Sunteți pe pagina 1din 56

Tulburarile de

personalitate
Curs 2
Tulburari de personalitate (continuare)
Tulburari de personalitate Grupa A personalitati
excentrice si bizare

Scurt istoric al termenului de Tulburare


a personalitatii (G. Ionescu, 1997):
Pinel (1801), in cartea sa Nebunie fara delir

(nebunie fara psihoza) vedea la granita dintre


normalitate psihica si psihoza o nebunie redata
de el prin termenul de Personalitate anormala.

J. C. Pritchard (1835) foloseste termenul de

nebunie morala.

Sub influenta conceptiei degenerescentei, in a doua

jumatate a secolului 19, accentul s-a deplasat de la


aspectele morale spre cele juridico- infractionale,
iar termenul folosit a fost Inferioritate psihopatica
si psihopatie.

In primele decenii ale secolului 20, conditia in discutie

avea o dubla conotatie: de perturbare a conduitei


morale (ceea ce a introdus termenul de anetopatie
sau caracteropatie) si de ignorare si sfidare a
normelor si relatiilor sociale(sociopatie).

Anetopatia (caracteropatia) are o sfera mult prea

restransa, exprimand in primul rand continutul


tulburarii de tip dissocial si borderline. Tulburarile de
personalitate erau vazute din perspectiva moralei si
considerate ca fiind stari de agenezie morala.

Sociopatia arata ca tulburarile de personalitate

tulbura valurile vietii sociale, iar defectul lor de baza


consta in in dificultatea de integrare si de armonizare
sociala. Termenul a fost introdus de un psihiatru englez
(Cleckley) in 1966 in cartea sa Masca sanatatii, unde
descrie acesti oameni care, fara a fi irationali sau
psihotici, nu au nici un simt al responsabilitatii,
desconsidera adevarul si nu cunosc rusinea (G.
Ionescu, 1997). Aceasta poate fi o schita descriptiva a
tulburarii antisociale, nu a intregului spectru de
tulburari de personalitate.

Termenul de psihopatie ii apartine lui J. L. Koch (1891), care,

insa vorbea de inferioritate psihopatica, schimbat insa


destul de repede in personalitate psihopatica
(inferioritate a fost considerat inconsistent). Noua
sintagma (personalitate psihopatica) a fost acceptat atat
datorita caracterului sau comprehensibil, cat si datorita
prreluarii si utilizarii lui de catre Emil Kraepelin, fondatorul
nosografiei psihiatrice.

In virtutea unui reductionism facil, termenul de personalitate

psihopatica a fost inlocuit de psihopatie, fiind, alaturi de


nevroza si psihoza, al treilea concept fundamental utilizat in
psihiatrie.

Folosirea termenului de psihopatie a fost inlocuit in 1994 (in

DSM IV) de tulburare de personalitate, deoarece, la un


moment dat, termenul exprima fie boala psihica (ceea ce nu
era adevarat, pentru ca exista si se folosea termenul de
psihoza), fie suferinta psihica (ceea ce nu corespundea nici
semnificatiei psihiatrice, nici validitatii stiintifice, manifestarile
fiind egosintonice persoana in cauza nu le considera
anormale).

Unii profesionisti il folosesc inca, fie in virtutea traditiei (asa

au invatat si nu sunt dispusi sa se schimbe), fie datorita

Studiile efectuate asupra prevalentei tulburarilor de

personalitate in raport cu varsta evidentiaza o curba


ascendenta pornind din adolescenta pana la
jumatatea deceniului 5, dupa care se inregistreaza o
reducere a prevalentei odata cu inaintarea in varsta.
Exista observatii recente care incearca acreditarea
tulburarilor de personalitate la copii si adolescenti,
mai ales de catre autorii americani, care nu fac
diferenta intre tulburarea de comportament
(specifica varstelor) si tulburarea de personalitate
(acest diagnostic punandu-se la varsta adulta, cand
personalitatea este formata). Acesti clinicieni
mentioneaza ca diagnosticul de tulburare a
personalitatii poate fi aplicat la copii si adolescenti
in situatiile in care trasaturile de personalitate
maladaptative par a fi pervazive, persistente si
nelimitate la un stadiu particular de dezvoltare
(DSM IV, 1994, p. 631). In plus, este nevoie ca
trasaturile dizarmonice sa fi avut o evolutie de cel
putin un an.

