Sunteți pe pagina 1din 2

Aplicatii ale interferentei localizate

Una dintre cele mai importante aplicaii ale interferenei n lame subiri o
constituie aa-numitele straturi antireflex. Este cunoscut c la trecerea
luminii prin ocularele i obiectivele dispozitivelor optice, care, deseori, snt
alctuite din mai multe lentile, lumina parial se reflect, conducnd la pierderi
de intensitate. Pentru evitarea acestor pierderi, pe suprafeele lentilelor se
aplic un strat subire transparent, de grosime i indice de refracie astfel alese,
nct razele reflectate pe ambele fee ale stratului s se anuleze prin
interferen, adic s fie n opoziie de faz. ntruct n urma interferenei
energia luminoas se redistribuie n spaiu, aceast anulare a razelor reflectate
conduce la creterea intensitii luminoase a razelor care ptrund n sistemul
optic. Deoarece ochiul uman are o sensibilitate mai mare de percepere a
radiaiilor din regiunea verde-galben a spectrului, parametrii straturilor
antireflex snt alei astfel, ca prin ele s treac anume aceast radiaie. Atunci
n lumina reflectat vor predomina radiaiile din regiunile roie i albastr ale
spectrului, de aceea straturile respective par colorate ntr-o nuan albastrpurpurie. Din aceast cauz, asemenea straturi antireflex se mai numesc
optic albastr.
Culorile lamelor subtiri sunt adesea intalnite in natura. Exista pasari, gandaci
si fluturi care sunt inzestrati cu aspect de un colorit extraordinar. Prin
modficarea straturilor subtiri de la suprafata penajului sau a aripilor se
modifica culorile pe care le ,,afiseaza in spectrul de interferenta.
Fluturele Morpho Didius care traieste in padurile sud-americane, prezinta unul
dintre cele mai spectaculoase fenomene de iridescenta din lumea insectelor.
Aripioarele lui sunt formate din doua lamele subtiri separate de nervuri verticale
crestate. Lamelele orizontale chitinoase aflate pe nervuri sunt separate prin
straturi de aer. Distanta dintre lamele este de circa o jumatate din lungimea de
unda a radiatiei albastre. Aceasta configuratie actioneaza ca o retea de straturi
subtiri, asigurand interferenta constructiva a luminii albastre reflectate de
placutele chitinoase. Atunci cand este privit la incidenta normala fluturele are o
superba nuanta de albastru. Crescand unghiul de incidenta cu circa 90 grade, el
devine violet aprins, apoi rosu si in final negru.

Un mecanism asemanator asigura culoarea penajului paunilor.


Scoicile prezinta straturi de melanina aranajate alternativ cu straturi de aer, astfel
incat private sub diferite unghiuri prezinta culori sidefate.
In lumea mineralelor, opalul este compus din sfere minuscule de silicat asezate in
straturi regulate. Fiecare strat reflecta lumina incidenta care interfera cu lumina
reflectata de sferele vecine. Aspectul mineralului prezinta culori diferite atunci
cand este privit sub diferite unghiuri. Data fiind suprafata alba pe care se
realizeaza jocul de culori, fenomenul poarta in acest caz denumirea de
opalescenta.

Prin utilizarea a doua lame cu fete plane si paralele care sunt asezate incat sa
faca un unghi mic, se poate crea o pana de aer cu ajutorul careia se
controleaza planeitatea suprafetelor lamelor. Una dintre suprafete este etalon,
iar cealalta este suprafata controlata. Daca ea are abateri de la planeitate,
franjele de egala grosime obtinute nu mai sunt paralele si echidistante, ci
ondulate.