Specii Invazive

Specii invazive
marine, dulcicole i terestre

Fie de prezentare realizate n cadrul Grantului CNCSIS
PN II IDEI 273/2007
SISTEM DE MONITORIZARE I DETECTARE RAPID A SPECIILOR INVAZIVE (MODSIS)
Material realizat de:

Conf. dr. Marius Skolka
Asist. cercetare drd. Cristina Preda
Student master Ctlin Stanciu
Student master Raluca Fabian
2010
Cuprins
Clasa Pyrrophyta (Dinophyta)
Alexandrium monilatum (Howel) F.J.R.Taylor 1979
Gymnodinium uberrimum (Allman) (Kofoid et Swezy 1921)
Clasa Prasynophcea
Mantoniella squamata (Manton et Parke 1960) Desikachary
Clasa Prymnesiophyceae
Phaeocystis pouchetii (Hariot) Langerheim, 1893
Clasa Centrophyceae
Rhizosolenia calcar-avis M. Schultze, 1858
Clasa Phaeophyta
Desmarestia viridis (O.F.Mller) Lamouroux
Pterydophyta Clasa Polypodiopsida
Azolla mexicana C. Presl (Azolla caroliniana Wild. Auct.)
Azolla filiculoides Lamarck
Ciliophora - Peritrichida
Trichodina reticulata Hirschmann et Partsch, 1955
Cestoda
Bothriocephalus acheilognathii Yamaguti, 1934
Nematoda
Baylisascaris procyonis
Porifera, Clasa Demospongiae
Microciona cleistochela (Topsent, 1925)
Coelenterata, Clasa Hydrozoa
Garveia franciscana (Torrey, 1902)
Rathkea octopunctata (Sars, 1835)
Blackfordia virginica (Mayer, 1910)
Eudoxoides spiralis (Bigelow, 1911)
Coelenterata, Clasa Anthozoa
Haliplanella (Diadumene) lineata (Verrill, 1869)
Ctenophora
Mnemiopsis leidyi (Agassiz 1900)
Leucothea multicornis (Escholtz)
Beroe ovata (Bruguiere 1789)
Plathelminthes Clasa: Turbellaria

Dugesia tigrina Girard 1850
Mollusca, Clasa Gasteropoda

Potamopyrgus jenkinsi (Smith 1889)
Rapana venosa (Valenciensis 1846)
Corambe obscura (Verrill 1870)
Cernuella neglecta (Draparnaud, 1805)
Deroceras panormitanum (Lessona & Pollonera)
Arion lusitanicus (Mabille, 1868)
Pomacea bridgesii Reeve, 1856
Mollusca, Clasa Bivalvia
Anadara inaeqiuvalvis (Bruguiere 1798)
Crassostrea virginica Gmelin, 1791
Crassostrea gigas Thunberg 1793
Corbicula fluminea Mller 1774
Corbicula fluminalis (Mller, 1774)
Dreissena polymorpha (Pallas, 1771)
Dreissena bugensis (Andrusov, 1897)
Mytilopsis leucophaeata (Conrad, 1831)
Sinanodonta woodiana Lea 1834
Mya arenaria (Linne 1758)
Musculista senhousia (Benson, 1842)
Teredo navalis Linne 1758
Pecten jacobaeus (Linne, 1758)
Pecten maximus (Linne, 1758)
Corbula amurensis Schrenck, 1861
Annelida, Clasa Polychaeta
Ficopomatus enigmaticus (Fauvel 1923)
Marenzelleria neglecta Mesnil, 1896
Hesionides arenarius (Friederich 1936)
Crustacea Copepoda
Acartia tonsa (Dana, 1849)
Calocalanus pavo (Dana, 1849)
Neocalanus gracilis Dana, 1849
Mesocalanus tenuicornis (Dana, 1849)
Clausocalanus arcuicornis (Dana, 1849)
Ctenocalanus vanus Giesbrecht, 1888
Cymbasoma rigidum Thompson,1888
Cymbasoma thompsoni (Giesbrecht, 1892)
Mecynocera clausi Thompson, 1888
Lichomolgus insignis (Aurivillius, 1882)
Monstrilla grandis Giesbrecht, 1891
Monstrilla helgolandica Claus, 1863

Monstrilla longiremis Giesbrecht, 1892
Paracalanus aculeatus Giesbrecht, 1888
Paracalanus nanus Sars, 1907
Cirripedia
Lepas anatifera L.
Verruca spengleri Darwin, 1854
Chthamallus stellatus Poli 1795
Chthamalus montagui Southward, 1976
Balanus improvisus Darwin 1854
Balanus eburneus Gould 1841
Balanus amphitrite Darwin 1854
Balanus trigonus Darwin 1854
Balanus perforatus Bruguire, 1789
Balanus crenatus Bruguire, 1789.
Megabalanus tintinnabulum (Linnaeus, 1758)
Megabalanus coccopoma (Darwin, 1854)
Elminius modestus (Darwin, 1854)
Isopoda
Sphaeroma walkeri (Stebbing 1905)
Decapoda
Palaemon macrodactylus (Rathbun, 1902)
Marsupenaeus japonicus (Bate, 1888)
Pandalus latirostris (Rathbun 1902)
Pandalus kessleri (Quinitio et al. 1989)
Penaeus semisulcatus (de Haan 1844 )
Rhithropanopeus harrisii tridentatus (Maitland, 1874)
Eriocheir sinensis (Milne Edwards 1854)
Callinectes sapidus (Rathbun 1896)
Hemigrapsus sanguineus (de Haan, 1835)
Dyspanopeus sayi (Smith, 1869)
Orconectes limosus (Rafinesque, 1817)
Pacifastacus leniusculus (Dana 1852)
Procambarus clarkii (Girard, 1852)

Orconectes immunis (Hagen, 1870)
Entoprocta
Urnatella gracilis (Leidyi 1851)
Ascidiacea
Molgula manhattensis (De Kay, 1843)
Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Fie de prezentare realizate n cadrul Grantului CNCSIS PN II IDEI 273/2007
Specia: Alexandrium monilatum (Howel) F.J.R.Taylor 1979

[Sinonime:]
Clasa Pyrrophyta (Dinophyta)
Ordinul Gonyaulacales
Familia Goniodomataceae
Descriere: lungimea de circa 50 m, celula ovoidal sau biconic, uor turit la poli, si protejat de un
sistem asimetric de plci cu un por apical complex. Exemplarele acestei specii formeaz lanuri scurte de 4
6 celule putnd fi ntlnit de asemenea i n celule izolate. Structura plcilor: plci subiri i dificil de
distins; cingulum asimetric situat n zona ecuatorial; por apical superior, n zona de unire a plcilor
apicale 1, 2 i 4; placa sulcal distinct, placa sulcal ventral concav i prevzut cu striuri radiare.
Ecologie: Specie toxic ntlnit n ptura superioar a apelor litorale, rezistnd bine n condiii de
salinitate sczut.
Harta de distributie:
Fotografie:
http://www.ncsu.edu/wq/harmfulalgae-estuarine/dinoflagellates/alexandrium/
Areal nativ: coastele atlantice ale Americii de Nord, din Golful Mexic i Marea Caraibilor dar si coastele
pacifice ale Americii de Sud (Ecuador)
Areal invaziv: Marea Mediterana, Marea Neagra; citata la litoralul bulgar (Golful Varna) unde a produs
cteva fenomene de nflorire n anii 1991 1999. Densitile nregistrate - de la 1 x 106 celule/m2 la 2,67 x
106 celule/m2. Specie potenial invaziv pentru Romnia.
Cai de patrundere: Apa de balast a navelor
Impact: Specie toxic
Cai de combatere: controlul apelor de santina pentru prevenirea ptrunderii; dupa ptrundere nu exista
metode de compbatere.
Bibliografie:
Moncheva et all, 1995; Moncheva et Krastev, 1997; Moncheva et al, 1999

http://www.ncsu.edu/wq/harmfulalgae-estuarine/dinoflagellates/alexandrium

Conf. dr. Marius Skolka, asist. cercetare drd. Cristina Preda, stud. master Ctlin Stanciu, stud. master Raluca Fabian

Specia: Gymnodinium uberrimum (Allman) (Kofoid et Swezy 1921)

Clasa Dinophyta
Ordinul Gymnodiniales
Familia Gymnodiniaceae
Descriere: Celule ovoidal alungite, de 30 51 m diametrul longitudinal i circa 20 42 m diametrul
transversal. Episoma n form de clopot, mai nalt comparativ cu hiposomul, care are zona antiapical
uor scobit, cu un sinus ventral. Cingulum este larg, iar sulcus puin adnc, ajungnd pn n apropierea
zonei antiapicale. Citoplasma prezint numeroi cromatofori galben-bruni dispui radiar. In apropierea
punctului de inserie al flagelului se observ un punct de form ocelar.
Ecologie: specie de ap dulce, tolerant i la saliniti reduse.
Fotografie:
stanga aspect general; dreapta vedere spre partea inferioara (redesenat)
Areal nativ: n toate bazinele dulcicole europene, est-asiatice, ca i apele dulci nord-americane i unele
zone temperate ale Americii de sud.
Areal invaziv: In Marea Neagr a fost semnalat pentru prima dat n dreptul litoralului bulgar n 1994,
unde a dezvoltat populaii de nflorire; n 1999 este citat din golful Odesa. Specie potenial invaziv pentru
Romnia.
Cai de patrundere: apa de balast
Impact: produce infloriri algale; modifica structura comunitilor pelagice i bentale
Cai de combatere: respectarea prevederilor privind apa de balast a navelor.
Bibliografie:
Moncheva S., Doncheva V., Kamburska L., 2000 On the long-term response of harmful algal blooms to the evolution
of eutrophication of the Bulgarian Black Sea coast: are the recent changes a sign of recovery of the ecosystem the
uncertainities, Repp. on IX International Conference Harmful Algal blooms, Hobart, Tasmania, 5-11 feb. 2002.
Moncheva S., Gotsis-Skretas O., Pagou K., Krastev A., 1999 Phytoplancton blooms in Black Sea and Mediterranean
coastal ecosystems: similarities and differences; Conf. Interat. Oceanography of the Eastern Mediterranean and Black
sea. Similarities and differences of two interconnected basins Athens, 23-26 Februarie 1999.
Moncheva S., Krastev A., 1997 Some aspect of phytoplankton long-term alteration of the Bulgarian Black Sea shelf, in
Sensitivity to change: Black Sea, Baltic Sea and Northern Sea, Oszoy E., Mikhaelian A. (editors) NATO ASI Series 2,
Environment, Kluwer Acad. Publ. Vol. 27: 79-94.
Moncheva S., Petrova-Karadjova V., Palasov A., 1995 Harmful marine algae blooms along the Bulgarian Black Sea
Coast and possible patterns of fish and zoobenthic mortalities, in Harmful marine algae blooms: Lassus P., Arzul G.,
Denn E., Gentien P. (editors), Lavoisier Publ. Inc.: 193-198.
.Queimalinos Claudia, Perez G., Modenutti Beatriz, 2002 Summer population development diurnal vertical
distribution of dinoflagellates in an ultraoligotrophic Andean Lake (Patagonia, Argentina), Algological Studies 107 Arch. Hydrobiol. Suppl. 145: 117 129, Stuttgart.


Specia: Mantoniella squamata (Manton et Parke 1960) Desikachary

Increngtura Flagellata
Clasa Prasynophcea
Descriere: Mantoniella squamata este un fitoflagelat de dimensiuni foarte mici 2 3 m lungime i 1,3
2,6 m diametru, cu celula elipsoidal prevzut cu doi flageli mai mari, inegali ndreptai anterior i un
flaagel mai mic, orientat posterior. Membrana celulei ca i flagelii mari sunt acoperii cu solzi fini,
caracteristici. Culoarea celulei este verde-glbui palid, cu o stigm i un cloroplast unic care conine de
asemenea un pirenoid mare.
Ecologie: Specie planctonic care poate dezvolta densiti mari n perioada iunie-octombrie, reprezentnd
una din primele dou specii eudominante n asociaiile fitoplanctonice. Are capacitatea de a produce
substane glicoproteice cu rol protector, si, de asemenea, inglobeaza substana organic particulat din
masa apei prin absorbie.
Harta
de
distributie:
Fotografie:
Mantoniela
squamata
1 aspect general;
2 detaliu; (redesenat dup
Mihnea, Drago, 1997)
Areal nativ: Mantoniella squamata este ntlnit pe coastele pacifice ale Americii de Nord, coastele
atlantice ale Europei, Marea Mediterana, fr a se putea stabili deocamdat cu certitudine originea sa
geografic.
Areal invaziv: In Marea Neagr a fost semnalat doar n dreptul coastelor romneti la nceputul anilor
1980. Densitile populaiilor acestei specii au crescut treptat n anii 1992, 1994 i 1996, mai ales n
incintele portuare seminchise, atingnd populaii de invazie n 1996.
Cai de patrundere: apa de balast a navelor. Totui, innd cont de faptul c identificarea acestei specii este
foarte dificil n lipsa studiilor de microscopie electronice ce permit o identificare sigur, este posibil ca
statutul acestei specii s fie altul, iar prezena sa a fost observat abia n momentul cnd condiiile de
mediu au fost propice pentru ca ea s dezvolte populaii de nflorire.
Impact: produce infloriri; schimba structura comunitatilor planctonice;
Cai de combatere: controlul apelor de santina
Bibliografie: (Mihnea, Drago, 1997)


Specia: Phaeocystis pouchetii (Hariot) Langerheim, 1893

Clasa Prymnesiophyceae
Ordinul Prymnesiales
Familia Phaeocystaceae
Descriere: Phaeocystis pouchetii poate fi prezent sub trei forme celule izolate mobile, de form ovoidal,
cu doi flageli egali i o haptonem, i doi cloroplati bruni-glbui celule imobile, lipsite de flageli i
haptonem, prinse cte dou ntr-o ptur gelationas, i colonii de 250 400 de exemplare, nglobate n
ptur gelatinoas, de form sferoidal sau prevzut cu lobi caracteristici. Cloroplatii prezint pirenoizi.
Celulele izolate au 4 8 m lungime i 5 6 m diametru, iar coloniile pot atinge 2 mm diametru.
Pheocystis pouchetii produce o spum caracteristic, ca i dimetil sulfid, iar masa apei n care se dezvolt
populaiile de nflorire devine opalescent i lptoas.
Ecologie: Specie epipelagic, Pheocystis pouchetii este rspndit n apele circumpolare arctice i
antarctice, unde poate produce nfloriri algale n timpul sezonului cald.
Fotografie:
Areal nativ: Oceanul Atlantic, Marea Mediterana, Marea Egee

Areal invaziv: Marea Egee. In Marea Neagr este semnalat pentru prima dat n 1989 n dreptul litoralului
bulgar. Infloriri cauzate de aceast specie - 1991, 1993, 1995. Specie potenial invaziv pentru Romnia.
Impact: produce infloriri.
Cai de combatere: controlul apelor de balast.
Bibliografie: Petrova-Karadjova, 1990; Moncheva, 1991; Moncheva et al, 1995; Moncheva et Krastev,
1997; Moncheva et al, 1999
Petrova-Karadjova V., 1990 - Monitoring the blooms along the Bulgarian Black Sea Coast, Rapp. Com. Int. Mer. Medit.
Tom 31, vol 1: 209.


Specia: Rhizosolenia calcar-avis M. Schultze, 1858

Clasa Centrophyceae
Ordinul Bacillariophyta
Familia Soleniaceae
Descriere: Diatomee cu celulele alungite, cilindrice, de 0,3 - 1,34 mm lungime i 0,05 - 0,06 mm diametru,
ascuite la ambele capete. Fiecare extremitate a valvelor poart o prelungire fistuloas, ascuit i curbat.
Cele dou valve prezint cte 22 24 puncte fiecare.
Ecologie: Specie neritic, termofil; se dezvolt n special n apele litorale, fiind mai rar n zonele de larg.
Aglomeraiile de celule mari de Rhizosolenia calcar-avis produc psle compacte care pot produce
colmatarea branhiilor. Primele semnalri dateaz din anii 1920 n 1924 este citat din Marea de Azov iar
doi ani mai trziu din zona de nord-vest a Mrii Negre. Ulterior, n perioada 1924 1926 i in 1950 a
dezvoltat populaii extrem de numeroase n toat partea nord-vestic a bazinului pontic, densitile
ajungnd la pn 4,5 milioane celule/litru. Densitile maxime atinse de aceast specie la litoralul
romnesc au fost de 3,2 milioane celule/l. In prezent, este rspndit n tot lungul platformei continentale
din vestul Mrii Negre, din dreptul litoralului bulgar, romnesc, ucrainian, ca i din zona din faa strmtorii
Kerci, fiind una din speciile dominante.
Fotografie:
http://www.serc.si.edu/labs/phytoplankton/guide/diatoms/rhizocalav.jsp
Areal nativ: zona temperata si subtropicala atlantica si pacifica.

Areal invaziv: Marea Mediterana, Marea Neagra.
Impact: produce infloriri
Cai de combatere: controlul apeor de balast
Bibliografie: Usachev, 1928 ; Proskina-Lavrenko, 1955, 1963; Proskina-Lavrenko, Makarova, 1968 ;
Bodeanu, 1981


Specia: Desmarestia viridis (O.F.Mller) Lamouroux

Clasa Phaeophyta
Ordinul Desmarestiales
Familia Desmarestiaceae
Descriere: Talul alungit, filementos, fragil, de culoare verde-oliv sau verde-glbui, cu ramificaii
numeroase; formeaz tufe dese, nalte pn la 50-60 cm nlime. Zona de fixare de la baza talului este
cilindric. Axa principal d ramificaii laterale opuse sau alterne. Ultimele ramificaii se termin cu un
perior tip de cretere trihotalic.
Ecologie: Specie de clim rece, Desmarestia viridis este o alg anual, cu talul bine dezvoltat n sezonul
rece. Pe timpul verii, talul este reprezentat doar de axa principal, cu cteva ramificaii. Se dezvolt pe
substrate variate stnci submerse, cochilii de bivalve sau gasteropode de pe funduri nisipoase, substrate
artificiale, la adncimi de 0,5 4 m.
Fotografie: http://www.algaebase.org/search/images/view/?img_id=36838
Areal nativ: Atlanticul de Nord, Pacificul de Nord, Marea Mnecii,

Areal invaziv: Marea Mediteran, Marea Adriatic i Marea Neagr.
Cai de patrundere: apa de balast sau pe coca navelor.
Impact: inlocuieste asociatiile algale autohtone.
Cai de combatere:
Bibliografie: Kutzing, 1849; Verlaque, 1981; Gravez, Bouduresque, 1990.
Verlaque M., 1981 - Contribution la flore des algues marines de Mditerrane: espce nouvelle pour la
Mditerrane occidentale. Botanica Marina, 14: 559-568.
Verlaque M., 1994 Inventaire des plantes introduites en Mediterranee: origines et repercussions sur
lenvironment et les activites humaines. Oceanologica Acta 17(1):1 17.
Gravez V., Boudouresque C.-F., 1990 - Une espce protger: l'algue Desmarestia viridis (O. F. Mller)
Lamouroux; Livre Rouge "Grard Vuignier" des vgtaux, peuplements et paysages marins menacs de
Mditerrane. 250p. Par Boudouresque C.F., Ballesteros E., Ben Maiz N., Boisset F., Bouladier E., Cinelli F.,
Cirik S., Cormaci M., Jeudy De Grissac A., Laborel J., Lanfranco E., Lundberg B., Mayhoub H., Meinesz A.,
Panayotidis P., Semroud R., Sinnassamy J.M., Span A., Vuignier G., 1990. MAP Technical Reports Series N43,
UNEP, Athens, Programme des Nations Unies pour l'Environnement et l'IUCN par les GIS Posidonie.


Specia: Azolla mexicana C. Presl (Azolla caroliniana Wild. Auct.)

Increngtura Pterydophyta
Clasa Polypodiopsida
Ordinul Salviniales
Familia Azollaceae
Descriere: Specie de ferig acvatic de talie mic, cu frondele bifurcate sau trifurcate, nedepind 1- 2 cm n diametru. Frunzele sunt crnoase, imbricate dens, cu lacinii romboidal lungite pe partea superioar.
Sporocarpii n numr de 2 4 - sunt dispui la baza frunzelor, pe faa ventral, care poate fi de culoare
verde albicioas sau verde ruginie. Ramurile sunt apropiate, prezentnd n zona bazal rdcini care
atrn sub suprafaa apei, lungi de 3 5 cm.
Ecologie:
Fotografie: http://oczkowodne.net/flora2.php?pleuston=azolla
Areal nativ: Specie de origine american, este prezent n apele stagnante ale Americii din Brazilia i pn
n Canada
Areal invaziv: Exemplare ale acestei specii au fost introduse pentru prima dat n Europa n anul 1872 n
cteva grdini botanice i ulterior s-a rspndit pe tot continentul. In prezent este rspndit n Delta
Dunrii, unde n unii ani formeaz asociaii dense de pn la 4 cm grosime la suprafaa apei, n lunile de
var (dup Flora Romniei, Vol. I)
Cai de patrundere: grdini botanice, prin intermediul psrilor acvatice.
Impact:
Cai de combatere:
Bibliografie:
Ciocrlan V., 2000 Flora ilustrat a Romniei Pteridophyta i Spermatophyta, Ed. Ceres, Bucuresti.


Specia: Azolla filiculoides Lamarck

Increngtura Pterydophyta
Clasa Polypodiopsida
Ordinul Salviniales
Familia Azollaceae
Descriere: frondele de dimensiuni mai mari ca n cazul speciei A. Caroliniana, de 3 4 cm lungime
bipenate i ramificate. Frunzele au culoarea mai ntunecat fie verde, fie brun-rocate. Marginea
membranoas a lobului superior al frunzei este foarte ngust. Laciniile de pe partea superioar a frunzelor
sunt mai alungite i mai obtuze. Glochidiile sunt septate iar episporul de pe partea inferioar a
macrosporului prezint tubercule inelare (Ciocrlan, 2001).
Ecologie:
Fotografie:
Areal nativ: America

Areal invaziv: Europa unde a fost introdus la nceputul secolului XX. In Delta Dunrii a fost semnalat n
1916.
Cai de patrundere: grdini botanice, psri acvatice
Impact:
Cai de combatere: un exista
Bibliografie:
Ciocrlan V., 2000 Flora ilustrat a Romniei Pteridophyta i Spermatophyta, Ed. Ceres, Bucuresti.


Specia: Trichodina reticulata Hirschmann et Partsch, 1955

[Sinonime:]
Clasa : Ciliatea
Ordinul : Peritrichida
Familia : Trichodinidae
Descriere: Sunt ciliate de form discoidal sau hemisferice. Citostomul este pe faa opus celei de care
ader pe gazd. Exist o spiral de cili care duce ctre citostom, i cteva rnduri de cili aflai la periferia
celulei, responsabile de producerea forei de suciune i locomoie.
Ecologie: Specie ectocomensal pe hidrozoare, molute, echinoderme i peti; se folosete de gazd ca
substrat, n timp ce ele se hrnesc cu bacterii. Gazda preponderent: diferite specii de Ciprinide (Carassius
auratus). Trihodinele se gsesc de obicei n branhii, pe tegument. i nottoarele petilor. De asemenea, o
gam larg de nevertebrate pot fi gazde: copepode (ectoparazii) i molute (endoparazii n cavitatea
paleal). Cnd devin o problem n acvacultur, denot eutrofizare sau o slab calitate a apei. Un numr
mare de bacterii, duce la proliferarea trihodinelor pe gazd, provocnd apoi infecii secundare.
Harta de distribuie: toat Europa, America de Nord i de Sud, Australia i Noua Zeeland.
Fotografie: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/5/5e/Trich2.jpg
Areal nativ: China.

Areal invaziv: Europa, America de Nord i Central.
Ci de ptrundere: pe cale artificial din cresctorii
Impact: Poate produce pagube n acvacultur, n bazinele eutrofizate.
Ci de combatere: respectarea regulilor de carantina sanitar i popularea bazinelor acvatice prin
intermediul icrelor, nu a puieilor.
Bibliografie:
Lom, J., Dykova, I.., 1992 - Protozoan Parasites of Fishes. Developments in Aquaculture and Fisheries
Science, 26. Elsevier: Amsterdam. 315pp.


Specia: Bothriocephalus acheilognathii Yamaguti, 1934

[Sinonime:]
Denumire populara: Asian tapeworm (tenie asiatic)
Clasa : Cestoda
Ordinul : Pseudophyllidea
Familia : Bothriocephalidae
Descriere: Aceast specie poate ajunge pn la o lungime de 32 cm. Scolexul este prevzut cu organe de
fixare slabe botrii, n numr de 4. Scolexul are lime foarte mare comparativ cu strobilul, cu aspect
bilobat posterior. Raportul ntre lime i lungime al segmentelor strobilului este n favoarea limii. Ciclul
de dezvoltare are mai multe stadii intermediare, larva coracidium este liber, gazd intermediar pentru
larva precercoid fiind diferite specii de crustacee copepode (Ciclopide). Gazda final este constituit de
diferite specii de Ciprinidae.
Ecologie: Specie parazit in intestin la diferite specii de peti din familia Ciprinidae (n primele stadii ale
vieii). n arealul invaziv s-a constat c paraziteaz o gam mai larg de peti. Cauzeaz mari pierderi
economice n cresctorii i ferme piscicole n toat lumea.
Harta de distribuie: toat Europa, America de Nord i de Sud, Australia i Noua Zeeland.
Fotografie: www.werc.usgs.gov/sandiego/pdfs/warburton3623.pdf
Areal nativ: originar din China, Orientul ndeprtat i Fosta Republic Sovietic.
Areal invaziv: introdus cu diferitele specii de Ciprinidae fitofage n Europa, Asia, America de Nord, America
de Sud, Noua Zeeland i Australia.
Ci de ptrundere: pe cale artificial din cresctorii
Impact: produce pagube nsemnate n fermele acvatice, mai mult n rndul puieilor, adulii fiind mai
rezisteni.
Ci de combatere: respectarea regulilor de carantin sanitar i popularea bazinelor acvatice prin
intermediul icrelor, nu a puieilor.
Bibliografie: www.werc.usgs.gov/sandiego/
Kaestner A., 1993 Lehrbuch der Speziellen Zoologie, Band I, Wirbellose Tiere, 1. Teil, Gustav Fischer Verlag
Jena Stuttgart New York.

10

Specia: Baylisascaris procyonis

[Sinonime:]
Denumirea popular:
Clasa: Nematoda
Ordinul: Ascaridida
Familia: Ascaridae
Descriere: Baylisascaris procyonis este unul din cei mai comuni i mari ascarizi ce triete n tractul
intestinal al ratonului (Procyon lotor). Sunt nematode cilindrice, de culoare albicioas. Masculii aduli
msoar aproximativ 12 cm lungime, iar femele aproximativ 23 cm lungime.
Ecologie: Baylisascaris procyonis are o scar larg de distribuie geografic cu rate de infecie de 70% la
ratonii aduli i peste 90% la ratonii juvenili. Fiecare specie de Baylisascaris prezint o specie gazd folosit
pentru reproducere. Ca i la alte ascaride, oule sunt excretate n fecale i trebuie s se dezvolte n mediul
extern, n special n sol pentru a deveni infecioase. Apoi ele pot fi ingerate de o mare varietate de
animale, inclusiv de om care servesc drept gazd intermediar. Larve de Baylisascaris procyonis au fost
gsite n peste 90 de specii de mamifere i psri slbatice i domestice, inclusiv cini, pui de gin, fazani,
porci de Guinea, iepuri domestici, primate etc.
Fotografie: www.whyfiles.org/086urban_critter/images/worms.jpg
Areal nativ: America de Nord
Areal invaziv: Europa Central i de Vest, Georgia, Turcia, Japonia; specie potential invaziva in Romania
Cai de patrundere: cu gazde infestate
Impact: Dei ratonii nu sunt afectai semnificativ de acest parazit, larvele lui pot cauza la gazdele
intermediare diferite afeciuni ale sistemului nervos, mduvei spinrii, ficatului, ochilor.
Cai de combatere: Evitatea contactului cu ratonii sau expunerea la fecalele lor; utilizarea unor mnui i a
unor mti atunci cnd sunt curate cutile care au fost ocupate de ratoni; dezinfectarea cutilor; arderea
sau ngroparea fecalelor.
Bibliografie:
www.zoologix.com;
www.libertonline.com;
www.accesmylibrary.com
www.wikipedia.org;

11

Specia: Microciona cleistochela (Topsent, 1925) (sin. Clathria cleistochela)

Increngtura Porifera, Clasa Demospongiae
Ordinul Poecilosclerida
Familia Desmacidonidae
Descriere: spongieri de talie mic, colorai n nuane rocate sau brunii, formnd colonii cu aspect
neregulat, ntini pe substrat. Spiculi silicioi. Inlimea coloniei nu depete 90 mm, iar diametrul este de
circ 15 mm.
Ecologie: n apele litorale, pe substrate diverse
Fotografie: Microciona prolifera; Microciona sp. (http://life.bio.sunysb.edu/marinebio/westmeadow/sponge.html);
http://depts.washington.edu/fhl/zoo432/eaglecove/feeding.html
Areal nativ: Estul Oceanului Atlantic coastele Marii Britanii

Areal invaziv: Marea Mediterana, Marea Neagr, la litoralul bulgar; Specie potenial invaziv pentru
Romnia.
Cai de patrundere: in fouling
Impact: modifica structura asociatiilor bentale.
Cai de combatere: nu exista
Bibliografie:
Konsulov A (1998) Black Sea Biological Diversity Bulgaria. GEF/BSEP, Black Sea Environmental Series, 5, UN
Publications, New York: 131 pp.
Konsulov A, Konsulova T (1998) Biological Diversity of the Black Sea. Zoobenthos and Zooplankton, in
Bulgaria's Biological Diversity: Conservation Status and Needs Assessment Biodiversity Support Program,
Meine Curt, March 1998; http://www.worldwildlife.org/bsp/publications/europe/bulgaria

12

Specia: Garveia franciscana (Torrey, 1902) (sin. Bougainvillia megas (Kinne, 1956; sin. Perigonimus megas)
Increngtura Coelenterata, Clasa Hydrozoa
Ordinul Hydroida
Subordinul Athecata
Familia Bougainvillidae
Descriere: Polipii coloniali, colonia de tip monopodial, simplu ramificat, de 5 - 6 cm. Perisarcul cu inelaie
neregulat; polipii cu 6-8 tentacule peribucale pe un singur cerc. Pe lng autozoizi, ramificaiile conin
gonozoizi grupai n ciorchini. Meduzele sub 1 mm nlime, n form de clopot adnc, cu tentaculele
situate circular pe margine; adesea captive, cte 5 - 15 pe pedunculul polipilor, n diferite stadii de
dezvoltare.
Ecologie: specie comun n apele litorale cu substrat dur, moderat poluate, chiar i pe cheiurile bazinelor
portuare, mai ales primvara i toamna pn la 5 - 6 m adncime. Situaia actual a acestei specii n Marea
Neagr este puin cunoscut. Nu a mai fost semnalat n
Bougainvillia
lucrrile recente, statutul speciei necesitand o reconfirmare.
megas
aspectul coloniei
Fotografie:
i al meduzei
Areal nativ: Atlanticul de Nord
(dup MorduhaiAreal invaziv: Marea Neagra, Marea de Azov, Marea Caspica
Boltovskoy)
Cai de patrundere: fouling
Impact: modifica asociatiile bentale autohtone.
Cai de combatere: controlul foulingului
Bibliografie:
Morduhai-Boltovskoy, 1968
http://www.zin.ru/projects/caspdiv/caspian_nonindigenous_list.html
Schuchert, P. (2010). Perigonimus megas Kinne, 1956. In:

Schuchert, P. World Hydrozoa database. Accessed through:
World
Register
of
Marine
Species
at
http://www.marinespecies.org/aphia.php?p=taxdetails&id=3
96686 on 2011-01-03
Marinov T. 1990. The Zoobenthos from the Bulgarian Sector
of the Black Sea. Sofia: Bulgarian Academy of Sciences
Publishing House. [in Bulgarian, abs. English.].
Konsulov A, Konsulova Tsenka, 1998 - Biological Diversity of the
Black Sea. Zoobenthos and Zooplankton, in Bulgaria's Biological
Diversity: Conservation Status and Needs Assessment Biodiversity
Support
Program,
Meine
Curt,
March
1998;
http://www.worldwildlife.org/bsp/publications/europe/bulgaria

13

Specia: Rathkea octopunctata (Sars, 1835)