Categorii de tulburari de
personalitate
Grupa A: Personalitati excentrice si

bizare
Personalitatea paranoida
Personalitatea schizoida
Personalitatea schizotipala

Categorii de tulburari de
personalitate
Grupa

B:

Personalitati

emotionale

Personalitatea antisociala
Personalitatea borderline
Personalitatea histrionica
Personalitatea narcisica

dramatice

si

Categorii de tulburari de
personalitate
Grupa C: Personalitati anxioase si

ineficiente
Personalitatea evitanta
Personalitatea dependenta
Personalitatea obsesiv-compulsiva

Categorii de tulburari de
personalitate
Tulburari de personalitate non-specifice

Aceste tulburari cuprind trasaturi apartinand mai

multor tipuri de personalitati descrise mai sus,


fara

fi

insa

suficiente

pentru

permite

diagnosticarea unui anume tip de tulburare de


personalitate,

persoanele

afectate

avand

probleme de adaptare sociala si prezentand trairi


subiective cu continut negativ.

Dupa Beck si colaboratorii (apud Irina Holdevici, 2003), principalele


strategii si scheme cognitive aflate la baza acestora sunt:

Tulburarea de personalitate

Strategia

Schema cognitiva

Paranoida

A fi permanent in garda

Toti oamenii sunt adversari potentiali

Schizoida

Izolare

Am nevoie de mult spatiu personal

Schizotipala

Comportament excentric
Neincredere

Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi

Antisociala

Atac

Ceilalti se afla aici pentru ca eu sa profit


de ei

Borderline

Impulsivitate

Nu pot sa ma controlez

Histrionica

Comportament teatral

Trebuie neaparat sa fac impresie

Narcisica

Inflatia egoului

Sunt o persoana exceptionala

Evitanta

Evitare

Ceilalti ar putea sa ma loveasca

Dependenta

Atasament

Nu pot sa fac nimic de unul singur

Obsesiv-compulsiva

Perfectionism

Orice greseala reprezinta o catastrofa

Grupa A: personalitati excentrice si bizare

Cuprinde personalitatile paranoida, schizoida si


schizotipala.
Este vorba de indivizi ciudati si excentrici care
mentin o distanta emotionala fata de ceilalti.
Aceste persoane au o scala emotionala ingusta si
raman izolate din punct de vedere social.
Pacientii cu personalitate schizotipala au frecvent
experiente senzoriale neobisnuite si convingeri
magice in legatura cu lumea externa.

Tulburarea de personalitate paranoida

Personalitatea paranoida se caracterizeaza prin

tendinta generalizata si nejustificata, care se manifesta


in diverse contexte, de a interpreta actiunile altor
persoane ca fiind orientate in mod deliberat pentru a-l
umili sau ameninta pe cel in cauza. Caracteristicile
esentiale a personalitatilor paranoide sunt:
neincrederea si suspiciunea fata de ceilalti, intr-o
masura ce nu este justificata de situatia de fapt;
rigiditatea, transpusa in rationamente reci, logice, ce
rezista oricaror argumente venite din partea celorlalti.
De asemenea, prezinta greutate in manifestarea
tendintelor si emotiilor pozitive si nu prea au simtul
umorului.

Epidemiologie:
n populaia general, prevalena este de

0,5% -2,5%;
n populaia clinic (pacieni internai pe secii

de psihiatrie), prevalena este de 10% - 30%;


Se constat o prevalen crescut n cazul

rudelor persoanelor cu schizofrenie cronic i


tulburare delirant de tip persecutor.

Istoric (G. Ionescu, 1997):

Termenul de paranoia provine din grecescul para

(alaturi) si nous (minte, ratiune), fiind folosit inca din


antichitate pentru a desemna o boala mintala severa. In
1912, E. Kraepelin delimiteaza paranoia (boala psihica
majora cu delir cronic sistematizat) de personalitatea
paranoida (considerata de autor o faza premormida a
psihozei propriu-zisa).
In 1924, E. Kretschmer o denumeste reactie de tip

expansiv a personalitatii, iar in 1960 K. Schneider ii face


cea mai autentica descriere clinica si o denumeste
psihopatie fanatica, subliniindu-i astfel trasatura
esentiala.

In 1992, CIM-X o denumeste psihopatie


paranoiaca, respectiv tulburare de
personalitate paranoiaca. Pana de curand,
sufixul iac (paranoiac, de exemplu) ilustra
entitatea nosografica lipsita de halucinatii, in
timp ce sufixul id (paranoid) se referea la
existenta halucinatiilor. Actualmente, CIM-X si
DSM IV nu mai respecta aceasta distinctie,
ambele folosind termenul de tulburare de
personalitate paranoida.

