacitii de extragere a oxigenului din snge prin test de efort iniial apoi
stabilirea unei
metodologii de antrenament prin mers, covor rulant sau cicloregometru; 3. Corectarea gazelor
sanguine si
restabilirea sensibilitii centrului respirator prin utilizarea gimnasticii respiratorii, a
reeducrii
respiratorii asistate, punndu-se accentul pe o mrire a amplitudinii VC cu scdere de ritm,
utiliznd n
special respiraia abdominotoracal inferioar. Respiraia cu amplitudine crescut va asigura
ventilaie
alveolar mai bun, cu eliminarea CO2 si va micsora pericolul eventual al oxigenoterapiei.
193
e. Pahipleurita (simfiza pleural).
Sindromul de simfiz pleural (pahipleurita) este de fapt, un sindrom ce presupune ngrosarea
foielor pleurale, asociat cu simfiza pleural (alipirea celor doua foite). Sechela pleural este
fibroza care
se produce n intimitatea pleurelor si care duce la ngrosarea si simfiza parial sau total a
celor dou foie
pleurale. Sub termenul de sechel a unei boli se nelege ansamblul manifestrilor morbide
care se
constat dup vindecare si care sunt prelungirea direct a dezordinilor anatomice si
funcionale provocate
de procesele patologice iniiale. Din punct de vedere al extinderii, pahipleurita poate fi:
complet sau
total (cuprinde pleura unui ntreg plamn si determin o deformare toracic cu consecine
funcionale
importante); parial (localizat apical, scizural, mediastinal sau diafragmatic). Uneori
procesul patologic
scap de sub controlul medical si pe ndelete se constituie o simfiz, o pahipleurit grav sub
raport
anatomic, funcional si cu potenial evolutiv, imprevizibil ctre pungi de empiem cu perei
calcari sau
chiar ctre malignizare. Clinic, se manifest prin: jen dureroas toracic; dispnee si cianoz,
n cazul
pahipleuritelor nchise.
Examenul fizic: 1. Debutul este greu de precizat dac nu se beneficiaz de dosarul bolii
iniiale si
timpii evoluiei. n perioada de stare semnele fizice se pun n eviden pregnant n simfizele
importante
cnd se constat de la inspecie, deformri toracice cu retracia hemitoracelui afectat, asa
cum spune
Lennec: Par, s fie aplecai pe partea afectat toracele manifest o ngustare evident pe
aceast parte
coastele sunt mult mai apropiate unele de altele, umrul mult mai jos dect cel opus,
muschii, n special

marele pectoral prezint un volum mai mic, coloana vertebral se arcuieste puin n decursul
timpului,
datorit obisnuinei bolnavului de a menine aplecat partea afectat (A. Dufourt si J.
Brum); 2. Vibraiile
vocale sunt diminuate sau abolite, se constat matitate, uneori submatitate, diminuarea
murmurului
vezicular, frectur pleural, respiraie rugoas, suflant sau usor discordant, uneori
diminuat sau
abolit; 3. Semiologia fizic este aceea proprie hemitoracelui retractat, generat n primul rnd
de
pahipleurit; 4. n pahipleuritele mari se gseste: ngrosare pleural, uneori depuneri calcare,
un
hemitorace micsorat, cu musculatura peretelui involuat, cu spaiile intercostale micsorate,
diafragmul
ridicat cu mediastinul atras, traheea ncurbat, cu limitarea excursiilor costale si cu opacifiere
intens
parial sau total a hemitoraxului.
Tratamentul. Simfizele pleurale care ncep a incomoda funcia plmnului sau calcificrile
pleurale, necesit un singur tratament: decorticarea.
Obiective kinetice: 1. Educarea unei respiraii corecte si utilizarea ei n timpul mobilizrii; 2.
Cresterea expansiunii localizate; 3. Rearmonizarea miscrilor toracoabdominale; 4. Refacerea
poziiei de
repaus toracic; 5. Relaxarea musculaturii inspiratorii de rezerv; 6. Restabilirea raportului ntre
activitatea
mecanoreceptorilor si efortul ventilator; 7. Cresterea capacitii de efort; 8. Educarea unui
aliniament
corect al corpului att n repaus ct si n miscare; 9. Tonifierea musculaturii respiratorii;
Mijloace de kinetoterapie: Evaluarea strii funcionale; aprecierea gradului de dispnee la
efort;
testul apneei; nvarea si utilizarea unor elemente sau metode de relaxare: Jacobson; Schultz;
nvarea si
utilizarea unor posturi: relaxante (decubit, asezat, ortostatism); facilitatoare ale respiraiei
(decubit, asezat,
ortostatism); modaliti de reeducare a respiraiei asistat si nvarea si utilizarea unei
respiraii corecte
(accent pe inspir); programe de gimnastic medical cu accent pe utilizarea unei respiraii
corecte
abdomino-toracice; modaliti de crestere a capacitii de efort: test de efort (mers 6
min/covor
rulant/bicicleta cicloergometric); program individual de antrenament prin mers, covor rulant,
biciclet.
f. Scolioza; Cifoscolioza; Spondilita ankilozant
Scolioza. Boal care suprancarc mecanic sistemul toracopulmonar, scolioza este o deformare
a
coloanei caracterizat prin curbur lateral (n plan frontal) si rotaie vertebral. Convexitatea
(respectiv
gibozitatea) este aceea care confer denumirea direciei scoliozei. Rotaia vertebral se face
spre

concavitatea coloanei.
Obiective si mijloace kinetice: 1. Evaluarea strii funcionale; aprecierea gradului de
dispnee la
efort; testul apneei; 2. Ameliorarea disfunciei ventilatorii restrictive prin: Kinetoterapia
corectoare a
scoliozei, cresterea expansiunii toracice localizate n zonele n care mobilitatea toracic este
deficitar prin
194
reeducare respiratorie asistat si independent cu accent pe cresterea ampliaiei costale
inferioare si
hemitoracice, scderea travaliului ventilator prin asuplizare toracovertebral si sporirea
contribuiei
ventilaiei diafragmatice prin reeducare respiratorie cu accent pe respiraia diafragmatic; 3.
Cresterea
randamentului pompei musculare respiratorii prin ameliorarea raportului dintre lungimea
muschiului
respirator si tensiunea lui prin: exerciii de translare a ventilaiei spre volumul respirator de
rezerv (VER)
(cresterea timpului expirator) lungirea muschiului preinspirator; exerciii de crestere a
forei musculare
respiratorii ameliorarea capacitii metabolice a muschilor; 4. Cresterea capacitii de
efort: test de
efort (mers 6 min/ covor rulant/ bicicleta cicloergometric); program individual de antrenament
prin mers,
covor rulant, biciclet
Cifoscolioza. n deformrile cutiei toracice se instaleaz insuficiena cardiorespiratorie,
condiionat de gravitatea, sediul si vechimea deformrii, ca si de prezena rigiditii
toracale (copii nu o
au) sau a paraliziei diafragmatice (cifoscolioz paralitic). Reprezint o boal ce suprancarc
mecanic
STP. Testele funcionale n cifoscolioze: Capacitatea vital (CV): sczut definind DVR;
VEMS-ul:
normal dac nu exist sindrom obstructiv supraadugat; indicele Tiffneau (VEMSx100/CV):
normal;
volumul rezidual (VR): normal sau puin crescut; capacitatea pulmonar (CP): sczut prin
componenta
CV total; volumul rezidual/capacitatea pulmonar total (VR/CPT): crescut dar nu prin
hiperinflaie;
volumul curent (VC): sczut (200-300ml); ventilaia (V)/minut: crescut prin frecven
crescut;
ventilaie maxim (Vmx)/minut: sczut ca si n DVO, dar din alte cauze; volumul de
nchidere: normal.
Caracteristic este scderea complianei, cu cresterea travaliului ventilator. nainte de apariia
hipoventilaiei alveolare cu hipoxemie/hipercapnie, n cifoscolioz se instaleaz treptat n
efort, apoi si n
repaus, hipoxemia.
Obiective si mijloace kinetice: 1. Ameliorarea ventilaiei alveolare prin: Tratarea cauzei

sindromului restrictiv punndu-se bazele unei ventilaii mbuntite; Cresterea expansiunii

toracice
localizate n zonele n care mobilitatea toracic este deficitar prin reeducare respiratorie
asistat si
independent cu accent pe cresterea ampliaiei costale inferioare si hemitoracic; Scderea
travaliului
ventilator prin asuplizare toracovertebral si sporirea contribuiei ventilaiei diafragmatice
prin reeducare
respiratorie cu accent pe respiraia diafragmatic; Cresterea randamentului pompei
musculare
respiratorii prin ameliorarea raportului dintre lungimea muschiului respirator si tensiunea lui
prin:
exerciii de translare a ventilaiei spre volumul respirator de rezerv (VER) (cresterea
timpului expirator)
lungirea muschiului preinspirator; exerciii de crestere a forei musculare respiratorii
ameliorarea
capacitii metabolice a muschilor. 2. Corectarea gazelor sanguine si restabilirea sensibilitii
centrului
respirator prin reeducare respiratorie asistat si independent cu accent pe mrirea amplitudinii
VC cu
scdere de ritm (respiraia abdominotoracal inferioar). 3. Cresterea capacitii de efort: test
de efort
(mers 6 min/covor rulant/bicicleta cicloergometric); program individual de antrenament prin
mers, covor
rulant, biciclet.
Spondilita Ankilozant. n forma sa central, cu ankiloza coloanei vertebrale ca si a
articulaiilor
costovertebrale, cu orizontalizarea coastelor si fixarea toracelui n poziie inspiratorie, sau cu
fixarea n
cifoz accentuat a coloanei dorsale, cu stergerea lordozei lombare si bascularea anterioar a
bazinului, cu
eventuala fixare a capului n flexie, ca si cu redoarea articulaiilor scapulohumerale, va apare
treptat DVR
cu reducerea volumelor pulmonare. n special n formele cu cifoze accentuate, testele
funcionale arat
aproape aceleasi tendine ca si n cazurile de cifoscolioze. n practic ns, foarte rar DVR din
spondilit
poate s conduc la instalarea hipoventilaiei alveolare, a insuficienei respiratorii si a
cordului pulmonar.
Aceasta se ntmpl doar n cazurile n care se instaleaz si o DVO, chiar moderat. La
bolnavul
spondilitic nregistrm: reducerea capacitii vitale (CV) cu 15%-45%; reducerea capacitii
inspiratorii;
reducerea ventilaiei maxime (Vmx) cu 25%-60%; o usoar crestere a volumului rezidual
(VR); o usoar
crestere a capacitii reziduale funcionale (CRF); scderea complianei toracopulmonare;
distribuia

intrapulmonar a aerului, ca si closing volumul sunt normale; Expansiunea redus a toracelui

este
compensat de mobilitatea crescut a diafragmului, care de la 3-4cm n respiraia linistit sau
6-7cm n cea
forat la normali, poate s ajung la 6cm si respectiv 11cm n cazul spondiliticilor. Tendina
la tahipnee
195
cu reducerea de volum curent (VC), tendin general n DVR, face ca si spondiliticul s fie
mereu la un
pas de hipoventilaie, dar care nu se instaleaz dect n cazul unor boli intercurente
bronhopulmonare, sau
n cazul apariiei unui sindrom obstructiv. De aici, importana pentru acesti bolnavi de a evita
astfel de
decompensri prin prevenirea BPOC, a virozelor respiratorii, pneumopatiilor acute etc., sau,
bineneles, a
le trata ct mai precoce si complet atunci cnd apar. Tratamentul kinetic este identic cu cel al
cifoscoliozei.
g. Grupul bolilor neuromusculare
Dintre bolile care scad fora motorie a sistemului toracopulmonar (STP), o parte au un debut
si o
evoluie mai puin severe, dezvoltnd forma cronic de insuficien respiratorie printr-o
ventilaie
alveolar cronic, care reuseste totusi s asigure organismului un echilibru metabolic n
condiii lipsite de
excese. n general muli dintre acesti bolnavi nu sunt dispneici pentru c boala de baz
neuromuscular le
limiteaz nu numai efortul ci chiar si miscrile uzuale: hemiplegia, tetraplegia, poliomielita etc.
Alii care
prezint o anumit independen de miscare si mers, ajung s devin dipneici si astfel s-si
limiteze
activitile, de aceast dat datorit insuficienei respiratorii si nu tulburrilor neuromotorii
propriu-zise.
Bolile neuromusculare determin incapacitatea STP-ului de a-si asigura ampliaia, pstrnduse normale
ns att rezistena la flux ct si compliana. Scade CV, Vmx dar si VEMS (fora de expulsie,
rmnnd s
acioneze aproape numai retracia elastic) nu datorit obstruciei ci scderii forei
necesare executrii
probelor funcionale respiratorii (PFR) .
Paraliziile centrale (leziuni corticale, de trunchi cerebral sau mduv)
Obiective generale: n paraliziile tranzitorii: meninerea mecanicii respiratorii n condiii
ct
mai bune pn la reapariia controlului ventilator autonom; n paraliziile definitive:
dezvoltarea
compensrilor respiratorii posibile ajungndu-se pn la respiraia glosofaringian
1. n leziunile medulare C3-C4, CV este sub 20% chiar 10% din valoarea teoretic
autonomie

ventilatorie aproape nul sau nul. Este suspendat activitatea difragmului, intercostalilor,
abdominalilor
etc. Poate fi prezent controlul sternocleidomastoidienilor, trapezului, romboizilor, permind
unele miscri
respiratorii existnd uneori impulsuri spre diafragm din celulele coarnelor anterioare C3 si C4
incomplet
distruse.
Obiective si mijloace kinetice: 1. Corectarea gazelor sanguine si restabilirea sensibilitii
centrului respirator prin meninerea/ameliorarea ventilaiei utilizndu-se iniial ventilaia
asistat mecanic,
apoi reeducarea unei ventilaii de substituie prin utilizarea elementelor de reeducare
respiratorie asistate
punndu-se accentul pe o mrire a amplitudinii VC cu scdere de ritm, utiliznd n special
respiraia
abdominotoracal inferioar si a posturilor relaxante si facilitatoare a respiraiei; 2. Scderea
vscozitii
fluidului care curge prin bronhii - dezobstrucie bronhic pentru combaterea stagnrii
secreiilor bronhice,
evitarea apariiei obstruciei si prevenirea complicaiilor infecioase pulmonare prin:
posturi de drenaj si
drenaj bronhic asistat (din 2 n dou ore), educarea tusei si utilizarea tusei asistate, exerciii
respiratorii
rare si profunde si de tip oftat; 3. Prevenirea redorii toracale prin posturri ale braelor
(semiabducie),
masaj (cervical, scapulohumeral si toracic), compresii decompresii ale toracelui, miscri pasive
si autopasive
(cap, umeri, brae)
2. n leziunile medulare sub C4, CV este pn la 40% din valoarea teoretic autonomie
ventilatorie parial
Obiective si mijloace kinetice: 1. Corectarea gazelor sanguine si restabilirea sensibilitii
centrului respirator prin meninerea/ameliorarea ventilaiei utilizndu-se posturi relaxante si
facilitatoare a
respiraiei si reeducare respiratorie asistat, apoi independent cu constientizarea miscrilor
respiratorii n
faa oglinzii (refacerea imaginii corticale) pentru recstigarea volumelor pulmonare, a forei
inspiratorii si
a celei de expulsie; 2. Scderea vscozitii fluidului care curge prin bronhii - dezobstrucie
bronhic prin:
drenaj bronhic asistat, educarea tusei si utilizarea tusei asistate, exerciii respiratorii; 3.
Prevenirea redorii
toracale prin posturri ale braelor (semiabducie), masaj (cervical, scapulohumeral si
toracic), compresii
decompresii ale toracelui, miscri pasive si auto-pasive (cap, umeri, brae); 4. Reeducarea
analitic a
fiecrui muschi eliberat de paralizie.
196
3. n leziunile medulare sub C4, n partea cervical inferioar, mai puin ntins si grav, n
care

CV este ntre 40% si 60% din valoarea teoretic autonomie ventilatorie total. n
metodologia de
recuperare se va ine cont de polimorfismul clinicofuncional, fiecrui caz splicndu-i-se un
program
difereniat.
Obiective si mijloace kinetice: 1. Evaluarea strii funcionale: auscultaie; msurarea
tensiunii
arteriale, pulsului si frecvenei respiratorii, probe funcionale respiratorii (CV, VEMS,
VEMS/CV%, Vmx)
aprecierea gradului de dispnee la efort; testul apneei; 2. ntreinerea troficitii musculaturii
abdominale
prin electroterapie stimulativ cu ajutorul curenilor galvanici ntrerupi sau de medie
frecven prin
electrozi asezai pe piele (abdomina: 5-10min/3-4sedine/zi), masaj excitator; 3. ntreinerea
si cresterea
troficitii si tonicitii intercostalilor prin posturri alternative n decubit, compresii si
decompresii
toracale asistate si independente, reeducare respiratorie hemitoracic si toracic, masaj (torace
si
intercostali), exerciii specifice de contrarezisten pentru cresterea tonicitii musculaturii
intercostale;
4.Cresterea expansiunii abdominale si toracice localizate n zonele n care mobilitatea toracic
este
deficitar si dezvoltarea supleerii respiraiei diafragmatice prin: posturri relaxante si
facilitatoare ale
respiraiei din asezat (ajutndu-se activitatea inspiratorie a difragmului), reeducare respiratorie
asistat si
independent cu accent pe respiraia diafragmatic si cresterea ampliaiei costal; 4. Cresterea
forei
diafragmului cu ajutorul exerciiilor analitice de tip inspirator si expirator, 5. Tonifierea
musculaturii
inspiratorii prin reeducare respiratorie toracic; 6. Scderea travaliului ventilator prin:
asuplizare
toracovertebral si a rahisului (exerciii analitice, masaj, electroterapie pe musculatura
toracic
ultrasunet, cureni de medie frecven etc. - cldur sau crioterapie pentru contracturi
musculare); 7.
Scderea vscozitii fluidului care curge prin bronhii - dezobstrucie bronhic prin: drenaj
bronhic asistat
si independent, educarea tusei si utilizarea tusei asistate, exerciii respiratorii; 8.
Ameliorarea/refacerea
capacitii de efort: iniial test de efort mers 6 min; program individual de antrenament
prin mers,
h. Fibrozele interstiiale difuze (FID).
Pneumopatiile interstiiale difuze fibrozante (PIDF) reprezint stadii avansate sau finale ale
unui
grup heterogen de stri morbide caracterizate prin procese lezionale difuze, care afecteaz
interstiiul

pulmonar cu tendin de fibroz pulmonar difuz. Pe plan funcional aceste afeciuni

determin:
amputarea restrictiv a ventilaiei; rigiditatea texturii conjunctive a plmnului; reducerea
difuziunii
alveolocapilare; tulburri putnd conduce la insuficien pulmonar sau cardiopulmonar
ireversibil sau
letal. Elementele de baz a sindromului FID sunt dispneea de efort asociat cu modificri
radiologice de
tip interstiial si cu alterri ale funciei plmnului caracterizate prin rigiditate pulmonar si
transfer
deficitar al gazelor respiratorii. Tablou clinic: dispneea debuteaz insidios si evolueaz
progresiv,
devenind perceptibil pentru bolnav prin limitarea capacitii de efort fizic (dispnee de efort).
Ritmul
agravrii dispneei este variabil: rapid n unele cazuri, cu sfrsit letal n cteva luni, lent
progresiv n altele
care pot supravieui 10-15 ani sau mai mult (exist si cazuri la care se nregistreaz intervale
staionare
prelungite (ex, unele sarcoidoze) sau chiar stabilizri definitive (ex. tuberculoza miliar
vindecat)), raluri
crepitante fine; raluri bronsice; cianoz; hipocratism digital etc. Funcional se caracterizeaz
prin:
restricie ventilatorie (rezultat a scderii distensibilitii plmnului, a suprimrii unor spaii
alveolare si n
parte a dispariiei surfactantului) rigiditate pulmonar; reducerea difuziunii gazelor prin
membrana
alveolocapilar. CV, VR, CPT sunt diminuate n fazele avansate ale bolii nu ns si n cea
iniial. VEMS
este redus proporional sau subproporional fa de CV datorit faptului c traciunea
fibroas tinde s
dilate lumenul cilor aeriene. Drept rezultat raportul VEMS/CV este ridicat (>80%) Vmx nu
este dect
tardiv afectat. n stadiile avansate ale bolii, anomaliilor de mai sus li se pot aduga tulburri
obstructive
care uneori pot realiza tabloul funcional al BPOC
Kinetoterapie individualizat: Obiective: 1. Educarea unei respiraii corecte si utilizarea ei n
timpul mobilizrii; 2. Cresterea expansiunii localizate; 3. Rearmonizarea miscrilor
toracoabdominale; 4.
Refacerea poziiei de repaus toracic; 5. Relaxarea musculaturii inspiratorii de rezerv; 6.
Restabilirea
raportului ntre activitatea mecanoreceptorilor si efortul ventilator; 7. Tonifierea musculaturii
respiratorii;
197
9. Educarea unui aliniament corect al corpului att n repaus ct si n miscare; 10. Cresterea
capacitii de
efort;
Mijloace: Evaluarea strii funcionale; aprecierea gradului de dispnee la efort; testul apneei;

nvarea si utilizarea unor elemente sau metode de relaxare: Jacobson; Schultz; nvarea si
utilizarea
unor posturi relaxante si facilitatoare ale respiraiei din decubit, asezat, ortostatism;
modaliti de
reeducare a respiraiei asistat si nvarea si utilizarea unei respiraii corecte (accent pe
inspir); programe
de gimnastic medical cu accent pe utilizarea unei respiraii corecte abdomino-toracice;
modaliti de
crestere a capacitii de efort:
i. Sindroamele posttubeculoase.
Manifestri de patologie tardiv a tuberculozei care survin dup vindecarea acesteia, pe fondul
unor modificri morfofuncionale sechelare, determinate de procesul de vindecare a leziunilor
sau de
impactul pe care l au asupra macroorganismului chimioterapia antituberculoas si alte metode
terapeutice. Mai sunt denumite si bronhopneumopatii posttuberculoase.
Sindromul bronsitic cronic include cazuri de bronsita cronic, cu sau fr sindrom obstructiv.
Frecvena BPOC n cazul SPT este mai mare dect populaia general. Tabloul clinic: tuse si
expectoraie,
desi procesul tuberculos s-a vindecat de multa vreme. Exist si o forma hemoptoic cu alterri
vasculare
cicatriciale. Tratamentul se aseamn cu cel din BPOC: combaterea infecioas fluidificarea
expectoraiei,
calmarea tusei si a eventualelor hemoragii, repermeabilitatea bronsic, kinetoterapie
respiratorie.
Sindromul bronsiectazic sau de dilataii bronsice PT se caracterizeaz prin prezena unor
ectazii
bronsice de diverse tipuri decelabile bronhografic sau pe tomografii, nsoite sau nu de un
sindrom
supurativ. Ectaziile bronsice PT sunt generate de sechelele unor tuberculoze bronsice, ct si de
traciunile
exercitate asupra pereilor bronsici distrofiai de procesele sclerogene din parenchim sau cu
punct de
plecare pleural. La acestea se adaug si fenomene distrofiante ale circulaiei bronsice sau
diverse infecii
nespecifice. Uneori se produc chiar n cursul tuberculozei active si persist dup vindecarea
acestea, ca
manifestri posttuberculoase. Tabloul clinic este n general mai benign dect cel din boala
bronsiectatic,
dar nu sunt excluse nici aspectele de gravitate real. Funcional se constat tulburri de tip
restrictiv
(scderea CV si VEMS) n peste 50% din cazuri. Tratamentul are n vedere stpnirea
sindromului
infecios supurativ cu antibiotice conform antibiogramei. Dilataiile bronsice localizate
unilateral, cu
puseuri supurative repetate, la tineri cu sau fr leziuni reziduale fibrozate tuberculoase, se
preteaz la
rezecii. Bronsiectaziile pseudochistice apicale asimptomatice nu necesit intervenie,
efectundu-se

kinetoterapie respiratorie
Sindromul bronhoasmatic sau astmatiform PT se ntlneste n fibrozele difuze cicatriceale
remanente dup o tuberculoz miliar sau dup leziuni diseminative vindecate. Se instaleaz
mai tardiv,
dup 6-25 ani de la vindecarea procesului tuberculos. Tabloul clinic se aseamn cu cel din
crizele de
astm bronsic de intensitate moderat. Se pot ntlni si fenomene supurative bronsice. Examenul
funcional
pune n eviden sindromul bronhoobstructiv. Tratamentul comport brohospasmolitice,
eventual
tuberculinoterapie desensibilizant, iar n infeciile supraadaugate - antibiotice cu spectru larg.
Kinetoterapia respiratorie este de asemenea indicat.
Sindromul cavitar negativ PT. - include cavernele tuberculoase deterjate si negativate la
culturi de
mai mult de 2 ani, vindecate (pen healing), "bulizate" sau nu, care nu mai pot s fie ncadrate n
diagnosticul de tuberculoz, nici n cel de plmn sntos, indemn de orice leziuni.
Reprezentnd o
modalitate de vindecare dup chimioterapie, el poate fi complet asimptomatic, ncadrndu-se
mai corect n
noiunea de "status cavitar negativ". Purttorii de asemenea caviti nu mai trebuie
considerai ca bolnavi,
ci ca subieci practic vindecai, capabili de activitate. Ei pstreaz pentru o perioad un risc
ceva mai mare
de reactivare, dar n cele mai multe cazuri vindecarea este definitiv. Sunt posibile si unele
complicaii
(supuraii secundare, aspergiloame). S-au semnalat si infecii intracavitare cu micobacterii
atipice.
Atitudinea terapeutic este expectativa cu control periodic. Rezecia este indicat doar n
cazurile
complicate sau cu vindecare incert.
198
Sindroamele de fibroz PT se refer nu la fibrozele tuberculoase active, ci la sclerozele
reziduale
cicatriciale, mai ales la cele extinse, cu aspect mutilant si cu simptomatologie manifest,
proprie, nelegat
de vreun proces activ tuberculos, datorate agresiunii pe care o reprezint prezena sclerozelor
ca atare.
Dup aspect si localizare, se disting mai multe forme anatomo-clinic-radiologice: 1. sindromul
de lobit
scleroas retractil apical, uni-sau bilateral, cu apicalizarea hilurilor (aspecte "n ploaie") si a
scizurii
superioare, cu un coninut de foste leziuni tuberculoase fibrozate, uneori cavitare, sterilizate,
zone de
atelectazie, dilataii bronsice cu sindrom supurativ (neobligator) si diminuri funcionale, mai
mult sau
mai puin importante, cu dispnee de efort, perfuzie local alterat (scintigrafic); 2. sindromul
de lob

mediu are aceleasi caracteristici la nivelul lobului mediu, cu stenoza lobarei medii si
opacifierea lobului
respectiv cu retracii scizurale, deosebite de aspectul de "lentila biconvex" din pleurezia
interscizural. 3.
sindromul de lingul, mai rar ntlnit corespunznd n partea stng, sindromului de lob mediu.
4.
sindromul de lob inferior, mai ales n dreapta, cu aspect de opacitate triunghiular n unghiul
cardio-frenic,
corespunznd lobului atelectaziat si fibrozat, cu aceleasi caracteristici descrise mai nainte, cu
hiperdistensia lobilor superiori. 5. sindromul de fibrotorax, cu aceleasi fenomene extinse la un
plmn
ntreg, este mai frecvent n stnga, cu semne de retracie a hemitoracelui respectiv (retracii
costale,
mediastinale, ascensiunea diafragmului, etc.), cu sau fr sindrom supurativ, cu amputare
funcional
40%, instalat lent, adesea fr dispnee de repaos sau la eforturi mici .
Sindromul de scleroz difuz PT. Survenind dup tuberculozele diseminative vindecate prin
chimioterapie are un aspect mai aparte, asemntor cu al tuturor fibrozelor interstiiale difuze
pulmonare
si destul de greu de difereniat de ele daca nu se ine seama de antecedente. Se nsoeste mai
frecvent de
insuficien respiratorie cronic, moderat, de tip restrictiv. Nu se preteaz la un tratament mai
deosebit.
Sindroamele pleurale si pleurogene. Sechelele pleureziilor tuberculoase exudative sau
purulente
determin frecvent disfuncie ventilatorie de tip restrictiv. Aceste sechele sunt: pahipleuritele
(plmn
ncarcerat), fibrotoraxul pleurogen, etc.
Sindromul de insuficien respiratorie PT. Aproape toate sindroamele posttuberculoase
descrise, n
special sindroamele bronsitic cronic si emfizematos, bronsiectazic, distrofic bulos, de scleroz
extins
rectactil sau cicatricial, de "plmn ncarcerat", colaps mutilant, rezecii ntinse, sunt
capabile, dup un
anumit timp si de la un anumit grad de extindere parenchimatoas sau de afectare bronsic sau
perfuzional s duc la sindroame funcionale sau stri de insuficien respiratorie.
Insuficiena
respiratorie cronic PT este mai mult de tip restrictiv, cu scderea volumelor respiratorii, dar cu
VEMS/CV>70%; mai puin frecvent de tip obstructiv pur, cu VEMS<70% si cresterea
volumului rezidual
i adeseori de tip mixt restrictiv si obstructiv. Clinic, bolnavii prezint diverse grade de
dispnee la eforturi
mai mici sau mai mari cu valori funcionale diminuate, fenomen care se instaleaz si
evolueaz relativ mai
lent dect n alte afeciuni (BPOC, fibroze interstiiale,etc.). Se pot distinge mai multe stadii
de gravitate
diferite, inclusiv forme grave cu hipercapnie persistent (PaCO2>50mmHg) si cu hipoxie de
durat

(PaO2<85%) . n majoritatea cazurilor capacitatea de munc este limitat sau pierdut.

Tratamentul se
realizeaz prin nssi terapia sindroamelor respective care au dus la insuficiena respiratorie
(bronholitice,
secretolitice), dar necesit si unele procedee specifice oricrei insuficiene respiratorii cronice,
cum sunt
oxigeno-terapia intermitent umed (30%) de lung durat, kinetoterapia respiratorie moderat,
mai rar
respiraie asistat (n unele pusee acute).
Obiective si mijloace kinetice: 1. Evaluarea strii funcionale: auscultaie; msurarea
tensiunii
arteriale, pulsului si frecvenei respiratorii, probe funcionale respiratorii (VEMS, CV,
VEMS/CV%, Vmx)
aprecierea gradului de dispnee la efort; testele de apreciere a obstruciei sau restriciei:
apneei, lumnrii,
formrii bulelor n ap. Stabilizarea deficitului funcional si ncercarea de a compensa acest
deficit (se va
realiza printr-o analiz amnunit a tuturor perturbrilor respiratorii si prin ncercarea de a le
corecta); 2.
Scderea travaliului ventilator, pentru ameliorarea costului respiraiei, crescndu-se
volumului curent
(VC) si sczndu-se frecvena respiratorie (FC) prin: nvarea si utilizarea unor posturi:
relaxante din
decubit, asezat, ortostatism: facilitatoare ale respiraiei din decubit, asezat, ortostatism;
nvarea si
utilizarea unor elemente sau metode de relaxare: Jacobson; Schultz; 3. Scderea vscozitii
fluidului care
199
curge prin bronhii prin: nvarea si utilizarea unor posturi de drenaj bronhic asistat si
independent;
modaliti de educare a tusei cu aplicaii si n cadrul drenajului bronhic; 4. Ameliorarea
ventilaiei
alveolare prin: tratarea cauzelor sindromului restrictiv sau obstructiv; cresterea expansiunii
localizate
prin tehnicile de promovare a ventilaiei n diferite segmente pulmonare (ampliaii crescute
toracale sau
toracoabdominale n acele regiuni cu miscri respiratorii blocate); cresterea randamentului
pompei
musculare respiratorii scderea chiar dispariia oboselii musculare prin orice mijloc care
va reduce
travaliul respirator si prin programe de gimnastic medical cu accent pe utilizarea unei
respiraii corecte
abdomino-toracice; 5. Corectarea gazelor sanguine si restabilirea sensibilitii centrului
respirator prin
utilizarea gimnasticii respiratorii, a reeducrii respiratorii asistate, punndu-se accentul pe o
mrire a
amplitudinii VC cu scdere de ritm, utiliznd n special respiraia abdominotoracal
inferioar. Respiraia

cu amplitudine crescut va asigura ventilaie alveolar mai bun, cu eliminarea CO2 si va

micsora
pericolul eventual al oxigenoterapiei; 6. Ameliorarea/refacerea capacitii de efort - pentru
mbuntirea
performanei musculaturii periferice, ca si a musculaturii respiratorii, printr-o mai bun
perfuzie si o
crestere a capacitii de extragere a oxigenului din snge prin test de efort iniial apoi
stabilirea unei
metodologii de antrenament prin mers, covor rulant sau cicloregometru
j. Pneumoconiozele
Acumularea de pulberi (praf) n plmni si reaciile tisulare consecutive inhalrii acestora,
pulberea constituind un aerosol format din particule solide, neanimate (anorganice). Cele mai
frecvente
pneumoconioze actuale sunt:
A. Pneumoconioze cu perturbri funcionale pulmonare intricate: silicoza - consecina
inhalrii de
SiO2. Clinic: mult timp nu se evideniaz dect o tuse cu expectoraie, considerat de bolnav,
care de
obicei este si fumtor, ca un fenomen obisnuit pentru un fumtor. Mai trziu, dispneea de efort
ncepe s
alarmeze bolnavul, dar n acest moment imaginea radiologic arat mari si ntinse leziuni.
Testele
funcionale respiratorii pot arta urmtoarele situaii: n silicozele simple fr
simptomatologie clinic:
teste perfect normal; n silicozele simptomatice: testele sunt alterate de tip restrictiv, obstructiv
sau mixt;
n cazurile complicate: scade capacitatea de difuziune si apare hipoxemie la efort; n cazurile
terminale:
restricie sever ventilatorie cu hipoxemie intens care domin tabloul clinic. Tulburarea
principal si
constant rmne scderea complianei, fenomen caracteristic n DVR, prin suprancrcarea
mecanic a
sistemului toracopulmonar. Aceast restricie are la baz procesele de fibroz si de suprimare
a esutului
pulmonar. Fenomenele obstructive care se asociaz pot fi determinate si de suprapunerea
BPOC, dar ele
pot aprea chiar n cadrul silicozei prin remanieri ale structurii parenchimului care
distorsioneaz,
cudeaz, comprim cile aeriene. Este evident un proces ireversibil. Tratament cauzal nu
exist. El se
adreseaz numai complicaiilor sau simptomelor: corticoterapie, antibiotice, tuberculostatice,
tonicardice,
kinetoterapie
B. Pneumoconioze cu obstrucia cilor mici.
Antracoza sau pneumoconioza minerilor de crbune este acumulare de praf complex de
crbune n
plmn si reaciile consecutive prezenei pulberilor. Se clasific n dou forme:

a. simpl, reprezentat prin mici opaciti constituite din mansoane (macule) de macrofage ce
au
fagocitat praful de crbune si s-au agregat n jurul bronhiolelor (caracteristice sunt tulburrile
funcionale
determinate de obstrucia cilor mici: creste volumul rezidual (VR); creste volumul de
nchidere closing
volume; nchiderea precoce a cilor mici n cursul expirului maxim; VEMS, ca si raportul
VEMS/ CV%
pot fi normale; schimbul gazos nu este afectat. Sindromul obstructiv distal din antracoza simpl
este
datorat ngustrii bronhiolelor si nu scderii reculului elastic.)
b. complicat (fibroza masiv progresiv - FMP), maculele formnd noduli masivi, procesul
fibrotic se extinde obstrund bronhiolele, iar vasele sunt invadate de fibroblasti formnd o
endarterit
obliterant cu tromboze locale afectnd perfuzia si conducnd la hipertensiune arterial
pulmonar (HAP)
si cord pulmonar cronic (CPC). (Leziunile fibroase ocup spaiile aeriene reducnd volumele
pulmonare
(determinnd deci fenomene de DVR) si n acelasi timp, dezvoltnd emfizem compensator, ca
si distorsii
de bronhii, ceea ce determin disfuncionaliti de tip DVO. Deci, sub raport ventilator, avem
de-a face cu
200
DVM. Distribuia aerului este afectat, gazele sanguine semneaz diagnosticul de
insuficien respiratorie
hipoxemic si hipercapnic. Dispneea este evident, capacitatea lor de efort fiind foarte
sczut.)
Bisinoza sau pneumoconioza cu praf vegetal textil (bumbac, cnep, in, iut) se manifest la
nceput prin clasicul semn al febrei de luni adic prin apariia semnelor pulmonare: tuse,
wheezing,
dispnee, opresiune toracic, la reluarea lucrului dup o perioad de absen. Semnele dispar
dup ncetarea
lucrului. Debitele expiratorii maxime sunt reduse. Medicaia beta-adrenergic previne
instalarea
obstruciei. Cu timpul, reversibilitatea fenomenului obstructiv dispare si se instaleaz DVO
cronic, cu VR
crescut, cu perturbarea V/Q si apariia insuficienei respiratorii. De remarcat c bisinoza, desi
prezint o
evident tulburare funcional, are o imagine radiologic pulmonar normal.
C. Pneumoconioze cu cresterea reculului elastic pulmonar si scderea capacitii de
difuziune
Azbestoza (fibroz pulmonar interstiial difuz determinat de inhalarea de fibre de azbest
(praf
respirat) cu sau fr reacie a pleurei viscerale si/sau a celei parietale), aluminoza (inhalarea
pulberilor din
industria bauxitei. Aceste pulberi par s protejeze plmnul contra prafului de siliciu);
berilioza (prin
pulberi de beriliu), si plmnul de fermier (prin pulberi organice), reprezint aceast grup. Se

caracterizeaz prin scderea: CV; complianei si capacitii de difuziune.

