Sunteți pe pagina 1din 3

Moara cu noroc

Tema si viziunea despre lume


Moara cu Noroc, publicata la 1881 in volumul de debut Novele din popor, este un text
reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale. Prin observarea obiectiva a mediului
social si tipologia riguroasa, Slavici se dovedeste a fi un scriitor realist. El este deasemenea primul mare
scriitor care reuseste sa dea prozei sale nationale un caracter universal.

Nuvela este o specie literara a genului epic, mai ampla si mai complexadecat schita,
mai scurta si mai simpla decat romanul, care infatiseaza un episodesemnificativ din viata unuia
sau mai multor personaje prezentate in mediul lorsocial.

Tema nuvelei este de factura etica si psihologica si se refera la


urmarile negative si consecintele nefaste pe care setea de imbogatire
le are asupra individului, ducand la declinul sau spiritual si moral. Pe un
plan mai profund, tema acestei opere vizeaza si destinul, ca fatalitate
impusa de intensitatea trairilor sufletesti ale personajelor.
Titlul confera ambiguitate si ilustreaza prin procedeul
antifrazei ironia autorului, fiind construit cu scopul de a scoate in
evidenta conotatiile antinomice ale termenilor. Slavici foloseste
cuvantul moara si nu han pentru a-i extinde sensul, moara fiind un
loc al miscarii neintrerupte, un punct in care se schimba balanta
destinului unui personaj.
Relatarea evenimentelor nu se realizeaza in mod linear,
iar inlantuirea dintre capitole se face prin tehnici epice diverse:
dialogul (la inceputul nuvelei), descrierea la timpul prezent (capitolele
al II-lea si al III-lea), semnalarea unei relatii temporale de anterioriate
fata de cele povestite inainte (capitolul al XVI-lea). Inlantuite cauzal si
temporal, faptele capata verosimilitate si veridicitate, conferind nuvelei
caracter realist.
Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real,
transilvanean, fapt indicat de secventele descriptive de la inceputul
capitolului al II-lea. Timpul desfasurarii actiunii este a doua jumatate
al secolului al XIX-lea, moment al aparitiei si dezvoltarii relatiilor
capitaliste la sat, iar indicii temporali de ordin religios indica derularea
actiunii in interval de un an, de la Sfantul Gheorghe, cand Ghita ia in
arenda carciuma, pana la Paste, cand locul arde, iar protagonistii mor.
Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect
concentrat. In expozitiune, Ghita, cizmar sarac, hotaraste sa ia in
arenda carciuma de la Moara cu noroc. Carciuma este asezata la o
rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati
intunecoase. O vreme, afacerile lui Ghita prospera, acesta fiind
recunoscut pentru sociabilitatea sa si pentru tenta umana pe care o
confera locului. Relatiile de familie sunt de asemenea infloritoare,

batrana fiind garantul ordinii morale. Odata cu aparitia lui Lica


Samadaul, seful porcarilor, se declanseaza intriga nuvelei, precum si
conflictul interior al lui Ghita. Desfasurarea actiunii ilustreaza
procesul instrainarii carciumarului fata de familie, care, innebunit de
ideea inavutirii, devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri.
Mustrarile de constiinta ale lui Ghita alterneaza cu momentele sale de
sinceritate, in care isi cere iertare de la sotie. Carciumarul se aliaza cu
jandarmul Pintea, fostul tovaras al lui Lica, deoarecere desi doreste
demascarea Samadaului, vrea sa pastreze si o parte din castigurile
ilegale. Punctul culminant reprezinta dezumanizarea lui Ghita. La
sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, in timp ce
pleaca in cautarea jandarmului pentru a-l instiinta ca Samadaul are la
el banii furati. Dezgustata de lasitatea sotului, Ana i se daruieste lui
Lica. Cand afla acest lucru, Ghita o omoara, fiind la randul sau ucis din
ordinul lui Lica. Deznodamantul este tragic. Un incendiu provocat de
oamenii lui Lica mistuie carciuma, iar porcarul sfarseste prin a se
sinucide pentru a nu fi prins de Pintea. Singurii supravietuitori sunt
batrana si copiii, exemplificand finalul moralizator al nuvelei.
In centrul nuvelei se afla protagonistul Ghita care
concentreaza in devenirea sa, intreaga problematica a operei.
Personajul se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvelei
si de aceea va evolua inevitabil spre un sfarsit tragic, intrand intr-un
conflict interior cu o forta mai puternica decat el-patima pentru bani.
Din punctul meu de vedere, destinul tragic al lui Ghita
are un rol moralizator, in concordanta cu avertismentul emis de
batrana in prolog. Ghita, indecis intre tentatia inavutirii si pastrarea
linistii sufletesti, e incapabil sa aleaga drmul corectitudinii morale. In
ciuda momentelor de ezitare si regret, cade in patima banului si se
dezumanizeaza treptat
Concluzionand, Moara cu noroc urmareste modul in
care conflictul exterior se reflecta in planul constiintei personajelor.
Observarea este minutioasa si serveste realizarii unor psihologii
complexe. Lumea satului transilvanean, o tema predilecta a scrierilor
lui Slavici, este maiestuos zugravita si in aceasta nuvela, morala
religioasa fiind convertita intr-o etica a raporturilor interumane.

S-ar putea să vă placă și