mai matur dect n ziua n care privirile ni s-au ntlnit pentru prima oar. La vremea aceea treceau pragul grdiniei curioi, dar mai ales cu lacrimi n ochi. Priveau ctre voi i ncercau s v ntoarc din drum noi eram nite necunoscute. Acum le e din ce n ce mai greu s se despart de noi, de colegi, de clasa n care s-au fcut mari. V mrturisim c a fost n aceeai msur o bucurie i un privilegiu s le cultivm personalitatea, s ne minunm de miracolul devenirii lor. Astzi sunt mai voinici, dar tot PITICI VOIOI. Ne-am bucurat mpreun, ne-am jucat mpreun, am mprumutat unii de la alii emoii i sentimente. n decursul a1 an am avut timp s devenim parte unul din cellalt. Fericirea noastr este c ntotdeauna vor purta o parte din noi, iar noi vom arta ct de mult ne-am mbogit cu dorine, sperane, iluzii care le-au aparinut.