Obiectivele si principiile asistenei recuperatorii n pneumoconioze sunt: 1. Oprirea sau
ncetinirea evoluiei bolii, prin: diagnosticare ct mai precoce a bolii; scoaterea pacientului
imediat din
mediul poluant de pulberi sau n unele cazuri luarea unor msuri de reducere a contactului cu
pulberile;
scoaterea pacientului de sub aciunea tuturor factorilor agresionani bronhopulmonari
(fumatul, alcoolul,
infeciile intercurente, etc.); cure repetate si prelungite de climatoterapie n special n zone cu
bogat
ncrcare n ioni electronegativi; expuneri zilnice n camere ncrcate cu electroaerosoli
negativi; cresterea
general a capacitii de aprare a organismului; antrenarea si clirea lui; 2. Tratarea BPOC
supraadugat
si care poate domina tabloul clinic ntr-o faz incipient; 3. Stabilizarea deficitului funcional
si ncercarea
de a compensa acest deficit (se va realiza printr-o analiz amnunit a tuturor perturbrilor
respiratorii si
prin ncercarea de a le corecta). Algoritmul de abordare se va alctui n funcie de cerinele
date de tipul de
disfuncie dominant.
Bibliografie
1. Bailliere, Tindal (1990) - Respiratory medicine, Ed. Gy R.A.L. Brevis, G. J. Gibson, D.M.
Gedeees,
2. Barnea, M; Barnea, Elena (1989) Bolile respiratorii si factorii de mediu Profilaxie,
Editura
Medical Bucuresti,.
3. Dizain, A.M.; Plas-Bourney, M. (1983) - Reeducation respiratoire, Bases practique et
applications therapetiques; 2eme edition, Masson; Paris
4. Gherasim, L (1995) - Medicina Intern. Vol.1, Editura Medical Bucuresti,.
5. Lozinc Isabela (2002) Elemente de patologie a aparatului respirator si recuperarea
prin
kinetoterapie. Editura Universitii din Oradea. Oradea
6. Lozinc, Isabela (2005) Recuperarea kinetoterapeutic a pacienilor de pe secia de
chirurgie
pulmonar. Editura Universitii din Oradea. Oradea
7. Mackenzie C. F., Imle C. P., Ciesla N. (1989) - Chest physiotherapy in the intensive care
unit.
Second edition Williams & Wilkins. Baltimore-Hong Kong- London- Sydney, (p. 38-39; 5473)
8. Sbenghe, Tudor (1983) - Reeducarea medical a bolnavilor respiratori. Editura
Medical,
Bucuresti
9.West, J. B. (1991) - Respiratory physiology. The essentials. 4th. Edition Williams &
Wilkins
201

6.7. KINETOTERAPIA N AFECIUNI NEUROLOGICE

Obiective:

 Acumularea unui bagaj de cunostine teoretice si practice ct mai complexe privitoare la:
Noiuni de semiologie si evaluare neurologic, manifestrile clinice ale sindroamelor
neurologice,
metodele de evaluare clinic si funcional: obiective si subiective, modalitile de
recuperare prin
kinetoterapie: mijloace, metode, tehnici.
Selectarea celei mai indicate metodologii de recuperare lundu-se n considerare:
diagnosticul
neurologic; faza de evoluie a bolii; dac a mai beneficiat sau nu de recuperare.
Utilizarea practic individualizat (pentru fiecare pacient) a cunostinelor acumulate prin:
evaluarea clinico-funcional; structurarea obiectivelor de recuperare generale si specifice;
realizarea si aplicarea de programe kinetice cu mijloace si metode specifice n vederea tratrii
pacientului cu boal neurologic, att n condiii de spitalizare ct si n afara spitalului.
Coninut:
6.7.1. Evaluarea neurologic
6.7.1.1. Inspecia
6.7.1.2. Miscrile involuntare (diskineziile)
6.7.1.3. Miscarea activ (motricitatea activ/voluntar)
6.7.1.4. Tonusul muscular
6.7.1.5. Reflexele
6.7.1.6. Coordonarea
6.7.1.7. Sensibilitatea
6.7.1.8. Tulburrile trofice si vegetative
6.7.1.9. Tulburrile de limbaj si comunicare
6.7.2. Kinetoterapia n sindroamele neurologice
6.7.2.1. Sindromul de neuron motor central (SNMC)
6.7.2.2. Sindromul de neuron motor periferic (SNMP)
6.7.2.3. Sindromul extrapiramidal
6.7.2.4. Sindromul cerebelos
6.7.2.5. Scleroza n plci
6.7.2.6. Traumatismele vertebro-medulare (TVM)
6.7.2.7. Accidentele vasculare cerebrale (AVC)
6.7.2.8. Polineuropatii si Poliradiculoneuropatii
6.7.2.9. Paralizia facial periferic
Cuvinte cheie: recuperare, neurologie, sindrom, piramidal, extrapiramidal, TVM, AVC
6.7.1. Evaluarea neurologic
6.7.1.1. Inspecia: ncepe odat cu primul contact cu bolnavul (n momentul n care intr n
sala
de kinetoterapie), continu n timpul anamnezei si n tot cursul examenului obiectiv. Aspectul
general al
pacientului, atitudinile sale particulare, miscrile involuntare prezint un deosebit interes n
examenul
neurologic, nu rareori orientarea diagnosticului funcional fiind dat de aceste elemente.
Aceste atitudini
sunt determinate de paralizii, hipertonii musculare, atrofii musculare, atitudini antalgice, etc.
n sindroamele piramidale atitudinea este dictat de paralizie si modificrile de tonus muscular:
- n faza flasc a hemiplegiei bolnavul este n decubit dorsal n pat, miscare activ si tonusul

muscular sunt absente la nivelul hemicorpului afectat, pacientul misc doar membrele de partea
sntoas;
202
- n faza spastic a hemiplegiei atitudinea este dictat de hipertonia de tip piramidal
(spasticitate).
n aceast situaie membrul superior este cu braul n usoar abducie, antebraul flectat pe
bra, n usoar
pronaie, pumnul si degetele flectate. Membrul inferior este n rotaie extern, extins din
genunchi, cu
piciorul n flexie plantar si inversie.
- n paraplegia spastic hipertonia de tip piramidal (hipertonie vertebral) duce la extensia
puternic a membrelor inferioare. n leziunile masive ale mduvei spinrii paraplegia devine n
flexie.
n sindroamele extrapiramidale atitudinea este determinat de miscrile involuntare si
modificrile
de tonus muscular.
n coree (sindrom hiperkinetic-hipoton) pacientul este animat continuu de miscri involuntare
bruste si dezordonate, asimetrice, de scurt durat care afecteaz extremitile distale care
determin o
instabilitate n atitudine, la nivelul feei determin diverse grimase si gesturi bizare. Aceste
miscri
involuntare interfereaz cu execuia diferitelor acte voluntare limitnd posibilitatea de
realizare a
diferitelor activiti ale vieii de zi cu zi.
n leziunile nervilor periferici atitudinea este determinat de paralizie, care este limitat la un
grup
muscular inervat de nervul sau rdcina respectiv.
- n paralizia de nerv radial datorit paraliziei muschilor extensori ai pumnului, mna ia o
atitudine
gt de lebd.
- n monoplegia brahial membrul superior atrn pe lng corp, umrul este cobort si cu
musculatura atrofiat.
n sindromul Aran-Duchenne mna are un aspect simian (de maimu), cu grif.
Atitudinile antalgice pot fi observate n diferite nevralgii. Durerea din nevralgia sciatic
determin
scolioz lombar, care poate s fie cu concavitatea de partea bolnav (scolioz homolateral)
sau de cea
sntoas (scolioz ncrucisat).
Bolile musculare (miopatiile) determin atitudini caracteristice: bolnavul are o lordoz
accentuat,
membrele inferioare usor abduse si scapulae alate. n stadiul mai avansat al bolii prin retracia
tendonului
achilian sprijinul se va realiza pe antepicior (picior cvar equin).
6.7.1.2. Miscrile involuntare (diskineziile) - miscrile anormale ce se produc independent de
voina individului, n timpul strii de repaus sau de miscare. Se vor urmrii: condiiile de
apariie
(influenele pe care le au diferite stri fiziologice), intensitatea, ritmul, teritoriul lor,
amplitudinea,

bruscheea.
Miscrile involuntare ce vor fi evaluate prin simpla observaie sau diferite probe/teste
specifice de
punere n eviden sunt: fasciculaiile musculare, miokimiile, spasmul facial clonic,
tremurturile,
miscrile coreice, miscrile atetozice, hemibalismul, miocloniile, ticurile, crampa
funcional, torticolisul
spasmodic, convulsiile, sinkineziile
6.7.1.3. Miscarea activ (motricitatea activ/voluntar) reprezint totalitatea actelor motorii pe
care individul le execut n mod constient. Asadar miscarea voluntar presupune un mecanism
complex n
care instanele principale evaluate n clinic sunt:
- planificarea miscrii n vederea unui scop, iniierea miscrii si trecerea de la o poziie sau
miscare la alta, toate depinznd de scoara cerebral;
- elementul efector propriu-zis al miscrii format din neuronul motor central, neuronul motor
periferic si organul efector care este muschiul striat, miscarea realizndu-se pe o a numit stare
a tonusului
muscular si troficitii musculare;
- controlul de tip feed-back exercitat de o serie de formaiuni nervoase, dintre care mai
importante
clinic sunt cele ale sensibilitii profunde constiente, cerebeloase, vestibulare, extrapiramidale,
care
asigur acurateea miscrii.
Miscrile active constituie mijloacele de baz n cadrul tehnicile de evaluare clinic globale
si/sau
analitice. Aceste tehnici vor oferi informaii ce conduc la stabilirea nivelului funcional al
pacientului.
La examinarea unei miscri active se va ine seama de: amplitudine; iniiativa si viteza de
execuie;
durere; funcia neuro-muscular; andurana si decontracia muscular.
203
Evaluarea miscrii active se face pentru a surprinde tulburrile de motricitate activ: deficitele
motorii parezele si paraliziile.
Tehnicile de evaluare clinic pot fi:
I. generale folosite n toate patologiile (de obicei pentru pacienii cu deficit motor mare);
cum
sunt cele ce vizeaz activitile vieii zilnice (ADL-urile Activity of Daily Living-engl.),
sunt teste
globale dar nu ofer indicaii valabile pentru stabilirea adevratei amplitudini de miscare sau
asupra forei
pacientului, ci mai degrab asupra capacitii de a utiliza respectivul(ele) segment(e). Astfel
dac unui
pacient i se cere s se pieptene si el, n ncercarea de a realiza sarcina, are dificulti, nu se
poate determina
dac miscarea este limitat de durere, de disfuncie neuro-muscular sau de disfuncie
articular. Totusi, n
examenul obiectiv al NMAK, pentru a evalua performanele funcionale ale unui segment,
sunt folosite

iniial aceste miscrile active globale n cadrul activitilor uzuale. Astfel, pentru membrele
inferioare si
pentru coloana vertebral miscrile active se vor testa prin miscri de ncrcare cu propria
greutate (ex.
ridicare de pe scaun-mers-ntoarcere-asezare pe scaun), iar pentru membrele superioare se vor
cere miscri
funcionale (ex. rotaiile n articulaia umrului se vor testa cernd pacientului s-si ating
ceafa si apoi
sacrul).
II. specifice folosit pentru o anumit patologie sau pentru evaluarea unei anumite funcii;
pentru pareze: probe segmentare statice (proba Barre, proba Mingazzini, proba Grasset, proba
braelor
ntinse (Fischer)) si dinamice (proba dinamic a MS, proba Vasilescu); n cazul sechelelor
afeciunilor
neurologice centrale (urmare a afectrii neuronilor motori din encefal inclusiv a cilor de
conducere din
mduva spinrii) ca si n hemi-, para-, tetraplegii/pareze: testul Rivermead, testul Bobath, scala
ASIA, etc.
6.7.1.4. Tonusul muscular - stare de tensiune usoar, permanent a muschiului striat n
repaus,
avnd la baz reflexul miotatic dependent de neuronul motor periferic controlat la rndul su
de scoara
cerebral, cerebel, nucleii bazali si sistemul vestibular. Evaluarea urmreste surprinderea
modificrilor
de tonus, care duc la schimbarea rezistentei la miscarea pasiv si a amplitudinii de miscare
pasiv. Se
apreciaz prin: inspecie; palpare; imprimare de miscri la nivelul tuturor segmentelor
pacientului aflat n
repaus (testul de ntindere muscular). Se evalueaz clinic sub trei aspecte:
- Tonusul muscular de repaus se examineaz prin aprecierea consistenei muschiului, a
extensibilitii si a rezistenei la miscarea pasiv.
- Tonusul postural este declansat de nevoia meninerii unei anumite posturi (ex.
musculatura
antigravitaional n ortostatism). Tonusul postural se studiaz prin evaluarea unor reflexe de
postur:
reflexele tonice cervicale (RTC) simetrice si asimetrice, reacii de adaptare postural,
reflexe de postur
locale si generale.
- Tonusul de aciune. Starea tonusului muscular poate fi observat n timpul unor
miscri/activiti
voluntare. Astfel mersul cosit indic o spasticitate piramidal; rigiditatea extrapiramidal
produce de
asemenea un mers caracteristic; mersul talonat poate fi n relaie cu o hipotonie muscular,
etc.
- Tulburrile de tonus muscular sunt descrise n urmtorii termeni: flaciditate/flascitate,
hipotonie,
hipertonie, spasticitate, rigiditate. Realizarea unui plan de tratament potrivit implic
recunoasterea si

identificarea n timpul evalurii de ctre kinetoterapeut a diferenelor dintre aceste stri ale
tonusului.
Ca urmare a existenei tulburrilor de tonus la simpla observaie a pacientului se remarc
prezena
miscrilor sau posturilor/poziionrilor membrelor sau corpului anormale. Un alt indicator
al existenei
tulburrilor de tonus sunt prezena patternurilor de miscare stereotipe (sinergiilor anormale).
Instrumentele standardizate de aprecierea a spasticitii: scala Ashworth si Ashworth
modificat,
scala Preston, testul Held, testul pendulului sau Warteburg. Pentru aprecierea rigiditii: scala
de apreciere
a rigiditii extarpiramidale n 3 trepte (Webster Rating), scala de apreciere a rigiditii n 5
trepte.
6.7.1.5. Reflexele - rspuns motor, vasomotor sau secretor la o excitaie din mediul intern sau
extern. Evaluarea va cuprinde, n funcie de aplicarea excitantului:
a. Reflexe cutanate (superficiale) - reflexele abdominale: reflexul abdominal superior (T6-T8),
reflexul abdominal mijlociu sau ombilical (T9-T10), reflexul abdominal inferior (T11-T12 si
probabil L1),
reflexul cutanat cremasterian (L1-L2), reflexul cutanat plantar (L4-S2), reflexul cutanat anal
extern (S3).
204
b. Reflexe osteotendinoase - reflexul bicipital (C5-C6), reflexul stilo-radial (C5-C6), reflexul
tricipital (C6-C8), reflexul cubito-pronator (C7-C8), reflexul achilian ( L5-S2), reflexul rotulian
(L2-L4),
reflexul medio-plantar (S1-S2). Modificrile patologice ale reflexelor osteo-tendinoase sunt:
areflexia,
hiporeflexia si hiperreflexia.
c. Reflexe de postura. Exagerarea reflexelor de postur apare n leziunile sistemului
extrapiramidal
d. Reflexele patologice n afara clonusului piciorului si rotulei cunoscute ca hiperreflexivitate
ROT n clinic mai ntlnim urmtoarele reflexe patologice: semnul Babinski, semnul
Hoffman, reflexul
palmo-mentonier (Marinescu-Radovici), reflexele de automatism medular, reflexele ideomusculare.
6.7.1.6. Coordonarea - procesul ce rezult din activarea pattern-urilor de contracie a multor
uniti motorii, de la nivelul mai multor muschi de for, aciune si secven (succesiune)
apropiat, dar si
prin inhibiia simultan a celorlali muschi, producndu-se o activitate voluntar. Se
realizeaz prin
intervenia armonizat a tuturor muschilor ce particip la actul motor. Normalitatea este
condiionat de
integritatea morfo-funcional a unor formaiuni nervoase dintre care un rol important l au:
cerebelul cu
cile sale aferente si eferente; cile sensibilitii profunde; aparatul vestibular; analizatorul
vizual; zona
frontal si temporal din scoara cerebral.
Tulburrile coordonrii si probe de punere n eviden. Leziunile la nivelul cerebelul cu cile
sale

aferente si eferente; cile sensibilitii profunde; aparatul vestibular; analizatorul vizual; zona
frontal si
temporal din scoara cerebral determin tulburri de coordonare numite ataxii cu dou
forme clinice mai
importante: ataxia cerebeloas si ataxia tabetic. Se evalueaz existena:
a. dismetriei si hipermetriei prin probele indice-nas, indice-indice, proba clci, proba
mersului,
proba prehensiunii;
b. adiadokokinezia prin probele marionetelor, nchiderii si deschiderii pumnilor.
c. asinergia prin probele Drgnescu-Voiculescu (proba asimetriei tonice dinamice), proba
Stewart-Holmes
d. astazia.
6.7.1.7. Sensibilitatea Se evalueaz:
I. Sensibilitatea subiectiv totalitatea simptomelor si senzaiilor descrise de pacient. Ea
cuprinde
paresteziile si durerea. Exist multe tipuri de durere: nevralgia, cauzalgia, radiculalgiile,
dureri
coordonale, durerea talamic (hiperpatia), durerile viscerale, cefaleea, migrena.
II. Sensibilitatea obiectiv:
a) exteroceptiv superficial (tactil: atingerea tegumentului cu un tampon de vat, termic:
cu
dou eprubete cu ap cald (40-45) si apa rece (sub 15); dureroas: cu un ac, apsnd usor
tegumentul cu
vrful acului, iar pacientul ne va spune dac a perceput durerea, localizarea ei);
b) proprioceptiv profund (mioartrokinetic - postural, kinestezic: pacientul cu ochii
nchisi,
examinatorul i mobilizeaz n flexie sau extensie degetele de la mn sau picior iar pacientul
trebuie s
perceap, s indice care deget a fost mobilizat si sensul acestei mobilizri; vibratorie: cu
diapazonul care
se pune n vibraie, apoi piciorusul diapazonului se aseaz pe eminenele osoase, superficiale;
barestezic
sau simul greutilor (se examineaz utiliznd 2 sfere de acelasi volum dar greutate diferit,
pacientul
aprecind greutatea celor dou sfere)
c) interoceptiv (visceral) practic se examineaz sensibilitatea dureroas visceral la
presiune,
a viscerelor aflate mai la suprafa (stomac, ficat, ovar, etc.).
d) simul discriminrii tactile si dureroase perceperea a doi excitani aplicai concomitent
pe
suprafaa tegumentar la o distan variabil ntre ei. Diferena minim la care cei doi
excitani sunt
percepui distinct constituie indicele de discriminare. Distana variaz si n mod fiziologic n
funcie de
zona din corp examinat.
e) simul dermolexic (dermolexia) recunoasterea de ctre pacient a cifrelor, literelor sau
desenelor efectuate de examinator pe tegumentele lui cu un excitant tactil. Nerecunoasterea
adermolexia.

205
f) simul stereognozic (sterognozia)- reprezint posibilitatea bolnavului de a recunoaste cu
ochii
nchisi diverse obiecte puse n mna sa de examinator: va trebui s identifice: forma, volumul,
greutatea,
materialul. Nerecunoasterea - astereognozie.
g) simul schemei corporale (somatognozia) reprezint recunoasterea cu ochii nchisi a
diverselor
segmente ale corpului. Nerecunoasterea - asomatognozia sau hemiasomatognozia.
Tulburrile de sensibilitate obiective sunt: astezia, hipoestezia, hiperestezia.
Dup tipografie distingem urmtoarele tipuri clinice de tulburri de sensibilitate: nevrite, tipul
radicular, tipul polinevritic, tipul paraplegic, tipul hemiplegic, tipul psihogen-funcional.
n clinic se disting dou tipuri de disociaii de sensibilitate: disociaia siringomielic si
disociaia
tabetic.
6.7.1.8. Tulburrile trofice si vegetative
I. La nivelul tegumentelor se vor urmri tulburrile vegetative funcionale.
II. La nivel osteo-articular apare osteoporoza difuz si osteofitoza, mai ales la nivelul
epifizelor.
Clinic apar fracturi spontane si artropatii. La hemiplegici apar mai frecvent artropatii ale MS.
III. La nivel cardio-vascular la pacienii cu AVC pot apare: tahicardie, bradicardie, tulburri
de
ritm. Hipotensiunea ortostatic secundar apare mai ales la pacienii cu leziuni medulare
deasupra de T6,
n poliradiculonevrite, n polineuropatia diabetic.
IV. Tulburri respiratorii vegetative apar la pacienii cu afeciuni medulare (compresiuni,
traumatisle, mielite), n poliradiculonevrite si leziuni de nerv frenic. Tahipneea indic un
prognostic
rezervat.
V. Tulburri sfincteriene (incontinen sau retenie de urin si fecale) si sexuale (afectarea
ereciei
si a ejaculrii) apar n leziuni ale arcurilor reflexe lombar-sacrate (n afeciuni ca: tabes,
traumatisme
vertebro-medulare la nivel lombar-sacrat, mielite, tumori la nivel lombar, sindrom de coad de
cal,
polineuropatia diabetic) si n leziuni situate deasupra regiunii lombo-sacrate prin ntreruperea
legturilor
morfo-funcionale dintre aceste regiuni si centri nervosi superiori. Astfel se pot ntlni si n
traumatisme
vertebro-medulare, la nivel cervical si toracic, scleroz n plci, AVC, sindrom pseudobulbar.
VI. Afectarea muscular troficitatea muscular este dependent n mare msur de
integritatea
neuronului motor periferic. Leziunile neuronului motor periferic determin atrofii musculare
denumite
amiotrofii secundare neurogene. Exist si amiotrofii primitive sau miogene ce apar
independent de alte
leziuni nervoase (ex. n distrofia muscular progresiv). Amiotrofiile se evideniaz clinic prin
micsorarea

circumferinei membrului, prin stergerea conturului muschiului si prin modificarea reflexului

regional.
Amiotrofiile neurogene se asociaz cu hipo sau areflexia osteotendinoas la nivelul afectat,
concomitent cu prezena reflexului ideo-muscular pn n stadii avansate.
Amiotrofiile primare sau miogene sunt ntotdeauna simetrice, predomin la nivel proximal sau
distal la nivelul membrelor dup tipul de miopatie; reflexele ideomusculare sunt abolite
precoce iar ROT
se menin timp ndelungat. n leziunile de lob parietal pot apare atrofii distale mai ales la
nivelul
interososilor minii.
6.7.1.9. Tulburrile de limbaj si comunicare. Limbajul e alctuit din patru funcii: vorbirea,
nelegerea semanticii cuvintelor, citirea, scrierea. Centrul este situat la nivelul lobului
temporal stng
pentru dreptaci si drept la cei stngaci. Afectarea limbajului = afazie: motorie sau expresiv;
senzitiv sau
de recepie; mixt.
I. In cadrul vorbirii expresive se examineaz: vorbirea spontan, vorbirea repetat, vorbirea
automat, proba denumirii obiectelor la indicarea lor. Imposibilitatea vorbirii spontane se
numeste afazie
motorie sau expresiv (afazie motorie Broca).
II. In cadrul afaziei senzitive (vorbirea receptiv) se examineaz: proba executrii ordinelor
simple
si complicate, proba recunoasterii obiectelor denumite de examinator. nelegerea vorbirii este
diminuat
sau abolit n afazia senzorial Wernicke, n surditatea verbal. Att vorbirea receptiv ct si
cea expresiv
sunt alterate n cazul afaziei mixte.
206
III. n cadrul agrafiei (examinarea scrisului) se va urmrii att grafia spontan, grafia dictat
si
grafia copiat. Agrafia reprezint imposibilitatea scrierii de ctre pacient.
IV. n cadrul lexiei (examinarea cititului) se examineaz: lexia expresiv, lexia ordinelor
scrise.
Imposibilitatea descifrrii scrisului se numeste alexie si se ntlneste n afazia motorie.
V. Examinarea praxiei cuprinde executarea de ctre pacient la comand de miscri simple la
nceput, apoi cu un grad mai crescut de dificultate. Tulburrile ce apar n executarea acestor
miscri se
numesc apraxii. Tipuri: ideatorie (incapacitatea de a stabili planul aciunii pentru gesturile
complexe. Sunt
conservate doar miscrile elementare, celelalte fiind absente); constructiv (tulburri n
desenarea figurilor
geometrice simple); a mbrcrii, de grade diferite.
VI Agnozia este o tulburare de recunoastere senzorial n absena deficitelor senzitive si a
tulburrilor psihice. Apare n leziuni parietale ale emisferului drept din AVC, TCC, demen
senil.
Tipuri: tactil sau astereognozia (imposibilitatea de a recunoaste si denumii un obiect palpat
cu ochii

nchisi); vizual (nu are tulburri de vedere, dar nu recunoaste obiectul privit); spaial (apare
mai
frecvent la hemiplegia stng, o ignorare a hemispaiului vizual stng); corporal sau
asomatognozia
(tulburare de recunoastere a segmentelor corporale sau neag realitatea paraliziei anosognozie)
Se mai evalueaz de asemenea: Mersul; Afectarea nervilor cranieni; Deglutiia; Funciile
de
autongrijire (ADL); Funciile cogniiei.
6.7.2. Kinetoterapia n sindroamele neurologice
6.7.2.1. Sindromul de neuron motor central (SNMC) sau sindrom piramidal este lezat
calea
piramidal. Apare n afeciuni care intereseaz encefalul si mduva spinrii: accidente
vasculare cerebrale
(AVC); tumori, abcese; traumatisme; procese inflamatorii: encefalite si mielite, scleroz
lateral
amiotrof, scleroz n plci; encefalopatii. Const n:
a. Tulburri ale motricitii active pareze si paralizii. Repartizarea acestor deficite motorii
este
n funcie de topografia lezional a cii piramidale: hemiplegie cnd leziunea este la nivelul
encefalului,
tetraplegie sau paraplegie dac leziunea este medular.
b. Modificri ale tonusului muscular. Tonusul muscular este n general crescut - hipertonie
piramidal spasticitate, iar n situaiile n care leziunea se instaleaz n mod acut
(traumatisme cerebrale
si medulare, accidente vasculare cerebrale, mielite) tonusul este sczut hipotonie muscular
(flasciditate)
si are o durat de cteva ore pn la 12-14 sptmni. n leziunile cervicale spasticitatea
intereseaz mai
ales muschii flexori la MS si muschii extensori la MI.
c. Modificri ale reflexelor: ROT sunt exagerate, vii n faza spastic; reflexele cutanate
abdominale si cremasteriene sunt abolite; reflexele de postur sunt diminuate.
d. Prezena unor reflexe patologice Babinski, Hoffman, reflexele de automatism medular
(reflexele de tripl flexie si de extensie ncucisat) care sunt prezente chiar din faza de soc.
e. Prezena sincineziile care sunt globale, de imitaie si de coodonare.
6.7.2.2. Sindromul de neuron motor periferic (SNMP) - apare n leziunea cii motorii
periferice
care ncepe cu pericarionul neuronului din coarnele anterioare si celulele motorii, leziunea
nervilor
cranieni, rdcinilor, trunchiurilor, plexurilor si nervilor periferici. Clinic se manifest prin:
a. Tulburri ale motricitii active: pareze si paralizii care sunt limitate la nervul, rdcina,
plexul
sau segmentul medular lezat, respectiv nervii cranieni motori interesai. De obicei parezele si
paraliziile
sunt parcelare, interesnd numai unitile motorii ale crui neuron este lezat, asa nct deseori
numai un
grup muscular prezint deficit motor.
b. Modificri ale tonusului muscular. Tonusul muscular este diminuat (hipotonie) sau abolit si

intereseaz grupele musculare paralizate.

c. Modificri ale reflexelor: ROT si cutanate sunt diminuate sau abolite deoarece este
ntrerupt
componenta eferent a arcului reflex.
d. Prezena fasciculaiilor musculare cnd leziunea intereseaz perocarionul (scleroz
lateral
amiotrofic, poliomielita anterioar cronic).
207
e. Atrofia muscular este localizat pe grupele musculare paralizate.
Tipuri de SNMP: Leziunea pericarionului (poliomielit, scleroz lateral amiotrofic,
siringomielie. Sindromul poate fi simetric sau asimetric.); Leziunea rdcinilor anterioare (la
nivelul MS
avem 3 tipuri (manifestrile clinice se suprapun peste cele ale leziunii plexului brahial):
superior (afectate
rdcinile C5-C6); mediu (afectat rdcina C7); inferior (afectate rdcinile C8-T11); la MI
ntlnim
sindromul de coad de cal care determin paralizie flasc, tulburri de sensibilitate, tulburri
de
evacuare a vezicii, tulburri erectile si constipaie); Leziunile plexurilor
Paralizia de plex brahial exist 4 tipuri clinice si unul total.
- Tipul superior - afectat rdcinile C5-C6 (Dchenne Erb). Atitudinea particular: bra n
ADD si
RI, antebra extins si pronat. Deficit motor: afecate miscrile n articulaia umrului si
cotului. Poate s
execute miscarea de ridicare a umrului (prin trapez inervat de n. accesor), flexia antebraului
este mult
redus. Musculatura afectat: deltoid, dorsal mare, parial pectoral mare si mic, supra si
subspinos,
subscapular, dinat mare, biceps brahial, lungul supinator, triceps brahial. ROT: diminuat sau
abolit
reflexul bicipital. Tulburrile de sensibilitate: band de hipoestezie pe toat faa lateral a MS,
de la umr
la police.Tulburri trofice: hipotrofia musculaturi umrului, umr n epolet.
- Tipul mijlociu - afectat rdcina C7 (Remak). Atitudinea particular: antebra si pumn usor
flectate. Deficit motor: dificulti n extensia antebraului, pumnului si primei falange a
degetelor.
Musculatura afectat: triceps, extensor lung degete, rotund si ptrat pronator. ROT: diminuat
sau abolit
reflexul tricipital, stiloradial. Tulburrile de sensibilitate: band de hipoestezie pe zona lateral
a minii si
degetele II-III. Tulburri trofice: hipotrofia musculaturii din regiunea dorsal bra si antebra.
- Tipul inferior - afectat rdcinile C8-T1 (Klumpke). Atitudinea particular: mna n grif

policele se aseaz n planul celorlalte degete, degetele II-V prezint hiperextensia primei
falange si flexia
celorlalte dou. Deficit motor: deficitare flexia pumnului, abducia, adducia policelui,
abducia, adducia

si flexia primei falange si extensia celorlalte dou a degetelor II-V. Musculatura afectat:
afectai muschii
flexori ai degetelor, interososi, lombricali, muschii eminenei tenare si hipotenare. ROT:
diminuat sau
abolit reflexul cubito-pronotar. Tulburrile de sensibilitate: zon de hipoestezie pe marginea
anteromedial
a MS si a degetelor IV-V. Tulburri trofice: hipotrofia musculaturii afectate, sindrom ClaudeBernard-Horner (ptoz si mioz) de partea afectat ca urmare a coninutului de fibre
vegetative din
rdcinile C8-T1.
- Tipul total - afectat rdcinile C5-T1. Atitudinea particular: MS flasc, atarn pe lng
trunchi
datorit paraliziei tuturor muschilor. Deficit motor: sunt afectate toate miscrile MS, poate doar
s ridice
umrul (trapez). Musculatura afectat: toi muschii. ROT: diminuat sau abolit reflexul
bicipital, tricipital,
stilo-radial. Tulburrile de sensibilitate: zon de hipoestezie ce cuprinde ntreg MS. Tulburri
trofice:
umr n epolet, sindrom Claude-Bernard-Horner, hipotrofie muscular pe ntreg membru,
edem,
cianoz, hipotermie.
Evaluarea funcional - presupune complian din partea pacientului si mult rbdare din
partea
kinetoterapeutului. Accentul att pe o evaluare analitic ct si pe acele funcii si miscri
globale, activiti
cotidiene (din grupa ADL-urilor) n care este implicat segmentul sau membrul a crei
inervaie este
asigurat de structura nervoas periferic interesat, se evalueaz prehensiunea.
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic :
1. Evitarea, corectarea apariiei deformrilor, redorilor articulare si atitudinilor vicioase:
posturri n poziie funcional prin folosirea de atele simple, mulate plastice, usoare elastice
sau cu arcuri,
benzi adezive corectoare, orteze fixe si mobile, ntinderi pasive prelungite (stretching) pe
musculatura
antagonist celei paralizate, aplicaii de masaj si cldur local, electroterapie (ex. ultrasunet
n zona
muschi-tendon);
2. Evitarea atrofiei musculaturii paralizate: electrostimulri cu cureni exponeniali,
elemente de
facilitare (att extero ct si proprioceptive) si tehnici FNP n special ntinderile rapide,
mobilizri
articulare pasive pe toat amplitudinea pentru meninerea imaginii kinestezice, biofeedback.
208
3. Cresterea funciei fibrelor musculare restante sntoase: mobilizri pasive, pasivo-active
cu
ntinderi scurte la captul miscrii folosind elementele de facilitare exteroceptive (tapotajul,
atingera

usoar, contactul manual), tehnici FNP IL, ILO, CR, SI, IA, schemele de facilitare din metoda
Kabat
(diagonalele de flexie si extensie pentru membre superioare aplicate n funcie de tipul
leziunii), miscri
efectuate n ap (pentru calmarea durerii, relaxarea antagonistului, facilitarea agonistului),
mobilizri
active si active cu rezisten, electrostimulare, biofeedbak, terapie ocupaional.
4. Redobndirea coordonrii miscrilor: exerciii active pe diferite scheme de miscare, la MI
ex.
tip Frenkel, terapie ocupaional.
5. Meninerea/mbuntirea mobilitii si forei segmentelor neafecate de paralizie:
exerciii
active pe toat amplitudinea de miscare, exerciii izometrice, exerciii active cu rezisten.
6. Recuperarea sindromului senzitiv: se realizeaz dup urmtoarea succesiune: sensibilitatea
la
presiune si durere, propriocepie, kinestezie, sensibilitatea termic (rece si apoi cald),
discriminarea a dou
puncte, stereognozia.
7. Recuperarea sindromului vasculo-trofic: posturare elevat, ortezare, mnus elastic,
gimnastica Moberg pentru MS, crioterapie, masaj de drenaj veno-limfatic, hidroterapie (baie de
tip
whirlpool), bi alternante, electroterapie, respectarea normelor de igien local si general.
8. Recstigarea maximului funcional: terapie ocupaional.
Paralizia de nerv radial. Atitudinea particular: antebra n usoar flexie, pronaie, pumn n
hiperflexie (mn n gt de lebd), policele n adducie si usor flectat. Deficit motor: la
nivelul
antebraului dispar miscarea de extensie si supinaie, de flexie a antebraului pe bra,
nclinarea radial,
abducia si extensia policelui, miscarea de extensie a primei falange a degetelor II-V. Se
pstreaz
miscarea de extensie a ultimelor dou falange prin aciunea muschilor interososi si lombricali.
Scade si
fora de flexie a degetelor si prehensiunea pentru c se pierde sinergia normal dintre extensia
pumnului si
flexia degetelor. Musculatura afectat: triceps, brahial, anconeu, scurt supinator, extensor radial
al
carpului, extesori ai degetelor. ROT: diminuat/abolit reflexul tricipital si stiloradial. Tulburrile
de
sensibilitate: pe faa dorsal a minii 2/3 laterale, faa posterioar a policelui, faa dorsal
prima falang a
degetelor II-III si jumtate deget IV. Tulburri trofice: edem la nivelul minii, hipotrofia
musculaturii
dorsale bra, antebra.
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic:
1. Prevenirea si corectarea deviaiilor: posturare n poziie de extensie a articulaiei
radiocarpiene,
extensia articulaiei MCF cu ajutorul orezelor fixe/dinamice care permit funcionalitatea
minii.