Principalele criterii de diagnostic (DSM IV)


A. nencredere i suspiciozitate pervasiv fa de alii, astfel c inteniile acestora sunt
interpretate ca ruvoitoare, ncepnd precoce n perioada adult i prezente ntr-o
varietate de contexte, dup cum este indicat de patru (sau rnai multe) dintre
urmtoarele:
(1) suspecteaz, fr o baz suficient, c alii l (o) exploateaz, prejudiciaz sau
neal;
(2) este preocupat () de dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea
amicilor sau asociailor;
(3) refuz s aib ncredere n alii din cauza fricii nejustificate c informaiile vor fi
utilizate maliios contra sa;
(4) citete intenii degradante sau amenintoare n remarci sau evenimente benigne;
(5) poart pica tot timpul, adic este implacabil() fa de insulte, injurii sau ofense;
(6) percepe atacuri ia persoan sau la reputaia sa, care nu sunt evidente altora i este
prompt (a) n a aciona coleros sau n a contraataca
(7) are suspiciuni recurente, fr nici o justificare, referitoare la fidelitatea soiei (soului)
ori partenerei (partenerului) sexual(e).
B. Nu survine exclusiv n cursul schizofreniei, a! unei tulburri afective cu elemente
psihotice ori al altei tulburri psihotice i nu se datoreaz efectelor fiziologice directe ale
unei condiii medicale generale.

Prevalenta tulburrii de personalitate

paranoid a fost raportat a fi de 0,5%-2,5%


n populaia general, de 10%~30% printre
cei din unitile psihiatrice cu internare la pat
i de 2%-10% printre cei din clinicile de
sntate mental cu pacieni ambulatori.

Persoanele cu tulburare de personalitate paranoida se indoiesc de

loialitatea persoanelor apropiate si prietenilor si, ca urmare, evita


treptat intimitatea si atung sa se izoleze.
Sunt resentimentari (fara motiv real), ranchiunosi fata de jigniri,
insulte reale sau imaginare, se simt usor atacati, tratati cu lipsa de
respect si reactioneaza in consecinta rapid, cu furie sau printr-o
actiune razbunatoare - pana la a pune la cale razbunari
"exemplare".
Sunt suspiciosi, gelosi fara motiv pe partenerul marital sau sexual
si strang dovezi in permanenta ca sa justifice gelozia (pana si cele
mai mici si inofensive gesturi sunt interpretate).
Ezita sa faca confidente altora datorita temerii nejustificate ca
informatia va fi utilizata impotriva lor, pastreaza pizma, invidia, nu
uita usor insultele, tratarea cu lipsa de consideratie - sunt plini de
resentimente.
Se considera obiectivi, rationali, justitiari.
Suspiciozitatea si ostilitatea lor excesiva se pot exprima prin
certuri in public, proteste repetate sau detasare calma, evident
ostila.

Paranoidul poarta pica tot timpul si nu uita

ofensele, insultele sau injuriile pe care crede ca lea primit, este prompt in contraatac, vad
semnificatii degradante sau amenintatoare in cele
mai benigne situatii, simtindu-se profund si
irevocabil prejudiciati de celelalte persoane.
Scruteaza in permanenta actiunile si cuvintele
asociatilor sau persoanelor din jurul lor pentru ca
au dubii nejustificate in ceea ce priveste loialitatea
si corectitudinea acestora.
Adesea au fantezii de grandoare nerealiste, usor
ascunse, se pun de acord cu problemele de putere
si rang, pot fi perceputi ca fanatici si formeaza
culte sau grupuri strans unite care impartasesc
sistemele lor de convingeri paranoide.

Dupa Kaplan si Sadock, complicatiile posibile

sunt tulburarile delirante, schizofrenia,


depresia, tulburarile anxioase si tulburarile
legate de substante.
Pacientii solicita rar tratament. Pacientii

paranoizi tind sa devina si mai paranoizi, iar


terapeutii trebuie sa ramana onesti,
curtenitori si profesionisti.
Mecanismele de aparare clasice sunt

proiectia, negarea si rationalizarea.

Credinte fundamentale (scheme neconditionale)


-Sunt vulnerabil.
-Nu poti avea incredere in ceilalti
Atitudini de baza (scheme conditionale)
-Daca nu sunt suspicios, ceilalti ma vor exploata.
-Daca oamenii par amabili, inseamna ca doresc sa ma pacaleasca.
Inferente (Control)
-Sa nu ai niciodata incredere in nimeni.
-Cauta totdeauna motivele ascunse
Stari afective
-Manie;
-anxietate.
Ganduri automate
-Ei incearca sa ma umileasca.
-Eu cred ca ei doresc sa le fac confidente pentru a profita de pe urma mea.
-Acest coleg este prea amabil; inseamna ca ascunde ceva.

Comportamente supradezvoltate:
Hipervigilenta
Neincredere
Suspiciune
Comportamente subdezvoltate
Seninatate
Incredere
Acceptare
Strategia
A fi permanent in garda
Schema cognitiva
Toti oamenii sunt adversari potentiali

Beck si colaboratorii (1990) sustin ca la baza


formarii schemei cognitive a tulburarii de
personalitate paranoida sunt implicate
sentimentele de inadecvare, care, in
combinatie cu abilitati sociale reduse si
atribuirea externa a vinovatiei au ca rezultat
reducerea anxietatii specifice acestei
tulburari.

