Dumitru Constantin Dulcan: Nu vom

supravieui fr ntoarcerea la
Dumnezeu!

Spun simplu c am avut de multe ori rspuns la rugciune. Dar am

sesizat ceva atunci: c nu am rspuns dac spun din buze Doamne, ajutm i d-mi ceea ce mi lipsete!, ci ca totdeauna mi rspundea n tcere
cnd trimiteam din inima un impuls. Gndul trecea prin inima i aa m
rugam n situaii grele. i am avut rspuns imediat. S v dau un exemplu.
Plecm noi dup revoluie n Germania cu Dacia unui coleg despre care ni sa spus c e o main bun i care ne-a lsat pe drum. Ne-a tractat un srb,
ne-a luat banii, ne-a lsat ntr-un sat, s-a ntunecat, a nceput s ning, s
plou, era ntuneric, venii din Est, fr niciun ban. Atunci am spus:
Doamne, tii c suntem singuri i n-avem nimic, f ceva, Doamne i ajutne! Cred c n-au trecut 2-3 minute i oprete o main, coboar din ea o
doamn i vorbete nti n german eu nu tiam german. Sesiznd c
nu tim, d s plece. Atunci colegul meu, profesor n Trgovite, zice:
Francez vorbii? A, oui! i atunci spune n francez exact ceea ce eu am
spus n gnd: tiu, suntei din Est, suntei strini, ai rmas cu maina n

pan, n-avei bani, n-avei nimic i trebuie s v ajute cineva. Aa a spus,

adic exact ce-am gndit eu. ntotdeauna cnd m-am rugat, mi s-a rspuns
cu ceva din mintea mea ca s vd c vine de acolo. Sunt multe astfel de
momente, dar care toate s-au ntmplat numai dup ce am scris Inteligena
materiei.
Ai scris despre Inteligena materiei pentru ca apoi Ea s v rspund
Am avut chiar ieiri din timp, am tiut ce se va ntmpla a doua zi la ora
H! Sau am ieit dintr-un accident iminent n timp ce ceilali din main au
rmas mui, cu inima n gt. Atunci am fost sigur i stpn pe mine, c asta
este singura cale i, n loc s opresc, ceea ce ar fi nsemnat dezastru, mresc
viteza. i m strecor printre doi, la milimetru. Att de sigur eram, c am
nceput s rd, spre disperarea celorlali. Adic rspunsul a fost ca s neleg
c vine dintr-o zon n care Raiunea aceea te ascult, te aude. i am neles
c Dumnezeu este n primul rnd afect, sentiment, este iubire! Eu
spun ce-am neles i ce sufletul meu mi-a spus. Sigur c Dumnezeu a
fcut lumea prin raiune, dar cred c a fcut-o din iubire. Asta e
convingerea mea, experiena mea concret. Am spus: nu o impun nimnui,
dar am dreptul la opiniile mele.
III. Dumnezeu a intrat n sufletul meu!
-Dumnezeu e in dialog cu noi, dar un altfel de dialog decat cel cu care
suntem obisnuiti noi, oamenii. In sensul c noi spunem cateva cuvinte din
suflet si Dumnezeu ne raspunde cu niste lucruri care ni se intampla, cum
obinuim s spunem.
Corect. Si raspunsul e un dialog in definitiv, dar mi se parea atunci prea
pretios sa spun ca eu am un dialog cu Dumnezeu.

Dar orice om care sta la rugaciune si care primeste un raspuns e in

dialog cu Dumnezeu
Eu am citit mult despre Iisus, nu numai literatura canonica ci si apocrifa,
si am vazut ca El tot timpul spunea: nu eu ci Tatal din mine. Eu cred ca