2. Prevenirea limitrilor de mobilitate articular: mobilizri pasive, mobilizri pasivo-active

si
active odat cu apariia reinervrii.
3. Prevenirea si combaterea tulburrilor vasculo-trofice: ridicarea MS deasupra orizontalei
pentru
favorizarea ntoarcerii venoase; masajul manual n sens centripet cu MS n poziie elevat;
mobilizri
articulare pasive; dispozitive externe de pompaj.
4. Meninerea forei musculaturii neafectate: ex. active si active cu rezisten la nivelul
tuturor
muschilor neafectai fr a tonifia musculatura degetelor pentru a nu crea un dezechilibru
funcional ntre
flexori (neafecai) si extensori.
5. Cresterea forei musculaturii paralizate: ntinderi rapide, aplicarea de tehnici FNP - IR,
CR, SI
si elemente de facilitare - atingerea usoar cu ghea, vibraia; schemele de facilitare Kabat:
diagonalele
DI de extensie si DII de flexie (varianta a 2-a pentru muschii articulaiei cotului); exerciii
analitice pentru
fiecare muschi inervat; exerciii n lan kinetic deschis de tripl extensie, cnd este posibil ex.
cu rezisten
si izometrice.
6. Reeducarea abilitii: exerciii complexe combinate de la distal la proximal si invers,
activiti
specifice terapiei ocupaionale efectuate cu sau fr ortez.
7. Reeducarea sensibilitii: se realizeaz dup urmtoarea succesiune: sensibilitatea la
presiune si
durere, propriocepie, kinestezie, sensibilitatea termic (rece si apoi cald), discriminarea a
dou puncte,
stereognozia.
209
Paralizia de nerv median. Atitudinea particular: mna simian, policele se aseaz n planul
celeorlalte degete neputnd face opozabilitatea, indicele nu se flecteaz deloc iar medianul se
flecteaz
doar parial. Deficit motor: la nivelul antebraului nu se face pronaia, deficit de flexie a
pumnului
(miscarea posibil prin flexorul ulnar al carpului), policele nu face abducia, flexie si
opozabilitate, afecat
flexia ultimelor dou falange degete II-III. Musculatura afectat: rotund pronator, ptrat
pronator, lungul
palmar, flexor radial al carpului, flexor profund degete (pentru index si medius), flexor
superficial degete,
opozantul policelui, abductorul scurt al policelui, primii doi lombricali. ROT: diminuat/abolit
reflexul
cubito-pronator. Tulburrile de sensibilitate: zon de hipoestezie pe faa palmar a minii /
laterale,
primele 3 degete si lateral degetul 4 iar pe faa dorsal ultimele 2 falange degetele 2-3, si
jumtatea

lateral degetul 4. Tulburri trofice: cianoza degetelor cu hipersudoraia palmei, hipotrofie

unghii si pr,
tegumente.
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic:
1. Prevenirea si corectarea deviaiilor: posturare n poziie de abducie si usoar opoziie
a
policelui pentru a creste funcionalitatea mnii, ortez pentru prevenirea hiperextensiei MCF.
2. Prevenirea limitrilor de mobilitate articular: mobilizri pasive, mobilizri pasivo-active
si
active odat cu apariia reinervrii.
3. Prevenirea si combaterea tulburrilor vasculo-trofice: ridicarea MS deasupra orizontalei
pentru
favorizarea ntoarcerii venoase; masajul manual n sens centripet cu MS n poziie elevat;
mobilizri
articulare pasive; dispozitive externe de pompaj.
4. Meninerea forei musculaturii neafectate: exerciii active si active cu rezisten la
nivelul
tuturor muschilor neafectai.
5. Cresterea forei musculaturii paralizate: exerciii analitice pentru flexorii pumnului si
degetelor, pentru muschii emineneei tenare; ntinderi rapide, aplicarea de tehnici FNP - IR,
CR, SI si
elemente de facilitare - atingerea usoar cu ghea, vibraia; schemele de facilitare Kabat:
diagonalele DI
de flexie si DII de extensie; exerciii n lan kinetic deschis de tripl flexie, iar cnd este
posibil ex. cu
rezisten si izometrice.
6. Reeducarea abilitii: ex. si activiti de terapie ocupaional prin care antreneaz prizele
si
prehensiunea. Terapia ocupaional ce recomand nc din perioada ortezrii dinamice.
Antrenarea
prizelor tripulpare (scris, pictat) sau activiti de nnodare-desfacere, antrenarea prizei digitopalmare si
prizei n O ntre police si fiecare deget prin folosirea diferitelor inele de care se pot atrna
greuti.
7. Reeducarea sensibilitii: tulburrile de sensibilitate afecteaz abilitatea manual prin
pierderea
sensibilitii la nivelul feei volare a minii si este foarte important pentru a preveni
accidentele prin
arsuri, leziuni, frig. Se realizeaz dup urmtoarea succesiune: sensibilitatea la presiune si
durere,
propriocepie, kinestezie, sensibilitatea termic (rece si apoi cald), discriminarea a dou
puncte,
stereognozia.
Paralizia de nerv cubital. Atitudinea particular: apare grifa ulnar cu extensia primei
falange si
flexia celorlalte dou la degetele 2-5 datorit paraliziei muschilor interososi si aciunea
antagonic ai

muschilor extensori ai degetelor fiind mai exprimat la degetele 4-5 unde se adaug si paralizia
ultimilor 2
lombricali. Deficit motor: la mn deficit de flexie prin paralizia flexorului ulnar al carpului si
ultimele
dou fascicole ale flexorului profund degete. La nivelul degetelor adducia policelui abolit,
iar la nivelul
degetelor abducia si adducia degetelor 2-5, flexia primei falange si extensia celorlalte dou.
Nu se poate
face pensa latero-lateral ntre police si index. Musculatura afectat: flexor cubital al carpului
si jumtate
din flexor profund degete, flexorul degetului mic, interososii, opozantul degetului mic,
abductorul
degetului mic si parial flexor scurt police. ROT: abolit/diminuat reflexul cubitopronatorul.
Tulburrile de
sensibilitate: zon de hipoestezie n treimea medial a palmei pe faa palmar si dorsal,
degetul 5 tot si
medial a degetului 4. Tulburri trofice: hipotrofia musculaturii eminenei hipotenare, a
muschilor
interososi si flexorului ulnar al carpului. Uscarea pielii cu hiperkeratoz, deformaii ale
unghiilor,
ulceraii.
210
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic:
1. Prevenirea si corectarea deviaiilor: se vor folosi orteze mici pentru prevenirea
hiperextensiei
degetelor 4-5 fr a limita flexia complet a articulaiei MCF sau orteze dinamice pentru
stabilizarea MCF
si blocarea hiperextensiei lor si care permite flexia complet MCF cu meninerea mobilitii,
policele
asezat n poziie de abducie primar.
2. Prevenirea limitrilor de mobilitate articular: mobilizri pasive, mobilizri auto-pasive cu
sau
fr orteze, mobilizri pasivo-active sau active odat cu apariia reinervrii mai ales n MCF si
interfalangian degete 4-5.
3. Prevenirea si combaterea tulburrilor vasculo-trofice: ridicarea MS deasupra orizontalei
pentru
favorizarea ntoarcerii venoase; masajul manual n sens centripet cu MS n poziie elevat;
mobilizri
articulare pasive; dispozitive externe de pompaj.
4. Meninerea forei musculaturii neafectate: exerciii active si active cu rezisten la
nivelul
tuturor muschilor neafectai.
5. Cresterea forei musculaturii paralizate: exerciii analitice pentru muschii afectai;
ntinderi
rapide, aplicarea de tehnici FNP - IR, CR, SI si elemente de facilitare - atingerea usoar cu
ghea,
vibraia; exerciii contralaterale pe musculatura MS neafectat; schemele de facilitare Kabat:
diagonalele

DI de flexie si DII de extensie; exerciii n lan kinetic deschis de tripl flexie, iar cnd este
posibil
exerciii cu rezisten si izometrice.
6. Reeducarea abilitii: ex. si activiti de terapie ocupaional prin care antreneaz prizele
si
prehensiunea. Terapia ocupaional ce recomand nc din perioada ortezrii dinamice.
7. Reeducarea sensibilitii: tulburrile de sensibilitate expun la leziuni ale feei palmare a
minii,
n special la arsuri. Reeducarea se realizeaz dup urmtoarea succesiune: sensibilitatea la
presiune si
durere, propriocepie, kinestezie, sensibilitatea termic (rece si apoi cald), discriminarea a
dou puncte,
stereognozia.
Paralizia de nerv circumflex. Atitudinea particular: umr n epolet. Deficit motor: deficit pe
flexia, extensia si abducia braului, parial si rotaie extern. Musculatura afectat: deltoid,
rotund mic.
Tulburri trofice: hipotrofia musculaturii umrului.
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic:
1. Prevenirea limitrilor de mobilitate articular: evitarea subluxaiei umrului prin
meninerea
braului si antebraului cu esarf, posturarea braului n abducie de 45 si mobilizri
pasive.
2. Meninerea forei musculaturii neafectate: ex. active si active cu rezisten la nivelul
tuturor
muschilor neafectai.
3. Cresterea forei musculaturii paralizate: exerciii analitice pentru muschii afectai;
ntinderi
rapide, aplicarea de tehnici FNP - IR, CR, SI si elemente de facilitare - atingerea usoar cu
ghea,
vibraia; exerciii contralaterale pe musculatura MS neafectat; schemele de facilitare Kabat:
diagonalele
DI de flexie si DII de extensie; exerciii n lan kinetic deschis de tripl flexie, iar cnd este
posibil ex. cu
rezisten si izometrice.
4. Reeducarea abilitii: exerciii si activiti de terapie ocupaional.
5. Reeducarea sensibilitii: Reeducarea se realizeaz dup urmtoarea succesiune:
sensibilitatea
la presiune si durere, propriocepie, kinestezie, sensibilitatea termic (rece si apoi cald),
discriminarea a
dou puncte, stereognozia.
Sindromul de coad de cal. Tipuri:
a.Sindrom de coad de cal total afectarea rdcinii L2-C1. Atitudinea particular: MI balant.
Deficit motor: paraplegie flasc, sunt afectai toi muschii MI, asimetric cu predominen
distal, mers
stepat. Musculatura afectat: muschii fesieri, pelvitrohanterieni, muschii lojelor anterioare si
posterioare
ale coapselor, ntreaga musculatur a gambelor si picioarelor. ROT: abolite reflexul ahilian,
medioplantar

si rotulian. Tulburrile de sensibilitate: hipoestezie la nivelul MI si n regiunea perineal cu

dispoziie n
sa. Tulburri trofice: hipo/atrofii n teritoriul afectat, hipotermie local, edeme gamb.
Tulburri
sfincteriene de tip incontinen/retenie. Tulburri sexuale de tip impoten si frigiditate.
211
b.Sindrom de cal de tip parial superior: afectate rdcinile L2-L4. Deficit motor:
ortostatismul si
mersul sunt imposibile/abolite datorit instabilitii genunchilor. Musculatura afectat:
cvadriceps,
pectineu, croitor, iliopsoas, adductorii coapsei. ROT: abolit/diminuat reflexul rotulian.
c.Sindrom de cal de tip parial mijlociu: afectate rdcinile L5-S2. Deficit motor: miscrile
piciorului si degetelor sunt imposibile/abolite. Ortostatismul si mersul dificile n funcie de
gradul
paraliziei. Musculatura afectat: afectai muschii din regiunea anterolateral si posterioar a
gambei,
muschii degetelor. ROT: abolit/diminuat reflexul achilian si medioplantar. Tulburri trofice:
hipotrofia
musculaturii gambei.
d.Sindrom de cal de tip parial inferior: afectate rdcinile S3-C1 Nu avem deficit motor,
lipsesc
hipotonia si hipotrofia muscular. ROT: diminuate/abolite reflexul bulbocavernos si anal.
Tulburrile de
sensibilitate: hipoestezie n sa la nivelul perineului. Tulburri sfincteriene si sexuale prezente.
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic:
1. Prevenirea escarelor, reeducare vezical si prevenirea infeciilor urinare.
2. Prevenirea limitrilor de mobilitate articular: mobilizri pasive, posturri cu orteze
dinamice
n unghi de 90 a piciorului. Dac leziunea este definitiv se indic ortezare precoce.
3. Cresterea forei musculaturii paralizate: exerciii analitice pentru muschii afectai;
ntinderi
rapide, aplicarea de tehnici FNP - IL, ILO, CR, SI si elemente de facilitare - atingerea usoar
cu ghea,
vibraia; schemele de facilitare Kabat: diagonalele de flexie si extensie; manevre de masaj
pentru
stimularea excitabilitii neuro-musculare, electroterapie.
Paralizia de nerv femural. Deficit motor: nu poate face flexia coapsei si extensia gambei.
Musculatura afectat: afectai muschii croitor, psoas-iliac, pectineu, adductorii mijlociu si
cvadriceps.
ROT: reflexul rotulian diminuat/abolit. Tulburrile de sensibilitate: hipoestezie la nivelul
regiunii
anterioare coaps. Tulburri trofice: hipo/atrofii n regiunea anterioar coaps.
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic:
1. Prevenirea genului recurvatum ortez de genunchi, ex. de tonifiere muschii
ischiogambieri.
Pregtirea compensrilor prin tonifierea muschilor fesier mare, triceps sural, musculatura MS si
trunchiului superior pentru a putea utiliza crjele/bastonul.

2. Meninerea tonusului musculaturii afectate: ntinderi rapide pe muschii psoas si

cvadriceps,
tehnici FNP: SI, IL, ILO.; diagonalele Kabat; ex. pasivo-active, active-asistate si active cu
rezisten.
3. Reeducarea funcional a genunchiului: ex. n lan kinetic nchis si deschis, activiti
funcionale: ridicare, asezat, mers ntre barele paralele, mers pe trepte.
Paralizia de nerv sciatic. Deficit motor: diminuat miscarea de flexie a gambei pe coaps
(miscare parial realizat prin aciunea croitorului), miscarea piciorului si degetelor.
Musculatura afectat:
muschii ischiogambieri. ROT: reflexul rotulian si medioplantar diminuat/abolit. Tulburrile de
sensibilitate: hipoestezie la nivelul regiunii posterioare coaps si gamb. Tulburri trofice:
edem al
piciorului, hiperkeratoz plantar, ulceraii.
Paralizia de sciatic popliteu extern (SPE). Deficit motor: abolit miscarea de flexie dorsal a
piciorului, extensia degetelor (extensia primei falange, conservat extensia celorlalte dou
falange),
eversia piciorului; mersul stepat. Musculatura afectat: afectai muschii tibial anterior,
extensorii
degetelor, peronierii. ROT: abolit/diminuat reflexul achilian si medioplantar. Tulburrile de
sensibilitate:
hipoestezie faa anterioar gamb. Tulburri trofice: hipotrofia/atrofia musculaturii afectate.
Paralizia de sciatic popliteu intern (SPI). Deficit motor: abolirea miscrii de flexie plantar si
inversie, flexia, abducia si adducia degetelor. Musculatura afectat: musculatura regiunii
posterioare
gamb: triceps sural si tibial; muschii interososi si lombricali. Tulburrile de sensibilitate:
hipoestezie n
regiunea posterioar gamb si regiunea plantei. Tulburri trofice: atrofia musculaturii gambei,
plantei,
edem, aspect de picior scobit, hipotermie.
212
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic: 1. Prevenirea deviailor la nivelul
piciorului: atele si orteze, susintoare plantare; 2. Meninerea mobilitii articulare:
mobilizri pasive la
nivelul tuturor articulaiilor piciorului; 3.Reeducarea musculaturi afectate: tehnici FNP, ex.
analitice, ex.
contralaterale, diagonalele Kabat pentru MI.
6.7.2.3. Sindromul extrapiramidal - este un concept funcional n sensul c un grup de
subsisteme
rspndite la diferite nivele ale creierului si cu mecanisme neurofiziologice proprii se
interconecteaz prin
multiple circuite neuronale ntr-un amplu sistem ce se proiecteaz att pe cortexul motor ct si
pe neuronii
sistemului nervos periferic. Biochimic la baza activitii SE stau o serie de substane cu rol
de mediatori
chimici: dopamina, acetilcolina, serotonina, noradrenalina, histamina, acidul glutamic. n mod
normal
raportul fiziologic ntre secreia de dopamin si acetilcolin este direct proporional. n cazuri
patologice

acest raport devine invers proporional rezultnd dou sindroame:

- sindromul hiperton-hipokinetic n care secreia de dopamin este sczut si creste secreia
de
acetilcolin, asa cum se ntmpl n boala Parkinson;
- sindromul hipoton-hiperkinetic cu cresterea secreiei de dopamin si scderea secreie de
acetilcolin, asa cum se ntmpl n coree.
Boala Parkinson. Definiie: afeciune degenerativ a sistemului nervos central fr a se
cunoaste
exact cauza (sindrom parkinsonian idopatic). Clinic are la baz sindromul extrapiramidal de tip
hipertonhipokintic.
Tabloul clinic: De la debut pn la constituirea tabloului clinic specific de boal Parkinson trec
n medie 1-2 ani. La debut: oboseal marcat, mers ncetinit, amplitudine de miscare articular
redus la
nivelul MS, facies inexpresiv, tremurturi la nivelul degetelor mini, mai ales unilateral, stri
de neliniste
sau fenomene depresive. Domin triada: bradikinezie; rigiditate; tremurul. Este completat de:
hipomimia
sau masca facial imobil cu clipitul foarte rar, fr miscri oculare sau faciale; disartrie
hipokinetic
sau hipofonic; disfagie; scrisul mrunt (micrografic); diminuarea amplitudinilor miscrilor
respiratorii;
tulburri psihice uneori accentuate si de medicaie (stri depresive, tulburri cognitive,
episoade de
agitaie, tulburri de somn, confuzie), constipaie, deficit sexual, dureri difuze la MI,
parestezii, oboseal;
Subtipuri de Parkinson: cu tremurturi (boala debuteaz mai devreme, nu afecteaz starea
mental,
are progresie lent); cu bradikinezie (cu instalarea frecvent a demenei, cu evoluie rapid)
Boala Parkinson evolueaz n 5 stadii (dup Hpehn si Yahr).
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic: 1. Meninerea sau cresterea
mobilitii n
toate activitile; 2. Prevenirea/ameliorarea limitrilor de amplitudine articular; 3.
Diminuarea rigiditii;
4. Prevenirea/ameliorarea atrofiilor si hipotrofiilor musculare; 5. Ameliorarea
coordonrii/vitezei de
miscare; 6. mbuntirea mersului; 7. mbuntirea mimicii si limbajului; 8. mbuntirea
respiraiei; 9.
Meninerea si cresterea funcionalitii n ADL-uri; 10. Adaptarea psihologic la boal.
Principii de tratament kinetic
- ex. atent echilibrate, cu pauze de odihn pentru ca pacientul s nu ajung n faza de oboseal;
- programul kinetic va cuprinde masaj decontracturant, tehnici de relaxare (ex. Jakobson), se
utilizeaz ex. de relaxare, balansri usoare si tehnici ritmice care stimuleaz aparatul vestibular
pentru a
obine relaxarea generalizat a musculaturii corpului; hidroterapie, miscri pasive simetrice
(se respect
ordinea dinspre distal spre proximal, membrele fiind mobilizate naintea trunchiului);
- ex. de rotaii ale capului si trunchiului (ncepnd cu rostogolirea n pat), apoi din asezat si

ortostatism care cresc mobilitatea si amelioreaz echilibrul; rostogolirea este facilitat folosind
IR si RR
fie a segmentelor fie a trunchiului superior sau inferior n decubit lateral, apoi din decubit
lateral n
decubit dorsal si apoi ventral. Tehnica FNP - IR este ideal pentru a contracara efectele
bradikineziei, ea
se aplic att la nivelul segmentelor de membre ct si pentru facilitarea rostogolirii;
- streatchingul pasiv lung pe musculaturii flexoare;
- schemele facilitatorii Kabat: diagonalele extremitilor (D2 de flexie bilateral pentru MS si
D1
de extensie pentru MI) si diagonalele trunchiului superior;
213
- n cazul n care rigiditatea nu este mare se pot efectua mobilizri active libere pe toat
amplitudinea pe care pacientul le execut din decubit, asezat, ortostatism (ex. combinate
membre si
trunchi) n faa oglinzii la nceput simetric apoi asimetric;
- ex. trebuie s fie legate de funciile de autongrijire (ADL-uri) deoarece cresc motivaia si
reduc
apatia si depresia; cresterea constientizrii miscrii este realizat prin folosirea stimulrilor
auditive si
verbale (strigtul, muzic ritmat, metronomul, btut din palme, folosirea de oglinzi si marcaje
pe sol);
- atenie la musculatura extensoare pentru a contracara tendina de postur n flexie a
pacientului;
- echilibrul n asezat este mbuntit folosind tehnica SR (!rezistena trebuie s fie gradat;
ex. cu
rezisten trebuie ntrerupte dac duc la cresterea rigiditii);
- pentru ameliorarea coordonrii programul va cuprinde: exerciii libere de la nivel axial spre
distal
si invers, rotaia trunchiului asociat cu pasi de mers, miscri ale MS n ritmuri variabile, mers
cu
modificare bazei de sprijin, cu dezechilibrri voite (mers pe vrfuri, cu aruncarea unui MS
nainte sau n
abducie, culegerea unor obiecte de pe sol n timpul mersului); jocuri cu mingea din asezat
si
ortostatism: aruncri-prinderi ale mingii cu rotaia trunchiului stg.-dr, aruncari la cos cu
mingea, inerea n
echilibru pe o mn a unui obiect;
- pentru facilitarea muschilor hioidieni si ai limbii se pot folosi: stretch-ul, contactele manuale,
rezistena, comenzile verbale, aplicarea de ghea pe musculatura feei si limbii;
- pentru favorizarea mimicii se vor folosi grimase n faa oglinzii, miscri ritmice de
nchidere si
deschidere a gurii, ex. de clipire, de ncruntare, etc. Exerciii izolate ale frunii, sprncenelor,
pleoapelor,
obrajilor, gurii apoi global, de expresie: rs, plns, mirare, furie, veselie.
- n reeducare mersului va urmrii cresterea lungimii pasului, lrgirea bazei de sprijin;
antrenarea

balansul braelor, ex. de schimbare a direcie de mers, opriri bruste, echilibru n ortostatism,
ridicare de
obiecte de pe sol;
- diminuarea deficitului ventilator restrictiv datorit scderii elasticitii toraco-abdominale se
va
realiza prin ex. de relaxare general, ex de ntindere pe musculatura intercostal. Ex. de
respiraie vor fi
combinate cu miscri ale braelor si trunchiului superior iar pe zonele de expansiune toracic
slab se vor
aplica presiuni manuale. Se fac ex. de respiraie ritmat (verbal sau cu ajutorul simulatoarelor
de
respiraie);
- alimentaia trebuie fcut n poziia asezat cu capul si gtul n poziie corect;
- membrii familiei vor fi educai n vederea continurii ex. la domiciliu. Ex. trebuie efectuate
dimineaa devreme pentru reducerea rigiditii.
- pacientul trebuie s fie implicat n activitile zilnice fr ca membrii familiei s menajeze
prea
mult pacientul.
- tratamentul pacientului cu Parkinson bazat pe aceste principii nsoit de tratament
medicamentos
Levadopa asigur o mbuntire a nivelului funcional.
Coreea - are la baz sindromul hipoton-hiperkinetic. Exist forma acut Sydenham, frecvent
ntre
5-15 ani, n special la sexul feminin, dup infecii streptococice si exist si o form cronic cu
debut
treptat, evoluie lent care are asociat la hiperkinezie un sindrom psihic cu depresie care
ajunge la
demen. Coreea se caracterizeaz prin: hipotonia muscular care predomin la muschii axiali
si membre
ducnd la o instabilitate a posturii; miscri coreice care sunt aritmice, bruste, aritmice, ilogice,
predomin
la fa si rdcina membrelor si sunt facilitate de calculul mental; Programul de recuperare se
va orienta
pe ntrirea musculaturii hipotone, antrenarea stabilitii si coordonrii.
6.7.2.4. Sindromul cerebelos - Componentele principale ale sindromului cerebelos sunt:
ataxia,
tulburrile de vorbire, nistagmusul, dismetria si asinergia cerebeloas.
Principii de tratament kinetic: 1. programul kinetic este orientat spre diminuarea ataxiei si va
urmri: concentrarea maxim a pacientului cu suspendarea oricrei alte miscri; informaia
senzorial
asupra respectivei miscri trebuie s fie maxim (de exemplu oglinzi pentru a ntri feedbackul vizual si
greuti pentru cel proprioceptiv); pentru tonifierea musculaturii stabilizatoare tehnicile FNP
SR, IZA,
214
ILO, CIS. 2. programul Frenkel reprezint programul cel mai eficient pentru promovarea cilor
de
facilitare proprioceptiv si de evitare a schemelor de substituie.

6.7.2.5. Scleroza n plci (scleroza multipl, leuconevraxita) - afeciune care aparine

grupului de
boli demielinizante, caracterizate prin leziuni multiple (distrugerea tecii de mielin) si
cicatrizante, cu o
relativ conservare a celorlalte elemente nervoase. Este o boal cronic, a adultului tnr,
evolueaz cu
remisiuni si acutizri de intensitate si durat variabil. Debuteaz n general n jurul vrstei de
20-40 ani.
Clinic: nevrit optic retrobulbar (scderea acuitii vizuale, scotoame; diplopie prin
paralizia nervului
abducens); oboseal muscular, scderea forei musculare mai ales la nivelul MI, atrofii,
fasciculaii;
tulburri motorii de tip piramidal cu deficit motor si spasticitate, cuprinznd MI
(paraparez/paraplegie),
hemicorp (hemiparez/hemiplegie) sau toate cele patru membre; diminuarea sau abolirea
reflexelor
cutanate abdominale, exagerarea reflexelor ostotendinoase si aparia clonusului; tulburri de
sensibilitate
(manifestate prin parestezii, nepturi, senzaia de rece la nivelul extremitilor, uneori
parestezi n
teritoriul trigeminal alteori nevralgii de trigemen; Tulburrile obiective de sensibilitate sunt mai
rare si
anume cea vibratorie si kinestezic la nivelul MI. Uneori se constat sindrom Brown-Sequard
parial la
nivelul MI, semnul Lhermitte); sindrom cerebelos cu mers ataxic, iar dac este concomitent cu
sindromul
piramidal (mers ataxo-spasmodic, dismetrie, disinergie nsoit de hipotonie, tremur
intenional, tulburri
vestibulare cu nistagmus, vertij, ameeli. n formele grave se constat o astazie complet.
Vorbirea este
sacadat, nearticulat si exploziv); tulburri sfincteriene si sexuale (incontinen, retenie,
frigiditate si
impoten); manifestri psihice (tulburri de afectivitate, labilitate emoional si perturbarea
funciilor
cognitive)
Forme clinice: piramidal (caracterizat de prezena semnelor clinice specifice sindromului
piramidal cu paraparez spastic); cerebeloas (cu mers ataxic cerebelos si vorbire sacadat);
vestibular
(cu nistagmus si vertij); mixte care presupun semne clinice multiple.
Formele de evoluie: alternant (presupune c perioade de remisiune a bolii alterneaz cu
perioade
de reapariie a bolii); progresiv (evolueaz constant spre agravare); staionar (rmne un
anumit tablou
clinic dup puseul iniial fr exacerbri); acut/fulminant (evolueaz rapid spre deces).
Formele 1 si 3
se preteaz pentru kinetoterapie.
Tratamentul medicamentos de fond se face n general cu corticoizi, interferon si
imunoglobuline.

Evaluarea global, n principal funcional a pacientului se face cu ajutorul scalei generice

pentru
calitatea vieii FIM si cu scala specific Kurtzke (care evalueaz funcia piramidal, funcia
cerebeloas,
funcia trunchiului cerebral, funcia senzitiv, funcia urinar si intestinal, funcia vizual
si funcia
mental si alte funcii) pentru aprecierea incapacitii pacientului cu scleroz multipl.
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic: 1. Inducerea activitii motorii
voluntare;
2. mbuntirea controlului motor; 3. Reducerea spasticitii; 4. Ameliorarea coordonrii; 5.
Ameliorarea
feed-back-ului senzorial; 6. Inhibarea schemelor motorii nedorite; 7. Diminuarea ataxiei
cerebeloase; 8.
Prevenirea si diminuarea limitrilor amplitudinilor de miscare; 9. Ameliorarea/mbuntirea
mersului; 10.
Adaptarea psihologic la boal
Principii de tratament kinetic
- oboseala ce determin o incapacitate semnificativ se compenseaz prin planificarea ex.,
desfsurarea programului kinetic n anumite momente ale zilei cnd pacientul nu acuz
oboseal, se
practic ex. fr ncrcare mare, concordndu-se funcia respiratorie cu ex.
- pentru a preveni si diminua limitarea amplitudinilor de miscare sau cresterea mobilitii se
pot
folosi posturrile n poziii funcionale, aplicarea de orteze amovibile, mobilizri pasive.
Pentru limitarea
apariei acestora se vor realizri mobilizri pasive lente pentru a preveni strech reflexul,
mobilizri active
concomitent cu aplicarea de ghea. Pentru contracturile severe se pot folosi ntinderi
prelungite statice
folosind greuti sau posturi, tehnicile FNP: ex. RO si CR.
- se pot folosi tehnici de facilitare a tonusului muscular si activitii motorii: stretch reflexul,
mobilizri pasivo-active asociate elementelor de facilitare neuro-motorie (intinderi rapide,
vibraie,
periaj), tehnici FNP - IL, CR, SI, mobilizri n cadrul schemelor de facilitare Kabat n funcie
de forma
215
clinic (diagonalele pentru membre si pentru trunchi). Se vor putea utiliza influenele
reflexelor
labirintice, ca si a RTCS si RTCA. Pe msur ce activitatea muscular creste se introduc
izometria si
mobilizrile cu rezisten progresiv.
- pentru scderea spasticitii: masaj cu ghea, imersia unui segment n ap rece, tehnici de
stimulare vestibular (rostogolirea, balansul) cu efect de scdere a spasticitii, elemente din
metoda
Bobath. Pe muschii spastici se aplic ntinderi prelungite statice si presiune pe tendon iar pe
musculatura
antagonist musculaturii spastice aplicarea unor elemente extero sau proprioceptive FNP:
tapotaj, vibraii,

atingeri usoare. Se utilizeaz tehnicile FNP: IR, IL, RR. Ca urmare a predominanei tonusul
extensorilor
exerciiile se vor concentra pe flexie si rotaie (ex. diagonalele Kabat pentru trunchi
chopping si
liftingul) combinate cu rostogolirea.
- pentru ameliorarea feed-backului senzorial exerciiile se vor realiza cu ghidaj vizual si
indicaii
verbale. Bio-feedback-ul cu electromiograf confer informaii vizuale si auditive putnd fi
eficiente pentru
dezvoltarea sensibilitii kinestezice.
- pentru a inhiba schemele nedorite, miscarea activ nu trebuie s fie prea solicitant, evitnduse
efortul muscular crescut astfel nct miscarea s se execute n cadrul schemei fiziologice.
Spasticitatea
este de asemenea o cauza a miscrilor nedorite si trebuie combtut.
- mbuntirea ataxiei se face prin tehnici de cocontracie a musculaturii proximale. Se
folosesc
posturi antigravitaionale dup secvenele dezvoltrii ontogenetice, tehnici care stimuleaz
stabilitatea si
cocontracia musculaturii proximale (telescopri, SR, IZA). La cei cu ataxie marcat sunt
benefice IL.
Cnd ataxia este mbuntit se folosesc exerciii n care se antreneaz reaciile de postur
(de redresare,
de echilibru) prin balansri lente, mobilizri n afara posturilor stabile. Cteodat miscrile
ataxice ale
membrelor pot fi inhibate prin aplicarea unor greuti (mansoane la nivelul pumnului si
gleznelor) acestea
crescnd feed-backul proprioceptiv n timpul unei activiti.
- ex. Frenkel sunt recomandate pentru probleme de coordonare ataxia cerebeloas. Pentru
mbuntirea coordonrii se fac ex. libere fr efort pe schemele dorite de miscare,
repetndu-se de mai
multe ori pe zi. Treptat se creste viteza de execuie si se aplic usoare rezistene dar fr s
oboseasc
pacientul. Ex. care duc la extenuarea pacientului cresc temperatura intern si agraveaz
simptomatologia.
De asemenea bile termale calde peste 370C sunt contraindicate.
- la mai mult de 40% dintre pacieni este necesar prescrierea de mijloace de asisten pentru
realizarea activitilor ADL (bastoane, crje, cadre) precum si adaptarea locuinei prin
montarea de bare
laterale n baie, toalet, etc.; pentru mbuntirea mersului cu mijloace ajuttoare se vor
antrena muschii
trunchiului si membrelor superioare; mersule se antreneaz pe teren plat, bazine datorit
condiiilor
favorizante
- educarea respiraiei este esenial si obligatorie n toate stadiile de evoluie a bolii.
- problemele de deglutiie pot fi mbuntite printr-o postur corect n asezat. Reflexul de
sugere

