Sunteți pe pagina 1din 68

Sub 1.

MASURI DE PREVENTIE
PRIMARA
Educatia populatiei pentru ingrijirea ochiului:
-spalarea cu apa curata
-nu se duce mana murdara la ochi
-nu se indeparteaza corpii straini oculari de catre persoane
necalificate
-folosirea obiectelor individuale pentru toaleta fetei
-nu se vor freca ochi
-controlul prenatal al gravidei pentru prevenirea conjunctivitei gonococice la nou-nascut
Igiena vederii:
-sursa de lumina sa vina din partea stanga
-distanta pentru scris-citit trebuie sa fie de 25-30 cm
-lumina artificiala trebuie focalizata pe hartia de scris-citit
-pe soare puternic sau zapada stralucitoare se poarta ochelari
fumurii
-persoanele care lucreaza cu sudura vor purta ochelari de
protectie
-alimentatia completa cu respectare necesarului zilnic de
proteine,vitamina C,A,B
-examenul periodic al vederii la cei cu diabet zaharat,HTA
-indrumarea catre oftalmolog a persoanelor cu cefalee repetata
Sub 2. MASURI DE PREVENTIE
SECUNDARA
1.In cazul infectiilor ochiului:
-indrumarea pacientului catre medicul specialist
-educarea pacientului in vederea evitarii transmiterii
infectiei si la ochiul sanatos sau la alte persoane
2.In cazul deficientelor de vedere:
-educarea pacientilor care necesita corectarea vederii cu
ochelari sa-I poarte conform prescriptiilor
-invatarea pacientilor sa-si curete ochelarii

-dispensarizarea pacientilor cu defecte de vedere


-periodic pacientul sa se prezinte la control pentru a stabilii
necesitatea schimbarii lentilelor
-indrumarea parintilor al caror copii prezinta strabism sa se
prezinte la medicul oftalmolog
-invatarea purtatorilor de lentile de contact sa le foloseasca
doar cand este necesar,sa le scoata in timpul noptii,sa
nu le foloseasca in mediu cu pulberi,praf
Sub 3.ASURI DE PROFILAXIE
TERTIARA
-educarea pacientilor cu diferite afectiuni de vedere sa nu
desfasoare o activitate care sa suprasolicite vederea
-indrumarea pentru interventii chirurgicale a pacientilor cu
cataracta in vederea corectarii vederii
-reintegrare sociala si profesionala a ambliopilor prin
indrumarea catre profesii ca maseur,cartonar

OFTALMOLOGIE
INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI OFTALMOLOGICENOTIUNI DE
ANATOMIE SI FIZIOLOGIEAnalizatorul vizual este format dintr~un segment
central(nervul optic,neuronii,talamocorticali si ariastriata a lobului occipital),si dintr-un
segment periferic(globul ocular si anexele sale)
GLOBUL OCULAR
Globul ocular: este alcatuit din 3 membrane concentrice in interiorul carora se afla aparatul
dioptric.-mediile transparente si refringente. Membranele :tunica externa e alcatuita din
sclerotica posterior sicorneea transparenta anterior.-tunica medie cu 3 segmente: coroida
,corpul ciliar si irisul-tunica interna sau retina care este fotosensibila,responsabila de receptia
si transmiterea stimulilorluminosi in flux nervos.Mediile refringente sunt reprezentate de
corneeia transparenta,umoare apoasa,cristalinul si corpulvitros. Ele au rolul de a refracta
razele de lumina.Anexele ochiului:-anexe de miscare-muschii globului ocular(4drepti si 2
oblici)-anexele de protectie-sprancenele,pleapele,conjunctiva si aparatul lacrimal.Functia
analizatorului vizual este perceperea luminozitatii,formei si culorii obiectelor din
lumeainconjuratoare.Razele luminoase patrund pri corneea transparenta in globul ocular,sunt
refractate de catre mediilerefringente ale ochiului si formeaza pe retina imaginea obiectului
asezat in fata ochiului.Acomodarea este capacitatea ochiului de a trece de la un plan de

vedere apropiat la unul departat siinvers. Se realizeaza gratie curburii cristalinului,elasticitatii


si activitatii muschiului ciliar.
Acomodarea la intensitatea luminii se realizeaza prin intermediul irisului. Pupila se mareste
(midriaza)sau se micsoreaza(mioza) sub actiunea muschilor sai in functie de intensitatea
razelor de lumina.Spatiul cuprins cu vederea se numeste camp vizual. Fiecarui ochi ii
corespunde un camp vizualmonocular care se suprapune cu campul celuilalt ochi. Imaginile
fuzioneaza pe scoarta cerebrala intr'oimagine unica.
Sub. 4EVALUAREA MORFOFUNCTIONALA A OCHIULUI SI ANEXELE SALE
EXAMENUL ANATOMIC:Se realizeaza :-la lumina zilei-instrumental-iluminat lateral-se
examineaza pleapele,genele ,conjunctiva-se evidentiaza corpii straini-in camera obscura se
examineaza corneea ,camera anterioara,irisul,pupila si cristalinulDETERMINAREA
ACUITATII VIZUALE-se examineaza vederea centrala cu ajutorul optotipului-ochiul
emetrop este cel care vede de la 5m ultimul rand pe optotipDETERMINAREA CAMPULUI
VIZUAL-examineaza vederea periferica cu ajutorul perimetrului Forstek
-interpretarea se face utilizand o schema tip pentru ochiul drept si alta pentru ochiul
stangDETERMINAREA SIMTULUI CROMATIC-examineaza capacitatea pacientului de a
distinge culorileOFTALMOSCOPIA-examineaza fundul de ochi-straturile profunde ale
ochiului: retina ,corpul vitros,pupila nervului optic sivasele retiniene.MASURAREA
TENSIUNI INTRAOCULARE-valorile normale 14-20mmHg-valorile crescute se
inregistreaza in glaucomEXAMENE DE LABORATOR-secretia conjunctivala-pentru
examen bacteriologic si antibiograma-sange: glicemie,uree ,T.S ,T.C, hemograma(in vederea
pregatirii preoperatorii)
Sub. 5MANIFESTARI DE DEPENDENTA(SEMNE SI SIMPTOME POSIBILE)
1.SCADEREA ACUITATII VIZUALE-scaderea brusca a acuritatii vizuale poate fi cauzata de
traumatisme oculo-orbitare in antecedenteleimediaate(plagi,corpi straini
intraoculari,arsuri)Este insotita de lacrimare ,fotofobie si semne locale ale traumatismului.cauze netraumatice: glaucom acut ,nevrita nervului optic,intoxdicatii cu alcool
metilic,embolia artereicentrale ale retinei
Sub 6. DURERE-este un semn subiectiv cu diferite grade de intensitate de la jena oculara
,arsura, pana la durere atroce.-cauze:-eforturi oculare intense in deosebi noaptea-insuficienta
circulatorie cerebrala-se poate asocia cu miscarile globului ocular ,scaderea acuta a acuiitatii
vizuale(glaucomacut) sau cueruptie veziculara(zona Zoster)
Sub 7. REACTIE PUPILARA-midrioza-dilatarea pupileimioza-micsorarea pupilei
Sub.8 FOTOFOBIE-intoleranta fata de lumina (pacientul strange pleapele, se intoarce cu
spatele spre lumina)-cauze:-conjunctivite,corpi straini oculari dar si afectiuni
cerebrale(migrena,meningite,tumoricerebrale) si afectinui sinuzale.
Sub9.DIPLOPIE-vederea dubla intalnita in paralizia muschilor globului ocular,creierul
percepand doua imagini distincte.
Sub.10.CECITATE-disparitia vederii cauze:-leziuni ale ochiului(cornee,cristalin,retina)leziuni ale nervului optic-psihice-cetitate diurina,diminuarea acuitatii vizuale la
lumina,cauzata de perioade lungi petrecute inintuneric(pesteri ,inchisori) sau de boli
infectioase si avitaminoze.

Sub. 11 recoltarea secretiei oculare- Recoltarea trebuie sa se efectueze inainte de:


toaleta fetei, care ar indeparta secretiile si exsudatul conjunctival;
terapia antimicrobiana, topica sau sistemica (se reduce sansa izolarii agentului infectios) sau
corticoterapia (modifica citologia);
aplicarea solutiei de fluoresceina (denatureaza coloratiile imunofluorescente);
machiaj (face dificil examenul citobacterioscopic)2.
In cazuri obisnuite, la cabinetul oftalmologic, recoltarea se face asezand pacientul pe scaun
cu capul pe spate. Cu policele stang se coboara pleoapa inferioara, pentru a evidentia fundul
de sac conjunctival, din care se recolteaza material cu ajutorul a 2 tampoane fine. Daca
pleoapele sunt mult tumefiate, se va recolta cu tamponul sau cu ansa de platina direct de
la nivelul unghiului interior, fara coborarea pleoapei. In cazuri de orjelet, prelevarea se face
direct4.
Aspectul ochiului si ale organelor anexe poate fi un indiciu pentru orientarea diagnosticului,
de aceea se noteaza urmatoarele aspecte:
prezenta sau absenta exsudatului conjunctival;
aspectul exsudatului: seros, sero-purulent, purulent, muco-purulent, fibrinos,
pseudomembranos;
aspectul mucoasei: edem, congestie, hemoragie, reactie foliculara, papilara, ulceratii etc.
Recoltarea se face obligatoriu din ambii ochi, pe tampoane separate.

Sub. 12 Spalatura oculara


Spalatura oculara reprezinta spalarea sacului conjunctival prin introducerea unei cantitati de
solutie aseptica.
INDICATII
Este indicata in scop terapeutic in procesele inflamatorii ale conjunctivei, pentru departarea
secretiei cat si pentru indepartarea corpilor straini.
Materiale necesare: o masa de tratament acoperita cu un camp steril pe care vom pregati o
pipeta sterila, o casoleta cu comprese de tifon, cu tampoane de vata sterile, tavita renala,
substante antiseptice izo-tonice (acid boric 3%, oxiceanat de mercur 1 la 5000 sau ser
fiziologic sau apa bicarbonata 22% - toate in prealabil incalzita la 37 grade C);
ETAPE DE EXECUTIE
1.pregatirea instrumentelor si materialelor necesare:

2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:


- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii;
- se aseaza bolnavul in pozitie sezanda cu capul aplecat spre spate cu privirea in sus sau in
decubit lateral;
- ochiul sanatos fiindu-i protejat cu o compresa sterila;
- se aseaza tavita renala lipita de obraz si ureche, de partea ochiului ce urmeaza a-i fi
efectuata spalatura;
- tavita va fi tinuta de bolnav sau de un ajutor;
Sub. 13 efectuarea tehnicii:
- spalatura oculara va fi efectuata de 2 asistente;
- una mentine bolnavul in pozitia aleasa, il supravegheaza, sustine capul bolnavului si tavita
renala;
- cealalta efectueaza spalatura:
- spalare pe maini cu apa si sapun; dezinfectare cu alcool;
- se imbraca manusile;
- se verifica temperatura solutiei antiseptice;
- se aseaza pe cele 2 pleoape cate o compresa imbibata in solutie antiseptica de spalare;
- se deschide cu degetele mainii stangi, fanta palpebrala;
- se picura incet lichidul de spalatura cu pipeta in sacul conjunctival evitand contactul pipetei
cu corneea ochiului;
- se solicita bolnavul sa miste ochiul in toate directiile;
- se repeta tehnica de mai multe ori;
- se indeparteaza tavita renala;
- se verifica prezenta corpului strain in lichidul de spalatura;
- spalare pa maini cu apa si sapun;
4. ingrijirea bolnavului dupa tehnica:
- se aspira lichidul ramas in unghiul nazal al ochiului cu tampoane de vata;
- se indeparteaza compresa sterila de pe ochiul sanatos;
- se sterge fata bolnavului cu un prosop curat;
- se ajuta sa se aseze intr-o pozitie cat mai comod;
Sub.14 Instilatia oculara reprezinta administrarea unor solutii medicamentoase (prin
picurare) pe mucoasa conjunctivala.
Materiale necesare:
- pipeta
- tampoane si comprese sterile
- prosop
- tavita renala
- solutie medicamentoasa izotonica
Pregatirea pacientului:

- pacientul se informeaza cu privire la scopul tehnicii


- se aseaza in decubit dorsal sau in pozitie sezand, pe un scaun, cu capul in hiperextensie.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- daca exista secretii oculare acestea sunt indepartate cu o compresa sterila
- se aspira solutia in pipeta
- se deschide fanta palpebrala, deprimand usor pleoapa inferioara cu policele mainii stangi
- se invita bolnavul sa priveasca in sus
- se instileaza numarul de picaturi de solutie medicamentoasa, recomandata de medic in
fundul de sac conjunctival inferior
- se solicita bolnavului sa miste globul ocular
- se continua apoi cu celalalt ochi daca este cazul
- se sterge picatura de medicament sau lacrima care se scurge, cu un tampon steril ce
se arunca in tavita renala.
*** Instilatia pe mucoasa conjunctivala se face numai cu solutii izotonice
sau apropiate de acestea.
Sub.15Aplicarea unguentelor pe mucoasa conjunctivala.
Unguentele se aplica in fundul de sac conjunctival sau pe marginea pleoapelor direct din
tub prin apasare la capatul opus sau din cutie cu ajutorul unei baghete de sticla rotunjita fin pe
toate laturile si latita sub forma de lopata la una din extremitati.
Materiale necesare:
- bagheta de sticla
- tampon de vata steril
- comprese sterile
- unguent
Pregatirea pacientului:
- pacientul se informeaza cu privire la scopul tehnicii
- se aseaza in decubit dorsal sau in pozitie sezand, pe un scaun, cu capul in hiperextensie.

Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- se pozitioneaza bolnavul si se invita sa priveasca in sus
- se trege in jos si in afara pleoapa inferioara, cu policele mainii stangi, folosind o
compresa
- se aplica unguentul incarcat pe partea latita a baghetei (cat un bob de grau) pe fata interna
a pleoapei sau se preseaza din tub
- se da drumul pleoapei si se solicita bolnavului sa inchida si sa deschida ochiul pentru a
antrena astfel unguentul pe suprafata globului ocular
- surplusul de unguent se sterge cu un tampon steril.
Sub. 16 Bandajul monocular
Monoclul sau binoclul se foloseste pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor.
Monoclul acopera o singura regiune orbitara. Se efectuaza ncepnd cu 2-3 ture circulare
frontooccipitale dupa care se conduce fasa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de
aceeasi parte si se readuce fasa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuaza din nou o tura
circulara frontooccipitala, apoi oblic repetnd succesiunea de ture oblice si circulare pna la
acoperirea completa a ochiului. Se fixeaza capatul liber al fesei cu leucoplast sau ace de
siguranta.
Sub. 17 Bandajul binocular .Binoclul acopera ambele regiuni orbitale. Pentru infasarea
binoculara, n locul turelor circulare frfontooccipitale, se conduce fasa oblic peste celalalt
ochi, turele incrucisindu-se deasupra piramidei nazale unde formeaza o spica
Sub. 18 Problemele pacientului cu cataracta
Cataracta opacefiere progresiva a cristalinului. Putem intalni cataracta la varstnici, in urma
unor , in urma unor traumatisme, la pacientii cu Dz.
Manifestari de dependenta:
Scaderea acuitatii vizuale care poate fi cu instalare insidioasa (catarcta senile) sau cu
instalare rapida (cataracta traumatica)
Localizarea catarctei unilaterala si apoi la celalalt ochi(cataracta senila), si bilaterala (in
cataracta congenitala)
Diagnostic de nursing:
1. Anxietate
2. Apatie
3. Risc de accidente

Obiective: pacientul sa-si recapete vederea, sa evite riscul de a se accidenta

Sub. 19 Interventii am:


Pregatire preoperatorie: pacientul va fi tinut in semiobscuritate si va fi familiarizat cu
topografia.Se recolteaza sange (INR, timp coagulare, hemoleucograma, secretie ocular,
glicemie). Se efectueaza EKG.
Post-operator:
Se supravegheaza permanent pacientul pentru a-si mentine pansamentele
Se vor pansa ambii ochi, in primele 24 ore
Sa nu faca effort pentru a evita sangerarea (primele 24h nu mesteca, nu vorbeste tare, nu
face eforturi)
Pansamentul se schimba cand este imbibat cu sange pe 24h
Servim pacientul cu ce are nevoie, la pat
Sustinem psihic, educam pacientul
Sub.20 problemele pacientului cu glaucom
Este o stare patologica, caracterizta prin hipertensiune intracelulara si leziuni vasculare care
duc la atrofia nervului optic.
Forme clinice: glaucom infantile si glaucomul adultului cu manifestare acuta sau
cronica

Manifestari de dependenta:
In perioada acuta: dureri ocular, perioculare cu iradiere spre tample, insotite de lacrimare,
scaderea acuitatii vizuale, greturi, anxietate
In glaucomul cronic: dureri permanente, acuitatea vizuala scade treptat, in 10-15 ani
ajunge sa nu mai vada.
Diagnostic de nursing:
1. Disconfort cauzat de atrofierea nervului ocular manifestat prin durere oculara/perioculara
2. Scaderea acuitatii vizuale:
Pericol de accident cauzat de. Manifestat prin scaderea acuitatii vizuale
Comunicare ineficienta cauzata de atrofierea nervului optic, manifestata prin scaderea
acuitatii vizuale
3. Anxietate cauzata de scaderea acuitatii vizuale manifestata prin .(culegere date)
4. Risc de alterare a tegumentelor cauzate de lacrimare, manifestata prin (culegere de date
eritem, prurit)
5. Intoleranta digestiva cauzata de HTA, manifestat prin greata si varsaturi
6. Deficit de autoingrijire
Sub. 21 In glaucomul acut: internare, repaus la pat, salonul in semiobscuritate, adminstram
antialgice, diuretice, purgative la nevoie, instilatii cu Pilocaprina 1%, perfuzie cu Manitol,
regim hiposodat cu consum redus de lichide, apa nu se bea multa o data pt ca duce la
cresterea TA.
-

In glaucomul cronic: AM educa pacientul sa urmeze tratamentul prescris demedic,


alimentatie desodata. In timpul zilei, pacientul educat sa poarte ochelari fumurii, evitarea
trecerii de la cald la rece.

