Sunteți pe pagina 1din 2

Specificul pietei capitalului

Specificul acestei piete trebuie vazut in particularitati pe care i le imprima o


biectul ei , respectiv capitalul . Pornind de la definitia factorului de product
ie capital (bunuri provenite din munca si flosite pentru producerea altor bunuri
si servicii adica bunuri de productie) s-ar putea presupune capiata capitalului
se refera la vanzarea-cumpararea de bunuri de productie.
Partial aceasta presupunere este corecta ,in special sub aspectul trecerii banil
or din sfera circulatiei in cea a capitalului . In rest nu poate fi omis ca si b
unurile destinate productiei se vand si se cumpara , ca toate bunurile , pe piat
a generala a bunurilor si serviciilor .
Pe piata capitalului circula active financiare . Prin notiunea de active , in te
rminologia economica , sunt cuprinse bunurile care au capacitatea sa genereze ve
nituri in viitor . Activele pot imbraca forma fizica si pe cea financiara . form
a fizica a activelor este reprezentata , in special , de bunurile de productie (
la care se adauga si bunurile de consum de folosintaindelungata) .
In forma financiara a activelor sunt cuprinse:
- depozitele monetare ;
- hartiile de valoare pe termen scurt sunt (plasamente pe o perioada mai mica de
un an) si termen lung (plasamente pe o perioada ce depaseste un an).
Piata capitalului asigura:
- atragerea disponibilitatilor banesti in activitatea economica ;
- miscarea capitalului agentilor economici din acelasi domeniu de activitate sau
trecerea lui dintr-un sector in altul prin intermediul hartiilor de valoare , p
rin vanzare si cumpararea lor.
Prin piata capitalului se asigura finantarea suplimentara a activitatii economic
e , respectiv al capitalului , motiv pentru care este denumita si piata financia
ra.
Sursele de finantare a unei activitati economice pot fi:
a) surse proprii (interne)
provin din activitatile anterioare (profit reinvestit
, amortizarea capitalului fix) . Pentru initierea unei activitati economice sur
sa proprie poate fi constituita si din economiile personale , mostenire , etc;
b) surse atrase (externe)
provin din afara interprinderii , de la terti si la ra
ndul lor pot fi :
- surse directe provenite din emiterea si vanzarea de hartii de valoare ( in spe
cial actiuni si obligatiuni) ;
- surse indirecte se realizeaza prin intermediul creditelor mijlocite de institu
tiile financiare specializate si prin valorificarea activelor financiare constit
uite sub forma depozitelor monetare.
Izvorul acestor resurse externe il constituie economiile realizate de populatie
, de agentii economici si de autoritati (centrale si locale) . Economiile sunt r
eprezentate de sumele de bani din venituri care raman nefolosite dupa ce s-a asi
gurat consumul.
Aceste sume pot fi retinute de catre posesorii lor sub forma de lichiditate , op
tiune care nu aduce nici un venit si este deci neeconomica , sau pot fi plasate
(direct sau indirect) in activitati economice , banii transferandu-se in active
financiare.
Interesul de a transforma banii in active financiare trebuie privit nu numai pri
n prisma agentului economic , care pe aceasta cale isi poate spori capitalul , c
i si pin avantajul detinatorului de economii . Plasarea banilor in activitati ec
onomice se poate realiza pe mai multe cai : prin investirea intr-o afacere pe co

nt propriu , cumpararea de bunuri imobiliare (terenuri , cladiri) , achizitionar


ea de actiuni si obligatiuni , depozitarea de la o banca sau casa de economii.
Fiecare dintre aceste forme are avantaje si dezavantaje. Pentru un posesor de ba
ni plasamentul ideal este acela care confera o siguranta deplina a banilor , res
pectiv riscul plasarii este egal cu zero , o rentabilitate inalta si posibilitat
ea de a dispune de bani in caz de nevoie.