Increngtura Coelenterata, Clasa Hydrozoa,
Ordinul Hydroida
Subordinul Athecata
Familia Rathkeidae
Descriere: Polipii, solitari, de form contorsionat, au talia de circa 0,5 mm. Prezint patru tentacule iar
pedunculul de fixare lipsete. Meduzele ating circa 4,5 mm nlime. Umbrela este uor ngustat superior,
fiind terminat rotunjit. Manubriul este scurt i gros, prezentnd pe margini patru lobi scuri, bifizi, cu
capetele rotunjite. Pe marginea umbrelei exist 8 grupe de tentacule scurte, la baza crora exist cte un
ocel.
Ecologie: polipii pe substrat dur, meduzele in plancton.
Fotografie: http://www.arcodiv.org/watercolumn/cnidarian/rathkea_octopunctata.html
2 mm
Areal nativ: Oceanul Atlantic, Marea Mediterana

Areal invaziv: Marea Neagr; In dreptul litoralului romnesc a fost citat de la Agigea
Cai de patrundere: fouling, apa de balast
Impact: schimbarea structurii asociaiilor marine
Cai de combatere: controlul apelor de balast sau a foulingului.
Bibliografie: Porumb (1959)
Porumb Florica, 1959b Rathkea octopunctata (M.Sars) a new medusa for the Romanian Black Sea waters. (Rathkea
octopunctata (M.Sars) o noua meduza pentru apele romanesti ale Marii Negre). Comunicarile Academiei R.P.R.,
Bucuresti, 9, 10: 1037 1040. (in Romanian)
Marinov T. 1990. The Zoobenthos from the Bulgarian Sector of the Black Sea. Sofia: Bulgarian
Academy of Sciences Publishing House. [in Bulgarian, abs. English.].
Konsulov A, Konsulova Tsenka, 1998 - Biological Diversity of the Black Sea. Zoobenthos and Zooplankton, in

14

Specia: Blackfordia virginica (Mayer, 1910)

[Sinonime: Eugenia cimmeria Ilyn 1930]
Subordinul Thecata
Familia Blackfordiidae
Descriere: Polipii sunt fragili, cu 5 - 6 tentacule peribucale de dimensiuni medii; proboscisul este scurt.
Teca are aspect de sticl cu gt tiat. n zona de iesire a polipului prezint striuri subtiri dispuse radiar. La
baza ramificatiilor polipilor perisarcul prezint o zon slab inelat. Meduzele au aspect de clopot turtit.
Tentaculelele meduzelor sunt numeroase, de 7 - 8 mm lungime, dispuse pe toat circumferinta umbrelei.
Manubriul se termin cu 5 brae bucale franjurate. Gonadele sunt alungite, situate pe toat lungimea
canalelor radiare.
Ecologie: pe substrat variat, n infralitoral
Fotografie:
Blackfordia virginica, stnga
polipi, dreapta meduza (dup
Morduhai-Boltovskoy)
1 cm
Figure 2. Blackfordia virginica in estuarul Guadiana (Foto Pedro Range)

15

Areal nativ: Nordul Oceanului Atlantic

Areal invaziv: Marea Neagra
Cai de patrundere: apa de balast, fouling
Impact: modific structura comunitilor bentale.
Cai de combatere: controlul apelor de balast
Bibliografie: Morduhai-Boltovskoy, 1968
Marinov T. 1990. The Zoobenthos from the Bulgarian Sector of the Black Sea. Sofia: Bulgarian Academy
of Sciences Publishing House. [in Bulgarian, abs. English.].
Chcharo Maria Alexandra, Leito Tnia, Range Pedro, Gutierrez Cristina, Morales Jesus, Morais Pedro, Chcharo
Lus, 2009 - Alien species in the Guadiana Estuary (SE-Portugal/SW-Spain): Blackfordia virginica (Cnidaria,
Hydrozoa) and Palaemon macrodactylus (Crustacea, Decapoda): potential impacts and mitigation measures,
Aquatic Invasions (2009) Volume 4, Issue 3: 501-506 DOI 10.3391/ai.2009.4.3.11
Bulgaria's Biological Diversity: Conservation Status and Needs Assessment Biodiversity Support Program, Meine
Curt, March 1998; http://www.worldwildlife.org/bsp/publications/europe/bulgaria

16

Specia: Eudoxoides spiralis (Bigelow, 1911)

[Sinonime: Eudoxia spiralis Big. ]
Subclasa Siphonophora
Ordinul Calycophorae
Familia Diphyidae
Descriere: Specie de talie mic colonia de maximum 3 cm lungime. Colonia de tip monofid, spiralat.
Pneumatoforul piramidal, cu zona apical ascuit, i sciunea pentagonal. Spinul dorsal alungit, aripioara
dorsal a pneumatoforului divizat, cu unghiurile posterioare prelungite cu structuri lanceolate. Marginea
inferioar lipsit de denticuli proemineni.
Ecologie: specie epipelagic, apare uneori n aglomeraii n perioada rece a anului.
Fotografie: http://www.imagequest3d.com/catalogue/jellyfish/pages/i112_jpg.htm#
Areal nativ: Marea Mediterana

Areal invaziv: Marea Neagr, litoralul bulgar. Specie potenial invaziv pentru Romnia.
Cai de patrundere: apa de balastr a navelor
Impact: modifica structura comunitilor planctonice;
Cai de combatere: controlul apei de balast
Bibliografie:

17

Specia: Haliplanella (Diadumene) lineata (Verrill, 1869)

Increngtura Coelenterata, Clasa Anthozoa, Scl. Hexacorallia
Ordinul Actinaria
Familia Actiniidae
Descriere: Specie de talie mic, cu polipi atingnd 5 6 mm nlime. Culoarea polipilor este verde cu
dungi albe, masliniu-brun cu dungi galbene sau portocalii sau fara dungi. Tentacule translucide, cu dungi
albe dispuse neregulat.
Ecologie: Specie bental, in asociatia midiilor de piatr, pradatoare, hrana fiind reprezentata de diferite
tipuri de nevertebrate. Capabil de nmulire prin diviziune, poate dezvolta rapid populaii numeroase.
Specie care apare atat in exemplare izolate cat si in aglomeratii pe substrat dur in zona litorala. Poate fi
intalnita atat pe stanci cat si pe diguri sau stabilopozi ori pe coca navelor sau pe cochilii de moluste.
Prefera suprafetele putin umbrite, exemplarele evitand sa stea in plin soare.
Dovedind o capacitate larga de tolerant fa de factori de mediu, ca i capacitatea de a se nmuli asexuat
i sexuat, Haliplanella lineata s-a dovedit o specie extrem de adaptabil n noi habitate. Rezista la variatii
largi de salinitate (intre 18 si 34 ppt, moartea survine doar la expunere prelungita la salinitati de sub 12
ppt), la deshidratare si variatii ale temperaturii; unele populatii sunt active si la 0oC sau la temperaturi
inferioare.
Fotografie:
Haliplanella lineata, Port Constanta 2010 (foto: C. Preda)
Areal nativ: Extremul Orient

Areal invaziv: Marea Neagra Litoralul romnesc al Mrii Negre, in populaii izolate.
Cai de patrundere: maricultura; introdusa in multe zone de pe glob prin intermediul culturilor de
Crassostrea gigas. Posibil introdus n Marea Neagr n perioada n care s-au instituit primele cultura de
stridii asiatice in Crimeea in perioada Imperiului Tarist.
Impact: modificarea structurii comunitilor de organismo bentale autohtone.
Cai de combatere: managenetul foulingului
Bibliografie:
Bcescu M, Mller G.I., Gomoiu M.-T., 1971 - Marine Ecologi IV. Research of benthic ecology in
Black Sea/Ecologie marina Vol. 4 Cercetri de ecologie bental n Marea Neagr. Editura
Academiei Romne, 357 pp.
Barnes R.S.K. 1994. The brackish-water fauna of northwestern Europe. Cambridge, Cambridge
University Press.
Cohen A.N. 2005 Guide to the Exotic Species of San Francisco Bay. San Francisco Estuary Institute,
Oakland, CA. Available online at exoticsguide.org.

18

Eldredge L.G., C.M. Smith. 2001. A guidebook of introduced marine species in Hawaii. Bihosp
Museum Technical Report 21.
Gollasch, S., K. Riemann-Zurneck. 1996. Transoceanic dispersal of benthic macrofauna: Haliplanella
lineata (Verrill, 1898) (Anthozoa, Actinaria) found on a ship's hull in a ship yard dock in Hamburg
Harbour, Germany. Helgolander Meeresuntersuchungen, 50:253-258.
Shick J.M. and A.N. Lamb. 1977. Asexual Reproduction and Genetic Population Structure in the
Colonizing Sea Anemone Haliplanella luciae. Biological Bulletin 153:604-617.
Sassaman, Magnum 1970. Patterns of temperature adaptation in North American coastal actinians.
Marine Biology 7:123-130.
Slick J.M. 1991. A functional biology of sea anemones. Chapman and Hall, London.

19

Specia: Mnemiopsis leidyi (Agassiz 1900)

Increngtura Ctenophora, Clasa Tentaculifera
Ordinul Lobata
Familia Bolinopsidae
Descriere: Adultul intre 8 i 12 cm. Corpul alungit i comprimat n plan sagital, la polul aboral fiind mai
ngust. Pe suprafaa corpului 8 iruri longitudinale de ctenidii. In zona polului oral se doi lobi sagitali (orali)
mari, de form concav, care ating jumtate din lungimea total a corpului i patru lobi laterali, mai mici,
de form triunghiular-alungit, cu vrfurile rotunjite. Lateral, n apropierea orificiului bucal se observ
teaca tentacular.
Ecologie: Specie pelagic, euriterna si eurihalina, este capabila sa dezvolte populatii mari in timp relativ
scurt in cazul abundentei hranei si lipsei de pradatori. In Marea Neagr nu avea pn la patrunderea lui
Beroe ovata nici un duman natural i s-a dovedit a fi cu mult mai competitiv n exploatarea niei sale
trofice n comparatie cu speciile preexistente Aurelia aurita i Pleurobrachia rhodopis (Petran,
Moldoveanu, 1994-95; Petran, 1997). Datorit concurenei la hran, populatiile meduzei Aurelia aurita,
care n anii 70 dezvoltaser biomase importante, au cunoscut un declin n anii care au urmat (Vinogradov
et al, 1989). Incepnd cu anul 1989 Mnemiopsis leidyi este ntlnit frecvent n tot timpul anului (mai ales
iarna i primvara) n larg i n apropierea trmului. In perioada 1997 1999 se inregistreaza ptrunderea
ctenoforului spre sud, acesta fiind ntlnit n Marea Marmara, Marea Egee i estul Mrii Mediterane, unde
atinge populatii importante.
Fotografie: http://www.klissurov.dir.bg/black_sea/jellyfishes/black_sea3.htm;
Cap Midia, august 2009 (foto C.Preda)
Areal nativ: coastelor atlantice ale continentului nord-american din Labrador pn n Golful Mexic, unde
populeaz att ape salmastre ct i lagune suprasrate.
Areal invaziv: Marea Neagr, Marea de Azov, Marea Caspic, Marea Marmara, Marea Mediterana.
Semnalat pentru prima dat n Marea Neagr n zona portului Novorosiisk (Nord-Estul Mrii Negre),
Mnemiopsis a devenit extrem de rapid o specie dominant n macrozooplancton, dezvoltnd populatii
estimate la sute de milioane de tone n ntregul bazin pontic. Ptrunderea sa n Marea Neagr s-a efectuat
n apa de balast a navelor care transportau grne

20


Impact: schimbarea drastic a structurii comunitilor planctonice; reducerea efectivelor unor specii de
interes economic.
Cai de combatere: inafara de introducerea unor specii prdtoare specifice, nu exist alte ci de
combatere.
Bibliografie:
Avsar D (1996-1997) Possible reasons for the abundance of Black Sea sprat (Sprattus sprattus phalericus Risso,
1826) in relation to anchovy (Engraulis encrasicholus L. 1758) and lobate ctenophore Mnemiopsis leidyi (Agassiz
1865), Recherches Marines, IRCM Constanta, 29-30: 275-285.
Alexandrov B, Zaitsev YP (2000) Chronicle of exotic species introduction into the Black Sea. The Black Sea
Ecological Problems, Odessa, SCSEIO: 14-19.
Abolmasova GI, Finenko GA, Romanova SA (2002) Energy requirments of Mnemiosis leidyi and Beroe ovata
population in relation to nutrient conditions in Sevastopol Bay. II International Conference Oceanography of the
eastern Mediterranean and the Black Sea simillarities and differences of two interconnected basins, 14 18 Oct.
2002, Ankara Turkey, p. 146.
Bcescu M, Mller GI, Gomoiu MT (1971) Marine Ecologi IV. Research of benthic ecology in Black Sea/Ecologie
marina Vol. 4 Cercetri de ecologie bental n Marea Neagr. Editura Academiei Romne, 357 pp.
Harbison GR, Volovik SP, (1993) The ctenophore Mnemiopsis leidyi, in the Black Sea: a holoplanktonic organism
transported in the ballast water of ships. Proceedings of the Conference and Workshop Nonindigenous Estuarine
and Marine Organisms (MEMO) Seattle, Washington: 25-36.
Huwer B, Storr-PaulsenM, Riisgard HU, Haslob H (2008) Abundance, horizontal and vertical distribution of the
invasive ctenophore Mnemiopsis leidyi in the central Baltic Sea, November 2007 Aquatic Invasions,Volume 3, Issue
2: 113-124 DOI 10.3391/ai.2008.3.2.1
Kideys AE (1994) Recent dramatic changes n the Black Sea ecosystem: the reason for the sharp decline in the
Turkish anchovy fisheries. J. Marine Systems, 5: 178 181.
Kideys AE (2002) Fall and rise of the Black Sea ecosystem, Science, 297:1482- 483
Lebedeva LP, Shushkina EA (1994) The model investigation of the Black Sea plankton community changes caused
by Mnemiopsis. Okeanologiya, Moskva: 79-87. (in Russian; Engl. Abstr.)
Malyshev VI, Arkhipov AG (1992) The ctenophore Mnemiopsis leidyi in the western Black Sea. Gidrobiolicesky
Zjurnal/ Hidrobiology Journal Vol.28 (1): 34-39.
Mutlu E, Bingel F, Gc AC, Melnikov VV, Nierman U, Ostr NA, Zaika VE (1994) Distribution of the new invader
Mnemiopsis sp. and the resident Aurelia aurita and Pleurobrachia pileus populations n the Black Se n the years
1991-1993. Journal of Marine Science, London: 407-421.
Nadolinski VP (2004) The effect of ctenophore on the ichthyoplankton in the north-eastern part of the Black Sea,
69 74; Estimation of the change in the Azov Sea Ichthyioplankton under the influence of ctenophore, 208 217,
in Ctenophore Mnemiopsis leidyi (A.Agassiz) in the Azov and Black Seas: its biology and consequences of its
intrusion, Volovik S.P. (Ed.). Turkish Marine Research Foundation, Istambul Turkey, No. 17: 498 pp
Niermann U, Bingel F, Gorban A, Gordina AD, Gc A, Kideys AE, Konsulov A, Radu G, Subbotin AA, Zaika VE (1993)
Distribution of anchovy eggs and larvae (Engraulis encrassicholus Cuv.) in the Black Sea in 1991 and 1992 in
comparison to former surveys. ICES CM 1993/H : 1-13.
Niermann U, Bingel F, Gorban A, Gordina AD, Gc AC, Kideys AE, Konsulov A, Radu G, Subbotin AA, Zaika VE
(1994) Distribution of anchovy eggs and larvae (Engraulis encrasicolus Cuv.) in the Black Sea in 1991 1992. Journal
of Marine Science 51: 395-406.
Onciu TM, Skolka M, Gomoiu MT, (2007) Ecology of zooplankton communities of the Black Sea/Ecologia
comunitatilor zooplanctonice din Marea Neagr, Ovidius University Press, 120 pp.
Petran A, Moldoveanu M (1994-1995) Post-invasion ecological impact of the Atlantic ctenophore Mnemiopsis
leidyi Agassiz, 1865 on the zooplankton from the romanian Black Sea waters. Recherches marines /Cercetri
marine IRCM Constanta (27-28): 135-157.
Shiganova TA, Bulgakova YV (2000). Effect of gelatinous plankton on the Black and Azov Sea fish and their food
resources. ICES Journal of marine Science 57: 641-648.

21

Shushkina EA, Nikolaeva GG, Lukasheva TA (1990) Variation n the Black Sea plankton community structure caused
by mass development of ctenophore Mnemiopsis leydii (Agassiz) Journal of General Biology 51, 1: 54 - 60.
Shushkina EA, Vinogradov ME (1991) Long-term changes of planktonic biomass n open areas of the Black Sea.
Okeanologiya/Oceanology, Moscow, 31, 6: 973 980.
Shushkina EA, Musaeva EI, Anokhina LL, Lukaseva TA (2000) The Role of Gelatinous Macroplankton jellyfish Aurelia
and ctenophores Mnemiopsis and Beroe in the planktonic communities of the Black Sea. Oceanology 40 (6): 809816.
Vinogradov ME, Shuskina EA, Musaeva EI., Sorokin PY (1989) The comb-jelly Mnemiopsis leidyi (A.Aggasiz)
(Ctenophora: Lobata) a newly-introduced species in the Black Sea. Okeanologiya/Oceanology, Moskva 29 (2): 293299.

22

Specia: Leucothea multicornis (Escholtz)

[Sinonime:]
Increngtura Ctenophora, Clasa Tentaculifera
Ordinul Lobata
Familia Leucotheidae
Descriere: Adulii au talie mare, atingnd 25 cm lungime. Culoarea lor este brun n timp ce larvele i
juvenilii sunt transpareni. Corpul este alungit, comprimat lateral, cu lobi bucali foarte mari i aproape
bilobati. Ctenidiile sunt mari i numeroase. Pe suprafata corpului exist numeroase expansiuni
caracteristice. Tentaculele sunt foarte lungi iar la baza peristomului apar numeroase tentacule bucale
necontractile. In locul tecilor tentaculare exist dou diverticule terminate orb, lungi i nguste ce merg de
la orificiul bucal pn la nivelul stomacului. Canalele meridiane parasagitale ptrund n lobi unde au un
traseu foarte complicat. Gonadele se dezvolt n diverticulele saciforme ale canalelor meridiane sub
ctenidii.
Ecologie: specie pelagic, prdtoare. In Marea Mediteran i Oceanul Atlantic, specia se ntlneste tot
timpul anului, uneori formnd grupuri mari de indivizi, mai ales primvara i vara. In Marea Neagr nu se
cunosc date despre ecologia acestei specii, dar dup toate probabilittile nu se ntlneste dect n zonele
unde salinitatea se mentine peste 16 g/l.
Fotografie:
Areal nativ: Marea Mediterana

Areal invaziv: Marea Neagra, litoralul bulgar. Specie potenial invaziv pentru Romnia.
Cai de patrundere: apa de balast?
Impact: modific structura comunitilor autohtone
Cai de combatere: controlul apei de balast
Bibliografie:
Konsulov A., 1998 - Black Sea Biological Diversity Bulgaria.GEF/BSEP, Black Sea Environmental Series, 5,
UN Publications, New York: 131 pp.

23

Specia: Beroe ovata (Bruguiere 1789)

Increngtura Ctenophora, Clasa Atentaculata
Ordinul Beroida
Familia Beroidae
Descriere: Ctenoforele din grupa beroideelor se recunosc uor de alte specii din acelai grup, avnd corpul
n form de clopot i lipsit de tentacule. Talia lor este variabil, de la sub 1 cm (la exemplarele juvenile)
pn la 15 cm la exemplarele adulte. In stare vie, corpul este aplatizat, caracteristic, iar irurile
longitudinale de ctenidii au culoarea portocalie. Sistemul gastrovascular se caracterizeaz prin faptul c
ramificaiile secundare ale canalelor vecine se anastomozeaz.
Ecologie: specie pelagica, specializata n consumul ctenoforelor lobate din genurile Bolinopsis i
Mnemiopsis. In prezenta unor populatii mari ale aceptor specii, dezvolt de asemenea populaii de mas.
Fotografie:
http://www.obs-vlfr.fr/Mam/images/Galerie-Macroplancton/pages/Beroe%20ovata.htm
http://www.klissurov.dir.bg/black_sea/jellyfishes/black_sea3.htm
Port Constanta, mai 2010 (foto: C. Preda)
Areal nativ: Marea Mediterana, Oceanul Atlantic

Cai de patrundere: Originea i modul n care Beroe a ptruns n Marea Neagr este deocamdat neclar,
fiind posibile mai multe variante. Prima ar fi imigraia din zona Atlanticului de Nord, n apa de balast a
navelor, n acelasi mod ca i Mnemiopsis (deoarece ambele specii coabiteaz n zona Atlanticului). O alt
ipotez ar fi aceea a imigraiei din Mediterana, prin strmtoarea Bosfor. In acest caz, ptrunderea
beroideelor nu a fost posibil mai devreme deoarece din bazinul pontic lipsea hrana lor preferat ctenoforele lobate. De asemenea, nu este exclus nici ipoteza ptrunderii beroideelor n ambele moduri,
att din Atlantic ct i din Mediterana.
Impact: modificarea structurii asociatiilor autohtone.
Bibliografie
Finenko GA, Romanova ZA, Abolmasova GL (2000) The ctenophore Beroe ovata a recent invader to the
Black Sea, Zoologhia Moria 50: 21-25 (in Russian).
Gomoiu MT, Skolka M (1996) Changements recents dans la biodiversite de la Mer Noire dus aux immigrants,
GeoEcoMarina, 1/1996: 49-66

24

Shiganova TA Bulgakova JV, Sorokin PY, Lukashev YF (2000) Investigation of a new invader, Beroe ovata in
the Black Sea. Biology Bulletin 27: 247-255.
Shiganova TA, Bulgakova YV, Volovik SP, Mirzoyan ZA, Dudkin AI (2001) The new invader Beroe ovata Mayer
1912 and its effects on ecosystem on the ecosystem in the northeastern Black Sea, Hydrobiologia 451: 187197.
Shiganova TA, Bulgakova SP, Volovik ZA, Mirzoyan ZA, Dudkin SI (2004) A new invader Beroe ovata and its
effects of the Azov and Black Sea Basin in August September of 1999, 429 446, in Ctenophore Mnemiopsis
leidyi (A.Agassiz) in The Azov and Black Seas: its biology and consequences of its intrusion, Volovik S.P. (Ed.).
Turkish Marine Research Foundation, Istambul Turkey, No. 17, 498 pp.
Shushkina EA, Nikolaeva GG, Lukasheva TA (1990) Variation n the Black Sea plankton community structure
caused by mass development of ctenophore Mnemiopsis leydii (Agassiz) Journal of General Biology 51, 1: 54
- 60.
Shushkina EA, Vinogradov ME (1991) Long-term changes of planktonic biomass n open areas of the Black
Sea. Okeanologiya/Oceanology, Moscow, 31, 6: 973 980.
Shushkina EA, Musaeva EI, Anokhina LL, Lukaseva TA (2000) The Role of Gelatinous Macroplankton jellyfish
Aurelia and ctenophores Mnemiopsis and Beroe in the planktonic communities of the Black Sea. Oceanology
40 (6): 809-816.
Skolka M (1998) Increase of biodiversity by immigration new species n the Romanian fauna Beroe ovata,
Corbicula fluminea, Doridella obscura, Eriocheir sinensis, Callinectes sapidus. Univ. Bacau, Biology Studies
and Researches/Studii i Cerc. de Biol, 4: 235-240.

25

Specia: Dugesia tigrina Girard 1850

[Sinonime:]
Increngtura: Plathelminthes
Clasa: Turbellaria
Ordinul: Tricladida
Familia: Dugesiidae
Descriere: Dimensiuni 10 15 mm lungime, 3 mm lime. Corpul alungit, foliaceu, cu extremitatea
cefalic triunghiular cu doi lobi mici laterali. Ochii plasai central, pe linia care uneste cei doi lobi.
Culoarea albicioas pe margini, brunie pe centrul prii dorsale.
Ecologie: specie dulcicol, detritivor, eurioic, termofil.
Fotografie: http://animaldiversity.ummz.umich.edu/site/resou
http://www.neozoen-bodensee.de/neozoen/dugesia-tigrina
Areal nativ: America de Nord

Areal invaziv: Europa, din Spania si Italia pn n Rusia. Introdus n perioada anilor 1920 prin intermediul
industriei acvaristice, a scpat de sub control i s-a rspndit rapid n toata Europa. In Romania situatia sa
actuala este necunoscuta.
Cai de patrundere: acvaristica
Impact: modificarea structurii asociaiiloir autohtone
Cai de combatere: respectarea regulilor cu privire la speciile invazive
Bibliografie:
Myers, P., R. Espinosa, C. S. Parr, T. Jones, G. S. Hammond, and T. A. Dewey. 2006. The Animal
Diversity Web (online)
http://www.neozoen-bodensee.de/neozoen/dugesia-tigrina

26

Specia: Potamopyrgus jenkinsi (Smith 1889)

[Sinonime: Potamopyrgus antipodarum]
Increngatura Mollusca, Clasa Gasteropoda
Subclasa Sterptoneura
Ordinul Monotocardia
Familia Hydrobiidae
Descriere: Dimensiunile cochiliei ntre 4,7 i 5 mm nltime i 2,5 i 2,7 mm ltime. Prezint un pregnant
dimorfism sexual, femelele fiind cu 20% mai mari dect masculii, fiind una dintre puinele specii de
gasteropode cu sexele separate. Cochilia oval-ascuit, rezistent, cu 5-6 anfracte bine curbate. La mijlocul
lor se gsete un bru filiform, de peri chitinosi paralel cu linia de sutur. Apertura oval-ascuit.
Peristomiul de culoare mai nchis, de multe ori violet sau cafenie; cochilia este colorat glbui, iar
periorii negri sunt negri sau brun-nchis. Animalul are corpul prelungit cu o tromp relativ lung,
terminat cu doi lobi ntre care se gseste gura. Tentaculele sunt lungi, zvelte, avnd ochii situati la baz.
Ecologie: Specie dulcicol-salmastricol pe pietre, pe vegetale sau chiar pe mlurile de pe fundul apelor, mai
ales n zona litoral. Se hrnete cu detritus organic, nu consum vegetale. Exploatnd se pare o ni
ecologic insuficient acoperit de speciile autohtone, Potamopyrgus jenkinsi nu a produs bulversri n
structura biocenozei n care s-a integrat.
Fotografie: http://www.bioimages.org.uk/HTML/P4/P4216.php
Areal nativ: Pacificul de Sud (Noua Zeeland)

Areal invaziv: Europa
Cai de patrundere: transporturi navale
Impact: modificarea structurii comunitilor de organisme autohtone.
Cai de combatere: nu exist
Bibliografie:
Grossu Al. V., 1986 - Gastropoda Romaniae, Vol I, Ed. Litera Bucuresti.

27

Specia: Rapana venosa (Valenciensis 1846)

[Sinonime: Rapana bezoar, Rapana thomasiana]
Increngtura Mollusca, Clasa Gasteropoda
Subordinul Neogastropoda
Suprafamilia Muricidea
Familia Rapanidae
Descriere: Gasteropod de talie mare, cu cochilia globuloas, cu spira evident, format din 3-4 anfracte,
ultimul anfract foarte dezvoltat, mult dilatat. Dimensiunile maxime ale cochiliei sunt 7 - 12 cm nlime i 9
cm lime. Suprafaa este diferit ornamentat i prezint un sir de mameloane dispuse n spiral pe partea
superioar a ultimului anfract. Mameloanele se continu pe penultimul anfract; de asemenea pe suprafaa
cochiliei se observ i uoare coaste longitudinale. Apertura foarte larg, de form oval, strlucitoare n
interior, de o culoare portocalie-roscat; marginile aperturii prezint cute. Ombilicul mrginit de o
ngroare puternic, care formeaz o creast pe marginea inferioar a cochiliei. Coloritul general brunroscat, adesea cu benzi brune sau striuri colorate mai intens.
Ecologie: Specie rpitoare, bental, se hrnete pe bancurile de stridii sau midii dar i pe seama unor
bivalve psamobionte, dovedind o larg plasticitate ecologic. Rapana se ntlnete pe fundurile stncoase
ntre 4-10 m adncime, cu o densitate mai mare ntre 9-10 m (ntre 10-12 exemplare/m2). Uneori, poate fi
observat i la adncimi mai mici de 30-35 cm, pe poriunile umbrite ale pietrelor. n zona aglomerrilor de
midii, cele mai multe exemplare sunt cantonate pe margine i nu n centrul bancului. Pe fundurile
nisipoase ntotdeauna efectivele gasteropodului sunt reduse, iar talia exemplarelor este mic.
Fotografie:
Areal nativ: Mrile Extremului Orient (Marea Japoniei, Marea Chinei de Sud)
Areal invaziv: Marea Neagr, Marea Mediterana. Originar din Rapana a fost introdus n bazinul pontic n
anii 30 -40. Este semnalat, pentru prima dat n zona portului Novorosiisk, n 1947, Rapana se
rspndete rapid att spre est, pe coastele Caucazului i ulterior spre sus i vest - pe cele anatoliene ct i
spre vest, decimnd bancurile de stridii. In 1949 este semnalat la Gudautsk, n 1954 la Yalta i Sevastopol,
pe coastele Crimeii pentru ca n 1963 s apar i n dreptul litoralului romnesc. Dup aclimatizarea n
bazinul pontic, Rapana depseste strmtoarea Bosfor i se rspndeste i n Marea Mediteran.
Impact: modificarea drastic a satructurii asociaiilor bentale
Cai de combatere: colectare manual
Bibliografie:
Bcescu M, Mller GI, Gomoiu MT (1971) Marine Ecologi IV. Research of benthic ecology in Black
Sea/Ecologie marina Vol. 4 Cercetri de ecologie bental n Marea Neagr. Editura Academiei Romne, 357
pp.

28

Chukhchin VD (1984) Ecology of the gastropods of the Black Sea. Kiev, Naukova Dumka,176 pp (in Russ, Eng.
Abstract).
CIESM (2009) The Mediterranean Science Comision (CIESM). http://www.ciesm.org/online/atlas/index.htm,
Accessed 12 August 2009
DAISIE (2009) Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe (DAISIE). http://www.europealiens.org/, Accessed 17 August 2009
Gomoiu MT (1972) Some ecologic data on the gastropod Rapana thomasiana Crosse along the Romanian
Black Sea shore. Recherches marines /Cercetri marine, IRCM, Constana, 4: 169 180.
Grossu Al. V., 1986 - Gastropoda Romaniae, Vol I, Ed. Litera Bucuresti
Morduhai-Boltovskoy FL (1972) Opredeliteli fauna Cernogo i Azovskogo morei Vol. III, Naukova Dumka, Kiev,
340 p (in Russian)
Skolka M, Fgra M, Paraschiv G (2006) Biodiversity of Dobroudja, Ovidius University Press, 396 pp. (in
Romanian).
Skolka M, Gomoiu MT (2004) Invasive species in Black Sea. Ecological impact of invasiuve species in aquatic
ecosystems, Ovidius University Press, 180 pp. (in Romanian)

29

Specia: Corambe obscura (Verrill 1870)

[Sinonime: [Doridella obscura]
Increngtura Mollusca, Clasa Gasteropoda
Subclasa Euthyneura (Opisthobranchiata)
Ordinul Nudibranchiata, Subordinul Doridacea
Familia Corambidae
Genul Doridella Verrill 1870 (sin. Corambe Bergh 1869?)
Descriere: Corpul este oval, neted, bombat dorsal, de 4-8 mm lungime. Talpa piciorului este oval alungit,
cu doi lobi anteriori, rotunjii, n dreptul despicturii aflndu-se orificiul bucal. Capul prezint dpu
tentacule laterale scurte, cu ochii situati subterminal. Rinoforii, alungii i uor ndoii, prezint creste
longitudinale caracteristice, sunt orientai anterior, cu tecile scurte uor rsfrnte. Prin transparena
piciorul se observ hepatopancreasul. La nivelul tegumentului se observ cromatofori predominant negri,
iar pe marginea notumului, anterior, cromatofori albi.
Ecologie: Corambe obscura este o specie tolerant att pentru salinitate ct i pentru temperatur i
acesta este unul din motivele aclimatizrii sale rapide n bazinul pontic. In ce priveste regimul trofic, este
un rapitor specializat exclusiv pe briozoare ncrustante din genurile Electra, Conopeum, Membranipora., n
habitatul sau atlantic fiind semnalat n special pe coloniile de Electra crustulenta. Ocup o ni trofic
insuficient exploatat, n Marea Neagr neexistand prdtori care s se hrneasc exclusiv cu colonii de
briozoare.
Fotografie: Corambe obscura, exemplar cu ponta pe colonie de briozoare, Port Constanta, 2009 (foto:
C.Preda)
Areal nativ: Oceanul Atlantic de Nord n tot lungul litoralului Statelor Unite pn n Florida, Texas, Golful
Mexic i Marea Caraibilor
Areal invaziv: Marea Neagr. In 1986, aceast specie este citat n zona de self continental din nord-vestul
Mrii Negre, pentru ca ulterior s fie descoperit i n sudul coastelor Crimeii, pe midii de cultur. Se
rspndete relativ rapid, fiind citat i de pe coastele de vest ale Mrii Negre i ptrunznd i n Marea de
Azov.
In dreptul litoralului romnesc, primele exemplare au fost colectate n anul 1996 n golful Mamaia. In
prezent este raspandit pe toata lungimea litoralului, in asociatia midiilor de piatra, alaturi de Conopeum
seurati, specia cu care se hraneste.