Se poate intervene chirurgical, dar rezultatele sunt minime


Sub.22 Ce reprezinta bleferita?
Inflamatia marginii libere a pleoapei, asociata cu iritarea si inrosirea, precum si formarea
unor scuame in jururl genelor
Manifestari de dependenta:

1.
2.
3.
4.
-

Iritarea globului ocular


Lacrimare
Senzatie de arsura
Senzatie de corp starin
Hipermia marginii libere a pleoapei
Depozite la nivelul genelor
Diagnostic de nursing:
Disconfort din cauza arsurii, iritarii globului ocular manifestata prin iritare, arsuri.
Anxietate din cauza lipsei de cunostinte, a evolutiei bolii manifestata prin agitatie,
nervozitate
Eliminarea inadecvata din cauza infectiei manifestata prin secretii
Scaderea acuitatii vizuale din cauza inflamatiei
Obiective:
Pacientul sa prezinta stare de bine fizic si psihic
Sa evitam complicatiile
Interventiile AM:
Autonome: comprese calde pe pleoape; toaleta atenta pentru indepartarea
crustelor/depozitelor; se aplica crme prescrise de medic, picaturi (daca este insotita de
uscarea corneei)
Sub. 23
Ce reprezinta orjeletul? Orjeletul (ulciorul) inflamare supurativa a foliculului pilos si a
glandei sebacee / ale cililorr de pe marginea pleoapei.

Manifestari de dependenta:
Prurit
Durere
Secretie purulenta
Diagnostic de nursing:
1. Alterarea nevoilor de a evita pericolele si de comunicare cauzata de scaderea acuitatii
vizuale
2. Complicatia orjeletului care nu se vindeca salazion
Interventii:
Nu se folosesc farduri, lentil de contact
Aplicam comprese locale calde si umede
Nu se va utiliza apa fierbinte pe comprese
Compresa se tine pe pleoapa 5-10 min
Nu-l presam, nu-l deschidem, nu se sparge

Comprese cu ser fiziologic incalzit


Sub. 24 Ce reprezinta Dacriocistita inflamatie acuta/cronica a sacului lacrimar automat
acesta va fi obstructionat.
Sub.25 Ce reprez conjunctivita? Conjunctivita inflamarea mucoasei conjunctivale

Acuitatea vizuala scade


Lacrimatia abundenta
Secretii nazale care pot fi prezente
Interventii
Se administreaza colire cu antihistaminice, antibiotic, antiinfectioase
Igiena: educarea pacientului
Sub. 26 Ce reprezinta Keratita ?
Cheratita inflamatia acuta/cronica a corneei

Idem
Ochiul este foarte dureros
Sensibilitate la lumina
Acuitate vizuala scazuta (se vede prin ceata)
Produse de virusul herpetit
Risc mare pana la orbire
Sub. 27 Presbitia?
Presbiopia reprezinta scaderea puterii de focalizare a cristalinului la vederea de
aproape
Sub 2 Iridociclita inflamatia irisului si a corpului ciliar
8. Iridociclita?

Intervine dupa o infectie bacteriana, virala, parazitara


Dureri scurte si moderate
Idem
Se administreaza colire, antiifectioase
Sub. 29 ce reprez strabismul?
Strabismul este o afectiune vizuala in care ochii nu poseda capacitatea de a focaliza aceeasi
imagine in acelasi timp
Sub. 30 Ce reprez miopia?
Tulburarea vederii la distan, numit i miopie, apare atunci cnd razele de lumin care
ptrund n ochi se focalizeaz n faa retinei . n cazul tulburrii vederii la distan, ochii
dumneavoastr pot fi mai lungi dect este normal sau corneea Cornee: Suprafaa
transparent, curbat, din partea din fa a ochiului, prin care lumina ptrunde n ochi.

mpreun cu sclera, corneea i ofer ochiului o protecie extern. poate fi prea curbat. Drept
rezultat, imaginile pe care le vedei nu se focalizeaz pe retin aa cum ar trebui.
ORL
Sub.1 masuri de profilaxie primara in orl
Educatia pentru sanatate pentru prevenirea bolilor ORL
1. Masuri de profilaxie primara:
-masuri pentru fortificarea organismului prin sport si activitate in aer liber
-asigura un mediu curat, nepoluat
-invatarea suflarii corecte a nasului
-umezirea aerului din incaperi, saloane si locuinte
-asigurarea unei temperaturi constante 16-18 grade in incaperi
-evitarea substantelor iritante ale cailor respiratorii (CRS)
-folosirea aspiratoarelor de praf , masti de protectie la locurile de munca cu praf si
pulberi, folosirea de casti pentru amortizarea zgomotelor la persoanele expuse
profesional, efectuarea de controale periodice ale auzului.
Sub 2. Masuri de profilaxie secundara:
-depistarea tuturor imbolnavirilor acute ale nasului, gatului, urechii si tratarea lor
corecta pentru prevenirea cronicizarii si a unor infirmitatii (surditate, tulburari de
vorbire si respiratie ).
-tratarea corecta a rinofaringitei a sugarului pentru prevenirea otitelor
-reeducarea vorbirii, auzului la bolnavii cu suferinte ale urechii.
Sub 3. Masuri de prevenire tertiara:
-indrumarea persoanelor cu surditate medie pentru protezarea auditiva
-educarea pacientului purtator de proteza, cum sa o utilizeze, pentru a se adapta
progresiv la mediul sonor
-educarea anturajuluipentru a sustine psihic pacientul cu hipoacuzie
-examinarea periodica a hipoacuzicului pentru a se aprecia din timp, accentuarea
surditatii si necesitatea schimbarii protezei.
SsuSub.4Evaluarea morfofunctionala a organelor ORL
1.Examenul auzului:
-acumetria fonetica
-acumetria instrumentala
-examenul audiometric
2.Ortoscopia:este examenul pavilionului urechii si a conductului auditiv extern.
3.Narinoscopia(rinoscopia)este examenul narinelor si interiorului cavitatii nazale.
4.Bucofaringoscopia-examenul cavitatii bucale si a faringelui.
5.Laringoscopia:
-indirecta:examenul laringelui
-directa: examen pt. prelevarea de tesuturi pt examen biopsic si extragerea corpilor
straini.
6. Radiografia sinusurilor fetei.
7.Examen de laborator:
-secretie otica:se recolteaza in conditii de asepsie pt. examene bacteriologice:

-secretie nazala;
-exudat faringian pt. examenul bacteriologic;
-sange pt. VSH,henoleucograma,TS,TC
Sub .5Surditatea Descriere
Surditatea sau pierderea auzului reprezint incapacitatea parial sau total de a auzi.
Surditatea poate afecta una sau ambele urechi. Ea poate fi prezent de la natere
(congenital) sau poate deveni evident pe parcursul vieii (dobndit). Diferena dintre cele
dou forme cea dobndit i cea congenital se refer doar momentul n care apare surditatea.
Nu specific ns dac, cauza care duce la pierderea auzului este genetic (ereditar).
ierderea auzului mai poate fi clasificat i n funcie de partea sistemului auditiv care este
afectat. Cnd este afectat sistemul nervos se numete surditate neurosenzorial. Cnd sunt
afectate prile urechii responsabile de transmiterea sunetului se numete surditate de
transmisie.
Odat cu naintarea n vrst exist o pierdere progresiv a capacitii de percepere a
sunetelor cu frecvene nalte cunoscut sub numele de presbiacuzie. Aceasta ncepe la adultul
tnr, dar de obicei nu interfer cu capacitatea de nelegere a conversaiilor dect mult mai
trziu.
Cauze posibile
Condiiile care afecteaz cohlea, nervul vestibulocohlear (nervul VIII cranian), mduva
spinrii sau creierul produc surditate neurosenzorial. Aceastea includ:
Boala Meniere;
Meningita;
Rujeola (pojar);
Oreionul;
Boli autoimune (de exemplu granulomatoza Wegener);
Pierderea auzului datorat naintrii n vrst (presbiacuzie);
Leziuni ale nervilor datorate sifilisului;
Surditatea idiopatic (de cauz necunoscut);
Naterea prematur determin surditate neurosenzorial la cca 5% din cazuri;
Tumorile nervoase;
Scleroza multipl;
Accidentele vasculare cerebrale;
Toxicitatea anumitor medicamente care pot afecta auzul reversibil, de exemplu aspirina,
diureticele, antiinflamatoarle nesteroidiene i antibioticele macrolide sau ireversibil, de
exemplu chimioterapicele pe baz de platin (cisplatin) i aminoglicozidele (gentamicina);
Substane ototoxice: metale precum plumb i mercur; solveni precum toluen, xilen, stiren,
white spirits, percloretilen, tricloretilen; monoxidul de carbon; acidul cianhidric; pesticide,
ierbicide de exemplu paraquat, compui organofosforici.

Condiiile care afecteaz conductul auditiv, timpanul i urechea medie duc la surditatea de
transmisie. Aceastea includ:
Dopuri de cerumen (cear) care blocheaz conductul auditiv;
Otita medie;
Adenoidita cronic;
Otoscleroza;
Alte cauze:
Ereditatea;
Traumatismele;
Infecii ale urechii;
Persoanele infectate cu HIV/SIDA prezint frecvent anomalii ale sistemului auditiv;
Infecia cu Chlamydia transmis de la mam la copil n timpul naterii poate duce la
pierderea auzului la nou-nscui;
Sindromul alcoolismului fetal duce la pierderea auzului la 64% dintre nou-nscuii din
mame alcoolice, datorit efectului ototoxic asupra ftului n dezvoltare i datorit malnutriiei
din timpul sarcinii produs de consumul excesiv de alcool;
Expunerea prelungit la zgomot intens;
Sub.6 Manifestari de dependenta infectii (localizare)
Infectiile otice se pot localiza-la nivelul paviloinului urechii
- in conductul auditiv extern
-urechea medie-otite
-mastoida- otomastoidita
Infectiile rinosinuzale se pot localiza:
-la nivelul cavitatii nazale, rinite, furuncul
-la nivelul sinusurilor- sinuzite
Infectii faringiamigdaliene- faringoamigdalita
Infectiile vegetatiilor adenoide- adenoidita
Infectii laringiene-laringita
Sub. 7epistaxis- hemoragie ce ia nastere in fosele nazale cauzata de iritatie mecanica
localasau leziuni ale vaselor mucoasei nazale, sau traumatisme ale oaselor nazale: apar si in
cadrul unor boli generale HTA , hemofilii, avitaminoze C, K.
-

Semnele insotitoare sunt in functie de cantitatea de sange pierdut.

Sub. 8Recoltarea exudatului faringian


Etapele de recoltare a exudatului faringian
Exudatul faringian - lichid produs n procesul inflamator faringian.
Recoltarea secretiilor faringiene se realizeaza n cazul anginelor (inflamatia faringelui
si amigdalelor) si n boli declansate de infectia faringiana (reumatism articular acut, nefrite,
etc.).
Scopul recoltarii exudatului faringian este de a depista germenii patogeni la nivelul
faringelui, n vederea stabilirii tratamentului, precum si depistarii persoanelor sanatoase
purtatoare
de
germeni.
Recomandari :
- este indicat ca bolnavul sa fie "a jeun" sau la cteva ore dupa masa.
Recoltarea se realizeaza naintea administrarii antibioticelor.
Materiale necesare: tavita renala, spatula linguala sterilizata, eprubeta sterila
prevazuta cu port tampon cu vata (sterile), lampa de spirt, chibrituri.
Etape de lucru:
a) Pregatirea materialelor necesare :
Dupa pregatirea materialelor enumerate mai sus, acestea se transporta lnga pacient.
b) Pregatirea fizica si pshica a pacientului :
- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea analizei;
- se recolteaza naintea nceperii unui tratament cu antibiotice sau cu sulfamida;
- se anunta bolnavul ca nainte de recoltare sa nu mannce, sa nu bea apa sau alte
lichide, sa nu faca gargara, sa nu-si instileze picaturi n nas, iar daca este fumator sa nu
fumeze;
- se invita pacientul pe scaun, nefiind o pregatire fizica speciala a acestuia.
Tehnica:
- spalarea pe mini cu apa curata si sapun;
- se aprinde lampa de spirt, se flambeaza gura eprubetei, fara sa scoatem port
tamponul;
- se invita pacientul, se deschida gura, cu spatula linguala sterila se apasa limba;
- se scoate port - tamponul din eprubeta si se sterge depozitul de pe faringe si
amigdale;
- se flambeaza gura eprubetei fara port - tampon;
- se introduc n eprubeta port-tamponul cu produsul recoltat;
- se flambeaza din nou gura eprubetei;
- se eticheteaza cu urmatoarele date: numele si prenumele pacientului, locul
recoltarii, data recoltarii;
- se completeaza biletul de trimitere catre laborator, care se trimite imediat cu
produsul recoltat;
- se spala minile cu apa si sapun.
Reorganizarea locului de munca:
Instrumentarul folosit se curata si se spala cu apa curenta si sapun, se introduce
n solutie dezinfectanta si se pregateste pentru sterilizare.
Observatii:
naintea recoltarii, se observa atent zona de unde urmeaza sa se faca recoltarea;
n timpul recoltarii, tamponul nu trebuie sa se mbibe cu saliva si nici sa atinga
dintii, care, avnd flora microbiana ar putea influenta rezultatul.