si producere a salivei pot fi stimulate prin folosirea unui cub de ghea realiznd atingeri
usoare ale limbii
si zonei laringeale ale gtului pentru stimularea reflexului de nghiire. Suptul cu rezisten
prin pai poate
antrena reflexul de deglutiie.
- problemele psihologice frecvente ca anxietatea si depresia au nevoie de suport psihologic de
specialitate.
- corectarea disfunciilor cognitive se iniiaz cu ajutorul nregistrrilor pe casete si a
programelor
de tip ADL ale terapiei ocupaionale.
6.7.2.6. Traumatismele vertebro-medulare (TVM) - leziunea elementelor neurale n canalul
medular care are ca rezultat n funcie de nivelul lezional tetraplegia sau paraplegia.
Traumatism: complet
(funcia motorie sau senzitiv este absent la cel mai de jos segment sacral (S4-S5)); incomplet
(conservare a funciilor senzitive si/sau motori sub nivelul neurologic incluznd si segmentul
sacral cel
mai de jos (S4-S5)).
Traumatismele incomplete dau urmtoarele sindroame: medular central; Brown-Sequard
(hemiseciune); medular anterior; medular posterior; de coad de cal si con medular
216
Tetrapareza sau parapareza utilizarea acestor termeni nu este ncurajat, ei descriu n mod
imprecis leziuni incomplete. n locul acestora, scara ASIA-Frenkel (scara de deteriorare ASIA)
furnizeaz
o abordare mult mai precis n ceea ce priveste gradul de deteriorare/afectare medular.
Nivelul neurologic se refer la segmentul cel mai caudal al mduvei spinrii cu funcie
normal
senzitiv si motorie pe ambele pri ale corpului. De fapt, segmentele la care se descoper
adesea funcie
normal difer dup partea corpului (stnga-dreapta) si dup relaia senzitiv/motor. Astfel
pentru
identificarea nivelului neurologic avem 4 nivele de apreciat: D-motor, D-senzitiv, S-motor,
S-senzitiv.
Nivelul motor - se stabileste prin testarea a zece muschi cheie de fiecare parte a corpului,
dreapta-stnga, 5 pentru MS si 5 pentru MI. Evaluarea nivelului motor genereaz dou grade
motorii (pe
baza scarei 0-5) per pereche de muschi cheie de pe partea dreapta-stnga a corpului. Scorul
motor
reprezint un mijloc numeric de apreciere a transformrilor funciei motorii n urma
tratamentului kinetic
aplicat. Pe scurt, nivelul motor este muschiul cheie cel mai de jos gsit cu for 3
(deoarece a rmas
inervat doar de o rdcin), cu condiia ca cel de deasupra s aib fora normal (4-5), iar cel
de dedesubt
s aib o for 0-2.
Nivelul senzitiv - se refer la segmentul cel mai caudal al mduvei spinrii cu funcie senzitiv
normal pe ambele pri ale corpului. Evaluarea nivelului senzitiv presupune testarea
punctelor cheie la

nivelul fiecrui dermatom din cele 28, att de pe partea dreapt ct si cea stng a corpului. La
fiecare
dintre aceste puncte cheie se evalueaz dou aspecte ale sensibilitii: sensibilitatea dureroas
si
sensibilitatea tactil.
Deficitele funcionale sunt legate de nivelul leziunii:
- la C4 - tetraplegic - respiraia este imposibil deoarece muschiul diafragm este inervat
parial.
Pacientul are nevoie de crucior electric ce s aib dispozitive adaptate la computer pentru
respiraie.
- la C5 tetraplegic - dar si poate folosi parial rotatorii externi ai umrului, deltoidul si
bicepsul.
- la C6 - si poate folosi parial MS, cu instrumente adaptative putnd s se hrneasc singur si
s
realizeze unele ADL-uri.
- la C7 - si poate folosi flexorii pumnului, extensorii degetelor, tricepsul. Poate s fac transfer
din
pat n scaun cu rotile si se poate ridica din decubit n asezat.
- la C8-T1 - se poate deplasa independent cu cruciorul.
- la T4-T6 necesit ortez tip KAFO (pentru genunchi, glezn, picior) si centur pelvian.
- la T9-T12 - necesit ortez KAFO, crje, cadru.
- la L2-L4 deplasarea se face cu cadru.
- la L4-L5 deplasarea se face cu ortez AFO (glezn, picior), crje, baston.
TVM evolueaz n 3 faze:
1. dureaz de la 1-3 sptmni la 2-3 luni de la debutul traumatismului. Faz de soc spinal se
manifest prin para sau tetraplegie flasc, anestezie total sublezionar, areflexie, Babinski
pozitiv,
retenie de urin si fecale, reflexe cutanate abdominale abolite, tulburri trofice.
2. faza de reapariie a reflexelor osteotendinoase nsoite de clonus, reflexul de tripl flexie,
semne
de revenire a forei musculare, Babinski pozitiv, reapar reflexele vezicale si rectale. Dureaz
civa ani.
3. faza terminal cnd orice activitate reflex dispare, se instaleaz atrofii musculare, tulburri
trofice majore, casexie (pacientul se opreste n evoluie, apoi moare).
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic: 1. Meninerea si/sau cresterea
mobilitii
articulare si prevenirea deformrilor; 2. Cresterea forei muschilor total sau parial inervai;
3. Cresterea
rezistenei fizice a organismului prin activiti funcionale; 4. Obinerea unui grad de
maxim
independen; 5. Explorarea potenialului vocaional si a preocuprilor legate de petrecerea
timpului liber
n vederea reinseriei sociale; 6. Ajustarea psihosocial n raport cu dizabilitatea; acordarea de
asisten
psihoterapeutic de specialitate; 7. Asigurarea accesibilitii locuinei pacientului prin
reamenajare; 8.
Instruirea pacientului n legtur cu mijloacele de comunicare prin care poate obine asisten
medical si

social dac este cazul.

217
Principii de tratament kinetic
n faza acut: 1. posturri, mobilizri si mbuntirea respiraiei. Prevenirea deformrilor se
vor
face mobilizri pasive de 3 ori pe zi cte 15-20 min., mobilizri active, ortezare, posturare; 2.
exerciii de
respiraie diafragmatic, tonifierea diafragmului prin contact manual cu rezisten n
regiunea epigastrului
sau cu greutate pe abdomen, ntinderea muschilor pectorali, se poart un corset abdominal
pentru a
menine presiunea intratoracic; 3. la pacientul tetraplegic nu se fac mobilizri ale capului si
gtului. Se
fac exerciii de for selective pentru MS bilateral, simetric, la tetraplegic se va insista pe
deltoidul
anterior, extensorii umrului, biceps, triceps, la paraplegici se insist pe muschii cobortori ai
umrului,
dorsal mare si triceps; 4. activiti ocupaionale.
n faza subacut: 1.se continu ex din faza acut; 2. se fac rostogoliri din DD si DV, dac
deficitul
motor este asimetric se iniiaz miscarea ctre partea mai slab, se fac diagonalele Kabat
pentru MS, FNP
(IL, ILO); 3. se cstig controlul posturilor (postura ppusii joase, postura ppusii nalte,
postura asezat,
stnd pe genunchi, etc.), progresul se face de la posturi cu baz de susinere mare la cele cu
baz ct mai
mic, crescnd constiina unui nou centru de greutate, antrenarea pentru realizarea
transferurilor si
ambulaiei (dependena sau independena n realizarea acestora depind de nivelul lezional).
Transferul se
ncepe dup ce pacientul are echilibru n seznd. Tehnica cea mai utilizat este cea prin
alunecare cu sau
fr plac de transfer. Deplasarea este posibil la pacienii paralizai care au o musculatur
abdominal si
paravertebral cu o for bun, au leziune medular incomplet si au o for rezidual n
flexorii soldului
si cvadriceps. Sunt exclusi cei cu leziuni nalte T2-T8.
Ali factori care pot influena negativ ambulaia: spasticitate ridicat, durerea, escare
absena
sensibilitii propriocentive, redorile articulare. Pacientul cu leziuni toracice joase T9-T12
necesit orteze
KAFO si crje sau cadru pentru deplasare. La cei cu leziune T2-T8 dac totusi se doreste ca
pacientul s
se deplaseze se face cu orteze KAFO si centur pelvin. La cei cu leziune de la L3 n jos se
prescriu orteze
AFO si crje sau baston. Pacientul va fi nvat s-si monteze ortezele, cum s se ridice si s
se aseze cu

ortezele montate folosind crje sau baston, cum s se deplaseze. Dac fora de susinere este
bun si poate
s preia din greutatea corpului la nivelul MS pacientul se poate deplasa singur cu supraveghere.
Locuina pacientului paraplegic trebuie evaluat si fcute modificri necesare innd cont de
deficitul funcional.
6.7.2.7. Accidentele vasculare cerebrale (AVC) - disfuncie neurologic acut de origine
vascular
cu simptome si semne care corespund si implic ariile corticale. AVCul provoac disfuncie
neuromotorie
care produce hemiplegia sau paralizia unei jumti a corpului incluznd membrele, trunchiul
si
cteodat faa si structurile care sunt contralateral emisferei cerebrale lezate. Astfel, o leziune
n emisfera
cerebral stng (AVC n emisfera stng) produce hemiplegie pe partea dreapt si invers.
Aspecte clinice
a) Deficitul motor. n faza acut cu durat diferit de la cteva zile la cteva luni (de obicei
este
mai lung n cazul hemoragiilor cerebrale) hemiplegia este flasc. Urmeaz apoi faza de
spasticitate
nsoit de scheme primitive de miscare numite sincinezii. Dup Brunnstrom avem sase stadii
evolutive:
I flasc, imediat dup debutul AVC, nu poate fi obinut nici o miscare a membrelor;
II apare spasticitatea si cteva componente ale sinergiilor.
III spasticitatea creste si apare controlul voluntar n cadrul sinergiilor.
IV spasticitatea ncepe s diminue si apar cteva miscri voluntare n afara sinergiilor.
V sinergiile ncep s scad ca amploare n actele motorii si apar cteva miscri active
voluntare
combinate, mai dificile.
VI spasticitatea ncepe s scad iar miscrile coordonate se apropie de normal.
Procesul evolutiv se poate opri n oricare din aceste stadii.
La membrul superior, spasticitatea intereseaz mai ales muschii flexori si pronatori ai
antebraului,
flexorii pumnului si degetelor, adductori si rotatori interni ai umrului; iar la membrele
inferioare,
spasticitatea intereseaz extensorii genunchiului, flexori plantari, flexorii degetelor si
supinatorii
piciorului.
218
Sinergiile - scheme primitive de miscare asociate spasticitii. Apar n mod reflex sau pot fi
declansate voluntar. Exist dou sinergii de baz, una de flexie iar a doua de extensie pentru
fiecare dintre
membre. Sinergiile pot fi utilizate si pentru cresterea forei unor grupe musculare. Dup
Brunnstrom,
componenta mai slab a unei sinergii se tonific facilitnd componenta mai puternic a acelei
sinergii.
Muschii care nu sunt implicai n nici o sinergie sunt: latissim dorsi, rotund mare, dinat
anterior,

extensorii degetelor, eversorii gleznei. Acesti muschi sunt dificil de recuperat si reprezint
pentru muli
pacieni o limitare funcional.
Reflexele. n faza flasc reflexele osteotendinoase (ROT) sunt diminuate sau abolite iar n faza
spastic sunt exagerate. Reflexele cutanate abdominale sunt abolite. Apar reflexe patologice: la
MI:
reflexul cutanat plantar n extensie semnul Babinski; alte semne ce produc extensia dorsal a
halucelui:
Openheim, Gordon, Schaffer, Chaddock. La MS: semnul Hoffmann, Trmmer; semnul
MarinescuRadovici. Poate apare clonusul piciorului si clonusul rotulei.
n stadiile cu spasticitate crescut pot apare reflexe primitive tonice: reflexele tonice simetrice
ale
gtului, reflexele tonice asimetrice ale gtului, reflexele tonice simetrice labirintice, reflexele
tonice
lombare, reacia invers de suport si reacii asociate sincinezii.
Reacia de redresare, echilibru, protecie sunt mult diminuate sau absente;
Tulburri de coordonare - spasticitatea afecteaz coordonarea si deci trebuie combtut.
Tulburri de sensibilitate - aceste tulburri afecteaz feedback senzitiv ce condiioneaz
rspunsul
motor si face imposibil utilizarea membrului respectiv, chiar si atunci cnd funcia motorie
este
restabilit. Tulburrile de sensibilitate localizate sunt specifice pentru leziuni corticale, deficitul
difuz pe
toat partea hemiplegic denot leziuni n profunzime ce implic atingerea talamusului.
Afectarea nervilor cranieni: parez facial de tip central, hemianopsie homonim, devierea
globilor oculari.
Deficitul motor determin perturbri n ceea ce priveste: transferurile, rostogolirea, trecerea n
asezat, n ortostatism, mersul. De obicei toate ADL-urile sunt afectate: hrnirea, mbrcarea,
ngrijirea
corporal, etc.
b) Deficitul funcional.
Tulburri de limbaj. Apar cnd leziunea se produce n emisferul dominant (de obicei stngul).
La
un proceent mic al populaiei emisferul dominant (3%) este cel drept. Pacienilor cu afazie
este obligatorie
de a li se demonstra corect exerciiul nainte de a ncerca s-l execute.
Tulburri de percepie apar n leziuni ale lobului parietal drept. Acesti pacieni au o
tulburare a
imaginii propriului corp, o neglijare a prii afectate, apraxie, nu pot distinge anumite
segmente ale unui
obiect, etc. Ei nu sesizeaz pericolele si se pot accidenta usor. KT trebuie s dea comenzi scurte
si precise
n activitatea pe care o desfsoar cu pacientul.
Tulburri mintale, emoionale si comportamentale. Memoria de scurt durat este afectat pe
cnd
cea de lung durat rmne intact. Cei cu hemiplegie stng nu-si recunosc adeseori
handicapul, sunt

impulsivi, repezii, judecata lor este afectat. Cei cu hemiplegie dreapt sunt nesiguri, leni,
anxiosi,
ezitani, necesit suport n toate activitile. Majoritatea prezint labilitate emoional,
trecnd usor de la
rs la plns sau invers. Depresiile apar mai frecvent n leziunile emisferului stng. Demena
poate apare n
cazul unor AVC repetate. Apar frecvent tulburri ale inteligenei: incapacitate de a calcula, de
a expune
ceva, de a memora ceva. Tulburrile de personalitate pot dispare n decurs de un an.
Alte complicaii: a) disfagia n leziunile bulbare (nervii IX - X) cel mai afectat este timpul
faringian al deglutiiei; b) redorile articulare multiple ce duc la deficit de mobilitate major;
c) disfuncia
umrului umr dureros, SAND, subluxaie a umrului cu compresia plexului brahial,
capsulit retractil;
d) tulburri sfincteriene constau n incontinen urinar (polakiurie, nicturie). Mai puin
frecvent este
retenia urinar constnd n glog vezical ce necesit sond vezical.
Obiective, mijloace si metode de recuperare kinetic
nainte de a ncepe tratamentul de recuperare trebuie s se fac o evaluare a deficitului
funcional
motor. Pacientului cu AVC nu i se va face testingul muscular ci se realizez testarea global
(ADL-urile).
219
Tratamentul recuperator ncepe imediat ce pacientul a iesit din starea de com. In caz de AVC
ischemic se ncepe n primele 3-4 zile de la debut, iar n caz de AVC hemoragic dup 10-14
zile (de obicei
dup puncia lombar de control, dac LCR-ul este clar se poate ncepe mobilizare) pn
atunci
tratamentul cuprinde realizarea posturrilor specifice.
Succesul depinde si de precocitatea tratamentului recuperator. Obiectivul primordial fiind
recuperarea membrului inferior, al mersului.
Recuperarea la vrstnici este mai anevoioas datorit capacitii funcionale limitate, boli
cronice
asociate, lipsa motivaiei.
ntrzierea, mai mare de 35 de zile, a tratamentului recuperator dublez perioada de recuperare.
n
primele 6-8 luni de la debutul AVC e necesar s se fac recuperare continu.
Programul kinetic va cuprinde:
Posturri. Cele trei posturri de baz n ordinea/valoarea importanei lor terapeutice sunt:
decubit
lateral pe partea homolateral, decubit lateral pe partea heterolateral si decubit dorsal, precum si
poziionarea corect n asezat. Repoziionarea pacientului se va realiza din 2 n 2 ore pentru a
preveni
escarele.
Mobilizrile pasive. Foarte importante n prevenirea contracturilor si redorilor articulare; se
vor
ncepe ct mai repede, n general la 2-3 zile dup AVC; iniial exerciii pasive la toate
segmentele

hemicorpului afectat minimum de 2-3 ori pe zi, apoi se va trece la exerciii pentru trunchi si
membrele
contralaterale;
Ridicarea n asezat la marginea patului este un obiectiv important avnd un efect stimulant
asupra
SNC, scade depresia, ncurajeaz comunicarea, se previne atrofia muscular, tromboflebita si
embolia
pulmonar. Miscarea are loc n dou trepte: rostogolirea n decubit lateral pe partea sntoas;
ridicarea la
marginea patului;
Ridicarea din asezat n ortostatism si invers. n ortostatism muli pacieni au tendina de a
se
inclina lateral, de a cdea pe spate sau de a-si trece greutatea pe MI neafectat. Ei trebuie s
nvee s
cstige controlul asupra pelvisului, MI si trunchiului. Poziia de ortostatism cu greutatea pe
ambele MI cu
un aliniament corect al corpului poate duce la scderea spasticitii n MI afectat.
Antrenarea mersului. Mersul ca mijloc de locomoie uman are dou faze eseniale: faza de
sprijin
si faza de balans. La bolnavul hemiplegic ambele faze sunt perturbate. Antrenarea mersului la
bolnavul
hemiplegic ncepe ntotdeauna cu faza de sprijin. Dup ce pacientul a cstigat un control al
ncrcrii
greutii pe piciorul afectat se poate trece la antrenarea mersului. Programul kinetic va
cuprinde: ex.
pentru antrenarea extensiei soldului afectat, antrenarea controlului genunchiului n faza de
sprijin,
antrenarea deplasrii laterale a pelvisului, antrenarea flexiei genunchiului la debutul fazei de
balans,
antrenarea extensiei genunchiului si dorsiflexiei piciorului la contactul clciului cu solul si
antrenarea
mersului propriu-zis pe teren plat, urcat-cobort scri, etc
Reeducarea membrului superior. Principii: antrenarea minii nu trebuie lsat la urm, dup
ce
exist o anumit recuperare la nivelul umrului nu e nevoie s ai un control al umrului
nainte de a avea
controlul minii nu e obligatoriu ca recuperarea MS s nceap de la proximal la distal; dac
s-a obinut
o miscare izolat muscular, ea trebuie imediat folosit ntr-o activitate funcional; ghidajul
manual al
KT e necesar cnd nu exist suficient activitate muscular; pacientul nu trebuie s practice
activiti ce
nu au semnificaie funcional; nu trebuie s se insiste pe miscri pasive; trebuie introduse
ct mai repede
activiti ce implic ambele MS; dac n primele trei luni nu apare nici o activitate spontan,
MS fiind cu
spasticitate crescut, prognosticul de recuperare neuro-motorie este rezervat. Programul kinetic
va

cuprinde ex. pentru: antrenarea controlului motor al umrului, antrenarea controlului motor al
cotului,
antrenarea extensiei pumnului, antrenarea supinaiei, antrenarea opozabilitii policelui,
antrenarea
manipulrii unor obiecte. Se va insista n folosirea ambelor mini n toate activitile sau mai
bine zis se
vor realiza n principal activiti bilaterale (conform metodei Bobath).
220
6.7.2.8. Polineuropatii si Poliradiculoneuropatii
Polineuropatia - suferin extins si sistematizat a trunchiurilor nervoase periferice, mai rar
sunt
afectate toate cele 4 membre, prinderea numai a MS este o excepie. Clinic: Atitudine
particular: mn n
grif, piciorul n pictur. Deficit motor: de tip paraparez, paraplegie, mai rar tetra, n mod
excepional
diplegie brahial. Deficitul este bilateral, simetric, predomin la extremitatea distal a
membrelor (la MS
musculatura din regiunea posterioar a antebraului, muschii interososi; la MI musculatura din
regiunea
antero-lateral a gambei si a piciorului). Este prezent hipotonia muscular cu reflexe osteotendinoase
diminuate sau abolite. Tulburri de sensibilitate: subiectiv (dureri spontane localizate distal,
sunt continue
sau paroxistice, au caracter de arsur. Durerile sunt nsoite de parestezii); obiectiv (dureri
provocate prin
comprimarea maselor musculare la nivelul gambelor mai ales. Hipo/anestezia extero si
proprioceptiv
predomin la extremitile distale (n mnus, n soset)). Tulburri trofice: alterri ale pielii
si fanerelor,
piele subire, lucioas cu hiperpigmentaie, unghii friabile si strite. Atrofii musculare cu
subierea gambei
si antebraului, cu dispariia reliefului eminenei tenare si hipotenare de la mn, adncirea
spaiului
intreosos. Tuburri vegetative: cianoz tegumentar, edem, hipo sau hipersudoraie. Nu apar
tulburri
sfincteriene. Evoluia polineuropatiei se face n cteva sptmni/ani. Este diferit n funcie
de etiologie,
vindecarea poate fi total sau parial cu sechele motorii.
Forme clinice: dup simptome (polineuropatie predominant motorie, senzitiv,
senzitivomotorie,
vegetativ); dup topografie (paraplegie, paraparez, tetra, diparez sau diplegie brahial);
dup evoluie
(forma acut, subacut, cronic, recidivant).
Poliradiculoneuropatia (PRNP) - afeciune extins si sistematizat a rdcinii si a nervilor
periferici, apare si afectarea nervilor cranieni. Clinic: debutul este insidios cu dureri si
parestezii. Deficitul
motor (tetraplegie flasc, sunt afectate membrele bilateral, simetric, distal si proximal. Este
afectat

musculatura trunchiului. Dac sunt afectai nervii cu origine bulbar apar tulburri de
fonaie, de
deglutiie, respiraie, cardio-circulatorii (dispnee, tahicardie, hipotensiune arterial).
Musculatura este
hipoton, reflexele osteo-tendinoase abolite); Tulburri de sensibilitate (dureri spontane la
nivelul
coloanei, n trunchi si membre. Durerile sunt paroxistice sau continue, exacerbate de tuse,
nsoite de
parestezii. Apar dureri la comprimarea maselor musculare. Avem hipo/anestezie extero si
proprioceptiv
la nivelul membrelor afectate); Tulburri trofice (atrofia muschilor se instaleaz tardiv si este
mai puin
pronunat); Tulburri vegetative (cianoz, edem, hipersudoraie, tulburri sfincteriene
(retenie de urin).
Forme clinice: dup simptome (cu predominan motorie, senzitiv, mixt, vegetativ); dup
topografie (tetraplegic, paraplegic, cu afectarea nervilor cranieni (nu avem deficit motor,
ascendent
(deficitul motor este progresiv, de la MI la cel superior si la extremitatea cefalic. Prezint o
gravitate
deosebit atunci cnd sunt afectai nervii bulbari.), descendent (ncepe cu afectarea nervilor
cranieni dup
care deficitul prinde MS si apoi MI).
Principii de tratament kinetic
Trebuie nceput ct mai devreme pentru a preveni redorile articulare, retracturile
musculotendinoase
si atrofiile musculare secundare. Se va urmrii:
Prevenirea si corectarea atitudinilor vicioase: MI n extensie cu evitarea tendinei de rotaie
extern cu ajutorul unor dispozitive asezate lateral (scule n treimea inferioar a coapsei).
Pentru
perioade scurte se asigur un flexum usor de genunchi cu o sul/pern mic. La MS umrul va fi
n
abducie, cotul n usoar flexie, antebraul n poziie neutr, pumnul n extensie de 20-30,
degetele
semiflectate. Dac este necesar se va face ortezare. Se va corecta postura bazinului si a
trunchiului.
Mobilizrile pasive se fac de 4-5 ori pe zi pentru a menine supleea tuturor articulaiilor, se
respect pragul de durere. Mobilizrile pasive au efect trofic asupra cartilajelor articulare si
asupra SNC
prin aportul de informaii proprioceptive de la periferie. Dup faza de extensie (faza I) a bolii
n care
leziunea neurologic este continu urmeaz o faz de platou n care exist o stabilizare a
leziunii cu o
durat de cteva sptmni-luni.
n aceast faz de platou se ncepe KT activ. Bilanul muscular evideniaz o atingere
motorie ce
poate interesa toate grupele musculare ale membrelor si musculatura abdominal a crei
afectare
221

determin tulburri respiratorii cu modificarea condiiilor hemodinamice si ventilatorii, tuse si

expectoraie mai ales la trecerea din decubit n asezat. Afectarea muschilor intercostali
determin
reducerea expansiunii toracice n inspir, afectarea nervului facial determin dizartrie si
tulburri de
deglutiie.
Tratamentul de recuperare n faza de platou are ca obiectiv cresterea forei si a rezistenei
musculare progresiv adaptat la pacient. Se va urmrii corectarea si prevenirea dezechilibrului
de for de
contracie ntre grupele musculare agoniste si antagoniste. Se va mpiedica folosirea unor
scheme
compensatorii de miscri care s scot muschii deficitari din funcie, astfel se ntrzie
recuperarea lor. Se
vor utiliza FNP, se tonific muschii stabilizatori ai trunchiului, ai bazinului (fesierul mijlociu),
musculatura stabilizatoare a MI (fesier mare, cvadriceps, triceps sural). Pentru a utilza crjele
canadiene
sau bastoane se vor toniza muschii cobortori ai umrului si tricepsul brahial. Se vor face
exerciii de
meninere a echilibrului din seznd si ortostatism, exerciii de rostogolire, exerciii din
patrupedie avnd
ca rol activarea musculaturii stabilizatoare. KT va induce dezechilibrri din diverse poziii
pentru a
permite apariia reaciei de redresare de echilibru, pentru integrarea lor n scheme normale de
miscare si
postur. Se fac exerciii analitice pentru recuperarea stabilitii gleznei. Dup ce a fost
obinut echilibrul n
ortostatism cu meninerea greutii pe ambele MI se trece la exerciii efectuate ntre bare
paralele, mers cu
ajutorul cadrului, crje, baston. Pacientul va purta nclminte avnd carmb dur si nalt
pentru o bun
contenie pasiv a gleznei. Se urmreste ntrirea reaciei posturale de spijin bi si unipodal.
Programul de recuperare va urmrii cresterea rezistenei la efort, a coordonrii si a vitezei de
miscare. Tulburrile de sensibilitate regreseaz lent sau rmn definitive. KT trebuie s ajute
bolnavul s
renvee s perceap deplasarea segmentelor corporale. Presiunea exercitat de minile KT n
timpul
mobilizrii active, pasive reprezint surse de reinformare proprioceptiv. Se utilizeaz toate
mijloacele KT
(posturri, ortezri, exerciii pasive, analitice, globale, terapie ocupaional).
Reluarea mersului este posibil n 40% din cazuri la o lun dup debut, la 20% dup 3 luni,
restul
de 40% au deficit funcional variabil.
Recuperarea funciei respiratorii se face de obicei spontan si fr sechele chiar dac
recuperarea
motorie ntrzie.
n cazurile cu paralizie sever se mai poate utiliza biofeed-back-ul audio-vizual,
electrostimulare.

Persistena tulburrilor de sensibilitate la nivelul minii n ciuda unui deficit motor minor
constituie un
handicap pentru pacient. Se va insista n acest caz pe constientizarea senzitiv declansat de
stimularea
cutanat sub control vizual, apoi memorarea acestei senzaii prin repetarea aceluiasi stimul n
absena
controlului vizual. Prezena unui picior deformat n var-equin necesit ortez si KT. Flexumul
de genunchi
beneficiaz de tonizarea muschilor extensori si posturri corectoare att n DD ct si n DV.
Flexumul de
sold beneficiaz de program kinetic axat pe ntinderea musculaturii planului anterior si posturi
relaxante n
DV. Tehnicile terapie ocupaional au rol important n refacerea ADL-urilor.
6.7.2.9. Paralizia facial periferic. Nervul facial cuprinde fibre motorii, senzitive si
vegetative.
Cea mai important funcie este cea motorie prin fibrele sale asigurnd tonusul muscular si
miscrile
active care realizeaz mimica feei. Clinic: asimetrie facial cu modificri pe hemifaa
afectat, dispariia
ridurilor frunii, coborrea sprncenei, abolirea clipitului, lagoftalmie, pleoapa inferioar este
rsfrnt n
afar, epifor, hipotonia musculaturii obrazului cu umflarea lui la fiecare expir, cderea
aripioarei nasului,
coborrea comisurii bucale. Reflexul cornean, optico-palpebral, nazo-palpebral sunt diminuate
sau abolite.
La deschiderea gurii ovalul bucal este deformat, la scoaterea limbii aceasta apare deviat spre
partea
bolnav. La artarea dinilor hemiarcadele dentare pe partea afectat rmn mult acoperite.
Vorbirea si
rsul accentueaz asimetria feei. Pacientul nu poate sufla si fluier datorit paraliziei
muschiului orbicular
al buzelor. Apar hipo/anestezie pe hemifaa afectat, tulburri de gust mai ales la dou treimi
a limbii,
hiposecreie salivar.
Obiectivele kinetice: 1. relaxare general; 2. intensificare/stimularea circulaiei sngelui si a
limfei, prevenindu-se sau tratndu-se edemul; 3. reeducare muscular; 4. tonifiere muscular;
5.
reeducarea mimicii si expresivitii faciale.
222
Reguli/principii fundamentale:
- pacientul trebuie renvat miscrile la nivelul feei, trebuie s le constientizeze apoi s
tonifiem
musculatura feei. Este dificil renvarea si constientizarea acestor miscri deoarece ele
sunt de fapt niste
miscri de mimic, de expresie a feei pe care omul sntos le foloseste de multe ori
involuntar. De aceea
ne folosim de ct mai muli stimuli cu care facilitm contracia muscular (contact manual,
strech-reflexul,

periajul, ciupituri, vibraii, tapotament cu ghea etc.).

- se va anula aciunea musculaturii hemifeei sntoase deoarece activitatea acestora plaseaz
musculatura hemifeei paralizate n poziie de ntindere maxim;
- exerciiile terapeutice se vor efectua lent pentru a permite recrutarea maxim a unitilor
motorii;
- exerciiile kinetice vor urmrii poziiile de testare;
- se va evita aciunea muschilor din jumtatea inferioar a feei atta timp ct se lucreaz
muschii
din jumtatea superioar si invers.
- oglinda are un rol extrem de important n recuperare. n recuperare totul trebuie realizat
voluntar,
constient. O importan deosebit o are si capacitatea de concentrare a pacientului. El trebuie
s intervin
activ la miscare.
- nainte de nceperea tratamentului kinetic este util folosit tehnicii de masaj facial extrabucal.
- nainte de a ncepe evaluarea si recuperarea, pacientul trebuie poziionat corect, iar aceast
poziie a capului va trebui meninut pe tot parcursul programului kinetic.
- n stadiul iniial cnd musculatura este flasc (valoare la testare 0-2) poziia de lucru este de
decubit dorsal si nu au nici un efect asupra refacerii tonusului muscular se practic o schem
terapeutic
ce includ urmtoarele mijloace terapeutice: masaj local cu sau fr ghea, ntinderile repetate,
periaj,
vibraii, contracii musculare active.
- masaj local cu ghea const n: tehnica A-icing (descris de Margaret Rood) care poate fi
urmat de tehnica C-icing.
- electrostimularea musculaturii denervate se poate realiza numai cu cureni exponeniali de
joas
frecven, dup un prealabil electrodiagnostic care stabileste parametrii optimi de excitaie.
Bibliografie
1. Arsenie, C. (1980) - Tratat de neurologie, vol. II, Editura Medical, Bucuresti.
2. Bobath, B. (1990) - Evaluation and Treatment of Adult Hemiplegia, Third Edition, London.
3. Browne, J.E., Ohare, N.J. (2001) Review of Different Methods for Assessing Standing
Balance, Physiotherapy, 9/489-495.
4. Carr, J., Shepherd, R. (2002) Neurological Rehabilitation Optimizing Motor
Performance,
Butterworth-Heinemann, Oxford.
5. Clement, B. (1977) Anatomia funcional si biomecanica aparatului locomotor, Editura
SportTurism, Bucuresti.
6.Cordun, Mariana (1999) Kinetologie medical, Editura Axa, Bucuresti.
7.Davies, P. (1994) - Steps to follow, Retraining of Balance Reaction in Sitting and Standing,
Springer-Verlag.
8. Golu, M., Dnil, L. (2000) Tratat de neuropsihologie, Editura Medical, Bucuresti.
9.Kiss, I. (1985) - Recuperarea neuromotorie prin mijloace fizical-kinetice, Editura Medical.
Bucuresti.
10.Mrgrit, M., Mrgrit, Felicia, Heredea, Gina (1998) Aspecte ale recuperrii bolnavilor
neurologici, Editura Universitii din Oradea.
11.Mrgrit, M., Mrgrit, Felicia (1997) Principii kinetoterapeutice n bolile neurologice,

Editura Universitii din Oradea.