Spre deosebire de alte tulburari, persoanele


paranoide atribuie celorlalti cauza
sentimentelor sale de inadecvare (Nu eu sunt
inferior, tu incerci sa ma faci sa ma simt

Obiectivele psihoterapiei:
Modificarea schemelor presupune schimbarea

unor aspecte ale schemei pentru a o determina sa


devina mai adaptata
Readaptarea schemelor in cazurile mai dificile,

presupune ca terapeutul sa-l ajute pe pacient sa


constientizeze strategiile dezadaptative si sa le
utilizeze in situatii care se potrivesc
Camuflarea schemelor atunci cand schema nu

poate fi modificata sau readaptata, pacientul va


invata sa disimuleze schema prin anumite modele
comportamentale

Atitudinea terapeutului:
Progresul se face incet si cu grija, in ritmul clientului.

Principala grija a terapeutului va fi castigarea increderii


pacientului pentru cladirea relatiei terapeutice.
Terapeutul se a exprima clar in ceea ce priveste motivele si

intentiile, temele pentru acasa pentru a nu creste anxietatea


clientului.
Terapeutul va pune accent pe respectul mutual, va stabili

limite si va fi primul care le va respecta.


Nu au simtul umorului, asa ca umorul va fi folosit cu

precautie, deoarece poate fi interpretat usor ca atac la


persoana si poate reactiona prin ostilitate.
Prin structura lor, nu suporta psihoterapia de grup.

Tulburarea de personalitate schizoida

Personalitatea schizoida se remarca prin

detasarea exagerata de interactiunile sociale


si printr-o limitare a experientelor si a
exprimarii afectivitatii. Pacientii cu tulburare
de personalitate schizoida pot dezvolta
depresie majora.

Istoric (G. Ionescu, 1997):


Istoria tulburarii de personalitate schizoida este strans

legata de istoria schizofreniei, fiind considerata


fundalul, terenul pe care aceasta din urma se dezvolta.
Termenul provine din limba greaca, unde schizo
inseamna rupt (rupt de lume).
E. Kraepelin (1919), continund cercetarile lui Bleuer si

Hoch, descrie personalitatea schizoida punand accent


pe indepartarea sau detasarea de grup sau situatii,
nonimplicare, slaba si formala comunicare, trairea intro lume a fantasmalor, incapacitatea de a se bucura, de
a trai satisfactia sau succesul, numind-o personalitate
autista, in sensul de inchidere, repliere asupra
propriului Eu.

Istoric (G. Ionescu, 1997):


Aprofundand studiul tulburarii personalitatii schizoide, E.
Kretschmer (1927) descrie doua tipuri:
- anestezie (insenzitiv), ilustrat prin indiferenta
afectiva, dezinteres, detasare (corespunzator actualei
tulburari schizoide a personalitatii)
si
- hiperestezic (hipersenzitiv), ilustrat prin timiditate,
sensibilitate exagerata, nervozitate (corespunzator
tulburarii evitante de personalitate ).
Diferenta majora dintre cele doua tulburari este data de
suferinta psihica ce apare in izolarea pacientului cu
tulburare de personalitate evitanta, de intensitatea
emotiilor si de prezenta empatiei.

Epidemiologie:

Apare foarte rar n populaia clinic

spitalizat;
Apare mai frecvent la rudele pacienilor cu

schizofrenie sau tulburare de personalitate de


tip schizotipal.
Debutul are loc de obicei in prima copilarie

Cauze:
Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate schizoida nu

sunt cunoscute, desi o combinatie de factori genetici si de


mediu ce actioneaza in special in copilarie se considera a
contribui la dezvoltarea acestei personalitati.
O persoana cu tulburare de personalitate schizoida poate avea

un parinte rece sau care nu a raspuns la nevoile emotionale


ale copilului, sau e posibil sa fi crescut intr-un orfelinat unde
nu a primit afectiune. Sau, intrucat acestia sunt deseori
descrisi ca fiind hipersenzitivi la pubertate, nevoile lor
emotionale au fost tratate cu indignare sau indiferenta.
Un istoric familial pozitiv cum ar fi un parinte cu tulburare de

spectru schizofrenic creste riscul de a dezvolta aceasta


tulburare.

Complicatii:
Persoanele cu tulburare de personalitate

schizoida au un risc crescut pentru:


- dezvoltarea tulburarii de personalitate
schizotipala, a schizofreniei sau a altor
tulburari psihotice
- consumul de droguri, in special droguri
psihedelice
- dependenta de alcool
- depresie majora
- tulburare de anxietate
- tulburarea de panica
- fobia sociala
- alte tulburari de personalitate.

