Sunteți pe pagina 1din 2

BILETUL 5

1.2.Abcesul, flegmonul esuturilor moi. Etiopatogenie. Tabloul clinic. Diagnosticul pozitiv. Tratamentul
conservativ i chirurgical.
FLEGMON Inflamatie acuta sau subacuta a tesutului conjunctiv subcutanat sau profund. Un flegmon, de
origine infectioasa, provoaca distrugerea tesuturilor si formarea de puroi. El poate ramane difuz si sa
continue sa se intinda sau sa se transforme in abces. Tratamentul sau consta in luarea de antibiotice si, in caz
de abces din ablatia sa chirurgicala.
ABCES Reprezinta terminarea favorabila a unei inflamatii septice caracterizata printr-o colectie purulenta
realizata ntr-o cavitate neoformata bine circumscrisa Clasificare
- dupa localizare, abcesele pot fi superficiale (subcutanate, ganglionare) si profunde (intramusculare,
viscerale)
- dupa evolutie si aspectul anatomo-clinic, abcesele pot fi calde (acute) si reci (cronice).
Abcesul cald reprezinta faza terminala favorabila a unei inflamatii septice, circumscrise, ce se produce ntrun organism capabil de a izola materia purulenta ntr-un spatiu bine delimitat. Este caracterizat prin
fenomene inflamatorii intense, evolutie acuta si tendinta la abcedare.
Etiologie
Abcesul cald este produs de germeni piogeni (stafilococi, streptococi), se ntlneste frecvent la cabaline si
carnivore, mai rar la bovine si foarte rar la pasari.
Din punct de vedere patogenetic, n evolutia clinica a abcesului se descriu doua faze:
- faza infiltratiei purulente (multiplicare microbiana, eliberare de toxine, necroza, diapedeza si infitratie
leucocitara - cu formare de puroi);
- faza de colectie purulenta (tesuturile distruse si leucocitele distruse de toxinele microbiene formeaza
puroiul). La periferie, abcesul este delimitat de o membrana fibroblastica, de aparare ce delimiteaza tesutul
necrozat de cel sanatos.
Aspectul puroiului depinde de natura germenilor si poate fi de buna natura (legat, cremos, fara miros
respingator si cu pH acid) sau de rea natura (slab legat, seros, gri-murdar, cu miros fetid si pH alcalin).
Semne clinice
Abcesului i se descriu 3 zone: zona centrala (fluctuenta), zona intermediara (dura) si zona periferica
(infiltrata).
Simptomatologia abceselor calde difera n functie de localizare.In cazul abceselor superficiale, local apar:
tumefactie circumscrisa, roseata, caldura, durere si fluctuenta centrala. Starea generala poate fi modificata
uneori: frisoane subfebrilitate, inapetenta. Pe masura ce puroiul se colecteaza, pielea se subtiaza prin necroza
si abcesul se poate deschide spontan, printr-o fistula, n punctul central de minima rezistenta. n abcesele
profunde, simptomatologia depinde de organul afectat, tulburarile generale fiind evidente si cele locale
estompate. De exemplu, n cazul unui abces profund al musculaturii membrului posterior (produs n urma
injectiilor intramusculare) apare schiopatura si iimfangita/limfadenita satelita.
Diagnosticul se stabileste pe baza semnelor clinice, a evolutiei si cu ajutorul punctiei biopice, n abcesele
superficiale. n cazul abceselor profunde, diagnosticul se stabileste corobornd aspectul curbei termice,
rezultatul leucogramei, ecografiei si a examenului radiologic.
Diagnosticul diferential se realizeaza cu:
tumorile (au evolutie lenta si sunt lipsite de reactii inflamatorii) hematomul (are evolutie rapida, tumefactie
pastoasa, uniforma si nedureroasa) chistul sero-sanguinolent (apare dupa un traumatism tangential, are
dezvoltare rapida, fluctuenta uniforma si este nedureros)
- hernia (fara reactie inflamatorie, existenta sacului herniar)
Prognosticul este favorabil n abcesele superficiale si grav n abcesele viscerale.
Tratamentul local urmareste initial (n faza de infiltratie) maturarea abcesului, prin activarea circulatiei
locale, care se realizeaza prin rubefactie cu tinctura de iod, vezicatori sau emetic 1/10. n faza de colectie
purulenta, se efectueaza drenajul larg si decliv al abcesului, urmat de aspersiuni cu eter iodoformat, pulberi
cu antibiotice, bujiuri sau pesarii spumante. Terapia, n functie de starea generala a animalului, este
completata cu antibiotice administrate pe cale generala.
Abcesul rece este cauzat de bacilul lui Koch, agentul tuberculozei sau de ciuperci microscopice.
Simptome si semne - Abcesul rece, cu constituire lenta si care nu antreneaza o reactie inflamatorie,
evolueaza spre fistulizare. Cand este superficial, el lasa sa iasa in afara un puroi granulos. Cand este profund,