12.Mos, Adela-Maria (1999) Neurologie, vol. I, Editura Imprimeria de Vest, Oradea.
13.OSullivan, Susan, Schmitz, T. (1988) - Physical Rehabilitation Assessment and
Treatment,
F.A. Davis Company, Philadelphia.
223
14.Pasztai, Z. (2004) Kinetoterapie n neuropediatrie, Ed. Arionda, Galai.
15.Pendefunda, Gh. si colab. (1992) Semiologie neurologic, Editura Contact Internaional,
Iasi.
16.Pendretti, W., Eearly, B. (2001) - Occupational Therapy Practice Skills for Physical
Dysfunction, Mosby.
17.Plas, F., Hagron, E. (2001) - Kinetoterapie activ, Editura Polirom, Bucuresti.
18.Popescu, Roxana, Tristaru, Rodica, Badea, Petric (2004) Ghid de evaluare clinic si
funcional n recuperarea medical, vol. II, Editura Medical Universitar, Craiova.
19.Popovici, L. (1993) - Neurologie, Editura Didactic si Pedagogic, R.A., Bucuresti.
20.Robnescu, N. (2001) Reeducare neuro-motorie, Editura Medical, Bucuresti.
21.Sbenghe, T. (1999) - Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Editura Medical,
Bucuresti.
22.Sbenghe, T. (1996) Recuperarea medical la domiciliul bolnavului, Editura Medical,
Bucuresti.
23.Sbenghe, T. (2002) - Kinesiologie stiina miscrii, Editura Medical, Bucuresti.
24.Sullivan, P., Markos, P. (1982) - An Integrated Approach to Therapeutic Execices
Teoretic
and Clinical Application, Reston, Virginia.
25.Umphred, D. (1995) Neurological Rehabilitation, Mosby.
224

6.8. RECUPERAREA KINETIC N AFECIUNI DIGESTIVE SI

METABOLICE
Obiective:
Acumularea unui bagaj de cunostine teoretice si practice ct mai complexe privitoare la:
unele
afeciuni digestive si metabolice; metodele de evaluare clinic si funcional, obiective si
subiective;
modalitile de recuperare prin kinetoterapie: mijloace, metode, tehnici
Selectarea celei mai indicate metodologii de recuperare lundu-se n considerare:
diagnosticul pozitiv,
gravitatea si stadiul bolii, bolile asociate, antecedentele familiale si personale: fiziologice,
patologice
si heredo-colaterale, precum si datele generale ale pacientului(ei) dac a mai beneficiat sau nu
de
recuperare.
Utilizarea practic individualizat (pentru fiecare pacient() a cunostinelor acumulate prin:
evaluarea
clinico-funcional, structurarea obiectivelor de recuperare generale si specifice, alctuirea
programelor de recuperare reintegrare.
Coninut:
6.8.1. Kinetoterapia n afeciuni digestive
6.8.1.1. Tulburri de deglutiie

6.8.1.2. Recuperarea timpului bucal al deglutiiei

6.8.1.3. Recuperarea timpului faringian al deglutiiei
6.8.1.4. Gastrita cronic
6.8.1.5. Kinetoterapia n gastrita simpl, atrofic, hipoacid si hiposecretorie
6.8.1.6. Kinetoterapia n ptoza si atonia gastric
6.8.1.7. Boala ulceroas
6.8.1.8. Dischineziile biliare
6.8.1.9. Dispepsia
6.8.1.10 .Colonul iritabil
6.8.1.11. Tratamentul nevrozelor cu predominana dischineziilor intestinale
6.8.1.12. Constipaia
6.8.1.13. Defecaia
6.8.2. Kinetoterapia n afeciuni metabolice
6.8.2.1. Diabetul zaharat
6.9.2.2. Guta
6.8.2.3. Obezitatea
Cuvinte cheie: digestiv; metabolic, recuperare
6.8.1. Kinetoterapia n afeciuni digestive
6.8.1.1. Tulburri de deglutiie. Deglutiia este actul fiziologic prin care bolul alimentar
format n
cavitatea bucal trece prin faringe si esofag, ajungnd n stomac. Dup segmentul anatomic
strbtut, se
descriu trei timpi fiziologici: bucal, faringian si esofagian. Primul timp este voluntar, celelalte
dou sunt
reflexe.
Disfagiile Bucofaringiene: Se caracterizeaz prin oprirea bolului alimentar n cavitatea bucal
sau
prin dificulti n progresiunea acestuia spre esofag. Manifestri clinice: disfagie, pirozis,
regurgitaii si
eructaii.
Disfagiile Esofagiene: Pot fi generate de tulburri funcionale ale ntregului esofag sau ale
unor
segmente ale acestuia (ndeosebi segmentul esogastric), de tulburri organice (lezionale) ale
esofagului
sau n cadrul altor boli (disfagiile secundare sau de nsoire): 1. dischineziile esofagiene
(spasm difuz
225
esofagian, acalazia, atonia difuz esofagian, megaesofagul); 2. tulburri de motilitate ale
jonciunii
esogastrice (hipertonia; cardiospasmul; hipotonia sau insuficiena esogastric): 3. disfagia prin
leziuni
organice esofagiene diverticuli esofagieni (posteriori, de pulsiune; anteriori, de traciune),
stenozele
esofagiene; 4. disfagiile secundare (de nsoire; sclerodermie; sindrom Plummer-Vinson;
leziuni
postcaustice)
6.8.1.2. Recuperarea timpului bucal al deglutiiei

Vizualizarea si analiza structurii cavitii bucale. nelegerea modificrilor acestei structuri

datorit
participrii la actul vorbirii si examinarea prin teste si analize specifice. Examinarea
articulaiilor
implicate n masticaie si deglutiie: articulaia temporomandibular si de la nivelul coloanei
cervicale
Obiective si mijloace: 1. Cresterea gradului, forei, vitezei si preciziei miscrilor prin
exerciii
motoare orale: exerciii pasive si active a limbii si buzelor; 2. Ameliorarea mobilitii
articulaiei
temporomandibulare prin exerciii de ameliorare a formrii bolului alimentar; 3. Evitarea
pierderii bolului
alimentar datorit insuficientei etanseizrii labiale, flexiei cervicale patologice sau cifozei
toracice, timpul
faringeal al deglutiiei fiind indemn prin poziionarea pacientului de asa natur nct s
conduc coninutul
alimentar spre faringe; 4. Ameliorarea bradikineziei care determin retenie de alimente se va
face prin
exerciii de facilitare a nghiirii; 5. Ameliorarea tulburrilor cognitive sau de afectare a
timpului bucal al
deglutiiei (anularea primului timp) prin reproducerea modelul alimentar al copilului mic
suciunea; 6.
Corectarea reteniei alimentare n urma anesteziei orale sau n paralizia facial se va efectua
prin nsusirea
de ctre pacient a metodelor de curire, igienizare bucal sau evitarea alimentelor care
reclam prelucrare
oral excesiv
6.8.1.3. Recuperarea timpului faringian al deglutiiei
Obiectiv si mijloace: Reducerea contaminrii cilor aeriene cu alimente prin: poziionarea
pacientului respectiv poziia cea mai indicat, determinnd o relaxare maxim este seznd.
Poziia
semiseznd se indic n: insuficiena de fixare a coloanei cervicale si toracice n flexie sau
diminuarea
forei extensorilor cervicali, situaia unui timp faringeal hipodinamic (sindromul de neuron
motor
periferic, miopatii); combaterea hipotoniei sau distoniei ridictorilor laringelui (geniohioid,
digastric,
tirohioid) prin: nvarea si utilizarea posturilor modificate de flexie si extensie cervical care
s devin n
timp act reflex. Flexia coloanei cervicale asigur si suplineste ridicarea laringelui, iar extensia
diminu
tensiunea la nivelul musculaturii ridictoare a laringelui; educarea respiraiei n timpul
deglutiiei inspir
naintea fiecrei nghiituri si expir dup fiecare nghiitur; nvarea manevrelor de
eliminare a resturilor
alimentare prin nghiirea succesiv mai mult de odat/bolus sau dispersia solidelor prin
ingerare de
lichide si nghiirea acestora.

Indicaii: n timpul sedinei de recuperare se va instrui pacientul asupra importanei

concentrrii
acestuia numai pe actul deglutiiei; lipsa de concentrare, vorbitul, stri emoionale diverse
favorizeaz
ptrunderea alimentelor n cile aeriene, alternd recuperarea actului de deglutiie.
6.8.1.4. Gastrita cronic
Se clasific de obicei pe baza aspectului endoscopic: a. Gastrita cronic superficial, cu
hiperemie,
edem, hemoragii si eroziuni puin profunde; b. Gastrita atrofic cu o mucoas palid si
subiat, plici
ngustate si vascularizaie evident; c. Gastrita cronic hipertrofic cu o mucoas ngrosat,
plin,
catifelat, cu neregulariti n pietre de pavaj; d. Gastrita polipoid de tip Mntrier
Clinic: tulburri dispeptice si manifestri abdominale superioare de lung durat; dureri n
epigastru de intensitate variabil, fr orar fix, evoluie capricioas, exacerbate dup alimente
greu
digerabile, alcool, stri psihice conflictuale; plenitudine postprandial, pirozis, regurgitaii,
gust amar,
inapeten; sensibilitate epigastric moderat sau absena complet a semnelor fizice.
Tratament: Profilactic (alimentaie corect si igienic; evitarea abuzurilor alimentare; tratarea
la
timp si corect a gastritelor acute); Curativ (diet alimentar n funcie de forma morfologic a
gastritelor si
tolerana digestiv; tratament medicamentos); Recuperator: crenoterapie; cur extern;
climatoterapie;
kinetoterapie
226
6.8.1.5. Kinetoterapia n gastrita simpl, atrofic, hipoacid si hiposecretorie
Obiective: 1. Influenarea secreiei si motilitii gastrice; 2. Tratarea unor simptome care
nsoesc
gastritele: visceroptoza, adinamia viscerelor abdominale; 3. Prevenirea stazelor sanguine la
acest nivel; 4.
Prevenirea constipaiei; 5. Tonifierea peretelui abdominal
Mijloace: gimnastic de nviorare mobilizri globale ale segmentelor mari, corelate cu
respiraia;
gimnastic abdominal contracii izotonice si izometrice; reeducare respiratorie cu accent pe
respiraia
diafragmatic; masajul peretelui si al coninutului abdominal; plimbri n aer liber nainte de
mas cu cca.
2 ore si cu cca. 3 ore dup aceasta; sporturi cu aciune favorabil asupra tonusului sistemului
nervos si
asupra sferei afective: not, canotaj, schi, patinaj, tenis.
6.8.1.6. Kinetoterapia n ptoza si atonia gastric
Ptoza si atonia gastric reprezint o tulburare ce conine: alungirea stomacului; distensia
stomacului n urma scderii tonicitii acestuia. Clinic: senzaia de plenitudine si greutate n
abdomen
dup mese, constipaie, dureri abdominale n special dup efort.

Tratament: Profilactic (terapia medicamentoas; kinetoterapie); Curativ (regim igieno-dietetic

de
cruare mecanic a stomacului; tratament simptomatic hidromineral; kinetoterapie; regim
alimentar
echilibrat si normocaloric); Balnear (cure de ap mineral corespunztoare secreiei gastrice)
Obiectivele kinetoterapiei : 1. Tonifierea musculaturii peretelui abdominal, cu precdere
muschiul transvers abdominal; 2. Reeducarea coordonrii miscrilor voluntare de respiraie cu
cele ale
abdomenului; 3. Tonifierea muschiului diafragm, mrind puterea de aspiraie toracic,
ameliornd
parametrii respiratori; 4. mbuntirea circulaiei sanguine abdominale; 5. Reglarea
tranzitului intestinal;
6. Crearea unei stri psihice optime.
Mijloace: gimnastica igienic de nviorare mobilizri globale ale segmentelor mari;
automasajul
parial sau umed efectuat alternativ pe trenul inferior si pe cel superior; exerciii izotonice de
abdomen
realizate prin intermediul miscrilor de trunchi: flexie, extensie, ndoirea lateral, rsucirea,
circumducia;
exerciii izotonice pentru muschii peretelui abdominal folosind flexia trunchiului pe membrele
inferioare;
exerciii izometrice de abdomen; exerciii pentru dezvoltarea muschiului transvers:
suciunea si dilatarea
voluntar a abdomenului, executate activ sau cu rezisten; exerciii pentru dezvoltarea
muschiului
diafragm: exerciii de respiraie cu rezisten pe torace; cu rezisten pe abdomen; cu glota
nchis;
exerciii cu obiecte portative; masaj stimulator pentru peretele abdominal; sporturi: not,
ciclism, canotaj
etc.
Contraindicaii: exerciii efectuate din poziii ntinse sau suspendate; exerciii cer produc
trepidaii
la nivelul abdomenului: srituri, alergri, aterizri neelastice; exerciiile care declanseaz efort
intens de
forare: ridicri de greuti, crri, escaladri dificile.
6.8.1.7. Boala ulceroas.
Este o afeciune caracterizat prin apariia unei ulceraii benigne, acute sau cronice, la
nivelul
stomacului sau duodenului, inclus ntr-un complex patogenetic interesnd de fapt ntreg
organismul, de
unde si denumirea de boal ulceroas.
Ulcerul duodenal clinic: epigastralgii postprandiale (45-60min), adesea nocturne, cteodat
cu
iradiaie posterioar, calmate de alimente, antiacide sau vrsturi; foame dureroas;
sensibilitate
epigastric si aprare muscular voluntar la palpare; simptomatologie cronic si periodic;
hiperclorhidrie si hipersecreie gastric; nis sau deformaii bulbare la examen radiologic.

Ulcerul gastric clinic: epigastralgii de obicei postprandiale dar si pe stomacul gol, ameliorate
de
alimente, alcaline sau vrsturi; sensibilitate epigastric si aprare muscular voluntar la
palpare;
hemoragii oculte n fecale, anemie hipocrom, hiperclorhidrie.
Tratament: Profilactic (respectarea vieii ordonate, achilibrate, evitarea emoiilor; msuri de
protecie a mucoasei gastrice de traumatizri); Curativ (medicamentos; balneofizical;
chirurgical);
Medical-igienic (repaus n perioadele dureroase; evitarea unui mediu familiar, profesional
stresant);
Dietetic (n funcie de stadiul bolii)
227
Obiective: 1. Combaterea durerii; 2. Neutralizare coninutului gastric hiperacid; 3.
Ameliorarea
funciei digestive. Mijloace: cur intern cu ape minerale; cur extern (hidrotermoterapie);
fizioterapie;
climatoterapie; kinetoterapie
Kinetoterapia: Obiective: 1. Normalizarea proceselor nervoase cortico-subcorticale,
nlturnd
factorii patogeni, realiznd o odihn activ cu mare valoare n stingerea excitaiilor corticale
cu rsunet n
funcia digestiv; 2. Combaterea constipaiei, spasmul musculaturii gastrice si duodenale; 3.
Prevenirea
unor complicaii ca periviscita; 4. Pregtirea bolnavului pentru eventualitatea unei intervenii
chirurgicale.
Mijloace: gimnastic igienic de nviorare; gimnastic medical; terapie ocupaional
potrivit
pacientului; plimbri n aer liber; masajul peretelui abdominal, forma calmant
n maladia ulceroas se va ine cont de trei perioade, n raport cu evoluia sa: Prima perioad
ncepe n a treia sptmn de tratament medicamentos si dietetic si cuprinde urmtoarele
tipuri de
exerciii: exerciii de respiraie toracic si diafragmatic; exerciii elementare de
gimnastic: miscri de
trunchi si din articulaia C-F; exerciii simple cu haltere mici, cu elemente usoare pentru
atenie; Perioada
a II-a ncepe n a cincia sptmn de tratament, sedinele cuprinznd: exerciii libere de
trunchi si
membre (exceptnd miscri de flexie-extensie ampl a trunchiului); exerciii elementare de
gimnastic
pentru ntrirea general; exerciii pentru musculatura presei abdominale; jocuri dinamice cu
puin
miscare; exerciii de for cu haltere mici; exerciii de gimnastic igienic; Perioada a III-a

kinetoterapia se continu nainte de iesirea bolnavului din spital, n sanatorii sau case de
odihn, cnd se
poate creste mult volumul mijloacelor kineto. Sedina de kinetoterapie conine: exerciii
pentru trunchi,

exerciii cu eforturi dozate pentru presa abdominal, exerciii de aruncare a unei mingi
medicinale usoare,
exerciii de tipul atrnrilor mixte, exerciii de mers simplu si complex, plimbri si excursii,
jocuri
dinamice fr miscri bruste: volei, canotaj, mers pe biciclet.
6.8.1.8. Dischineziile biliare.
Afeciune a cilor biliare caracterizat prin tulburri de contractilitate si tonus vezical, avnd
ca
efect eliminarea neadecvat a bilei n raport cu ritmul de evacuare a stomacului. Clasificare
dischineziile
biliare se caracterizeaz n principie prin bil cu compoziie biochimic normal, biliculturi
repetat
negative si modificri de cinetic vezicular evideniate prin colecistocolangiografie.
1. Hiperkinezia vezicular cresterea activitii contractile si evacuatorii a veziculei biliare.
Clinic: dureri abdominale n hipocondrul drept; scaune diareice; sensibilitate dureroas n
hipocondrul
drept
2. Hipertonia vezicular cresterea tonusului veziculei biliare fcnd dificil evacuarea bilei
n
calea biliar principal si mai departe n duoden. Clinic: durere abdominal n hipocondrul
drept; scaune
diareice rare
3. Atonia vezicular sau colecistatonia dilatare variabil, fr ca aceasta s fie urmarea
vreunui
obstacol mecanic extrinsec sau intrinsec la nivelul cisticului. Clinic: jen dureroas n
hipocondrul drept;
gust amar; greuri, vrsturi biliare, alimentare; anorexie; toleran la alimente
colecistichinetice; migren.
Din grupul dischineziilor sfincterului ODDI: Insuficiena sfincterului ODDI sau hipotonia;
Hipertonia
sfincterului ODDI sau spasmul
Tratament: predominant conservator: medical; balneofizical; rar chirurgical. Tratament
balneofizical: Crenoterapia: (ape minerale alcaline; bicarbonate clorurosodice; carbogazoase;
oligometalice; sulfuroase); Cura extern (bi generale; de jumtate; de sezut);
Hidrotermoterapia
(comprese umede, aplicaii calde); Climatoterapia (climat sedativ de coline si deal)
Obiective: 1. Tonifierea uniform a musculaturii de contenie a coninutului abdominal; 2.
Nivelarea zonelor de contractur; 3. Intensificarea aciunii hemidiafragmului drept; 4.
Tonifierea peretelui
abdominal; 5. Evacuarea bilei; 6. Influenarea strii generale contribuind la dispariia unor
simptome ca
cefalee, greuri, balonri
Mijloace: gimnastica igienic zilnic; exerciii abdominale; exerciii de respiraie
diafragmatic;
exerciii cu efect colecistichinetic; masaj stimulant al coninutului abdominal, n special
hipocondrul drept
228
6.8.1.9. Dispepsia

Sindrom care grupeaz o serie de simptome si semne preponderent gastrointestinale greuri,

vrsturi, apetit capricios, diminuat, borborisme, balonri postprandiale, constipaie alternnd
cu episoade
diareice, jen, tensiune moderat, durere n epigastru, periombilical.
Tratament: n sindromul dispeptic primar, fr substrat organic, consecin a modificrilor
statusului neurovegetativ.
Obiectivele tratamentului sunt: 1. Prevenirea si combaterea admisiei de aer n tractul
alimentar;
2. Diminuarea formrii locale de gaze; 3. Facilitarea resorbiei si eliminrii de gaze; 4.
Tonizarea
musculaturii presei abdominale; 5. Echilibrare, reechilibrare psihic; Mijloacele: Diet si igien
alimentar corect; Tratament medicamentos; Psihoterapie; Kinetoterapie; Balneoterapie,
fizioterapie
Tratamentul kinetic n dispepsii:
Obiective: 1. Cresterea forei si rezistenei musculare la nivel abdominal, pelvin si
diafragmatic; 2.
Ameliorarea mobilitii articulare; 3. Corectarea eventualelor vicii de postur si aliniament al
corpului; 4.
Corectarea greutii corporale; 5. Ameliorarea tonicitii organelor interne cavitare: stomac,
intestin; 6.
Reglarea tranzitului biliar, intestinal; 7. Favorizarea resorbiei si eliminrii coninutului gazos
gastroenterocolic; 8. Linistea si sigurana pacientului n colectivitate n absena
disconfortului abdominal:
eructaia si flatulena
Mijloace: posturi de facilitare: de drenaj biliar; posturi proclive; exerciii fizice pentru
cresterea
forei musculare abdominale: exerciii izometrice si dinamice cu sau fr rezisten;
elemente facilitatorii
de crestere a rspunsului motor (ntinderea rapid, traciunea, telescoparea, vibraia, periajul,
rostogolirea);
elemente facilitatorii pentru ntrirea musculaturii (inversarea lent cu opunere ILO; iniierea
ritmic IR;
contracii repetate CR; izometria alternant IzA; stabilizarea ritmic SR); exerciii de
corectare sau
ameliorare a deficitului respirator: reglarea unei bune respiraii centrate pe ritmul respirator,
respectiv
raportul inspiraie/expiraie; reeducare respiratorie cu accent pe reeducarea respiraiei
diafragmatice;
control si coordonare a respiraiei (controlul: ritmului respirator; volumului curent; ciclului
respirator;
fluxului de aer; respiraiei abdominotoracice n miscare si efort)
Metode: mecanoterapia, scripetoterapia, suspensoterapia, hidrokinetoterapia general (n ap
termal de 38), bazine, bazine trefl, piscine etc. , balneofizioterapia, masajul: netezire,
tapotaj,
frmntare; dus subacval, dus masaj, bi de plante, baia saun, dus scoian, bi de lumin
parial, sollux;
crenoterapia: ape minerale alcaline, nu carbogazoase.
6.8.1.10. Colonul iritabil

Sindrom determinat de tulburri ale funciilor motorii si secretorii ale intestinului gros, care
apare
fie independent, fie acompaniaz diferite boli. Alte denumiri: colon spastic, colit mucoas,
colon
hiperreactiv, nevroz colic. Manifestri clinice: 1. Forma cu constipaie (durerea abdominal,
constipaia,
eliminarea de fragmente de mucus coagulat); 2. Forma cu diaree (sindrom diareic cronic cu 34scaune/zi.
Scaunele survin de obicei imediat dup mese, fiind nsoite de dureri abdominale de
intensitate variabil,
borborisme si coninut crescut de mucus); 3. Forma mixt (alternan a perioadelor de
constipaie cu cele
de diaree, scaunul fiind cnd moale cnd dur). Tratament: regim alimentar (alimente cu
celuloz fin, care
s nu ntrein spasmul); ageni fizici (cldur local pe abdomen n dureri abdominale si
hidroterapie: bi
de plante si de sezut); crenoterapie (ape minerale clorurosodice si magneziene; clorurate sau
calcice;
alcaline simple); climatoterapia (climat de altitudine medie (600 1000 m))
6.8.1.11. Tratamentul nevrozelor cu predominana dischineziilor intestinale
Manifestrile dischinetice mai frecvente sunt: staza duodenal, dischinezia atonospastic a
intestinului subire, anomaliile funcionale si anomaliile de poziie (ptoz) ale colonului.
Tratament:
msuri profilactice; curativ (igieno-dietetic; etiopatogenic; simptomatic); cura
balneoclimateric (climat
de ses, coline sau zone subalpine)
Kinetoterapia-Obiective: 1. Reglarea proceselor cortico-subcorticale prin crearea unei
atmosfere
optimiste, degajate, de ncredere n posibilitile proprii, punnd ordine n regimul de via;
2. Combaterea
229
manifestrilor dischinetice atone sau spastice prin influena exerciiilor asupra motilitii
gastrointestinale;
3. Prevenirea sau corectarea poziiei perturbate a colonului.
Mijloace: gimnastic igienic de nviorare; automasajul parial sau general umed sau uscat;
gimnastica medical cu accent pe exerciii specifice n funcie de manifestarea dischinetic
astfel: 1. cnd
domin manifestrile spastice (se execut: exerciii de abdomen pentru muschii drepi, oblici
si transvers,
executate n ritm lent din poziia stnd, seznd, decubit dorsal si lateral dreapta; exerciii de
respiraie
libere sau legate de miscrile de trunchi; exerciii de respiraie diafragmatic; exerciii de
relaxare sub
form de pendulare si balans, ca de exemplu: miscri de pendulare pentru membrele inferioare
uni- sau
bilateral executate n ax frontal sau sagital din poziie stnd si decubit, miscri de
circumducie ale

trunchiului executate lent si n ambele sensuri, miscri de flexie lateral a trunchiului executate
lent dintro
parte n alta si miscri de balans lent a bazinului anterior, lateral stnga si dreapta si
circumducii); 2.
cnd predomin manifestrile atone (se execut: exerciii de abdomen izotonice si izometrice
n special
pentru muschii drepi abdominali, oblici si transvers executate din poziia stnd, seznd si
decubit, n ritm
viu si cu pauze ntre ele; exerciii de respiraie sub form liber si corelate; exerciii de
respiraie
diafragmatic; exerciii de tonifiere general sub forma exerciiilor cu obiecte portative,
exerciii
aplicative simple, la aparate, sub form de joc). Masajul: relaxant n predominana
manifestrilor spastice;
stimulant n predominana manifestrilor atone. Terapia ocupaional. Sporturi care s nu
depseasc
cerinele odihnei active si se recomand a fi practicate n cadrul curei balneare.
6.8.1.12. Constipaia
Se caracterizeaz prin eliminarea ntrziat, dificil si incomplet a materiilor fecale.
Segmentul
implicat n patogenia constipaiei este colonul, iar eliminarea ntrziat a coninutului su se
datoreaz fie
ncetinirii tranzitului colonic (constipaia colonic) fie insuficienei de evacuare
rectosigmoidian
(dischinezia rectal). Eliminarea ntrziat se refer la eliminarea coninutului intestinal la
peste 48 de ore
de la ingerarea alimentelor, la mai puin de 3 eliminri/sptmn sau la eliminri zilnice dar
fracionate,
insuficiente, de consisten crescut. Clasificare:
1. Constipaia habitual, primar sau simpl incapacitatea cronic da evacuare suficient si
spontan a materiilor fecale, n absena unei cauze evidente. Are o faz compensat si una
necompensat,
cnd apar suferine locale si generale. Cauze: - alimente srace n reziduuri celulozice,
alimente bogate,
nalt rafinate, reducerea aportului de lichide, alimente bogate n tanin, sedentarismul,
clinostatism
prelungit, discrinii, mixedem, intoxicaii cu nicotin, slbirea sau limitarea miscrilor
diafragmului:
sarcin, obezitate, emfizem. Simptomatologie:
Constipaia dreapt: predominanta aton: fenomene generale: cefalee, insomnie, oboseal,
apetit
capricios, balonri; fenomene alergice: urticarie, prurit, eczeme; edem Quinke; dureri n: fosa,
flancul si
hipocondrul drept accentuate la mers si ortostatism; scaun de constipaie, alternnd cu
episoade diareice
datorate stazei colonice
Constipaia stng: predominant spastic; scaun eliminat la peste 4872ore; dureri de-a
lungul

colonului stng, defecaie dureroas, modificarea strii generale, rar; asociat cu: hemoroizi,
fisuri,
ulceraii care complic sedinele de kinetoterapie
Constipaia rectal: insuficiena de evacuare rectal a coninutului fecal; lipsa senzaiei de
scaun,
sau tensiune perineal permanent, sau tenesme, suferine concomitente ale canalului anal:
hemoroizi,
tromboflebite, abcese, eczeme; palparea unui fecalom deasupra simfizei pubiene
Constipaia transvers: rar, predominant spastic; predominant la femei, longilini, astenici;
fenomene neurovegetative, extremiti reci, acrocianoz, hipertensiune arterial; tensiune
perineal
2. Constipaia simptomatic sau organic apare n cazul modificrilor de lungime si de
volum
ale colonului (mega, dolicocolon congenitale) sau n cadrul unor afeciuni inflamatorii sau
tumorale
colonice sau extracolonice: tumori, stricturi superficiale, dolicomegasigmoid, ptoze viscerale,
sigmoidite,
perisigmoidite, apendicit, tbc intestinal, hiperfoliculinemia mai ales postclimax..
Simptomatologie:
scaune la interval de 2-4 zile, dureri abdominale difuze, balonri, simptomatologia afeciunii
de baz
230
3. Constipaia funcional, ocazional legat de schimbarea obiceiurilor alimentare, a unor
deplasri, excursii, consum de medicamente, etc. Simptomatologie: scaune dure 3
4/sptmn; dispar
odat cu dispariia cauzelor. n caz contrar se investigheaz n direcia unei constipaii
habituale sau
simptomatice
Tratament: dietetic; medicamentos; cura intern cu ape minerale; reeducarea reflexului de
defecare; kinetoterapie
Kinetoterapia-Obiective: 1. Dezvoltarea musculaturii peretelui abdominal si pelvin; 2.
Dezvoltarea muschiului diafragm mrind excursia craniocaudal a acestuia, determinnd astfel
cresterea
eficienei aspiraiei toracice asupra viscerelor abominale; 3. Stimularea pe cale direct sau
reflex a
miscrilor proprii ale tubului digestiv; 4. Prevenirea ptozelor abdominale; 5. Asigurarea unui
regim de
via activ, raional; 6. Folosirea mijloacelor kineto va ine cont de forma clinic a
constipaiei, deci
exerciiile executate vor avea un coninut diferit.
Constipaia aton (dreapt, ce cuprinde cecul, colonul ascendent)
Obiective: 1. Tonifierea musculaturii peretelui abdominal; 2. ntrirea muschiului diafragm; 3.
Stimularea activitii motorii a intestinului gros; 4. Reglarea funciei SNV. Mijloace:
gimnastic igienic
de nviorare: miscri de trunchi si membre libere sau corelate cu respiraia; masajul
abdomenului:
manevre energice de frmntat profunde sau automasaj umed al trunchiului; gimnastica
medical: exerciii

izotonice (flexii, extensii, rsuciri, ndoiri laterale); izometrice de abdomen prin mobilizarea
membrelor
inferioare; de perineu (contracii-relaxri de sfinctere); de respiraie (libere, cu rezisten,
respiraie
diafragmatic); cu obiecte portative; aplicative sub form de mers, crare si trre; plimbri
si activiti
fizice cu caracter ocupaional; practicarea unor sporturi ca ciclism, tenis, canotaj, not
Constipaia spastic (localizat la nivelul colonului descendent si sigmoid)
Obiective: 1. ntrirea musculaturii peretelui abdominal; 2. Combaterea spasticitii de la
nivelul
intestinului gros; 3. Reglarea funciilor sistemului nervos vegetativ. Mijloace: gimnastica
igienic de
nviorare; masajul peretelui abdominal si automasaj; gimnastica medical: exerciii de
abdomen izotonice
si izometrice; de relaxare voluntar generale si locale (segmentul abdominal); de respiraie; cu
obiecte
portative; aplicative simple; plimbri si activiti fizice cu caracter ocupaional
Constipaia la vrsta aIII-a
Obiective: 1. Tonifierea musculaturii abdominale; 2. Stimularea mecanismului reflex al
defecaiei;
3. Aplicarea de exerciii ce urmresc relaxarea anusului. Mijloace: mobilizri active ale
segmentelor mari,
corelate sau nu cu respiraia, exerciii de respiraie diafragmatic
6.8.1.13. Defecaia
Act fiziologic reflex, prin care materiile fecale, rezultate n urma digestiei sunt eliminate n
mediul
extern. Actul defecaiei este un act reflex, sub control cortical, producndu-se n mod normal
odat la 24
de ore. Este perturbat n: afeciuni neurologice: traumatismele cerebrovasculare, infecii,
inflamaii si
tumori cerebrale, traumatisme vertebro-medulare; afeciuni anorectale: infecii, inflamaii si
tumori la
acest nivel. Dinamica anormal a sfincterului anal: de natur neurogen: Disfuncia intestinal
cortical;
ponto-sacrat; sacrat Simptomatologie: incontinena materiilor fecale; tenesme; pierderea
simului
discriminatoriu pentru coninutul rectal: solide, lichide si gaze. Tratament: Faza acut (sonda
nazogastric
pentru prevenirea dilataiei gastrointestinale; msuri pentru prevenirea stazei pulmonare si
venoase, a
tulburrilor trofice cutanate, a redorilor articulare si a retracturilor musculare; dieta lichid ca
prim faz
de reluare a alimentaiei orale); Faza cronic (dieta solid semisolid (regim alimentar bogat
n proteine,
fibre alimentare si caloric); tratament medicamentos pentru reglarea tranzitului intestinal:
purgative;
chirurgia plastic si reparatorie; psihoterapia; neuroliza perianal sau intramuscular n caz de
hipertonie;

elemente de kinetoterapie profilactic secundar si teriar)

Mijloace kinetice: gimnastic respiratorie, reeducare diafragmatic, posturri, tonizri
abdominale,
masaj.
Consideraii pediatrice: diet alimentar adecvat, evacuare la or fix, supozitoare cu
glicerin,
bio-feed-back, exerciii voluntare pentru sfincterul anal extern, psihoterapie, tratamentul
deficienelor
231
concomitente: cifoscolioz, artrogripoza, anormaliti anale, complicaii renale, poziie
seznd dificil,
ncurajarea copilului de ctre familie, echipa de recuperare pentru cea mai mic realizare a
micului pacient
asisten medical pe probleme de toalet la scoal.
6.8.2.Kinetoterapia n afeciuni metabolice
6.8.2.1. Diabetul zaharat (DZ)
Reprezint o boal de metabolism cu evoluie cronic, transmis genetic sau cstigat n
cursul
vieii, caracterizat prin perturbarea metabolismului glucidic (hiperglicemie si glicozurie),
nsoit sau
urmat de perturbarea celorlalte linii metabolice ale organismului. Manifestri clinice:
simptome cardinale
(polidipsia, poliuria, polifagia); infecii cutanate rebele la tratament; prurit genital; polinevrite;
angiopatie,
tulburri de vedere; astenie, anxietate, depresii, impoten, frigiditate; toate simptomele n
prezena
hiperglicemiei si a glicozuriei. Tratament: diet alimentar; insulinoterapie; psihoterapie;
balneoclimateric: ape minerale alcaline, sulfuroase, sulfurate, calcice
Kinetoterapia - Obiective: 1. Ameliorarea controlului glicemic; 2. Controlul obezitii; 3.
Controlul hipertensiunii arteriale; 4. Prevenirea bolii cardiovasculare; 5. Testarea la efort a
diabeticului
dac: vechimea diabetului e mai mare de 10 ani, vrsta pacientului este peste 30 de ani, apar
semnele
afectrii cardiovasculare (testul se efectueaz la covor rulant, bicicleta ergometric,
dinamometru. Se
efectueaz cu intensitate submaximal dar nu mai mult de 60% din frecvena cardiac maxim
teoretic)
Contraindicaii ale exerciiului fizic: cnd glicemia este sub 80 mg% sau peste 300 mg%; n
prezena cetoacetozei; imediat dup administrarea insulinei; n perioada de vrf a activitii
insulinice;
seara trziu
Indicaii: controlul glicemiei naintea programului de kinetoterapie, fisarea subiectului,
verificarea
glicemiei de 4 ori/ zi cnd: creste intensitatea si durata exerciiului. n primele 2 sptmni de
kinetoterapie: sedina se desfsoar sub supraveghere, aport de lichide nainte si dup
exerciiu, mic
gustare sau glucagon la ndemn, nclminte protectoare, cresterea consumului de
carbohidrai,

scderea dozei de insulin

Mijloace: gimnastica de nviorare pe grupe musculare mari, pe loc sau din deplasare, cu
obiecte
portative; pedalat usor, not, mers, alergare, srituri, crare, trre; exerciii pentru
membrele superioare:
- dinamometru, pedalat, scripetoterapia usoar cu ritm rapid; exerciii de crestere a forei
musculare pentru
membrele inferioare; exerciii de abdomen izometrice si izotonice; masajul, automasajul
general sau
parial; exerciii de respiraie cu accent pe expiraie, exerciii la spirometru; activiti
fizice cu caracter
ocupaional si recreativ; sport cu limitarea intensitii si duratei efortului
6.8.2.2. Guta
Reprezint un grup heterogen de afeciuni determinate de tulburri n metabolismul acidului
uric,
care se dezvolt si se manifest prin: cresterea concentraiei serice a acidului uric; atacuri
recurente si
caracteristice de artrit gutoas; tofii periarticulari; afectare renal vascular si interstiial;
nefrolitiaz
uric. Tablou clinic: 1. Hiperuricemia asimptomatic (hiperuricemie, absena manifestrilor
artritice,
renale, a tofilor gutosi, a nefrolitiazei); 2. Artrit acut gutoas (tablou clinic de artrit
monoarticular la
membrele inferioare, bursite de acompaniament); 3. Perioadele intercritice (perioade de
acalmie cu durat
variabil, pacientul nu acuz nici un simptom din faza de atac); 4. Artrita gutoas cronic
tofacee
(prezena tofilor n cartilaje, tendoane, esut moale periarticular; localizare predilect
(pavilionul urechii,
cot, tendon Achile); semne clinice de artrit cronic deformat n evoluie); 5. Nefropatia
gutoas
(albunimurie, izostenurie, insuficien renal); 6. Nefrolitiaz uric (disconfort renal, colici
renale, infecii
urinare, insuficien renal); 7. Asociaii morbide (obezitate, hipertensiune arterial,
hipertrigliceridemia)
Tratament: Medicamentos; Profilactic (controlul greutii corporale; renunarea la alcool;
doze
zilnice mici de colchidin sau indometacin; diet srac n purine)
Kinetoterapia-Obiective: 1. Mobilizarea articulaiilor pentru prevenirea si corectarea
redorilor
articulare si deformaiilor determinate de imobilizare; 2. Prevenirea si combaterea contracturii
musculare
232
si a atrofiilor musculare; 3. Stimularea general a organismului si n special a funciilor
neurovegetative,
metabolice si de eliminare.
Mijloace: gimnastica medical: exerciii analitice si sintetice urmrind influenarea general
a

organismului; mobilizri pasive, pasivo-active si active la nivelul articulaiilor degetelor si

pumnului,
coatelor si umrului, gleznei, genunchiului si soldului; exerciii cu obiecte portative usoare;
terapie
ocupaional; ginmastica respiratore; gimnastica abdominal; masaj local si parial: manevre
circulare de
efleuraj cu efect calmant, relaxant; jocuri sportive n special cele cu mingea.
6.8.2.3. Obezitate.
Este o afeciune nutriional metabolic, larg rspndit n epoca modern, caracterizat
printr-un
exces ponderal pe seama acumulrii de esut adipos, ce depseste cu mai mult de 20%
greutatea ideal.
Manifestri clinice: excesul ponderal ca atare; dispnee de efort; palpitaii; edeme maleolare;
dureri
articulare (glezne, genunchi, lombar); prezena lipoamelor unice sau multiple, simetrice sau
asimetrice.
Tratament: dietetic; medicamentos (anorexigene, catabolizante, hipoabsorbante); chirurgical;
psihoterapie
(terapia comportamental); kinetoterapia
Kinetoterapia -Obiective: 1. Stimularea proceselor catabolice; 2. Ameliorarea parametrilor
respiratori; 3. Ameliorarea circulaiei vasculare generale; 4. Cresterea forei si rezistenei
musculare; 5.
Ameliorarea capacitii de efort; 6. Inducerea si meninerea unui regim de via activ; 7.
Activarea
lipolizei
Etapa lipolitic - Obiectiv: Activarea consumului de energie al obezului; Mijloace:
gimnastica de
ntreinere; exerciii cu efect lipolitic executate n ritm viu, susinut, intercalate cu pauze si
exerciii de
relaxare; exerciii analitice si apoi globale; automasaj umed si uscat; exerciii libere de
trunchi si membre;
exerciii cu obiecte portative; exerciii de mers; elemente din sport: alergare cu vitez
accelerat, alergare
de rezisten, srituri n lungime, pentru obezii tineri; exerciii de respiraie libere sau
corelate; terapie
ocupaional; plimbri; hidroterapie; sport.
Etapa musculo-poetic - Obiectiv: Dezvoltarea morfologic si funcional a musculaturii
trunchiului si membrelor; Mijloace: exerciii libere de trunchi si membre; exerciii cu obiecte
portative:
minge medicinal, gantere, haltere; exerciii la aparate fixe: spaliere, banc, bar, paralele,
aparate cu
scripei; exerciii aplicative ca purtare de greuti, traciuni, mpingeri, crare, trre;
exerciii de
respiraie; exerciii cu rezisten; exerciii atletice usoare; activiti cu caracter
ocupaional, recreativ;
automasaj parial sau general; procedee fizioterapice: hidroterapie, aeroterapie, helioterapie
Etapa de ntreinere - Obiective: 1. Pstrarea si consolidarea rezultatelor obinute; 2.
Prevenirea

recidivelor; Mijloace: gimnastica de ntreinere; automasajul umed; program de gimnastic

medical axat
pe exerciii care s duc la tonifierea grupelor musculare mari si mijlocii; program de
antrenament sportiv;
activiti cu caracter recreativ si ocupaional
Bibliografie
1. Ardelean, I (1972) - Elemente de biometeorologie Medical. Editura Medical. Bucuresti.
2. Baciu, Clement (1974) - Programe de gimnastic medical. Editura Stadion. Bucuresti.
3. Baciu, Clement (1981) Kinetoterapie pre si postoperatorie. Editura Sport Turism.
Bucuresti.
4. De Lisa, Joel, A. (1991) Rehabilitation Medicine. T.B. Lippincot. Philadelphia.
5. Fodor, O.; Marin, Pl,; Dumitrascu, D. (1978) Recuperarea bolnavilor digestivi. Editura
Dacia.
Cluj-Napoca.
6. Mincu, I. (1977) Ghidul terapeutic al obezitii. Editura Sport Turism. Bucuresti.
7. Sbenghe,Tudor (1986) Recuperarea medical la domiciliul bolnavului.Ed.Medicala
Bucuresti.
8. Simom, L. (1976) Actualits en rducation fonctionnelle et radaptation. Ed. Masson.
Paris.
9. Teleki, N. (1975) Cura balneoclimateric n Romnia. Editura Sport - Turism Bucuresti
10. Vogler, P. (1975) Kinsithrapie fonctionnelle. Gaston Dion. Paris.
233

