Sunteți pe pagina 1din 13

Bataia: rupta din rai sau nu?

Bataia este rupta din rai, pentru ca uneori numai asta functioneaza! Asa sa fie? De ce nu gasim
alta solutie cu un copil incapatanat, decat bataia? Care este pretul ei si ce alternative avem in
disciplinarea copilului?
Bataie sau dragoste neconditionata?
Bataia nu formeaza caractere, ci vicii
Bataia: rupta din rai sau nu?
Bataia: cand copilul o cauta cu lumanarea
Daca nu il bat, cum sa il pedepsesc?
Se pare ca fiecare parinte ii mai scapa copilului cate o palma. Totusi, aproape toti parintii care fac
lucrul acesta, se jeneaza, atunci cand trebuie sa o recunoasca in fata altui adult.
Este de inteles. Copilul mic se poate dovedi sfidator, necooperant si dificil. Parintele dezorientat
ii va da cate una la fund, peste mana sau chiar peste obraz, pentru ca nu stie cum altfel sa il
opreasca de la a-si pune viata in pericol. Sau pentru ca a ajuns la capatul rabdarilor. Nu vrei decat
sa ii dai copilului o lectie. Sa il corectezi.
Iar uneori, pare ca bataia este singurul lucru care are efect. Pare ca micutul nu intelege altfel. Si,
in fond, si pe tine te-au mai altoit cand erai mic si uite ca ai ajuns un adult responsabil si fara
traume emotionale. Asa ca, ce poate fi atat de rau in a-l mai scutura din cand in cand?

Bataie sau dragoste neconditionata?


Acestea sunt doua extreme spre care, din nestiinta, se indreapta multi parinti. Despre bataie am
tot auzit, dar cu dragostea neconditionata aratata micutului cum este? E de bine, nu?
Nu neaparat. In Anii magici - Cum sa intelegem si sa rezolvam problemele copiilor, Selma
Fraiberg, psihoterapeut si psihanalist de copii, le explica parintilor de ce copilul are nevoie sa
traiasca sentimentul de vinovatie pentru o fapta rea.

Daca un copil simte ca este iubit exact la fel atunci cand da cu piciorul in tatal lui intr-o criza de
nervi, ca si atunci cand se manifesta sinele lui rezonabil, ce motive va mai avea sa isi controleze
firea? Daca nu pierde nimic in ochii tatalui prin acest comportament, de ce sa se straduiasca sa se
autocontroleze? Iar tata chiar il iubeste exact la fel atunci cand isi oblojeste piciorul invinetit sau
imediat dupa aceea?
Copilul trebuie sa stie ca parintii lui nu reactioneaza exact la fel in orice situatie, altfel nu va fi
stimulat sa isi restrictioneze comportamentul. Cand copilul este mic, el traieste vinovatia pentru
ceva numai daca simte dezaprobarea parintelui. Iar trairea sentimentului de vinovatie pentru o
fapta rea este necesara pentru dezvoltarea autocontrolului. Sentimentul de vinovatie va servi
ulterior ca un semnal de alarma pe care copilul il poate produce el insusi atunci cand este cuprins
de impulsul de a repeta actul de neascultare.

Bataia nu formeaza caractere, ci vicii


Si atunci, cum ii stimulam copilului un sentiment sanatos al vinovatiei? Functioneaza bataia?
Parintii ne raspund: Nu prea. Poate doar pe termen scurt.
Lectiile pe care ar trebui sa le dea palmele nu reusesc sa se integreze intr-o forma de constiinta.
Bataia este ineficienta. In cel mai rau caz, bataia este singura pedeapsa care da nastere propriului
apetit: ea se perpetueaza singura, pentru ca nu se produce nicio invatare, iar ciclul greselilor si al
pedepselor se innoieste la nesfarsit. (Selma Fraiberg)