30


Impact: modificarea asociatiilor de organisme indigene.
Cai de combatere: controlul foulingului; dup aclimatizare nu exist metode de combatere;
Bibliografie:
Gomoiu MT, Skolka M (1997) A new gastropod opisthobranch at the Romanian Black Sea Coast. Geo-EcoMarina 2: 201-204 Malita M, Gomoiu MT, Panin N (eds) Bucuresti Constanta.
Roginskaya IS, Grintsov VA, (1990) Nudibranch gastropod Doridella obscura Verrill first record for the Black
Sea. Oceanology Okeanologyia 30 (5): 855-857, Moscova (in Russian).
Romanian).
Skolka M (1998) Increase of biodiversity by immigration new species n the Romanian fauna Beroe ovata,
Corbicula fluminea, Doridella obscura, Eriocheir sinensis, Callinectes sapidus. Univ. Bacau, Biology Studies
and Researches/Studii i Cerc. de Biol, 4: 235-240.

31

Specia: Cernuella neglecta (Draparnaud, 1805)

[Sinonime:] Helix neglecta (Draparnaud, 1805)
Clasa: Gastropoda
Ordinul: Stylommatophora
Familia: Hygromiidae
Descriere: dimensiuni 6 - 10 x 9 - 18 mm, cochilie alb, turtit, globuloas, uor striat neregulat, cu benzi
maronii n general, 5 6 spire uor convexe cu suturi puin adncite, ombilic larg deschis, 1/6-1/4 din
diametrul cochiliei. Se deosebete de C. virgata i C. aginnica prin cochilia mai turtit i mai neted i prin
ombilicul larg. Corpul gasteropodului este intunecat la culoare.
Ecologie: zone afectate antropic (marginea drumurilor, terenuri abandonate), puni uscate cu stncrii;
melcii aparinnd genului Cernuella sunt halofili, prefernd zonele din apropierea coastelor mrilor i
oceanelor, unde se simte influena salinitii
Harta de distributie: http://www.ento.csiro.au/aicn/name_s/b_927.htm
Fotografie: http://www.insectimages.org/browse/detail.cfm?imgnum=5165088
Areal nativ: nordul Spaniei i sudul Franei pn n centrul Italiei

Areal invaziv: introdus n Belgia, Olanda, Elveia, Germania, Cehia, sudul Poloniei, Austria, sudul
Australiei; posibila invaziva in Romania;
Cai de patrundere: transporturi
Impact: modificarea structurii comunitatilor de specii locale.
Cai de combatere: respectarea reglementarilor privind speciile invazive.
Bibliografie:
http://www.animalbase.uni-goettingen.de/zooweb/servlet/AnimalBase/home/species?id=1307

32

Specia: Deroceras panormitanum (Lessona & Pollonera)

Phylum: Mollusca
Clasa: Gasteropoda
Ordinul: Eupulmonata
Familia: Agriolimacidae
Descriere: Melc de talie mica, rareori ajungand la dimensiunea de 3.5 cm lungime. Culoarea corpului
variaza de la maro-ciocolatiu la castaniu inchis sau negru. Cele mai multe specii sunt insa maronii,
prezentand pete de culoare intunecata. Mucusul este incolor si apos. Deroceras panormitanum se
aseamana cu Deroceras laeve si Deroceras sturanyi, forma specifica a penisului reprezentand singurul
criteriu care il deosebeste de celelalte specii.
Ecologie: Traieste la altitudini joase, in habitate deschise si semideschise: gradini, parcuri, terenuri
cultivate, campii, in apropierea raurilor si izvoarelor, dar si in zonele de coasta.
Fotografie: http://www.ento.csiro.au/aicn/name_s/b_1335.htm
Areal nativ: Specie de origine mediteraneana, din partea de SW a
Europei.
Areal invaziv: Marea Britanie, Spania, Europa Centrala, Scandinavia,
America de Nord, Africa de Sud, Australia.
Cai de patrundere:
Impac: Daunator al culturilor agricole
Cai de combatere:
Bibliografie:
www.animalbase.uni-goettingen.de/zooweb/servlet/AnimalBase/home/species,
www.npsumava.cz/storage/vyzkum/panormSK.pdf ,

33

Specia: Arion lusitanicus (Mabille, 1868)

[Sinonime:] Arion vulgaris
Clasa: Gastropoda
Ordinul: Stylommatophora
Familia: Arionidae
Descriere: limax mare, 7 15 cm lungime, culoarea corpului variabil, de obicei cenuiu verzui, specie
polifag (plante verzi, materie organic n descompunere, hoituri)
Ecologie: prefer habitate umede, des ntlnit n habitate antropizate (pduri foioase, puni, parcuri,
grdini, culturi agricole);
Harta de distributie: http://www.nobanis.org/speciesInfo.asp?taxaID=231
Invasive
Potentially
invasive
Not
invasive
Not
known
Not
reported
as alien
Not
included
in
NOBANIS
database
The category "Not reported as alien" covers that the species is either native,
absent or that data are not available. If you have comments pertaining to
information shown on this map you are welcome to contact the focal point
for the country in question.

34

Fotografie: http://www.invasive.org/browse/detail.cfm?imgnum=1265091
Areal nativ: prile sudice ale Europei, n special Peninsula Iberic i sudul Franei
Areal invaziv: pri extinse ale Europei centrale i sudul Europei nordice (Polonia, Germania, Danemarca,
Suedia, Norvegia, Finlanda, Insulele Faroe, Islanda), USA; posibila pscie invaziva pentru Romania.
Cai de patrundere: accidental; mpreun cu sol, compost, plante comercializate
Impact: foarte competitiv prin densitile mari atinse i dimensiuni, poate hibridiza cu specii native, gazd
intermediar pentru unele nematode parazite, reduce recoltele prin consumul plantelor cultivate;
Cai de combatere: capcane, garduri speciale, colectare manual, utilizarea nematodelor ca metod de
biocontrol (Phasmarhabditis hermaphrodita)
Bibliografie:
Weidema, I. (2006): NOBANIS Invasive Alien Species Fact Sheet Arion lusitanicus. From: Online
Database of the North European and Baltic Network on Invasive Alien Species NOBANIS www.nobanis.org,
Date of access 15/12/2008.
http://www.europe-aliens.org/pdf/Arion_vulgaris.pdf
http://www.invasive.org/browse/detail.cfm?imgnum=1265091
http://www.nobanis.org/speciesInfo.asp?taxaID=231

35

Specia: Pomacea bridgesii Reeve, 1856
(Adeseori P. bridgesi dar incorect vezi http://www.applesnail.net/). Exista 2 subspecii: Pomacea bridgesii bridgesii
Reeve, 1856 si Pomacea bridgesii diffusa Blume, 1957, aceasta din urm fiind ntlnit deseori in Pet-shop-uri.
Sinonime: Ampullaria australis; Pomaceea ampullaris

Denumire popular: melc mr; Spiketop applesnail, Brazilian applesnail, Albino mystery snail
Increngatura: Mollusca
Clasa : Gastropoda
Subclasa: Orthogastropoda
Infraclasa: Apogastropoda
Supraordin: Caenogastropoda
Ordinul: Architaenioglossa
Suprafamilia: Ampullarioidea
Familia : Ampullariidae
Descriere: Cochilia acestui melc prezint 5-6 spire. Prin creterea lor una peste alta, spirele, formeaz un
unghi de aproximativ 90, aceasta fiind caracteristica cea mai evident a acestei specii. Apertura este larg,
ovoidal, ombilicul fiind de asemenea larg i adnc. nlimea cochiliei este cuprins ntre 4,5 i 6,5 cm.
Culoarea cochiliei poate varia de la galben la verzui pn la maroniu, cu sau fr benzi mai ntunecate.
Datorit mutaiilor ce apar in culturi artificiale au fost obinute morfe albe i albastre ale acestei specii.
Prezint respiraie branhial, branhiile situndu-se n partea dreapt a corpului, dar i pulmonar,
plmnul aflndu-se n partea stng a corpului. i protejeaz oule depunndu-le la interfaa ap aer.
Pentru a se nmuli e nevoie de un mascul i o femel, aceast specie nefiind hermafrodit, ca majoritatea
celorlalte specii de melci.
Ecologie: trieste ntr-o gam larg de habitate, de la mlatini, iazuri i lacuri pn la ruri. Prefer ape
lentice, i de obicei limpezi. Datorit sistemului respirator pot prsi apa dar n general rmn sub ap; tot
acest sistem respirator le permite supravieuirea n medii hipoxice. Operculul i plmnul i permit s
treac peste perioadele de secet ngropndu-se n substrat, ncetinidu-i activitatea metabolic i intrnd
ntr-o perioad de estivare. Prefer zonele tropicale i subtropicale cu temperaturi mai ridicate; toate
speciile acestei familii triesc doar n zone unde temperatura nu scade sub 10 C n timpul iernii. n privina
hranei nu este selectiv. Se hrnete cu vegetaie moale (alge i plante moarte n general), rzuindu-le cu
radula; poate fi i necrofag, i mnnc ponta sau se poate chiar manifesta canibalismul, n condiii
extreme. Tot n condiii extreme poate iei din ap s i caute de mncare, dar poate cdea foarte uor
prad psrilor ce se hrnesc cu melci.
Harta de distribuie:

36

Fotografie: Foto Skolka M., Constanta 2008
Areal nativ: Bolivia, Brazilia, Paraguay, Peru

Areal invaziv: Hawaii din 1960, Asia de sud-est din 1980 i Florida de la inceputul anilor 1980 i mai recent
se pare c a ptruns i n Australia.
Ci de ptrundere: eliberat n natur de ctre acvaritii amatori, scpat din fermele de reproducere sau
introdus deliberat in unele zone ale lumii pentru consum uman.
Impact: Aceast specie este gazd intermediar pentru Angiostrongylus cantonensis parazit ce produce o
form foarte grav a meningoencefalitei care poate infecta omul dac melcul este mncat nainte s fie
preparat termic corespunztor. De asemenea a devenit o pacoste n orezrii. De asemeni nutrienii din ap
nu mai ajung la plantele superioare din moment ce sunt consumate de acest melc, astfel se produc tot mai
des infloriri n mas ale fitoplanctonului, cu efecte grave asupra ecosistemelor acvatice. (Carlsson et al
2004)
Ci de combatere: respectarea regulilor de carantin sanitar, i de asemenea pe cale chimic.
Bibliografie:
http://www.applesnail.net/
http://www.wirbellose.de/applesnail/arten.htm
http://nis.gsmfc.org/nis_factsheet.php?toc_id=153
http://www.companie.go.ro/Melci/Melci.html

37

Specia: Anadara inaeqiuvalvis (Bruguiere 1798)

[Sinonime: Scapharca cornea Reeve 1844; Cunearca cornea Reve 1844]
Increngtura Mollusca, Clasa Bivalvia
Ordinul Filibranchiata
Subordinul Taxodonta
Familia Arcidae
Descriere: Valvele albe, mate, inechivalve, cu umbonele proeminent, prezentnd un numr mare (31 - 37)
de coaste. Dimensiuni 30 - 55 mm lungime i 25 - 40 mm lime. La exemplarele mature, n spatiul dintre
coaste se gsesc urme de periostracum brun-nchis. Platoul cardinal are dentiie taxodont. Faa intern a
valvelor alb mat, impresiunea paleal integripaleat. Impresiile muchilor adductori aproape identice ca
dimensiuni.
Ecologie: Specie sedimentofil frecvent pe nisipurile fine infralitorale. Exemplare izolate pot fi de
asemenea ntlnite pe fundurile cu nisipuri grosiere din sudul litoralului romnesc. Dovedete o mare
plasticitate ecologic ca i capacitatea de a suporta bine scderea cantitii de oxigen solvit n ap n
perioadele de eutrofizare intens, datoratit prezenei hemoglobinei. Ptrunderea n bazinul pontic s-a
fcut dup aclimatizarea n bazinul mediteraneean.
Harta de distributie: http://www.ciesm.org/atlas/Anadarainaequivalvis.html
Fotografie: Mamaia 19.09.2009 (foto: M.Skolka)
Areal nativ: zona indo-pacific - Extremul Orient

38

Areal invaziv: Marea Mediterana, Marea Neagra. In Marea Mediterana apare pentru prima data in nordul
Marii Adriatice, in zona Rabean, in 1969, de unde se raspandeste ulterior spre sud, dezvoltand populatii de
masa. In prezent, este raspantita pe litoralul adriatic al Italiei, in sudul Siciliei si este de asemenea
mentionata de pe litoralul vestic italian.
In Marea Neagr a fost semnalat pentru prima dat n zona litoral situat la nord de Mamaia (Gomoiu,
1984), n exemplare destul de numeroase. In prezent, este rspndit pe aproape tot litoralul pontic.
Patrunderea in Marea Neagra s-a facut in urma traficului naval dintre porturile pontice (Constanta) si cele
din Marea Adriatica, colonizarea fiind una ulterioara celei din Mediterana si un una directa, cu larve
provenite direct din arealul nativ al speciei.
Cai de patrundere: apa de balast a navelor.
Impact: modificare drastica a comunitatilor bentale autohtone.
Cai de combatere: nu exista.
Bibliografie:
Gomoiu MT (1984) Scapharca inequivalvis (Bruguire) a new species in the Black Sea. Recherches Marines
/Cercetari Marine, IRCM 17: 131 141
Ghisotti F., 1973. Scapharca cfr. cornea (Reeve), ospite nuova del Mediterraneo. Conchiglie, 9(3-4): 68.
Lazzari G. and Rinaldi E., 1994. Alcune considerazioni sulla presenza di specie extra Mediterranee nelle lagune
salmastre di Ravenna. Bollettino Malacologico, 30(5-9): 195-202.
Rinaldi E., 1985b. Alcuni dati significativi sulla proliferazione di Scapharca inaequivalvis (Bruguire, 1789) in
Adriatico lungo la costa Romagnola. Bollettino Malacologico, 21(1-4): 41-42.
Rinaldi E., 1994b. Molluschi di origine extra Mediterranea entrati a far parte della malacofauna della costa
Romagnola. Pagine de Museo Ornitologico e di Scienze Naturali di Ravenna, 19(1-2): 104-108
Romanian).
Zaitsev YP, Mamaev V, (1997) Marine Biological Diversity in the Black Sea. A study of change and decline. Black Sea
Enviromnental Series, U.N. Publications, New York, 208 pp
Zaitsev YP (2001) Invasive species in the Black Sea, 1St Black Sea Conference on ballast water control and
management, Odessa, Ukraine 10 12 oct. 2001, Conference Report, Bashtanyy R., Webster L., Raaymakers S. (eds),
Global Mondograph Series No.3, Annex 4, 1-5.

39

Specia: Crassostrea virginica Gmelin, 1791

[Sinonime:]
Suprafamilia Ostreacea
Familia Ostreidae Fischer
Genul Crassostrea
Descriere: Valvele sunt alungite sau rotunjite de pana la 10 12 cm., de form neregulat. Valva stng,
concav, este de regul mai ngroat comparativ cu valva dreapt, care este aplatizat. Culoarea valvelor
alb mat la exterior, lucioas n interior. De la umbone, pornesc cteva coaste radiare, dispuse neregulat.
La nivelul muchiului adductor se observ o urm negricioas sau roietic.
Ecologie: Exemplarele acestei specii se hrnesc cu zooplancton, fitoplancton i becterioplancton,
ndeprtnd de obicei flagelatele. In spectrul trofic intr i particule n suspensie, chiar i gruncioare de
polen. Larvele se hrnesc cu fitoplancton, n special cu fitoflagelate, fr a consuma bacterioplancton
Fotografie:
Areal nativ: coastele atlantice ale SUA

Areal invaziv: Marea Neagr
Cai de patrundere: introducere pentru ostreicultur
Impact: modificarea structurii asociaiilor autohtone.
Cai de combatere: colectare manual
Bibliografie:
Romanian).

40

Specia: Corbicula fluminea Mller 1774

[Sinonime:]
Ordinul Heterodonta
Familia Corbiculidae
Descriere: Dimensiuni - circa 380 mm; valve triunghiulare sau ovoidale, de culoare brunie glbuie sau
negricioas, cu striuri de cretere concentrice i dentiie heterodont (trei dini cardinali pe fiecare valv).
Suprafaa intern a valvelor la exemplarele proaspete este alb-galbui.
Ecologie: Specie care prezinta sexe separate, existand insa si exemplare hermafrodita care se pot
autofecunda; se reproduce la temperaturi ale masei apei mai ridicate de 15 grade Celsius. Exemplarele
devin capabile de reproducere la circa trei luni de viat, cnd ating 8 10 mm. In cazul exemplarelor
hermafrodita, dupa atingerea maturitatii sexuale sunt eliberate mai intai ovocito si apoi spermatozoizi.
Ulterior, atata ovocitele cat si spermatozoizii sunt produse simultan. Au loc mai multe reproduceri pe
perioada sezonului cald, intre sfarsitul lunii mai si pana toamna. Fecundarea are loc in cavitatea paleala a
femelelor, la nivelul branhiilor. Atat larvele trocofore, de 15 20 microni cat si veligerele (de circa 0,2 mm)
se dezvolta in interiorul cavitatii paleale. Juvenilii sunt eliberati abia cand ating talia de 1 mm. Stadiile
larvare nu inoata, putand produce un bissus in stadiul de pedoveligere. Sursa primara de hrana este
fitoplanctonul. Un exemplar poate elibera pana la 2000 de juvenili pe zi, iar numarul total de juvenili
eliberati in timpul vietii este estimat la peste 100000. Rezista la expunerea la aer timp de saptamani dar un
suporta lipsa oxigenului. Se poate intalni pe variate substrate naturale sau artificiale, in ape statatoare sau
curgatoare cu regim care variaza de la oligotrof la eutrof, chiar in sedimente maloase sau nisipoase bine
oxigenate. Rezista in canale de irigatii sau conducte. Rezist la temperaturi cuprinse intre 2-34 C si
salinitati de circa 5 iar pentru perioade scurte in ape cu 14psu. Nu suporta ape cu incarcatura organica
ridicat. Se apreciaza ca succesul invaziv este strans legat de incalzirea climatic global.
http://www.europe-aliens.org/speciesFactsheet.do?speciesId=53281#

41

Distributia in SUA in 2010;

http://www.pserie.psu.edu/seagrant/ais/watershed/clam.htm.
Fotografie: original, foto M.Skolka, 2009
Areal nativ: Extremul Orient (Rusia, China, Thailanda, Filipine, Corea, Japonia) si Africa. In pliocen
raspandita pe scara larga din Europa de vest pana in Extremul Orient. Dispare ulterior, arealul ei ramanand
limitat la Extremul Orient, pana in zona fluviului Amur (Grossa, 1962). In Romnia este prezent sub form
fosil din plionen.
Areal invaziv: Introdus in SUA dupa toate probabilitatile de imigranti chinezi; exista doua variante
introducerea prin California in timpul goanei dup aur (1848 1859) sau introdusa cel tarziu in 1924. Se
rspndete ulterior n toat zona central a Amercii de Nord, n anii 80 i 90 fiind semnalat de pe coasta
de est. In anii 1960 apare i n America de Sud (Argentina), iar la mijlocul anilor 80 apare n Europa
Central, devenind rapid specie dominant n unele bazine cum este cel al Rinului. In prezent, arealul

42

acestei specii include zone ntinse n Asia de Sud-Est, America de Nord i de Sud, nordul Africii i Europa
Central. In Europa, specia este cunoscut ns ca fosil din perioada cuaternar. In 1997, exemplare
aparinnd acestei specii au fost identificate n Dunre n amonte de localitatea Berzasca i n dreptul
oraului Moldova Nou. Ulterior devine o specie comun, pe tot cursul Dunrii, n Delt, canalul DunreMarea Neagr, chiar i din unele lacuri din sudul litoralului.
Cai de patrundere: ptrundere activ prin intermediului canalului Rin Dunre.
Impact: schimbarea structurii asociaiilor bentale
Cai de combatere: nu exist.
Bibliografie:
Grossu Al., 1962 Bivalvia, in Fauna RPR, Vol. III, fasc 3, Ed. Academiei, 426 pp.
Korniushin, A.V. 2004. A revision of some Asian and African freshwater clams assigned to Corbicula fluminalis
(Mller, 1774) (Mollusca: Bivalvia: Corbiculidae), with a review of anatomical characters and reproductive features
based on museum collections. Hydrobiologia, 529: 251-270.
Lori, E., M. Bodon, S. Cianfanelli. 2005. Molluschi continentali alieni in Italia: presenza e distribuzione.
NotiziarioS.I.M. 23, 71. Available at http://www.sim-online.it/. Millennium Ecosystem Assessment. 2005.
Ecosystem and human well-being: biodiversity synthesis. World Resources Institute, Washington, DC
Mouthon, J., T. Parghentanian. 2004. Comparison of the life cycle and population dynamics of two Corbicula
species, two French canals. Arch. Hydrobiol., 2: 267-287.
Nardi, G. & A. Braccia. 2004. Prima segnalazione di Corbicula fluminea (O.F. Mller, 1774) per il Lago di Garda
(Provincia di Brescia) (Mollusca Bivalvia, Corbiculidae). Bollettino Malacologico, 39: 181-184.
Paunovi, M., B. Csnyi, S. Kneevi, V. Simi, D. Nenadi, D. Jakovev-Todorovi, B. Stojanovi, P. Caki. 2007.
Distribution of Asian clams Corbicula fluminea (Mller, 1774) and C. fluminalis (Mller, 1774) in Serbia. Aquatic
Invasions, 2: 99-106.
Romanian).
ecosystems, Ovidius University Press, 180 pp. (in Romanian).
http://www.pserie.psu.edu/seagrant/ais/watershed/clam.htm
http://www.iisgcp.org/exoticsp/asianclam.htm
Counts, C. L., III. 1986. The zoogeography and history of the invasion of the United States by Corbicula
fluminea (Bivalvia: Corbiculidae). American Malacological Bulletin, Special Edition No. 2:7-39
http://www.fcsc.usgs.gov/corbicula3.pdf
http://nas.er.usgs.gov/mollusks/docs/co_flumi.html
http://www.lander.edu/rsfox/corbicula.html
http://es.treknature.com/gallery/Europe/Italy/photo228183.htm
USGS 2001 - Nonindigenous species information bulletin: Asian clam, Corbicula fluminea (Mller, 1774) (Mollusca:
Corbiculidae). PDF fulltext
Jueg, U., Zettler, M.L. (2004): Die Molluskenfauna der Elbe in Mecklenburg-Vorpommern mit Erstnachweis der
Grobgerippten Krbchenmuschel Corbicula fluminea (O. F. Mller 1756). Mitteilungen der NGM 4(1): 85-89. [in
German] PDF fulltext
Beran L. (2000). First record of Corbicula fluminea (Mollusca: Bivalvia) in the Czech Republic. Acta Soc. Zool.
Bohem., 64: 1-2.
Beran L. (2006). Spreading expansion of Corbicula fluminea (Mollusca: Bivalvia) in the Czech Republic. Heldia 6
5/6: 187-192.
Vzquez A. A. & Perera S. (2010). "Endemic Freshwater molluscs of Cuba and their conservation status". Tropical
Conservation Science 3(2): 190-199. HTM, PDF.
Weitere, M. et al. (2009) Linking environmental warming to the fitness of the invasive clam Corbicula fluminea,
Global Change Biology, Volume 15 Issue 12, Pages 2838 - 2851

43

Specia: Corbicula fluminalis (Mller, 1774)

[Sinonime: Corbicula fluminata; in cazul genului Corbicula exista inca probleme legate de cele doua specii C.
fluminea si C. fluminalis; unii autori le considera morfotipuri]

Ordinul Heterodonta, Familia Corbiculidae
Descriere: Specia este foarte asemntoare cu Corbicula fluminea de care se deosebete cu greutate.
Valvele sunt mai alungite, cu umbonele mai proeminant si mai gros; valvele sunt cordiforme in vreme ce la
C. fluminea sunt alungite. Diferente clare pot fi date doar in urma analizei biometrice [Ciutti, Cappelletti,
2009]:
In ce privaste raportul intre lungime si latime, acesta este 1:1 in cazul lui C. fluminea si 0,97 in cazul lui C.
fluminalis. Numarul de struri concentrice este de 13 28 striuri/cm la C. fluminalis si de 7 14 la C.
fluminea. Acest carcter este insa evident doar la exemplarele mici, de pana la 5 mm. Exemplarele mici de
C. fluminalis sunt aproape sferice in vreme ce cele de C. fluminea sunt palatzate.
Ecologie : Identica cu cea a specie Corbicula fluminea.

44

Fotografie:
Areal nativ: Datorita statutului neclar dintre cele doua specii de Corbicula fluminea i fluminalis exista
specte neclare. Este mentionata din Asia de SW, Egipt, Basarabia, lacurile din zona de NW a Mrii Negre, la
nord de Delta, ca si in jumatatea inferioara a Nistrului (Grossa, 1962). In perioada pliocena ocupa insa un
areal mult mai vast, care se extindea din Marea Britanie, Franta si Europa de vEst si sud pana in
Transcaucazia si Grecia. In Romania este mentionata ca forma fosil din pliocen, ca si C. fluminea.
Areal invaziv: sudul si central Europei, America de Nord; specie posibil invaziva in Romania, nesemnalata
pana in prezent.
Cai de patrundere: navigatie, canale navigabile.
Cai de combatere: managementul adecvat si respectarea reglementarilor privind speciile invazive
Bibliografie:
Ciutti Francesca, Cappelletti Cristina, 2009 - First record of Corbicula fluminalis (Mller, 1774) in Lake Garda (Italy),
living in sympatry with Corbicula fluminea (Mller, 1774), J. Limnol., 68(1): 162-165, 2009
Korniushin, A.V. 2004. A revision of some Asian and African freshwater clams assigned to Corbicula fluminalis
(Mller, 1774) (Mollusca: Bivalvia: Corbiculidae), with a review of anatomical characters and reproductive features
based on museum collections. Hydrobiologia, 529: 251-270.
Lori, E., M. Bodon, S. Cianfanelli. 2005. Molluschi continentali alieni in Italia: presenza e distribuzione.
NotiziarioS.I.M. 23, 71. Available at http://www.sim-online.it/. Millennium Ecosystem Assessment. 2005.
Ecosystem and human well-being: biodiversity synthesis. World Resources Institute, Washington, DC
Mouthon, J., T. Parghentanian. 2004. Comparison of the life cycle and population dynamics of two Corbicula
species, two French canals. Arch. Hydrobiol., 2: 267-287.
Nardi, G. & A. Braccia. 2004. Prima segnalazione di Corbicula fluminea (O.F. Mller, 1774) per il Lago di Garda
(Provincia di Brescia) (Mollusca Bivalvia, Corbiculidae). Bollettino Malacologico, 39: 181-184.
Paunovi, M., B. Csnyi, S. Kneevi, V. Simi, D. Nenadi, D. Jakovev-Todorovi, B. Stojanovi, P. Caki. 2007.
Distribution of Asian clams Corbicula fluminea (Mller, 1774) and C. fluminalis (Mller, 1774) in Serbia. Aquatic
Invasions, 2: 99-106.
http://es.treknature.com/gallery/Europe/Italy/photo228183.htm
Tesch, P., 1943. Corbicula fluminalis als gidsfossiel. -- Jaarverslag Geologische Stichting 1941: 31-33.
(http://web.inter.nl.net/users/Meijer.T/tm/paginas/ae-wtxt-Tesch_Milank.htm)

45

Specia: Dreissena polymorpha (Pallas, 1771)

[Sinonime:]
Ordinul: Heterodonta
Familia: Dreissenidae
Descriere: valve relativ fragile, cu umbone proeminent si partea posterioara in ung. Pe partea dorsal, un
colorit caracteristic, alb-verzui cu dungi brun-negre caracteristice; pota pare si exemplare fara dungi. Pe
fata ventrala a valvelor, un platou mic triunghiular situat exact sub umbone. Impresiunea paleala fara
sinus.
Ecologie : Specie bental, formand aglomeraii mari pe orice tip de substrat natural sau artificial in ape
dulci. Se dezvolt n ape dulci statatoare sau curgatoare cu curgere lenta, evit apele salmastre si pe cele
marine, dar putandu-se dezvolta atat in ape dulci din zonele de campie cat si in lacuri montane. Bivalva
traieste intre 3 4 ani in unele bazine pana la 6 9 ani, durata de viata fiind mai mare in ape reci.
Maturitatea sexuala este atinsa cand exemplarele ating 8 10 mm lungime. Gametogeneza are loc in
perioada de iarna, cand temperatura apei scade sub 8 18oC. In timpul verii au loc doua reproduceri, una
la sfarsitul lunii mai si a doua la sfarsitul lunii august. Primavara, depasirea temperaturii de 12 oC reprezinta
pragul de la care incepe eliminarea concomitenta in masa apei a oocitelor si spermatozoizilor. Rata de
fecundare este mare la D. polymorpha iar o femela poate depuna intre 104 pana la 1,6 x 106 ou.
Temperatura optima pentru fecundare este intre 12 si 24oC, cu un optim la 18 oC, in cazul unei ape cu pH
intre 7,4 si 9,4 (optimul fiind 8,5) in conditiile in care concentratia ionilor de Ca2+ din apa depaseste 12 15
mg Ca2+ l-1 (Sprung, 1987). Stadiul larvar este lung durand intre 8 zile si 5 saptamani, timpul total al vietii
planctonice depinzand de temperatura apei. In decursul stadiului larvar, mortalitatea atinge valori foarte
mari, atingand valori care variaza intre 30 si 100%. Cauzele care influenteaza mortalitatea sunt
dependente atat de factorii de mediu (pradatori, turbiditatea apei) cat si de factori interni (calitatea oulor
depuse), accesibilitatea hranei (cu toate ca mortalitatea apare si in cazul abundentei hranei reprezentate
de microalge, cianobacterii, si de plankton bacterian, larvele dovedind selectivitate fata de anumite tipuri
de hrana; nu rezista la perioade mai lungi de 2 saptamani de inanintie). Fixarea larvelor are loc in stadiul de
larva pediveliger, cand se dezvolt glanda bissogena. Larvele se pot fixa pe orice fel de substrat dar si in
acest caz pot apare mortalitati care merg pana la 90 99%. Mortalitatea apare din cauze multiple curenti
acvatici puternici, furtuni, lipsa oxigenarii adecvate etc. Densitatea larvelor fixate poate varia intre 0 si 106x
m-2. Fixarea larvelor poate avea loc intre suprafata apei si pana la 30 m adancime, putand popula si
substrat sedimentar cu particule de nisip de 0,06 0,5 mm diametru. Supravietuieste in ape cu
temperaturi variind intre 3-6 oC si 31 - 32 oC. Limitele de salinitatea sunt de la minim 0,007 0,4 0,5 o/oo
la 2 4 o/oo. Limitele de pH 7,9 9,4. Pentru dezvoltarea normala, necesita cel putin 12 15 mg Ca2+ l-1,
concentratia calciului devenind nelimitativa daca este situata peste 50 mg Ca2+ l-1. De regula evita apele cu
turbiditate ridicata, insa s-au observat si cazuri in care au avut loc adaptari la aceste conditii. Rezista pana
la 10 zile expusa in aer, la 10 oC temperatura si 95% umiditate, in conditii de aer in miscare si pana la 18 zile
in conditii de temperaturi mai mici de 10 oC si in umiditate accentuata.