6.9. KINETOTERAPIA N OBSTETRIC-GINECOLOGIE

Obiective:
S se informeze asupra aspectelor fiziologice si patologice n sarcin si luzie
S prezinte capacitatea de selectare a celor mai eficiente metode si mijloace care s permit
o revenire ct mai rapid a organismului dup nastere, innd cont de situaiile speciale ale
luzei.
S selectarea celor mai eficiente metode, tehnici, mijloace care s ndeplineasc scopul
interveniei kinetoterapeutice.
S constate eventuala ineficien a programelor alese, n baza evalurilor intermediare,
precum si o reorientare a programului n funcie de noile date si de scopul propus.
Coninut:
6.9.1. Kinetoterapia dup o nastere normal cu epiziotomie
6.9.2. Kinetoterapia luzei cu simfizioloz
6.9.3. Kinetoterapia luzei dup operaie cezarian
6.9.4. Incontinena urinar de efort
6.9.5. Kinetoterapia n sarcina extrauterin postoperator
6.9.6. Recuperarea kinetic dup intervenii chirurgicale n afeciuni ginecologice
Cuvinte cheie: kinetoterapie, epiziotomie, cezarian, incontinen urinar, simfizioliz,
sarcin
extrauterin
6.9.1. Kinetoterapia dup o nastere normal cu epiziotomie
Prin epiziotomie se nelege perineotomie oblic. Perineotomia este operaia chirurgical
care
secioneaz esuturile perineale n perioada de expulzie a ftului. Este o operaie de
urgen executat n

scop profilactic, pentru a evita ruperea perineului, sfincterului anal si a rectului, fie evident,
sngernd,
fie profund, neobservat la suprafa.
Principiile programului kinetic al luzei cu epiziotomie: Nu se lucreaz pe fond dureros;
Exerciiile se execut zilnic cu o or naintea mesei sau la dou ore postprandial; Efortul fizic
este
moderat; se va sista orice exerciiu fizic la apariia oboselii, dispneei, durerilor toracice,
metroragiilor,
vertijului, cianozei periorale; Nu se va lucra cu ngreuiere, efortul fizic creste n mod progresiv
si va fi
alternat cu relaxarea; Programul kinetic este difereniat pe zile n funcie de dozarea
progresiv a efortului,
scopurile urmrite si evoluia individual a pacientelor. Sedina de kinetoterapie ncepe cu
masaj
stimulant; Fiecare sedin se va termina cu relaxare; Se va ine cont de starea psihic a
luzei; Se va ine
cont de pregtirea fizic anterioar n aplicarea programului; Camera de lucru va fi aerisit si
igienizat;
mbrcmintea purtat de paciente nu va efectua compresii, va asigura absorbia transpiraiei;
Se va
ncerca obinerea ateniei si cooperrii prin discuii si prezentarea avantajelor programului
kinetic
(recuperare mai rapid, scderea n greutate si obinerea unui aspect fizic plcut, trecerea spre
o via
activ, normal si chiar introducerea practicrii exerciiului fizic n viaa zilnic, cresterea
ncrederii n
forele proprii); Exerciiile Kegel se execut doar din a patra zi a programului kinetic, n
primele trei zile
executnd doar exerciiile de constientizare a contraciei muschilor pelvi-perineali.
Obiectivele programului kinetic: 1.combaterea durerii; 2.obinerea relaxrii; 3.prevenirea
apariiei trombozelor; 4.reluarea respiraiei normale; 5.refacerea tonusului musculaturii
pelvi-perineale;
6.refacerea tonusului muscular si a mobilitii articulare necesare aliniamentului postural
corect; (educarea
mamei pentru efectuarea A.D.L.- urilor si obligaiilor materne; trecerea din DD n DL;
trecerea din DD n
DV; nvarea tehnicii corecte de alptare din DL; ridicarea n asezat la marginea patului;
ridicarea n
234
ortostatism; nvarea tehnicii corecte de alptare din asezat-sprijinit); 7.asigurarea rezistenei
la efort
necesar A.D.L.-urilor.
6.9.2. Kinetoterapia luzei cu simfizioloz
Depsirea unui anumit prag de relaxare duce la apariia unei afeciuni proprii femeii gravide,
si
anume: relaxarea dureroas a simfizelor pelviene. Dac n mod normal se produce o ramolire a
fibrocartilajelor si ligamentelor n timpul sarcinii, la unele gravide aceast ramolire este
exagerat. Acest

fapt determin apariia durerii n simfizele sacro-iliace si n cea pubian. Semnul Budin: cnd
femeia
adopt poziia de stnd deprtat, prin introducerea indexului n vagin si aplicarea sa cu faa
palmar pe
faa posterioar si pe marginea inferioar a simfizei, n timpul miscrii de mers pe loc se simte
net cum
cele dou oase pubiene alunec unul pe altul si uneori provoac chiar si cracmente.
Ca erori de diagnostic pot fi amintite: nevralgie sciatic sau lombo-abdominal, lumbago,
iminen
de nastere prematur.
Ca tratament se ncearc: purtarea unei centuri strnse n jurul bazinului, aplicarea de bandaj
gipsat, recalcifiere cu ajutorul alimentaiei, administrarea srurilor de calciu si al vitaminelor,
utilizarea
razelor ultraviolete.
Programul kinetic zilnic al luzei cu simfizioliz
Obiective: 1.reeducarea respiraiei costale si diafragmatice, nvarea respiraiei corecte;
2.activarea circulaiei; 3.antrenarea musculaturii pelviperineale; 4.antrenarea musculaturii din
jurul
centurii pelvine; 5.cresterea stabilitii n articulaiile coxo-femurale; 6.reeducarea mersului;
7.relaxare
nervoas si muscular.
Mijloace utilizate: masajul: efleuraj, friciunea ; masajul reflexogen al piciorului pentru
relaxare;
tehnica de rulare dinapoi spre nainte; flexia diafragmului si a plexului solar; rotaia
gleznei; masajul
zonei reflexe a glandelor sexuale
6.9.3. Kinetoterapia luzei dup operaie cezarian
Prin operaie cezarian se nelege n mod larg, intervenia chirurgical care, prin seciunea
peretelui uterin extrage ftul si anexele sale din cavitatea uterin. n cazul unei operaii ce se
execut
nainte de termenul viabilitii fetale, intervenia ia numele de mic cezarian. n obstetrica
modern nu
intr n discuie dect operaiile cezariene abdominale si dintre acestea, cele executate prin
incizia
segmentului inferior, seciunea segmentului superior fiind o operaie excepional, de strict
necesitate. .
Kinetoterapia lehuzei dup nastere prin operaie cezarian
Obiective: 1. Combaterea durerii; 2.Cresterea tonusului si forei musculare abdominale,
facilitnd
ameliorarea funciei presei abdominale; 3. Cresterea gradului de fixare a organelor
intraabdominale;
4.Reglarea tranzitului intestinal; 5.Cresterea tonusului si forei musculaturii planseului pelviperineal;
6.Prevenirea apariiei complicaiilor; 7.Prevenirea tulburrilor trofice; 8.Corectarea
tulburrilor de static
vertebral generate de hipotonia muschilor abdominali si de sarcin, n general; 9.Ameliorarea
parametrilor respiratori; 10.Favorizarea resorbiei aderenelor si infiltraiilor abdomiale;
11.Diminuarea

esutului adipos prin intensificarea lipolizei; 12. Echilibrarea psihic.

Mijloace: Tehnici kinetice utilizate: tehnici kinetice statice; relaxarea muscular; tehnici
kinetice
dinamice; gimnastica respiratorie; gimnastica abdominal; reeducarea pelviperineal. Mijloace
asociate:
masajul
a) Gimnastica respiratorie:
Obiectivele reeducrii respiraiei: cresterea volumului de aer mobilizabil pentru ntreg
plmnul
sau pentru anumite regiuni; cresterea travaliului ventilator prin scderea rezistenei dinamice
la flux, fie
prin cresterea complianei toracice, fie ambele; tonifierea muschilor respiratori; controlarea si
coordonarea
ritmului respirator
b) Gimnastica abdominal: - se va asocia cu reeducarea pelviperineal.
c) Reeducarea planseului pelviperineal:
235
Obiectivele reeducrii planseului pelviperineal: ntrirea muschilor bazinului si combaterea
insuficienelor musculare perineale,
d) Relaxarea
e) Masajul
Obiective: relaxarea musculaturii si a esuturilor conjunctive; activarea circulaiei sangvine
si
limfatice.
6.9.4. Incontinena urinar de efort
Prin incontinen urinar funcional (de efort) se nelege pierderea involuntar de urin,
cauzat
de modificri bruste a presiunii intraabdominale din timpul efortului de tuse, strnut, rs sau
chiar prin
modificarea poziiei corpului (n cazuri mai avansate), vezica si uretra fiind intacte. Este o
stare patologic
deosebit de suprtoare pentru pacient, att datorit mirosului neplcut ct si iritaiei pe care
o produce
urina asupra mucoasei vulvare si tegumentelor din regiunea perineal.
Kinetoterapia n incontinena urinar. Se aplic la pacientele cu incontinen urinar de
efort, fr
leziuni anatomo-clinice ale aparatului de ancorare si susinere a colului vezical.
Obiective: 1. nlturarea hipotoniei musculaturii planseului anterior relaxat dar anatomic intact
prin gimnastica planseului pelviperineal; 2 tonizarea progresiv a musculaturii abdominale; 3.
tonizarea
progresiv a musculaturii perineale; 4. obinerea sau pstrarea unui aliniament corporal corect;
5.
reducerea greutii corporale; 6. ameliorarea papametrilor respiratori.
Mijloace: (exerciiile Kegel), cu importan practic n kinetoterapie si n tratamentul pre- si
postoperator. Aceste exerciii sunt cel mai indicate s fie utilizate dup regula celor 10: de 10
ori/ zi, 10
repetri o dat, 10 secunde/ repetare, se alege regulat timpul si locul pentru a exersa, se alege
cea mai bun

poziie pentru exersare (prin practic): stnd, seznd, decubit dorsal cu capul pe o pern. Se
mai
recomand oprirea jetului de urin (urinarea se va efectua cu membrele inferioare deprtate),
exerciii
respiratorii; constientizare postural n oglind; mobilizri active cu grupe musculare mari.
6.9.5.Kinetoterapia n sarcina extrauterin postoperator
n cadrul sarcinii extrauterine, nidarea si dezvoltarea ovulului fecundat nu se produce n
cavitatea
uterin, ci nafara acesteia. Fecundaia producndu-se n 1/3 superioar a trompei uterine, la
nceput toate
sarcinile sunt extrauterine, salpingiene iar migrarea ovulului fecundat spre cavitatea uterin se
realizeaz
n cteva zile. Fie c migrarea nu se produce, fie c ovulul se opreste pe parcursul acestei
migrri,
implantndu-se ntr-un loc, se constituie sarcina extrauterin.
Obiective: 1. combaterea constipaiei; 2. combaterea apariiei edemelor; 3. mbuntirea
efecturii ADL-urilor; 4. mbuntirea respiraiei; 5. tonizarea musculaturii abdominale si
pelviperineale
Mijloace: mobilizare general precoce; masaj reflexogen; combaterea edemului prin posturri,
masaj, exerciii analitice ale extremitilor; exerciii de respiraie; exerciii Kegel;
exerciii active pentru
musculatura abdominal; exerciii izometrice pentru musculatura abdominal si
pelviperineal; ADL-uri
6.9.6. Recuperarea kinetic dup intervenii chirurgicale n afeciuni ginecologice
Afeciuni ginecologice care necesit intervenie chirurgical: hipertrofia congenital de col
(colul
tapiroid); sadeistm; atreziile colului si istmului; fibromul uterin; tumorile benigne ale uterului;
afeciunile
trompelor uterine congenitale si benigne; tumori ovariene benigne
Conduita kinetoterapeutic postoperatorie
Obiective: 1. prevenirea apariiei efectelor fizice si psihice ale decubitului prelungit; 2.
prevenirea
constipaiei; 3. stimularea relurii tranzitului intestinal; 4. tonifierea musculaturii abdominale
si
pelviperineale; 5. asigurarea independenei funcionale n desfsurarea ADL-urilor
Mijloace: mobilizri analitice precoce ale extremitilor; ADL-uri; exercii izometrice si
izotonice
ale musculaturii abdominale; exerciiile Kegel pentru musculatura pelviperineal; exerciii de
relaxare
236
Bibliografie
1. Aburel, E. Obstetric si ginecologie, Editura Medical, Bucuresti, 1962, p. 222 224
2. Aldea, Marie-Jeanne si colab. Obstetric fiziologic. Elemente de kinetoterapie, Institutul
European, Iasi, 1999, p. 86-87, p. 94 95, p. 102-103, p. 109
3. Brates, M. Nasterea. ngrijirea nou-nscutului, Editura Editis-International Scorpion,
Bucuresti, 1994
4. Ciobanu, M.; Munteanu, D.; Pana, A.; Stamatianu, F. Relaia dintre anxietate si
dinamica

uterin la nastere. Influena antrenamentului respirator asupra anxietii n sarcin si la

nastere, Revista
Obstetric Ginecologie vol. XLII, nr. 4, oct dec 1995, p. 60 64
5. Ciruta, I. Sntatea prin reflexoterapie, Editura Sdaris, Bucuresti, 1996
6. Dale, B.; Roebr, J. Exercises for Childbirth Copyright C Frances Lincoln Limital
1982,
1991, p. 7 10, p. 60 64
7. Delahaye, M. Cartea viitoarei mame, Editura Teora, 1998, p. 120, p. 182 183, p. 204
205,
p. 230 231, p. 278 279, p. 294 295
8. Reid, D. Medicina tradiional chinezeasc, Editura Coloseum, Bucuresti, 1996
9. Vago, O.; Han, S. Psihoprofilaxia durerilor la nastere, Editura Medical, Bucuresti, 1956,
p.
46 47, p. 64 - 65
10.Valacogne, G.; Galaup, J. P. Rehabilitation during pregnancy and the postpartum, sursa:
Reveu Francais de Ginecologie et Obstetrique, oct, 1999
11. The bastardization of Dr. Kegel's exercisex, TABLE 2: The Kegel pelvic muscle
exercises:
patient guidelines, HTTP: // W.W.W. MEDSCAPE. COM/ QUADRAHT / HOSPITAL /
MEDICINE
/1999 / TAB-HM 3504.02 WEHL HTM
237

6.10. KINETOTERAPIA N AFECIUNILE GERIATRICE

Obiective
nsusirea noiunilor de: somatotip al btrnului, mbtrnirea normal si patologic.
Problematica entitilor morbide la vrstnic.
Atitudinea nuanat a kinetoterapeutului n activitatea recuperatorie geriatric.
Coninut:
6.10.1. Problematica general a mbtrnirii
6.10.1.1.Teoriile mbtrnirii;
6.10.1.2.Criterii ale mbtrnirii
6.10.1.3.mbtrnirea aparatului respirator
6.10.1.4.mbtrnirea aparatului locomotor
6.10.1.5.mbtrnirea sistemului nervos
6.10.1.6.mbtrnirea aparatului cardiovascular
6.10.1.7.Clasificarea persoanelor n vrst n funcie de nivelul condiiei fizice
6.10.2.Probleme ale asistenei kinetice la vrstnici
6.10.2.1.Evaluarea capacitii de efort
6.10.2.2.Modaliti de antrenament la vrstnici
Cuvinte cheie: mbtrnire, condiie fizic, evaluare, kinetoterapie
.
6.10.1. Problematica general a mbtrnirii
6.10.1.1Teoriile mbtrnirii
Este cunoscut faptul c viaa omului este determinat genetic si limitat biologic.
Mecanismele
mbtrnirii sunt complexe si probabil insuficient descifrate, motiv pentru care n decursul
timpului au fost
lansate numeroase teorii ale mbtrnirii, n momentul de fa fiind acceptate urmtoarele:

Teoria genetic a mbtrnirii, care susine c aceasta este codificat n ADN, senscena si
moartea fiind nscrise n gene, fiecare celul deinnd propriul program de evoluie, care
conduce n mod
inevitabil la distrugera acesteia dup un anumit timp. Informaia genetic pe care o conine
celula prevede
distrugerea ei n momentul cnd a realizat un anumit numr de diviziuni dinainte stabilit.
Teoria acumulrii aleatorii a erorilor susine c mbtrnirea reprezint un proces haotic,
neprogramat de distrugere a organismului prin acumularea la ntmplare n cursul vieii a unor
erori
moleculare la nivel celular. Aceste erori survin n cursul diviziunilor celulare si anume n
momentul
sintezei proteinelor, aprnd n timpul transcripiei si translaiei. Ca urmare, proteinele nu si
mai
ndeplinesc corect rolul, genernd alterri metabolice cumulative, determinnd n timp moartea
celulei si
n final exitusul.
Teoria alterrii progresive proteice arat c alterarea proteic are loc dup o sintez corect
a
proteinelor, dup translaie, cu consecinele de rigoare menionate anterior.
Teoria acumulrii radicalilor liberi susine c n cadrul metabolismului celular scade
treptat
capacitatea de neutralizare si eliminare a radicalilor liberi de tipul O, O2, H, H2O2, etc,
rezultai n faza
catabolic a metabolismului radicali liberi care altereaz membranele organitelor celulare,
determinnd n
timp moartea celulei.
6.10.1.2. Criterii ale mbtrnirii.
Exist mai multe criterii ale mbtrnirii, iar n lucrarea de fa ne vom limita doar la a le
enumera: Criterii moleculare; Criterii celulare si tisulare: Criterii metabolice; Criterii
funcionale; Criterii
238
cardiovasculare; Criterii ale sistemului nervos; Criterii respiratorii; Criterii renale; Criterii
digestive;
Criterii dermatologice; Criterii hematologice; Criterii endocrine; Criterii de mbtrnire a
aparatului
locomotor; Criterii ale sistemului termoreglator; Criterii ale organelor de sim.
6.10.1.3. mbtrnirea aparatului respirator.
Odat cu naintarea n vrst acesta sufer modificri variate, numeroase si cu efecte
importante
asupra ntregului organism.
Factorii care influeneaz mbtrnirea pulmonar. Modificrile produse la nivelul
aparatului
respirator al vrstnicului sunt generate de urmtoarele procese principale: deteriorarea
progresiv din
punct de vedere calitativ si cantitativ a esutului pulmonar; cresterea rigiditii cutiei toracice;
scderea
randamentului muschilor respiratori.

Alturi de acesti factori principali exist si o serie de factori secundari: atmosfera poluat:
gaze,
praf, vapori, tutun etc.; afeciuni pulmonare aprute de-a lungul vieii, care nu se vindec
prin restitutio ad
integrum, diminund astfel randamentul pulmonar; microtraumatisme bacteriene, chimice,
fizice care scad
performana respiratorie; diferite infecii locale inaparente; aciunea alterant a radiaiilor radiaiile
directe au o aciune fibrozant, radiaiile din mediul ambiant au o aciune mitogen,
radiaiile din
atmosfer accelereaz procesele de mbtrnire n general ct si la nivel pulmonar; diferii
factori ereditari;
condiii imuno-biologice si structurale locale deficitare.
n ceea ce priveste mecanismele prin care se produc modificri involutive la nivelul aparatului
respirator exist diferite opinii ale cercetrilor. Unii susin rolul principal al cutiei toracice
avnd la baz
dilataia alveolar cu alterarea ventilaiei pulmonare. Numerosi specialisti susin c
reducerea forei de
retracie elastic pulmonar constituie factorul esenial n evoluia pulmonar (Cristea C.,
Lozinc, I,
1999).
Criterii de apreciere a mbtrnirii pulmonare. Aprecierea mbtrnirii normale pulmonare
se
face lundu-se n considerare criterii morfologice, clinice, radiologice si funcionale.
a. Criterii morfologice: Parenchim; Interstiiu; Cutie toracic;
b. Criterii clinice
n majoritatea cazurilor, modificrile clinice sunt minore si nesemnificative pn n decada a
VI-a;
spre sfrsitul decadei VI si nceputul decadei VII ntlnim n practica clinic diferite aspecte:
lrgirea
bazei cutiei toracice, torace n butoi sau n clopot; cifoze, cifoscolioze; lrgirea progresiv a
unghiului
epigastric; lrgirea moderat a spaiilor intercostale; diminuarea lent-progresiv a amplitudinii
cutiei
toracice n cadrul ciclului respirator de la 5,6 cm n medie n decada VI la 2,9 cm n decada X;
frecvena
respiratorie creste n repaus de la 10-14 miscri respiratorii pe minut n decada a II-a, ajungnd
la o
frecven de 19 respiraii pe minut n decada X; naintarea n vrst este nsoit de
modificarea raportului
inspir/expir astfel: de la un raport de 0,56 n decadele IV-VI se ajunge la un raport de 0,88 n
decadele
IX-X.
c. Criterii radiologice: luminozitate crescut a cmpurilor pulmonare; mrirea moderat a
spaiilor intercostale; calcificarea cartilajelor costale: 45% n decada VI, 98% n decada IX-X;
artroze ale
articulaiilor costovertebrale si intervertebrale toracice; dinamic diafragmatic n limite
normale, chiar la

vrste avansate.
d. Criterii funcionale
-Volumele pulmonare: a) capacitatea pulmonar total (CPT) se modific nesemnificativ la
vrstnici, reprezentnd n medie 95% din valorile medii pentru cele dou sexe; b) capacitatea
vital (CV)
scade liniar ntre 20-60 de ani si anume cu aproximativ 270 ml/decad/brbat si 170
ml/decad/femeie; c)
volumul rezidual (VR) are valoarea de 1000-1500 cm cubi, creste liniar ntre 20-60 de ani cu
200ml/decad, iar din decada a VII-a cresterile devin inegale; d) volumul expirator maxim pe
secund
(VEMS) scade n medie cu cca 330 ml la brbat si 260 ml la femeie.
-Raporturi volumetrice: a) VR/CPT creste progresiv cu 3% pe decad, mai accentuat la
sexul
masculin; b) VEMS/CV scade n proporie de 90% la brbai si 89% la femeie.
239
-Timpul de mixtic intrapulmonar: reprezint durata contactului aerului atmosferic cu
patul
vascular pulmonar; valoarea normal este cuprins ntre 120-180 s. Aceasta creste la sexul
masculin cu
cca 78% iar la cel feminin cu cca. 67%
-Mecanica pulmonar: a) Compliana pulmonar reprezint rezistena structurilor elastice
pulmonare n timpul inspirului, iar la btrni este crescut fa de valorile standard ale
adulilor, la brbai
cea static creste cu cca. 165%, iar la femei cu 203%; iar cea dinamic are valori apropiate de
standard:
105% la brbai si 128% la femei; b) Rezistena pulmonar la flux reprezint suma
rezistenei cilor
aeriene si a celei tisulare si se ncadreaz n limitele normale; c) Saturaia arterial cu O2 este
situat n
limite normale, lucru care demonstreaz c tulburrile de mecanic existente nu sunt capabile
s produc
alterri importante ale raportului ventilaie-perfuzie datorit mecanismelor compensatorii.
Astfel, modificrile funcionale principale care survin odat cu naintarea n vrst sunt:
redistribuia volumelor pulmonare; distribuia inegal a proprietilor mecanice pulmonare
n diferite
uniti funcionale. Prima modificare este pus pe seama cresterii VR, a scderii CV astfel
nct CPT
rmne practic nemodificat.
Kinetoterapia respiratorie
Descriem separat kinetoterapia aparatului respirator, avnd n vedere importana deosebit a
acesteia, care rmne cea mai complet metod de recuperare cu multiple valene n
corectarea variatelor
verigi fiziopatologice respiratorii. Va fi adaptat fiecrui pacient vrstnic n parte, strict
individualizat,
variabil n timp si intensitate. Programul de kinetoterapie trebuie obiectivizat obligatoriu prin
spirometrie, examene radiologice si date de laborator.
Kinetoterapia respiratorie va avea ca obiective: 1.Tonifierea musculaturii respiratorii; 2.

Sincronizarea miscrilor celor dou hemitorace. 3. Armonizarea miscrilor toraco-abdominale;

4.
Ameliorarea mobilitii costovertebrale; 5.Refacerea poziiei de repaus toracal; 6. Refacerea
modificrilor
de static ale coloanei dorsale; 7. Reeducarea respiraiei diafragmatice
Echilibrarea psihic prin mijloace specifice: controlul respiraiei; relaxare muscular
progresiv
Jacobson; bio-feedback; auto-trainingul Schultz; terapie comportamental; terapie
recreaional
Recomandri privind desfsurarea sedinelor de kinetoterapie la vrstnic: numrul sedinelor
va fi
de 2-3 pe sptmn; exerciiile aerobice terapeutice vor fi submaximale: 60% din valoarea
maxim
teoretic; durat scurt urmat de pauze prelungite, raport 1:4, 1:5; se vor evita exerciiile
izometrice care
ncarc aparatul cardiovascular; la pacientul vrstnic vor fi preferate exerciiile dinamice;
sedinele vor
debuta prin exerciii de relaxare si nclzire si se vor ncheia prin procedee de autorelaxare sau
meloterapie
este preferabil ca sedina de kinetoterapie s fie precedat de termoterapie blnd sau masaj.
6.10.1.4. mbtrnirea aparatului locomotor
mbtrnirea osteoarticular reprezint un proces involutiv normal, care nu trebuie confundat
cu
procesul artrozic de degenerare a articulaiei si include totalitatea modificrilor considerate ca
normale la
care este supus individul de-a lungul vieii.
mbtrnirea osteoarticular reprezint un proces de lung durat, mult timp fr expresie
clinic,
determinat genetic, peste care se suprapune aciunea factorilor de mediu, proces ireversibil,
care prin
mijloace specifice de profilaxie, tratament si recuperare, poate fi ncetinit.
Funcionarea aparatului locomotor n timp si variate condiii de mediu ( temperatur,
presiune.
umiditate, ncrcare etc.) genereaz multiple alterri ale acestuia: fisuri osteocartilaginoase,
reacii locale
iritativ-inflamatorii, depuneri de calciu, pierderea supleii capsuloligamentare, a elasticitii
tendinoligamentare, hipotrofii/retracturi musculare, toate acestea crend condiii propice
instalrii
procesului artrozic.
mbtrnirea osoas. Pierderile osoase se nregistreaz ncepnd cu a doua decad de via,
fiind
invers proporionale cu capitalul osos condiionat genetic, geografic, alimentar si
comportamental
(activitatea fizic). La sexul masculin pierderile se realizeaz lent, regulat, la vrsta de 80 de
ani
prezentndu-se o pierdere de 27 % din capitalul prezent la 20 de ani.
240
La femei pierderile sunt inegale, putnd fi raportate la trei etape:

- ntre 20-50de ani, pierderi lente si constante

- ntre 55-65 de ani, pierderi rapide, corelate cu activitatea endocrin
- dup vrsta de 65 de ani, pierderile de esut osos devin mai lente comparativ cu etapa a II-a
- la 90 de ani, femeia pierde circa 42% din capitalul osos nregistrat la 20 de ani.
mbtrnirea lichidului sinovial si a capsulei articulare. Membrana sinovial sufer
modificri
odat cu naintarea n vrst, de tipul inflamaiei nespecifice, sinovit senil, iar capsula
articular pierde
din elasticitate, se fibrozeaz, reducnd gradul de mobilitate n articulaie.
mbtrnirea cartilajului articular. Se traduce prin cresterea gradului de hidratare si
formarea
de legturi ncrucisate la nivelul colagenului de tip II, care determin reducerea proprietilor
elastice ale
cartilajului articular, crescnd astfel sensibilitatea acestuia la variaiile de presiune la care este
supus.
mbtrnirea sistemului muscular. Sistemul muscular ca si component efectoare a
aparatului
locomotor sufer si el o serie de modificri cantitative si calitative, multifactoriale.
Se nregistreaz: diminuarea volumului corpului muscular; ngrosri ale septelor inter si
intramusculare; reducerea patului capilar; reducerea glicogenului muscular; reducerea debitului
circulator
muscular; reducerea diferenei arteriovenoase musculare; cresterea datoriei de oxigen; alterri
n captarea
si eliberarea calciului n timpul contraciei musculare; scderea capacitii de lucru mecanic
muscular;
prag diminuat de oboseal muscular
6.10.1.5. mbtrnirea sistemului nervos
Din punct de vedere teoretic mbtrnirea sistemului nervos se poate explica printr-un proces
de
acumulare progresiv de erori, variabile cantitativ si calitativ, cu apariie n timp aleatorie si o
distribuie
cronologic de tipul unei curbe exponeniale (Poisson), la care se adaug o puternic
determinare genetic.
Procesul de mbtrnire normal a sistemului nervos prezint dou ci distincte:
a.mbtrnirea celulei nervoase neuronul, care se stie c nu se divide n timpul vieii si nu se
rennoieste, avnd vrsta organismului respectiv = mbtrnirea postmitotic.
b.mbtrnirea sistemului ne-neuronal (celule gliale, conjunctive, epiteliale, menigiale,
coroidiene)
al nevraxului = mbtrnirea clonal (Cristea C., Lozinc I, 1999).
Analizat cibernetic, mbtrnirea sistemului nervos prezint dou aspecte:
- mbtrnirea structurilor informaionale nscrise n reelele neuronale senescena
software-ului
cerebral.
- mbtrnirea structurilor de suport, aprare si reparaie ale sistemului nervos senescena
hardware-ului nevraxului.
mbtrnirea sistemului nervos este determinat genetic si condiionat de ansamblul
factorilor de
mediu: naturali, psihici si sociali.

