Sunteți pe pagina 1din 1

Ne-ai ncredinat un copil i acum vi-l napoiem.

Este mai mare, zicem noi c e mai nelept i


mai matur dect n ziua n care privirile ni s-au ntlnit pentru prima oar. La vremea aceea
treceau pragul grdiniei curioi, dar mai ales cu lacrimi n ochi. Priveau ctre voi i ncercau s
v ntoarc din drum noi eram nite necunoscute. Acum le e din ce n ce mai greu s se
despart de noi, de colegi, de clasa n care s-au fcut mari.
V mrturisim c a fost n aceeai msur o bucurie i un privilegiu s le cultivm personalitatea, s ne minunm de miracolul devenirii lor.
Astzi sunt mai voinici, dar tot PITICI VOIOI.
Ne-am bucurat mpreun, ne-am jucat mpreun, am mprumutat unii de la alii emoii i
sentimente. n decursul a1 an am avut timp s devenim parte unul din cellalt. Fericirea noastr
este c ntotdeauna vor purta o parte din noi, iar noi vom arta ct de mult ne-am mbogit cu
dorine, sperane, iluzii care le-au aparinut.