46

Fotografie:
Areal nativ: zona ponto-caspic, nordul Mrii Negre, Marea de Azov, Marea Caspic. Genul Dreissena este
un gen endemic pentru zona mrii Paratethys diferentiat in perioada miocena si ulterior in pliocen.
Raspandite pe o larga arie intre Europa centrala, lacul Aral si Eufrat, speciile de Dreissena sufera in
pleistocen un regres puternic, ramanand strict localizate in Marea Caspic si Marea Aral (care aveau ape

47

salmastre) in marile dulce din acea perioada Neagra si Azov si in cateva lacuri din zona peninsulei
Balcanice. Ulterior, in holocen, dup incheirea ultimei perioade glaciare, dreissenidele raman localizate in
Marea Caspic si nordul Mrii Negre.
Areal invaziv: Europa, Asia, America de Nord. Dreissena polymorpha ncepe s se rspndeasc rapid dup
1700, cnd se intensifica comerul in estul Europei si sunt construite o serie de canale care leag ntre ele
raurile si fluviile din nordul Mrii Negre. Daca in 1769 era semnalata pentru prima data din raul Ural iar in
1771 din Volga si Marea Caspica (Ludyanski et al, 1993),, pn n 1870 deja invadase Ucraina, Rusia de
vest, nordul Europei, Marea Britanie si Europa de vest, pana la Alpi si Pirinei.
In Romnia este citata din perioada anilor 1950 1960 de la Snagov si Buftea (Grossa, 1962) facandu-se
mentiunea ca este foarte comuna in Delta si lunca inundabil a Dunrii ca si in lacurile litorale. In in 1794
este semnalata pentru prima data din Ungaria (Ludyanski et al, 1993), pentru ca in 1932 sa fie semnalata
din lacul Balaton (Soos, 1942). In perioada anilor 1980 invadeaza Marile Lacuri, pentru ca apoi sa se
raspandeasca rapad in sudul Canadei, nord-estul central si vestal SUA.
Cai de patrundere: canale navigabile, apa de balast, fouling.
Impact: modificarea drastica a asociatiilor de organisme autohtone; pierderi economice datorita
dezvoltarii in conducte, bazine de racire, instalatii portuare, pe coca navelor.
Cai de combatere:
Bibliografie:
Van der Velde G., Rajagopal S., bij de Vaate A., 2010 Zebra Mussel in Europe, Backhuys Pblsh., Leiden,
Margraf Pblsh., Weikersheim, 490 pp.
http://nas.er.usgs.gov/taxgroup/mollusks/zebramussel/maps/zm_quag_yr2007.jpg

48

Specia: Dreissena bugensis (Andrusov, 1897)

[Sinonime: Dreisena rostriformis bugensis]
Ordinul: Heterodonta
Familia: Dreissenidae
Descriere: valvele de pana la 2 ,5 cm, cu aspect mai triunghiular si mai rotunjite comparativ cu cele de la D.
polymorpha; carena de pe faa extern a valvelor mai rotunjit, n schimb partea posterioar cu unghiul
mai evident. Coloratia este alb-galbui-verzui, cu desen format din dungi concentrice brun-inchise, uneori
cu dungi radiare care pornesc de la umbone si se orienteaza spre marginea externa a valvelor. Zona de
deasupra umbonelui mai deschisa la culoare.
Ecologie : Specie bentala, dulcicola, cu aceleasi preferinte ca si D. polymorpha.

49

Fotografie:
Areal nativ: zona ponto-caspica. Arealul originar al speciei este considrat a fi nord-vestul Mrii Negre, din
limanurile Nistrului si Bugului.
Areal invaziv: Europa, America de Nord din zona Marilor Lacuri pana in California. Interesant ca in SUA s-a
dovedit mai eficeinta ca specie invaziva comparativ cu D. polymorpha, reusind sa ajunga pana pe coasta
Pacificului.
Se extinde in mod similar cu D. polymorpha in Ucraina, Rusia, Europa Centrala si de Vest, SUA si Canada,
unde e semnalata in 1987. In Romania este citata in 2004 de la Cernavoda (Micu, Telembici, 2004) si in

50

2006 de la Probeta Turnu Severin (Popa et Popa 2006). In 2006 este mentionata din Olanda iar in 2007 din
Germania.
Cai de patrundere: patrundere: canale navigabile
Impact: modificarea drastica a asociatiilor de organisme autohtone
Cai de combatere: managementul apei de balast si al foulingului.
Bibliografie:
Van der Velde G., Rajagopal S., bij de Vaate A., 2010 Zebra Mussel in Europe, Backhuys Pblsh., Leiden, Margraf
Pblsh., Weikersheim, 490 pp.
http://nyis.info/animals/ZebraAndQuaggaMussel.aspx
fl.biology.usgs.gov/.../dreissena_faqs.html
nas.er.usgs.gov/taxgroup/mollusks/zebramussel/
http://nas.er.usgs.gov/taxgroup/mollusks/zebramussel/maps/zm_quag_yr2007.jpg
Micu D., Telembici A., 2004 First record of Dreissena bugensis (Andrussov, 1897) from the Romanian stretch of
River Danube. In: Abstracts of the International Symposium of Malacology, August 19-22, Sibiu, Romania.
Popa Oana Paula, Popa L.O., 2006 The most westward European occurence point for Dreissena bugensis
(Andrussov, 1879). Malacologica Bohemoslavica, 5: 3-5.

51

Specia: Mytilopsis leucophaeata (Conrad, 1831)

[Sinonime:]
Ordinul Familia Dreissenidae
Descriere: Talia atinge pana la 2 cm lungime. Destul de asemanatoare cu D. polymorpha de care se
deosebete prin valvele mai rotunjite, posterior si cu umbonele nu atat de proeminent. De culoare brunnchis la adulti, uneori pot apare exemplare cu desen zebrat. Periostracum rugos, iar pe fata interna,
valvele sunt albe-cenuii. In zona umbonelui, pe fata interna, prezint un denticul caracteristic orientat
posterior, care lipsete la D.polymorpha. Impresia paleala subtire, cu un sinus mic, evident.
Ecologie: specie bental, formand aglomeratii in fouling ca alte dreissenide, dovedind largi preferine fa
de salinitate si temperatura. Se hraneste preferentiat cu fitoplancton. In ce priveste salinitatea, poate
supravietui atat in ape dulci cat si in ape sarate, preferand insa zonele estuariene. Limitele de salinitate se
inscriu intre 0,75 si 20,9 PSU. Larvele se pot dezvolta insa si in ape cu salinitate de pana la 32 PSU. In ce
priveste temperatura, cu toate ca este o specie de origine tropicala, poate suporta cu usurinta
temperaturo mult mai scazute, gama de temperaturi intinzandu-se intre 6,8 si 30oC. Toleranta la
temperaturi medii reduse o face extrem de adaptabila la conditiile de mediu din Europa. Maturarea
gametilor are loc la temperaturi de circa 13 oC, iar reproducerea are loc la temperaturi mai mari de 15 - 20
o
C. Reproducerea incepe in mai iunie si dureaza pana in septembrie octombrie, pentru limitele de
temperatura de 16,2 19,5 oC si salinitati de 2 4,9 PSU. Se observa de regula doua varfuri de dezvoltare
larvara pe timpul perioadei de reproducere.

52

Fotografie:
http://www.eol.org/pages/2215
Areal nativ: litoralul nord-american, din Golful Mexic (Tampico) pana in Golful Hudson. In preglaciar, era
raspandita in Eurasia, ulterior, in Eocen se extinde in America de Nord, disparand ulterior din zona
eurasiatica in timpul perioadelor glaciare.
Areal invaziv: Europa de vest, Marea Neagra. In 1835 este semnalata pentru prima data in Belgia
(Antwerpen), ulterior in Franta si Olanda (1849, 1858) In 1928 este descoperita la Kiel in Germania, in 1931
la Dunkerque si Caen (Franta), in 1961 la Niewport (Belgia), in 1969 in Rin si Olanda. In 2003 o populatie
importante este descoperita in raul Guadalquivir (Spania Escot et al, 2003) iar in 2004 este semnalata in
Marea Neagra la gurile Nistrului (limanul Nistrului Thierriault et al, 2004). Specie potencial invaziva
pentru Romnia.
Cai de patrundere: patrundere: stadii larvare in apa de balast, eventual fouling pe coca navelor.
Impact: modificarea drastica a asociatiilor de organisme autohtone; pierderi economice datorita
dezvoltarii in conducte, bazine de racire, instalatii portuare, pe coca navelor.
Cai de combatere: managemenul apei de balast
Bibliografie:
Laine A.O. / FIMR First record of Conrads false mussel, Mytilopsis leucophaeata in the northern Baltic Sea,
www.itameriportaali.fi/.../en_GB/mytilopsis_leu/
Van der Velde G., Rajagopal S., bij de Vaate A., 2010 Zebra Mussel in Europe, Backhuys Pblsh., Leiden, Margraf
Pblsh., Weikersheim, 490 pp.
http://www.eol.org/pages/2215

53

Specia: Sinanodonta woodiana Lea 1834

[Sinonime:]
Ordinal Eulemellibranchiata
Familia Anodontidae
Descriere: Talia mare, culoarea valvelor brun-oliv nchis, cu hipostracumul colorat variat n nuante de
glbui - roz - portocaliu pal. Pe faa superioar a valvelor sunt vizibile striuri puternice de cretere.
Dimensiuni: lungime 165 - 174 mm, nltime 110 - 115 mm.
Ecologie: specie sedimentofil, pe fundurile mloase, din apele curgtoare mari sau apele stttoare.
Foarte rezistent la poluani, ajunge s domine asociaiile de molute din principalele ruri ale Cmpiei de
Vest.
Fotografie:
Areal nativ: bazinul fluviului Amur, lacul Hanka, zona Primorie din Extremul Orient, China, Taiwan, Hong
Kong, Cambogia, Thailanda, Japonia.
Areal invaziv: In Europa este mentionata pentru prima data n Romnia, introdus involuntar (1962) odat
cu speciile de ciprinide originare din Asia de sud-est aclimatizate n zon. Prezent n Romnia i Ungaria n bazinele Someurilor, Mureului, Turului, Criurilor, Tisa i Dunre. In anul 1989 este semnalat n Frana
i se apreciaz c aceast specie de bivalv se afl n plin expansiune n toate rurile putin atinse de
poluare din Europa. Este prezent n Delta Dunrii i n tot lungul cursului inferior al Dunrii.
Cai de patrundere: introducere involuntar
Impact: modificarea structurii asociaiilor autohtone.
Bibliografie:
Romanian).

54

Specia: Mya arenaria (Linne 1758)

[Sinonime:]
Subordinul Adapedonta
Suprafamilia Myoidea
Familia Myidae
Descriere: Dimensiunile valvelor ating 50 - 100 mm lungime i 32 - 65 mm lime. Piciorul este mic, slab
dezvoltat la adult. Sifoanele sunt sudate, de lungime mare (100 mm n extensie maxim). Valvele mari,
ovale, aproape echilaterale, cu umbonele puin proeminent, de culoare alb mat. Pe suprafaa valvelor se
disting striuri de cretere i linii concentrice mai grosiere. Partea posterioar a valvelor este uor ngustat.
Periostracumul este subire, brun, caduc. Pe faa intern, valvele sunt alb-mate; muchiul adductor
posterior este mai mare dect cel anterior. Platoul cardinal de pe valva stng prezint dentiie
desmodont.
Ecologie: Specie psamobiont larg eurihalin, rezistent la poluare i eutrofizare, Mya a dezvoltat populatii
enorme, devenind specia dominant ca efective i biomas ntre 0 i 20 m adncime. Adulii se gsesc
adesea n aglomeratii, mai spre adnc. La litoralul romnesc este mai abundent la nord de Mamaia, ntre
4 i 15 m adncime. In sudul litoralului, pe nisipurile grosiere sunt prezente bancuri mai mici de Mya,
datorit particularittilor sedimentelor. Eficient din punct de vedere ecologic, Mya arenaria a reusit ntrun interval extrem de scurt s nlocuiasc n biocenozele psamicole pe Corbula mediterranea, specia
dominant autohton. Dup 1990, Mya arenaria continu s rmn specia dominant n biocenozele
infralitoralului nisipos, chiar i dup refacerea efectivelor de Corbula mediterranea
Fotografie:
Areal nativ: coastele atlantice ale SUA si Canadei

Areal invaziv: Marea Baltic, Marea Neagr, Marea Mediterana. In Marea Neagr a fost semnalat pentru
prima dat n golful Odessa n 1966. Mya arenaria se rspndeste rapid spre sud, ajungnd s fie citat la
nceputul anilor 70 i din dreptul litoralului romnesc.
Cai de patrundere: Pentru prima dat apare pe coastele europene n Marea Baltic, n secolele XI - XII,
adus probabil de navigatorii vikingi pentru a o folosi ca nad. In perioada modern, modul de ptrundere
este prin intermediul apei de balast a navelor.
Impact: schimbarea drastic a structurii asociaiilor bentale.
Bibliografie:

55

Beshevly LE, Kolyagyn VA (1967) The finding of molluscs Mya arenaria in the northwestern part of the Black Sea.
Vestn.Zool.Kiev, 3: 32-34 (in Russian)
Gomoiu MT, Porumb I (1969) Mya arenaria L. bivalve recently penetrated into the Black Sea. Revue Roumaine de
Zoologie Editura Academiei Romnne 14, 3: 199-202
Gomoiu MT, Petran A (1973) Dynamics of the settlement of the bivalve Mya arenaria L. on the Romanian shore of
the Black Sea. Recherches marines /Cercetri marine. IRCM, Constana, 5-6: 263-289.
Gomoiu MT (1976) Changes in the benthic biocenosis structure at the Romanian littoral, Recherches marines,
IRCM Constanta, 9: 119-142.
Gomoiu MT (1981a) Distribution of Mya arenaria L. populations in the Western part of the Black Sea. Recherches
marines/Cercetari marine, IRCM, 14: 145-158
Gomoiu MT (1981b) Quelques donnes sur les populations du bivalve Mya arenaria L. du littoral roumain de la
mer Noire. Rapport de la Comission Internationale de la Mer Mediterranee 27, 2: 143-144
Konsulov A, Konsulova T (1998) Biological Diversity of the Black Sea. Zoobenthos and Zooplankton, in Bulgaria's
Biological Diversity: Conservation Status and Needs Assessment Biodiversity Support Program, Meine Curt, March
1998; http://www.worldwildlife.org/bsp/publications/europe/bulgaria

56

Specia: Musculista senhousia (Benson, 1842)

[Sinonime:] Brachidontes (Arcuatula) senhousia Kira, 1959, Brachidontes (Musculista) senhousia Kira, 1962, Brachidontes
aquarius Grabau and King, 1928, Modiola (Arcuatula) arcuatula Hanley, 1844, Modiola bellardiana Tapparone-Canefri, 1874,
Modiola senhausii Reeve, 1857, Modiola senhousia Benson in Cantor, 1842, Modiolus senhousei Hanna, 1966, Musculista
senhausia Morton, 1974, Musculus (Musculista ) senhousia Yammamoto & Habe, 1958, Volsella senhausi Smith, 1944
Clasa: Bivalvia
Ordinul: Mytiloida (Filibranchia), Familia: Mytilidae
Descriere: Dimensiunea maxima a valvelor este de 35 mm. Valvele alungite, inechilaterale, netede si
stralucitoare, cu msarginea inferior uor concava, au culoare brun-verzui, cu striuri radiare purpurii palid
pornind de la umbone spre marginea valvelor. De asemenea, unele exemplare pot prezenta pete brune cu
aspect zigzagat care urmeaza striurile de crestere. Fata interna a valvelor este gri-purpuriu stralucitor,
adesea cu striuri vizibile prin transparen.
Ecologie: Este prezent att pe substrat dur ct i pe funduri sedimentare, in zona litorala, pana la
adancimi de 20 m. Dovedete toleran la hipoxie i variaii de salinitate. (17 37 ppt) ca si fata de
temperatura (17 27oC). Triete circa 2 ani, maturitatea sexual fiind atins dup 9 luni. Larvele pot fi ntlnite n plancton de la 14 la 55 de zile. Pe substrat sedimentar se grupeaz n aglomeraii dense, adesea
ngropndu-se in substra cu zona umbonelui, unde se ataseaza cu bissus de particule sedimentare mai
mari. Poate forma aglomerari de peste 2500 ex/m2 (exceptional au fost atinse densitati de 2800 ex/m2 in
Japonia, 3300 ex/m2 n Noua Zeeland, 8600 ex/m2 n Golful san Francisco, 12400 ex/m2 n golful San
Diego, 16000 ex/m2 in zona portului Auckland Noua Zeeland; n golful San Francisco au fost inregistrate
cazuri in care juvenilii au atins densiti de peste 28650 ex/m2 iar uneori au fost inregistrate chiar densiti
de 150 000 ex/m2). Studii efectuate asupra acestor asociaii arat c bivalvele autohtone sufer un declin
datorita densitatilor mari atinse de aceasta specie, dar populaiile de amfipode, tanaidacee, gasteropode
sau polichete devin mai numeroase. De asemenea, aglomerarile de Musculista determina inhibarea
dezvoltrii asociaiei cu Zostera in vreme ce populaii de iarba de mare sau de alge viguroase inhiba
dezvoltarea unor aglomeraii mari ale bivalvei.
http://www.discoverlife.org/mp/20m?btxt=microscope&burl=htpp://microscope.mbl.edu&act=make_map;
http://www.ciesm.org/atlas/Musculistasenhousia.html

57

Fotografie: http://www.exoticsguide.org/species_pages/m_senhousia.html
Areal nativ: Pacificul de vest si de nord din Singapore pn n zona Insulelor Kurile.
Areal invaziv: Coastele americane, din Canada pn n Baja California unde a fost introdusa in 1924,
Australia - 1983, Tasmania, Noua Zeeland, Tanzania, Madagascar; Semnalata in zona Canalului de Suez
(Hoenselaar and Dekker, 1998). In Mediterana este semnalata din Israel (Barash, Danin, 1971), laguna
Bardawil - Egipt (Barash and Danin, 1971a), Franta, Etang de Thau (Hoenselaar and Hoenselaar, 1989);
laguna Ravenna (Italia) (Lazzari, Rinaldi, 1994); Slovenia (De Min, Vio, 1997).
In Marea Neagra (semnalata in zona portului Constanta, la sud de digul care marginaste portul Agigea D.
Micu, in 2004). Exemplare izolate au fost identificate in foulingul navelor oceanice din portul Constanta
Cai de patrundere: fouling sau apa de balast in stadii larvare sau prin intermediul mariculturii.
Impact: modificarea structurii asociaiilor bentale autohtone
Cai de combatere: respectarea regulilor cu privire la fouling si apa de balast. Dup instalare nu exista
mijloace de combatere.
Bibliografie:
Allen, B. J. Williams S.L.. 2003. Native eelgrass Zostera marina controls growth and reproduction of an
invasive mussel through food limitation. Marine Ecology Progress Series 254: 57-67.
Carlton, J.T. 1979. History, Biogeography, and Ecology of the Introduced Marine and Estuarine Invertebrates
of the Pacific Coast of North America. Ph.D. thesis, University of California, Davis, CA (pp. 449-453).
Coan, E.V., Valentich-Scott P., Bernard F.R., Sadeghian P.S.. 2000. Bivalve Seashells of Western North
America. Santa Barbara Museum of Natural History Monographs, Santa Barbara, CA.
Cohen, A.N., Carlton J.T.. 1995. Nonindigenous Aquatic Species in a United States Estuary: A Case Study of
the Biological Invasions of the San Francisco Bay and Delta. U.S. Fish and Wildlife Service, Washington, DC (p.
64-65).
Crooks, J.A. 1998. Habitat alteration and community-level effects of an exotic mussel, Musculista senhousia.
Marine Ecology Progress Series 162: 137-152.
Crooks, J.A. 2001. Assessing invader roles within changing ecosystems: historical and experimental
perspectives on an exotic mussel in an urbanized lagoon. Biological Invasions 3: 23-36.
Crooks, J.A. 2002. Predators of the invasive mussel Musculista senhousia (Mollusca: Mytilidae). Pacific
Science 56(1): 49-56.
Morton, B. 1974. Some aspects of the biology, population dynamics and functional morphology of
Musculista senhousia Benson (Bivalvia, Mytilidae). Pacific Science 28: 19-33.
Reusch, T.B.H. Williams S.L.. 1998. Variable responses of a native eelgrass Zostera marina to a nonindigenous bivalve Musculista senhousia. Oecologia 113: 428-441.
Willan, R.C. 1987. The mussel Musculista senhousia in Australasia: another aggressive alien highlights the
need for quarantine at ports. Bulletin of Marine Science 41(2): 475-489.

58

CIESM - Atlas of Exotic Species in the Mediterranean http://www.ciesm.org/atlas/Musculistasenhousia.html

CSIRO Centre for Research on Introduced Marine Pests (CRIMP) - Marine Pest Information Sheets
http://www.marine.csiro.au/crimp//Marine_pest_infosheets.html
CSIRO Centre for Research on Introduced Marine Pests (CRIMP) - National Introduced Marine Pest
Information System (NIMPIS) http://www.marine.csiro.au/crimp/nimpis
Government of Western Australia/Department of Fisheries - Introduced Marine Aquatic Invaders
http://www.fish.wa.gov.au/hab/broc/marineinvader/marine06.html
http://www.invasivespecies.net/database/species/ecology.asp?si=1031&fr=1&sts=
http://www.issg.org/database/species/impact_info.asp?si=1031&fr=1&sts=&ver=print&prtflag=false

59

Specia: Teredo navalis Linne 1758

Familia Teredinidae
Genul Teredo Linne 1758
Descriere: Molusc bivalv atipic, Teredo navalis are aspect vermiform, cu corpul lung de 4 5 cm
lungime, purtnd la una din extremiti cochilia foarte mult redus (3 4 mm) iar la cealalt sifoanele.
Valvele au trei lobi unul anterior, triunghiular, al doilea central, alungit i mult mai mare i un al treilea
lob, posterior, de asemenea de dimensiuni reduse, cu aspect de aripioar.
Ecologie: Triete n galerii spate n substrat lemnos imersat, galeriile fiind cptuite cu o secreie
calcaroas caracteristic. Hrnirea se face att prin filtrarea planctonului ct i prin consumarea
particulelor de lemn rezultate din aciunea de sfredelire a galeriei. Specie termofil i halofil, se poate
dezvolta n ape cu salinitatea de pn la 11 g0/00. Larvele, pelagice, apar n perioada iunie septembrie n
apele costiere i se fixeaz pe substratul n interiorul cruia i vor continua ulterior dezvoltarea cnd
temperatura apei de mare atinge 20 27oC. Dup putrezirea structurilor lemnoase, molusca i poate
continua viaa n sedimentul de pe fundul mrii, resorbindu-i tubul calcaros.
Fotografie:
http://www.guiamarina.com/balticsea/03%20Animals/05%20Mollusca/Bivalvia/Teredo%20navalis/Teredo%20navalis%2002.ht
m
http://www.marine.csiro.au/crimp/nimpis/spSummary.asp?txa=10036
Areal nativ: zona atlanto-mediteranean

Areal invaziv: specie cosmopolit
Cai de patrundere: In coca navelor. In Marea Neagr ptrunde nc din antichitate, odat cu ntemeierea
coloniilor greceti pe coastele pontice circa 750-500 .e.n. In secolul XIX era prezent pe tot litoralul Mrii
Negre, dar n prezent a devenit o specie rar datorit dispariiei construciilor de lemn din porturi ca i
nlocuirea aproape total a ambarcaiunilor din lemn cu cele construite din metal sau din alte materiale. In
dreptul litoralului romnesc nu a mai fost semnalat de circa 30-40 de ani decat in cazuri izolate (2009
Cristina Preda).
Impact: nu modific substanial asociaiile bentale datorit modului particular de via.
Cai de combatere:
Bibliografie:
Hayward, P.J., Ryland, J.S. (1996). Handbook of the Marine Fauna of North-West Europe. Oxford University
Press, Oxford.

60

Kristensen, E.S. (1979). Observations on growth and life cycle of the shipworm Teredo navalis L. (Bivalvia,
Mollusca) in the Isefjord, Denmark. Ophelia 18(2):235-242.
Norman, E. (1977). The geographical distribution and the growth of the wood-boring molluscs Teredo
navalis L., Psiloteredo megotara (Hanley) and Xylophaga dorsalis (Turton) on the Swedish west
coast. Ophelia 16(2):233-250.

61

Specia: Pecten jacobaeus (Linne, 1758)

[Sinonime:]
Suprafamilia Pectinacea
Familia Pectinidae Lamarck
Genul Pecten (Klein) Ostbeck
Descriere: Valva dreapt, bombat, de culoare alb-glbuie, cu 16 18 coaste dispuse radiar de la umbone
spre marginea extern. Valva stng, plat, rou-crmizie, cu coastele de nuane mai deschise. Diametrul
valvelor circa 10 cm. Faa intern a valvelor alb-porelanoas. Aripioarele situate de o parte i de alta a
umbonelui egale ca dimensiuni.
Ecologie: Pecten jacobaeus este ntlnit pe funduri marine sedimentare, nisipoase; exemplarele stau la
suprafaa substratului, uor ngropate. Hrana este reprezentat de fito i zooplancton, filtrat la nivelul
cavitii branhiale.
Harta de distributie: http://www.pectensite.com/Pecten%20jacobaeus.html
Fotografie:
Areal nativ: Marea Mediteran, Marea Adriatic, Marea Egee

Cai de patrundere: maricultura ?
Impact: modificarea structurii asociaiilor autohtone
Bibliografie: Jaeckel 1954; Morduhai-Boltovskoi, 1968
Jaeckel S., 1954 Zur Kenntnis der Meeres - und Brachewasser-Mollusken von Varna (Bulgarien). Acta hydrobiologica,
Hydrographica et Limnologica. Hydrobiologia. Den Haag, Vol. VI Nr. 1-2.

62

Specia: Pecten maximus (Linne, 1758)

[Sinonime:]
Suprafamilia Pectinacea
Familia Pectinidae Lamarck
Genul Pecten (Klein) Ostbeck
Descriere: Cochilia masiv, solid; valva stng aplatizat i valva dreapt bombat. Valva superioar
cafenie, glbui-cafenie, albicioas, mai nchis spre margini (uneori cu benzi mai ntunecate dispuse
concentric), cu 16 coaste groase dispuse radiar, depind cu puin valva stng n dimensiuni. Valva stng
brun-rocat sau rozalie. Aripioarele situate de o parte i de alta a umbonelui egale, ca i la P. jacobaeus.
Dimensiunile adulilor ating circa 15 cm diametru sau mai mult.
Ecologie: pe funduri marine sedimentare, nisipoase; exemplarele stau fie la suprafaa substratului, fie uor
ngropate. Filtreaz fito i zooplancton.
Harta de distributie: http://www.pectensite.com/Pecten%20maximus.html
Fotografie: http://www.univ-lehavre.fr/cybernat/pages/pectmaxi.htm
Areal nativ: Coastele atlantice ale Europei, din Spania pn n Scandinavia

Cai de patrundere: maricultura?
Impact: modificarea asociaiilor bentale autohtone.
Cai de combatere:
Bibliografie: Jaeckel 1954; Morduhai-Boltovskoi, 1968
Jaeckel S., 1954 Zur Kenntnis der Meeres - und Brachewasser-Mollusken von Varna (Bulgarien). Acta hydrobiologica,
Hydrographica et Limnologica. Hydrobiologia. Den Haag, Vol. VI Nr. 1-2.

63

Specia: Crassostrea gigas Thunberg 1793

[Sinonime:]
Suprafamilia Ostreacea
Familia Ostreidae Fischer
Genul Crassostrea
Descriere: Valvele sunt asimetrice, n funcie de structura substratului. Valva inferioar fiind puternic
concav iar cea superioar aplatizat. Culoarea este albicioas cu striaii rou-purpurii dispuse aproximativ
radiar de la umbone spre marginea extern a valvelor. Interiorul valvelor este alb. Talia maxim poate
atinge 19 20 cm.
Ecologie: Triete fixat pe substrat. Hrana este reprezentat de fito i zooplancton, filtrat la nivelul
cavitii branhiale. Adulii sunt hermafrodii, proterandrici, maturitatea sexual fiind atins n primul an de
via. Extrem de prolific, un singur exemplar de talie medie putnd depune pn la 100 milioane de ou la
o singure reproducere. Reproducerea are loc n timpul sezonului cald, cnd temperatura apei este de circa
19,50C. Rezist n ape cu temperaturi cuprinse tre 4 i 240C, rezistnd de asemenea la temperaturi de 40C
i la expunerea la aer n timpul mareelor joase. Slinitatea de sub 10 ppt duce la ncetarea funciilor vitale;
deasemenea, sunt sensibile n cazul apelor cu turbiditate mare, care duc la acumularea de ml pe cochilii.
Fotografie: http://www.mer-littoral.org/14/photo.php?url=14/photos-600x400/crassostrea-gigas-wb1-600x400.jpg
Areal nativ: Extremul Orient

Areal invaziv: Marea Neagr, Marea Mediterana, Oceanul Atlantic
Cai de patrundere: fouling; introdus de om n scopul acvaculturii
Impact: modificarea structurii asociaiilor bentale
Cai de combatere: colectare manual.
Bibliografie: Scarlato, Starobogatov, 1972 Zolotarev, 1996

64

Specia: Corbula amurensis Schrenck, 1861 (Potamocorbula amurensis Schrenck, 1867)
[Sinonime:] Corbula amplexa (P. ustuala) Adams, 1862, Corbula frequens (P. ustulata) Yokoyama, 1922, Corbula
labiata (P. ustulata) Reeve, 1844, Corbula pustulosa (P. ustulata) Yokoyama, 1922, Corbula ustulata (P.
ustulata) Reeve, 1844, Corbula vladivostokensis (P. ustulata) Bartsch, 1929, Potamocorbula amurensis
Reeve (1861), Potamocorubala ustulata separate spp by Carlton, 1999., 1844
Clasa: Bivalvia
Ordinul: Heterodonta (Myoida)
Suprafamilia: Myoidea
Familia: Corbulidae
Descriere: Specie sedimentofila de talie mic 1 3 cm lungime, cu valve uor inechilaterale, netede, de
culoare alb-murdar, galbuie sau portocalie. Sifoanele scurte, de culoare brunie.
Ecologie: Prefer fundurile sedimentare (de la diferite tipuri de ml pn la funduri nisipoase; cele mai
mari aglomeraii le prezint pe funduri cu amestec de ml i nisip), exemplarele stnd pe jumtate sau cu
2/3 din corp ngropat n sediment, unde se ancoreaz cu fire de bissus. Se gseste att n zona subtidala
ct i n zone care pot fi expuse la aer o perioada de cteva ore. Rezist foarte bine la salinitate sczut.
Este prezent att n ape tropicale ct i n ape temperat reci. De asemenea, dovedeste rezistanta la
poluare. Reproducerea are loc tot timpul anului n zonele mai calde, iar maturitatea sexuala seatinge n
cteva luni. In golful San Francisco se reproduce de doua ori, odata primavara i odat toamna iar n Korea
in mai iunie si septembrie octombrie. O femela poate produce intre 45 000 si 220 000 oocite (Nicolini &
Penry (2000).
In Golful San Francisco s-a stabilit dup marile inundaii din 1986 care au eliminat concurena speciilor
autohtone. Se hrnete att cu fito ct i cu zooplancton (in special diatomee si copeode). In timpul
filtrarii, aspira si omoara stadiile larvare ale altor bivalve. S-a dovedit mai competitiv ca Mya arenaria, pe
care a nlocuit-o n anumite zone dinGolful San Francisco. A produs modificri radicale ale asociaiilor de
organisme bentale autohtone.
Fotografie:
http://research.calacademy.org/research/izg/SFBay2K/Potamocorbula%20amurensis.htm
www.manandmollusc.net/Odessa/corbula.gif
Areal nativ: Marea Chinei, Marea Japoniei, Coreea

Areal invaziv: Coastele pacifice ale SUA (golful San Francisco); posibila specie invaziva pentru Marea
Neagra; tinand cont de ecologia speciei si de condiiile particulare din Marea Neagr, aceast specie se
numara printre cele mai periculoase specii invazive.
Impact: modificarea drastica a comunitatilor autohtone bentale
Cai de combatere: respectarea regulamentelor privind apaa de balast

65

Bibliografie:
http://research.calacademy.org/research/izg/SFBay2K/animalthumbnailimages.htm
http://www.oar.noaa.gov/spotlite/archive/spot_ucsd.html
http://toxics.usgs.gov/pubs/cos-procee/sec.h-sfbay/luoma.final/luoma.final.html
www.manandmollusc.net/Odessa/corbula.gif
http://www.biodiversity.govt.nz/seas/biosecurity/pests/clam.html
ITIS Report: the Integrated Taxonomic Information System
The Global Invasive Species Database
http://www.issg.org/database/species/search.asp?st=100ss&fr=1&sts=#SpeciesList
Luoma Samuel N., Nichols Frederic H, 1993 .- Challenges in Detecting Contaminant Effects on an
Estuarine Ecosystem Affected by Many Different Disturbances: San Francisco Bay U.S. Geological Survey
Toxic Substances Hydrology Program--Proceedings of the Technical Meeting, Colorado Springs, Colorado,
September 20-24, 1993, Water-Resources Investigations Report 94-4015

66

Specia: Ficopomatus enigmaticus (Fauvel 1923)

[Sinonime: Mercierella enigmatica]
Increngtura Annelida, Clasa Polychaeta
Subclasa Sedentaria
Ordinul Sabellida
Familia Serpulidae
Descriere: Polichet tubicol de 15 cm nltime. Tuburile calcaroase, de culoare alb, ncolcite, prezint mai
multe zone de cretere vizibile la exterior ca bruri circulare. Parapodele sunt reduse, chetii cu
extremitatea ensiform i zimtat sau orientat n unghi drept i zimat.
Ecologie: Triete n aglomerri mari, pe diferite substrate dure n apele cu salinitate sczut din
apropierea trmului. In trecut era foarte frecvent n zona de sud a litoralului, dar n anii 80 efectivele
populaiilor au sczut puternic din cauze necunoscute, pn n prezent nenregistrndu-se refaceri ale
acestora. Prezent mai ales n zonele portuare.
Fotografie: http://www.californiabiota.com/cabiota/ficopomatus_enigmaticus.htm
Areal nativ: zona indo-pacific

Areal invaziv: coastele atlantice ale Europei, Marea Neagr. A fost semnalat pentru prima dat semnalat la
nceputul anlor 20 n Europa de Vest i extinde rapid arealul, n Marea Neag fiind citat n 1929. In
prezent este prezent mai ales in habitatele portuare unde poate forma structuri de tip recifal, dar si in
asociatia midiilor de piatra unde apara in acelasi tip de asociatii (Micu et Micu, 2004). Astfel de asociatii se
dezvolta doar in cazul in care larvele polichetului gasesc substrat dur neocupat de bivalve sau crustacee
ciripede.
Impact: schimbarea structurii biocenozelor bentale.
Bibliografie:
pp.