Este o tulburare care se manifesta la nivelul

echilibrului emotiilor si gandirii; pacientii cu aceasta


boala se izoleaza de oamenii si de activitatile lor,
optand pentru o intimitate extrema si ocupa
locuri de munca care nu presupun contactul social.
Persoanele cu aceasta tulburare sunt percepute ca fiind
lipsite de umor si distante, adesea, fiind numite
"singuratice".
Persoanele cu tulburare de personalitate schizoida

prefera sarcini mecanice sau abstracte (jocuri pe


calculator, de exemplu), pot manifesta putin interes
pentru relatii sexuale si nu gasesc placere in activitati
sau hobby-uri. Nu au prieteni sau confidenti apropiati,
cu exceptia poate a unei rude de gradul I. Par a fi inapti
din punct de vedere social, superficiali si centrati pe
pripria persoana.

Au o inabilitate in a-si exprima emotiile, ceea ce ii face sa

para lipsiti de emotii.


Este neclar daca persoanele cu tulburare de personalitate
schizoida se izoleaza de buna voie, sau isi doresc intimitate,
dar considera relatiile interpersonale prea dificile. Ce este
cert este faptul ce persoanele cu tulburare de personalitate
schizoida se retrag chiar si din relatiile cu persoane la care
tin, inclusiv sotii.
Pentru cei din jur, persoanele cu tulburare de personalitate
schizoida pot parea distanti, plictisitori sau lipsiti de umor, si
sunt deseori ignorati in situatii sociale. Persoanele cu aceasta
conditie exprima o gama restransa sau aplatizata de emotii,
si pot parea indiferenti la ce se intampla in jurul lor. Totusi,
viata lor interioara poate fi intensa, cu nevoi emotionale
profunde, sensibilitate si confuzie despre lumea din jurul lor.
Functionarea profesionala poate fi deteriorata in special
daca este necesara implicarea interpersonala, de aceea
lucreaza foarte bine in conditii de izolare sociala (calculator,
contabilitate, cercetare, etc).

Tulburarea de personalitate schizoida se poate

manifesta inca din copilarie prin solitudine,


relatii reduse cu egalii si performanta scolara
redusa, facandu-i subiect de tachinare.
Inclinatia spre introspectie si reverie ii poate

face oameni ai cartilor si ai ideilor, fiind mai


impresionati de problemele teoretice si de
situatiile din carti decat de faptele reale si vii
ale vietii.
Terapia acestor pacienti este dificila intrucat ei

considera psihoterapia ca fiind prea intruziva.

Simptome:
- slabe abilitati interpersonale, deaoarece nu-i

intereseaza oamenii din jurul lor;


- nu raspund la critici sau laude, nu-i intereseaza;
- apetit sexual scazut, de aceea multi nu se
casatoresc niciodata;
- adesea, manifesta halucinatii si delir (mai ales in
perioade de stres, episoadele avand de la cateva
minute pana la cateva ore);
- nu exprima sentimentul de furie, nici cand este
provocat, datorita rezonantei emotionale reduse
(zambesc rar, nu au explozii emotionale nici pozitive
nici negative)
pot fi foarte atasati de animale.

Tulburarea de personalitate schizoida faca parte din

spectrul schizofrenic care include si tulburarea de


personalitate schizotipala si schizofrenia.
Aceste afectiuni au simptome similare, cum ar fi

incapacitatea de a forma relatii sociale si inexpresivitatea


emotionala.
Diferenta principala este ca persoanele cu personalitate

schizoida nu au de obicei distorsiuni ale perceptiei,


paranoia sau delir, asa cum se intampla in cazul tulburarii
de personalitate schizotipala si nici episoade psihotice ca
in schizofrenie.
Desi din vorbirea lor lipseste entuziasmul, lucrurile pe care

le spun cei cu personalitate schizoida sunt rareori


anormale sau ciudate, asa cum este patternul de
conversatie al celor cu personalitate schizotipala.

Criterii de diagnostic conform DSM IV:


A-detaarea i expresivitate emoional redus se manifest n
patru sau mai multe dintre urmtoarele modaliti:
nu-i dorete i nici nu agreeaz relaiile apropiate, inclusiv
cele de familie;
aproape ntotdeauna prefer activiti solitare;
nu este interesat de relaiile sexuale cu o alt persoan;
nu prea are activiti preferate;
nu are prieteni apropiai n afara rudelor de gradul I;
pare indiferent la laudele i criticele celorlali;
este detaat, rece, lipsit de emoii.
B nu survine exclusiv in cazul schizofreniei, al unei tulburari
afective cu elemente psihotice, al altei tulburari psihotice, ori
al unei tulburari de dezvoltare pervasiva si nu se datoreaza
efectelor fiziologice directe ale unei conditii medicale generale.