Amintirea pedepsei ii va opri pe cei mai multi copii sa repete comportamentul. Nu vor mai tranti
mancarea pe jos. Nu vor cobori din pat la ora somnului. Nu vor mai fura jucariile colegului de
gradinita. Dar asta, de frica. Vor avea un comportament docil, atata vreme cat au martori. Daca
adultul care instaureaza pedeapsa fizica este in apropiere, micutul se abtine. Daca nu, ii va veni
foarte greu sa se abtina.
Pentru ca nu si-a dezvoltat constiinta: adica un agent de paza intern. Bataia impiedica formarea
constiintei la copil. Il obisnuieste, in schimb, sa fie vigilent la autoritatea externa (adultii) si sa
dezvolte subterfugii. Va trebui doar sa se asigure ca nu este descoperit, pentru a continua sa faca
acel rau. Nu are ocazia sa dezvolte sentimentele de vinovatie fata de sine insusi.

Bataia: rupta din rai sau nu?


Cred ca este mult mai bine sa ii trag o palma, si cu asta incheiem situatia, marturiseste,
incurcata, o mamica. A ajuns la limita rabdarilor. Si a solutiilor.
Toata lumea se va simti mai bine si trecem mai departe. Cand eram mica, eu preferam de o mie
de ori palma mamei decat dezaprobarea tatalui. Nu trebuia decat sa se uite el dezaprobator la
mine, ca sa fiu total nefericita. Cu mama eram neastamparati, primeam urgent o palma si gata.
Noi, toti copiii, preferam sa primim o palma de la mama, decat reactia lui tata.

Ispita palmei este mare. Insa caracterul nu se formeaza cu palme. Probabil ca mare parte din
calitatile mamicii acesteia nu se datoreaza atingerii mamei, cat reprosurilor tatalui. Reprosurile
tatalui ii lasau sentimentul ca nu s-a ridicat la inaltimea bunei lui pareri despre ea. Isi gaseau
ecoul in reprosurile pe care si le facea singurica, insotite de sentimentul (sanatos) al vinovatiei.
Intr-adevar, aceste sentimente deranjeaza si pot fi chiar dureroase. Dar ele joaca un rol esential in
dezvoltarea constiintei. Pe de alta parte, bataia rupta din rai a mamei nu a lasat urme de
vinovatie. Nu a dat nastere la sentimente dureroase, carora copilul sa le faca fata singur. Am fost
neastamparat (spune copilul), am platit pentru asta, suntem chit. (Selma Fraiberg)

Bataia: cand copilul o cauta cu lumanarea


Din cand in cand, pe pusti il apuca ceva, povesteste un parinte. Ma provoaca, devine din ce in
ce mai incapatanat in legatura cu un fleac, pur si simplu o cauta cu lumanarea. Cand in cele din
urma imi ies din fire si il plesnesc, se calmeaza. Palma este singurul lucru care functioneaza cand
intra in starea asta.
De ce nu gasim alta solutie? De ce, uneori, pare ca numai bataia functioneaza?

Selma Fraiberg ne lamureste, din nou. Copilul care provoaca astfel pedeapsa, care in mod
evident cere sa fie pedepsit, foloseste palmuirea pentru a se elibera de sentimentul vinovatiei.
Foarte probabil ca el nu isi da seama. El nu simte decat un impuls irezistibil de a fi palmuit. El a
invatat ca poate sa evite sentimentele de vinovatie pentru un comportament urat, instituind un
ciclu in care pedeapsa anuleaza infractiunea.
Dupa ce plateste pentru ce a facut rau, este liber sa repete actiunea data viitoare, fara sa mai fie
insotit de sentimentul de vinovatie. Asa apare un fel de sistem de contabilitate care ii permite sa
adune datorii in registrul pacatelor, pana la un anumit nivel, dupa care plateste periodic in
registrul pedepselor, cerand palme. Cand balanta se echilibreaza, copilul o ia de la capat si aduna
datorii.
Uneori, el te obliga sa ii tragi o palma! Este si cazul copilului tau? Atunci, palma este exact
ceea ce nu ii trebuie acestui copil!

Daca nu il bat, cum sa il pedepsesc?