Sub 9. Recoltarea secretiilor nazale


Produsul patologic de la acest nivel este usor de obtinut (metoda neinvaziva) dar are
dezavantajul de a fi contaminat cu microbiota saprofita rezidenta.
Tehnica de recoltare
se aseaza pacientul pe scaun cu fata spre sursa de lumina, gatul in usoara extensie si ceafa
sprijinita de spatar sau perete;
se introduce bland tamponul printr-o nara de-a lungul planseului nazal, pana atinge peretele
posterior al nazofaringelui;
se lasa tamponul pe loc cateva secunde, apoi se roteste usor si se retrage;
se introduce tamponul in tubul protector prevazut cu mediu de transport (Amies sau Stuart),
se eticheteaza si se trimite la laborator.
Recoltarea exsudatului nazofaringian in contextul suspiciunii de sinuzita nu este
recomandata, in aceasta afectiune produsul patologic de electie fiind punctia sinusala4.
Se recomanda recoltarea produsului patologic pe 2 tampoane:
Sub. 10 Recoltarea secretiilor otice
Materiale necesare

tampon de exsudat fara mediu de transport

specul (cand recolta se efectueaza in cabinetul de specialitate)

tampoane sterile din tifon

Manusi

Container pentru deseuri medicale inscriptionat corespunzator


Mod de recoltare
Se recomanda ca recoltarea secretiei otice sa se efectueze de catre medicul orelist. In cazul in
care acest lucru nu este posibil, se recomanda ca asistentul care efectueaza recoltarea sa aiba
un instructaj minim privind precautiile de recoltare efectuat de catre medicul orelist. Este
recomandat ca recoltarea sa fie facuta de catre personal mediu doar in cazul unei otite externe
sau intr-o otita medie supurata cu secretii abundente, fara perforarea sau fisurarea timpanului.
Inainte de recoltare se pregateste numarul corespunzator de tuburi de exsudat fara mediu de
transport necesar: daca pe recomandare se specifica doar examenul bacteriologic al secretiei
otice dintr-o anumita ureche (stanga sau dreapta) se pregateste doar un tub; daca pe
recomandare nu se specifica urechea din care sa se faca recolta sau se specifica examen
bacteriologic al secretiei otice din ambele urechi, se pregatesc doua tuburi de exsudat fara
mediu de transport.
Pe tuburile de exsudat se lipesc etichete cu cod de bare, unic, identic cu cel din cererea de
analize.
Pacientul este asezat pe scaun cu urechea indreptata spre sursa de lumina.

Se introduce cu grija tamponul in conductul auditiv extern si se roteste. Daca secretia este
foarte abundenta se recomanda stergerea secretiei scurse in pavilion cu un tampon steril si
apoi recoltarea exsudatului.
Pe tuburile de exsudat se scrie cu pix US, respectiv UD pe tubul corespunzator urechii stangi
si respectiv drepte, sau doar US sau UD daca se recolteaza doar secretie otica din urechea
stanga respectiv dreapta.
Dupa recolta tampoanele sterile cu care s-a sters pavilionul se arunca in containerul pentru
deseuri medicale.
Sub. 11Spalatura auriculara
Spalatura auriculara reprezinta indepartarea secretiilor (puroi sau cerumen) sau a corpilor
straini si in tratamentul otitelor cronice.
SCOPUL terapeutic;
Materiale necesare: o masa de tratament acoperita cu un camp steril pe care vom aseza o
tavita renala mare, 2 sorturi de cauciuc, musama, traversa, vata, seringa Guyon avand o
capacitate de 150-200 ml sterilizata si uscata, prosoape uscate, lichid de spalatura (apa sterila
la 37grade C, solutie de bicarbonat de sodiu 1 la mie, solutia medicamentoasa prescrisa de
medic);
ETAPE DE EXECUTIE
1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:
2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se anunta bolnavul si i se explica scopul tehnicii;
- in cazul dopului de cerumen, cu 2 ore inainte de a efectua spalatura auriculara, se va instila
in conductul auditiv extern de 3 ori solutie de bicarbonat de sodiu in glicerina 1/20;
- in cazul dopului epidermic, se va instila solutie de acid salicilic 1%in ulei de vaselina;
- in cazul corpurilor straine hidrofile (boabe de legume si cereale) se va instila alcool;
- in cazul insectelor vii, se fac instilatii cu ulei de vaselina sau cu glicerina sau se aplica un
tampon cu alcool cu efect narcotizant;
- bolnavul se aseaza in pozitie sezanda;
- se protejeaza patul cu musama si traversa iar umarul respectiv al bolnavului, cu un prosop
curat, uscat peste care se aseaza sortul de musama pana la gat;
3. efectuarea tehnicii:
- spalare pe maini cu apa si sapun;
- se imbraca manusile de unica folosinta;
- asistenta imbraca si ea sortul de cauciuc;
- se aseaza tavita renala sub urechea bolnavului care va inclina putin capul spre tavita si o va
sustine;
- se verifica temperatura lichidului si se aspira in seringa Guyon;
- se solicita bolnavului sa-si deschida gura prin aceasta, conductul se largeste iar continutul
patologic poate fi indepartat mai usor;
- cu mana stanga se trage pavilionul urechii in sus si inapoi iar cu mana dreapta se injecteaza
lichidul de spalatura in conduct spre peretele posterior si se asteapta evacuarea;
- operatia se repeta de cateva ori pana cand lichidul scurs in tavita devine curat;
- se usuca conductul auditiv extern cu cateva tampoane de vata uscate;

- la sfarsit se introduce in conduct un tampon de vata uscat dupa ce medicul a controlat


rezultatul spalaturii;
- bolnavul este invitat s ia o pozitie cat mai comoda;
- spalare pe maini cu apa si sapun;
4. reorganizarea locului de munca:
- instrumentele folosite se spala si se pregatesc pentru sterilizare;
- efectuarea tehnicii se noteaza in F.O. a bolnavului;
PRECIZARE
Presiunea mare a jetului, temperatura mai crescuta sau mai scazuta a lichidului de spalatura
decat ea a corpului pot determina aparitia accidentelor: ameteli, dureri, varsaturi, lipotimie
sau traumatizarea timpanului.
Sub 12.Instilatia nazala Instilatia nazala reprezinta administrarea unor solutii
medicamentoase (prin picurare) pe mucoasa nazala.
Materiale necesare:
- pipeta
- tampoane si comprese sterile
- prosop
- solutia medicamentoasa
- tavita renala.
Pregatirea pacientului:
- se informeaza cu privire la scopul tehnicii
- se aseaza bolnavul in decubit dorsal, fara perna sau in pozitie sezanda cu capul in
hiperextensie.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- invita pacientul sa-si sufle nasul
- se pozitioneaza bolnavul
- se ridica usor varful nasului pacientului cu policele mainii stangi
- se introduce varful pipetei in vestibulul fosei nazale fara a atinge peretii ei
- se instileaza numarul de picaturi prescrise
- se repeta operatia si in narina opusa

- se anunta pacientul sa ramana in aceasta pozitie 30-40 secunde pentru ca solutia sa ajunga
in faringe.
*** Medicamentul lichid sa nu fie aspirat, deoarece poate patrunde in laringe, provocand
accese de tuse si spasme laringiene.
1. Sub.13 Instilatia auriculara reprezinta administrarea unor solutii medicamentoase in
conductul auditiv extern.
Materiale necesare:
- pipeta
- tampoane de vata si comprese sterile
- prosop
- tavita renala
- vas cu apa calda la 370 C.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta se spala pe maini cu apa curenta si sapun
- se aseaza pacientul in decubit lateral (pe partea sanatoasa)
- se curata conductul auditiv extern cu un tampon de vata
- se incalzeste solutia medicamentoasa, in baie de apa, pana la 370 C
- se se tractioneaza pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga
- se lasa sa cada din pipeta numarul de picaturi prescrise
- se mentine pacientul in aceeasi pozitie cateva minute
- se introduce un tampon de vata absorbant in conductul auditiv extern, lejer
- se procedeaza la fel si pentru urechea opusa.
Sub. 14 Administrarea unguentelor in conductul auditiv extern
2. Unguentele se aplica in conductul auditiv extern cu ajutorul tampoanelor de vata
infasurate pe porttampon.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta se spala pe maini cu apa curenta si sapun

- se aseaza pacientul in decubit lateral (pe partea sanatoasa)


- se curata conductul auditiv extern cu un tampon de vata
- se incarca tamponul cu o cantitate de unguent, de marimea unui bob de grau
- se introduce tamponul cu foarte mare precautie in conductul auditiv extern
- se depune unguentul pe portiunea bolnava a conductului sau se intinde pe toata suprafata
lui
- se introduce un mic tampon steril in pavilion, dupa terminarea tehnicii.
*** A nu se patrunde in ureche peste limita vizibilitatii, pentru a nu leza membrana
timpanului.
Se utilizeaza tampoane separate, pentru fiecare ureche, folosindu-se numai o
singura data.
Sub. 15 adm ung in vestibulul nazal
Unguentele se aplica pe mucoasa nazala cu ajutorul unor tampoane montate pe
porttampoane.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- invita pacientul sa-si sufle nasul
- se asaza bolnavul in decubit dorsal
- se incarca tamponul cu o cantitate de unguent de marimea unui bob de grau
- se ridica usor de varsul nasului pacientului cu policele mainii stangi, pentru a evidentia
mai bine orificiul extern al fosei nazale (narina)
- se depune unguentul pe suprafata interna a vestibulului nazal
- se scoate tamponul, se inchide narina, se apleaca capul pacientului usor inainte si se
solicita sa aspire medicamentul in mod treptat, pentru a nu-l inghiti
- se repeta procedeul si de partea opusa
- pentru fiecare vestibul nazal se folosesc tampoane separate.

Sub.16 Masurarea si notarea pulsului

Tehnica msurrii i notrii pulsului


Pulsul reprezint expansiunea ritmic a arterelor ce se comprim pe un plan dur, osos i este
sincron cu sistola ventricular.
Ne intereseaz ritmul pulsului sau elemente de apreciat: ritm, frecvene i amplitudine.
Locurile unde se msoar pulsul: la orice arter accesibil palprii i care poate fi comprimat
pe un plan osos. De obicei se folosete artera radial, femural.
Materiale necesare:
Ceas cu secundar
Creion sau pix cu min roie.
Interveniile asistentei la msurarea pulsului.
Pregtirea pshihic a pacientului:
asigur repaos fizic i psihic 10 15 minute.
Se spal pe mini
Reperarea arterei
Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei.
Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vrful degetelor.
Numrarea pulsaiilor timp de 1 minut.
Consemnarea valorii obinute printr-un punct pe foaia de temperatur innd cont c
fiecare linie orizontal a foii de temperatur reprezint 4 pulsaii. Unirea valorii prezente cu
cea anterioar cu o linie pentru obinerea curbei.
Consemnarea n alte documente medicale a valorii obinute i a caracteristicilor pulsului.
Frecvena

n.n.
130-140 p/m

copil mic

100-120 p/m

la 10 ani

90-100 p/m

adult

60-100

p/m

vrstnic
>80-90 p/m
Modificri de frecven a pulsului
Tahicardie = creterea frecvenei pulsului
Bradicardie =
scderea
frecvenei
Celeritatea reprezint viteza de ridicare i coborre a undei pulsatile.
Sub. 17 Masurarea si notarea respiratiei

pulsului

Tehnica msurrii i notrii respiraiei


Definitie - A respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul
inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare.
Are ca scop: de a da un indiciu al evoluiei bolii i de a observa dac apar anumite
complicaii:
Tipul respiraei
Amplitudinea miscrilor respiratorii
Ritmul i frecvena.
Materiale necesare:
Ceas cu secundar
Foaie de observaie
Creion sau pix de culoare verde
Interveniile asistentei:

Aezm pacientul n decubit dorsal (pe spate) i nu-i explicm tehnica ce urmeaz s-o
efectum.
Plasm mna cu faa palmar pe torace i numrm inspiraiile timp de un minut: ritmul,
aplitudinea. Se noteaz cu pix verde. Cum se noteaz pe foaia de temperatur: valoarea este
nscris pe fiecare linie orizontal.

Frecventa respiratiei
- reprezinta numarul de respiratii pe minut
- este influentata de varsta si sex
la nou-nascut
la 2 ani
la 12 ani
adult
varstnic

30-50 r/min
25-35 r/min
15-25 r/min
16-18 r/min
15-25 r/min

Interpretarea rezultatelor:

Frecvena Micrilor respiratorii variaz n funcie de sex, vrst, poziie,


temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau somn.

n stare fiziologic, Curba Respiratorie merge paralel cu cea a Temperaturii i a


Pulsului

n stare patologic - Respiraia Dificil ( "Sete de aer" ):


1. dispnee cu Accelerarea Ritmului Rrespirator - Tahipnee ( POLIPNEE )
2. dispnee cu Rrirea Ritmului Respirator - Bradipnee (12-10-8 resp./min);
3. dispnee cu Perturbarea Ritmic i Periodic a Respiraiei:

Dispnee Cheyne-Stokes=respiraii cu amplitudini crescnd pn la apnee ce dureaz


10-20 secunde.

Dispnee Kusmaul=respiraie n patru timpi a in spiraiei profunde, urmat de o scurt


pauz i o expiraie scurt zgomotoas, dup care urmeaz oalt pauz.
Sub. 18 Masurarea si notarea tensiunii arteriale
Tehnica msurrii i notrii tensiunii arteriale
TENSIUNEA ARTERIALA: - reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra
peretilor arteriale.Tensiunea scade de la centru spre periferie.

- Evaluarea funciei cardio-vasculare ne d informaii asupra forei de contracie asupra


inimii i rezistena determinat de elasticitatea i calibrul vaselor.
Elemente de evaluat:
Tensiunea arterial sistolic (cea maxim)
Tensiunea arterial diastolic ( cea minim).
Materiale necesare:
Aparat pt msurarea tensiunii arteriale: cel cu mercur, cel cu manometru, oscilometru
PACHON
Stetoscop biaurecular
Tampon de vat
Alcool
Creion sau pix cu min roie.
Metod de determinare:
Palpatorie i auscultatorie.

Interveniile asistentei pentru metoda auscultatorie:


Pregatirea psihic a pacientului.
Asigurarea repaosului psihic i fizic timp de 15 minute
Splarea pe mini
Se aplic maneta pneumatic pe braul pacientului. Braul trebuie s fie fixat i ntins (n
extensie).
Se fixeaz membrana stetoscopului pe artera humeral, sub marginea inferioar a
manetei.
Se introduc olivele stetoscopului n urechi.
Se pompeaz aer n maneta pneumatic, cu ajutorul perei de cauciuc pn la dispariia
zgomotelor pulsative.
Se decomprim progresiv aerul din manet prin deschiderea supapei pn cnd se
percepe primul zgomot arterial, aceasta reprezentnd valoarea tensiunii arteriale maxime.
Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau a manometrului pentru a fi
consemnat.
Se continu decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice.
Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau de acul manometrului. n momentul
n care zgomotele dispar, aceast valoare reprezentnd tensiunea arterial minim.
Se noteaz pe foaia de temperatur valorile obinute cu o linie orizontal de culoare
roie. Considerm pentru fiecare linie a foii de temperatur o unitate a coloanei de mercur. Se
unesc liniile orizontale cu liniile verticale i se haureaz spaiul rezultat. n alte documente
medicale se nregistreaz cifric.
Se dezinfecteaz olivele stetoscopului i membrana de alcool.
Pentru metoda palpatorie:
Determinarea se face prin palparea arterei radiale.
Nu se folosete stetoscopul
Etapele sunt identice, urmrim pulsul.
Dezavantajul: obinerea unei valori mai mici dect realitatea, palparea pulsului periferic
fiind posibil numai dup reducerea accentuat a compresiunii exterioare.
De reinut:
- Maneta va fi bine fixat pe braul pacientului
Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea.
Msurarea va fi precedat de linitirea pacientului.
n caz de suspiciune se repet msurarea fr a scoate maneta de pe braul pacientului.
Se pot face msurtori comparative la ambele brae.
Valori normale

Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg

Copii: 91-110 / 60-65 mmHg

Nou-nascuti: 65-80 / 40-50 mmHg

Valori peste cele normale - hipertensiune.HTA

Valori sub cele normale - hipotensiune. hTA


Sub 19. Masurarea si notarea temperaturii
Tehnica msurrii i notrii temperaturii
Temperatura corporala - se defineste ca fiind echilibrul intre procesele
de termogeneza (producerea de caldura de catre organism) sitermoliza (cedarea de catre
organism , inspre mediul inconjurator a excesului de caldura).
Febra = Hipertermia = Pirexie = cresterea temperaturii peste valorile fiziologice pentru
varsta, sex si status hormonal.

Subfebrilitate - temperatura peste 37,5 - 37,8oC.