Principalele criterii de diagnostic:


-detasarea fata de ceilalti si inhibitia emotionala
-indiferent fata de relatiile sociale, evita intimitatea si nu admite incalcari ale libertatii sale. Nivelul
sau de autonomie este excesiv de ridicat.
-se teme de faptul ca ceilalti ii vor invada teritoriul
Credinte fundamentale (scheme neconditionale)
-Nu sunt la fel ca ceilalti.
-Raporturile stranse cu alti oameni nu fac decat sa-ti creeze probleme
Atitudini de baza (scheme conditionale)
Daca ii las pe oameni sa se apropie prea mult, viata mea va deveni insuportabila
Inferente (Control)
-Fa toate lucrurile de unul singur.
-Pastreaza distanta
Stari afective
-Lipsa de rezonanta emotionala;
-jena sociala
Ganduri automate
-Nu ma simt bine impreuna cu ceilalti.
-Oamenii trebuie sa ma lase singur.
-Nu sunt interesat de ceilalti.
-Nu inteleg de ce sunt atat de fericiti atunci cand se afla impreuna.

Comportamante supradezvoltate
Autonomie
Izolare
Comportamente subdezvoltate
Intimitate
Reciprocitate
Strategia
Izolare
Schema cognitiva
Am nevoie de mult spatiu personal

Obiectivele psihoterapiei:
Modificarea schemelor presupune schimbarea

unor aspecte ale schemei pentru a o determina sa


devina mai adaptata
Readaptarea schemelor in cazurile mai dificile,

presupune ca terapeutul sa-l ajute pe pacient sa


constientizeze strategiile dezadaptative si sa le
utilizeze in situatii care se potrivesc
Camuflarea schemelor atunci cand schema nu

poate fi modificata sau readaptata, pacientul va


invata sa disimuleze schema prin anumite modele
comportamentale

Mark Zimmerman -interviu de evaluare a pacientilor


banuiti de tulburare de personalitate schizoida:
Ai relatii apropiate cu membrii familiei? Daca da, cu mama?

Daca nu, te deranjeaza aceasta?


Iti doresti sa ai relatii apropiate cu altii?
Unii prefera sa petreaca timp singuri, altii prefera sa
petreaca timp cu alte persoane. Tu cum te-ai caracteriza
din acest punct de vedere?
Alegi adesea sa faci lucrurile singur?
Te deranjeaza daca o lunga perioada de timp nu ai relatii
sexuale? Ti se pare important sa ai o viata sexuala regulata,
sau poti sa traiesti foarte bine si fara sex?
Ce fel de activitati iti plac?
Ai incredere in cineva care nu face parte din familie?
Cum reactionezi atunci cand cineva te critica?
Cum reactionezi atunci cand cineva iti face un compliment?

Studiile privind tulburarea de personalitate schizoida sunt

foarte putine datorita faptului ca aceste persoane nu cauta


tratament. De abicei, ei vin in cabinet fie cu o problema
aparuta pe Axa I, fie datorita unei probleme/schimbari
majore de viata, fie trimisi/adusi de o persoana foarte
apropiata.
Ca obiective pentru tratament, Beck si colaboratorii propun

cresterea contactelor sociale, invatarea unor abilitati de


identificarea a emotiilor personale si ale altora, includerea
intr-un grup de terapie, pentru a practica jocul de rol si
modelarea ca metode de schimbare comportamentala.
Terapia ar putea sa urmareasca dobandirea de abilitati

interpersonale modeste, care sa-i permita totusi o mai


buna adaptare la situatiile neprevazute de viata.

Tulburarea de personalitate schizotipala


Personalitatea schizotipala implica o

inadecvare in relatiile interpersonale,


distorsionari cognitive si perceptive, precum si
un comportament excentric.
Pacientii cu personalitate schizotipala pot

dezvolta afectiune psihotica usoara, tulburare


schizofreniforma sau iluzionala. La momentul
diagnosticului 30-50% au depresie majora
concurenta si aproape toti au avut cel putin
un episod de depresie majora.

Prevalenta

Prevalenta acestei tulburari este de 3% din

populatia generala. Apare mai frecvent la


rudele de gradul I ale pacienilor cu
schizofrenie. Rudele de gradul I ale pacienilor
cu tulburare de personalitate de tip schizotipal
sunt mai predispuse la schizofrenie i alte
tulburri psihotice.

Majoritatea oamenilor cred ca tulburarea de

personalitate schizotipala reprezinta o forma


mai usoara de schizofrenie. Tulburarea
schizotipala se caracterizeaza prin gandire
dezorganizata si comportament bizar si adesea
manifesta dorinta de a se izola de ceilalti.
Totodata, acestia cred ca beneficiaza de

capacitati extrasenzoriale, manifesta un


comportament excentric si prezinta dificultati
de concentrare pe perioade lungi de timp.
Discursul acestora este deseori mult prea
elaborat si greu de urmarit.