Cu dragoste, rational si consecvent. Iti putem impartasi destul de mult despre DA-uri si NU-uri
in pedepsirea copilului. Daca este foarte neastamparat si are deja varsta de gradinita, o metoda
rodnica s-a dovedit sa il trimiti la colt. Am detaliat tehnica intr-un alt articol de pe site.
Uneori nu este nevoie de o pedeapsa, ci de a opri copilul de la comportamentul neadecvat. Cu cat
este mai mic, cu atat nu intelege consecintele faptelor sale si rostul pedepsei.
- Atunci cand ai un bebe, el nu pricepe nimic daca il altoiesti sau daca il scuturi. Trebuie sa fii tu
mai perseverent si mai ingenios decat el. De exemplu, daca nu vrea sa dea drumul din manuta
cerceilor din urechea vecinei sau daca si-a infipt degetele in editia de lux a lui Dostoievski (pe
care vrei sa o faci cadou), mituieste-l cu un alt obiect. Unul mai colorat sau care sa fasaie mai

tare. Daca il pocnesti peste manuta, nu rezolvi nimic.


- Apoi, cand va intinde mana dupa cutite, obiecte grele si periculoase, prinde-l de mana. In loc sa
il atingi, foloseste-ti viteza de reactie pentru a-l prinde de mana. In ultima instanta, daca insista si
isi pune siguranta in pericol, ia-l pe sus. Copilul mic inca nu intelege de vorba buna si nici de
bataie. Are o perioada (pana pe la 3 ani) prea expansiva si curioasa pentru a asculta. De aceea,
nici pedeapsa nu prinde rod acum. Doar stai cu ochii pe el si corecteaza-i comportamentul, fara
agresivitate.

- Alteori, ii poti distrage atentia. Tu iti stii cel mai bine copilul. Dar, adesea, atentia lui pe termen
scurt se afla in cautare de noi stimuli. Asa ca alinta-l, arata-i ceva deosebit (o pasare, un avion,
cum sfaraie mancarea pe foc), gadila-l, da-i o oglinda sa se priveasca... Ai mari sanse sa uite de
activitatea spre care se incapatana.
- Loveste, dar nu in el. Da o palma in birou sau peste genunchiul tau. Fara nervi sau agresivitate,
ci ca sa ii distragi atentia. Intr-adevar, gestul in sine poarta amprenta autoritatii si o urma de
pericol. Asa ca foloseste-l rar, nu zilnic. Este mai potrivit decat o palma data copilului, atunci
cand vrei sa inteleaga ca treaba devine serioasa.
- La fel, poti pocni din palme de cateva ori, puternic, atunci cand dezlantuirea piciului intrece
orice masura. Un stimul ferm si mai puternic decat energia lui il va aduce putin cu picioarele pe
planeta voastra, a parintilor si a regulilor.

Pedepsirea copilului: DA-uri si NU-uri

Deja iti simt interesul atunci cand te apropii sa afli ce argumente aduc specialistii... Fie esti acord
cu pedepsirea copilului; fie nu, dar tot se intampla sa mai scapi cate o palma atunci cand micul
obraznic "o cere". In oricare caz, banuiesc ca, daca esti complet sincera cu tine, o nuanta de
vinovatie si de nesiguranta tot iti da tarcoale. Pana la urma, pedepsirea copilului este nociva ori
sanatoasa? Este inutila sau este eficienta? Care sunt DA-urile si care sunt NU-urile in pedepsirea
copilului?
Pedeapsa: ce vrea sa obtina si ce reuseste sa obtina
Asa da: o pedeapsa aplicata corect
Cand aplicam corect o pedeapsa?
Cand aplicam gresit o pedeapsa?
Asa da alternative pentru pedepsirea copilului
1. propune o solutie utila sau o alternativa
2. exprima cu fermitate dezaprobarea, fara sa il identifici cu ceea ce a facut
3. lasa-l sa experimenteze urmarile comportamentului sau
Iti amintesti de cand erai mic: "Daca nu te potolesti, o incasezi, sa stii"; "Asa-ti trebuie, daca nu
stai locului". Nu-i asa? Pedeapsa este, practic, modul in care oamenii mari ii invata minte pe
copii, pentru ca nu stiu cum altfel sa ii depaseasca in incapatanare.