Febra - temperatura centrala peste 38 grade Celsius.
Hiperpirexie -T > 39oC.
Scop

evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza


Locuri de masurare
- caviti seminchise:
axila,
plica inghinal,
cavitatea bucal;
- caviti nchise:
rect,
vagin.
Materiale necesare:
termometru maximal,lectronic,auricular

casoleta cu tampoane de vat i comprese sterile,

recipient cu soluie dezinfectant (cloramin 1-5 %),

tvia renal,

flacon cu alcool medicinal,

ceas,

foaie de observaie,

pix de culoare albastra,

carnetel individual.
Interventiile asistentei
- pregatirea materialelor langa pacient
- pregatirea psihica a pacientului
- spalarea pe maini
- se sterge cu o compresa cu alcool, se scutura
pentru masurarea in axila
- se asaza pacientul in DD sau in pozitie sezand
- se ridica bratul pacientului
- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
- se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu toracele
- se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui
- daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta pozitie
de catre asistenta
- termometrul se mentine timp de 10 min-pentru termometrul maximal
- temperatura axilara reprezinta temperatura externa a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad
mai joasa decat cea centrala
pentru masurarea in cavitatea bucala
- se introduice termometrul in cavitatea bucala, sub limba sau pe latura externa a arcadei
dentare

- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas


- se mentine termometrul timp de 5 min
- masurarea temperaturii in cavitatea bucala este contraindicata la: copii, pacienti agitati, la
cei cu afectiuni in cavitatea bucala;
- pacientul nu va consuma lichide reci sau calde si nici nu va fuma cu cel putin 10 min inainte
de determinarea temperaturii
pentru masurarea rectala
- se lubrefiaza termometrul
- se aseaza pacientul in DL, cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i intimitatea
- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii
- se mentine termometrul 3 min
- copiii mici sunt asezati in DD, cu picioarele ridicate sau in DV
- temperatura masurata rectal este mai mare decat cea masurata axilar cu 0,4-0,5 grade
- masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii agitati si la cei cu afectiuni
rectale
Se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura:
- notarea unui punct pe verticala, corespunzator datei si timpului zilei, socotind, pentru
fiecare linie orizontala a foii, 2 diviziuni de grad
- se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei termice
- in alte documente medicale se noteaza cifric
- interpretarea curbei termice
- in mod curent temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre orele
18-19
- pentru masurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si termometre
electronice
- temperatura prezinta oscilatii fiziologice:
- in timpul zilei de 0,5 -1 grd C; temp dimineata intre orele 4-5 ; si intre orele 9-10 a.m. si
seara 16-20
- la tineri seara este mai ridicata
- in sarcina, in prima jumatate a menstrei este crescuta temperatura
- in timpul desfasurarii unor activitati; efort fizic, digestie etc
- temperatura prezinta oscilatii patologice: hipotermie , hipertermie
valori normale
n.n. i copil mic
36,1-37,8 C
adult
36-37 C n axil
vrstnic
35-36 C
temp. < 36 C : hipotermie
37-38 C subfebrilitate
38-39 C febr moderat
39-40 C febr ridicat
Peste 40 C hiperpirexie

Tipuri de febra
Febra continua este o febra ridicata in care diferenta dintre temperatura matinala si
cea vesperala timp de mai multe zile nu depaseste 1 grad C.

Febra intermitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si


seara in perioada de stare a bolii,cele mai mici valori scazand sub 37 grade C

Febra remitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si


seara,inperioada de stare a bolii,cele mai mici valori nu scad sub 37 grade C
(septicemii,supuratii pulmonare)

Febra recurenta-perioade febrile de 4-6zile ce alterneaza cu perioade de afebrilitate


de 4-6zile,trecerile facandu-se brusc

Febra ondulanta-perioade febrile ce alterneaza cu perioade afebrile,trecerea facanduse lent

Febra de tip invers este febra in care temperatura matinala este mai ridicata decat
cea vesperala. Apare in tuberculoza pulmonara grava, supuratii profunde si inflamatii
cavitare.
Sub.20 Injectia intramusculara( im)
Injectia intramusculara( im)
Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii izotonice,uleioase sau a unei
substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.
Scop terapeutic
Solutii administrate:
-sol izotone;
-sol uleioase
-sol coloidale cu densitate mare.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase
Locul injectiei
- muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi :
-reg supero-externa a fesei ;
-fata externa a coapsei in 1/3 mijlocie ;
-fata externa a bratului, in muschiul deltoid.
Locul injectei il constituie
muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi,a caror lezare ar putea
provoca accidente;in muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic:
-cadranul super extern fesier -rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin
marginea superioara a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta verticala
perpendiculara pe mijlocul celei orizontale
-cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul Smirnov
este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este
situatla unirea treimii externe cu cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina
iliacaanteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)
-cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in tota regiunea
fesiera,deasupraliniei de sprijin;

Pregatirea echipamentului
-se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect
-se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze
-daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara
-daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc,
se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel
pentru injectia intramusculara
-tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
-alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija.
Administrarea:
-se confirma identitatea pacientului
-se explica procedura pacientului
-se asigura intimitate
-se spala mainile, se pun manusile
-se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai facut recent
injectii intramusculare
-la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare uzula
fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei
-se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
-se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.
-se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
-se lasa pielea sa se usuce
-se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.
-se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa simta
o intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul
-se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul
montata la seringa.
-se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sange.
-daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica
-daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarga gradat medicatia
-dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a
fost introdus
-se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta
distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar
fi la administrarea de fier)
-se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa
eventualele sangerari sau reactii locale
-daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
-se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora administrarii
-nu se va recapa acul
-se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare

Incidente si accidente

Interventii

-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale :retagerea
acului,efectuarea injectiei in alta zona
-paralizia prin lezarea nervului sciatic : se evita prin respectarea zonelor de electie a injectiei
-hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului : extragerea manuala sau chirurgicala
-supuratie aseptica
-supuratie septica-prin nerespectarea asepsiei : se previne prin folosirea unor ace suficient de
lungi pentru a patrunde in masa musculara,respectarea asepsiei
-embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase : se previne prin
verificarea pozitiei acului
Sub. 21 injectia iv
Injectia intravenoasa (i.v.)
Injectia intravenoasa (i.v.)
Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Scop
-terapeutic
-explorator -se administreaza substante de contrast de contrast radiologic
Solutii administrate
- sol izotone;
-sol hipertone.
Resorbtia este instantanee.
-calea intravenoasa este aleasa atunci cand
trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor medicamentoase sau cand acestea pot provoca
distructii tisulare;
Loc de electie
-pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru
corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul
diverselor conduite terapeutice;
-abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de catre
medic;
alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:
- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;
- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;
- cantitatea de administrat, durata tratamentului.
-pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale
pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
-evitam regiunile care prezinta ;
-procese recuperative;

-piadermite;
-eczeme;
-nevralgii;
-traumatism,etc.
-examinarea o efectuam in urmatoarea ordine:
-plica cotului;
- antebrat;
- fata dorsala a mainilor;
- vena maleolara interna;
- venele epicraniene la sugari si copii;
-la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand nastere
venelor mediana cefalica si mediana bazilica.
Manevre pentru facilitarea palparii si functionarii venelor
-aplicam garoul elastic si inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima;
-solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai
multe ori consecutiv, pentru reliefare venoasa;
-masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului;
-tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
-incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere in apa
calda;
-efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului;
Utilizarea garoului
-garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deasupra locului punctiei,pentru plica cotului la
nivelul unirii treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie;
-strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul
radial care trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin
comprimarea arterei;
Efectuarea injectiei
injectia intravenoasa consta in
-punctia venoasa si
-injectarea medicamentului;
-injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.
-se confirma identitatea pacientului
-se explica procedura pacientului
-se spala mainile, se pun manusile
-in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;
-aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si
aplicam garoul;
-alegem locul punctiei si il dezinfectam;
-interzis a palpa vena dupa dezinfectare;
-mentinem bratul pacientului inclinat in jos;
-intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin cuprinderea
extremelor in mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei,
exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra tesuturilor vecine;
-patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;

-dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare pentru a
verifica pozitia acului;
-desfacem garoul cu mana stanga.
Injectarea substantei medicamentoase
-mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele seringii, iar cu
policele apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand pentru control la nevoie
cateterizarea corecta a venei prin aspirare;
-se retrage brusc acul ,cand injectarea s-a terminat
-la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool
Ingrijirea ulterioara
-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute-se supravegheaza in continuare
starea generala
Consideratii speciale
-in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala
-vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta
injectiile in acceasi vena la intervale scurte
-daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete ,punctiile se vor
face intotdeauna mai central fata de cele anterioare
-daca s-au revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone-va fi instiintat medicul pentru a
interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.
-De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta ,prin
volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei
-nu se administreaza solutii uleioase in vena
-abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in cazuri de
urgenta majora si de scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si septice;
-pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal, Trendelenburg
150 cu capul intors contralateral;
-tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la locul de
incrucisare cu marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;
-abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocol-operator:- vena
jugulara interna, vena femurala, vena subclavic.
Incidente si accidente
Interventii
-injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin tumefierea tesuturilor,durere
-se incearca patrunderea in lumenul vasului,continuandu-se injectia sau se incearca alt loc
-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante
-injectarea lenta
-valuri de caldura ,senzatie de uscaciune in faringe
-injectare lenta
-hematom prin strapungerea venei
-se intrerupe injectia
-ameteli,lipotimie,colaps
-se anunta medicul

-embolie gazoasa,uleioasa prin injectarea unei cantitati mari de aer brusc in sistemul vascular
sau prin gresirea caiii de administrare a solutiilor uleioase-se produce decesul bolnavului
-evitarea greselilor-eliminarea aerului din seringa
-evitarea introducerii solutiilor uleioase iv
-punctionarea si injectarea unei artere-produce necroza totala a extremitatilor,durere
exacerbata,albirea mainii,degete cianotice
-se intrerupe de urgenta injectarea
Sub. 22Injectia subcutanata( s.c.)
Injectia subcutanata( s.c.)
Scop
-terapeutic
Locul injectiei
-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
-fata externa a bratului,
-fata supero-externa a coapsei;
-fata supra- si subspinoasa a omoplatului;
-reg subclaviculara;
-flancurile peretelui abdominal.
Injectiile subcutanate sunt contraindicate in
zonele inflamate, edematiate, care prezinta felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de
asemnea, contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei,
locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.
Solutii administrate:
-sol izotone, nedureroase ;
-sol cristaline : insulina, cofeina, histamina,anticoagulante
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta
administrata
Pregatirea echipamentului:
-verificarea medicatiei si dozelor prescrise
-se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei
doze
-se spala mainile
-se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care au
un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure)
-se alege locul de injectare
-se verifica inca o data medicatia
-daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata

-daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc,
se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel
pentru injectia subcutanata
-tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
Administrare
-se confirma identitatea pacientului
-se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce
anxietatea
-se asigura intimitate
-se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
-se pun manusile
-se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese spre
exterior prin miscari circulare
-se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in
timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
-se indeparteaza capacul acului de la seringa
-cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut
adipos
-se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
-se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de grade
-se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta in tesutul sub compresie si a nu se
irita fibrele nervoas
-se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
-daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput
-nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar la insulina,
iar la heparina poate produce hematom)
-se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub
acelasi unghi sub care a fost introdus
-se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a
facilita absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina
sau heparina)
-se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau
echimoze
Consideratii speciale
-locul indicat de adminstrare a heparinei este in abdomenul inferior, sub ombilic
-se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a preveni
complicatiile (lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in
cazul injectarii repetate in acelasi loc)
-nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei
-dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte de a se
scoate. Se va evita masarea zonei de injectare
-daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele 5 minute
dupa injectare si apoi se face compresie
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea

-materialele folosite se arunca in recipientele potrivite


Sub. 23Injectia intradermica ( i.d.)
Scop
-terapeutic- anestezie locala;
-desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,BCG la nn
-explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :
-fata anterioara a antebratului ;
-fata externa a bratului si a coapsei ;
-orice regiune in scop de anestezie
Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia- foarte lenta.
Pregatirea echipamentului:
-se verifica data de
expirare a medicatiei
-se spala mainile
-se alege zona de injectare
-se verifica medicatia
-se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in
testele alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a
testa sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)
Administrare
-se confirma identitatea pacientului
-se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
-se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala expusa
-se pun manusile
-se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni , edeme,
echimoze
-se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
-se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea
-cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15 grade fata
de antebrat
-se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
-se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu aspectul cojii de
portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm
-daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si se va relua
tehnica de la inceput
-dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se maseaza
locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului
-se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult se modifica
marginile semnului care trebuie citit
-pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit
-testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de
substanta injectata

-se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice


Ingrijiri ulterioare:
-este recomandat sa nu se spele pe antebrat
-sa nu comprime locul injectiei
-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente:
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului
acului
-lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei
subderm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei
Consideratii speciale:
-pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la
administrare de antigeni
-se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
Sub 24. Perfuzia i.v
Perfuzia intravenoasa
Definiie: reprezint introducerea pe cale parenteral pictur cu pictur a unor substane
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitic i volemic a organismului.
Scop:
-hidratarea i mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmrete efectul prelungit;
-depurativ, dilund i favoriznd excreia din organism a produilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterala.
-alimentarea pe cale parenterala
Pregatirea materialelor
- tava medicala
- trusa pentru perfuzat
-solutii prescrisa
- garou
- tavita renala;
- stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi
- o perna musama;
- o pensa hemostatica;
- comprese sterile;
- antiseptic pentru tegument
- romplast;
- foarfece;

Pregatirea echipamentului:
-se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor
-se verifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
-se agata solutia in stativ
-se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat portiunea
unde va fi introdus perfuzorul
- se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest lucru este
indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia introdusa
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau de
nimic pentru a-l pastra steril
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple jumatate
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana cand
nu mai este nici o bula de aer
- daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea sa
curga. Daca este in punga de plastic nu este nevoie
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza perfuzorul la
ac/branula
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii
Pregatirea psihica si fizica a bolnavului
-I se explica bolnavului necesitatea tehnicii.
-Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod, cu antebratul in extensie si
pronatie.
Efectuarea perfuziei
-spalarea pe maini cu apa si sapun,manusi
-se examineaza calitatea venelor.
-se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului.
-se aseptzeaza plica cotului cu alcool.
-se cere bolnavului sa inchida pumnul
-se efectueaza punctia venei alese.
-se verifica pozitia acului in vena
-se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac.
-se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in functie de necesitate.
-se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat acestuia, de piele
bolnavului
-se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.
Daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea flacon cu substanta medicamentoasa,
incalzindu-l la temperatura corpului.
Inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a impiedica
patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon.
Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului sa curga; operatia de schimbare trebuia sa
se petreaca cat mai repede, pentru a nu se coagula sangele refulat din ac si se regleaza din
nou viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat.
Inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune asupra venei
punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta si printr-o miscare brusca, in
directia axului vasului, se extrage axul din vena.
Se dezinfecteaza locul punctiei , se aplica un pansament steril si se fixeaza cu romplast.