Particulariti neurologice la vrsta a treia

Semnele neurologice la persoanele vrstnice prezint numeroase particulariti care ar putea
sugera
o afeciune neurologic acolo unde nu exist dect senescen.
ntlnim astfel modificri de: atitudine; ortostatism; mers; facies; motilitate; miscri
involuntare;
reflexe; sensibilitate; cerebeloase; legate de nervii cranieni; trofice; de limbaj, praxice, gnozice
Dezadaptarea postural
Considerm deosebit de important menionarea acestui sindrom, dat fiind incidena sa
crescut si
faptul c nu l-am gsit n literatura de specialitate din Romnia, cel puin nu n felul descris n
cele ce
urmeaz.
Apare de obicei la btrnii cu polipatologii si este caracterizat de: dificulti ale mersului;
pierderea aptitudinilor posturale; situaii de dependen.
O alt caracteristic a dezadaptrii posturale este si sindromul regresiei psihomotrice care are
ca si
caracteristic general dezechilibrarea spre napoi, lucru care poate fi observat n orice poziie.
n diferite
241
grade pot fi asociate bineneles dificulti de mers, semne neurologice cu diminuarea
reaciilor posturale
si a celor de protecie. Semnele comportamentale sunt dominate de bradifrenie.
Pe plan fiziopatologic, acest sindrom poate fi considerat ca o decompensare a funciilor
motrice
complexe, care sunt sub dependena structurilor neuronale n mare parte subcorticale si
responsabile de
postur si miscare. Numeroase maladii cronice favorizeaz apariia sa.
Evaluarea n vederea determinrii existenei sindromului de dezadaptare postural va cuprinde
urmtoarele aspecte: reaciile de adaptare postural si de protecie (reflexul gata pentru
sritur), prin
intermediul unor mpingeri efectuate la nivelul toracelui, n poziie ortostatic; capacitatea de
a menine o
poziie unipodal cu sau fr ajutor si durata meninerii acestei posturi; calitatea musculaturii
membrelor
inferioare, mobilitatea articulaiilor tibio-tarsiene si integritatea piciorului; transferul din
asezat n
ortostatism si invers; echilibrul dinamic din timpul mersului.
Principiile de reeducare n acest gen de afeciune se aplic dup cum urmeaz: evaluarea
capacitilor restante; acionarea pe toate nivelele funcionale, solicitnd diferite surse de
aferen,
stimulnd activitatea sistemului nervos central si mbuntind performanele sistemului
muscular si
articular
Tehnicile de lucru pot fi schematizate n trei categorii, n funcie de obiectivul urmrit: 1.
polistimularea aferenial; 2. ameliorarea calitii efectorului; 3. stimularea global a
funciei
6.10.1.6. mbtrnirea aparatului cardiovascular

Involuia fiziologic de vrst, la care se adaug modificri patologice, influeneaz

parametrii
cardiovasculari ai vrstnicului. Este esenial n patologia acestei grupe de vrst delimitarea
aspectelor de
mbtrnire normal si patologic, dificil de realizat n practic, ntruct de multe ori acestea
pot fi
asociate.
Att vrstnicii antrenai ct si cei neantrenai prezint n procente variate, dar vitale: scderea
progresiv a capacitii de munc; scderea rspunsului cronotrop la stimuli adrenoizi; alura
cardiac
nemodificat la repaus, cresterea acesteia nu este paralel cu intensitatea exerciiului; scderea
consumului
de oxigen maximal mai marcat la vrstnicul neantrenat, comparativ cu cel antrenat; cresterea
progresiv
si gradual a tensiunii arteriale att sistolice, ct si diastolice; scderea sensibilitii
baroceptorilor care are
ca rezultat scderea reflexului tahicardic la trecerea din clinostatism n ortostatism.
Particulariti ale capacitii de efort la vrstnici
Marea majoritate a bolnavilor cardiovasculari cronici aparin vrstei a treia. Consumul maxim
de
oxigen (capacitatea maxim aerob), indicator principal al capacitii de efort, n special ca
celui cu
rezisten, scade n medie cu 5 ml O2 /min/kg corp ( cca. 10-11%) pe decad de vrst, ntre
25-65 de ani.
Odat cu naintarea n vrst are loc o crestere a travaliului muschilor respiratori, o scdere a
elasticitii pulmonare, precum si a peretelui toracic, o scdere a capacitii de transport a
oxigenului, la
care se adaug alterri n distribuia si utilizarea oxigenului celular.
Vrsta naintat este caracterizat de scderea diferenei artero-venoase, de micsorarea
indicelui de
utilizare a oxigenului, de reducerea numrului de capilare si a capacitii funcionale ale
enzimelor
oxidative.
Toate aceste date pot fi ameliorate printr-un program de antrenament fizic, ce poate fi practicat
pn n decada VII-VIII. Odat cu naintarea n vrst scade capacitatea de efort muscular
aerob local.
Aceast capacitate de efort muscular aerob este condiionat de: aportul de oxigen;
schimburile gazoase
alveolo-capilare; vascularizaia intramuscular (ndeosebi capilarizarea); distribuia sangvin
intramuscular; coninutul de mioglobin; activitatea enzimelor celulei musculare; coninutul
n glicogen
muscular; capacitatea metabolic celular;
Cu ct este mai mare capacitatea de efort dinamic local, cu att diferena artero-venoas a
oxigenului la efort este mai mare si necesarul de flux sangvin este mai mic. n aceasta rezid
importana
efortului fizic dozat, stiinific al antrenamentului, fie profilactic, recuperator sau de
performan.
242

Antrenamentul fizic bine dozat al persoanelor n vrst cu afeciuni cardio-vasculare

reprezint un mijloc
foarte important n recuperarea acestora, deoarece asigurarea unei capaciti oxidative
crescute n
segmentul muscular face ca necesitile de flux sangvin s fie mai reduse, realizndu-se o
cruare
eficient a activitii cardiace.
6.10.1.7. Clasificarea vrstnicilor n funcie de nivelul activitii fizice
Conform tipologiei elaborate de ctre W. Spirduso, exist urmtoarele categorii de persoane
vrstnice:
a. Vrstnici aflai ntr-o excelent condiie fizic. Aceste persoane sunt adesea performante
pe plan
sportiv, practic activiti n timpul liber si sunt de multe ori un model demn de urmat.
b. Vrstnici aflai ntr-o bun condiie fizic. Au o capacitate fizic peste cea a multor
persoane de
vrst mai tnr care nu practic nicio activitate fizic. Graie acesteia pot fi n continuare
angajai n
activiti profesionale sau sociale si pot practica activiti fizice sau sportive.
c. Vrstnici autonomi. Au obiceiuri de via variabile, acelasi lucru se poate spune si despre
starea
lor de sntate. Chiar dac nu au o condiie fizic bun si pot avea anumite limitri datorate
patologiilor
cronice, acest lucru nu le afecteaz major capacitatea funcional. Aceste persoane pot
ndeplini toate
activitile de baz si cea mai mare parte a activitilor utilitare ale vieii cotidiene, si uneori
chiar
activiti de nivel avansat. Sunt ns supusi stresului fizic, mai ales dac acesta apare ntr-o
manier
neasteptat. Odat cu naintarea n vrst au ns tendina de a deveni fragili sau dependeni
ca urmare a
unei boli, cderi, a unui soc emoional sau a propriei inactiviti.
d. Vrstnici fragili. Pot efectua activitile de baz ale vieii cotidiene, dar sufer de o
maladie
limitativ creia trebuie s-i fac fa zilnic (hipertensiune arterial, infarct miocardic n
antecedente,
artrite, cancer, obezitate etc.). Capacitatea lor funcional este redus, nu sunt capabili de a
efectua
anumite activiti ale vieii cotidiene cum ar fi s se deplaseze pe distane medii sau s fac
menajul. Pot fi
ns autonomi, cu ajutor fie de natur uman, fie tehnologic. Expusi n mod deosebit
cderilor, pot fi
frecvent spitalizai, necesitnd ngrijiri medicale prelungite.
e. Vrstnici dependeni. Nu sunt neaprat bolnavi, dar sufer de o incapacitate sau pierdere a
autonomiei funcionale ca urmare a unui accident, a degenerescenei sau a unei boli. Aceast
incapacitate
nu le permite s-si ndeplineasc sarcinile de altdat, sunt incapabili de a efectua anumite sau
chiar toate

activitile de baz ale vieii de fiecare zi. Au nevoie de ngrijire de specialitate la domiciliu
sau n
instituii specializate.
Exemple de activiti de baz, utilitare si de nivel avansat, dup W. Spirduso.
Activiti de baz ale vieii cotidiene; Mncatul si butul; Baia sau dusul; Toaleta personal
(ngrijirea minilor, picioarelor, prului, feei, dinilor); Necesiti fiziologice; Ridicarea de
pe scaun;
mbrcatul; Culcatul si sculatul din pat; Deplasarea prin cas; Urcarea si coborrea scrilor;
Deplasarea n
afara casei pe o suprafa plan; Activiti utilitare ale vieii cotidiene; Menajul; Prepararea
hranei;
Fcutul patului; Splatul si clcatul; Cumprturile; Folosirea telefonului; Scrisul; Descuierea
si ncuierea
usii cu cheia; Urcatul n autobuz sau taxi fr asisten; Activiti de nivel avansat;
Voluntariatul sau chiar
o slujb; Cltoriile n strintate; Activiti sportive si recreative (golf, pescuit, dans);
Conducerea
automobilului; Grdinritul; Tmplria
6.10.2. Probleme ale asistenei kinetice la vrstnici
6.10.2.1. Evaluarea vrstnicilor.
Exist diferite scale de evaluare global a vrstnicilor, kinetoterapeutul fiind ns direct
interesat n
evaluarea fitnessului, a forei musculare, a mobilitii articulare, echilibrului, stabilitii si
coordonrii.
Testarea la efort pentru vrstnici
Pentru orice persoan care ar putea prezenta un risc la testare devine imperios necesar un
examen
clinic atent si o monitorizare n timpul efortului, la aceste persoane testarea la efort mai este
cunoscut si
sub denumirea de testarea la stres (Sbenghe, T, 2002), cci poate deveni intens solicitant.
Testarea pe
243
paliere este cea mai corect, deoarece permite, pornind de la nivele joase de efort, tatonarea
toleranei,
avnd tot timpul pacientul monitorizat. Apariia semnelor clinice nefavorabile (durere
precardiac,
ameeal, aritmii, dispnee etc.) alturi de valori ale pulsului si tensiunii arteriale care pot
creste alarmant
indic oprirea imediat a efortului indiferent pe ce palier ne aflm. Efortul pe primul palier va
fi redus,
durata unui palier fiind cuprins ntre 2-6 minute. n general, VO2 maxim se aproximeaz
teoretic si se
testeaz la eforturi ntre 40 si 80% (maximum 60% la vrstnici ) din VO2 maxim sau la 30-60%
din
rezerva maxim cardiac.
Alte metode de testare pot fi utilizate n general n afara laboratoarelor de testare, pe baza
aprecierii strii de sntate-boal a fiecrui caz n parte.

Mersul este deseori utilizat ca modalitate de testare, exist astfel mersul de 6 minute,
mersul pe
o mil, mersul pe 2 km etc., dup cum si o serie de nomograme sau calcule teoretice care
apreciaz
mrimea consumului de oxigen prin mers.
Iat de exemplu calculul testului lui Rockport (mers ct se poate de repede pe distana de o
mil):
Pentru femei: VO2 = 139,168 (0,388 x vrsta) (0,077 x greutatea n lb.) (3,265 x timpul
realizat pe o mil) 0,1566 x ritm cardiac de final).
Pentru brbai se adaug 6, 318 la ecuaia de mai sus. 1 lb = 1 livr = 1 pound = 435, 592 gr.
Activitile fizice de munc, sport sau ale vieii zilnice pot constitui testri de efort porninduse de
la valoarea echivalenilor metabolici consumai n aceste activiti si care pot fi consultai
n tabelul
descris anterior. Testele de for, mobilitate, echilibru si coordonare sunt cele clasice, motiv
pentru care nu
le mai amintim aici.
6.10.2.2. Modaliti de antrenament aerob la vrstnici
Scderea treptat a activitii fizice la persoanele n vrst determin apariia sindromului de
decondiionare, care are la baz n diferite proporii vrsta n sine si totodat diversele boli
cronice care se
pot acumula odat cu trecerea anilor. Exist si posibilitatea ca inactivitatea fizic n sine s
determine
apariia unor boli la vrstnici.
Chiar dac sindromul de decondiionare a aprut, programele de kinetoterapie pot duce la o
mbuntire a parametrilor acestuia. n practic nu este simpl deloc ncercarea de a ridica
nivelul de
fitness la vrstnici. Pentru aceasta ar trebui rezolvate 3 aspecte importante (Caspersen C. J,
Kriska A.M.,
si Dearwater S.R., 1994): 1. Trebuie ameliorat preferina vrstnicului pentru activitile
fizice, pentru un
nou stil de via. Pentru aceasta sunt necesare cercetri si studii serioase care s identifice si s
ndeprteze
impedimentele unei activiti fizice la vrstnici; 2. Muli vrstnici pot avea totusi boli care
limiteaz
abilitile fizice, motiv pentru care trebuie alese cu grij exerciiile aerobice care s
influeneze pozitiv si
deficitele funcionale ale respectivelor boli si tendina de decondiionare fizic de vrst; 3.
Exist
posibilitatea ca n anumite situaii programul de activitate fizic s determine accenturi ale
unor
perturbri organice si funcionale, din acest motiv programele de kinetoprofilaxie la btrni
trebuie
alctuite n cele mai multe cazuri numai cu avizul medicului.
Programele de antrenament pot fi deosebit de variate, avnd intensiti si durate diferite,
putnduse
lucra pe grupuri musculare mari sau mici, pe membrele superioare sau inferioare, ori pe ntreg
corpul.

Nivelul condiiei fizice nu poate fi schimbat dect de un anumit tip de travaliu aerob.
Antrenamentul la
vrstnici se va face numai respectnd anumii parametri (Sbenghe, T., 2002).
Acesti parametri sunt:
- Alegerea exerciiilor are la baz o serie de criterii: ce muschi vor fi ntrii, ce abiliti
fizice are
individul, ce disponibiliti administrativ-organizatorice avem etc.
- Ordinea n care se succed exerciiile: se ncepe cu grupele mari sau exerciiile mai
complexe, cu
membrele superioare, apoi cele inferioare.
- Numrul de seturi. Se ncepe cu un set pentru fiecare exerciiu, apoi se va creste progresiv la
3
sau mai multe seturi, dar n general nu se vor depsi 6 seturi.
244
- Repausul ntre seturi si exerciii este de 3 minute sau mai mult pentru rezistenele mari, 2-3
minute pentru cele medii si 1-2 minute pentru exerciiile mai usoare.
- Repausul este obligatoriu, iar reducerea lui sub 2 minute se face numai dac subiectul
tolereaz
solicitrile metabolice.
- Intensitatea este cel mai important parametru care trebuie avut n vedere atunci cnd se
alctuieste un program de exerciii aerobice si are dou principii de baz si anume principiul
suprancrcrii si principiul specificitii.
- Variaia si periodizarea programului sunt deosebit de importante pentru o crestere optimal a
forei si rezistenei. Variaia se concretizeaz si asupra alternanei de intenditate, durat,
volum, ordine a
exerciiilor, tipurilor de exerciii, organizrii intervalelor de repaus.
- Antrenarea aerobic a organismului se poate face n multe moduri, dintre care le amintim
doar pe
cele care considerm c ar fi cele mai potrivite pentru vrstnici: mersul (cu ritm rapid);
alergarea
(joggingul); covorul rulant (mers, alergare); mersul pe biciclet sau ergociclu; notul;
echipamentul
mecanic de for; exerciiile de tip calisthenics; greuti libere, arcuri, elastice etc.;
exerciii pariale (urcatcobort
scri, genuflexiuni, flotri, traciuni la bar etc.)
Bibliografie
1. Cristea, C, Lozinc, I (1999) Principii de kinetoterapie recuperatorie la vrsta a treia,
Editura
Universitii din Oradea
2. De Lima, Joel A. (1988) Rehabilitation medicine. Principles and practice, J.B. Lippincot,
Philadelphia
3. Derevenco P. (1976) Efortul si sistemul endocrin, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
4. Drimer D., Svulescu A., (1991) Speran pentru vrsta a treia, Editura Tehnic, Bucuresti
5. Duda R.(1983) Gerontologie medico-social, Editura Junimea, Iasi
6. Dumitru M. (1982) Geriatrie, Editura Medical, Bucuresti
7. Obrascu C. (1986) Recuperarea bolnavilor cardiovasculari prin exerciii fizice, Editura
Medical, Bucuresti
8. Mogos T. V. (1990) Infarctul miocardic si efortul fizic, Editura Medical, Bucuresti

9. Sbenghe T. (1983) Recuperarea medical a bolnavilor respiratori, Editura Medical,

Bucuresti,
10. Sbenghe T. (1982) Kinetologie profilactic, terapeutic si de recuperare, Editura
Medical,
Bucuresti
11. Sbenghe T. (1996) Recuperarea medical la domiciliul bolnavului, Editura Medical,
Bucuresti
12. Vlaicu R., Olinic N. (1983) Reabilitarea precoce a bolnavilor de infarct miocardic,
Editura
Dacia, Cluj-Napoca
245

6.11. KINETOPROFILAXIE
Obiective:
s cunoasc posibilitatea utilizrii mijloacelor specifice kinetoterapiei pentru asigurarea
sntii tuturor categoriilor de indivizi
s fie capabil s selecteze cele mai uzitate ci, metode si mijloace pentru asistena kinetic
a copilului mic, a femeii n situaii biologice determinate de maternitate sau a persoanelor
de vrsta a III-a
s fie n stare s realizeze programe kinetice complete pentru orice categorie de oameni
Coninut
6.11.1.Evaluarea condiiei fizice raportat la sntate
6.11.2.Prescrierea unui program de activitate fizic pentru meninerea si mbuntirea
condiiei fizice pentru sntate
6.11.3. Recomandrile actuale privind activitatea fizic n profilaxia primar si secundar
n funcie de grupe de vrst si de patologii
6.11.4. Kinetoprofilaxia viitoarei mame
6.11.5.Kinetoprofilaxia copilului de la 0 la 3 ani
6.11.6.Prevenirea osteoporozei
Cuvinte cheie: kinetoprofilaxie, condiia fizic raportat la sntate, nastere, luzie, nounscut,
osteoporoz, gerontologie
Inactivitatea fizic este o problem major a sntii publice, si exist dovezi stiinifice
irefutabile
care demonstreaz c lipsa activitii fizice regulate este un factor de risc major n numeroase
afeciuni
cronice. Kinetoterapia, cu toate aspectele ei de prevenie, terapie si recuperare, realizeaz prin
esena ei, o
abordare holisic a individului, fie el sntos, fie predispus la anumite mbolnviri, fie bolnav
cronic, sau
acut, pentru a-i maximiza capacitatea funcional si pentru a-i spori calitatea vieii. Un act
kinetoterapeutic, ca si orice act medical, este infinit superior atunci cnd el este fcut n scopul
prevenirii
unui ru (decondiionri, boli, incapacitate, handicap) si nu reparrii unuia gata instalat.
Pentru a realiza o
profilaxie eficient de toate gradele, kinetoterapeutul trebuie s cunosc mai nti bazele
fiziologice ale
efectelor activitii fizice practicate regulat asupra organismului uman sntos. Apoi, ei
trebuie s dein

toate cunostinele teoretice si practice privind principiile generale, obiectivele, mijloacele si

metodele
utilizate n prescrierea si consilierea programelor de exerciii fizice n scopul meninerii si
ameliorrii
condiiei fizice raportat la sntate. Ulterior, kinetoterapeuii vor avea capacitatea si
cunostinele necesare
pentru a realiza adptarea si individualizarea acestor principii diverselor categorii de persoane
aflate n
situaii fiziologice sau patologice speciale. Astfel, kinetoterapeutul va trebui s cunosc
modalitile
practice de evaluare a condiiei fizice la indivizii sntosi de toate vrstele, si particularitile
acestora pe
grupurile de indivizi mai sus menionate. Vor deprinde apoi cunostine minime de consiliere
si ajutorare
psihologic a indivizilor care doresc s nceap un program de activitate fizic regulat pentru
cresterea
condiiei fizice raportate la sntate. Vor cunoste ndeaproape toate prinicpiile si modalitile
de prescriere
a unui astfel de program, cu adaptrile si individualizrile specifice fiecrei categorii speciale
de vrst
sau de patologie. Nu n ulitmul rnd trebuie s cunosc si s si bazeze activitatea pe datele
ultimelor
cercetri n domeniu, si s aib capacitatea de a le integra critic n activitatea lor.
Kinetoprofilaxia, dup Sbenghe, este aplicarea exerciiilor aerobice pe principiile stiinei
antrenamentului medical si se aplic:
- Omului sntos pentru a-l feri de boli sau de apariia sindromului de decondiionare fizic
(profilaxie de gradul I);
246
- Omului vrstnic la care decondiionarea a aprut pentru a-l feri de agravarea si organicizarea
ei
(profilaxie de gradele I si II);
- Omului bolnav (cu boli cronice) pentru a-l feri de apariia unor agravri sau complicaii ale
acestor boli (profilaxie de gradul II). Pentru c aceast noiune interfereaz cu noiunea de
kinetoterapie de
recuperare, Organizaia Mondial a Sntii o numeste profilaxie de gradul III. (Sbenghe
2002).
Sntatea optimal este asociat capacitii de a face fa solicitrilor, ea semnificnd
prezena
strii de bine (le Bin-tre sau Well-being), cu condiia ca individul s aib un stil de via
sntos.
Obiceiurile sntoase de via ale omului modern presupun autocontrolul permanent al curbei
ponderale, a
tensiunii arteriale, a dietei, a stresului, a consumului de alcool, de igri, de droguri si
practicarea
sistematic a activitilor fizice. Exist dovezi stiinifice incontestabile, bazate pe studii
observaionale si
experimentale care atest c activitatea fizic regulat contribuie la profilaxia primar si
secundar a

numeroase maladii cronice (bolile cardio-vasculare, diabetul, cancerul, hipertensiunea,

obezitatea,
depresia si osteoporoza) si este asociat cu un risc sczut de moarte prematur. Exist o relaie
de
dependen liniar ntre volumul activitii fizice si starea de sntate, astefel nct
persoanele cele mai
active din punct de vedere fizic au cel mai sczut risc de a se mbolnvi. De altfel, cele mai mai
mari
progrese n ceea ce priveste starea de sntate sunt observate atunci cnd persoanele care sunt
cel mai
puin active fizic, devin active fizic. Programele de promovare a sntii si de profilaxie
primar ar trebui
adresate persoanelor de toate vrstele, din moment ce riscul de mbolnvire cronic ncepe din
copilrie si
creste cu vrsta.
De la lucrrile lui Morris, din anii 1950, si de la cercetrile lui Paffenbarger si col. din 1970, au
aprut numeroase studii prospective longitudinale pe termen lung care au evaluat riscul relativ
de moarte
prematur de cauze specifice determinate de diverse afeciuni cronice (de ex. bolile cardiovasculare)
asociate cu inactivitatea fizic (Paffenbarger et al. 1984; Warburton et al. 2001). Astfel ei
demonstreaz c
persoanele cu o condiie fizic bun au totodat o inciden mai mic de accidente vasculare
cerebrale,
afeciuni respiratorii, cancer, si mortalitate de cauze diverse, dect cei care nu se antreneaz
fizic. Femeile
si brbaii care au raportat un nivel mai ridicat de activitate fizic si al condiiei fizice, au fost
gsii ca
avnd un risc relativ mai sczut (cu 20-35%) de moarte prematur. De atunci sunt tot mai multe
studii
care arat c activitatea fizic poate reduce semnificativ riscul n anumite forme de cancer,
osteoporoz,
riscul de cderi si fracturi, si probleme mentale (Warburton et al. 2001). Un raport mai recent
arat c
participarea la exerciii fizice ncetineste mbtrnirea (lifespan), lucru nedemonstrat pn
acum.
Prevenia secundar si teriar a fost demostrat de mai multe cercetri. Astfel, n ultimi cinci
ani, din ce
n ce mai multe studii susin rolul activitii fizice n profilaxia secundar si teriar, n
managementul
bolilor cronice. Cele mai notabile, sunt trei studii care arat clar rolul activitii fizice de
intensitate
moderat n prevenirea agravrii intoleranei la glucoz la diabetul de tip 2. ntr-unul din
aceste studii,
intervenia asupra stilului de via a fost aproape de 2 ori mai eficient dect medicamentul
metformin n
reducerea incidenei diabetului de tip2. Alte studii au demonstrat eficacitatea activitii fizice
n

managementul bolilor coronariene, diabetului, depresiei, si cancerului de sn si de colon.

Condiia fizic se refer la o stare fiziologic de bine care permite individului s fac fa
cerinelor vieii zilnice (condiia fizic raportat la sntate health-related fitness) sau
s asigure
baza pentru performane sportive, (condiia fizic raportat la performan
performance-related
fitness), sau ambele. Condiia fizic raportat la sntate cuprinde componentele condiiei
fizice legate de
starea de sntate, incluznd condiia cardio-vascular, condiia aparatului
neuromioartrokinetic,
compoziia corporal si metabolismul.
Dezantrenarea apare atunci cnd exist un repaus prelungit la pat, si efectul ei se vede mai
frecvent
la pacienii care au o afeciune asociat. Aceleasi efecte apar, desi ntr-un grad mai mic, la
indivizii care,
desi nu sufer de nici o afeciune au realizat un repaus prelungit la pat, sau la indivizii care
sunt sedentari
datorit stilului de via si/sau vrstei naintate. Indivizii care prezint decondiionare, pot
prezenta limitri
majore ale rezervelor pulmonare si cardio-vasculare care afecteaz sever multe din activitile
si gesturile
vieii curente (ADL). Literatura de specialitate descrie sindromul hipokinetic (hypokinetic
diseases) mai
247
ales raportat la tnara generaie, cu efecte negative asupra sntii copilului. Este descris si
efectul de
transmitere din copilrie la vrsta adult a efectelor sindromului hipokinetic. Astfel, o sntate
mai bun la
vrsta adult este rezultatul activitii fizice din copilrie. Efectele sedentaritii se rsfrng
asupra tuturor
categoriilor de populaie, indiferent de vrst si de starea fiziologic n care se afl.
Stiina antrenamentului medical (SAM) (Huber, 1993), reprezint bazele teoretice pentru o
indicaie corect n probleme ale performanei fizice la sntosi si persoane cu boli cronice
(Sbenghe
2002). Obiectivul SAM este n primul rnd obinerea unei stri de sntate, adic o bun
anduran si
for general a organismului, obinut prin realizarea unor modificri dirijate cu ajutorul
antrenamentului
aerob asupra strii morfologice si funcionale ale tuturor aparatelor si sistemelor organismului.
Alturi de
acest obiectiv sunt: obinerea unei rezistene si fore musculare, mobilitii-flexibilitii,
coordonri si
velociti optime a aparatului neuromioartrokinetic.
6.11.1.Evaluarea condiiei fizice raportat la sntate
Primul pas n stabilirea unui program de exerciii este o evaluare medical complet mai ales
persoanelor de orice vrst care prezint simptome ale bolii coronarien, sau, dac individul este
asimptomatic (nu prezint simptomele bolii coronariene) dar are mai mult de 35 de ani.
Examinarea medical trebuie s cuprind:

- O anamnez care s cuprind antecedentele heredo-colaterale si obisnuinele de via legate

de
sntate: fumatul, regimul alimentar, exerciiul fizic, etc. O atenie special se va acorda
oricrei probleme
legate de durere n zona pectoral, aritmii cardiace, sau afeciuni cardiovasculare.
- O examinare clinic care s pun accentul pe depistarea tulburrilor cardio-pulmonare si orice
alte probleme care ar putea determina contraindicarea efortul fizic, inclusiv o examinare
articular si
muscular.
- Electrocardiogram (EKG).
- Determinarea tensiunii arteriale sistolice si diastolice de repaus.
- Analiza sngelui cuprinznd si nivelul glicemiei, colesterolului si trigliceridelor (recomandat
dar
nu esenial).
- Testarea capacitii aerobe cu monitorizarea EKG-ului (2000).
A. Obiectivele evalurii condiiei fizice la adultul sntos neantrenat sunt: (1) S stabileasc
un
dignostic al unor boli existente sau latente; (2) S evalueze: capacitatea funcional cardiovascular,
compoziia corporal, greutatea corporal, cantitatea si repartiia esutului adipos,
elasticitatea muscular
si funcionalitatea articular, fora si rezistena muscular; (3) S stabileasc capacitatea
funcional
metabolic n kilogram-metru per minut (kgm/min) sau n MET; (4) S evalueze rspunsul
organismului
la antrenamentul de condiie fizic. S serveasc drept baz pentru prescrierea programului de
antrenament al condiiei fizice; (5) S ajute la selectarea sau evaluarea celor mai indicate
metode si
mijloace ale programului de kinetoprofilaxie/terapie; (6) S creasc motivaia individual
pentru a adera la
un program de antrenament al CF pentru sntate.
B. Metode de evaluare a condiiei fizice raportat la sntate
Exist numerose modaliti de evaluare a condiiei fizice generale raportat la sntate a unei
persoane. Condiia fizic poate fi evaluat prin protocoale bine stabilite elaborate de anumite
agenii, cum
ar fi Colegiul American de Medicin Sportiv si Societatea Canadian pentru fiziologia
exerciiilor fizice.
Aceste evaluri sunt concepute pentru a evalua componentele individuale ale condiiei fizice
raportate la
sntate, incluznd compoziia corporal, condiia cardio-vacular si pe cea musculoscheletal (fora
muscular, rezistena muscular, puterea si supleea).
a) Condiia fizic anaerob are ca msur standard, capacitatea anaerob maxim. In general,
nu
se obisnuieste msurarea acesteia, datorit dificultilor practice ale aplicrii probelor
respective, n
special pacienilor n vrst. Cu toate acestea, cercetrile recente arat c, capacitatea
anaerob joac un

rol important n realizarea multora din activitile vieii zilnice (Warburton et al. 2001).
b) Condiia aerob este n mod obisnuit exprimat prin capacitatea aerob maxim a unei
persoane
(VO2max), cantitatea maxim de oxigen care poate fi transportat la, si folosit de ctre muschi.
Evaluarea
248
direct a acesteia necesit aparatur performant si personal calificat, si poate fi uneori riscant
pentru
pacient. Evaluarea indirect a VO2max este mai puin acurat, dar fr riscuri. Ea se poate
realiza prin mai
multe tipuri de protocoale, cum ar fi: Rockport, testul de o mil, testul canadian al condiiei
aerobe
modificat, YMCA protocolul pe bicicleta ergometric. Modalitile de realizare a efortului
sunt multiple:
pedalaj, alergare, urcarea scrilor, vslit. De obicei estimarea VO2max pe timpul exerciiilor
submaximale
se realizeaz pe baza frecvenei cardiace (FC). Cu ct FC este mai mic, pentru o anumit
intensitate a
efortului, cu att condiia aerob este considerat a fi mai bun.
c) Condiia musculo-scheletal poate fi testat relativ usor, fr a necesita condiii de
laborator.
Testele cele mai obisnuite includ dinamometria muschilor flexori palmari (fora muscular),
ridicarea
trunchiului din culcat (rezistena muscular), flotri (fora si rezistena muscular), ndoirea
trunchiului din
asezat (mobilitate). Aceste teste pot fi realizate fr riscuri si prezint o reproductibilitate bun
la
persoanele de toate vrstele. Aceste teste simple se consider a fi cele mai adecvate pentru
msuarea
nivelului curent al condiiei fizice a unei persoane.
De exemplu, Sociatatea Canadian de Fiziologia Exerciiilor Fizice recomand testul simplu
Rockport One Mile Walk si testul canadian modificat (al scriei) pentru condiia aerob; ele
necesit
foarte puin echipament sau chiar de loc (un teren plat de 400 m, un cronometru si abilitatea
de a
monitoriza FC prin palapare, sau o scri cu nlimea standard de 20,3 cm). Pentru celelate
teste este
necesar foarte puin echipament (o saltea, si o band metric rulet standard).
C. Aspecte particulare ale diverselor categorii de pacieni
a) Copii Este dificil atingerea nivelului real al VO2max n condiii de laborator. Testul cel
mai
utilizat si eficient este cel conceput de Leger - cursa navet de 20 m, care, pe baza unor
parametrii valizi si
de ncredere, estimeaz acest parametru. De asemenea este mai bine s se utilizeze la copii
alergarea n
locul pedalajului, datorit unei mai slabe dezvoltri a forei musculare la aceast vrst.9.
b) La pesoanele de vrsta a treia Colgiul American de Medicin Sportiv recomand
acordarea

unei atenii speciale n momentul testrii condiiei fizice la btrni. Ei prezint un risc crescut
de a avea
aritmii n timpul exerciiului fizic, si, de obicei ei folosesc medicaie, care poate afecta
rspunsul
fizilologic la efort. Este indicat folosirea echipamentelor care asigur o siguran ct mai
mare, cum ar fi:
covoarele rulante cu bar de susinere pentru mini, biciclete ergometrice. Datorit
variabilitii FC
maximale la btrni, este preferabil determinarea direct a FC n prescrierea programuului de
exerciii.
c) La obezi Trebuie inut cont de efectul obezitii n capacitatea lor de a realiza anumite
exerciii, teste, precum si de rspunsul fizilogic specific la acestea. Trebuie s se folosesc
echipament
care s descarce individul obez de propria greutate, de ex., biciclet ergometric. De asemenea,
obezii nu
tolereaz alergarea, de accea se prefer folosirea protocoalelor de mers. Ei sunt susceptibili la
accidentele
aparatului locomotor, iar rspunsul lor cardiac la efort poate diferi de cel al persoanelor
nonobeze 11
(obezii au FC max mai joas).
d) Persoanele cu boli cronice: pacienii cu boli cardio-vasculare trebuie monitorizai
ndeaproape
pe parcursul testelor fiziologice.
Testatorul trebuie s aib o imagine clar a efectelor strii clinice a pacientului, precum si a
medicaiei sale asupra rspunsului fiziologic la efortul cerut de testul aplicat.
D. Consilierea
Un instrument preliminar de auto-evaluare al pacientului este un chestionar asupra activitii
fizice
curente pe care o are individul. Aplicarea chestionarul ajut kinetoterapeutul s neleag mai
bine
obiceiurile de via si preferinele pacientului. Aceasta face parte din activitatea de
consiliere. Consilierea
este o parte integrant a evalurii condiiei fizice si ea vizeaz aspectul psihologic al
interveniei. Ea
const n: stabilirea unei relaii de ntrajutorare ntre participant si evaluator; culegerea de
informaii
asupra obiceiurilor de via si motivaia participantului privind testarea condiiei sale fizice,
precum si
asupra activitii preferate; elaborarea programului de antrenament; participarea la procesul de
rezolvare a
problemelor n scopul sprijinirii participantului n a face fa schimbrii n modul su de
via.
249
6.11.2. Prescrierea unui program de activitate fizic pentru meninerea si
mbuntirea
condiiei fizice pentru sntate
Obiectivul principal al unui astfel de program este, ameliorarea condiiei cardio-respiratorii
si

ameliorarea compoziiei corporale.