Pedeapsa: ce vrea sa obtina si ce reuseste sa obtina


Il trimiti in camera lui. Ii confisti jucaria abia cumparata. Ii refuzi desertul sau desenele animate.
Ii dai o palma la fund. Ii pui interdictie la timpul de joaca. Ii ceri sa isi faca singur ordine in toate
creioanele colorate.
Ce incerci prin asta? Sa corectezi un comportament neadecvat sau exagerat. Sa ii dai o lectie, din
care copilul sa invete ceva. Sa ia aminte si data viitoare sa se comporte diferit.
Sa il faci sa inteleaga cat de mult te solicita si te supara prin purtarea lui. Sa il inveti pe copil
valori morale si sociale: sa ii educi constiinta.
Intelegem. Si... functioneaza? Cei mai multi parinti, sovaind, recunosc ca "Nu... Poate doar
temporar". Atunci, daca efectele pedepsirii nu sunt cele dorite, care sunt, totusi efectele?

Adesea, pedeapsa nu impiedica o conduita gresita. Copilul nu isi schimba comportamentul, ci


este atent sa se fereasca din vazul tau atunci cand il face. Cu alte cuvinte, devine mai ingenios
atunci cand vrea sa nu fie prins... Odata prins, copilul ajunge sa fie mai prudent, dar
nicidecum mai onest sau mai responsabil.
De ce? Pentru ca, cel mai des, copilul nu intelege logica pedepsei. El stie numai ca o forma
externa de control ii impune ceva. Nu prea intelege de ce ar asculta de mama - pedeapsa pe care
o primeste nu ii "aduce lumina" in aceasta privinta. Dar asculta, de frica sau pentru ca este mai
slab decat parintele...
Psihologul Albert Bandura spunea ca pedeapsa poate controla purtarea rea, dar in sine nu are
puterea de a induce un comportament dezirabil si nici macar de a diminua dorinta de a se
purta urat. Nu produce nicio invatare, iar ciclul greselilor si al pedepselor se innoieste la
nesfarsit...

ASA DA: O pedeapsa aplicata corect


Pai, nu spuneam chiar adineauri ca pedeapsa este o capcana, ineficienta si nesanatoasa? Ba da.
Insa daca o intelegem si o aplicam asa cum trebuie, pedeapsa poate sadi in copil acele valori
morale si sociale despre care aminteam mai devreme. Si aceasta, fara sa il traumatizeze.
Ce obtinem printr-o pedeapsa aplicata corect?
Ajutam copilul sa isi dezvolte constiinta si un simt intern al auto-controlului. Cu alte cuvinte,
copilul va invata sa surprinda corect acele situatii in care el se poarta neadecvat si sa isi modifice
comportamentul. De unul singur, ca urmare a propriei analize, nu sub constrangere externa.

Cand aplicam corect o pedeapsa?

Atunci cand ea este o consecinta justificata si logica a comportamentului copilului. Adica atunci
cand pedeapsa are sens pentru copil. De exemplu, daca se uita prea mult la televizor sau asculta
cu sonorul dat prea tare, in ciuda avertismentelor, atunci ii inchizi televizorul. Dar nu ii interzici
ora de joaca in fata blocului, nici nu ii confisti jucariile...

Exemplu de ASA DA:


Micutul face galagie si incearca cu orice pret sa atraga
atentia adultilor tocmai atunci cand aveti musafiri. O
solutie este sa il iei frumos de manuta si sa il duci in
camera lui. In acelasi timp, ii explici: "Pentru ca faci
atata zgomot si deranjezi intreaga familie si pe invitati
cu acest comportament incapatanat, este nevoie sa
parasesti incaperea. Stai la tine in camera pana cand te
linistesti. Cand crezi ca te poti comporta mai frumos,
asa ca noi toti, poti reveni." Cel mic va intelege logica
si justetea pedepsei, cel putin dupa ce se va mai calma.
Explicatie: Daca ii dai o palma la fund si il incui in
camera lui, fara sa ii explici de ce, copilul nu va
intelege. Sau daca il duci in bucatarie, unde il certi si il
jignesti...