Calculul ritmului de administrare a solutiilor perfuzabile (rata de flux)


- Formula 1: total solutie/total ore=ml/ora
- Formula 2: ml/ora x factor picurator=picaturi/ora
- Formula 3: total solutie x factor picurator/nr.ore x 60min=picaturi/min
Unde factor picurator:
Picurator copii=micro=60pic/ml
Picurator adulti-macro-15pic/ml
Picurator sange=10picaturi/ml
Exemplu-un pacient are prescris 1000mlde solutie de administrat in6ore
Picaturi/minut=1000 x 15 /6 x60=aprox 42
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
-Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau.
-Se administreaza bolnavului lichide caldute ( daca este permis).
-Se supravegheaza bolnavul.
Reorganizarea locului de munca
-se noteaza in foaia de observatie data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.
Incidente,accidente
-hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut:
tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se intrerupe
complet, se injecteaza cardiotonice.
-embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se previne prin:
eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei inainte de golirea
completa a flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane.
-coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe lumen a solutiei de
heparina
-revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere,creste temperatura tegumentului,eritem de-a
lungul venei-se anunta medicul
-lichidul nu se scurge desi acul este in vene-se verifica pozitia acului,se mobilizeaza putin,se
verifica presiunea lichidulu
Consideratii speciale:
- terapia intravenoasa produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului.
- pentru a-i reduce teama si a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicata
pacientului in detaliu.
- astfel, se va explica pacientului ca va ramane la locul punctionarii un cateter de plastic la
care se va atasa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor solutii indicate de medic sau o
seringa pentru adminstrarea antibioticelor sau altor substante prescrise.
-se va explica pacientului ca aceasta il scuteste de inteparea repetata pentru adminstrarea
tramentului
-i se va explica, de asemenea, ca durata si tipul tratamentulu vor fi indicate de medic
-se aduce la cunostinta pacientului orice modificare survenita in schema de tratament
-de-a lungul tratamentului pacientul trebuie invatat sa anunte orice modificare in rata de
administrare potrivita de asistenta( daca perfuzia se opreste sau merge mult mai rapid), daca
incepe sa-l doara .
-de asemenea, i se va preciza ca nu va trebui sa loveasca sau sa bruscheze locul unde branula

este inserata
-se va explica tehnica indepartarii branulei, cat timp se va tine compresie la locul de insertie
cat si faptul ca va fi apt sa isi foloseasca mana respectiva la fel de bine ca inainte de
montarea branulei.
Sub. 25 interventiile asistente in cazul pacientului cu otita
-Pacientul sa afirme stare de bine,temperatura corporala sa se mentina in limite fiziologice;
-masoara functiile vitale si le noteaza in F.O;
-Administreaza tratamentul prescris :antibiotice pe cale generala,cu simptomatice pt
combaterea febrei si durerilor,instilatii auriculare cu solutii caldute deco0ngestive si
analgetice,instilatii nazale cu solutii dezinfectante,comprese caldute pe regiunea mastoidiana
pe care le schimba la 2-3 ore.
-Asigura alimentatia hidrozaharata in perioada febrila,bogata in vitamine si lichide;
-Pregateste pacientul si participa la punctia otica(paracenteza);
Sub. 26 Interv a.m in cazul pacientului cu amigdalita
.Interventiile asistentei:
-asigura repausul la pat in camera calda cu umiditate corespunzatoare
-aplica comprese alcoolizate pe fata anterioara a gatului
-asiguara alimentatie lichida in perioada febrila.Imbogateste alimantatia cu alimente
semiconsistente in fct. de reducerea durerilor la deglutitie
-masoara T.A, P ,R ;administreaza tratamentul prescris
(antibiotice,antitermice),recolteaza exudatul faringian;recolteaza sange pentru
determinarea VSH, ASLO, hemoleucograma.
-pregateste pacientul cu flegmon amigdalian de urgenta pentru incizia si evacuarea
puroiului.
-invata pacientul caruia i s-a facut incizie sa stea cu capul aplecat in fata pt. a se scurge
puroiul in tavita renala si periodic sa faca gargara cu apa oxigenta.
-educa pacientul care prezinta amigdalite repetate sa se supuna interventiei chirurgicale
pt. a preveni reumatismul articular acut (RAA) si glomerulonefrita acuta (GNA).
-pregateste pacientul pentru amigdalectomie.
-masoara T.A , P ,R.
-recolteaza sange pentru determinarea hemoleucogramei, T.S , T.C
-recolteaza urina pentru examenele de laborator.
Ingrijirea postoperatorie:
-supraveghere permanenta 6-8 ore,internare 24h.
-asigura repausul complet la pat in decubit ventral cu capul sprijinit pe antebrat sau
sezand cu capul aplecat in fata cu tavita renala pe coapse.
-educa pacientul sa nu inghita saliva,sa nu faca miscari de deglutitie;copii sa nu planga
pt. a nu se accentua sangerarea
-examineaza secretia care se scurge in tavita renala si informeaza medicul in cazul
hemoragiilor mari pt, a se reintervenii chirurgical.
-alimenteaza pacientul dupa atenuarea durerii si oprirea hemoragiei cu lichide reci.
-invata pacientul sa nu suga cu paiul lichidele;sa nu faca gargara,sa evite sa tuseasca,sa
stranute,sa vorbeasca tare (acestea putand accentua hemoragia).

-educa pacientul ca timp de sapte zile sa stea in casa si-l informeaza ca in a 6-a sau a 8-a
zi este posibila o hemoragie datorita desprinderii membranelor albicioase formate in
lojile amigdaliene.
Sub. 27 Recoltarea sangelui pt det VSH-ului , ASLO, Valori normale

RECOLTAREA SANGELUI PENTRU V.S.H.


Asistenta medicala pregateste materialele necesare:
-seringa de 2ml de unica folosinta;
-ace sterile de unica folosinta;
solutie de Citrat de Na 3,8%;
-periuta musama, eprubete, tavite renale, garou, vata, alcool 70o.
Se pregateste pacientul psihic, explicandu-i cu 24h inainte necesitatea efectuarii examinarii.
Se pregateste pacientul fizic. Se anunta sa nu manance si sa pastreze repaos fizic.
EFECTUAREA TEHNICII
-asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun;
-imbraca manusile sterile;
-aspira in seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%;
-aplica garoul pacientului pentru a pune in evidenta vena;
-punctioneaz vena si desface garoul;
-aspira sange pana la 2ml (1,6ml);
-retrage acul si aplica un tampon cu alcool;
-scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent;
-aseaza eprubeta in stativ;
-ingrijeste pacientul dupa punctie;
-pregateste produsul pentru laborator, completand buletinul;
-eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor;

-reorganizeaza locul de munca.


La brbai 3-10 mm
La femei 6 13 mm
La copii 7 11 mm (la 1 h).

(la
(la

1 h) i 5-15 mm (la 2
1 h) i 1 20 mm (la 2

h)
h)

titrul (nivelul) ASLO mai mare de 200 U/ml (uniti pe mililitru) este considerat
drept crescut.
Cu toate acestea, n cadrul mai multor studii tiinifice, efectuate n mai multe ri ale lumii,
s-a stabilit c la copiii sntoi de vrst colar titrul ASLO din snge depete, deseori,
200 U/ml.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)2.
Specimen recoltat sange venos2.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator2.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare2.
Volum proba minim 0.5 mL ser2.
Cauze de respingere a probei specimen intens lipemic, contaminat bacterian sau intens
hemolizat2.
Stabilitate proba serul este stabil 2 zile la temperatura camerei; 2 zile la 4-8C; 6 luni la
20C2.
Metoda imunoturbidimetrica2.
Valori de referinta2
Varsta

Valoare (UI/mL)

0-16 ani

<150

>16 ani

<200

Sub 28.Recoltarea sangelui pt determinarea leucocitelor, eritrocitelor. Valori normale


Specimen recoltat - sange venos; la copii mici se poate recolta sange capilar din deget/calcai.
Tubul trebuie sa fie umplut cel putin trei sferturi pentru ca raportul sange/anticoagulant sa fie
optim (concentratia recomandata de EDTA este de 1.2 2.0 mg/mL de sange)
Prelucrare necesara dupa recoltare - se amesteca continutul prin inversiunea usoara a
tubului de cca. 10 ori; daca proba nu este trimisa imediat la laborator trebuie refrigerata.
Valori normale ale numarului de globule albe:
- la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub
- la copii (1-6 ani) = 4000-1000 pe 1 mm cub

Globulele rosii (eritrocitele) pot fi numarate la microscop. Pentru aceasta este nevoie de o
picatura de sange recoltata de la un deget sau din vena. Numaratoarea se face pe un volum
foarte mic de sange, iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange.
Valori normale ale numarului de globule rosii:
- barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub
- femei =3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub
- copii (1-5 ani)= 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub.
Sub. 29. Interventiile A.M in cazul pacientului cu vegetatii adenoide
Interventii:
-asistenta din ambulatoriu (dispensar,cresa ,camin ,scoala) informeaza
famili,educatorii,invatatorii privind consecintele negative ale vegetatiilor adenoide
asupra dezvoltarii copilului.
-indruma parintii copiilor catre medicul specialist ORL.
-asistenta din serviciul ORL pregateste copilul pentru interventia chirurgicala(ca si
pentru amigdalectomie).
-Supravegheaza postoperator copilul 3-4 ore pentru ca secretiile bucale sa se scurga in
tavita renala.
-linisteste copilul sa nu planga,sa nu se agite pentru a prevenii hemoragiile.
-timp de 24h recomanda regim hidric rece.daca intervin hemoragii,administreaza
hemostatice la indicatia medicului.
-asistenta din ambulatoriu va ingriji copilul in continuare pentru combaterea
sechelelor(anemia,rahitismul)si reeducarea respiratiei.
Sub. 30 Interventiile asistentei medicale in cazul pacientului cu epistaxis
-asistenta aplica masurile de prim ajutor: compresiune digitala asupra narinei care
sangereaza cel putin 10 minute sau tampon compresiv imbibat in solutie hemostatica:
antiprina 10% sau apa oxigenata
-ajuta medicul la aplicarea tamponului anterior sau dupa caz posterior
-evalueaza gravitatea hemoragiei prin masurarea pulsului si T.A
-recolteaza sange pt. determinarea hemoglobinei, hematocrit.
-asigura repausul la pat pe partea care sangereaza pt. pacientul cu tendinta de lipotimie
-administreaza medicatia hemostatica recomandata si inlocuieste pierderile de sange cu
sange integral sau masa eritrocitrara.
-aplica ingrijiri specifice in cazul epistaxis cauzat de boli generale, HTA, hemofilie,
avitaminoze
Modul 25
Sub 1 Masuri de profilaxie primara : vizeaza reducerea numarului de cazuri noi de
imbolnaviri. Ele constau in :

- dispensarizarea persoanelor cu risc crescut de imbolnavire, a persoanelor cu teren ulceros


(descendentii din familii in care unul sau ambii parinti au ulcer gastro-duodenal).
-

dispensarizarea persoanelor cu simptome nespecifice de boala

educarea populatiei in ceea ce priveste igiena buco-dentara

educarea populatiei in ceea ce priveste igiena alimentara


alimentatie echilibrata calitativ si cantitativ
pregatirea alimentelor (fara excese de condimente, sare, alimente
reci sau fierbinti)
igiena psihonervoasa servirea mesei in conditii de relaxare nervoasa, intr-o ambianta placuta
-

locuinta corespunzatoare : luminoasa, curata

conditii de munca corespunzatoare principiilor ergonomice

folosirea rationala a repausului : prin odihna activa

evitarea sedentarismului si cultivarea miscarii sub toate formele sale

evitarea stresurilor de orice fel si promovarea tehnicilor de autosanogeneza

mentinerea in conditii bune a mediului ambiental : fizic, biologic, psihic si social

organizarea ergonomica a muncii in asa fel incat sa se evite oboseala excesiva,


bolile profesionale

educarea populatiei privind abandonarea obiceiurilor daunatoare ce favorizeaza


aparitia bolilor stomacului, ficatului (fumat, alcool, consum excesiv de cafea).

Sub. 2 Masuri de profilaxie secundara:


Urmaresc ca in evolutia bolilor deja existente sa nu apara complicatii grave. Ele se
realizeaza prin dispensarizarea bolnavilor cu afectiuni digestive (ulcer gastric, duodenal,
hepatita cronica, etc)
Educatia pacientilor sa respecte normele igieno-dietetice si tratamentul prescris de medic.
Sub. 3 Masuri de profilaxie tertiara : cuprind totalitatea actiunilor destinate diminuarii
incapacitatilor cronice de reeducare a invaliditatilor functionale ale bolnavilor (gastrectomie,
anus, iliac, etc.) si reintegrarea socio-profesionala.
Sub.4 Tulburari de salivatie, disfagie
1.

Exagerarea secreiei salivare are dou variante:


Ptialism (creterea secreiei salivare) - apare n:
erupia dentar la copil,
sarcin,
stomatite,
etilism cronic,
cancere locale,
esofagite,
reflux gastro-esofagian,
stenoze esofagiene,
ulcer gastric,
intoxicaii cu metale grele,
parazitoze intestinale;

Sialoree (exagerarea secreiei salivare pn la peste 12 l zilnic, obiectivat


prin scurgerea salivei din gur) - apare n:

stomatite toxice (mercuriale, saturnice),


tabes,
encefalit epidemic,
turbare,
dup administrarea de pilocarpin,
uneori n sarcin.
!!! n boala Parkinson, scurgerea salivei din gur nu este asociat cu creterea secreiei
salivare.

2.

Diminuarea (hiposalivatia, xerostomia) sau absena secreiei salivare(asialia) se


manifest prin senzaia de uscciune a gurii i apare n:

deshidratri masive,
intoxicaie cu belladona,
boli infecioase acute,
sindrom Sjogren (caracterizat prin triada: xerostomie, xeroftalmie, poliartrit
reumatoid).
Disfagia-senzatia pacientului de oprire a alimentelor
Cauze:tumori, stricturi ale esofagului, spasm esofagian, cancer esofagian
Se asociaza cu dureri retrosternale, leziuni ale mucoasei, regurgitatii, disfonie, scadere
ponderala.
Sub. 5 Anorexia, greturile si varsaturile.
Anorexia intalnita in cancerul gastric, hepatic si in duodenite si gastrite.
Poate fi selectiva pentru carne si grasimi.
Greturi si varsaturi in bolile digestive pot fi:
-precoce, dupa mese intalnite in ulcerul gastric
- tardive la 2-4 h dupa masa in ulcerul duodenal
- continut alimentar , in boala ulceroasa
- continut alimentar vechi , in stenoza pilorica
-continut biliar- in dischinezie biliara
-continut sanguin- hematemeza, - in complicatiile bolii ulceroase, cancer gastric.
Sub. 6 Durerea
-

localizare
o epigastrica ulcerul gastroduodenal
o retrosternala bolile esofagului
o hipocondrul drept- colecistita
o fosa iliaca dreapta apendicita
o supraombilical, hipocondrul stang in bara in pancreatita
- iradiere
o spate, in ulcerul gastroduodenal
o umarul drept litiaza veziculara
- manifestare
o intensitate crescuta colica biliara, apendiculara, intestinala
o ca un pumnal in cazul perforatiilor
- ritmicitate
o marea periodicitate: durere aparuta toamna si primavara
o mica periodicitate: imediat dupa mese sau la 2-4 ore, in ulcerul gastric sau
duodenal
Sub. 7 Regurgitatie
- reflux alimentar din esofag sau stomac, in cavitatea bucala
- este insotita de arsura retrosternala
Eructatie

- evacuarea pe gura a gazelor din stomac sau din esofagul inferior; este intalnita in
aerofagie, la persoanele care mananca repede
Pirozis
- arsura retrosternala , are caracter ritmic si periodic (cauza fiind hiperaciditatea
Sub. 8 Melena
- hemoragie digestiva superioara exteriorizata prin scaun, intalnita in ulcerul
hemoragic, ciroza hepatica cu varice esofagiene (scaun negru lucios ca pacura)
Rectoragie
- hemoragie la nivelul ultimei portiuni tubului digestiv. Sangele este rosu si acopera
scaunul
Sub. 9 Esofagoscopia rolul asistentei medicale
Asistentul :

identifica nivelul de cultura generala a pacientului legat de procedeul efectuat


identifica intensitatea fricii bolnavului
informeaza pacientul si se cere acceptul
convinge pacientul de necesitatea si importanta investigatiei
spune ca va fi alaturi de el pe timpul investigatiei
roaga pacientul sa colaboreze
Pregatirea fizica.