Conform DSM IV, criteriile de diagnostic pentru


tulburarea de personalitate schizotipala sunt:
A. Deficitele i particularitile cognitive, perceptuale i de comportament se
manifest n cinci sau mai multe dintre urmtoarele modaliti:
idei de referin (diferite evenimente au un sens special pentru el);
credine ciudate i gndire magic (depind normele culturii de apartenen);
experiene perceptive neobinuite, iluzii corporale;
gndire i vorbire ciudate;
idei paranoide, suspiciune;
afectivitate limitat, inadecvat;
comportament i prezentare ciudat, excentric, particular;
lipsa prietenilor n afara rudelor apropiate;
anxietate social excesiv, ce nu scade o dat cu familiarizarea, asociat mai
degrab cu temeri paranoide dect autoevaluri negative.
B. Nu survine exclusiv in cursul schizofreniei, al unei tulburri afective cu
elemente psihotice, al" altei tulburri psihotice ori al unei tulburri de
dezvoltare pervasiv.

Evolutie
Tulburarea schizotipala prezinta o evolutie

extrem de indelungata, de cele mai multe ori


esalonata pe parcursul intregii existente a
persoanei.
Ea poate prezenta fluctuatii ale manifestarilor

clinice, cu reducerea sau exacerbarea


acestora, ocazionand asa numitele
"decompensari" care impun tratament
psihofarmacologic specifice.

Persoanele cu tulburare de personalitate


schizotipala pot prezenta:
-

distorsiuni cognitive sau perceptuale (si excentricitati de comportament;


idei de referinta
adesea suspiciosi, pot avea ideatie paranoida
pot fi superstitiosi sau preocupati de fenomene paranormale, care sunt dincolo
de normele subculturii lor;
- pot crede ca au puteri speciale de a intui evenimentele inainte ca acestea sa
survina ori de a citi gandurile altora;
- pot crede ca au un control magic asupra altora, care poate fi implementat direct
ori indirect, prin complianta la ritualuri magice
- pot fi prezente tulburari de perceptie
- pot experimenta episoade psihotice tranzitorii
limbajul lor poate include expresii si constructii neuzuale sau idiosincratice,
limbajul este adesea dezlanat, digresiv sau vag, dar fara deraiere sau incoerenta
reala;
- raspunsurile pot fi, fie extrem de concrete, fie extrem de abstracte, iar cuvintele
sau conceptele sunt utilizate uneori de o maniera insolita
- manierisme insolite si mod neglijent de a se imbraca cu articole care nu se prea
asorteaza";

Socializare
- deficite sociale si interpersonale;
- nu au nici un fel de amici sau confidenti ori au foarte putini, altii decat o
ruda de gradul I;
- sunt anxiosi in situatii sociale, in special in cele care implica persoane
nonfamiliare;
- ei interactioneaza cu alti oameni cand nu au incotro, dar prefera sa tina in
ei insisi pentru ca simt ca sunt diferiti si ca nu se pot acomoda" cu acestia;
- neatentie fata de conventiile sociale uzuale
- experienteaza relationarea interpersonala ca fiind problematica si sunt
incomodati de prezenta altor oameni;

Relatii de cuplu
- disconfort acut in relatiile intime;
- comportamentul lor sugereaza o dorinta redusa de contacte intime;
Afectivitate
- afect inadecvat sau redus;
-nu sunt capabili sa parcurga intreaga gama de afecte si de semnalizare
interpersonala necesara relatiilor de succes si de aceea adesea par a
interactiona cu altii in mod necorespunzator, rigid sau cu retinere;

Complicatii
Spre deosebire de celelalte tulburari de personalitate, tulburarea

schizotipala ocazioneaza cele mai numeroase si mai redutabile


complicatii. Suicidul, complicatia cu cel mai inalt dramatism, este
intalnit cu o prevalenta surprinzator de mare, estimata la 10% din
cazuri.
Episoade psihotice scurte, a caror evolutie efemera, de minute sau de

cateva ore, trece uneori neobservata. Se considera ca acestea apar


cu precadere in urma unor situatii psihostresante sau frustrante.
Tulburarea deliranta, tulburarea schizofreniforma si, conform unor

opinii, chiar schizofrenia se pot inscrie printre complicatiile tulburarii


schizotipale.
Depresia cu alura distimica, ca si episoadele depresive majore pot

complica tulburarea sehizotipala, prevalenta lor inalta (de aproximativ


50% din cazuri) constituind explicatia ratei inalte a suicidului acestor
pacienti.

Atitudinea terapeutului:
Dupa G.Ionescu (1997), fara a fi specifica, terapia psihologica a
tulburarilor schizotipale este in mare masura asemanatoare cu
aceea din cadrul altor tulburari de personalitate si, in primul
rand, cu psihoterapia tulburarii schizoide. Totusi, unele
recomandari psihoterapeutice, relativ specifice acestei conditii
clinice, se refera la:
- ideile si credintele pacientului care, fara a fi delirante, sunt
pregnant incrustate, practic structurate in personalitatea
schizotipala;
- nerealiste, surprinzatoare sau bizare, aceste convingeri, idei si
credinte puternic statuate, nu pot fi usor schimbate, ceea ce
impune:
- grija si discretia psihoterapeutului, ca acestea sa nu fie negate
sau ridiculizate, nici judecate sau condamnate, ca si
- rabdarea, abilitatea si oportunitatea incercarilor
psihoterapeutului ca ele sa fie estompate, slabite, destructurate.