se propaga spre os si muschi. El se manifesta printr-o febra prelungita si neregulata, o alterare a starii
generale si pierdere in greutate.
Diagnostic - Examenul ecografic (ficat, rinichi, prostata), radiografie (plaman) sau scanografia (abcesul
cerebral) permit confirmarea diagnosticului.
Tratament - Un abces rece se trateaza cu antibiotice, administrate pe cale generala. Datorita tendintei sale de
fistulizare, abcesul rece nu trebuie incizat in partea sa inclinata, ci punctionat la distanta sau indepartat
chirurgical.
3.Chistul hidatic i echinococul alveolar. Caracteristica parazitului. Ciclul de dezvoltare.
Etiopatogenie. Ultim proglotid a Taeniei echinococcus (Des. 100), parazit entozoar din clasa cestodelor,
este expulzat din intestinul subire al cinelui n exterior, contaminnd mediul nconjurtor cu oule mature
pe care le conine. Vehiculate de ape i ingerate accidental de om, erbivore (oi, bovine) sau porc prin
intermediul alimentar realizeaz infectare oral. n stomac, sub aciunea HCl i a pepsinei, oule se
elibereaz de cuticula proteic, transformndu-se n oncosfer (Des. 101), care se implanteaz n mucoasa
gastric, intestinal i prin sistemul portal nimerete n ficat, unde ca regul se sedimenteaz n 70% cazuri
cu dezvoltarea ulterioar a chistului.
hidatic. n 30% oncosfer depete bariera hepatic i prin compartimentele drepte ale inimii ajunge n
circuitul mic sanguin i mai departe n plmni. Aici se sedimenteaz n 15-20% cazuri cu dezvoltarea
chistului hidatic pulmonar. Dac oncosfer depete i bariera pulmonar 5-10% cazuri, atunci se dezvolt
chisturi hidatice ai creerului, muchilor, oaselor etc.
Marele ciclu echinococi se realizeaz n cazul ingerrii de ctre cine a viscerelor animale parazitare (oi,
porci) acesta se contamineaz, scolecii genernd n intestin peste 5-6 sptmni taeniile adulte (Des. 102).
Micul ciclu echinococic (echinococoza secundar) se realizeaz prin ruperea chistului primitiv i eliberarea
coninutului su parazitifer, capabil s reproduc chisturi hidatice n alte organe, la acelai individ.
Anatomia patologic. Chistul hidatic (CH) este format din urmtoarele elemente:
Peretele chistului format din 2 membrane:
extern cuticular alb galben, elastic cu grosimea 1 mm, este impermiabil pentru microbi i
semipermiabil pentru lichidul hidatic;
membrana germentativ (proliger) este un invelis intern al membranei cuticulare cu grosimea 10-25
microni, sarcina creia este formarea prin nmugurire a veziculelor proligere apoi a veziculelor fiice i a
lichidului hidatic. n primele sale 5-6 luni de via membrana germentativ este nefertil, acefalocistic (Des.
103);
Vezicule proligere (250-500 microni) sunt rezultatul procesului de nmugurire a membraanei proligere;
Protoscoleci (scoleci) 40-50 microni eliberai n lichidul hidatic, comun cu vezicule proligere formeaz
nisipul hidatic, care n 1 cm3 poate s conin 400 mii de protoscoleci (Des. 104).
Lichidul hidatic umple interiorul chistului, este limpede, incolor, clar ca apa de stnc, conine sruri
minerale, glucide, fermeni glicolitici, rmne steril att timp ct cuticula este intact i fiind un mediu bun
de cultur se infecteaz dup alterarea membranelor chistului;
Vezicule fiice apar prin vezicularea proscolecilor sau din vezicule proligere. Anume ele mpreun cu
protoscolecii pot genera apariia hidatidozei secundare.
Cu timpul chistul hidatic devine nconjurat de capsul conjunctiv (fibroas) perichistul reacia
organismului la prezena parazitului
Clinica: 1. Perioada asimptomatica - ani
2P.manifestarilor clinice- dureri in rebord costal drept, epigastru, hepatomegalie, prurit
4.P.complicatiilor- suporatie eruptive chistului in calile biliare sau cavitatea abdominal, pleuralal;
calcificare, compresia vaselor biliare