in ziua premergatoare examinarii, se face testarea bolnavului la Xilina


va fi sedat in seara premergatoare examinari si in dimineata zilei respective
va fi anuntat sa nu manance dimineata
anestezia pacientului se face cu pacientul asezat pe un scaun, in mana dreapta va tine
o tavita renala, anestezia locala se limiteaza la limba, orofaringe, hipofaringe si esofag (fara
anestezia arborelui traheo bronsic

se poate administra pacientului 1 fiola de Atropina pentru inhibarea secretiei gastrice,


nu se da la tahicardii.
Pozitia pacientului.
Esofagoscopia se poate executa in pozitie sezinda, in decubit dorsal sau in decubit lateral
stang, urmarindu-se ca gura, faringele si esofagul sa fie in linie dreapta pentru a anula lordoza
cervicala.
Supravegherea pacientului dupa efectuarea tehnici:

nu va manca 1-2 ore


necesita supraveghere cu masurarea functiilor vitale (respiratie , puls, tensiune
arteriala

asistenta va avea la indemana hemostatice in vederea hemoragiei


Incidente si accidente:
hemoragii
suprainfectii cu diferiti germeni
dureri in gat, disfagie
cefalee, tuse
subfebrilitate, insomnii
Sub. 10 Gastroscopia Rolul asistentei medicale
Pregatirea instrumentelor si a materialeleor necesare
Se pregatesc materialele necesare in functie de scopul instrumentelor investigatiei- manusi
sterile, sorturi de cauciuc, substante anestezice, tavita renala, comprese sterile, recipient cu
substante dezinfectante, ochelari de protectie
Medicamente:atropina, scobutil, diazepam, adrenalina-fiole
Seringi de 2ml de unica folosinta
Glicerina sterila sau silicon, pentru lubrifierea tubului gastroscopului, sondelor
Periuta de citopogie
Pensa pentru prelevat biopsie si pensa anatomica,
Recipient cu formol pt tesutul prelevat
Participarea la tehnica- sedarea pacientului cu o tableta de diazepam, in seara precedenta
examinarii si daca e nevoie si dimineata
Cu 40-50 de min inainte de proba i se efectueaza o injectie cu atropina daca nu exista
contraindicatii
Inainte de inceperea investigatiei, asistenta efectueaza anestezia locala cu spray(xilocaina)
sau se face badijonarea locala (baza limbii si faringele) cu solutii de Novocaina 1% sau xilina

Se aseaza pacintul pe masa de examinare, in decubit lateral stang pe o pernita tare, il


linisteste, ii asigura pozitia capului in extensie fortata, tine tavita renala, ajuta la introducerea
aparatului.
Ingrijirea pacientului dupa tehnica
-este supravegheat inca o jumatate de ora dupa ce a fost examinat
-este transportat in salon si supravegheat
-se pregatesc produsele recoltate pt laborator si se reorganizeaza locul de munca
Sub. 11colonoscopia am
Sub. 12- Laparoscopia
Sub. 13- Explorare radiologica gastro intestinala
Sub. 14- Explorarea radiologica- a colecistului si a cailor biliare
Sub. 15 Sondajul gastricDefinitie

Sondajul sau tubajul gastric reprezint introducerea unui tub de cauciuc sonda gastrica Faucher sau Einhorn prin faringe i esofag n stomac.

Scop

explorator
recoltarea coninutului stomacal n vederea evalurii funciei chimice i
secretorii (chimismul gastric)
pentru studierea funciei evacuatoare a stomacului
terapeutic
evacuarea coninutului stomacal toxic
curirea mucoasei de exsudate i substane strine depuse
hidratarea i alimentarea bolnavului
introducerea unor substane medicamentoase

Indicatii
n gastritele acute sau cronice, boala ulceroas

Materiale
de protecie
dou oruri din cauciuc sau din material plastic
muama i alez
manusi
sterile
sonda Faucher sau Einhorn
2 seringi de 20 ml
pense hemostatice
eprubete
nesterile
tvi renal
tav medical
pahar cu ap aromat
pahar cu ap pentru protez
recipient pentru colectare
medicamente
la indicaia medicului
Pregatirea
pacientului

psihic:
se informeaz pacientul i i se explic necesitatea tehnicii
este rugat s respecte indicaiile date n timpul sondajului
fizic:

se aeaz pacientul pe un scaun cu speteaz, cu spatele ct mai drept


se protejeaz cu orul de cauciuc sau de material plastic
i se ndeprteaz proteza dentar (cnd este cazul) i se aeaz ntr-un
pahar cu ap
se aeaz tvia renal sub brbia pacientului pentru a capta saliva ce
se scurge din cavitatea bucal
este solicitat s menin tvia n aceast poziie
pacientul nu va mnca n dimineaa efecturii examenului
Tehnica
asistenta se spal pe mini cu ap i spun
i pune mnuile sterile
umezete sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe i esofag
se aeaz n dreapta bolnavului i i fixeaz capul cu mna stng,
inndu-l ntre mn i torace
prinde cu mna dreapt extremitatea rotunjit a sondei ca pe un creion
cere pacientului s deschid larg gura , s respire adnc i introduce
captul sondei pn la peretele posterior al faringelui, ct mai aproape de
rdcina limbii, invitnd bolnavul s nghit
prin deglutiie sonda ptrunde n esofag i este mpins foarte atent
spre stomac(la marcajul 40-50cm citit la arcada dentar)
verific prezena sondei n stomac prin aspirarea coninutului
stomacal cu ajutorul seringii
se fixeaz sonda
aeaz la extremitatea liber a sondei balonul Erlenmeyer(cnd se
colecteaz pentru o prob) sau aspir sucul gastric cu seringa
pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat s-i
contracte pereii abdominali

extrage sonda printr-o micare hotrt, cu pruden, dup


comprimarea ei cu o pens hemostatic pentru a mpiedica scurgerea
coninutului n faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient)
cnd captul liber al sondei ajunge n gura pacientului se prinde cu
mna stng i se ndeprteaz sonda
golete coninutul sondei n vasul colector
aeaz sonda n tvia renal
tubajul gastric se efectueaz n condiii de asepsie
sondajul gastric se poate efectua i pe cale endonazal cu sonda
Einhorn
pacienilor incontieni li se urmresc respiraia, culoarea feei;
verificarea cii de ptrundere a sondei se face prin introducerea captului
liber ntr-un pahar cu ap - apariia bulelor de aer confirm ptrunderea n
cile respiratorii
o form particular de sondare n scop hemostatic este introducerea
sondei Blakemore
Ingirjirea
ulterioar a
pacientului

- i se ofer un pahar cu ap aromat s-i clteasc gura


- se terg mucozitile de pe fa i brbie
- se ndeprteaz tvia i orul de cauciuc
- i se ofer proteza dentar (dup caz)
- se aeaz pacientul n poziie comod

Pregtirea
- se determin cantitatea evacuat
produsului pentru
examenul de
- se completeaz formularele de recoltare
laborator
- se trimit probele etichetate la laborator
Reorganizare ;
notare n foaia de
observaie

Accidente

- se noteaz tehnica, data, cantitatea i aspectul macroscopic al sucului gastric


extras

Grea i senzaie de vrstur; se nltur fie printr-o respiraie


profund, fie se efectueaz anestezia faringelui cu o soluie de cocain 2%
Sonda poate ptrunde n laringe: apare reflexul de tuse, hiperemia
feei, apoi cianoza, se ndeprteaz sonda
Sonda se poate nfunda cu resturi alimentare; desfundarea se face prin
insuflaie cu aer
Se pot produce bronhopneumonii de aspiraie

De evitat

- ungerea sondei cu ulei sau alte substane grase (provoac grea pacientului)

Sub. 16 Sondajul duodenal


Definitie

Sondajul sau tubajul duodenal const din introducerea unei sonde Einhorn
dincolo de pilor, realiznd o comunicare ntre duoden i mediul exterior.

Scop
explorator
extragerea coninutului duodenal format din coninut gastric, bil
(A, B, C), suc pancreatic i secreie proprie
aprecierea funciei biliare hepatice, a cilor extrahepatice
descoperirea unor modificri anatomo-patologice ale organelor care
dau aspectul, cantitatea, compoziia chimic sau morfologic a sucurilor
extrase prin sondaj
evidenierea unor boli parazitare ale duodenului sau cilor biliare
therapeutic
drenarea cilor biliare i introducerea unor medicamente care au
aciune direct asupra ficatului, a cilor biliare sau a tubului digestiv.
Acestea vor aciona fie local, fie se vor resorbi prin pereii intestinali,
ajungnd prin vena port n ficat, de unde apoi vor fi excretate mpreun cu
bila n cile biliare, urmnd calea circulaiei entero-hepatice
alimentie artificial
se introduc lichide hidratante i alimente lichide n organismul
pacienilor incontieni sau cu imposibilitate de nghiire
aspiraie continu
n cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale

dup intervenii chirurgicale pe tub digestiv (postoperator)

Generaliti

se verific totodat i permeabilitatea cilor biliare


se pot localiza procesele patologice hepatobiliare, prin separarea
bilei veziculare de cea hepatic din coninutul sucului duodenal
analiza sucului pancreatic urmrete dozarea fermenilor din
coninutul lui
recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal

Pregatirea
materialelor
de protecie
muama i alez
sor de cauciuc sau alt material impermeabil
manusi
sterile
sonda Einhorn
2 seringi de 20 ml
pens hemostatic
medii de cultur , eprubete
nesterile
tvi renal
tav medical
stativ pentru eprubete
pahar cu ap aromat
pern cilindric dur sau ptur rulat
hrtie de turnesol roie i albastr

medicamente
sulfat de magneziu 33%
ulei de msline
novocain
soluii necesare hidratrii i alimentrii(materialele se vor alege n
funcie de scopul sondajului)
Pregtirea
pacientului

psihic:
- se informeaz pacientul
- i se explic necesitatea tehnicii
fizic:
- pacientul va fi nemncat
- se izoleaz patul cu un paravan
- se protejeaz cu muamaua i aleza
- se aeaz pacientul n poziie eznd la marginea patului
- se protejeaz cu orul din material plastic
- i se ndeprteaz proteza (dup caz)
- i se d tavia renal s o in sub brbie

Execuie
asistenta se spal pe mini
mbrac mnuile
prinde sonda(umezit) ct mai aproape de oliv i o introduce cu
blndee prin cavitatea bucal sau nazal pn n faringe
cere pacientului s respire adnc, cu gura deschis i s nghit de
cteva ori pn cnd oliva trece n esofag
cu micri blnde ajut naintarea sondei pn la marcajul 45cm la
arcada dentar, moment n care se consider c sonda a trecut de cardia i a
ptruns n stomac

se aeaz pacientul n decubit lateral drept, cu trunchiul uor ridicat


i capul mai jos,coapsele flectate pe bazin
se introduce perna cilindric sub regiunea hepatic
se mpinge uor sonda spre pilor pn la marcajul 60cm
se continu introducerea sondei cu rbdare i atenie concomitent cu
aciunea de nghiire a ei de ctre pacient(1-2cm la 3-5min)
cnd diviziunea 75cm se afl la arcada dentar, oliva sondei a ajuns
n duoden(dup cca 1-1 ore de la ptrunderea ei n stomac)
verificarea poziiei sondei
dac nu se scurge bil sau lichidul scurs nu are aspectul bilei, se
verific dac sonda a ajuns n duoden sau s-a ncolcit n stomac
se insufl 60ml de aer prin sond cu sering i dup un minut se
aspir; dac sonda a ajuns n duoden se recupereaz mai puin de 20ml
se introduc 10ml de lapte care nu mai poate fi extras dac sonda a
ajuns n duoden, dar poate fi extras dac ea se afl n stomac
se face control radiologic, sonda urmrindu-se sub ecran, ea fiind
vizibil datorit impregnrii cu sruri de plumb
captarea bilei
dup 1-1 ore de la ptrunderea sondei n stomac, la captul liber
al sondei apare bila A, coledocian, de culoare galben-aurie, care se
colecteaz ntr-o eprubet
se verific reacia sucului duodenal cu hrtia de turnesol
se introduc prin sond 40ml soluie sulfat de Mg 33%, steril,
nclzit la temperatura camerei pentru a favoriza drenarea bilei veziculare
se nchide extremitatea liber a sondei prin nnodare sau cu o pens
dup 15-30min se deschide sonda i se colecteaz 30-40ml bil
vscoas de culoare nchis castanie bila B, vezicular
la indicaia medicului se pot recolta 3-5ml bil B ntr-o eprubet
steril sau pe medii de cultur pentru examen bacteriologic
dup evacuarea bilei B se colecteaz o bil clar care provine direct
din ficat bila C, hepatic; aceasta, fiind n cantitate mai mare, se va capta
ntr-un recipient corespunztor
extragerea sondei se face dup ce se insufl civa ml de aer i se
nchide captul liber cu o pens
extremitatea sondei se va ine sub nivelul stomacului pacientului
pentru a mpiedica scurgerea coninutului ei n faringe sau n cavitatea
bucal
se golete coninutul sondei i se aaz n tvia renal
sunt situaii cnd sonda nu ptrunde n duoden datorit unui spasm
piloric; nchiderea i deschiderea duodenului fiind reglat de reacia
coninutului gastric se ncearc neutralizarea sucului acid stomacal cu
bicarbonat de sodiu soluie 10% 20-40ml

relaxarea spasmului piloric se poate face prin administrare de


medicamente antispastice
n cazul nnodrii sondei n stomac, extragerea se va face cu
atenie pe cale bucal cu ajutorul unei spatule linguale i a unei pense (chiar
dac a fost introdus pe cale endonazal)
relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin introducerea a 510ml novocain soluie 1-2%
Ingrijirea ulterioar
a pacientului

se ofer un pahar cu ap aromat pentru cltirea gurii


se terg mucozitile de pe fa i brbie
se ndeprteaz orul din material plastic
se aeaz pacientul n poziie comod

pregtirea
produsului pentru
examen de laborator

se determin cantitatea de bil obinut


se eticheteaz recipientele
se trimit probele la laborator
Se reorganizeaz i se noteaz n f.o.

Accidente
nnodarea sondei datorit contraciilor pereilor stomacali n timpul
senzaiei de vrsturi
ncolcirea sondei n stomac
greuri i vrsturi
imposibilitatea drenrii bilei cauzat de un obstacol
funcional(spasmul sfincterului Oddi) sau anatomic(coagularea bilei
vscoase)
De evitat
aspirarea coninutului sondei la extragerea ei
oboseala pacientului prin prelungirea duratei sondajului peste 3h
grbirea naintrii sondei
depirea duratei de execuie >31/2h

Sub. 17 Reactia Adler sau testul de determinare a hemoragiilor oculte in scaun.