67

Konsulov A, Konsulova T (1998) Biological Diversity of the Black Sea. Zoobenthos and Zooplankton, in
Piti I, Lctuu V (1971) Pollution biologique de leau du port de Constantza (Mer Noire) avec Mercierella
enigmatica, Rapports de la Commission Internationale de la Mer Mediterranee 20 (3): 287-288
Micu D, Micu S (2004) A new type of zoobenthos community from the rocky bottoms of the Black Sea.
International Workshop of the Black Sea benthos, 18 23 April 2004, Istambul, Turkey, 75 87.
Zaitsev YP, Mamaev V, (1997) Marine Biological Diversity in the Black Sea. A study of change and decline.
Black Sea Enviromnental Series, U.N. Publications, New York, 208 pp
management, Odessa, Ukraine 10 12 oct. 2001, Conference Report, Bashtanyy R., Webster L., Raaymakers S.
(eds), Global Mondograph Series No.3, Annex 4, 1-5.

68

Specia: Marenzelleria neglecta Mesnil, 1896

[Sinonime:]
Denumirea popular
Phylum: Annelida
Clasa: Polychaeta
Ordinul: Spionida
Familia: Spionidae
Descriere: Corp scurt, ngroat, de culoare rocat-verzuie. Nu prezint solzi pe partea dorsal.
Neuropodele sunt prevzute cu chei scuri. Zona cefalic prevzut cu tentacule lungi. Parapodele din
zona posteriaoar nu prezint diferene morfologice la nivelul notopodului din partea anterioar. Cheii
sunt prevzui cu crlige att la nivelul neuropodului ct i a notopodului ncepnd din zona segmentului
XX. Pe segmentul I i II exist chei mai lungi comparativ cu restul. n zona orificiului anal exist o serie de
apendice scurte. Prezint branhii. Poate fi identificat prin compararea organelor nucale (deasupra
setigerului 4) i prin raportul ntre setigerele branhiate i numrul total de setigere care este ntre i 1/3.
Ecologie: Prefer mrile salmastre cu salinitate cuprins ntre 0.5 i 10 p.s.u. Triete n sedimente
mloase sau nisipoase n care i construiete adposturi adnci de pn la 35 de cm. Rezist la niveluri
sczute de oxigen i de salinitate sub 0.5 p.s.u. Cu toate acestea, reproducerea nu poate avea loc sub 5
p.s.u.
Fotografie: www.iop.krakow.pl/gatunkiobce/zdjecia/27.jpg
http://www.europe-aliens.org/speciesFactsheet.do?speciesId=53375
Areal nativ: Specie de origine nord-american

Areal invaziv: Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Islanda, Letonia, Lituania, Norvegia, Polonia,
Suedia.
Cai de patrundere: Cel mai probabil au fost transportate ca larve i/sau aduli n apa de balast

69

Impact: Studii au dovedit c Marenzelleria neglecta influeneaz negativ speciile native de polichete (Nereis
diversicolor) i amfipode, afectnd compoziia comunitilor bentonice locale. Produce modificri n dieta
petilor bentonci.
Cai de combatere:
Bibliografie:
www.nobanis.org/files/factsheets/Marenzelleria_neglecta.pdf
www.iop.krakow.pl/gatunkiobce/zdjecia/27.jpg.
http://www.corpi.ku.lt/nemo/directory_details.php?sp_name=Marenzelleria+neglecta
http://www.europe-aliens.org/speciesFactsheet.do?speciesId=53375
Bastrop R., Roehner M., Sturmbauer C., Juerss K. 1997. Where did Marenzelleria spp. (Polychaeta:
Spionidae) in Europe come from? Aquat. Ecol., 31(2): 137-148.
Bick A., Burckhardt R. 1989. Erstnachweis von Marenzelleria viridis (Polychaeta, Spionidae) fur den
Ostseeraum, mit einem Bestimmungsschlussel der Spioniden der Ostsee. Mitteilungen des Zoologischen
Museums Berlin, 65: 237-247.
Bochert R. 1997. Marenzelleria viridis (Polychaeta: Spionidae): a review of its reproduction. Aquatic Ecology
31: 163-175.
Dauer D.M., Maybury C.M., Ewing R.M. 1981. Feeding behavior and general ecology of several spionid
polychaetes from the Chesapeake Bay. J. Exp. Mar. Biol. Ecol., 54: 21-38
Daunys D., Olenin S., Schiedek D. 2001. The species strategy near its boundary: the Marenzelleria cf. viridis
(Polychaeta, Annelida) case in the brackish Baltic Sea. International Review of Hydrobiology, 85 (5-6): 639652.
Daunys D., Oleninas S. 1999. Bottom macrofauna communities in the northern part of the Curonian Lagoon,
south-eastern Baltic Sea. Ekologija, 2: 19-27 [in Lithuanian with English summary].
Daunys D., Zettler M., Gollasch S. 1999. Marenzelleria cf. viridis (Verill, 1873). In: Case histories on
introduced species: their general biology, distribution, range expansion and impact. Gollasch S., Minchin D.,
Rosental H., Voigt M. (Eds.). University of Kiel, Germany: 61-67.
Eno N.C., Clark R.A., Sanderson W.G. 1997. Non-native marine species in British waters: a review and
directory. Published by JNCC, Peterborough: 152pp.
Ezhova E. E., Peretertova O. 1999. Ecosystem effect of the successful invader Marenzelleria viridis. In: 16th
Baltic Marine Biologists Symposium. Klaipeda University, Coastal Research and Planning Institute: 52p.
Ezhova E., Spirido O. 2005. Patterns of spatial and temporal distribution of the Marenzelleria cf. viridis
population in the lagoon and marine environment in the Southeastern Baltic Sea. Oceanological and
Hydrobiological Studies, 34(1): 209-226.
Ezhova E., Zmudzinski L. and Maciejewska K. 2005. Long-term trends in the macrozoobenthos of the Vistula
Lagoon, southeastern Baltic Sea. Species composition and biomass distribution. Bulletin of the Sea Fisheries
and biomass distribution. Bulletin of the Sea Fisheries Institute, 1(164): 55-73.
Gollasch S., Leppakoski E. 1999. Initial Risk Assessment of Alien Species in Nordic Coastal Waters. Nord, 8: 7124
Gruszka 1999. The river Odra estuary as a gateway for alien species immigration to the Baltic Sea Basin. Acta
hydrochimica et hydrobiologica, 27(5): 374-382.
Kotta J., Kotta I., Simm M., Lankov A., Lauringson V., Pollumae A., Ojaveer H. 2006. Ecological consequences
of biological invasions: three invertebrate case studies in the north-eastern Baltic Sea. Helgol. Mar. Res., 60:
106-112.
Neideman R., Wenngren J., Olafsson E. 2003. Competition between the introduced polychaete Marenzelleria
sp. and the native amphipoda Monoporeia affinis in Baltic soft bottoms. Mar. Ecol. Progr. Ser. 264: 49?55.
Olenin S., Leppakoski E., Gollasch S., Gruszka P., Skora K., Hoppe K., Ojaveer H., Orlova M. 2002. Recently
introduced non-indigenous species. Environment of the Baltic Sea area, 1994-1998. HELCOM. Baltic Sea
Environment Proceedings, 82B: 173-175.
Rudinskaya L. 1999. Introduction of Marenzelleria viridis into Vistula Lagoon of the Baltic Sea. 16th Baltic
Marine Biologists Symposium. Klaipeda University, Coastal Research and Planning Institute: 85 p.

70

Sikorski A.V., Bick A. 2004. Revision of Marenzelleria Mesnil, 1896 (Spionidae, Polychaeta). Sarsia, Vol. 89, Nr
4: 253-275.
WGITMO. Report. 2001. International Council for the Exploration of the Sea. Barcelona, Spain:100pp.
Winkler H.M., Debus L. 1997. Is the polychaete Marenzelleria viridis an important food item for fish? Proc.
13th BMB Symposium in 1993, Riga (Latvia): 147-151.
Zettler M.L. 1996. Oekologische Untersuchungen am Neozoon Marenzelleria viridis (Verrill, 1873)
(Polychaeta: Spionidae) in einem Kuestengewaeser der suedlichen Ostsee. Ph.D. Thesis, Rostock University,
pp. 149.
Zettler M.L. 1996. Successful establishment of the spionid polychaete, Marenzelleria viridis (Verrill, 1873), in
the Darss-Zingst estuary (southern Baltic) and its influence on the indigenous macrozoobenthos. Arch. Fish.
Mar. Res., 43 (3): 273-284.
Zettler M.L., Bochert R., Bick A. 1994. Roehrenbau und Vertikalverteilung von Marenzelleria viridis
(Polychaeta: Spionidae) in einem Kuestengewaeser der suedlichen Ostsee. Rostocker Meeresbiologische
Beitraege, 2: 215-225.

71

Specia: Hesionides arenarius (Friederich 1936)

Increngtura Annelida, Clasa Polychaeta
Ordinul Spionida
Familia Hesionidae Grube
Genul Hesionides Friederich
Descriere: Specie de talie mic 10 15 mm lungime cu faringele exertil prevzut cu 10 papile dar fr
flci chitinoase. Ochii lipsesc. Parapodele prezint cirii dorsali mai lungi comparativ cu cei ventrali iar
notopodul mai alungit i mai ngust comparativ cu neuropodul. Pe notopod se gsesc doi chei lungi,
dispui dorsal iar pe neuropod se gsesc 3 4 chei compui. Cheii compui prezint un vrf terminat
scurt, uor ncovoiat i zimat pe faa concav. Cheii simpli au partea distal uor curbat, cu civa zimi
pe partea convex. Pigidiul prezint doi ciri lungi i dou formaiuni lite caracteristice la baza acestora.
Ecologie: populeaz fundurile sedimentare de mic adncime, fcnd parte din speciile care formeaz
complexul interstiial..
Fotografie:
Areal nativ: Rspndit larg pe glob Oceanele Atlantic i Pacific este cunoscut i din Marea Mediterana.
Areal invaziv: Marea Neagr, unde a ptruns probabil prin intermediul transporturilor navale, este
rspndit doar pe platforma continental din vestul bazinului, de la coastele Crimeii pn n zona
prebosforic, formnd populaii rare pn la limita izobatei de 5 m.
Impact: modificarea compoziiei asociaiilor de organisme autohtone.
Bibliografie: Westheide, 1971; Marinov, 1977; Vorobiova et al, 1992, Vorobiova 1999

72

Specia: Acartia tonsa (Dana, 1849)

Increngtura Arthropoda, Clasa Crustacea
PhylumArthropoda SubphylumCrustacea Brnnich, 1772
ClassMaxillopoda Dahl, 1956
Subclasa Copepoda Milne-Edwards, 1840
Infraclasa Neocopepoda Huys & Boxshall, 1991
Supraordinul Gymnoplea Giesbrecht, 1882
Ordinul Calanoida G. O. Sars, 1903
Familia Acartiidae
Descriere: Corpul este alungit, transparent, de 780 840 m la masculi i 820 980 m la la femele.
Cefalotoracele format dintr-o zon anterioar unde primul segment toracic fuzioneaz total cu zona
cefalic (zon care reprezint aproape din lungimea total a cefalotoracelui) i o zon posterioar
format din patru toracomere libere din care primul este mai lat. Zona fuzionat a cefalotoracelui prezint
la mijloc o gtuitur slab, ce reprezint zona de demarcaie ntre segmentele cefalice i primul segment
toracic. Abdomenul foarte scurt, furca telsonului cu cte cinci spini de lungime medie. Identificarea cu
precizie a acestei specii se face dup analizarea perechii a cincea de toracopode de la mascul, care sunt
asimetrice. Al treilea segment al segmentului stng poart terminal o prelungire ascuit, care formeaz o
chel caracteristic cu o prelungire curbat prevzut cu o lamel orientat anterior, care lipsete la specii
foarte asemntoare cum este Acartia clausi.
Ecologie: Prefer ape puin adnci, eutrofe, rezistnd la saliniti reduse pn la 4-5 %o n Marea Baltic.
Reproducerea are loc la temperaturi reduse (sub 10oC); poate dezvolta populaii mari n apele de suprafa
n timpul verii i toamnei. Adulii consum fitoplancton, zooplancton ca i detritus organic din masa apei,
rata de ingestie crescnd odat cu creterea densitii zooplanctonului, fitoplanctonului ori cu creterea
concentraiei detritusului organic n suspensie.
Fotografie: http://www.zooplankton-online.net/gallery_Atonsawhole.htm
Areal nativ: Atlanticul de vest i zona indo-pacific

Areal invaziv: Europa Occidental (nceputul secolului XX), Marea Baltic, Marea Mediterana (menionat
pentru prima dat n perioada anilor 1980), Marea Neagr. Specie potenial invaziv pentru Romnia.
Cai de patrundere: apa de balast, fouling
Impact: schimbarea structurii comunitilor pelagice
Cai de combatere: controlul apelor de balast;
Bibliografie: Silina, 1989; Gaudy, Vinas, 1985; Belmonte et al, 1994; Gubanova, 1997
73

Specia: Calocalanus pavo (Dana, 1849)

[Sinonime:] Ctenocalanus pavo, Calocalanus parvus
PhylumArthropoda
SubphylumCrustacea Brnnich, 1772
Clasa Maxillopoda Dahl, 1956
Familia: Paracalanidae
Descriere: dimensiuni 0.88 1.20 mm (femele); 0.91 1.04 mm (masculi); cefalotorace de dou ori mai
lung dect restul corpului, cu partea anterioara prevazuta cu un mic rostru si cu o gatuitura in treimea
posterioara. Trei segmente toracice libere. La femela, abdomenul cu un singur segment vizibil, la mascul cu
patru segmente. Antena 1 foarte lung cu ramificaii pe partea anterioar, telson bifurcat cu cei patru spini
lungi, cu aspect penat caracteristic.
Ecologie: specie filtratoare pelagic
Harta de distributie: http://copepodes.obs-banyuls.fr/en/fichesp.php?sp=1061
Fotografie: http://copepodes.obs-banyuls.fr/en/fichesp.php?sp=1061
Mascul + femela
Femela
Areal nativ: specie pelagica cosmopolita, lipsind doar in apele polare nordice.
Areal invaziv: posibil Marea Neagra
Cai de patrundere: apa de balast a navelor
Impact: schimbarea structurii comunitatilor planctonice autohtone
Cai de combatere: respectarea masurilor privind apele de balast.
Bibliografie:
Razouls C., de Bove F., Kouwenberg J. et Desreumaux N., 2005-2008. - Diversity and Geographic
Distribution of Marine Planktonic Copepods. Available at http://copepodes.obs-banyuls.fr/en

74

Specia: Neocalanus gracilis Dana, 1849

[Sinonime:] Calanus gracilis
PhylumArthropoda
Subphylum Crustacea Brnnich, 1772
Familia: Calanidae
Descriere: dimensiuni 2.43 4.00 mm (femele); 2.30 3.10 mm (masculi). Corpul ovoidal, uor ngustat
anterior, la femela cu un mic rostru. Cefalotoracele mai mare decat din lungimea totala a prosomei.
Patru segmente toracice libere. Abdomenul cilindric. Femela cu segmentul oviger mai lung dect celelalte.
Telsonul cu forca codala, cu cte 5 spini din care cel extern scurt, iar al patrulea depind n lungime pe toi
ceilali cu circa 1/3 din lungime. Antena 1 la mascul mai scurt dect corpu, la femel depind furca
telsonului.
Ecologie: specie autumnal, ntlnit pn la 100 m adncime, noaptea poate fi observat o cretere
numeric a populaiei n stratul superficial (0 50 m)
http://copepodes.obs-banyuls.fr/en/fichesp_subzones.php?sp=521&nloc=14
http://copepodes.obs-banyuls.fr/en/fichesp.php?sp=521
Mascul
Femela
Areal nativ: Specie cosmopolita pelagica, lipsind doar n mrile polare nordice (www.itis.gov)
Areal invaziv: In Marea Neagr prezena sa este nesigur.
Impact: schimbarea structurii comunitilor planctonice autohtone.
Cai de combatere: respectarea regulilor de tratare a apei de balast.

75

Bibliografie:
Distribution of Marine Planktonic Copepods. Available at http://copepodes.obs-banyuls.fr/en [Accessed
December 16, 2008
Apostolopoulou M., 1971 - Marine Biology 9: Vertical distribution, diurnal and seasonal migration of
copepods in Saronic Bay, Greece, 92---98

76

Specia: Mesocalanus tenuicornis (Dana, 1849)

[Sinonime:] Calanus tenuicornis, Neocalanus tenuicornis
PhylumArthropoda
Familia: Calanidae
Descriere: dimensiuni 1.80 - 2.40 mm (female); 1.70 2.20 mm (masculi). Corpul ovoidal, cu cefalotorace
mai scurt decat din lungimea totala a prosomei. Zona anterioara slab ngustata uor rostrat. Primul
segment toracic liber de doua ori mai lat decat urmatoarele. Femela cu segmentul oviger al abdomenului
de 3 ori mai lung decat celelalte. Telsonul cu patru spini lungi, al treilea fiind de doua ori mai lung dect
ceilali. Antena 1 de doua ori mai lung decat corpul.
Ecologie: specie comun, ntlnit iarna, n straturile de suprafa n perioadele reci, mai la adncime pe
msur ce apa se nclzete.
Femela (A, B) mascul (D)
Femela (sus) mascul (jos)
Areal nativ: specie pelagica cosmopolit, lipsind in apele arctice si antarctice.


77

Cai de patrundere: posibil cu apa de balast a navelor

Impact: modificarea structurii comunitatilor planctonice autohtone
Cai de combatere: Bibliografie:
Apostolopoulou M., 1971 - Marine Biology 9: Vertical distribution, diurnal and seasonal migration of
copepods in Saronic Bay, Greece, 92---98

78

Specia: Clausocalanus arcuicornis (Dana, 1849)

[Sinonime:]
PhylumArthropoda
Familia Clausocalanidae Giesbrecht,1893
Genul Clausocalanus Giesbrecht, 1888
Descriere: Talia de 1 1.6 mm, forma cefalotoracelui si a celor trei segmente toracice libere aproape
ovoidal. Antena 1 este de lungimea cefalotoracelui sau putin mai lung. Rostrul este scurt i bifurcat iar
pereiopodul 5 (P5) este mic, uniramat si simetric. Abdomenul, de forba cilindric, este format din 4
segmente. Furca codala este mai mic dect ultimul segment abdominal.
Ecologie: Specie planctonica filtratoare, cel mai probabil fitoplanctonivora, atingand densitati maxine iarna
si in primele decade de primavara.
http://www.obsvlfr.fr/~gaspari/copepods_guide/clauso
_arcui_fem.htm
Areal nativ: Specie subtropicala cosmopolit, prezent n susul estul si vestul Africii australe, Oceanul
Indian, Oceanul Pacific, intre paralele de 50 grade latitudine nordica si sudica. Prezent de asemenea n
Marea Mediterana. In Marea Neagra nu a fost mentionat.
Cai de patrundere: posibil apa de balast a navelor
Impact: modificarea structurii comunitatilor zooplanctonice autohtone.
Cai de combatere: respectarea regulilor de debalastare.
Bibliografie:
Boxshall, G. (2001). Copepoda (excl. Harpacticoida), in: Costello, M.J. et al. (Ed.) (2001). European register of marine
species: a check-list of the marine species in Europe and a bibliography of guides to their identification. Collection
Patrimoines Naturels, 50: pp. 252-268

79

http://copepodes.obsbanyuls.fr/en/images/image.php?c=s&i=592&view=/copepodes_cartes_grandes/354.jpg&t=Clausocalanus%20arcuicor
nis%20-%20Distribution%20map%203
http://www.itis.gov/servlet/SingleRpt/SingleRpt?search_topic=TSN&search_value=85353
http://www.obs-vlfr.fr/~gaspari/copepods_guide/clauso_arcui_fem.htm
Okemwa, E.N. (1988). The composition and structure of the plankton community in the Tudor Creek, Mombasa, Kenya
Razouls C., de Bove F., Kouwenberg J. et Desreumaux N., 2005-2008. - Diversity and Geographic Distribution of Marine
Planktonic Copepods. Available at http://copepodes.obs-banyuls.fr/en
Smith, S.L. (1982). The northwestern Indian Ocean during the monsoons of 1979: distribution, abundance, and feeding
of zooplankton. Deep Sea Research, Vol. 29. No. 11A 1331 - 1353.

80

Specia: Ctenocalanus vanus Giesbrecht, 1888

[Sinonime:] Ctenocalanus longicornis Mori, 1937
Familia Clausocalanidae Giesbrecht, 1893
Genul Ctenocalanus Giesbrecht, 1888
Descriere: Corp ovoidal alungit, cu zona cefalica usor ingustata anterior. Trei segmente toracice libere,
lungimea lor fiind de 1/3 din lungimea totala a cefalotoracelui. Andomen cu patru segmente vizibile
segmentul oviger reprezentnd aproape din lungime. Telsonul cu furca lung. Antena 1 mai lung dect
furca telsonului.
Ecologie: Specie planctonica euriterma, cu abundena maxim n lunile de iarn i la nceputul primverii.
Parazitat uneori de dinoficee.
Femela
Mascul
Chen & S.-z. Zhang in Studia Marina Sinica, 1974, 9.

81

Areal nativ: Specie cosmopolita, din zona arctica pana in zona antarctica, atat in zonele temperate cat si in
zonele tropicale. In Marea Mediterana lipseste in unele zone din dreptul coastelor nord-africane. In Marea
Neagr lipseste.
Areal invaziv: Specie potential invaziva in Marea Neagra
Cai de patrundere: Apa de balast a anavelor
Impact: schimbarea compozitiei comunitatilor planctonice autohtone.
Cai de combatere: respectarea regulilor de debalastare.
Bibliografie:
Cornils B. Niehoff C. Richter T. Al-Najjar, and S. B. Schnack-Schiel, 2007 - Seasonal abundance and reproduction of
clausocalanid copepods in the northern Gulf of Aqaba (Red Sea) , Journal of Plankton Research Volume 29, Number
1: January 2007, (http://plankt.oxfordjournals.org/cgi/content/abstract)
Razouls Claude1994 - Manuel d'identification des principales espces de coppodes plagiques antarctiques et
subantarctiques Annales de L'Institut Ocanographiques, tome 70, fascicule 1 3-204

82

Specia: Cymbasoma rigidum Thompson,1888

[Sinonime:]
Familia Monstrillidae Dana, 1849
Genul Cymbasoma Thompson, 1888
Descriere: Masculi de circa 0.6 1.8 mm lungime, femelele de 0.7 3.2 mm. Antena 1 lunga cam 30% din
lungimea totala a corpului. Femela prezinta cefalotoracele de aceeailungime ca restul corpului, cu zona
mediana mai lat. Segmentul genital este mai scurt ca restul abdomenului. Telsonul (segmentul anal)
prezint o sutura vizibila dorsal. La femele, furca codala prezinta trei sete lungi, seta externa fiind prins de
o proeminen. Masculii au patru spini terminali la nivelul telsonului.
Ecologie: specie planctonica, filtratoare.
Fotografie:
Areal nativ: zonele temperate ale Atlanticului de nord, Pacificul de nord, Oceanul Indian, Marea
Mediterana. Lipsete n Atlanticul central i de sud, n Pacificul de est si marile polare.
Areal invaziv: posibil in Marea Neagra
Cai de patrundere: Apa de balast a navelor
Impact: schimbarea structurii comunitilor planctonice autohtone
Cai de combatere: respectarea prevederilor privind tratarea apelor de balast.
Bibliografie:
http://www.sahfos.ac.uk/taxonmanual/detail.php?sp=Cymbasoma%20rigidum
Boxshall G, Halsey S., 2004 - An Introduction to copepod diversity London: The Ray Society, 966 pp.
Rose M., 1933 - Coppodes plagiques. Faune de France. 26. Paris: Paul le Chevalier. 374 pp.
Wilson C.B.,1932 - The copepods of the Woods Hole Region, Massachusetts. Bulletin United States National
Museum,158:1-635
Isaac M.L., 1975 - Copepoda: Monstrilloida. Conseil International pour lExploration de la Mer. Zooplankton
Sheets,144-145:1-10
Sars G.O. 1921 - An account of the Crustacea of Norway. Vol.VIII. Copepoda Monstrilloida and Notodelphyoida.
Bergen: Bergen Museum,:90 pages, 37 plates
Suarez-Morales E. 2000 - The male of Cymbasoma quintanarooense (Suarez-Morales) (Copepoda, Monstrilloida)
from the Caribbean, with an identification key for the known males of Cymbasoma. Sarsia, 85:203-210
Suarez-Morales E. 2006 - Validation and redescription of Cymbasoma germanicum (Timm) (Crustacea: Copepoda:
Monstrilloida) from Helgoland with comments on Cymbasoma rigidum Thompson. Helgoland Marine
Research,60:171-179

83

Specia: Cymbasoma thompsoni (Giesbrecht, 1892)

[Sinonime:]
Familia Monstrillidae Dana, 1849
Genul Cymbasoma Thompson, 1888
Descriere: femelele de 0.8 - 1.2 mm, masculii de 0.65 - 0.80 mm. Spinii furcii codale cu trei sete bine
dezvoltate ata la masculi cat i la femele. La femele, toracopodul 5 cu 3 spini pe exopodit, 2 mari si unul
mic. Endopoditul fara spini.
Small species. Caudal rami with 3 well developed setae in both sexes.
Ecologie: specie filtratoare pelagic.
Harta de distributie: http://copepodes.obs-banyuls.fr/en/fichesp.php?sp=1896; http://copepodes.obsbanyuls.fr/en/fichesp.php?sp=1896;
Fotografie:
Areal nativ: Atlanticul de nord, coastele orientale ale SUA si Canadei, coastele Europei de Vest, Marea
Mediterana.
Areal invaziv: Marea Neagra, Marea Baltica Prezenta de asemenea in estul Australiei.
Impact: modificarea structurii comunitatilor planctonice autohtone
http://www.sahfos.ac.uk/taxonmanual/detail.php?sp=Cymbasoma%20thompsoni#General%20Description
Rose M., 1933 - Coppodes plagiques. Faune de France. 26. Paris: Paul le Chevalier. 374 pp.
Isaac M.L., 1975 - Copepoda: Monstrilloida. Conseil International pour lExploration de la Mer. Zooplankton
Sheets,144-145:1-10

84

Specia: Mecynocera clausi Thompson, 1888

[Sinonime:] Leptocalanus filicornis Giesbrecht,1888; Dolichocera tenuis Bernard, 1958, 1926; Dolichocerea
tenuis Bernard.
Familia Mecynoceridae
Genul Mecynocera
Descriere: Masculii cu corp ovoidal alungit, ngustat uor anterior. 6 segmente toracice vizibile, primele
dou segmente abdominale mai late. Femela cu corpul ngroat n partea terminala a cefalotoracelui.
Primul segment toracic liber foarte lat. Segmentul oviger lat i mai gros ca celelalte. Antena 1 de cel putin
doua ori mai lung decat corpul. Furca codala cu patru spini caudali.
Ecologie: specie filtratoare pelagica.
Mascul
Femela
Areal nativ: specie pelagica cosmopolita, lipsind doar in apele polare.

Cai de patrundere: ?
Impact: modificarea structurii comunitilor pelagice autohtone.
Cai de combatere:
Bibliografie:

85

Specia: Lichomolgus insignis (Aurivillius, 1882)

[Sinonime:] Modiolicola insignis
Supraordinul Podoplea
Ordinul Poecilostomatoida
Familia: Lichomolgidae
Genul Lichomolgus Thorell, 1859
Descriere: corp scurt-ovoidal, cu cefalotorace mai scurt ca din lungimea totala a prosomei. Patru
segmente toracice libere, primele doua segmente aproape egale ca lime. Abdomenul cu segmentul
oviger la femela foarte voluminos, lung cat din lungimea pleonului. Telsonul cu furca codala cu patru
spini, al treilea de doua ori mai lung decat ceilalti. Antena 1 acurta, de lungimea cefalotoracelui.
Ecologie: specie ectoparazita la specii de Modiolus (Modiola vulgare)
Fotografie: http://www.seawater.no/fauna/Leddyr/agilis.htm (L. agilis)
Areal nativ: Marea Nordului, Marea Baltic, Marea Mediterana

Areal invaziv:
Impact: ?
Cai de combatere: ?
Bibliografie:
http://www.marbef.org/data/aphia.php?p=taxdetails&id=128884
Walter, T. Chad. (2008). Lichomolgus insignis (Aurivillius, 1882). In: Walter, T.C., Boxshall, G. (Eds) (2008). World
Copepoda database. Accessed through the World Register of Marine Species at
http://www.marinespecies.org/aphia.php?p=taxdetails&id=359182 on 2008-12-21.

86

Specia: Monstrilla grandis Giesbrecht, 1891

[Sinonime:] Monstrilla intermedia Kricchagin, 1877; Strilloma scotti: Isaac,1975;
Ordinul Monstrilloida Sars, 1901
Familia: Monstrillidae Dana 1849
Genul Monstrilla Dana 1849
Descriere: Lungime femela 3.75 mm, masculul 1.9 mm. Aspect caracteristic, cu corpul alungit si ingust, cu
antenele 1 scurte si groase, din 5 articole. Prosoma alungit, abdomenul scurt, format din cinci segmente,
cu furca codal bine dezvoltat. Antena 2, mandibulelel, labrum, maxilulele, maxilipedele absente la adultii
de ambele sexe. Toracopodele 1 4 biramate, toracopodul 5 redus, bilobat, cu trei spini pe lobul extern si
doi pe lobul intern. Femela cu o pereche de spini ovigeri lungi.
Ecologie: Adulii sunt epipelagici i nu se hrnesc; larvele parazite pe gasteropode sau polichete. Larva
nauplius liber, dup un timp se ataseaza de gazda utilizand antenele si mandibulele si ulterior afundnduse n corpul gazdei, unde capt aspect saciform cu expansiuni care absorb lichidele nutritive din corpul
gazdei. Dezvoltarea larvar are loc in interiorul gazdei pn n stadiul de copepodit 5, cnd prsesc
gazdele i dup o singur nprlire se transform n adult.