Obiectivele secundare ale antrenamentului pentru mbuntirea condiiei fizice pentru
sntate
sunt: (1) Meninerea / ameliorarea forei si rezistenei musculare; (2) Meninerea /
ameliorarea elasticitii
structurilor periarticulare si a mobilitii articulare; (3) Meninerea / ameliorarea posturii si
aliniamentului
corpului; (4) Meninerea / ameliorarea coordonrii, echilibrului si ndemnrii; (5) Relaxarea
musculaturii
hipertone.
Parametrii programului de activitate fizic
Indicaiile cu privire la mbuntirea condiiei fizice si a prescrierii unui program de
activitate
fizic au evoluat n permanen, pe msura apariiei a noi studii si cercetri cu privire la
intensitatea
efortului ce trebuie prestat pentru a determina apariia efectelor benefice pentru sntate.
Pentru a determina cantitatea si calitatea unui program de activitate fizic pentru promovarea
sntii trebuie luai n considerare patru factori (parametrii ai antrenamentului): durata
efortului fizic;
frecvena sedinelor de activitate fizic; intensitatea efortului; tipul de activitate sportiv.
a) Durata antrenamentului - se refer la condiia de a cheltui un numr minim de calorii /
sptmn. Spre deosebire de sportul de performan, n sportul pentru sntate acest
parametru - durata
efortului nu se msoar n minute ci n calorii consumate. O crestere a consumul energetic
prin
practicarea activitii fizice de 1000 kcal (4200kj) pe sptmn sau o crestere a condiiei
fizice de 1
MET (echivalentul metabolic) a fost asociat cu o scdere a mortalitii de aproximativ 20%.
Numrul minim de calorii consumate (volumul activitii fizice) trebuie s fie 1.000 kcal,
repartizate n cel
puin 3 zile/sptmn. La nivele mai mari de consum energetic, beneficiile asupra
organismului sporesc.
Acest consum echivaleaz cu o or de mers moderat timp de 5 zile pe sptmn. Durata
depinde de
intensitatea activitii, astfel nct activitatea cu intensitate sczut s fie realizat pe o
perioad mai lung
de timp. Datorit riscurilor mari pentru sntate asociate eforturilor de intensitate mare si
datorit faptului
c antrenamentul la efort se realizeaz mult mai repede n antrenamentul de lung durat,
pentru adultul
neantrenat sunt recomandate eforturile de intensitate slab ctre moderat si de durat lung.
Este mai
important intensitatea efortului, ea fiind primul factor care poate fi ajustat pentru a realiza
progresul, pe
cnd durata antrenamentului are un impact secundar n prescrierea activitii fizice.
b) Frecvena antrenamentelor
Din recomandrile privind cheltuiala energetic si durata efortului fizic pentru sntate reiese
c cheltuiala

energetic zilnic recomandat ar fi 150 - 400 kcal pe zi. Este important de reinut c o
crestere cu 1000
kcal pe sptmn a activitii fizice, sau o crestere de 1 MET a condiiei fizice, poate s
confere un
beneficiu al mortalitii de 20%. Protecia fa de bolile cardiace ct si meninerea
condiiei fizice atinse
astfel, se realizeaz n continuare cu 3-5 sedine/sptmn, zile neconsecutive pentru a
permite
organismului revenirea dup sedina de efort fizic. Se ine cont n aceast succesiune de
platoul din zilele a
sasea si a saptea n care riscul accidentrilor creste. O frecven prea mic a efortului
sptmnal
coroborat cu intensitatea mare a efortului fizic n sedine unice pe sptmn, predispune la
apariia
durerilor la nivelul aparatului locomotor datorate suprasolicitrii sau chiar la apariia unor
accidentri.
c) Intensitatea antrenamentului - este parametrul cel mai important al activitii fizice care
are
efecte semnificative pentru meninerea si ntrirea sntii, pentru prevenirea si amnarea
proceselor
inerente mbtrnirii. Exist mai multe modaliti de exprimare a intensitii dozei
activitii fizice:
kilocalorii (kilojouli) per minut, MET, consum de oxigen (VO2 mm O2 per kilogram pe minut).
Metode de determinare a intensitii efortului fizic:
Determinarea intensitii efortului pe baza caloriilor consumate. Doar un efort ce duce la
consumarea a peste 7,5 calorii/minut reduce semnificativ riscul ateroscrelozei si a altor
afeciuni asociate. Consumul de calorii depinde de mai muli factori: greutate, temperatur
ambiant, echipament.
250
Determinarea intensitii efortului prin stabilirea valorii frecvenei cardiace int, (sau
FC
optim) de antrenament. Aceasta este FC ce trebuie atins n timpul efortului pentru a se
obine un rspuns adaptativ din partea organismului. FC trebuie s fie ntre 70-85% din
FCmax (FCmax = 220 vrsta). Dup formula Karvonen, sau metoda maximului
frecvenei cardiace de rezerv: FC trebuie s fie ntre 60 - 90% din FCRez (frecvena
cardiac de rezerv), n care FCRez = FC max - FCR (FC de repaus), iar FC = FCRez x
75% + FCR.
Determinarea intensitii antrenamentului pe baza consumului maxim de oxigen (VO2max)
este cea mai bun metod de msurare a intensitii efortului. Intensitatea efortului unei
sedine de antrenament trebuie s fie cuprins ntre 50% si 85% din VO2max.
Determinarea intensitii efortului prin capacitatea metabolic funcional individual
msurat n MET. Intensitatea efortului trebuie s fie cuprins ntre 70 - 90% din
capacitatea funcional maxim.
d) Tipul activitii fizice
Activitatea fizic realizat trebuie s aib urmtoarele caracteristici: s implice ct mai multe
grupe
musculare si ct mai mari, n special musculatura membrelor inferioare, s poat fi meninut
continuu pe

timpul sedinei, s fie ritmic, repetitiv si dinamic, s fie submaximal, adic aerobic,
activitile fizice
care ndeplinesc aceste caracteristici sunt: alergare-jogging, mers, not, patinaj pe ghea si pe
rotile,
mersul pe biciclet inclusiv cea ergometric, schi fond, vslit sau simulare, dans, aerobic-dans,
balet,
disco-dans, stepping.
6.11.3. Recomandrile actuale ale sntii publice prinind activitatea fizic n
profilaxia
primar si secundar n funcie de grupe de vrst si de patologii
Obiectivele majore ale antrenamentului
la efort
Planul de activitate fizic
COPII (1 - 14 ANI)
- cresterea normal si dezvoltarea
armonioas
- dezvoltarea psihic normal
- dezvoltarea interesului si a priceperilor
pentru formarea unui stil de via activ ca
adult
- reducerea factorilor de risc n bolile
cardio-vasculare
T. Bazat pe mase mari musculare, exerciii dinamice,
cteva exerciii rezistive grele si exerciii de asuplizare
I. Moderat spre viguroas
D. n total mai mult dect 30 min./zi ntr-o sedin sau n
mai multe sedine
F. n fiecare zi
S. mbuntirea activitii pentru si la scoal
ADULTUL TNR (15 - 24 ANI)
- crestere si dezvoltare fizic optimal
- dezvoltare psihic normal
- reducerea factorilor de risc n bolile
cardio-vasculare
- dezvoltarea interesului si priceperilor
pentru un stil de via activ ca adult
T. Exerciii dinamice efectuate cu grupe mari musculare,
exerciii de for si mobilitate
I. Moderat spre viguroas (mai mare dect 50% din VO2
max.)
D. n total mai mul de 30 min/sedin (mai mult de 4
Kcal/Kg corp)
F. Cel puin o dat la 2 zile
S. mbuntirea activitii la si pentru scoal
ADULTUL (25 65 ANI)
- prevenirea si tratamentul bolilor cardiovasculare
- prevenirea si tratamentului diabetului de
tip II

T. Accentul pe exerciii dinamice cu grupe mari

musculare, cteva exerciii rezistive grele si exerciii de
mobilitate
I. Moderat (mai mare dect 50% din VO2 max.)
D. n total mai mult de 30 min/sedin (mai mult de 4
251
- meninerea unei compoziii corporale
optimale
- mbuntirea strii psihice
- pstrarea integritii musculo-scheletale
Kcal/Kg corp)
F. Cel puin o dat la 2 zile
S. Activiti fizice usoare (mersul) n fiecare zi
ADULTUL BTRN (PESTE 65 ANI)
- meninerea capacitii funcionale
generale
- pstrarea integritii musculo-scheletale
- mbuntirea strii psihice
- prevenirea si tratamentul bolilor cardio
vasculare si a diabetului de grad II
T. Accentul pe miscri dinamice si cteva exerciii
rezistive (fr ncrcare sau usurate cu progresie lent)
I. Moderat
D. n funcie de capacitatea individual mai mult de 60
min./zi n mai multe sedine
F. n fiecare zi
S. Activiti fizice usoare (mersul) n fiecare zi
a) Recomandrile pentru adultul sntos neantrenat sunt: realizarea a 30 de minute de
activittae
fizic moderat pe zi, ceea ce aduce bebeficii substaniale asupra unei largi palete de
parametrii
fiziologici, indicatori ai sntii pentru sedentarii aduli. Aceast doz de activitate fizic
poate
insificient pentru a preveni cstigarea n greutate peste limita care duneaz sntii pentru
unii, poate
pentru muli, dar probabil nu pentru toate persoanele. Pentru cei ce fac exerciii timp de 30
min/zi si
consum un numr adecvat de calorii, dar totusi au probleme n a-si controla greutatea, le sunt
recomandate exerciii fizice adiionale sau resctricii calorice adiionale, pentru a atinge
echilbrul energetic
si pentru a reduce posibilitatea de a gstiga n continuare n greutate. Pentru persoanele care fac
activiti
fizice timp de 30 min/zi si au o greutate stabil, recomandarea este de a ncerca s creasc
timpul de
practicare a exerciiilor fizice la 60 de min/zi, ceea ce le va aduce beneficii suplimentare
pentru sntate.
n plus fa de activitile aerobe, este de dorit, ca indivizii s se angajeze n activiti care
le cresc fora,

puterea muscular, elasticitatea muscular si mobilitateaarticular, rezistena oaselor, etc.

Acestea ar fi:
antrenament de crestere a forei cu greuti, antrenament de crestere a flexibilitii si
mobilitii, de cel
puin dou ori pe zi. Aceste exerciii suplimentare vor promova meninerea masei
slabe,mbuntirea
forei si rezictenei musculare, si prezervarea funcional a organismului. Toate acestea
permit participarea
ct mai ndelungatpe parcursul vieii la exerciiile fizice regulate si mbuntesc calitatea
vieii (Blair et
al. 1992).
b) Pentru persoanele de vrsta a treia, sunt din ce n ce mai multe studii care demonstreaz
beneficiile pentru sntate prin aplicarea unor programe de crestere a forei musculare prin
exerciii
rezistive, precum si alte forme de activtate fizic, mai puin viguroas (incluznd Qigong si
Tai Chi) n
meninerea capacitii funcionale si prevenirea contra czturilor si fracturilor. Desi
recomandrile pentru
persoanele adulte se aplic n general si btrnilor, sunt totusi cteva recomandri speciale care
trebuie
fcute. Meninerea unui stil de via independent este de prim importan la persoanele de
vrsta a treia.
De fapt, muli btrni, pot fi sau sunt la nivelul limit al unei viei independente. Persoale n
vrst
prezint adesea o scdere marcat a capacitii aerobe si a celei musculo-articulare si
scheletale, ultima
fiind n mod special important n determinarea statusului funcional. Prin pierderea celei din
urm,
persoana poate pierde stilul de via independent. Se consider astzi, ca prag al batrneii,
vrsta de 60 65 de ani. Cele mai frecvente boli care apar la btrni sunt: cardiopatii aterosclerotice
ischemice,
hipertensiunea arterial, tulburrile de ritm si conducere, arterita cu celule gigante, anemia
pernicioasa,
leucemia limfatic cronic, diverticuloza digestiv, hernia hiatal, ischemiile digestive,
diabetul zaharat,
mixedemul, tireotoxicoza, ateroscleroza cerebral, boala Parkinson, demenele, depresiile,
strile
confuzionale, glaucomul, cataracta, osteoporoza, poliartrozele, guta, fractura capului femural,
cancerul
cutanat, pruritul etc.
Este recomandat activitatea fizic ce duce la cresterea forei si a flexibilitii, de cel puin 2
ori pe
sptmn. De asemenea sunt recomandate: mersul n grup, sau 30 minute de activitate fizic
moderat n
aproape fiecare zi (1998). Alte recomandri includ: alergarea (joggingul); covorul rulant (mers,
alergare);

mersul pe biciclet sau ergociclu; notul; echipamentul mecanic de for; exerciiile de tip
calisthenics;
252
greuti libere, arcuri, elastice etc.; exerciii pariale (urcat-cobort scri, genuflexiuni,
flotri, treciuni la
bar etc.); exerciii de respiraie si pentru muschii respiratori; relaxare muscular progresiv
Jacobson;
auto-trainingul Schultz; terapie comportamental; terapie recreaional.
Obiectivele specifice sunt: pregtirea pentru mbtrnire" a organismului uman; 2.
meninerea
independenei funcionale a vrstnicului; 3. mbuntirea calitii vieii persoanelor
vrstnice; 4.
asigurarea unei capaciti oxidative crescute n segmentul muscular face ca necesitile de
flux sangvin s
fie mai reduse, realizndu-se o cruare eficient a activitii cardiace; 5. Tonifierea
musculaturii
respiratorii; 6. Armonizarea miscrilor toraco-abdominale; 7. Ameliorarea mobilitii
costovertebrale; 8.
Refacerea poziiei de repaus toracal; 9. Refacerea modificrilor de static ale coloanei dorsale;
10.
Echilibrarea psihic prin mijloace specifice; 11. Tonifierea grupelor musculare mari fr
ncrcare
c) Pentru obezi - recomandrile sunt: cel puin 30 minute de activitate fizic de intensitate
moderat de preferin n fiecare zi a sptmnii cu cheltuirea energetic a 250-300 kcal pe
sedint
(Anderson et al. 1998). Recomandarea este ca ei s cheltuie aproximativ 250300 kcal (1050
1260 kJ) pe
sedin. Activitatea fizic moderat susinut timp de 45 -60 de minute zilnic este necesar
pentru
controlarea greutii si pentru reducerea ei.
d) Persoanelor cu boli cronice trebuie s li se recomande programe specifice de ctre personal
calificat, kinetoterapeui, individualizat la starea fiecruia, pentru a se putea obine dozarea
optim a
intensitii.
Pricipiile generale de aplicare a programelor de activitate fizic pentru sntate la adultul
sntos
se pot aplica si bolnavilor cardio-vasculari. Ei trebuie s lucreze la intensitatea frecvenei
cardiace de
rezerv, si s realizeze 20-60 de minute de activitate fizic zilnic. Consumarea a 1600 kcal pe
sptmn
s-a dovedit a avea putea stopa evoluia bolii coronariene, iar o cheltuial energetic de 2200
kcal pe
sptmn a fost asociat cu efecte reversibile asupra afeciunii cardiace. Pentru pacienii
cardiaci care
prezint o stare avansat de decondiionare si nu pot tolera sedine mai lungi de activitate
fizic, se indic
sedine mai multe sedine pe zi, cu durat mai scurt. Durata fiecrei sedine poate fi
crescut progresiv, n

funcie de individ, pn se poate atinge niveleul recomandat de intensitate a activitii fizice.

Nivelul
minim de antrenare fizic este la 45% din FCR pentru pacienii cu afeciuni cardiace
coronariene, n
comparaie cu 30% din FCR, ct este recomandat pentru adulii sntosi neantrenai.
6.11.4. Kinetoprofilaxia femeii
Pregtirea pentru o nastere fr dureri
Pregtirea kinetic si psihosomatic a viitoarelor mame le nva pe acestea s-si ajute copilul
la
nastere n mod activ. Pe lng pregtirea psihosomatic, exerciiile fizice sunt complementul
indispensabil
pentru a fi ntr-o stare fizic bun n timpul graviditii, pentru a aborda nasterea n
cunostin de cauz.
n cele ce urmeaz vom aminti o serie de recomandri elaborate de Colegiul American al
Obstetricienilor si Ginecologilor: Camera n care se execut programul kinetic este bine
aerisit; Costumul
de gimnastic este adecvat vrstei sarcinii, pentru perioada ultimelor luni el prezentnd
susintoare
abdominale; Se evit supranclzirea organismului (peste 38C); Se evit exerciiile ce pot
duce la
pierderea echilibrului sau la alte traumatisme. Programul kinetic este efectuat de cel puin trei
ori pe
sptmn, innd cont de particularitile de sarcin sau cele de lehuzie. Exerciiile fizice
sunt efectuate
cu o or nainte de mas sau la dou ore dup mas; Efortul fizic este moderat, fr solicitarea
rezistenei,
forei si vitezei de lucru excesive; Exerciile fizice sunt oprite cnd apare senzaia de
oboseal; pragul de
efort nu trebuie depsit; Numrul de repetri creste progresiv odat cu adatparea organismului
la efort;
Exerciiile n decubit dorsat trebuie reduse n ultimele dou trimestre de sarcin pentru c
reduc fluxul
sangvin uterin; Exerciiile trebuie combinate cu o diet adecvat. Sporturi indicate: not, tir.
Sporturi
contraindicate: schi, patinaj, not subacvatic.
Contraindicaiile pentru efectuarea exerciiilor fizice: H.T.A., insuficien cardiac,
hemoragiile
genitale, insuficien cervico-istmic, iminena de nastere prematur sau nasteri premature n
antecedente,
253
ruptura spontan prematur de membrane, placenta jos inserat, sarcin multipl, abdomen
cicatriceal,
afeciune cardiac.
Mijloace: Pe lng exerciiile fizice care urmresc ntrirea grupelor musculare mai solicitate
la
nastere, sunt utilizate o serie de procedee speciale.
- respiraia - respiraia toracic: respiraia blocat, respiraia superficial, respiraia gfit
- respiraia abdominal

- respiraia complet
- masajul usor al regiunilor dureroase
- apsarea punctelor dureroase
- reeducarea musculaturii pelviperineale: exerciiile kegel
Kinetoterapia n primul trimestru de sarcin
Aceast perioad, desi nu afecteaz capacitatea de efort a organismului, nu trebuie totusi s se
ridice la nivelul solicitrilor fizice dinaintea sarcinii, ntruct embrionul s-ar putea s nu fie
bine fixat n
uter. Cunoscnd acest lucru, programul de kinetoterapie aplicat cuprinde exerciii globale de
meninere a
strii de sntate fizic si psihic a viitoarei mame, avnd o serie de observaii specifice si
contraindicaii.
Obiectivele programului kinetic sunt urmtoarele: 1. Formarea autocontrolului asupra
aliniamentului corect al corpului si posturii; 2. Cresterea compleanei musculo-articulare; 3.
Meninerea
tonusului articular; 4. Reeducarea miscrilor respiratorii toracice si diafragmatice; 5. Realizarea
autocontrolului planseului pelviperineal; 6. Prevenirea apariiei vergeturilor; 7. Controlul
greutii
corporale n vederea meninerii ei la valori adecvate lunilor de sarcin (2 kg n primele 14
sptmni); 8.
Obisnuirea gravidei cu un program fizic bine dirijat pentru combaterea sedentarismului si
meninerea
capacitii de efort.
Mijloace folosite: exerciii libere, exerciii de stretching, exerciii cu ncrcturi mici
(gantere
usoare, benzi elastice), exerciii cu obiecte, exerciii la aparate (spaliere, placa cu role pentru
masaj
plantar), plimbri n aer liber neevitnd zilele ploioase, care mbuntesc mult umiditatea
pulmonar
necesar unei bune funcii respiratorii, masaj blnd cu creme cosmetice pe zona snilor,
abdomenului si
coapselor n vederea combaterii vergeturilor, automasajul manual sau cu aparate speciale.
Kinetoterapia n al II-lea trimestru de sarcin
Dup a treia lun de sarcin se consider c sarcina este bine implantat n uter iar fenomenele
neurovegetative neplcute au disprut. Cel de-al doilea trimestru de sarcin se remarc prin
faptul c
modificrile fiziologice ce au loc n corpul femeii ncep s impun o limitare a efortului fizic.
Sarcina
determin o accentuare a lordozei lombare prin retroversia bazinului; cifoz dorsal, hipotonia
musculaturii abdominale, constipaia iar volumul expirator si cel de rezerv, fiind n scdere,
pot duce la
dispnee si astenie; prbusirea bolii plantare si apariia tulburrilor de circulaie venoas.
Obiectivele programului kinetic sunt urmtoarele: 1. Meninerea tonusului postural prin:
tonifierea
musculaturii erectoare a spatelui, reeducarea poziiei neutre a bazinului, tonifierea
musculaturii
abdominale si fesiere din poziii delordozante, asuplizarea musculaturii lombare si a
psoasiliacului; 2.

Formarea autocontrolului postural si folosirea lui n activiti zilnice; 3. Combaterea

tendinei de
aplatizare plantar; 4. Prevenirea tulburrilor de circulaie venoas; 5. Evitarea
supraponderabilitii prin
controlul periodic al greutii si a dietei (se admite o crestere n greutate cu 5 kg); 6.
Continuarea
reeducrii respiratorii, a musculaturii planseului pelviperineal si prevenirea apariiei
vergeturilor; 7.
Meninerea unei bune elasticiti musculo-articulare.
Mijloace folosite: exerciii libere, exerciii cu obiecte, exerciii la aparate (bicicleta
ergometric,
spalier, pedalier, plac cu role pentru masaj); exerciii de tip stretching; gimnastic vascular
Burger;
masaj si automasaj, purtarea de ciorapi elastici; folosirea nclmintei confortabile si la
nevoie purtarea
talonetelor pentru prevenirea prbusirii bolii plantare; masajul pneumatic cu ajutorul unor
aparate
speciale cu mansete sau cizme pneumatice.
Kinetoterapia n al III-lea trimestru de sarcin
254
ntre a 6-a si a 9-a lun de sarcin, ftul are o crestere semnificativ, fapt ce impune o solicitare
mai mare cardio-respiratorie a organismului gravidei, ce trebuie s fac fa necesarului de
oxigen pentru
esuturile fetale. Gravida suport mai greu efortul fizic iar greutatea crescut si laxitatea
articular o pot
predispune la accidente. n aceast perioad este necesar o individualizare atent a
programului kinetic, o
scdere a efortului kinetic spre luna a 9-a, pregtirea viitoarei mame si a familiei pentru actul
nasterii.
Obiectivele programului kinetic pentru lunile a VII-a si a VIII-a de sarcin sunt urmtoarele: 1.
Continuarea exerciiilor de asuplizare musculoarticular; 2. Meninerea tonusului postural si
prevenirea
aplatizrii bolii plantare; 3. Aplicarea msurilor de ndeprtare a tulburrilor circulatorii; 4.
Instruirea
gravidei asupra posturii corecte n practicarea gesturilor uzuale si profesionale (scoala
spatelui); 5.
Continuarea nvrii respiraiei corecte si n timpul diferitelor faze ale nasterii; 6.
Prezentarea metodelor
de nastere natural si pregtirea gravidei si a familiei pentru actul nasterii. Acest obiectiv este
realizat de
echipa de specialisti format din medic, psiholog, kinetoterapeut si tatl, care face parte din
echipa de
sprijin, fiind instruit pentru a ajuta ca durerile s fie atenuate si pentru o nastere mai usoar.
Mijloace folosite: exerciii libere; exerciii de stretching; exerciii cu obiecte si la aparate;
plimbri
n aer liber; masaj si automasaj pentru ndeprtarea tulburrilor circulatorii; masaj relaxant
practicat n

perioada de nastere ntre contracii pe regiunea lombosacrat, dorsal superioar, a gtului si a

frunii;
folosirea nclmintei confortabile si a talonetelor pentru prevenirea aplatizrii bolii
plantare.
Obiective si indicaii metodice pentru luna a IX-a de gestaie
Obiective: 1. continuarea reeducrii respiratorii; 2. nvarea reflexelor de distensie si expulzie
(Valsalva) necesare nasterii (descrise de Mahony) mbinate cu actul respirator si a poziiilor
facilitatorii de
coborre a ftului; 3. aplicarea corect a celor nvate; 4. executarea corect a screamtului;
5. masarea
usoar a punctelor dureroase; 6. comprimarea punctelor dureroase n regiunea spinelor iliace;
7. prezena
tatlui la sedinele de instruire a gravidei si eventual, prezena lui la nastere (ca suport
psihologic pentru
viitoarele mame). O astfel de educaie adecvat poate s-i scape de prejudeci si de falsa
pudoare pe
brbaii refractari la aceast idee.
Metode de pregtire a femeii gravide pentru nastere
a. Metoda Lamaze pentru nastere include: Controlul respiraiei; Tehnici de masaj;
Concentrarea
asupra unui punct ales (de exemplu o fotografie); Utilizarea unui partener antrenat, de obicei
tatl.
Lamaze este cea mai popular dintre metodele de nastere deoarece utilizeaz o cale de mijloc.
Accentueaz de asemenea munca n echip, agreat de familiile din ziua de azi.
b. Metoda Bradley. Metoda difer de Lamaze prin faptul c nu pred tehnici de respiraie si se
bazeaz numai pe relaxare(12 tehnici) pentru a controla durerea din timpul nasterii.
Principiile metodei sunt: Nasterea natural; Participarea activ a soului la nastere ca
antrenor;
Hrana echilibrat n timpul sarcinii; Evitarea pe ct posibil a medicamentelor n timpul sarcinii,
nasterii si
alptrii; Cursuri sptmnale din luna a sasea; Relaxare si respiraie natural; Ascultarea
instinctelor;
contact imediat si continuu cu ftul; alptare imediat dup expulzie.
c. Haptonomia este o metod de pregtire pentru nastere, de dialog prin atingerea abdomenului
mamei de ctre minile tatlui, pentru a simi copilul.
d. Yoga presupune o munc personal si individualizat n funcie de morfologia mamei, de
poziia
copilului.
e. Sofrologia. Prin sofrologie se nelege o tehnic de dobndire a stpnirii de sine. Aceast
tehnic grupeaz un ansamblu de tehnici de relaxare, dintre care cteva se aseamn cu
hipnoza si de
asemenea, utilizeaz sugestia.
f. Pregtirea n piscin. Aceast pregtire, fcut de moas si de profesorul de not, are mai
multe
avantaje: o relaxare bun, un antrenament muscular (miscrile sunt mult mai usoare datorit
gravitaiei),
antrenarea respiraiei.
g. Psihofonia. nseamn crearea unei relaii privilegiate ntre mam si copil, prin intermediul

cntecului. Ftul este sensibil la sunete si mai ales la frecvenele joase (sunete grave). El
reacioneaz la
cntecul mamei, care percepe reaciile ftului, dup cum sunetele sunt ascuite sau grave.
Aceast practic
255
favorizeaz n plus, la mam, respiraia si determin prin alternan contractarea si
destinderea muschilor
abdominali si ai perineului.
h.. Meloterapia. Aceast metod asociaz exerciiile de relaxare cu o condiionare de natur
muzical, prin care se urmreste constientizarea corpului si o destindere mai bun a acestuia.
Recuperarea kinetic a luzei. Lehuzia este perioada care urmeaz nasterii, dureaz 40 de
zile si
se caracterizeaz prin revenirea organismului matern la echilibrul dinainte de sarcin.
Obiective majore: 1. scurtarea perioadei de revenire a organismului la nivelul su funcional
si
estetic dinaintea modificrilor si solicitrilor la care a fost supus n timpul sarcinii; 2. educarea
luzei
privind manevrarea copilului;
Mijloace generale:
- metode de relaxare: (Metoda I. Parrow, metoda Macagno, training-ul autogen al lui J.H.
Schultz,
metoda de relaxare progresiv a lui Edmund Jacobson); - masajul si presopunctura (A.
Procedee utilizate
n masajul terapeutic: efleurajul, friciunea, frmntatul; B. Masajul reflexogen. 1. Tehnica
de rulare
dinainte spre napoi; 2.Flexia diafragmului si a plexului solar; 3.Zona coloanei vetrebrale;
4.Zonele reflexe
ale soldului, genunchilor si gleznelor; 5.Sistemul endocrin; C. Presopunctura: Tehnica
presopuncturii: 1.
Palatul celor o sut de oboseli; 2. Oceanul sclipitor si Vasul cel larg)
- nvarea poziiilor pentru manevrarea nou-nscutului la baie, mbrcat tren superior si
inferior,
transportul copilului, tehnici de alptare, ADL- uri, mobilizri analitice si globale
Kinetoterapia n lehuzia propriu-zis
Aceast perioad se caracterizeaz printr-o labilitate a strii de sntate a femeii, ameninat
si de
o serie ntreg de complicaii. De aceea, alegerea mijloacelor terapeutice trebuie fcut cu
mare
discernmnt. Programul de kinetoterapie se ncepe din a doua zi de la nastere.
Obiectivele recuperrii sunt urmtoarele: 1. combaterea durerii; 2. profilaxia trombozei; 3.
reluarea respiraiei normale; 4. refacerea musculaturii planseului pelviperineal; 5.
mbuntirea tonusului
postural; 6. asigurarea suportului fizic necesar satisfacerii tuturor obligaiilor materne.
Mijloacele folosite: exerciii libere, contracii izometrice ale musculaturi gambei, masajul
membrelor inferioare, exerciii voluntare de control perineal si vezical al miciunii (exerciii
Kegel),
exerciii de reeducare a respiraiei.
Kinetoterapia n perioada lehuziei tardive

Dup prima perioad a lehuziei se continu gimnastica la sala de kinetoterapie si la domiciliu,

urmrind reluarea treptat a tuturor activitilor casnice si profesionale ale femeii.
Obiectivele programului kinetic sunt urmtoarele: 1. restabilirea aliniamentului corporal si a
greutii normale; 2. refacerea centurii abdomino-pelvine, a musculaturii erectoare a spatelui,
adductorilor
si musculaturii plantare; 3. reechilibrarea bazinului (tonifierea muschilor abdominali si fesieri
si ntinderea
cuplului muscular deformant lombar psoas iliac); 4. continuarea reeducrii sinergiei
musculare toracoabdominopelviperineale n cadrul respiraiei; 5. respectarea regulilor de igien postural; 6. educarea
luzei privind tehnicile de alptare si manevrarea copilului.
Mijloace folosite: exerciii libere globale, exerciii de crestere a forei musculare (cu
ncrcare),
exerciii izometrice, exerciii de autocontrol postural, exerciii la aparate fixe (spalier,
biciclet, aparat
Kettler etc.), exerciii cu obiecte (mingi, bastoane, corzi elastice etc.), exerciii tip stretching
pentru
musculatura scurtat, masaj si automasaj pentru tulburrile circulatorii, gimnastic vascular
Burger,
posturi antideclive, purtarea de ciorapi elastici, elemente din sporturile preferate executate cu
scop
relaxant sau ca mijloc de reintegrare n activitatea sportiv.
6.11.5. Kinetoprofilaxia copilului de la 0 la 3 ani
Nou-nscutul. Ritmul de dezvoltare al copilului prezint oscilaii. De obicei, ncepe cu o
perioad
de crestere accelerat si de dobndire rapid si progresiv a capacitilot, creia i urmeaz o
perioad de
evoluie mai lent.
Copilul de 1 an. Vrsta de un an reprezint momentul n care copiii sufer numeroase
schimbri n
felul cum mnnc, n felul cum se neleg cu alte persoane, n scopurile pe care le urmresc si
n felul n
256
care privesc propria persoan si pe cei din jur. La 15-18 luni, comportamentul multor copii
arat clar c se
ndreapt spre ceea ce numim "teribilii 2 ani". Explorarea continu, neobosit, este un semn de
inteligen
Vrsta de 2 -3 ani. Unii denumesc aceasta perioada ''anii teribili''. Este timpul contradictiilor
in
care copilul este dependent si independent, poate iubi sau ur, poate fi generos sau egoist, poate
s se
poarte matur sau infantil. La 2 ani copilul nva prin imitaie. Imit tot ce fac prinii cu o
seriozitate
deosebit. 2 ani este vrsta la care este bine s se ncurajeze tendina copilului de a fi sociabil
Obiective: 1. asigurarea dezvoltrii fizice si psihice normale a nou-nscutului; 2. stimularea
capacitii de nvare; 3. asigurarea dezvoltrii armonioase a corpului; 4. dezvoltarea
echilibrului; 5.

prevenirea cderii bolii plantare; 6. prevenirea bolilor cardio-vasculare ulterioare ale

adultului; 7.
dezvoltarea inteligenei; 8. controlul greutii corporale
Mijloace: masajul general bland, dup baie; iniial mobilizri pasive ale tuturor segmentelor
corpului; mersul descul; interaciune la mbrcare sau dezbrcare.
Principala activitate a copilului pn la 3 ani este jocul, care se confund cu ntreaga lui
activitate,
si am putea spune c 90% din timpul de veghe este destinat jocului. El se joac oricnd si
oriunde; se
joac si atunci cnd mnnc si cnd se pregteste de culcare, si cnd face baie, si cnd se
plimb, etc. I se
va oferi copilului jucrii viu colorate. Toate importanta in kinetoprofilaxia copilului este
meloterapie
6.11.6. Prevenirea osteoporozei.
Osteoporoza este o afeciune difuz a scheletului caracterizat prin mas osoas sczut,
alterri
ale microarhitecturii osului, care conduc la scderea rezistenei osului si la apariia fracturii.
Se mai
numeste epidemia tcut. Se manifest prin fractur. Zonele osteoporotice sunt: coloana
vertebral,
sold, articulaia radiocarpian. Morbiditatea prin fracturi osteoporotice reprezint 30% din
totalitatea
afeciunilor osteoarticulare iar mortalitatea poate ajunge pn la 12 20%.
Cauzele osteoporozei: a) factorul ereditar; b) carena alimentar n copilrie si adolescen;
c)
sedentarismul; d) menopauza; e) consumul abuziv de alcool, cafea si tutun
Tratament : alimentaie bogat n calciu, Vit. D.; tratamentul carenei de estrogen; tratament
medicamentos complementar (Miacalcin, Difosfonai, Ca, Vit.D); exerciiu fizic un mijloc
mult mai
eficient de prevenire a demineralizrii oaselor (osteoporoza) dect administrarea suplimentelor
de calciu.
Obiective: 1. stimularea celulelor osteoformatoare; 2. formarea un corset muscular care s
menin aliniamentul corect al corpului; 3. stimularea metabolismului osos; 4. pstrarea
integritii
musculo-scheletale
Mijloace: toate exerciiile cu ncrcare gravitaional, fie cu propria greutate, fie cu greuti
suplimentare, mersul vioi, alergarea usoar, exerciii dinamice efectuate cu grupe musculare
mari, exerciii
rezistive si de mobilitate
Bibliografie
1. Aburel, E. Obstetric si ginecologie, Editura Medical, Bucuresti, 1962, p. 222 224
2. Aldea, Marie-Jeanne si colab. Obstetric fiziologic. Elemente de kinetoterapie, Institutul
European, Iasi, 1999, p. 86-87, p. 94 95, p. 102-103, p. 109
3.Anderson, J. V., et al. (1998). Position of the American Dietetic Association: the role of
nutrition
in health promotion and disease prevention programs. J Am Diet Assoc 98(2): 205-8.
4. "American College of Sports Medicine position stand. Osteoporosis and exercise." Med Sci
Sports Exerc 27(4): i-vii.

5. "American College of Sports Medicine Position Stand. Exercise and physical activity for
older
adults." Med Sci Sports Exerc 30(6): 992-1008.
6. American College of Sports Medicine.ACSMs Guidelines for exercise testing and
prescription.
6th ed. Philadelphia. 6th ed. Philadelphia, Lippincott (2000). Williams & Wilkins.
257
7. Blair, S. N., et al. (1992). "How much physical activity is good for health?" Annu Rev Public
Health 13: 99-126.
8.Ciobanu, M.; Munteanu, D.; Pana, A.; Stamatianu, F. Relaia dintre anxietate si
dinamica
uterin la nastere. Influena antrenamentului respirator asupra anxietii n sarcin si la
nastere, Revista
Obstetric Ginecologie vol. XLII, nr. 4, oct dec 1995, p. 60 64
9.Cristea, Clin; Lozinc, Izabela Principiii de kinetoterapie recuperatorie la vrsta a treia,
Editura Universitii din Oradea, 1999
10. Dale, B.; Roebr, J. Exercises for Childbirth Copyright C Frances Lincoln Limital
1982,
1991, p. 7 10, p. 60 64 The bastardization of Dr. Kegel's exercisex, TABLE 2: The Kegel
pelvic
muscle exercises: patient guidelines, HTTP: // W.W.W. MEDSCAPE. COM/ QUADRAHT /
HOSPITAL / MEDICINE /1999 / TAB-HM 3504.02 WEHL HTM
11. Nordahl, Karen; Kerr, S.; Petersen, C.: Fit to deliver. An exercise program for you and
yuor
baby, Fit to Deliver Inc., Canada, 2000 Paffenbarger, R. S., Jr., et al. (1984). "Exercise in the
prevention
of coronary heart disease." Prev Med 13(1): 3-22.
12.Serbescu, Carmen Kinetoprofilaxie primar. Biologia condiiei fizice, Ed. Universitii
din
Oradea, 2000
13. Selby, Anna - Pilates for pregnancy. Gentle and effective techniques for before and after
birth,
Thorsons An Imprint of HarperCollinsPublishers, 2002
14. Sbenghe, Tudor - Kinesiologie, stiina miscrii, Ed. Medical, Bucuresti, 2002
15. Warburton, D. E., et al. (2001). "The effects of changes in musculoskeletal fitness on
health."
Can J Appl Physiol 26(2): 161-216.
258