Pregatirea pacientului inaite de testul Adler

Inainte de recoltarea probei pacientul trebuie sa tina un regim de 3 zile fara carne, peste sau
legume verzi, sau preparatele cu fier.
Recoltarea probei pentru testul Adler
Proba (5- 10 gr materii fecale intr-o lopatica), se recolteaza intr-un recipient curat si
uscat(coprocultor).Trebuie verificat ca materiile fecale sa nu fie contaminate cu sange
provenit din hemoroizi sangeranzi. Se recomanda repetarea testului de 2-3 ori la intervale de
2, 3 zile mentinaind intre recoltari regimul mentionat.
Sub. 18 Determinarea transaminazelor TGP, TGO.Valori normale
Prin masurarea transaminzelor se masoara afectarea ficatului. In mod normal aceste enzimele
se gasesc in celulele ficatului dar cand acestea sunt distruse enzimele ajung in sange
Cele mai folosite enzime sunt TGO (ASAT) si TGP (ALAT). TGO inseamna transaminaza
glutamica oxaloacetica sau aminotransferaza aspartat (ASAT) iar TGP inseamna
transaminaza glutamica piruvica sau aminotransferaza alanina (ALAT)
Unde se gasesc transaminazele?
TGO se gaseste in mod normal in multe tesuturi inclusiv in ficat, muschi, rinichi, inima,
creier.
Este eliberata in sange cand unul din organe este afectat, deci nu este foarte specifica pentru
afectarea ficatului
TGP in schimb se gaseste in majoritate in ficat. Se gaseste si in alte oragane dar in general
valori mari ale TGP in sange inseamna o afectare hepatica. Este deci destul de specifica
pentru afectarea ficatului
TGP- INTRE 5-20 U/L
TGO- INTRE 5-40 U/L
Sub. 19. Determinarea sideremiei- Pregatire pacient jeun dimineata (cand valorile
sideremiei sunt cele mai mari), inaintea administrarii de preparate de fier/transfuzii de sange;
daca pacientul a fost transfuzat, determinarea sideremiei se face dupa 4 zile2;8. De asemenea
trebuie evitate deprivarea de somn, stres-ul extrem (care scad sideremia) sau chelatorii de fier
(deferoxamina)2.
Specimen recoltat sange venos6

>18 ani

59-158 mg/dl
barbati

37-145 femei

Sub. 20 Hiperglicemie provocata


Glicemia este testul prin care se apreciaza cantitatea de zahar (glucoza) din organism, in
sangele total, in ser sau in plasma.
Hiperglicemie provocata (testul de toleranta la glucoza oral - TTGO) reprezinta metoda prin
care se permite diagnosticarea unui diabet cu valori glicemice la limita.
Recomandari pentru testul de hiperglicemie provocata :

pacientul va avea timp de 3 zile regim complet cu dulciuri;


pacientul nu va manca nimic cu 12 ore inainte de examinare (de la ora 19:00 la ora

07:00 dimineata);
pacientul va veni in Centru la ora 07:00;
se va recolta glicemia "a jeun" (pe nemancate);
apoi pacientul va bea 75 grame de glucoza dizolvata in 250 ml apa;
se vor recolta 2 probe : la o ora de la ingestia de glucoza si la doua ore de la ingestia

de glucoza;
nu se va efectua testul cu 3 zile inainte de menstruatie si in primele 3 zile dupa

menstruatie;
nu se vor administra cu 3 zile inaintea efectuarii testului medicamente hiper sau
hipolipemiate, anticonceptionale.
Infectiile, tulburarile endocrine, afectiunile hepatice pot modifica rezultatele testului de
hiperglicemie provocata.
Sub. 21 Determinarea fibrinogenului, bilirubinei. Valori normale
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)5.
Specimen recoltat sange venos5.
Recipient de recoltare vacutainer cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodiu
sange=1/9)
Presiunea realizata de garou trebuie sa fie intre valoarea presiunii sistolice si cea a presiunii
diastolice si nu trebuie sa depaseasca 1 minut. Daca punctia venoasa a esuat, o noua tentativa
pe aceeasi vena nu se poate face decat dupa 10 minute5.
Cantitate recoltata cat permite vacuumul; pentru a preveni coagularea partiala a probei se
va asigura amestecul corect al sangelui cu anticoagulantul, prin miscari de inversiune a
tubului5.
Cauze de respingere a probei vacutainer care nu este plin cel putin 90%; proba intens
hemolizata, intens lipemica sau coagulata5,6.
Prelucrare necesara dupa recoltare proba va fi centrifugata 15 minute la 2500g5.
Stabilitate proba proba este stabila 4 ore la temperatura camerei, iar plasma separata cateva
luni la -20C5.

Metoda coagulometrica (Clauss): in prezenta unui exces de trombina, timpul de coagulare


al unei plasme citratate, diluate (1/10), saraca in trombocite este invers proportional cu
concentratia de fibrinogen. Testul determina nivelul functional de fibrinogen (activitatea) 5.
In laboratorul nostru se foloseste ca reactiv trombina umana ce contine un inhibitor pentru
heparina. Ca urmare se poate folosi si pentru pacientii aflati in tratament cu heparina5.
Valori de referinta variaza in functie de varsta5:

Varsta

Valori de referinta
(mg/dL)

0-1 an

160-390

2-10 ani

140-360

11-18 ani

160-390

> 18 ani

200-400

Bilirubina
Pregatire pacient - jeun (pe nemancate)7;8.
Specimen recoltat -sange venos7;8.
Recipient de recoltare -vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator7.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul imediat si se lucreaza in max. 4 ore; in
perioada de asteptare, serul este protejat de lumina (expunerea la lumina produce scaderi
semnificative dupa 2-3 ore). Daca nu se poate lucra in 4 ore, serul separat se stocheaza la 4C
sau -20C7.
Volum proba minim 0.5 mL ser7.
Cauze de respingere a probei specimen hemolizat, specimen neprotejat de lumina7;8.
Stabilitatea probei serul separat este stabil 4 ore la temperatura camerei; 48 ore la 2-8C; 6
luni la -20C7.
Metoda spectrofotometrica(colorimetrica)7.
Valori de referinta7
Bilirubina totala
Varsta
Copii >1 lun
Nu sunt disponibile valori
de referin pentru prima
lun de via.
Adulti

Bilirubina directa

Valori (mg/ dL)

<1

<1.2

<0.3 mg/dL

Bilirubina indirecta

<1 mg/dL

Sub. 22 Paracenteza
Punctia abdominala (Paracenteza)

Paracenteza (punctia abdominala) consta in traversarea


peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar in diferite scopuri.In cavitatea peritoneala se poate
acumula lichid (ascita) care poate avea cauze multiple precum obstacole in circulatia portala
(determina hipertensiune in ramurile venei porte) sau inflamatie (in peritonita tuberculoasa).
Scopul explorator al punctiei abdominale
- punere in evidenta a prezentei lichidului peritoneal.
- recoltarea lichidului si examinarea sa in laborator pentru stabilirea naturii sale
Scopul terapeutic al punctiei abdominale
- evacuarea unei colectii libere de lichid in ascitele masive.
- efectuarea dializei peritoneale
Se recomanda paracenteza in cazul ascitelor masive care provoaca tulburari circulatorii si
respiratorii prin presiunea asupra diafragmului, venei cave inferioare, in ascitele care nu se
resorb prin metode obisnuite de tratament, in traumatisme inchise ale viscerelor abdominale,
atunci cand se banuieste hemoperitoneu
Atentie !
- Paracenteza nu este indicata in chisturi ovariene mari, hidronefroza, sarcina.
- La pacientii cu diateze hemoragice si in precoma acest tip de punctie se executa cu mare
prudenta

Locul punctiei
- pe linia Monroe Richter, in fosa iliaca stanga, la punctul de unire a 1/3 medii cu cea
mijlocie a liniei ce uneste ombilicul cu spina iliaca anterioara superioara stanga.
- pe linia ombilico-pubiana, la mijlocul ei.
Pregatirea punctiei
Pentru executarea paracentezei sunt necesare materiale - de protectie a patului pe care se
executa punctia, pentru dezinfectia tegumentului tip III, instrumente sterile (trocar gros cu
diamentrul de 3-4 mm cun un mandrin ascutit si unul bont de rezerva, seringi de 5 si 20 ml,
ace 5-6 mm, bisturiu, pense hemostatice, camp chirurgical, manusi chirurgicale, comprese,
tuburi prelungitoare.
- pentru recoltarea si colectarea lichidului - eprubete, cilindru gradat, galeata gradata de 10 L
- pentru ingrijirea locului punctiei - cearsaf impaturit pe lungime, romplast
- substante medicamentoase - anestezice locale, tonice-cardiace
- paravan, tavita renala
Asistentul medical informeaza pacientul asupra necesitatii punctiei, si asigura securitatea si
intimitatea.
Pacientul este nevoit sa urineze (daca este cazul se face sondaj vezical), se dezbraca regiunea
abdominala. Asistentul medical asaza pacientul in pozitie decubit dorsal in pat, peste
cearsaful impaturit in lung, cu flancul stang la marginea patului si trunchiul usor ridicat, se
masoara circumferinta abdominala.
Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se deruleaza in salon sau in sala de
tratamente. Inainte de executia punctiei, medicul si asistentul/asistentii isi spala mainile si le
dezinfecteaza.
- medicul alege locul punctiei iar asistentul pregateste patul cu musama, aleza, cearsaf, asaza
pacientul in pozitia corespunzatoare locului ales.
- asistentul medical pregateste locul punctiei, dezinfectie tip III, serveste seringa incarcata cu
anestezic iar medicul face anestezia locala.
- dupa anesteziere, medicul primeste manusile chirurgicale si campul chirurgical de la
asistent.Medicul protejeaza locul punctiei cu campul steril, timp in care asistentul medical

serveste bisturiul sau direct trocarul.


- medicul executa incizia sau direct punctia cu trocarul, scoate mandrinul iar asistentul
medical supravegheaza permanent faciesul (aspect caracteristic al fetei n cursul unei boli),
respiratia, starea bolnavului.
- asistentul medical recolteaza in eprubete lichidul de ascita, seveste tubul prelungitor al
canulei trocarului (pentru evacuare).
- medicul adapteaza tubul prelungitor iar asistentul/asistentii supravegheaza scurgerea
lichidului in vasul colector si totodata pacientul

Atentie !
Daca se intrerupe scurgerea lichidului pozitia pacientului trebuie schimbata
- medicul retrage trocarul, aplica agrafa Michel daca a folosit bisturiul pentru incizie, iar
asistentul medical dezinfecteaza locul punctiei, face o cuta a pielii, aplica pansament uscat
compresiv.Se strange cearsaful in jurul abdomenului, fixandu-se cu ace de siguranta.
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asaza comod in pat, astfel ca locul punctiei sa fie cat mai sus pentru a evita presiunea
asupra orificului si scurgerea lichidului in continuare, se asigura o temparatura optima si
liniste.
Dupa sase ore se indeparteaza cearsaful strans in jurul abdomenului, se masoara
circumferinta abdominala si se noteaza, se suplineste pacientul pentru satisfacerea nevoilor
sale, se monitorizeaza pulsul, tensiunea arteriala, se noteaza valorile inregistrate in primele 24
de ore, pansamentul se schimba, respectand masurile de asepsie (sterilizare), agrafele se scot
dupa 48-72 de ore
Pregatirea produsului pentru examinare
- Examenul macroscopic consta in masurarea cantitatiid de lichid evacuat, aprecierea
aspectului lui, determinarea densitatii.
- reactia Rivalta,
- Examenul citologic, bacteriologic, biochimic - eprubete cu lichid etichetate se trimit la
laborator
Notarea punctiei in foaia de observatie
- se noteaza cantitatea de lichid evacuat, data, ora, numele persoanei care a executat punctia,
circumferinta abdominala inainte si dupa evacuarea lichidului
Atentie !

- In timpul executiei punctiei abdominale pot aparea accidente precum - colaps vascular prin
comprimarea brusca a cavitatii abdominale, hemoragie difestiva manifestata prin
hematemeza, melena, perforarea intestinului subtire determina peritonita, persistenta
orificiului de punctiei prin care se executa punctia
- La prima punctie abdominala se evacueaza o cantitate de maximum 4-5 L iar la urmatoarele
se pot evacua 10 L de lichid ascitic
- Viteza de scurgere a lichidului este de 1 L la 15 minute.
Sub. 23 Interventiile AM in cazul pacientului cu boala ulceroasa
Boala duce la pierderea calitatii vietii, modifica relatiile sociale la nivel de familie,
profesional, timp liber si genereaza anumite probleme sociale, motive care impun asistentei
medicale si celorlalte cadre medicale un efort deosebit in realizarea unui mediu de ingrijire
optim.
Asistenta medicala asigura si mentine aceste conditii si le imbunatateste, oferind un confort
optim bolnavului, cu luminozitate buna a salonului si cu dotari tehnice moderne.
Pentru bolnavii septici (cu plagi infectate, infectii cutanate, supuratii, gangrene) trebuie sa
existe saloane separate, izolate de cele aseptice, iar bolnavii gravi se izoleaza in rezerve cu 12 paturi, care vor fi dotate cu sisteme de aspiratie, monitorizare si oxigen
Patul este mobilierul cu cea mai mare importanta din salon, acesta fiind astfel confectionat
incat sa asigure pozitii comode pentru pacient si usurinta in manevrarea de catre personalul
sanitar.
Asistenta medicala are un rol deosebit in realizarea si asigurarea igienei bolnavului,
un element primordial referindu-se la:

aerisirea salonului (in perioadele reci se va avea in vedere ca pacientul sa fie intors cu
spatele catre fereastra deschisa, sau va fi bine acoperit cu patura pe spate si cap); se va
evita asezarea in zone expuse curentilor de aer.

mentinerea curateniei riguroase a saloanelor si dezinfectia periodica, aplicand masuri


de asepsie si antisepsie.

curatenia asternuturilor si a lenjeriei de corp - schimbarea ei de cate ori este nevoie,


sau protejarea patului cu musama si aleza. Se urmareste ca lenjeria sa nu fie stransa si
mototolita - favorizeaza escarele de decubit.

Toaleta bolnavului se va face la pat sub forma de bai partiale sau complete. In masura
in care bolnavul poate fi mobilizat.
Asistenta medicala va lua masuri de precautie in timpul baii, pentru ca bolnavii sa nu
fie expusi curentilor de aer.
Curatarea tegumentelor intregului corp se efectueaza pe regiuni, descoperindu-se
treptat numai zonele care se spala.

Pacientul trebuie educat de catre asistenta medicala in privinta unei alimentatii sanatoase, cu
rol deosebit de important in cazul afectiunilor canceroase
Asistenta medicala asigura dieta de protectie gastrica individualizata in functie de fazele
evolutive ale bolii, alimentatia fiind repartizata in 5 mese pe zi, precum si repausul fizic si
psihic al pacientului, mai ales postprandial in perioada dureroasa. Inaintea fiecarei mese
intreaba pacientul daca a prezentat dureri epigastrice si se asigura ca acestea au disparut dupa
consumul de alimente. Va cantari bolnavul o data pe sapatamana, pentru a observa din timp
scaderile in greutate.
Asistenta medicala are obligatia sa supravegheze si sa participle activ la administrarea
medicatiei, cunoscand foarte bine regulile generale de administrare a medicamentelor precum
si efectele secundare ale acestora, pentru a putea invata pacientul sa nu se sperie la aparitia
lor, fapt care ar putea declansa starea de anxietate a acestuia. Deosebit de importanta este
cunoasterea de catre asistenta medicala a cailor de administrare a medicamentelor, aceasta
putand fi orala sau enterala si parenterala (ocoleste tractul digestiv, are efect mai rapid),
precum si a tehnicilor de efectuare a tratamentului medicamentos parenteral (injectii s.c., i.m.,
i.v.) cu respectarea regulilor de asepsie si antisepsie. Va urmari functiile vitale si va nota in
FO valorile acestora, pentru a putea constata efectul medicatiei si diminuarea simptomelor
bolii.
Sub. 24 Pacientul cu stomatita in cartea verde
Sub. 25 -//Sub. 26 -//Sub. 27 -//Sub. 28 carte verde
Sub. 29 Captarea bilei
Captarea bilei: in cadrul sondajului duodenal
dup 60-90 de minute de la ptrunderea sondei n stomac, la captul liber al sondei apare
bila A, coledocian, de culoare galben-aurie, care se colecteaz ntr-o eprubet
se introduc 40 ml de soluie de sulfat de magneziu 33% steril, la temperatura camerei,
pentru a favoriza drenarea bilei veziculare, nchiderea sondei prin pensare - dup 15-20 de
minute se deschide sondai se colecteaza 30-40 ml de bil vscoas de culoare nchiscastanie - bila B, vezicular
dup evacuarea bilei B se colecteaz bila clar care provine direct din ficat - bila C,
hepatic.
Sub 30
ngrijirea bolnavilor cu vrsturi,Vrsturile survin n numeroase i variate afeciuni, pot
determina tabloulclinic i reprezint o urgen datorit efectului lor asupra organismului;

potaprea n mbolnviri ale aparatului digestiv, precum i n mbolnviriextradigestive.Bolile