87

Fotografie:
http://copepodes.obsbanyuls.fr/en/images/image.php?c=s&i=1920&view=/copepodes_images_grandes/6562.jpg&t=Monstrilla%20grandis%20%20Plate%205%20of%20morphological%20figures
http://copepodes.obsbanyuls.fr/en/images/image.php?c=s&i=1920&view=/copepodes_images_grandes/6561.jpg&t=Monstrilla%20grandis%20%20Plate%204%20of%20morphological%20figures
Mascul
Femela
Areal nativ: prezenta in Atlanticul de Est (coastele Marii Britanii pana in peninsula Iberica, Atlanticul
central din estul SUA pana in vestul Africii, Marea Caraibilor, coastele Braziliei si Argentinei, Mediterana
Occidentala, Marea Rosie, Marea Chinei de Sud, Marea Japoniei, coastele pacifice ale Americii de Sud
(Chile).
Cai de patrundere: probabil apa de balast a navelor
Impact: modificarea structurii comunitatilor autohtone.
http://www.answers.com/topic/monstrilla-grandis

88

Specia: Monstrilla helgolandica Claus, 1863

[Sinonime:] Monstrilla canadensis McMurrich, 1917; Monstrilla anglica Wilson, 1932;
serricornis (M): Sars, 1921
Monstrilla

Descriere: Corp alungit, cu prosoma (cefalortoracele) ngust, cu o slab gtuitur n treimea posterioar.
Abdomen din 5 segmente, ngustate treptat spre telson. Furca codal cu cte 5 spini de lungimi aproiape
egale. Antenele 1 scurte. Ciclul de dezvoltare asemanator cu cel de la M. grandis.
Ecologie: Specie iubitoare de ape reci, cu temperaturi medii de 12,3 29oC. Larvele se dezvolta in
interiorul unor gazde polichete sau gasteropode, unde sunt parcurse toate stadiile de dezvoltare, mai
putin ultimul stadiu de copepodit iar adultii sunt liberi.
Fotografie:
http://copepodes.obsbanyuls.fr/en/images/image.php?c=s&i=1923&view=/copepodes_images_grandes/6577.jpg&t=Monstrilla%20helgolan
dica%20-%20Plate%202%20of%20morphological%20figures
http://copepodes.obsbanyuls.fr/en/images/image.php?c=s&i=1923&view=/copepodes_images_grandes/4155.jpg&t=Monstrilla%20helgolan
dica%20-%20Plate%201%20of%20morphological%20figures
Mascul
Femela
Areal nativ: specie cosmopolita, prezenta in Atlantic de pe coastele Groenlandei pn n Brazilia, Oceanul
Indian, Oceanul Pacific din Alaska si arhipelagul nipon pn n Pacificul de sud. Lipseste din apele polare.
89

Cai de patrundere: posibil apa de balast a navelor

Impact: modificarea structurii asociatiilor planctonice autohtone
De Oliveira Dias Cristina, Costa Bonecker Srgio Luiz, 2007 - Study Of Monstrilloida Distribution (Crustacea,
Copepoda) in the Southwest Atlantic, Pan-American Journal of Aquatic Sciences (2007) 2 (3): 270-278

90

Specia: Monstrilla longiremis Giesbrecht, 1892

[Sinonime:]
Descriere: Adulii au aspect asemntor cu Monstrilla helgolandica; segmentul distal al antenei 1 cu un
spin puternic.
Ecologie: Larvele nauplii sunt libere, planctonice. Ulterior, ciclul de dezvoltare continu n corpul unei
gazde polichete sau gasteropode unde sunt parcurse toate stadiile pana la copepoditul 5. Adulii sunt
planctonici.
Fotografie:
Segmentul distal al antenei 1 la mascul sus si jos antena 1 la femela.

Areal nativ: Atlantic, coastele Labradorului si ale Marii Britanii, Marea Mediterana, Marea Chinei, Oceanul
Pacific de nord (peninsula Kamceatka, Alaska si nord-vestul coastelor Canadei.), Mediterana Occidentala
(nordul Africii, pn n Tunisia, coastele Italiei, Marea Adriatic)
Cai de patrundere: apa de balast a navelor (Golasch et all, 2000).

91

Impact: modificarea structurii asociatiilor autohtone

Cai de combatere: respectarea regulilor de tratare a apelor de balast.
Bibliografie:
Mark, Andres Hans-Georg, 2000 - Survival of tropical ballast water organisms during a cruise from the Indian
Ocean to the North Sea, Journal of Plankton Research Vol.22 no.5 pp.923937, 2000

92

Specia: Paracalanus aculeatus Giesbrecht, 1888

[Sinonime:] Paracalanus parvus : T. Scott, 1894; Acrocalanus pediger (M) Cleve, 1901; Paracalanus
aculeatus plumulosus Wolfenden, 1905 (1906); Paracalanus clevei Carl, 1907
PhylumArthropoda
Descriere: Corp ovoidal alungit, cu partea anterioar aproape ascuit, iar pe rostru sunt prezente doua
puncte. Cefalotoracele mai lung de din prosoma, uor ngustat n zona median. Trei segmente toracice
libere. Abdomenul ingust; femelele cu segmentul oviger bine dezvoltat. Telsonul cu furca codala, cu patru
spini, dintre care cel extern puin mai mic decat ceilai 3.
Ecologie: Specie pelagica, filtratoare. Parazitat de dinoflagelate din benul Blastodinium.
Fotografie:
Femela 1
Masculul - 5
Areal nativ: Specie pelagica cosmopolit, lipseste doar n apele polare.

Impact: modificarea structurii asociatiilor zooplnctones.
Cai de combatere:

93

Bibliografie:
Shields, J.D. 1994. The parasitic dinoflagellates of marine crustaceans. Ann. Rev. Fish Diseases 4: 241-271
http://www.obs-vlfr.fr/~gaspari/copepods_guide/para_parvus_fem.htm

94

Specia: Paracalanus nanus Sars, 1907

[Sinonime:]
PhylumArthropoda
Descriere: Corp ovoidal, mai ascutit la partea anterioara . Cefalotoracele mai mare de diin lungimea
prosomei. Trei segmente toracice libere. Abdomenul din patru segmente, la femela segmentul oviger
aproape jumatate din lungimea totala a pleonului. Furca codala cu cate patru spini, de dimensiuni inegale
spinii extern si intern mai mici, al treilea spin de doua ori mai lung decat spinul extern.
Ecologie: specie planctonica filtratoare
Fotografie:
http://copepodes.obsbanyuls.fr/en/images/image.php?c=s&i=1085&view=/copepodes_images_grandes/4815.jpg&t=Paracalan
us%20nanus%20-%20Plate%205%20of%20morphological%20figures
Femela 15, 16; mascul - 21

Areal nativ: Specie planctonica cosmopolita, lipsind doar din apele marilor polare.

95

Impact:

96

Specia: Lepas anatifera L.

Increngtura Arthropoda, Clasa Crustacea Brunnich 1772
Subclasa Cirripedia Burmeister 1834
Ordinul Thoracica Darwin 1854
Subordinul Lepadomorpha
Familia Lepadidae
Descriere: Ciriped cu peduncul de fixare mobil, cu plcile de protecie nu sunt sudate ntre ele, de forma
triunghiular alungit. Se distinge o pereche de plci mari scutum i o pereche de plci mici tergum
care protejeaz prile laterale ale crustaceului. Partea dorsal este protejat de o plac curbat, ngust,
scobit carina
Ecologie: specie fixat, pe substrat dur, filtratoare, n zona litoral, n grupe de cteva zeci pn la cteva
sute de indivizi.
Fotografie: http://www.glaucus.org.uk/Barnacles.htm
Areal nativ: specie cosmopolit

Areal invaziv: Marea Neagr. In Marea Neagr au fost citate de mai multe ori larve ale ciripedelor lepadide
n plancton ns populaii stabile de aduli nu au fost detectate. Specie potenial invaziv pentru Romnia.
Impact: schimbarea structurii asociaiilor marine bentale.
Cai de combatere: nu exista.
Bibliografie: Zernov, 1913; Dolgopolskaia, 1954)
.

97

Specia: Verruca spengleri Darwin, 1854

Subordinul Verrucomorpha
Familia Verrucidae
Descriere: Ciripede cu piesele componente dispuse asimetric. Scutum i tergum sunt mobile doar pe una
din pri partea dreapt; celelalte dou piese perechi sunt sudate de rostrum i de carina. Talia
exemplarelor adulte atinge 3 4 mm diametru
Ecologie: Specie filtratoare, fixat pe substrate variate n zonele litorale
Fotografie: www.invertebrados.unlugar.com/imagenes/Verruc...
- Verruca stroemia
Areal nativ: Marea Mediterana, de la Gibraltar pna in Mediterana orientala, arhipelagurile Madeira si
Azore.
Areal invaziv: Marea Neagr; nauplii ale acestei specii sunt citate din golful Sevastopol. In dreptul
litoralului romnesc a fost citat de la Agigea. In ultimele decenii nu se cunoate nimic despre populaiile
acestei specii.
Cai de patrundere: fouling si apa de balast (ca larve)
Impact: modificarea structurii asociaiilor bentale.
Cai de combatere: respectarea prevederilor cu privire la fouling si apa de balast.
Bibliografie:
Zernov1913;
Dolgopolskaia1954;
Porumb, 1959
Young Paulo S., Zibrowius Helmut , Bitar Ghazi , 2003 - Verruca stroemia and Verruca spengleri (Crustacea:
Cirripedia): distribution in the north-eastern Atlantic and the Mediterranean Sea Journal of the Marine
Biological Association of the UK (2003), 83 : 89-93 Cambridge University Press

98

Specia: Chthamallus stellatus Poli 1795

[Sinonim : Chthamallus depressus (Poli)]
Subordinul Balanomorpha Pilsbry 1816
Familia Chthamallidae
Descriere: Ciripede cu cochilia albicioas sau alb, cu piesele componente cu ornamentaii fine i nu
netede ca la Balanus improvisus. Casuta cu baza de insertie stelata. Tesutul moale din zona operculara de
culoare albastra, cu pete inchise.
Ecologie: specie filtratoare fixata pe substrat dur in zona litorala, in zona de spargere a valurilor. Prefera
zona intermareica inferioara dar poate fi gasit si in zona superioar. Prefera apele mai calde, din 1980
inregistrandu-se in zona insulelor britanice o tendinat generala de extindere, posibil datorita schimbarilor
climatice globale.
Fotografie: www.theseashore.org.uk/theseashore/Resources%...
http://www.biogeociencias.com/zoologia/2007_08_08/2679%20Chthamalus%20stellatus%20Chtamalidae
.JPG
Chthamallus sp.

99

Areal nativ: Specie cosnopolit, rpndit pe coastele atlantice ale Europei, Africii pana in zona Insulelor
Capului Verde, Americii de Nord i de Sud, Extremul Orient, coastele pacifice americane
Cai de patrundere: fouling, apa de balast.
Impact: modificarea structurii asociaiilor marine bentale.
Bibliografie:
http://www.marlin.ac.uk/species/adult_distrib_Chthamalusstellatus.htm
Burrows, M.T., Hawkins, S.J. & Southward, A.J., 1992. A comparison of reproduction in co-occurring
chthamalid barnacles, Chthamalus stellatus (Poli) and Chthamalus montagui Southward. Journal of
Experimental Marine Biology and Ecology, 160, 229-249.
Crisp, D.J., Southward, A.J. & Southward, E.C., 1981. On the distribution of the intertidal barnacles
Chthamalus stellatus, Chthamalus montagui and Euraphia depressa. Journal of the Marine Biological
Association of the United Kingdom, 61, 359-380.
Hayward, P.J. & Ryland, J.S. (ed.), 1995b. Handbook of the marine fauna of North-West Europe. Oxford:
Oxford University Press.
Hayward, P., Nelson-Smith, T. & Shields, C., 1996. Collins pocket guide. Sea shore of Britain and northern
Europe. London: HarperCollins.
Moore, H.B. & Kitching, J.A., 1939. The biology of Chthamalus stellatus (Poli). Journal of the Marine
Biological Association of the United Kingdom, 23, 521-541.
Pannacciulli, F.G. & Relini, G., 2000. The vertical distribution of Chthamalus montagui and Chthamalus
stellatus (Crustacea, Cirripedia) in two areas of the NW Mediterranean Sea. Hydrobiologia, 426, 105-112.
Southward, A.J., 1955. On the behaviour of barnacles. I. The relation of cirral and other activities to
temperature. Journal of the Marine Biological Association of the United Kingdom, 34, 403-432.
Southward, A.J., 1967. Recent changes in abundance of intertidal barnacle in south-west England: a possible
effect of climatic deterioration. Journal of the Marine Biological Association of the United Kingdom, 47, 8185.
Southward, A.J., 1976. On the taxonomic status and distribution of Chthamalus stellatus (Cirripedia) in the
north-eastern Atlantic region: with a key to the common intertidal barnacles of Britain. Journal of the
Marine Biological Association of the United Kingdom, 56, 1007-1028.
Southward, A.J., 1991. Forty years of changes in species composition and population density of barnacles on
a rocky shore near Plymouth. Journal of the Marine Biological Association of the United Kingdom, 71, 495513.

100

Specia: Chthamalus montagui Southward, 1976

[Sinonime:]
Familia Chthamallidae, Leach 1817
Descriere: Casuta conica (poate fi si tubulara in cazul in care exemplarele sunt inghesuite), de 14 mm
diametru, formata din sase placi, de culoare alba, cu striuri proeminente. Deschiderea opercular
aproximativ romboidala. Placile rostrale sunt inguste si nu sunt sudate de placile laterale. Partea moale a
animalului din zona operculara de culoare pal albastr, cu pete brune si negre.
Ecologie: Specie filtratoare sesila, pe substrat dur. Prezenta in partea superioara a mediolitoralului,
suporta o expunere moderata la aer. Prefera ape ceva mai calde.
Fotografie: http://www.marlin.ac.uk/species/Chthamalusmontagui.htm;
http://www.habitas.org.uk/marinelife/species.asp?item=R720
www.mer-littoral.org/24/photos-150x100/balanu...
Areal nativ: Coastele Europei de vest, Marea Nordului

Areal invaziv: posibila specie invaziva pentru Marea Neagra
Cai de patrundere: fouling si apa de balast (ca larve)
Impact: schimbarea structurii asociatiilor bentale autohtone
Cai de combatere: respectarea reglementarilor privind foulingul si apa de balast.
Bibliografie:
http://www.marlin.ac.uk/species/Chthamalusmontagui.htm

101

Specia: Balanus improvisus Darwin 1854

Familia Balanidae, Leach 1817
Familia Balanidae
Descriere: Cochilia conic, uor alungit uneori, neted, cu piesele albe. Partea superioar a pieselor uor
proeminent. Orificiul superior este larg, de form poligonal.
Ecologie: Specie filtratoare, fixat pe substrat dur, in zona litoral. Este una din cele mai comune specii n
zona litoralului - mai ales pe litoralul stncos - unde dezvolt populaii mari, pe toate tipurile de substrate,
de la stnci i cochilii de molute pn la diferite mase plastice imersate. Populaiile acestei specii sunt
foarte viguroase, dezvoltndu-se pe orice tip de substrat imersat, de la stnci submerse la diferite tipuri de
deeuri de plastic ajunse n apele mrii. Dovedete o puternic capacitate de refacere.
Fotografie:
www.tauchprojekt.de/fauna/brackwasserseepocke.jpg
Areal nativ: boreo-atlantic

Areal invaziv: Cosmopolit. In Marea Neagr este prezent peste tot n zonele litorale. Balanus improvisus
s-a adaptat perfect n apele Mrii Negre. Semnalat pentru prima dat n 1844
Impact: modificarea structurii asociatiilor bentale.
Bibliografie:

102

management, Odessa, Ukraine 10 12 oct. 2001, Conference Report, Bashtanyy R., Webster L., Raaymakers S.
(eds), Global Mondograph Series No.3, Annex 4, 1-5.Skolka M, Fgra M, Paraschiv G (2006) Biodiversity of
Dobroudja, Ovidius University Press, 396 pp. (in Romanian).

103

Specia: Balanus eburneus Gould 1841

[Sinonime:]
Descriere: Dimensiuni relativ mari, unele exemplare putand atinge 25 30 mm inaltime. Cochilia de
culoare alba, rar alb-glbuie, conic alungit sau tubular, cu suprafaa neted. Orificiul superior de form
pentagonal. Scutum prezint striaii longitudinale, iar pintenul tergal este tronconic. Plcile carinale au
marginea inferioar cu scobituri iar marginile superioare proeminente.
Ecologie: specie de origine tropicala fixat pe substrat dur, in zona litoral. Prefera de regula adancimi mai
mari, suportand mai greu comparatuv cu B. Improvisus expunerea la aer. Suport salinitile sczute.
Fotografie:
http://www2.bishopmuseum.org/HBS/invertguide/species/balanus_eburneus.htm
Areal nativ: Originar din apele americane coasta atlantic a Statelor Unite, Marea Caraibilor, coastele
Americii de Sud
Areal invaziv: coastele vestice ale Europei; Marea Neagr, fiind citat n 1933, n dreptul coastelor bulgare.
Spre deosebire de Balanus improvisus, nu s-a extins spre nord, fiind o specie relativ rar n Marea Neagr.
Cai de patrundere: fouling, apa de balast
Impact: modificarea structurii asociatiilor marine bentale.
Bibliografie:
http://nas.er.usgs.gov/queries/FactSheet.asp?speciesID=79
http://www2.bishopmuseum.org/HBS/invertguide/species/balanus_eburneus.htm

104

Specia: Balanus amphitrite Darwin 1854

Increngtura Arthropoda, Clasa Crustacea Brunnich 1772, Subclasa Cirripedia Burmeister 1834
Descriere: Cochilia este foarte variabil conic sau tubular-alungit; de regul prezint dungi purpurii,
viinii sau roz, longitudinale; de asemenea, cochilia poate fi alb, cu sau fr dungi.
Ecologie: specie filtratoare, fixat pe substrat dur, in zona litoral. Este larg tolerant fa de temperatur,
rezistnd bine i n ape cu temperatur mai sczut de 120C, dar necesitnd cel puin 15 180C i saliniti
de 10 15 %o pentru reproducere. Rezist de asemenea i n ape nclzite de la gurile canalelor de
evacuare a apelor de rcire de la centrale electrice.
Fotografie: http://bvi.rusf.ru/sista/illus/33715.jpg
http://www.sms.si.edu/irlspec/Balanus_amphitrite.htm
Areal nativ: Oceanul Indian i zona Pacificului de Sud-Vest;

Areal invaziv: specie cosmopolit, prezent n Mediterana, coastele de vest ale Africii, coastele atlantice i
pacifice ale Americii, Australia, mrile Extremului Orient, Marea Neagr. Exemplare izolate apar in fouling
(portul Constanta, decembrie 2010).
Impact: schimb structura comunitilor bentale; concurent la hran i la spaiu;
Cai de combatere: prevenirea ptrunderii prin controlul foulingului; odat specia instalat, nu exist
metode de combatere.
Bibliografie:
http://www.exoticsguide.org/species_pages/b_amphitrite.html;
http://www2.bishopmuseum.org/HBS/invertguide/species/balanus_amphitrite.htm
; http://www.elkhornslough.org/research/aquaticinvaders/aquatic6.htm
http://www.sms.si.edu/irlspec/Balanus_amphitrite.htm
Wiegemann M (2008) Wild cyprids metamorphosing in vitro reveal the presence of Balanus amphitrite Darwin,
1854 in the German Bight basin Aquatic Invasions Volume 3, Issue 2: 235-238 DOI 10.3391/ai.2008.3.2.14
CIESM (2009) The Mediterranean Science Comision (CIESM). http://www.ciesm.org/online/atlas/index.htm,
DAISIE (2009) Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe (DAISIE). http://www.europe-aliens.org/,

105

Specia: Balanus trigonus Darwin 1854

[Sinonime:]
Descriere: Atinge 15 mm nlime si 20 diametru, numarandu-se printre speciile de talie medie. Placile
sunt alb-rozee cu dungi longitudinale de culoare roie. Trasatura caracteristica este insa reprezentata de
deschiderea casutei, care este de forma triunghiulara. Este asemanator cu Balanus amphitrite i cu
exemplarele tinere de Megabalanus tintinnabulum antilensis.
Ecologie: specie filtratoare fixata pe substrat; fata de alte specii de balanide, poate fi intalnit doar pe
substrat imersat in permanenta. Atinge adancimi de 3000 m. Prezenta in fouling. Nu suporta variatii mari
de temperatura, atat temperaturile scazute cat si cele ridicate generand mortalitate (rezista doar 9 zile la
temperatura de inghet, in vreme ce alte specii, ca B. improvisus rezista 22 iar C. stellatus 23 (Werner,
1967)).
Fotografie:
www.museum.wa.gov.au/DAMPIER/images/explore/c...
Areal nativ: Oceanul Indian, Oceanul Pacific din ins. Java pana in Peru si coastele vestice ale Americii de
Nord, Australia, Noua Zeelanda, Japonia, Malaesia.

106

Areal invaziv: Brazilia, Guineea, Ins. Madeira, Marea Rosie, Atlanticul de Sud, si de nord, coastele de est
ale SUA. Posibila invaziva pentru Marea Neagra.
Cai de patrundere: fouling sau in apa de balast (ca larve)
Impact: modificarea structurii asociatiilor bentale autohtone
Cai de combatere: respectarea prevederilor privind foulingul si apa de balast.
Bibliografie:
www.museum.wa.gov.au/DAMPIER/images/explore/c...
http://nis.gsmfc.org/nis_factsheet.php?toc_id=121
Ayling, A. M. 1976. The Strategy Of Orientation In The Barnacle Balanus Trigonus. Marine Biology 36: 335342.
Brewer, J. P. 1957. Ecological Survey Of Baffin And Alazan Bays, Texas. Publications Of The Institute Of
Marine Science, University Of Texas 4(2): 134-155.
Darwin, C. 1854. A Monograph Of The Sub-class Cirripedia With Figures Of All The Species. The Balanidae (or
Sessile Cirripedes); The Verrucidae, Etc. London. Ray Soc., 1-684.
Garcia, C. B. , and Moreno, I. 1998. Recruitment, Growth, Mortality And Orientation Patterns Of Balanus
Trigonus (Crustacea: Cirripedia) During Succession On Fouling Plates. Scientia Marina 62(1-2): 59-64.
Moore, H. B.; And B. F. McPherson. 1963. Colonization Of The Miami Area By The Barnacle Balanus Trigonus
Darwin And A Note On Its Occurence On The Test Of An Echinoid. Bulletin Of Marine Science Of The Gulf
And Caribbean 13(3): 418-421.
Starostin, I. V. (Ed.). 1968. Marine Fouling And Borers. Washington D.C.: Israel Program For Scientific
Translations.
Weltner, W. 1897. Verzeichnis Der Bisher Beschriebenen Recenten Cirripedienarten. Arch. Naturg., Jahr.
1897, Bd. 1: 227-280.
Werner, W. E. , Jr. 1967. The Distribution And Ecology Of The Barnacle Balanus Trigonus. Bulletin Of Marine
Science 17(1): 64-84.
Williams, A. H., Sutherland, J. P., and M. R. Hooper. 1984. Population Biology Of Balanus Trigonus On A
Subtidal Rocky Outcrop Near Beaufort, North Carolina. The Journal Of The Elisha Mitchell Scientific Society
100(1): 1-11.
Zullo, V. A. 1992. Balanus Trigonus Darwin (Cirripeida, Balaninae) In The Atlantic Basin: An Introduced
Species? Bulletin Of Marine Science 50(1): 66-74.

107

Specia: Balanus perforatus Bruguire, 1789

[Sinonime:]
Descriere: Casuta nalt, troncconic, de circa 30 mm nlime i 30 mm diametru.. Zonele dintre placi
inguste iar plcile, roii pal adesea cu dungi longitudinale roz sau viinii. Deschiderea ovoidala, mic (cu
toate acestea, unele exemplare din zona sublitoral pot prezenta apertura larg), cu placile tergum si
scutum brune sau purpurii, cu pete albastre si albe. Placile operculare sunt situate adnc n deschiztur,
tergumurile cu ciocuri scurte si ascutite. Partea moale a animalului aflata n zona deschizturii cu culori vii
roz, purpuriu si albastru.
Ecologie: Specie filtratoare sesil pe substrat dur, n zona litoral. Prefera zonele mai adnci (mediolitoral
pana la sublitoral), mai rar putnd apare in zona de spergere a valurilor. Relativ frecvent n fouling.
http://www.marlin.ac.uk/species/Balanusperforatus.htm
http://www.discoverlife.org/mp/20m?btxt=microscope&burl=htpp://microscope.mbl.edu&act=ma
ke_map
Fotografie:
http://www.unige.ch/sciences/biologie/biani/msg/teaching/photos%20liste/Balanus%20perforatus.JPG
http://www.naturamediterraneo.com/forum/showpic.asp?pic=http://www.naturamediterraneo.com/Public
/data1/istrice/200582165751_balanus%20perforatus.jpg
Areal nativ: Europa de Vest, Marea Mediterana

Areal invaziv: Coastele atlantice ale Canadei, Africa de Vest, India. Posibila specie invaziva in Marea Neagra
Cai de combatere: respectarea prevederilor cu privire la fouling.
Bibliografie:
http://www.marlin.ac.uk/species/Balanusperforatus.htm
Skewes, M., 2008. Balanus perforatus. An acorn barnacle. Marine Life Information Network: Biology and
Sensitivity Key Information Sub-programme [on-line]. Plymouth: Marine Biological Association of the United
Kingdom.

108

Specia: Balanus crenatus Bruguire, 1789.

[Sinonime:]
Descriere: Csuta de circa 25 mm diametru, alba, neteda, inclinat spre placa carinal, cu placile
proeminnd in jurul aperturii ca nite dini.
Ecologie: Specie filtratoare sesil, este prezent pe o mare varietate de substraturi, n zona sublitorala dar i
n zona de spargere a valurilor, suportnd i expunerea la aer. Suport saliniti de pn la 14 psu si
temperaturi relativ scazute (incalzirea apei poate produce inlocuirea sa cu alte specii, mai tolerante).
Adulii triesc circa 18 luni.. Larvele se fixez pe substrat in perioada Aprilie Octombrie. Foarte comun n
zona insulelor britanice.
http://www.discoverlife.org/mp/20m?btxt=microscope&burl=htpp://microscope.mbl.edu&act=make_ma
p
Fotografie:
http://www.marinbi.com/arthropoda/b-crenat.htm
Areal nativ: Oceanul Atlantic de Nord, Oceanul Arctic, Pacificul de Nord pana la coastele Japoniei si
Californiei
Areal invaziv: Marea Mediterana, Jamaica. Posibila specie invaziva in Marea Neagra.
Cai de patrundere: fouling sau apa de balast (ca larve)
Impact: modificarea structurii asociatiilor bentale
Cai de combatere: respectarea reglementarilor cu privire la fouling.si apa de balast.
Bibliografie:
http://www.marlin.ac.uk/species/Balanuscrenatus.htm
http://www.itis.gov/servlet/SingleRpt/SingleRpt?search_topic=TSN&search_value=89606&search_kingdom
=every&search_span=exactly_for&categories=All&source=html&search_credRating=All
http://www.marinespeciespugetsound.com/Balanus%20crenatus.htm
http://www.marlin.ac.uk/species/larval_senexp_Balanuscrenatus.htm

109

Specia: Megabalanus tintinnabulum (Linnaeus, 1758) (Megabalanus tintinnabulum antilensis)

[Sinonime:]
Genul: Megabalanus Hoek, 1913
Descriere: Dimensiuni 25 33 mm lungime, 18 26 mm diametru. Casuta conic-alungit, uor nclinat
spre placa carinala. Placile de culoare alb-slab rozee, cu striuri transversale roii. Deschiderea superioara
aproape ovala.
Ecologie: specie filtratoare fixata pe substrat; participa la formarea asociatiilor de pe substrat stncos,
alturi de bivalve si de alte crustacee fixate.
Harta de distributie: Fotografie:
www.cabildodelanzarote.com/.../crustaceos24.jpg
www.submerso.net/organismos/crustaceos/craca.jpg
Areal nativ: zona mediteraneana, coastele atlantice ale Europei si Americii;

Areal invaziv: Australia; posibila specie invaziva pt. Marea Neagra
Cai de patrundere: fouling sau in apa de balast (ca larve)
Impact: modificarea structurii asociatiilor bentale autohtone
Cai de combatere: respectarea prevederilor privind foulingul si apa de balast.
Bibliografie:
en.wikipedia.org/wiki/Megabalanus
http://www.marbef.org/data/aphia.php?p=taxdetails&id=106225
Southward, A.J. (2001). Cirripedia - non-parasitic Thoracica, in: Costello, M.J. et al. (Ed.) (2001). European register
of marine species: a check-list of the marine species in Europe and a bibliography of guides to their identification.
Collection Patrimoines Naturels, 50: pp. 280-283
Mller, Y. (2004). Faune et flore du littoral du Nord, du Pas-de-Calais et de la Belgique: inventaire. [Coastal fauna
and flora of the Nord, Pas-de-Calais and Belgium: inventory]. Commission Rgionale de Biologie Rgion Nord Pasde-Calais: France. 307 pp.

110

Specia: Megabalanus coccopoma (Darwin, 1854)

[Sinonime:]
Genul: Megabalanus Hoek, 1913
Descriere: Specie de talie mare, exemplarele putnd atinge peste 10 cm inaltime. Casutele au o culoare roz
caracteristic, inconfundabil. Partea bazal a csuei adesea cu striaii caracteristice viinii. Nu poate fi
confundat cu nici o alt specie de ciriped.
Ecologie: Specie filtratoare de origine tropicala, fixat pe stnci sau alte ti[uri de substrat dur.
Temperaturile scazute reprezinta o limita in dezvoltarea acestei specii; pe de alta parte, suporta variatii
destul de largi ale salinitatii, fiind semnalat si din zone cu ape salmastre de la gurile unor rauri. (Exemplare
colectate in portul Constanta erau inca vii)
http://www.discoverlife.org/mp/20m?btxt=microscope&burl=htpp://microscope.mbl.edu&act=make_map
http://nas.er.usgs.gov/queries/speciesmap.asp?SpeciesID=2621
Fotografie:http://www.jaxshells.org/tsxx1.htm;
http://www.dnr.sc.gov/news/Yr2006/dec18/dec18_barnacle_pic.html

111

Areal nativ: zona Pacificului Oriental, coastele Americii Centrale si de Sud, California pn n Ecuador
Areal invaziv: coastele estice ale SUA, din Carolina de Nord pn n Florida si unele zone din Golful Mexic
(Lousiana). In aceste zone a devenit foarte comun dupa 2004, cand primele exemplare au fosat identificate
in Florida. Deaesemenea, este citat din Brazilia, unde a patruns in 1980 si din Belgia (1987, 2002) In Marea
Neagra, prezent in foulingul navelor. In mai multe randuri exemplare ale acestei specii au ajuns pe plaje la
Constanta in urma actiunilor de curatare a nevelor. Specie posibil invaziva in Marea Neagra
Cai de patrundere: fouling.
Impact: schimbarea structurii asociatiilor bentale
Cai de combatere: respectarea regulilor cu privire la foulingul marin.
Bibliografie:
http://www.sms.si.edu/irlspec/Megabalanus_coccopoma.htm
http://www.jaxshells.org/tsxx1.htm
http://www.dnr.sc.gov/news/Yr2006/dec18/dec18_barnacle_pic.html
http://nas.er.usgs.gov/queries/FactSheet.asp?speciesID=2621
www.jaxshells.org/coco.jpg
Crisp D.J. and E. Bourget. 1985. Growth In barnacles. Advances In Marine Biology 22:199-244.
Florida Wildlife. 2007. New, bigger barnacle discovered on Florida's East Coast. Florida Wildlife 2007:13.
Kerckhof, F. 2002. Barnacles (Cirripedia, Balanomorpha) in Belgian waters: an overview of the species and recent
evolutions, with emphasis on exotic species. Bulletin van het Koninklijk Belgisch Instituut voor
Natuurwetenschappen. Biologie 72(Suppl.):93-104.
Newman, W.A., and R.R. McConnaughey. 1987. A tropical eastern Pacific barnacle, Megabalanus coccopoma
(Darwin), in southern California, following El Nio 1982-83. Pacific Science 41:31-36.
Powers A., Mitchell M., Walker R., Posey M., Alphin T., and C. Belcher. 2006. Baseline Port Surveys for
Introduced Marine Molluskan, Crustacean and Polychaete Species in the South Atlantic Bight . NOAA's National
Sea Grant Aquatic Nuisance Species Program. Project Number R/HAB-15; Grant number NA06RG0029. 310 pgs.
Tibbetts J.H. 2007. Knocking Back Biological Invaders. Coastal Heritage, South Carolina Sea Grant Consortium
21:3-11. Available online.