Conform Cottraux (1995, apud Irina Holdevici, 2003), exista cateva

aspecte speciale ale terapiei cognitiv-comportamentale pentru


pacientii schizotipali, deoarece 9 % din pacientii care se adreseaza
terapeutului pentru tulburari obsesiv-compulsive au la baza o
tulburare de personalitate schizotipala.
Subiectul in cauza dezvolta o neincredere generalizata si recurge la o
reconstructie magica a lumii in incercarea de a-si explica
sentimentele difuze de teama. Din aceasta convingere primara
rezulta postulate cu caracter secundar:
Daca lumea este stranie, atunci ea poate fi explicata prin intermediul
unor forte obscure.
Daca stiinta este neputincioasa, numai magia poate explica
fenomenele ciudate pe care le simt.
Lumea este condusa de catre organizatii ezoterice sau de catre
extraterestri.
Comunicarea la distanta a gandurilor este posibila.
Trebuie sa fiu atent la ceea ce fac sau spun, pentru ca pot fi observat
de la distanta.
Tot ceea ce se petrece in lume ma poate afecta direct.

Principalele criterii de diagnostic:


-carente serioase in ceea ce priveste relatiile personale sociale, la fel ca si in cazul schizoizilor, de
care se deosebe ste prin distorsionari cognitive mai ample si prin conduite excentrice.
-Emite adesea unele idei de tip paranoid. Intreaga lui conceptie de viata are un caracter ciudat, el
vazand permanent semne magice si misterioase
Credinte fundamentale (scheme neconditionale)
-Sunt un telepat, am forte paranormale.
-Trebuie sa te indoiesti de ceilalti.
Atitudini de baza (scheme conditionale)
-Daca le spun oamenilor ceea ce gandesc, ei nu ma vor intelege.
-Oamenii vor crede ca sunt un monstru si ma vor respinge.
Inferente (Control)
-Fii atent la toate detaliile pentru ca pot fi semne importante.
-Ceilalti cred ca sunt superstitii, dar eu stiu mai mult decat ei.
-Evita aceasta persoana pentru ca poarta ghinion.
Stari afective
-Anxietate in relatiile sociale;
- inconsecventa
Ganduri automate
-Oare ei ma supravegheaza?
-Eu stiu ce gandesc ei.
-Nu pot suporta sa fiu impreuna cu alti oameni.
-Nu trebuie sa-i vorbesc pentru ca mi se va intampla o nenorocire.

Comportamante supradezvoltate
Evitare sociala
Comportament excentric
Gandire magica
Comportamente subdezvoltate
Conformism
Gandire logica
Bunavointa
Strategia
Comportament excentric
Neincredere
Schema cognitiva
Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi

Obiectivele terapiei
Modificarea schemelor presupune schimbarea

unor aspecte ale schemei pentru a o determina sa


devina mai adaptata
Readaptarea schemelor in cazurile mai dificile,

presupune ca terapeutul sa-l ajute pe pacient sa


constientizeze strategiile dezadaptative si sa le
utilizeze in situatii care se potrivesc
Camuflarea schemelor atunci cand schema nu

poate fi modificata sau readaptata, pacientul va


invata sa disimuleze schema prin anumite modele
comportamentale

Bibliografie
USA Psychiatric Association - Diagnostic And Statistical Manual Of Mental Disorders

Fourth Edition Text Revision, Washington D.C. and London, England. Copyright 2000
Holdevici, Irina Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru cazurile dificile,
Bucuresti, 2003
Holdevici, Irina Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala, Ed Trei,
Bucuresti, 2009
Kaplan & Saddock Manual de buzunar de psihiatrie clinica, Ed Medicala, Editia a 3
a revizuita, Bucuresti 2007
G. Ionescu Tulburarile personalitatii, Edit. Asklepios, Bucuresti, 1997
Fr. Lelord, Ch. Andre - Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, Edit. Trei,
Bucuresti, 1998
http://www.sfatulmedicului.ro
http://www.medicultau.com
http://www.paginamedicala.ro
http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/PERSONALITATEA-SI-PSIHOPATOLOG
12141122.php
http://www.sagepub.com/upm-data/15198_Chapter3.pdf
http://www.buzzle.com/articles/schizoid-patient-case-study.html
http://www.calgaryhealthregion.ca/mh/sites/prime/pdf/Case%20study%206%20SPD.
pdf
http://www.healthyplace.com/personality-disorders/malignant-self-love/schizotypalpatient-a-case-study/menu-id-1469/
http://www.buzzle.com/articles/schizotypal-patient-case-study.html
http://inresco.org/as/oppressed.html