Sunteți pe pagina 1din 3

In sfarsit, ultimul argument impotriva unei asemenea solutii ar consta in faptul ca prinderea in flagrant delict

demonstreaza, implicit, existenta intelegerii anterioare -chiar daca cel care a primit folosul necuvenit nu recunoaste acest lucru
-fapt ce duce la incadrarea faptei la luare de mita.
Activitatile desfasurate in vederea administrarii probatoriilor au acelasi continut cu cele de la darea si luare de mita,
din cuprinsul actelor de urmarire penala, constatarea infractiunii flagrante, ridicarea de inscrisuri, ascultarea martorilor, etc.
-rezultand, pe langa imprejurarile concrete ale comiterii faptei momentul inmanarii folosului necuvenit, actul intocmit anterior
de functionarul respectiv, atributiile de serviciu ale acestuia si faptul ca actul indeplinit intra in indatoririle sale, etc.
Legat de acest caracter ilicit al actului indeplinit, organele de cercetare penala, trebuie sa lamureasca in ce moment s-au primit banii
ori celelalte foloase necuvenite. De altfel acesta constituie problema centrala a cercetarii, in raport cu momentul inmanarii foloaselor
apreciindu-se existenta ori inexistenta acestei infractiuni . dupa cum este cunoscut, pentru a subzista, infractiunea de foloase
necuvenite, primirea banilor ori, dupa caz, a altor foloase trebuie sa fie ulterioara indeplinirii actului precis determinat, neindeplinirea
acestei conditii ducand la incadrarea faptei la dispozitiile privitoare la darea si luarea de mita. In aceeasi ordine de idei, in sarcina
organelor de urmarire penala sta si lamurirea problemei daca anterior inmanarii, respectiv primirii foloaselor necuvenite a existat sau
nu o intelegere, in acest scop, intre cel care a dat si functionarul care a primit. Firesc, dovedirea unei asemenea intelegeri anterioare
face ca fapta sa fie calificata ca dare, respectiv ca luare de mita.

In cazul primirii de foloase necuvenite. Audierea invinuitului sau inculpatului, in cazul


primirii de foloase necuvenite, este destinata clarificarii aspectelor tipice acestei fapte:

Atributiile de serviciu ale primitorului,

Daca a existat vreo intelegere prealabila cu aceasta,

i n cazul acestei infraciuni, cercetarea trebuie s lmureasc -n primul rndcalitatea de funcionar al celui care a primit foloasele necuvenite i ndatoririle de
serviciu i, mai ales, dac actul ndeplinit de fptuitor intr sau nu n obligaiile de
serviciu. Din modul cum este formulat textul de lege 1 se desprinde concluzia c, pentru
aplicarea sa, se cere, pe de o parte, ca funcionarul s fi ndeplinit un act ce intra n
atribuiile sale de serviciu, iar pe de alt parte fa de expresia la care era obligat n
temeiul funciei sale ca ndeplinirea actului s fi constituit ndatorirea de serviciu a
funcionarului; este vorba, deci, de un act ntotdeauna ilicit i n acelai timp obligatoriu
pentru funcionar2. Legat de acest caracter ilicit al actului ndeplinit, organele de
cercetare penal, trebuie s lmureasc n ce moment s-au primit banii ori celelalte
foloase necuvenite. De altfel acesta constituie problema central a cercetrii, n raport
cu momentul nmnrii foloaselor apreciindu-se existena ori inexistena acestei
infraciuni . dup cum este cunoscut, pentru a subzista, infraciunea de foloase
necuvenite, primirea banilor ori, dup caz, a altor foloase trebuie s fie ulterioar