112

Specia: Elminius modestus Darwin, 1854

[Sinonime:]
Genul: Elminius Leach, 1825
Descriere: Diametrul casutei 1 cm. Culoarea placilor este alb, cu uoare striuri transversale. Baza placilor
neregulata, cu deschiderea superioar de forma unui pentagon alungit, cu vrful spre carina.
Ecologie: specie filtratoare, fixata pe substrat dur in zona litorala. Rezista la salinitate scazuta (peste 10
)., ca si la salinitate normala reusind sa inlocuiasca din asociatii unele balanide autohtone (B.balanoides,
B.improvisus in M.Britanie, specii de Chthamallus in sudul Europei)
Harta de distributie: www.glaucus.org.uk/Bblb.jpg
Fotografie:
www.unterwasser-welt-ostsee.de/assets/images/...
Areal nativ: Zona Pacificului de sud Australia si Noua Zeeland.

Areal invaziv: Europa de vest, unde apare in 1946; Marea Britanie, Irlanda. Belgia, Olanda, Germania,
Franta, peninsula Iberica pana la Gibraltar, trasportat in foulingul de pe coca navelor de razboi. Posibila
specie invaziva in Marea Neagr.
Cai de patrundere: fouling si apa de balast (larve).
Impact: modificarea structurii comunitatilor bentale autohtone
Cai de combatere: respectarea reglemantarilor privind foulingul si apa de balast.
Bibliografie:
http://www.itis.gov/servlet/SingleRpt/SingleRpt?search_topic=all&search_value=Elminius+modestus&searc
h_kingdom=every&search_span=exactly_for&categories=All&source=html&search_credRating=All
www.glaucus.org.uk/Bblb.jpg
Barnes, H.; Stone, R.L., 1972 - New Record for Elminius Modestus Darwin, 1854, in Western
Scotland (Cirripedia, Thoracica) Crustaceana, Volume 23, Number 3, 1972 , pp. 309-310(2)
Crisp, D.J., 1958 - The spread of Elminius modestus Darwin in north-west Europe, Journal of the Marine
Biological Association of the United Kingdom, 37 (2). pp. 483-520.
Barnes H., Barnes, M. 1960. Recent spread and present distribution of the barnacle Elminius modestus
Darwin in north-west Europe. Proceedings of the Zoological Society of London, 135: 137-145.
Barnes, H., & Barnes, M. 1966. Ecological and zoogeographical observations on some of the common
intertidal cirripedes of the coasts of the western European mainland in June-September, 1963. In: Some
contemporary studies in Marine Science, ed. by H. Barnes, 83-105,
Bishop, M.W.H. 1947. Establishment of an immigrant barnacle in British coastal waters. Nature, 159: 501.

113

Collins, J. 1959. Elminius modestus in the Stour Estuary. Transactions of the Suffolk Naturalists' Society, 11:
240-241.
Farnham, W.F. 1980. Studies on aliens in the marine flora of southern England. In: The shore environment,
volume 2: ecosystems, ed. by J.H. Price, D.E.G. Irvine & W.F. Farnham, 875-914. London, Academic Press.
(Systematics Association Special Volume, No. 17B.)
Hayward, P.J., & Ryland, J.S., eds. 1990. The marine fauna of the British Isles and north-west Europe. 2 vols.
Oxford, Clarendon Press.
Hiscock, K., Hiscock, S., & Baker, J.M. 1978. The occurrence of the barnacle Elminius modestus in Shetland.
Journal of the Marine Biological Association of the United Kingdom, 58: 627-629.
Howson, C.M., Connor, D.W., & Holt, R.H.F. 1994. The Scottish sealochs - an account of surveys undertaken
for the Marine Nature Conservation Review. (Contractor: University Marine Biological Station, Millport).
JNCC Report No. 164. (Marine Nature Conservation Review Report MNCR/SR/27.)

114

Specia: Sphaeroma walkeri Stebbing 1905

[Sinonime:]
Increngtura Arthropoda, Clasa Crustacea Brnnich, 1772
Subclasa Malacostraca Latreille, 1802
Supraordinul Peracarida Calman 1905
Ordinul Isopoda Latreille, 1817
Subordinul Flabelifera Sars 1882
Familia Sphaeromatidae Latreille 1825
Genul Sphaeroma Bosc, 1802
Descriere: Specie de pn la 10 11 mm lungime, uor de recunoscut dup tuberculii numeroi dispui pe
partea dorsal a segmentelor toracice i a urotelsonului. Pe segmentele corpului sunt prezente iruri
transversale de 13 16 tuberculi rotunii care dau animalului un aspect caracteristic. Urotelsonul este
masiv, cu o excavaie evident situat posterior, delimitat de dou creste slab zimate situate lateral. Pe
suprafaa urotelsonului se observ 6 iruri de tuberculi, dintre care cele dou iruri centrale au numrul cel
mai mare. Uropodele cu exopoditele prevzute cu 6 7 zimi bine marcai iar endopoditele au dorsal un ir
de trei tuberculi rotunjii.
Ecologie: specie comun n asociaiile de bivalve fixate prin bissus n zona litoral. Suporta si ape
suprasarate dar poate fi intalnit si la gurile fluviilor. Se reproduce tot anul in Asia de Sud-Est (Hong-Kong) in
vreme ce in India este prezent doar din aprilie pana ain august. Se hraneste cu microorganisme din
bioderma, alge si detritus, examinarile stomacale aratand ca este o specie care sapa tunele in lemn. Uneori
poate atinge densitati enorme de pana la 12 521 ex/m2 (Mak et al, 1085), cu o biomasa de 21.5 kg/m2.
http://www.discoverlife.org/mp/20m?kind=Sphaeroma+walkeri&btxt=microscope&burl=http://htpp://mi
croscope.mbl.edu

115

Fotografie: http://www.univ-ovidius.ro/faculties/Nat_Science/main/Cercetare%20biodiversitate.htm
www.marine.csiro.au/crimp/images/NIMPIS/Sphae..
Foto. M. Skolka, 2006
Areal nativ: nordul Oceanului Indian
Areal invaziv: Marea Mediterane, coastele Braziliei, Marea Caraibilor, Brazilia, coastele atlantice i pacifice
ale Statelor Unite, Hawaii, Asia de Sus-Est, Australia, Marea Neagr.
Impact: schimbarea structurii asociaiilor bentale.
Bibliografie:
www.marine.csiro.au/crimp/images/NIMPIS/Sphae..
http://nas.er.usgs.gov/queries/CollectionInfo.asp?SpeciesID=1084
Baker, W.H. (1928). Australian species of the Isopod Family Sphaeromidae (continued). Transactions and
Proceedings of the Royal Society of South Australia 52:49-61, plates1-6.
Carlton, J.T., Iverson, E.W. (1981). Biogeography and natural history of Sphaeroma walkeri Stebbing (Crustacea:
Isopoda) and its introduction to San Francisco Bay, California. Journal of Natural History 15:31-48.
Harrison, K., Holdich, D.M. (1984). Hemibranchiate sphaeromatids (Crustacea: Isopoda) from Queensland,
Australia, with a world-wide review of the genera discussed. Zoological Journal of the Linnean Society 81:275-387.
Jacobs, B.J.M. (1987). A taxonomic revision of the European Mediterranean and northwestern African species
generally placed in Sphaeroma Bosc 1802 (Isopoda, Flabellifera, Sphaeromatidae). Zoologische
Verhandelingen 238:3-71.
116

Mak, P.M.S., Huang, Z.G. and Morton, B.S. (1985). Sphaeroma walkeri Stebbing (Isopoda, Sphaeromatidae)
introduced into and established in Hong Kong. Crustaceana 49(1):75-82.
Morton, B. (1987). Recent marine introductions into Hong Kong. IN: Second international symposium on indo
Pacific marine biology, Western Society of Naturalists, 41 503-513.
Scaico, M.A. (1982). Combined effect of temperature and salinity on survival of Sphaeroma walkeri Stebbing, 1905
(Crustacea, Isopoda). Revista Nordestina de Biologia 5:167-184.
Brusca, R. C., V. Coelho and S. Taiti. 2001. A Guide to the Coastal Isopods of California. Internet address:
http://tolweb.org/notes/?note_id=3004

117

Specia: Palaemon macrodactylus Rathbun, 1902

[Sinonime:]
Ordinal: Decapada - Caridea
Familia: Palemonidae
Descriere: Asemntor cu Palaemon elegans de care se deosebete prin dunga alb dorsal care se ntinde
de la rostru i pn pe telson. Pe rostru sunt 9 15 spini dorsali, din care ultimii trei se afl` situai distal
fa de pedunculii oculari. Marginea ventral a rostrumului cu un sir dublu de sete. Cele dou ramuri ale
antenei 1 sunt fuzionate pe aproape 20% din lungime.
Ecologie: Specie pradatoare care poate fi intalnit atat pe fundurile sedimentare cat si pe cele stancoase;
poate patrunde si in interiorul estuarelor, unde de regula nu are concurenta din partea speciilor indigene.
Se hraneste cu miside, amfipode, copepode, polichete, bivalve de talie mic, larve de decapode sau chiar
larve de peste. Ciclul de dezvoltare se intinde pe 3 ani, perioada de reproducere fiind foarte lung in
comparatie cu alte specii din aprilie pana in octombrie. In acest fel, efectivele descendentilor cresc foarte
rapid (comparativ cu alte specii de palemonide, P.macrodactylus poate produce doua cohorte de
descendenti pe an comparativ cu speciile europene sau americane care produc una, rar doua. A dovedit
larga toleranta la variatii ale salinitatii (de la 0,5 la 39 psu), la hipoxie, ca si la variatii termice ale apei de
mare (de la 2 la 26 de grade in unele estuare din Franta Levesque et al 2010).
Fotografie:
Figure 3. Ovigerous P.
macrodactylus females: age 2+
(top) and 0+ (bottom). Divisions
on the scale bar are millimeters
(Foto D. Micu)

118

www.diverosa.com/categories/Shrimp.htm
Areal nativ: Extremul Orient China, Coreea, Japonia.

Areal invaziv: Vestal si estul SUA, Australia de Sud, Argentina, coastele atlantiec ale Europei de vest, Marea
Neagr. Prima aparitie inafara arealului asiatic este in vestul SUA, unde apare in golful San Francisco in anii
1950, ulterior rspndindu-se pe toata coasta de pe litoralul statului Washington pana in California. Apare
in 1970 in sudul Australiei, in Argentina (Mar del Plata) in 2000, in zona New cork in 2001 si Connecticut in
119

2010. In 1992 este semnalat din sudul Mrii Nordului, de pe coastele britanice (2001 2008), Belgia,
Olanda (2004), Germania (2004 2007), estyarul Senei (2006), golful Biscaya (1998 2006), Cadiz, estuarul
Guadalquivirului, san Pedro, Salado, Guadiana (1999 2009). In Marea Neagr este semnalat din dreptul
litoralului romnesc (de la Vama Veche pana in dreptul Gurii Portia) Constanta, in populaii numeroase
Micu, Nita, 2009) si din zona lacului Varna de la lit. Bulgariei (Ryakov et al, 2010). In zona litoralului
romnesc se apreciaz c ptrunderea s-a efectuat in perioada 2000 - 2002
Impact: modificarea structurii comunitatilor bentale, competitie cu specii autohtone ca Astacus
leptocadtylus sau Palaemon adspersus si P. elegans sau specii invazive ca R. harrisii.
Cai de combatere: un exista
Bibliografie:
Lavesque N., Bachelet G., Bguer Mlanie, Girardin M., Lepage M., Blanchet H., Sorbe J.-C., Modran J.,
Sauriau P.-G., Auby Isabelle, 2010 - Recent expansion of the oriental shrimp Palaemon macrodactylus
(Crustacea: Decapoda) on the western coasts of France. Aquatic Invasions (2010) Volume 5, Supplement 1:
1: S103-S108; doi: 10.3391/ai.2010.5.S1.001 2010 pp S103-S108.
Ashelby C.W., Worsfold T.M., Fransen C.H.J.M., 2004 - First records of the oriental prawn Palaemon
macrodactylus (Decapoda: Caridea), an alien species in European waters, with a revised key to British
Palaemonidae. Journal of the Marine Biological Association of the United Kingdom 84: 10411050,
doi:10.1017/S0025315404010392h
Elder N., Fuller P., 2010 -Palaemon macrodactylus. USGS Nonindigenous Aquatic Species Database,
Gainesville, FL. http://nas.er.usgs.gov/queries/FactSheet.aspx?Species ID=1206
Micu D., Ni N., 2009 - First record of the Asian prawn Palaemon macrodactylus Rathbun, 1902 (Caridea:
Palaemonoidea: Palaemonidae) from the Black Sea. Aquatic Invasions 4: 597604 doi10.339/ai2009.4.4.5
Newman WA (1963) On the introduction of an edible oriental shrimp (Caridea, Palaemonidae) to San
Francisco Bay. Crustaceana 5: 119132, doi:10.1163/156854063X00390
Raykov VS, Lepage M, Prez-Domnguez R (2010) First record of oriental shrimp, Palaemon macrodactylus
Rathbun, 1902 in Varna Lake, Bulgaria. Aquatic Invasions 5: S91S95, doi:103391/ai.2010.5.S1.019
Spivak ED, Boschi EE, Martorelli SR (2006) Presence of Palaemon macrodactylus Rathbun 1902 (Crustacea:
Decapoda: Caridea: Palaemonidae) in Mar del Plata harbor, Argentina: first record from southwestern
Atlantic waters. Biological Invasions 8: 673676
Omori M, Chida Y (1988) Life history of a caridean shrimp Palaemon macrodactylus with special reference to
the difference in reproductive features among ages. Nippon Suisan Gakkaishi 54: 365375

120

Specia: Marsupenaeus japonicus (Bate, 1888)

[Sinonime: Penaeus japonicus Monod, 1930]
Subclasa Malacostraca
Ordinul Decapoda
Familia Peneidae
Descriere: Specie de talie medie, masculii atingnd 17 cm i femelele 27 cm. Rostrul potrivit, cu 7 11
zimii superiori ntinzndu-se i n treimea anterioar a carapacei. Talia zimilor crete treptat spre partea
posterioar. Maxilopodele sunt mai scurte dect toracopodele. Corpul este palid; pe corp sunt prezene
dungi transversale de culoare nchis pe fiecare segment al pleonului, dungi ncadrate de zone mai deschis
colorate. Dungi nchise cu dispoziie oblic se gsesc i pe carapace. Toracopodele i pleopodele sunt
galben pal proximal i albastru palid distal. La nivelul uropod elor, se gsesc distal dungi galbene i albastre
Ecologie: Pe funduri nisipoase sau mloase, de regul la adncimi de pn la 50 m adncime. Adultii sunt
nocturni, ziua stand ingropati in sediment. Perioada de reproducere aprilie noiembrie, timp mediu de
viata 2,5 ani. Juvenilii se gasesc de regula in apropierea tarmurilor.
Harta de distributie: http://www.ciesm.org/atlas/Marsupenaeusjaponicus.php
Fotografie: http://www.ciesm.org/atlas/Marsupenaeusjaponicus.php
Areal nativ: Marea Japoniei
Areal invaziv: A fost introdus n sistemele de
acvacultur din multe state, fiind semnalat din
aproape toate regiunile globului, din zona Africii
Orientale pn n Pacificul central (Fiji). De
asemenea este semnalat din mai multe zone ale
Mediteranei (Egipt - 1924, Siria - 1928, Turcia 1930, Israel 1953, Cipru - 1969, Liban 1976,
Grecia 1996, Italia 1986 scapata din
acvacultura, Frana 1996, Spania) chiar i din
marea Marmara (2001). In bazinul mediteranean
a ptruns pe dou ci prin Canalul Suez i din
exemplare scpate din cresctorii (mai ales n
Mediterana Occidental i Marea Egee).

Cai de patrundere: de cele mai multe ori a fost introdusa pentru acuacultura; in Mediterana Orientala
patrunde prin Canalul Suez prin migratie lessepsiana.
In Marea Neagra a fost aclimatizat de specialitii sovietici pentru acvacultur

121


Bibliografie:
http://www.ciesm.org/atlas/Marsupenaeusjaponicus.php
Balss H., 1927. Bericht uber die Crustacea Decapoda (Natantia und Anomura). Zoological Results of the
Cambridge Expedition to the Suez Canal 1924. XIV. Transactions of the Linnean society of London, 22: 221227.
Holthuis L.B., 1987a. Crevettes. In: Fischer W., L. Bauchot and M. Schneider (eds.), 1987. Fiches FAO
d'identification des espces pour les besoins de la pche. Mditerrane et mer Noire. Zone de pche 37.
Vol. 1. Vgtaux et Invertbrs, Rome, pp. 189-192
Perez-Farfante I. and B. Kensley, 1997. Penaeoid and sergestoid shrimps and prawns of the world. Keys and
diagnoses for the families and genera. Mmoires du Museum national d'Histoire naturelle, Paris, 175: 1-233.
Wadie W.F. and F.A. Abdel-Razek, 1985. The effect of damming on the shrimp population in the southeastern part of the Mediterranean Sea. Fisheries Research, 3(4): 323-335

122

Specia: Pandalus latirostris Rathbun 1902

[Sinonime:]
Ordinul Decapoda
Familia Pandalidae
Descriere: Crustacee de tip crevet. Dimensiunile sunt cuprinse ntre 127 mm lungime, iar lungimea
rostrului este de 31,5 mm. Greutatea poate atinge 13,4 g. Specia prezint dimorfism sexual, femelele fiind
mai mari dect masculii. Carapacea i rostrul au aceeai lungime ca i abdomenul. Carena dorsal pornete
din mijlocul carapacei i este ornat cu 16 - 18 spini mobili, din care 4 - 5 se afl n spatele orbitei, existnd
i un spin subterminal. Extremitatea rostrului este spiniform, iar muchia sa inferioar este scobit adnc
n dreptul ochiului i este ornat cu 10 - 13 spini imobili. Spinul antenal este puternic
Ecologie: Pe funduri nisipoase sau mloase.
Fotografie:
Areal nativ: Marea Japoniei

Cai de patrundere: aclimatizat de specialitii sovietici pentru acvacultura. Specie potenial invaziv pentru
Romnia.
Bibliografie:
Bcescu M (1967) Crustacea Decapoda Fauna R.S.R. IV (9), Ed. Acad. Bucureti, 351 pp.

123

Specia: Pandalus kessleri (Quinitio et al. 1989)

[Sinonime:]
Ordinul Decapoda
Familia Pandalidae
Descriere: Specie indo-pacific, caracterizat printr-un rostru lung, cu zimi numeroi care se extind
posterior pn la jumtatea carapacei. Adulii au culoarea verde-oliv cu dungi longitudinale nchise la
culoare flancate de dungi subiri albicioase, dungi care dau crevetei un aspect caracteristic
Ecologie: Pe funduri nisipoase sau mloase.
Fotografie: http://www.nixe.co.jp/hokkai.htm
Areal nativ: zona indo pacific.

Areal invaziv: Marea Neagr.
Cai de patrundere: aclimatizat de specialitii sovietici pentru acvacultura. Specie potenial invaziv pentru
Romnia.
Bibliografie:

124

Specia: Penaeus semisulcatus (de Haan 1844 )

[Sinonime:]
Ordinul Decapoda
Familia Penaeidae
Descriere: Talia atinge 22 cm. Specie originara din zona indo-pacific, cu rostrul masiv, cu zimi puternici
pe creasta dorsal care ajunge pn n zona posterioar a carapacei cefalotorecelui. Pe rostro se gsesc 5
8 zimi. Culoarea adulilor este brun pal, cu benzi transversale albicioase pe abdomen. Antenele cu dungi
albe si brune, pereiopodele si pleopodele roiatice iar uropodele galbui proximal i albstrui distal. Adulii
au culoarea verde-oliv cu dungi longitudinale nchise la culoare flancate de dungi subiri albicioase, dungi
care dau crevetei un aspect caracteristic
Ecologie: Specie nocturn, prezent pe funduri nisipoase sau mloase, intre 1 si 30 m adncime. Adulii
sunt ntlnii n ape marine n vreme ce juvenilii prefer apele salmastre.
Harta de distributie: http://www.ciesm.org/atlas/Penaeussemisulcatus.php
Fotografie: http://www.khalsan.com/Foodstuff/ShrimpLibrary/Penaeus_Semisulcatus.htm
Areal nativ: specie larg rspndit n zona indo-pacific, din estul Africii, Marea Roie si Golful Persic pn
n nordul Australiei, Malaezia, Fijiaponia.
Areal invaziv: ptruns prin Canalul de Suez n Mediterana, unde devine comun n zona oriental Siria,
Egipt, Israel, Liban, Turcia; in Marea Neagr este semnalat din 2006 din zona portului Soci.
125

Cai de patrundere: apa de balast? Specie potenial invaziv.

Bibliografie:
http://www.khalsan.com/Foodstuff/ShrimpLibrary/Penaeus_Semisulcatus.htm
Khvorov A., Boltachov A. R., Reshetnikov S. I., Pashkov A. N., 2006 - First record of the Green Tiger prawn Penaeus
semisulcatus (Penaeidae, Decapoda) In The Black Sea, Ecologya moryia, 72:65-68.
http://www.ciesm.org/atlas/Penaeussemisulcatus.php
Gruvel A., 1928. Rpartition gographique de quelques crustacs comestibles sur les ctes d'Egypte et de Syrie.
Comptes rendus de la socit de biogographie, 5: 45-46.
Holthuis L.B., 1987a. Crevettes. In: Fischer W., L. Bauchot and M. Schneider (eds.), 1987. Fiches FAO d'identification des
espces pour les besoins de la pche. Mditerrane et mer Noire. Zone de pche 37. Vol. 1. Vgtaux et Invertbrs,
Rome, pp. 189-292.
Perez-Farfante I. and B. Kensley, 1997. Penaeoid and sergestoid shrimps and prawns of the world. Keys and diagnoses
for the families and genera. Mmoires du Musum national d'Histoire naturelle, Paris, 175: 1-233.

126

Specia: Rhithropanopeus harrisii tridentatus (Maitland, 1874)

Ordinul Decapoda
Familia Xanthidae
Descriere: Dimensiunile cuprinse ntre 8 i 16 mm latime. Carapacea este mai mult hexagonal dect
oval, cu numai trei denticuli rotunjii crenulai i cu peri, pe marginea antero-lateral. Partea frontal a
carapacei prezint longitudinal un an mrginit de dou creste chitinoase care servete la adpostirea
antenei n repaus. Carapacea prezint depresiuni i reliefuri accentuate, tipice. Antenele sunt ceva mai
lungi dect orbitele. Cletii sunt puternici, cu creste longitudinale i asimetrice, pensele albe, nu prezint
peri, prezentnd n schimb un dinte ascuit. Celelalte apendice ambulatoare sunt mai scurte dect
pereiopodul primei perechi. Carapacea este colorat brun-deschis, punctat cu negru i viiniu. Partea
ventral a corpului este alb-sclipitoare
Ecologie: Specia este salmastricol, rezistent la saliniti joase (1-3g o/oo) dar i la temperaturi sczute.
Crabii din aceast specie (i care au regim de hran carnivor, ca i alte specii de crabi) nu concureaz fauna
piscicol, reprezentnd baza nutritiv a faunei bentale n bazinele n care a ptruns iar din acest motiv
reuesc s dezvolte populaii importante. Efectivele populaiilor au abunden variabil.
Harta de distributie: http://www.ciesm.org/atlas/Rhithropanopeusharrisii.php
Fotografie: http://nas.er.usgs.gov/queries/factsheet;
http://www.fisheries.vims.edu/ctils/prey2/WFmudcrab.jpg
Areal nativ: zona indo-pacific

Areal invaziv: Marile circumeuropene; patrunde n Europa la nceputul secolului XX. In perioada 1932 1935 este semnalat n limanul Nistrului i Bugului, n 1933 la litoralul bulgar al Mrii Negre, pentru ca n

127

1951 s fie ntlnit n apele complexului lagunar Razelm - Sinoe. Dup ptrunderea n Marea Neagr,
ptrunde i n Marea de Azov i n Marea Caspic.
Cai de patrundere: transporturile navale (fouling).
Impact: modificarea structurii biocenozelor bentale.
Bibliografie:
Bcescu M (1952) Rhithropanopeus harrisii tridentatus an American crab recently introduced and acclimatised in
the brackish water lagoons of the Razelm. Acad. R.P.R., Buletinul Sectiunii Stiintifice, Stiinte Biologice, 4, 3: 571578.
Bacescu M., Muller G.I., Gomoiu M.T., 1972 Ecologie Marina, Vol. 4, Ed. Academiei, Bucuresti.
Buitendijk A.M., Holthuis L.B., 1949. Note on the Zuiderzee crab Rhithropanopeus harrisii (Gould) subspecies
tridentatus (Maitland). Zoologische Mededelingen, 30(7): 95-106.
Eno N.C., Clark R.A. Sanderson W.G., 1997. Non-native marine species in British waters: a review and directory.
Joint Nature Conservation Committee, Peterborough. 152 p.
http://www.ciesm.org/atlas/Rhithropanopeusharrisii.php
Mizzan L. Zanella L., 1996. First record of Rhithropanopeus harrisii (Gould, 1841) (Crustacea, Decapoda, Xanthidae)
in the Italian waters. Bolletino del Museo civico di Storia naturale di Venezia, 46: 109-120.
Romanian).
Williams A.B., 1984. Shrimps, lobsters and crabs of the Atlantic coast of the Eastern United States, Maine to
Florida. Smithsonian Institution Press, Washington, 550p
management, Odessa, Ukraine 10 12 oct. 2001, Conference Report, Bashtanyy R., Webster L., Raaymakers S. (eds),
Global Mondograph Series No.3, Annex 4, 1-5.

128

Specia: Eriocheir sinensis (Milne Edwards 1854)

Ordinul Decapoda Latreille, 1802
Familia Varunidae Milne Edwards, 1853 (Grapsidae)
Genul Eriocheir
Descriere: Crabul chinezesc este o specie de talie mare, cu carapacea aproximativ ptrat, cu dimensiunile
maxime depind 45 - 60 mm. Pereiopodele au articolele lite, iar abdomenul masculilor este ngustat
brusc n zona terminal. Caracterul distinctiv cel mai pregnant este ns tufa de peri bruni de pe fata
intern a clestilor. Culoarea adulilor este brun-verzuie.
Ecologie: Crabul chinezesc are ciclul de via dependent de apele salmastre de la gurile de vrsare a
rurilor n care triesc adultii. Acolo este depus ponta i tot acolo eclozeaz larvele. Perioada de
reproducere dureaza din octombrie pana ain ianuarie, iar stadiie larvare se intalnesc in martie 0- iulie.
Dup circa 35 de zile de la depunerea pontei apar larvele megalope, iar dup 140 de zile apar juvenilii.
Acetia i ncep migraia n amonte, parcurgnd 1 - 3 km pe zi, i reusind s patrund pe distante de sute
de km n interiorul continentului (pana ala 1300 km). Adulii triesc n galerii spate n malurile rurilor iar
dup trei ani uneori chiar mai devreme - ating maturitatea sexual i se rentorc n zonele de vrsare
pentru reproducere. Hrana este reprezentat de molute sau larve ale insectelor care triesc pe funduri
mloase.
Harta de distributie: http://www.ciesm.org/atlas/Eriocheirsinensis.php
t/Research.htm
http://www.univ-ovidius.ro/faculties/Nat_Science/main/Cercetare%20biodiversitate.htm\
Fotog
rafie:
http:/
/zim
mer.c
sufre
sno.e
du/~
brian
Areal nativ: Extremul Orient - Marea Galben i Marea Chinei de Sud

129

Areal invaziv: Marea Nordului, Marea Baltcic, principalle fluvii europene (Rin, Elba, Vistula); zona marilor
lacuri - partea estic a Statelor Unite; Marea Mediterana. Etang de Sigean, Franta (Petit, 1960 [1959]). Un
ex a fost colectata din laguna Venetiei, mai 2005 (Mizzan, 2005). A fost mentionat in cateva populatii din
zona lagunelor litorale din Narbonne (Petit, 1960), insa aceastea au disaput ulterior (Petit, Mizoule, 1973).
In zona Mrii Negre este citat in 2004 de la gurile de varsare ale Dunarii (golful Musura); Crabul este
raspandit la ora actuala in cea mai mare parte a Deltei Dunarii (V.Otel in litt.), fara sa fie raportat din alte
zone.
Cai de patrundere: transporturi navale.
Impact: schimbarea structurii comunitilor bentale.
Bibliografie:
http://www.ciesm.org/atlas/Eriocheirsinensis.php
Christiansen M.E., 1969. Crustacea Decapoda Brachyura. Marine Invertebrates of Scandinavia (Oslo), 2: 1143.
Ingle R., 1980. British Crabs. Oxford University Press. 222 pp.
Mizzan L., 2005. Rhitropanopeus harrisii (Gould, 1841) (Crustacea, Decapoda Panopeidae) e Eriocheir
sinensis H. Milne Edwards, 1854 (Crustacea, Decapoda Grapsidae) : due nuovi granchi esotici in laguna di
Venezia. Bollettiono del Museo Civico di Storia Naturale di Venezia, 56: 89-96.
Petit G., 1960. Le crabe chinois est parvenu en Mditerrane. Vie et Milieu, 11: 133-136.
Petit G. and Mizoule R., 1973. En douze ans le "Crabe chinois" n'a pu russir son implantation dans les
lagunes du Languedoc. Vie et Milieu, srie C, biologie terrestre, 23(1) [1972]: 181-186
Vasiliu 1934;
Oel, in litteris;

130

Specia: Callinectes sapidus (Rathbun 1896)

[Sinonime:]
Ordinul Decapoda
Familia Portunidae
Descriere: Crabul albastru american este n prezent cel mai mare decapod brachiur din Marea Neagr.
Carapacea adulilor atinge peste 15 cm lime i este prevzut cu doi epi laterali masivi de 2,5 cm fiecare.
Latero-anterior exist dou iruri de epi puternici, ascuii, cte opt de fiecare parte. Prima pereche de
pereiopode atinge 17 cm lungime cletii fiind masivi, iar ultima pereche prezint dactilopoditul lit;
aceast adaptare permind animalului s noate. Culoarea adulilor este variabil, de la verde-oliv la
albastru nchis sau chiar brun-rocat. Masculii au picioarele colorate n albastru cenuiu iar femelele se
remarc prin dactilopoditele de culoare roie.
Ecologie: Specie omnivora, larg tolerant fat de limitele de salinitate i temperatur, este ntlnit n apele
de mic adncime din apropierea coastelor, mai ales la gurile de vrsare ale rurilor i fluviilor, pe funduri
sedimentare, nisipoase sau mloase. Depunerea pontei are loc in zonele costiere dar dezvoltarea larvara
se petrece in zonele de larg, dupa care larvele megalope revin in zonele de tarm sau in estuare.
Harta de distributie: http://www.ciesm.org/atlas/Callinectessapidus.php
Fotografie:
http://www.univ-ovidius.ro/faculties/Nat_Science/main/Cercetare%20biodiversitate.htm
Areal nativ: coastele atlantice ale Americii de Nord i de Sud, din zona Nova Scotia pana in Uruguay.