Dumnezeu este dublura tuturor lucrurilor. Multi m-au combatut si mi-au

spus: Dumneata esti panteist! Si ce e rau daca spun ca tot ce e in
Universul asta e facut de Dumnezeu si ca el se afla inapoia
tuturor lucrurilor? Te deranjeaza ca este peste tot, vrei neaparat
sa fie undeva anume, in centrul universului? Pe mine nu ma
deranjeaza s l vd peste tot. Asta e viziunea mea si asa rezulta
din fizica cuantica, un argument pe care am sa-l invoc aici. Fizica
cuantica spune clar: mai intai experientele facute in laborator au
demonstrat cu privire la doua subparticule pereche care se
invart in sens invers fiecare miscarea de spin c daca uneia ii
schimbi spinul si cealalt se schimb imediat. Sa zicem ca luam
doua ceasuri care se invart in sens invers; daca schimbi acele unuia, imediat
celalalt se schimba automat; daca il duc pe unul la capatul Universului, si
acolo se schimba instantaneu. Si o alta experienta facuta in Franta, in 83:
se ia un foton, se imparte in doua si se trimit jumattile prin fibra de sticla
la 7 km distanta. Apoi li se da drumul sa iasa din conducte. Cei doi fotoni
gemeni vin si se unesc din nou, ca si cum fiecare stia unul de celalalt. De aici
s-a dedus ca exista o inteligenta dincolo de noi, la nivel de subparticula.
Dumnezeu pare s acioneze dinluntrul materiei
n profunzimea materiei s-a calculat ca la dimensiunea de 10 la minus 23
imaginati-va infinitul mic!- exist o ratiune, o inteligenta care tine toate
subparticulele, universul atomic aflat la baza universului, in forma atomului
care constituie Universul; si tot ce vine din profunzimea materiei ia forma
la noi; materia pare corp solid, dar in realitate totul este energie, pentru ca
si Dumnezeu este energie si informatie. Aceast informatie care vine de
undeva inseamna o ratiune care emite. Ce ratiune poate sa emita in Cosmos
o informatie? Nimic altceva decat ratiunea lui Dumnezeu. El este cel care a
constituit tot fundalul universului, mai mult, la baza universului sta o lege
morala. Mi se pare extraordinar! Si vreau sa discut aici aspectul cercetat de
mine: creierul respecta un cod etic, adica tot ceea ce este negativ,
gandul, emotia, are ca efect in corpul nostru schimbarea reactiei
din alcalin in acid, ceea ce inseamna boala, moarte etc. Tot ceea
ce este pozitiv: generozitate, credinta, bunatate, compasiune

pentru semeni se cheam n chimie alcalinitate, adic sanatate i

viata. Tot ce e negativ produce rau, tot ce e pozitiv are un efect
bun. Mai mult, creierul prelucreaza, proceseaza informatia in
zone diferite: tot ceea ce este negativ o face intr-o zona si ceea ce
e pozitiv in alta parte. Si atunci intrebarea: creierul este o masa
anatomica discutia o purtam neurologic, i nu poate sa aibe
inteligenta, sa faca distinctia intre bine si rau, sa aleaga. Cea care
discerne este o cunoastere, este constiinta! De unde vine
constiinta? Din marea constiinta cosmica: Dumnezeu! Ceea ce
numim noi Dumnezeu se foloseste pur i simplu de creierul
uman pentru a arata omului care este calea dreapta care este
calea gresita, eronata, care poate sa duca la suferinta, la boala si
la moarte. Creierul, in ultima instanta, respecta un cod etic care
este codul religiilor, un cod intelectual de bun simt. Am spus
doua lucruri: ca desi ateii cred ca sunt fara Dumnezeu, sigur
Dumnezeu nu e fara ei! Si al doilea lucru, cred ca Dumnezeu
prefera un ateu care respecta toate lucrurile bunului simt decat
un credincios care cum iese din biserica, incepe sa injure vecinii
Primul l respect pe semenul su fiindca bunul simt ii spune
sa faca asa. El nu stie ca respecta o lege morala, cum spune Kant:
legea morala din mine si cerul instelat de deasupra capului.
Dupa opinie mea, este mai preuit de Dumnezeu fata de celalalt
care se duce de ochii lumii la biseric fr a fi neaprat mai bun

Dumitru Constantin Dulcan