Sunteți pe pagina 1din 5

TEORIA CULORILOR

Teoriile moderne ale culorii pleaca de la observatia lui Sir Isaac Newton ca lumina
alba contine toate culorile vizibile
(rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet). Newton a studiat
frecventele luminii, spectrul solar, proprietatile culorilor si felul in care ochiul le
percepe.
Lumina este o radiatie sub forma de unde electromagnetice care fac posibila
vederea atat pentru om cat si pentru celelalte fiinte. Radiatiile electromagnetice pot
fi clasificate in functie de frecventa lor. Ochiul uman este sensibil la o banda ingusta
din totalitatea frecventelor luminoase (intre 360 si 780 nm, unde 1 nm = 0.000001
mm). Lumina cu o frecventa inalta (400 pe scala nanometrica) ne apare violet in
timp ce lumina cu o frecventa joasa (aproximativ 700 nm) ne apare ca fiind rosie.
Frecventele intermediare corespund celorlalte culori spectrale.

Culorile suprafetelor, asa cum le percepem noi, sunt de fapt capacitatea


respectivelor suprafete de a absorbi anumite unde luminoase si de a le reflecta pe
celelalte.
Masuram culorile dupa caracterul in sine, valoare (luminozitate)
si intensitate (saturatie).
In functie de componenta calorica pe care o au, culorile se impart in calde si reci.
Aceasta componenta a fost studiata in relatie cu efectul pe care il au culorile asupra
psihicului uman. Astfel, s-a observat ca albastrul da o senzatie de racoare in timp
ce galbenul sioranjul una de caldura.
In functie de proprietatile culorilor pot fi create scheme armonice.

Roata culorilor

Roata culorilor sau steaua cromatica nu este altceva decat o conventie pe care artistii, designerii si in
general persoanele care lucreaza cu culorile o utilizeaza pentru a gasi cele mai bune acorduri
cromatice.

Triunghiul culorilor principale se formeaza din Rosu, Galben si Albastru.


Atunci cand combinam doua culori principale rezulta o secundara, dupa cum urmeaza:

Atunci cand adaugam culorile secundare


(Oranj, Violet,Verde) triunghiului principalelor
obtinem urmatoarea figura.

ROSU + GALBEN = ORANJ

GALBEN
VERDE

ALBASTRU

ALBASTRU + ROSU = VIOLET

Acum, daca ne inchipuim si un al treilea nivel cromatic (cel


tertiar) vom descoperi o roata din ce in ce mai complexa si mai
simpatica. O adevarata prietena cand vine vorba decombinatii de
culori. Acest tip de ilustrare a relatiilor dintre culori ii apartine
lui Itten, cel mai important teoretician al cromatologiei.

O alta infatisare a rotii culorilor poate fi si steaua cromatica,


derivata din suprapunerea triunghiului principalelor peste cel al
secundarelor si al celor doua triunghiuri tertiare.

Nonculorile

Pe scurt, cand vorbim despre nonculori, vorbim despre ALB si NEGRU dar si despre combinatiile
dintre ele, care rezulta in nenumarate tonuri de GRI neutru.

Culorile, asa cum le percepem noi, nu sunt nimic altceva decat proprietatea obiectelor din jurul nostru
de a reflecta undele electromagnetice ale luminii intr-o anumita proportie. Albul este rezultatul
reflectiei totale in timp ce negrul este rezultatul absorbtiei totale a luminii.
Albul, negrul si griurile derivate sunt considerate neutre, de aceea ele pot fi combinate cu orice culoare
fara a pune in pericol calitatea raportului cromatic. In pictura sunt folosite tocmai pentru a pune in
valoare culorile pure si au scop de acompaniament.
Un alt rol pe care il pot juca albul, negrul sau griurile neutre este acela de pauza cromatica, ele
neavand caracter cromatic propriu zis. Pot fi folosite pentru a tempera o culoare pura, pentru a
desparti culori ce nu creaza armonie sau cand se doreste obtinerea contrastului simultan.
Atunci cand combinam o singura culoare cu alb, negru sau gri fara a mai adauga nici o alta culoare
rezulta monocromia.

Tonurile si nuantele
De foarte multe ori acesti termeni sunt utilizati ca si cum ar fi sinonimi. Ei bine, nu sunt!
Tonurile unei culori sunt drumul pe care o culoare il poate parcurge catre alb sau negru.
Ex.: rosul vireaza catre negru:

Ex.: rosul vireaza catre alb:

Nuantele unei culori sunt obtinute prin virarea unei culori catre o alta culoare.
Ex.: rosul vireaza catre galben, prin oranj:

Atat tonurile cat si nuantele unei culori sunt nelimitate ca si numar iar combinatiile sunt de ordinul
sutelor de mii, iar lucrurile se complica si mai mult in momentul in care apar in ecuatie si tonurile
nuantelor, pentru ca fiecare nuanta rezultata din amestecul dintre doua culori poate vira la randul ei
catre alb sau negru.

Armonia si acordurile cromatice


Printre pictori circula o zicala foarte inteleapta: "Nu exista culori urate, numai raporturi gresite!", o
atitudine pozitiva pentru a ajunge la rezultate valoroase. Orice culoare poate genera armonie daca isi
gaseste un partener de dialog cromatic sau daca este utilizata in cantitatea si la calitatea potrivite.
Armonia cromatica este descrisa de teoreticieni si plasticieni in termeni apropiati armoniei muzicale. Sa observat ca anumite combinatii de culori sunt neplacute, in timp ce altele ofera privitorului o stare
de bine si chiar de placere, precum face si muzica. Pentru a obtine armonia cromatica e necesar sa
cunoastem specificul fiecarui tip de contrast, sa utilizam schemele cromatice clasice descoperite de
specialisti sau pur si simplu sa ne urmam propriul simt artistic.
Contrastele cromatice, asa cum au fost descrise de catre Itten, sunt urmatoarele:

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Contrastul
Contrastul
Contrastul
Contrastul
Contrastul
Contrastul
Contrastul

culorilor in sine
inchis-deschis sau valoric
cald-rece sau caloric
cantitativ
calitativ
complementarelor
simultan

Schemele cromatice considerate armonice sunt:


1.
2.
3.
4.
5.
6.

Monocromia
Schema analogica sau a culorilor alaturate
Schema complementarelor
Schema complementarelor cu disjunctie
Schema triadica
Schema tetradica sau a complementarelor duble