131

Areal invaziv: este mentionat de pe coastele atlantice ale Europei din 1900, din Marea Baltica pana in
Olanda si Franta. Semnalat pentru prima data in Marea Neagra in 1967 si in Japonia in 1974. In bazinul
mediteranean este semnalat pentru prima data in 1951 de la Venetia (Giordani Soika, 1951 [1949]), Israel
(Holthuis and Gottlieb, 1955); Greece, northern Aegean (Serbetis, 1959); southern Turkey (Holthuis, 1961),
Etang de Berre, France (Zibrowius, pers. comm., 1962); Egipt (Banoub, 1963), Liban (George and
Athanassiou, 1965); Italia, Marea Liguriei (Tortonese, 1965), zona centrala a Marii Adraitice (Froglia, 1972);
Malta (Schembri and Lanfranco, 1984); Cipru (Lewinsohn and Holthuis, 1986); Marea Ioniei, Italia (Argano,
pers. comm., 1999), Lattakia, Siria (Saker and Farah, 1994), Croatia, laguna Ston si estuarul raului Neretva
(Onofri et al., 2008 [2004]).
Cai de patrundere: transporturi navale, in apa de balast.
Impact: modificarea structurii asociaiilor bentale
Bibliografie:
Fisher et al, 1987;
http://www.ciesm.org/atlas/Callinectessapidus.php
Banoub M.W., 1963. Survey of the Blue Crab Callinectes sapidus (Rath.) in lake Edku in 1960.
Hydrobiology Department, Alexandria Institute of Hydrobiology, Notes and Memoirs, 69: 1-18.
Bulgurkov K.I., 1968. Callinectes sapidus Rathbun in the Black Sea. Izvest. NIORS, 9: 97-99.
Gennaio R., G. Scordella and M. Pastore, 2006. Occurrence of blue crab Callinectes sapidus
(Rathbun, 1896) Crustacea, Brachyura), in the Ugento ponds area (Lecce, Italy ). Thalassia
salentina, 29: 29-39.
Giordani Soika A., 1951. Il Neptunus pelagicus (L.) nell' alto Adriatico. Natura, Milano, 42: 18-20.
Holthuis L.B., 1961. Report on a collection of Crustacea Decapoda and Stomatopoda from Turkey
and the Balkans. Zoologische Verhandelingen, Leiden, 47: 1-67

132

Specia: Hemigrapsus sanguineus (de Haan, 1835) (crabul de tarm asiatic)

[Sinonime:]
Familia Varunidae Milne Edwards, 1853 (Grapsidae)
Genul Hemigrapsus Dana, 1851
Descriere: Specie de talie medie, cu carapacea lung de circa 4 cm. Carapacea mai mult lung dect lat,
cu cte trei dini latero-anteriori. Toracopodele primei perechi prezint la masculi o umfltur
membranoas iar carpopoditul prezint un spin puternic pe faa intern. Dactilopoditele toracopodelor
sunt mai scurte comparativ cu propoditele Toracopodele lite, cu benzi caracteristice. Coloritul este unul
de dezagregare, roscat - verde brun, cu pete mici rocate pe partea superioar a cletilot.
Ecologie: Specie care populeaz zonele stncoase, omnivor consuma alge, pesti amfipode, moluste,
crustace ciripede, polichete. Sezonul de reproducere dureaz din aprilie pn n septembrie, o femela
putnd depune peste 40 000 de ou la o singur pont, pe sezon fiind depuse mai multe ponte. Stadiile
larvare sunt larg euriterme si eurihaline, trind circa o luna n plancton nainte de a deveni bentale.
http://www.ciesm.org/atlas/Hemigrapsussanguineus.php
Fotografie:
http://www.clarku.edu/departments/biology/biol201/2004/bwhitman/hemigrapsus.htm
Areal nativ: Extremul Orient, din zona Insulei Sahalin pn n zona Hong Kong.
Areal invaziv: Atlanticul de vest (din 1988 s-a rspndit din Massachusetts pn n Carolina de Nord),
coastele Franei (Le Havre), Olanda, Marea Adriatic (un singur exemplar (Schubart, 2002 [2001]) si lacul

133

Tunis portul Rades (Tunisia) (Ben Souissi et al., 2004b). Semnalat in Marea Neagra, in Portul turistic Tomis,
2009, D. Micu.
Cai de patrundere: apa de balast, ca stadii larvare, sau ca juvenili, in fouling.
Impact: modificarea structurii asociaiilor bentale autohtone.
Cai de combatere: respectarea regulilor cu privire la debalastare si la tratarea foulingului
Bibliografie:
http://fl.biology.usgs.gov/.../asian_shore_crab.html
Ben Souissi J., J. Zaouali, M. Rezig, M.N. Brada, J.P. Quignard. B. Rudman, 2004 - Contribution l'tude de
quelques rcentes migrations d'espces exotiques dans les eaux tunisiennes. Rapp. Comm. Int. Mer Mdit., 37:
302.
Breton G., M. Faasse, P. Nol and T. Vincent, 2002. A new alien crab in Europe: Hemigrapsus sanguineus
(Decapoda: Brachyura: Grapsidae). Journal of Crustacean Biology, 22(1): 184-189.
McDermott J.J., 1998 - The western Pacific brachyuran Hemigrapsus sanguineus (Grapsidae) in its new habitat
along the Atlantic coast of the United States: geographic distribution and ecology. ICES journal of Marine
Science, 55(2): 289-298.
Sakai T., 1976. Crabs of Japan and the adjacent Seas. 3 Vols. Kodansha Ltd. Tokyo, 1-773, pls 1-251.
Schubart Ch. D., 2003 - The East Asian shore crab Hemigrapsus sanguineus (Brachyura: Varunidae) in the
Mediterranean Sea: an independent human-mediated introduction. Scientia Marina, 67(2): 195-200.
Micu D, Ni V., Todorova Valentina, 2010 - First record of the Japanese shore crab Hemigrapsus sanguineus
(Brachyura: Grapsoidea: Varunidae) from the Black Sea. Aquatic Invasions (2010) Volume 5, Supplement 1: S1S4; doi: 10.3391/ai.2010.5.S1.001 2010

134

Specia: Dyspanopeus sayi Smith, 1869

[Sinonime:]
Increngtura, Clasa: Crustacea
Ordinal: Decapada - Brachyura
Familia: Xanthoidea - Panopeidae
Descriere: Specie de talie medie, cu carapacea ovala, asemanatoare cu cea de la Xanto poressa de care se
deosebeste prin faptul c e mai alungit posterior. Lateral, sunt prezenti trei dini scuri ascuii, cu
vrfurile orientate anterior. Chelele de culoare nchis, excrescena propditului avnd culoarea nchis
difuzat proximal
Ecologie: Specie toleranta la variatii de salinitate, prezenta atat in zone estuarine cat si in zone marine.
Prefera funduri pietroase, cu asociatii de bivalve fixate sau comunitati de polichete tubicole, dar poate fi
intalnit si pe funduri nisipoase sau maloase ori in campuri de alge sau fanerogame marine. Specie
prdtoare, hrnindu-se de regul cu bivalve sau cu ali crabi. Suporta variaii extrem de largi ale salinitii
- de la salinitate marina normala pana la 0 psu. De asemenea suporta variatii largi ale temperaturii,
incetandu-si activitatea numai la 3 50C. Stadiile larvare planctonice se dezvolta timp de 27 de zile la 140C
si 14 zile la 210C.
Harta de distributie: http://www.ciesm.org/atlas/Dyspanopeussayi.php

135

Fotografie:
Foto D. Micu
Areal nativ: Coastele atlantice ale SUA, din zona Noua Scotie pn n Florida.
Areal invaziv: Coastele atlantice ale Europei, Marea Mediterana, Marea Neagr.
Prima data specia este citata inafara arealului nativ american in 1960, in Swansea, Wales (Naylor, 1960),
dup care se rspndete relativ ncet, ajungnd s fie menionat de pe litoralul francez i olandez (Vaz et
al., 2007). In perioada 19781979 (Mizzan, 1995) ptrunde n laguna Veneiei de unde se rspndete spre
sud, pe coasta italian a Adriaticii, pn in zona gurii de varsare a raului Po (ICES, 2005) si laguna Varano
din Apulia (Florio et al., 2008).
In Marea Neagr a fost citat de D. Micu (sept. - oct. 2009) din zona de sud a portului Constanta Sud
Agigea, in zona de deschidere a canalului Dunre Marea Neagr n mare ca i la sud de digul sudic al
portului.
Cai de patrundere:
Impact: modificarea structurii asociatiilor de organismo bentale, competitia cu specii autohtone Astacus
leptodactylus, Xanto poressa, Pilumnus hirtellus sau invazive R. harrisii carora le poate consuma
juvenilii; juvenilii de D. sayi sunt de asemenea consumati de speciile menionate iar adulii pot fi consumai
de Eriocheir sinensis.
Cai de combatere: managementul adecvat al apei de balast; dupa ptrundere si aclimatizare, nu exista
modalitati de combatere.

136

Bibliografie:
http://www.ciesm.org/atlas/Dyspanopeussayi.php
Micu D., Ni V., Todorova Valentina, 2010 - First record of Says mud crab Dyspanopeus sayi (Brachyura:
Xanthoidea: Panopeidae) from the Black Sea, Marine Biodiversity Records, Vol. 3; e36: 1-6.
doi:10.1017/S1755267210000308; 2010 Published online
Froglia C., Speranza S., 1993 - First record of Dyspanopeus sayi (Smith, 1869) in the Mediterranean Sea
(Crustacea, Decapoda, Xanthidae). Quaderni Istituto Ricerca Pesca Marittima 5, 163166.
Galil B., Froglia C., Noel P., 2002 - CIESM atlas of exotic species in the Mediterranean. Volume 2
Crustaceans: decapods and stomatopods. Monaco: CIESM Publishers, 192 pp.
Mizzan L., 1995 - Notes on the presence and diffusion of Dyspanopeus sayi (Smith, 1869) (Crustacea,
Decapoda, Xanthidae) in the Venetian Lagoon. Bollettino del Museo Civico Storia Naturale di Venezia 44,
121130.
Mizzan L., 1998 - Caratteristiche ecologiche e popolazionali di alcuni biotopi particolari (pozze di
sifonamento) a Lido di Venezia. Bollettino del Museo Civico Storia Naturale di Venezia 48, 183192.
Mizzan L., 1999 - Le specie alloctone del macrozoobenthos della Laguna di Venezia: il punto della situazione.
Bollettino del Museo Civico Storia Naturale di Venezia 49, 145177.
Mizzan L., Trabucco R., Tagliapietra G., 2005 - Nuovi dati sulla presenza e distribuzione di specie alloctone
del macrozoobenthos della laguna di Venezia. Bollettino del Museo Civico Storia Naturale di Venezia 56, 69
88.

137

Specia: Orconectes limosus (Rafinesque, 1817)

Sinonim: Faxonius limosus
Increngtura Arthropoda
Clasa: Crustacea Brnnich, 1772
Subclasa Eumalacostraca Grobben, 1892
Subordinul Pleocyemata Burkenroad, 1963
Familia Cambaridae Hobbs 1942
Descriere: Talia 12 cm. Asemanator cu racii europeni de ru (Astacus astacus), de care se poate deosebi
destul de usor datorit epilor laterali caracteristici de pe rostru. Marginile clestilor, a carapacei, albstrui.
Expansiunile laterale ale segmentelor abdominale rotunjite inferior.
Ecologie: Traieste in ape cu temperatura cuprinsa intre 10 si 22oC. Sapa galerii in maluri. Imperecherea si
depunerea pontei au loc primavara cu toate ca unii autori considera ca se poate reproduce de doua ori pe
an.
Fotografie: http://calphotos.berkeley.edu/cgi/img_query?query_src=photos_fauna_sciInvertebrate&enlarge=0000+0000+0108+1191; http://www.neozoen-bodensee.de/neozoen/orconecteslim
Areal nativ: America de nord

138

Areal invaziv: introdus in Europa n 1890 in raul Oder, ulterior raspandindu-se treptat. Specia prezenta in
Ungaria si Serbia. Semnalata in zona Portile de Fier in 2009 (L. Prvulescu), isi extinde arealul pe cursul
Dunrii.
Cai de patrundere: introducere accidentala di acvarii sau introducere voluntara pentru cresterea
productivitatii unor zone piscicole.
Impact: Schimbarea structurii asociatiilor bentale autohtone; competitie cu racii europeni. Ca si alte specii
de raci americani, O. limosus este purtatorul unei specii de fungi - Aphanomyces astaci - care produce
colapsul populaiilor de raci autohtoni (A. astacus), dupa cum s-a intamplat in Germania.
Cai de combatere:
Bibliografie:
http://www.shrimpcrabsandcrayfish.co.uk/Shrimp.htm?crayfishamerica.html~mainFrame
Holdich, D and J Black (2007) The spiny-cheek crayfish, Orconectes limosus (Rafinesque, 1817) [Crustacea:
Decapoda: Cambaridae], digs into the UK. Aquatic Invasions 2, pp. 116.
http://iz.carnegiemnh.org/crayfish/Keys/orconectes.htm - key to the species of the genus Orconectes

139

Specia: Pacifastacus leniusculus Dana 1852 (Californian crayfish, Pacific crayfish, signal crayfish)
[Sinonime:Astacus leniusculus Dana, 1852, Pacifastacus leniusculus Bott, 1950, Potamobius leniusculus Ortmann, 1902]
Familia
Descriere: Specie de talie mare (masculii ating 16 cm, femelele 12, iar greutatea exemplarelor este intre 60
si 100g), cu carapacea robust. Cefalotoracele meted, cu doua perechi de creste post-orbitale, prima
pereche prezentand un spin apical. Marginile rosrumului sunt netede, aproape paralele pana la apehx.
Partea terminala a rostrului ascutita, cu margini proeminente si o carina mediana pe toata lungimea.
Chelele sunt robuste, netede pe ambele parti. Prelungirea propoditului este rosie pe partea ventral, cu un
singur tubercul pe fata intern. Zona articulatiei cu dactilopoditul chelei de culoare alb-turquoise. Culoarea
este de la brun-albastrui la brun-rocat, uneori brun deschis sau brun nchis.
Ecologie: Specie eurioica, euriterma, triete n ape dulci, atat in paraie mici si lacuri (inclusiv in lacuri
alpine) cat si in rauri mari sau fluvii. Se hraneste cu hrana variata, preferand hrana de origine animala.
Consuma o gama larga de nevertebrate acvatice dar si alge (a fost folosit pentru a curata de vegetatie
submersa iazuri piscicole). Juvenilii consuma mai ales hrana animala iar adultii mai ales vegetala; de
asemenea, s-a semnalat canibalism. Tolereaza chiar si ape salmastre, dar un un pH de sub 6. Specie activa,
executa migratii, dar are o rata de raspandire redusa, de circa 1 km/an (In unele zone din Anglia i-au
trebuit 17 ani c asa se raspandeasca cu 12 km in aval - Stanton, 2004). Sapa adaposturi in substrat, uneori
adaposturile putand fi foarte dense (14 adaposturi/mp). Pot produce din aceasta cauza prabusirea
malurilor nefixate (Guan, 1994; Sibley, 2000).. Biologia asemanatoare cu cea a racilor europeni. Mai
agresiv decat Astacus astacus.
Reproducerea are loc toamna, in octombrie. Femelele elimina un feromon specific care determina
intensificarea activitatii de curtare a masculilor. Traieste pana la 16 ani. Produce pana la 200 - 400 de oua a
caror maturare dureaza 160 280 zile. Eclozarea are loc in martie iulie. Juvenilii raman in apropierea
femelei pe parcursul urmatoarelor trei stadii. In primal an, juvenilii naparlesc de 11 ori, de la varsta a treia
naparlesc doar de doua pri pe an iar incepand cu varsta a PATRA doar odata pe an (Lewis, 2002).

140

Fotografie:
http://www.neozoen-bodensee.de/neozoen/pacifastacus-l
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b3/Pacifastacus_leniusculus_01_by-dpc.jpg
Areal nativ: Specie endemica pentru coastele pacifice ale SUA zona de nord-vest, din central Californiei si
Utah pana in sud-vestul Canadei.
Areal invaziv: A fost introdus in multe state din SUA, Japonia (Hokkaido). In Europa - Austria, Belgia, Cehia,
Danemarca, Finlanda, Marea Britanie, Franta, Germania, Ungaria, Italia, zona Kaliningrad (Rusia), Letonia,
Lituania, Luxemburg, Olanda, Polonia, Portugalia, Spania (Holdich, 2002; Machino & Holdich, 2005).
Cai de patrundere: prin acvacultura (este mult mai eficient din punct de vedere economic comparativ cu
racii europeni); posibil si prin pet-shop-uri.. Introdus pentru prima data in Suedia dup 1925; in 1969, 60
000 de exemplare aduse din SUA au fost eliberate in 69 de lacuri din Suedia. In vara anului 1970, 2000 de
exemplare aduse din California au fost introduse in cateva zone din Austria iar ulterior specia s-a rspndit
n toat ara. Specie potential invaziva pentru Romnia.
Impact: specie agresiva in competitia cu speciile autohtone, le elimina. Deasemenea, este purtatorul
ciupercii Aphanomyces astaci, care provoaca colapsul racilor indigeni. In SUA a produs dupa introducere
extinctia speciei native Pacifastacus nigrescens sau restrangerea arealului speciei Pacifastacus fortis
(Taylor, 2002).
Cai de combatere: respectarea masurilor cu privire la speciile invazive. In Marea Britanie s-a constata ca
tratarea cu piretru natural in lacuri inchise este o metoda eficiente de eradicare. De asemenea, s-au testat
metode de atragere a masculilor cu feromona.
Bibliografie:
http://www.neozoen-bodensee.de/neozoen/pacifastacus-l
PECKNY R , PCKL M (2000) : Flukrebse und Swassergarnelen (Decapoda, Mysidacea) 1. Fassung 1999.
in: Listen ausgewhlter Tiergruppen Niedersterreichs.- Amt der N Landesregierung, St. Plten 80 S.: S. 5658
http://www.issg.org/database/species/ecology.asp?si=725&fr=1&sts=sss

141

Specia: Procambarus clarkii (Girard, 1852) (rac de Louisiana, rac rou de mlatin)
[Sinonime:]
Familia Cambaridae Hobbs 1942
Descriere: Adulii au de la 5,5 la 12 cm lungime si sunt colorai n rou nchis. Rostrul este acuminat, cu
spinii cervicali prezeni. Clestii prezint pe propodit un ir caracteristic de tuberculi, iar dactilopoditul este
alungit. Pereiopodele 3 si 4 de la masculi prezinta spini recurbai pe ischiopodite.
Ecologie: Specie iubitoare de ape calde, prezenta arealul natural in mlatini, paraie, rauri, lacuri, orezarii,
canale de irigatii, dar si in mlatini temporare, cursuri de pa subterane. Sapa canale in maluri. Este capabil
sa reziste unor perioade lungi de seceta, putand tri pn la 4 luni afara din apa. De asemenea, rezist la o
concentraie sczut de oxigen in ap i are capacitatea de a rezista i n ape salmastre. Specie agresiv,
este un competitor extrem de eficient pentru specii autohtone de raci, devenind adesea specia dominanta.
Pe de alta parte, in Europa, s-a dovedic ca nu rezista la pestii pradatori din apele deschise, de aceea
prefera apele puin adnci (Troschel and Dehus, 1993; Roqueplo et al., 1995; Demastro, Laurent, 1997,
Henttonen and Huner, 1999). In ce priveste reproducerea, dezvolta o strategie de tip r, cu ciclu scurt de
via (poate castiga 50 de g in greutate in 3 5 luni; Henttonen and Huner, 1999) i fecunditate ridicat,
ceea ce ii aduce un cert avantaj fata de speciile europene care au o strategie de tip k, cu ciclu de via lung
si fecunditate sczut. In acest fel, P. clarckii este extrem de competitiv in ecosisteme perturbate de
interventia omului.
Fotografie: http://www.geocities.jp/ideryusei/clarkii.htm;
Areal nativ: nord-estul Mexicului, sudul i centrul SUA (Henttonen and Huner, 1999).
Areal invaziv: a fost introdus pentru acvacultur n peste 15 state inafara arealului sau din SUA, in America
de Sud, Asia, Africa si Europa. In Europa este o specie invaziva de succes in Franta, Spania, Portugalia, Italia
(unde se rspndete activ dup ce a scpat de sub control) (Oliveira, Fabio, 1998). Populaii ale acestei
specii s-au aclimatizat i n Elveia, Olanda, Germania. Specie potenial invaziv pentru Romnia.
Cai de patrundere: introducere pentru acvacultura
Impact: Eliminarea speciilor autohtone prin competitie directa (Schleifstein, 2003). Consumator destul de
neselectiv (se hraneste atat cu nevertebrate cat si cu alge sau macr) produce modificari profunde in
structura asociatiilor bentale. Poate produce modificari ale structurii malurilor prin canalele pe care le sapa
142

in maluri (Holdich, 1999). Este vector de transmitre a ciupercii parazite la raci Aphanomyces astaci, ca si a
virusului vibriosis, putnd cauza astfel pagube economice in crescatorii. De asemenea, este gazda
intermediara pentru numeroi helmini (Thune et al., 1991; Hobbs III et al., 1989, in Holdich, 1999).
Cai de combatere: evitarea introducerii in acvacultura, respectarea regulilor cu privire la speciile invazive.
Bibliografie:
http://www.issg.org/database/species/ecology.asp?si=608
Holdich, D.M., Gydemo, R. and Rogers, W.D. 1999. A review of possible methods for controlling
nuisance populations of alien crayfish. In Gherardi, F. and Holdich, D.M. (eds.) Crustacean Issues 11:
Crayfish in Europe as Alien Species (How to make the best of a bad situation?) A.A. Balkema,
Rotterdam, Netherlands: 245-270.
Gutierrez-Yurrita P. and Montes C. 1999. Bioenergetics and phenology of reproduction of the
introduced red swamp crayfish, Procambarus clarkii, in Doana National Park, Spain, and
implications for species management. Freshwater Biology, 42(3):561-574.
Oliveira J. and Fabio A. 1998. Growth responses of juvenile red swamp crayfish, Procambarus
clarkii Girard, to several diets under controlled conditions. Aquaculture research, 29:123-129.

143

Specia: Urnatella gracilis Leidyi 1851

Sinonim: Urnatella dniestriensis (Zambriborschs, 1958)
Increngtura Entoprocta (Kamptozoa)
Ordinul Coloniales
Familia Barentsiidae
Descriere: Zoizii ating 3 mm, colonia fiind nalt de pn la 9 mm; calixul, care se desprinde extrem de
uor, se continu cu un peduncul cu aspect caracteristic, cu zone sferice separate de gtuituri. Calicele sunt
de culoare roz. Culoarea coloniei este brun-glbuie, benzile mai ntunecate i mai deschise fac aceast
specie inconfundabil, chiar i cu ochiul liber.
Ecologie: Urnatella gracilis rezist i n ape salmastre, cu salinitate de 3 0/00. . Coloniile de Urnatella se
fixeaz pe orice substrat imersat, inclusiv pe crustacee vii Populaiile dezvoltate de aceast specie bental
epibiont nu ating de regul biomase prea importante, cu toate c uneori acestea sunt numeroase. Face
parte dintre speciile dulcicole imigrate n Europa probabil la nceputul secolului XX, dar a crei arie de
rspndire este nc insuficient cunoscut.
Fotografie:
b
a
a - Valv de Anodonta cygnaea cu colonii de

Urnatella gracillis (original); b - detaliu al unor
indivizi izolai; c calyxul detaliu (dup Bobin i
Prenant)
Areal nativ: estul SUA, fiind semnalat din apele interioare ale unor state de pe coasta de est, din zona
marilor lacuri, dar i din Texas, Ohio, Indiana.
Areal invaziv: Dobrogea. In Europa, a fost citat din rurile din Frana la sfritul anilor 30 unde a fost
introdus dup toate probabilitaile pe calea transporturilor navale. Ulterior, specia s-a rspndit destul de
mult n Europa de Vest, de Sud i Sud-Est, fiind citat i de pe teritoriul Romniei. In bazinul Mrii Negre
este citat, att din Dunre ct i de pe coasta de nord a Mrii Negre (Taganrog). Specia a fost semnalat
de asemenea din cursul inferior al Nistrului i de pe teritoriul Ungariei - din Tisa i Dunre.

144


Impact: schimbarea structurii asociaiilor bentale.
Bibliografie:
Hartwich, 1993; Zambriborschs, 1958; Bcescu, 1967

145

Specia: Molgula manhattensis (De Kay, 1843)

[Sinonime:]
Increngatura: Chordata
Clasa: Ascidiacea
Ordinul: Pleurogona
Familia: Molgulidae
Descriere: Ascidie de talie mic pn la 3 cm diametru de form subovoidal, cu sifoanele relativ
scurte. Culoarea corpului este verde - albstruie, pe suprafaa tegumentului existnd fibrile pe care pot fi
prezente resturi de scrdi, firioare de nisip sau resturi de detritus. Sifoanele divergente dar unite la baz.
Sifonul oral cu ase lobi, sifonul atrial cu patru lobi. 12 14 branhii, sacul branhial cu numeroase stigme
aranjate in spiral. Barele longitudinale prezente, intestinul in stanga sacului branhial, stomacul ingust si
mic, cu mai multe diverticule hepatice. Doua gonade ovoidale reprezentate de un ovar central inconjurat
de foliculi testiculari. Oviductul este scurt i direcionat spre baza sifonului atrial.
Ecologie: Specie filtratoare sesila, pe substrat dur sau pe funduri sedimentare nisipoase. Prefer zona
litorala i infralitoral, pn la adncimi de 90 m. Prezent de regul n porturi sau n apropierea acestora.
Uneori poate forma aglomeraii de zeci de exemplare.
Harta de distributie: http://www.aquamaps.org/receive.php#
http://www.discoverlife.org/mp/20m?btxt=microscope&burl=htpp://microscope.mbl.edu&act=make_map
Fotografie:
http://www.flickr.com/photos/kqedquest/512777305/;
http://research.calacademy.org/research/izg/SFBay2K/Molgula%20manhattensis.htm;
http://www.serc.si.edu/labs/marine_invasions/images/organisms/molgula_manhattensis.jpg;
www.chesapeakebay.net; www.mdsg.umd.edu/CQ/V06N2/side2/index.htm
http://nlbif.eti.uva.nl/bis/tunicata.php?selected=beschrijving&menuentry=soorten&id=34

146

Areal nativ: Coastele atlantice ale Americii de Nord, California, Golful Mexic
Areal invaziv: Coastele pacifice ale Americii de nord, pn n California; Panama, Vestul Europei de la Capul
Nord pn n Portugalia; Marea Neagra semnalat din Portul Constana (D.Micu).
Impact: modificarea structurii asociatiilor autohtone
Cai de combatere: respectarea reglementarilor cu privire la fouling.
Bibliografie:
http://www.marlin.ac.uk/species/Molgulamanhattensis.htm
http://nlbif.eti.uva.nl/bis/tunicata.php?selected=beschrijving&menuentry=soorten&id=34
pp.
Micu, D., Micu. S., 2004 - A new type of zoobenthos community from the rocky bottoms of the Black Sea.
International Workshop of the Black Sea benthos, 18 23 April 2004, Istanbul, Turkey, 75 87.

147

Specia: Orconectes immunis (Hagen, 1870) (Calico Crayfis)

[Sinonime:]
Increngtura, Clasa Crustacea
Ordinul Decapada
Familia Cambaridae
Descriere: Specie destul de greu de identificat; se poate confunda usor cu alte specii ale genului
Orconectes. Se poate confunda in special cu Orconectes viriles, de care se deosebeste prin prezenta unei
excrescente la baza dactilopoditului chelei. Culoare verde roz pal, cu pete caracteristice intunecate de
forma ssemilunara pe laturile segmentelor abdominale. Rostrum acuminat, fara carena, cu margini
convergente si fara spini marginali. Spinii cervicali sunt prezenti. Masculii prezinta carlige pe ischiopoditele
celei de-a treia perechi de pereiopode, iar prima perece de pleopode (gonopode) prezinta doua structuri
paralele care reprezinta 25% din lungimea pleopodului si care au partea terminala curbata in exterior.
Clesti cu chele scurte si puternice, cu tuberculi evidente pe partea intern a dactilopoditului. Lungimea
carapacei atinge 32 44 mm la femele si 30 48 mm la masculi. Adultii pot atinge 90 mm lungime.
Ecologie: Populeaza zone mlastinoase, cu mal si resturi vegetale pe fundul apei din rauri si paraie, canale
artificiale. Evita apele cu curgere rapida si funduri pietroase, unde nu reuseste sa se mentina si sa-si sape
adaposturi. Se adaposteste sub pietre sau in excavatii ale solului. Este capabil sa sape la adancime mare in
sol excavatiile pot ajunge pana la 1 m adancime. Rezistent la lipsa apei, se ingroapa in mal in cazul in care
nivelul apei scade. De asemenea, rezista la pH de pana la 5 7. Reproducerea are loc din aprilie pana in
august, juvenilii atingand in primul an dimensiuni de 13 29 cm la sfarsitul verii. Uneori maturarea sexuala
se produce in primul an dar cele mai multe exemplare devin mature sexual abia in primavara urmatoare.
Specie agresiva in cometitie cu alte specii (in arealul nativ coabiteaza cu alte 6 7 specii de astacide).
Fotografie: http://fieldguide.mt.gov/detail_ICMAL11450.aspx

148

Areal nativ: America de Nord, zona Marilor lacuri pana in Qubec, Colorado, Maine.
Areal invaziv: SUA a fost introduse in mai multe state din nord-est - Massachusetts, Maine, New
Hampshire, Rhode Island, Vermont. In Europa, a fost semnalat in bazinul Rinului si Franta. Introdus prin
acvaristica (acvarii si lacuri artificiale), s-a raspandit in Germania in bazinul Rinului, primal exemplar fiind
semnalat in 1997, dupa care populatii stabile s-au descoperit in zona Karlruhe si in Baden-Wurtzenberg.
Ulterior se raspandeste si in alte zone ale Germaniei (zona Renania-Palatinat) si din Franta.
Cai de patrundere: acvaristica, acvacultura
Impact: modificarea structurii comunitatilor autohtone, competitie cu specii native si invazive (O. limosus).
Cai de combatere: respectarea regimului speciilor invazive.
Bibliografie:
Holdich D. M., Reynolds J. D., Souty-Grosset C., Sibley P. J. (2009). "A review of the ever increasing threat to
European crayfish from non-indigenous crayfish species". Knowledge and Management of Aquatic Ecosystems
394395 (11): 146. doi:10.1051/kmae/2009025.
Chucholl C., Bernd Stich H., Maier G., 2008 - Aggressive interactions and competition for shelter between a
recently introduced and an established invasive crayfish: Orconectes immunis vs. O. limosus" (PDF abstract). Archiv
fr Hydrobiologie 172 (1): 2736. doi:10.1127/1863-9135/2008/0172-0027.
http://www.schweizerbart.de/resources/downloads/paper_previews/56928.pdf.
http://en.wikipedia.org/wiki/Orconectes_immunis"
Crandall K.A., Fetzner J.W., Jr., Hobbs H.H., Jr. 2001. Orconectes (Gremicambarus) immunis Hagen 1870. Version 01
January 2001 (under construction).

http://tolweb.org/Orconectes_%28Gremicambarus%29_immunis/7221/2001.01.01 in The Tree of Life Web
Project, http://tolweb.org/ http://tolweb.org/Orconectes_%28Gremicambarus%29_immunis
Premek Hamr (2007). "Orconectes immunis". Ontario Crayfish Guide. Bishops Mills Natural History Centre.
http://www.pinicola.ca/crayfishontario/oimmunisacct.htm.
Calico Crayfish Orconectes immunis". Montana Field Guide. http://FieldGuide.mt.gov/detail_ICMAL11450.aspx.
Retrieved July 29, 2010.
Fetzner J.W. Jr. (January 14, 2008). "Orconectes (Trisellescens) immunis (Hagen, 1870)". Crayfish Taxonomy
Browser. Carnegie Museum of Natural History.
http://iz.carnegiemnh.org/crayfish/NewAstacidea/species.asp?g=Orconectes&s=immunis&ssp=. Retrieved June
11, 2010.

149

Specii Invazive

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Specii Invazive

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Specii invazive

marine, dulcicole i terestre

Material realizat de:

Plathelminthes Clasa: Turbellaria

Mollusca, Clasa Gasteropoda

Monstrilla helgolandica Claus, 1863

Procambarus clarkii (Girard, 1852)

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Alexandrium monilatum (Howel) F.J.R.Taylor 1979

Moncheva et all, 1995; Moncheva et Krastev, 1997; Moncheva et al, 1999

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Gymnodinium uberrimum (Allman) (Kofoid et Swezy 1921)

stanga aspect general; dreapta vedere spre partea inferioara (redesenat)

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Mantoniella squamata (Manton et Parke 1960) Desikachary

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Phaeocystis pouchetii (Hariot) Langerheim, 1893

Areal nativ: Oceanul Atlantic, Marea Mediterana, Marea Egee

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Rhizosolenia calcar-avis M. Schultze, 1858

Areal nativ: zona temperata si subtropicala atlantica si pacifica.

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Desmarestia viridis (O.F.Mller) Lamouroux

Areal nativ: Atlanticul de Nord, Pacificul de Nord, Marea Mnecii,

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Azolla mexicana C. Presl (Azolla caroliniana Wild. Auct.)

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Azolla filiculoides Lamarck

Areal nativ: America

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Trichodina reticulata Hirschmann et Partsch, 1955

Areal nativ: China.

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Bothriocephalus acheilognathii Yamaguti, 1934

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Baylisascaris procyonis

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Microciona cleistochela (Topsent, 1925) (sin. Clathria cleistochela)

Areal nativ: Estul Oceanului Atlantic coastele Marii Britanii

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Schuchert, P. (2010). Perigonimus megas Kinne, 1956. In:

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Rathkea octopunctata (Sars, 1835)

Areal nativ: Oceanul Atlantic, Marea Mediterana

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre

Specia: Blackfordia virginica (Mayer, 1910)

Figure 2. Blackfordia virginica in estuarul Guadiana (Foto Pedro Range)

Material realizat de:

Specii invazive marine, dulcicole i terestre