1 Cod penal, art.256.


2 Tribunalul Suprem, dec.nr.427/1974.

ndeplinirii actului precis determinat, nendeplinirea acestei condiii ducnd la ncadrarea


faptei la dispoziiile privitoare la darea i luarea de mit. n aceeai ordine de idei, n
sarcina organelor de urmrire penal st i lmurirea problemei dac anterior nmnrii,
respectiv primirii foloaselor necuvenite a existat sau nu o nelegere, n acest scop, ntre
cel care a dat i funcionarul care a primit. Firesc, dovedirea unei asemenea nelegeri
anterioare face ca fapta s fie calificat ca dare, respectiv ca luare de mit.
Avnd n vedere coninutul asemntor al infraciunilor de primire de foloase
necuvenite cu cel al infraciunilor de dare i luare de mit, n literatura i practica
judiciar s-a pus problema dac autodenunul celui care a dat folosul necuvenit produce
aceleai efecte ca i n cazul drii de mit. Rspunsul este afirmativ, chiar dac discuiile
pro i contra, sunt de ordin mai mult teoretic, cazurile cnd ar putea interveni
autodenunul fiind extrem de rare, avnd n vedere momentul nmnrii i lipsa
nelegerii anterioare. Astfel, practica judiciar a statuat c dac persoana de la care
inculpatul a primit suma de bani ce constituie obiectul material al infraciunii de primire
de foloase necuvenite a ntiinat organele de urmrire penal mai nainte de a lua
banii, dndu-le posibilitatea de a nseria bancnotele gsite asupra inculpatului, instana
nu poate dispune confiscarea n baza art. 256, alin. 2, Cod penal, ci trebuie s o restituie
persoanei care a dat-o autorului infraciunii3.
Din punctul nostru de vedere ne exprimm serioase rezerve fa de astfel de
soluii. n primul rnd, autodenunul implic existena unei nelegeri prealabile ntre
persoana ce urmeaz s dea banii ori foloasele necuvenite i funcionarul ce uremeaz
s le primeasc. Pe de alt parte, prezentarea n faa organelor de urmrire penal,
nserierea bancnotelor, presupune din partea celui care urmeaz s nmneze folosul
necuvenit excluznd ipoteza nelegerii anterioare precum i din partea organului
judiciar ce primete autodenunul, acceptarea ideii c funcionarul oricum va primi banii
respectivi. Ori, determinarea unei persoane s svreasc o fapt de natur penal
pentru a obine probe de vinovie mpotriva sa este inacceptabil din toate punctele de
vedere. Mai mult, o astfel de situaie ar putea atrage din partea celui cruia i s-a nmnat
folosul, scuza provocrii cu toate consecinele ce decurg din aceasta. Considerm c
adoptarea unei asemenea soluii ar putea deschide drumul unor nscenri, n scop de
rzbunare sau de compromitere a unor funcionari, inclusiv a prestigiului instituiilor din
care acetia fac parte.
n sfrit, ultimul argument mpotriva unei asemenea soluii ar consta n faptul
c prinderea n flagrant delict demonstreaz, implicit, existena nelegerii anterioare

3 Tribunalul Suprem, dec.25/1975.

chiar dac cel care a primit folosul necuvenit nu recunoate acest lucru fapt ce duce la
ncadrarea faptei la luare de mit.
Activitile desfurate n vederea administrrii probatoriilor au acelai coninut
cu cele de la darea i luare de mit, din cuprinsul actelor de urmrire penal, constatarea
infraciunii flagrante, ridicarea de nscrisuri, ascultarea martorilor, etc. rezultnd, pe
lng mprejurrile concrete ale comiterii faptei momentul nmnrii folosului necuvenit,
actul ntocmit anterior de funcionarul respectiv, atribuiile de serviciu ale acestuia i
faptul c actul ndeplinit intr n ndatoririle sale, etc.
O regul tactic de importan deosebit o reprezint utilizarea mijloacelor de urmrire
operativ secret cum sunt inregistrrile audio i video, utilizarea informatorilor. Raiunea care a
indemnat pe plan internaional, la adoptarea cadrului legal al utilizrii acestor mijloace care
restrang
parial drepturile fundamentale ale persoanei decurge din imperativul combaterii corupiei, a
criminalitii organizate i a altor infraciuni grave 21.