Va folosi timpul in care este izolat in camera lui, pentru a se pune pe urlat si pentru a strange
amaraciune si resentimente in suflet. Un copil are nevoie sa i se explice clar in ce fel purtarea lui
este nepotrivita sau afecteaza pe ceilalti.

Apoi, ai grija sa primesca o pedeapsa care


sanctioneaza acest comportament. (Adica, daca il
duci in camera lui, ii dai doua palme si il obligi sa
doarma, aceasta rasplata nu este o consecinta logica
a faptului ca a deranjat musafirii! Ar fi fost mai
potrivita daca cel mic nu ar fi vrut sa doarma la
pranz...)
Si, nu in cele din urma, copilul are nevoie de o
pedeapsa pe masura lui, adica... mica.
O pedeapsa excesiva, severa, care depaseste
toleranta copilului isi pierde orice valoare. La fel ca
o pedeapsa blanda, insa mentinuta timp indelungat.
Din contra, il starneste pe copil impotriva parintelui.

Nu il tii izolat in camera pana la ora cinei: pana si un adult ar aduna ranchiuna atatea ore,
daramite un copil, care are mult mai putina rabdare. Ar uita si de ce a fost pedepsit... De
aceea, ii lasi libertatea sa revina in camera de oaspeti "atunci cand se linisteste". In ciuda
orgoliului si a supararii, majoritatea copiilor nu rezista mai mult de jumatate de ora in "exil".

Cand aplicam gresit o pedeapsa?


Atunci cand ea nu are legatura cu purtarea copilului. Daca intre eveniment si consecinte nu
putem stabili o legatura logica, nici copilul nu va privi sanctiunea ca pe ceva logic, ci ca pe o
nedreptate sau ca pe o pretentie nejustificata a parintilor. Prin urmare, va face tot ce poate ca sa
se impotriveasca...
Exemplu de ASA NU: In cazul de mai devreme, il duci pe cel mic in camera lui si il ameninti ca
daca nu se potoleste sau daca nu ramane acolo, in liniste, nu mai are voie pe bicicleta, abia
cumparata si nepretuita pentru cel mic, timp de o saptamana. Explicatie: Pedeapsa devine
ineficienta. Suspendarea bicicletei nu corecteaza comportamentul galagios!

In plus, sub nervii momentului, profiti orbeste de privilegiul la care copilul tine cel mai
mult. Este neintelept. Pedeapsa devine un rautacios act de revansa. Atingi un punct sensibil al
copilului, ceea ce il va rani si il va infuria indeajuns incat sa nu mai aiba disponibilitatea de a
intelege logica pentru care il pedepsesti...
Sentimentul lui ca este tratat nedrept se va alimenta si i se va sterge din
minte evenimentul pentru care a fost pedepsit. Ce lectie sa mai invete in
aceste conditii...?
Mai potrivit este sa te restrangi la o sanctiune simpla, urmare directa a
comportamentului, asa cum am aratat mai devreme.

ASA DA alternative pentru pedepsirea


copilului
De exemplu, cel mic, in verva rezolvarii temei la matematica, tranteste
stiloul peste caiet, cu naduf si improscand cu cerneala un sfert din birou. Si
de parca nu era destul, o pleiada de cuvinte neortodoxe se rostogolesc din
gurita lui furioasa. Tu faci ochii mari, te intrebi de unde Doamne iarta-ma a
invatat asta mic asa ceva?!..., dupa care ii comunici verdictul radical:
"Treci imediat in camera ta si faci inca zece probleme, daca la numai doua,
reactionezi asa urat, nerusinatule!".
Dar ce ai rezolvat asa? Acesta este un exemplu trist de ASA NU... In loc sa ameninti cu
pedeapsa, poti incerca mai intai asa, DA:

1. Propune o solutie utila sau o alternativa


Este mai bine decat sa reactionezi sub impulsul emotiilor si al nervilor, la fel ca el. Arata-i ca ii
intelegi emotiile, ca i le accepti si ca ii poti oferi o alta solutie pentru presiunea pe care o au
acestea asupra lui.
- "Ce suparat esti! Ah, ce nesuferite cred ca sunt exercitiile alea... Si eu le-as spune vreo doua, in
locul tau! Insa nu ar strica sa te exprimi altfel decat injurand..."
- "Ai nevoie sa iei o pauza? Hai sa facem ceva distractiv ca sa scapi de nervii pe care ti-i
provoaca tema asta. Haide sa intocmim impreuna o lista de cuvinte raspicate si hotarate pe
care sa le folosim cand ne mai enervam in halul asta (tu pe tema pentru gradinita si eu pe
dezordinea din casa, de exemplu)!"
- "Uite, esti foarte nervos acum si inteleg ca ai nevoie sa te manifesti. Ori injuri in gand, ori

folosesti cuvinte mai putin agresive si care nu jignesc."

2. Exprima cu fermitate dezaprobarea, fara sa il identifici cu


ceea ce a facut
"Ma deranjeaza un limbaj de acest fel. (De ce?) Sunt cuvinte dure si imi tulbura linistea. Tu esti
nervos acum, insa nu esti singur in camera. Eu nu am motive sa fiu nervoasa/nervos, dar
auzind cuvintele acestea urate si agresive, ma irit si ma enervez si eu. In plus, cuvinte ca
astea suna foarte urat din gura ta. Mie, ca mama/tata, imi vine greu sa aud un astfel de limbaj la
copilul meu. Asa ca as prefera sa nu il mai aud. Sau sa gasesti o alta metoda pentru a-mi arata cat
esti de furios".

Un ASA NU ar insemna sa il identifici pe copil cu purtarea lui, adica, precum in exemplul de mai
sus, sa il numesti "nerusinatule...". Problema nu este copilul: daca ai fi mai calm si mai rational
decat el acum, ai recunoaste singur ca el nu este un nerusinat. Problema este purtarea din acest
moment a copilului, asa ca in ea trebuie sa tintesti, ca in ceva ce copilul are puterea sa
schimbe.

3. Lasa-l sa experimenteze urmarile comportamentului sau


"Mi-a pierit orice chef de a te ajuta la exercitiile acelea sau de a sta in aceasta camera. Daca nu
incetezi tu cu injuratul, plec eu din camera, pentru ca nu ma simt bine sa aud asa ceva".
Copilul devine mai constient si mai responsabil, daca traieste pe propria piele consecintele
purtarii sale. In plus, trairea sentimentului de vinovatie pentru o fapta rea este necesara
pentru dezvoltarea autcontrolului. Sunt situatii in care sentimentul de vinovatie vine ca o
urmare fireasca a purtarii celui mic, iar pedeapsa nu mai este necesara.

De exemplu, imagineaza-ti ca pustiul tau de 5 ani se joaca "periculos" in fata blocului. Ii tot
repeti sa nu se mai ia la bataie nici macar in joaca si sa nu mai arunce pietre in ceilalti copii, caci
ar putea sa ii loveasca. Intr-o zi, cel mic arunca in gluma o alta piatra, care de aceasta data il
nimereste pe un alt pici drept sub spranceana. Daca atingea putin mai jos, putea sa ii scoata
ochiul... Sangele tasneste, toti copiii se sperie, baiatul lovit plange, parintii coboara in graba,
agitatie, neliniste, se merge la spital... In acest caz, pustiul tau a vazut cu ochii lui consecintele
purtarii lui. Este speriat si se simte vinovat. Fii sigura ca o pedeapsa nu mai are niciun rost, ar
provoca, din contra, si mai multe sentimente negative celui mic. Copilul deja isi experimenteaza
pedeapsa.