n care pot aprea vrsturile i care constituie urgene chirurgicale saumedicale:
abdomenul acut : apendicit ac, colecistit ac, pancreatit ac, ocluzieintestinal, ulcer
perforat, peritonit
edemul cerebral i HTI (hipertensiunea intracranian) cauzat de :encefalopatie hipertensiv,
hemoragii i tromboze cerebrale, abcescerebral, tumori cerebrale, encefalite, meningite- n
aceste cazurivrsturile sunt de origine central, nu sunt precedate de grea i se produc fr
eforturi.
IMA
intoxicaiile acute
infeciile acute.Bolile cronice care produc vrsturi sunt:
bolile cronice gastrointestinale, hepatobiliare pancreatite.
insuficien renal i numeroase alte boli.Gravitatea vrsturilor se apreciaz dup asocierea
lor cu urmtoarele semne isimptome:
stare general alterat, tegumente i mucoase uscate, hipoTA, tahicardie,tulburri de ritm,
dispnee cu polipnee, oligurie, tulburri nervoase(somnolen, convulsii, com)Tratamentul
trebuie s se adreseze bolii de baz care a cauzat vrsturileConduita de urgenn ambulator
1.Prevenirea deshidratrii i a altor complicaii pn la internarea n spital:
1.1.asistenta va sta tot timpul lng bolnav ,l va liniti din punct de vedere psihic1.2.asistenta va ajuta
bolnavul n timpul vrsturi, iar produsul eliminat va fi pstrat pentru a-l arta medicului
sau pentru laborator 1.3.la indicaia medicului va institui perfuzie cu ser fiziologic1.4.Va administra
medicamente pentru combaterea vrsturilor (de preferininjectate sau supozitoare
1.5. pentru internare asistenta va aeza b. n poziie semieznd (dac starea b. permite) va
consemna msurile de prim ajutor care s-au acordat nambulatoriu.
1
ngrijiri acordate n spitalMaterial necesar:-muama, travers, tvi renal, ervet pentru
gur, pahar cu ap pentru cltireagurii, tampoane, material necesar pentru perfuzie- pentru
reechilibrarehidroelectrolitic, material pentru splri gastrice, pentru aspiraie gastric.I.
ngrijirea bolnavilor n timpul vrsturilor:1.b. vor fi aezai n camere aerisite, vor fi
izolai cu paravan daceste posibil2.poziia va fi semieznd sau eznd dac nu
este posibil b va fiaezat cu decubit dorsal cu capul ntr-o parte3.asistenta va proteja
patul cu muama i o travers se va aeza la gtul bolnavului, va ndeprta protezele
dentare4.cnd apare vrstura as. va susine tvia renal sub gur i brbie, iar cu
cealalt va susine fruntea b.5.asistenta va sftui b. s aspire adnc pentru a atenua
greurileII. Prevenirea unor incidente sau accidente:1.protejarea prin compresiune cu
mna, n timpuleforturilor de vrstur a plgilor operatorii- dacexist,2.la b.
incontieni as. va face aspiraie gastric continu la indicaia medicului, sau va aeza
b cu capul n partea stng.3.dac coninutul stomacului a ptruns cile respiratorii as
va face imediat drenajul acestuia i va aeza b n poziie de drenaj postural4.dac
vrsturile sunt cauzate de ingestia unor substanetoxice sau din cauza stenozei
pilorice se face splturgastricIII. ngrijirea bolnavilor dup terminarea vrsturilor.1.As
ndeprteaz tvia folosit, dar se pstreaz coninutul ei n caz de nevoie2.se
terge gura b cu ervet i se servete dac este posibil o alt
tvimedical3 . b . i v a c l t i g u r a c u a p 4.se aaz b n repaus din punct de
vedere psihic5.dac b este incontient as i va face toaleta gurii i a faringelui
cutampoane curate
2

IV. Aplicarea tratamentului medicamentos: pe lng tratamentul etiologic asmai primete


medicamente pentru combaterea simptomatic a vrsturilor.1.PLEGOMAZIN 25mg,
fiole n injecii im 3-4 fiole /zi2 . C L O R D E L A Z I N - 1
d r a j e u = 2 5 m g 3 . E M E T I R A L - d r a j e u r i s a u s u p o z i t o a r e 4.TORECAN- 1 fiol
sc, im, iv, sau drajeuri 1-3 zi5.REGLAN- fiole 1-2 /zi, comprimate ,- 1de
3/zi,6.PAPAVRIN- fiole :im sau Iv lent n 5-10 min n soluie de
glucoz7 . ATR O P I N - f i o l e d e 1 m g , 1 - 3 f i o l e / z i 8.SCOBUTIL- 3-4
comprimate, supozitoare sau fiole 1-3/zi im sau iv ATENIE nu se
combat vrsturile din toxiinfecii alimentare sauintoxicaii.V. Alimentarea i corectarea
tulburrilor hidro-electrolitice:1.se suspend alimentaia per os. Alimentarea se va
face la nceput prin perfuzie cu glucoz care poate fi de 5%,10%, 33%, 40% n
amestecuricu aminoacizi, vitamine i electrolii. B cu vrsturi nu pot fialimentai prin
sond.2.rehidratarea per os va ncepe treptat la nceput cu lichide reci oferite
clinguria: ap mineral, limonad, sucuri de fructe sau buci deghea, se pot da lichide
fierbini : ceai, supe srate de legume.3.reechilibrarea hidro-electrolitic se face n
funcie de simptomatologiei de rezultatele de laborator, ionogram i rezerva alcalinVI.
Recoltarea produselor biologice.1.as recolteaz snge pentru :RA, ionogram,
hematocrit, uremie,rezultatele pun n eviden :
hemoconcentraia, hiposodemia,hipocloremia, hipopotasemia, alcaloza metabolic2 . l a
n e v o i e s e r e c o l t e a z i v r s t u r i l e VII. Urmrirea funciilor vitale i vegetative:1.se
msoar : T, pulsul, TA, i se noteaz n foaia de observaie.2.se observ
vrsturile: nr, cantitatea, aspectul3 . u r i n a : b d e s h i d r a t a t a r e o l i g u r i e 4.se
observ scaunul (nr, aspectul) frecvent vrsturile sunt asociate
cudiaree.ATENIE: Se va ine o eviden strict a pierderilor de lichide prinvrsturi,
scaun, urin, diaree la care se adaug cantitatea de aprox 800-1500ml , reprezentnd
pierderile prin transpiraie i perspiraie.
Endocrinologie
Sub 1. EDUCATIA PT.SANATATE IN BOLILE ENDOCRINE
1.Prevenirea si tratarea corecta a tuturor bolilor infectioase in special a
bolilor cronice
(TBC,Sifilis) care sunt incriminate in etiologia unor afectiuni (hipertiroidie,
hipotiroidie)
2. Tratarea si supravegherea persoanelor care au suferit traumatisme
cranio-cerebrale,
deoarece acestea pot interesa hipotalamusul si glanda hipofiza, fiind
incriminate printre
cauzele unor boli ca: insuficienta hipofizara globala, diabetul zaharat
3.Luarea in evidenta cat mai precoce a gravidei si supravegherea ei
permanenta, tratarea
tuturor bolilor mamei, prevenirea toxiemiei gravidice si alimentarea
corecta in timpul
sarcinii.

4. Asistarea corecta a nasterii, evitarea travaliului prelungit, a hemoragiei


post-partum
deoarece pot duce la necroza ischemicahipofizara, mobilizarea precoce a
lauzei pentru
prevenirea trombozei.
5. Administrarea iodului.
6. Sfaturi genetice pentru parinti cu boli endocrine cu posibilitatea
transmiterii ereditare
7. Alimentatie rationala care sa cuprinda calciu
8. Evitarea surmenajului , emotiilor puternice, traumatismelor psihice
9.Depistarea unor manifestari care ar putea atrage atentia asupra unor
boli endocrine
10. Supravegherea bolnavului cu afectiuni endocrine in comunitate
educarea acestora si
familiilor lor, pentru a cunoaste si respecta tratamentul
Sub. 22. Explorari imaginistice
a.Radiografia craniana din profil arata fosa pituitara marita in cazul
tumorilor hipofizare
b.Pneumoencefalografia diferentiaza o tumora hipofizara de un diverticul
meningeal
c. CT- faciliteaza diferentierea tesutului tumoral si intinderea tumorii
d.Radiografia scheletului arata inchiderea tarzie a cartilajelor de crestere
in nanism si
deformarea extremitatilor in acromegalie
Sub.3 Examene oftalmologice
- Determinarea campului vizual
- Determinarea acuitatii vizuale
- Examenul fundului de ochi
Sub. 4

Proba restrictiei de apa


- cu 12 ore inainte se intrerupe aportul de lichide si hrana
- se cantareste bolnavul, se colecteaza urina la fiecare ora masurandu-se
volumul si densitatea

- proba se intrerupe cand scaderea in greutate atinge 5% la adult si 3% la


copil
- in mod normal presiunea osmotica , plasmatica nu se modifica, crestea
doar cea urinara
Sub. 5PREGATIREA SI ASISTAREA DETERMINARII METABOLISMULUI BAZAL
Metabolismul bazal reprezinta cantitatea de energie pe care organismul o
cheltuieste in repaus absolute, pe nemancate, la temperature optima de
16-20 grade Celsius.
Aceasta energie este necesara pentru mentinerea functiilor vitale ale
organismului: contractile cardiace, secretia urinara, functia muschiilor
respiratori, activitatea ficatului, etc.
Valoarea medie a cheltuielilor energetice ale metabolismului bazal, la
adultul sanatos este de 1calorie mare/kilocorp/ora, ceea ce inseamna ca
metabolismul bazal al unei personae de 60 kg va fi de 1440 de calorii.
Organismul produce energia necesara, din arderi, pentru care consuma
oxigen si elimina bioxidul de carbon.
Intrucat alimentele necesita pentru ardere o cantitate constanta de oxigen
si producand o cantitate constanta de bioxid de carbon, metabolismul lor
poate fi calculate din consumul si productia acestor gaze daca bolnavul a
fost tinut la un regim cunoscut.
Valoarea cheltuielilor de energie este dependenta de:
-

activitatea organismului;

greutatea si inaltimea persoanei;

temperatura corporala.

Din acest motiv determinarea metabolismului bazal se face numai in stare


de repaus absolute luand in considerare greutatea si inaltimea.
Determinarea metabolismului bazal se face cu spirometrul Krogh sau
Knipping sau cu pulmotestul GODART cu circuit inchis.
Aparatul se racordeaza la bolnavi printr-un tub larg cu masca care se
aplica etans pe fata bolnavului sau cu piesa bucala pe care bolnavul o tine
in gura, intre buze si dinti.
Asistenta va avea grija ca piesa bucala sa fie sterilizata dupa fiecare.
Dupa racordarea aparatului la bolnav, el inspira aerul din spirometru pe
care apoi il expira prin supapa de respiratie apoi in spirometru, trecand pe

parcurs printr-un vas cu hidroxid de calciu, care absoarbe bioxidul de


carbon expirat.
Miscarile de volum ale spirometrului actioneaza penita de pe suprafata
hartiei de inregistrare a valorilor metabolismului.
Pregatirea bolnavului. Timp de 3 zile inainte de examinare, bolnavul va
fi alimentat cu regim sarac in proteine. Valoarea calorica a alimentelor
trebuie sa acopere necesitatile organismului, el va fi bogat in hidrati de
carbon si grasimi.
Se recomanda: dimineata- ceai sau cafea fara lapte, 1-2 covrigi, unt; la
ora 10: un covrig cu fructe sau compot; la pranz: supa, cartofi, legume,
prajituri, compot, fructe, paine; la ora 16: la fel ca dimineata; seara:
legume, cartofi, macaroane, paine.
Bolnavul va manca cantitati moderate, fara sa fie flamand. In cele 3 zile,
bolnavul se va odihnii mult, face putine eforturi, va fi ferit de emotii, nu va
consuma medicatie sedatva sau excitanta (cofeina, sticnina etc).
In ajunul examinarii, bolnavul va manca mai devreme seara si dupa
examinare nu va mai consuma nimic, nu fumeaza. Somnul trebuie sa fie
bun, ferit de excitanti din mediul inconjorator. In ziua examinarii sunt
interzise eforurile de orice fel, transportul la sala de examinare se face cu
caruciorul.
In sala bolnavul e culcat pe canapea comoda, invelit usor, si tinut in
repaus 30 minute.
Determinarea metabolismului bazal la bolnavii ambulatory, cere un repaus
de cel putin o ara inainte de examinare.
Asistenta pregateste bolnavul, aratandu-I cum trebuie sa respire prin tubul
aparatului si ii explica modul cum se face examinarea (se va inchide nasul
cu o pensa, respiratia se face prin tub).
In preajma examenului se ia inaltimea si greutatea bolnavului apoi se
umple aparatul cu oxigen si se aplica masca pe fata bolnavului sau se
introduce piesa bucala in gura si in acest caz se preseaza fosele nazale cu
o pensa.
Din acest moment bolnavul va respire numai prin aparat.
Dup ace respiratia bolnavului s-a normalizat, se incepe inregistrarea
excursiunilor respiratorii, care se face timp de 6 minute.
Dupa terminarea examinarii bolnavul pleaca imediat in salon, el nu
necesita o ingrijire sau tratament ulterior.

Aparatele folosite pentru determinarea metabolismului bazal,


inregistreaza fie consumul de oxigen (aparatul Krogh) fie productia de
bioxid de carbon (aparatul Mausfeld, pulmotestul Godart) si din datele
obtinute pe kimograf se pot calcula necesitatile calorice ale organismului
in 24 ore.
Necesitatile calorice normale, sunt determinate in functie de: varsta,
sexul, greutatea si inaltimea persoanelor sanatoase din tabelele elaborate
pentru acest scop.
Raportand valorile obtinute, cu valorile ideale dein tabele, se va obtine
valoarea metabolismului bazal care se exprima in procentaj. Astfel,
rezultatul de +25, inseamna ca arderile din organism sunt cu 25%mai
intense decat in mod normal.
Determinarea metabolismului bazal este de mare ajutor in diagnosticarea
si tratarea disfunctiilor tiroidiene si ale unor tulburari neurovegetative.
Sub. 6 explorarea gl paratiroide examene de lab, carte verde, pag 359
Sub. 7Testul Thorn: evidentiaza secretia de cortizol , hormonii glucocorticoizi produs o
scadere a eozinofileleor. Sub influenta ACTH se produce o secretie crescuta de glucocortizon
si eozinofilele scad. La cei cu insuficienta suprarenala aceasta scadere nu are loc.
Dimineata recoltam hemograma. Dupa injectam 2 mg ACTH im. Si recoltam
hemograma la 2-3-4 ore. La indivizii sanatosi scade numarul de eozinofile cu 50-60% din
valoarea initiala. Daca scad cu mai mult de 50% (dar nu foarte mult), suspiciunea de
insuficienta tot ramane.
Dozarea de hormoni corticosuprarenalieni din sange si urina (uzual din urina):
determinam 17-cetosteroizi. Se recolteaza din urina / 24 h. Dupa recoltare se acidifiaza cu
acid acetic si se lucreaza analiza ca atare.
Sub. 8 Semne si simptome in bolile endocrine, cefalee, oboseala- carte verde pag 361
Sub 9.Tulburarile somnului, transpiratia
Sub. 10 Sughitul, setea
Sub. 11 Tulburari gastro-intestinale
Sub. 12 Tulburari cardiorespiratorii, ale aparatului genital-pag 362
Sub. 13. Problemele pacientului cu afectiuni endocrine-carte verde pag 366
Sub. 14 Obiective de ingrijire in bolile endocrine- pag 368
Sub. 15-sub 22- carte verde pag 369-370
Sub 23 pag 386
Sub. 24, 25 pag 372
Sub. 26 pag 373
Sub. 27 pag 375
Sub. 28 , pag 378
Sub. 29 , pag 374
Sub. 30 , pag 384

Chirurgie generala
Sub 1. Pregatirea psihica a pacientului inaintea interv chirurgicale
Se recomanda tact si intelegere empatica in comunicarea cu pacientul pentru a reduce
disconfortul psihic creat de teama de operatie, anestezie.

Se recomanda selectarea pacientilor pe saloane, evitandu-se contactul celor nou internati


cu cei care au avut o evolutie postoperatorie dificila, grava sau cu muribunzii.

Se linisteste pacientul cu privire la anestezie, durere si procedurile preoperatorii

Se respecta opiniile pacientului legate de credinte si conceptii.

Se ofera informatii clare, accesibile legate de actul operator si de consecintele acestuia


(limitari, mutilari).

Se obtine consimtamantul scris al pacientului constient, adult sau al familiei in cazul


minorilor sau al pacientilor inconstienti.

Se stabileste data interventiei si se comunica bolnavului.

Consimtamantul informat in interventiile chirurgicale este responsabilitatea medicului;


nursa este responsabila din punct de vedere etic, nu legal, actionand ca un avocat al
pacientului (verificand daca pacientul a inteles informatiile primite si daca sunt respectati
toti pasii in pregatirea preoperatorie).

Formele de consimtamant trebuie semnate inainte ca pacientul sa primeasca medicatia


sedativa, preanestezica.

Se administreaza, la indicatia medicului sedative, hipnotice in seara dinaintea interventiei


pentru a asigura o odihna adecvata in timpul noptii

Sub. 2
colonoscopienP

S-ar putea să vă placă și