FUNDAIA ECOLOGIC GREEN

BRAOV

ANTIPSIHOTICE I
NEUROLEPTICE

BUSIOC ALINA-IOANA
AMF, II B

Medicaia psihotrop reprezint principala component a tratamentului tulburrilor

mintale. De asemenea, polipragmazia (folosirea mai multor medicamente n acelai timp) este
frecvent n tratamentul tulburrilor psihice (mai ales psihotice si bipolare).
Din punct de vedere al orientarii clinice se va tine seama de urmatoarele elemente:

diagnostic

identificarea simptomelor int specifice

alegerea medicamentului se face in functie de: diagnostic, antecedente personale de

raspuns la medicament, starea medicala generala a bolnavului, riscuri si reactii adverse
associate medicamentului

dozaj corect (nu subdozat)

durata suficienta pentru ca medicamentul sa actioneze efficient

explicarea efectelor secundare ale medicamentelor creste complianta bolnavilor.

De aceea, medicaia psihotropa se va prescrie numai de ctre medicul psihiatru. Mentionam

ca anumite grupe de persoane necesita o atentie deosebita in administrarea medicamentelor:
copii, varstnici, pacienti cu boli somatice, gravide, femei care alapteaza.
Medicatia psihotropa poate fi clasificata in trei categorii dupa efectul fundamental asupra
starii psihice:
I. Medicatia psiholeptica: inhiba activitatea sistemului nervos prin scaderea vigilitatii, scaderea
performantei intelectuale, sedare emotionala. Aici sunt incluse: hipnoticele, tranchilizantele
(anxiolitice), antipsihotice
II. Medicatia psihoanaleptica: stimuleaza activitatea sistemului nervos central prin cresterea
vigilitatii, ameliorarea dispozitiei, cresterea randamentului. Aici sunt incluse: timoanalepticele:
stimulante ale dispozitiei, antidepresive; nooanaleptice: stimulante ale vigilitatii sau
psihoenergizante

III. Medicatia psihodisleptica (perturbatoare psihice): determina tulburari calitative ale

activitatii psihice, in special ale gandirii, perceptiei si dispozitiei.

ANTIPSIHOTICE
Medicatia antipsihotica se foloseste pentru tratarea pe termen scurt si lung a
schizofreniei, tulburarii schizofreniforme, tulburarii schizoafective, tulburarii delirante, tulburarii
psihotice scurte, episoadelor maniacale si tulburarii depresive majore cu elemente psihotice.
Tratamentul cu antipsihotice se face de obicei pe termen lung (in functie de afectiune)
putand dura luni, ani sau toata viata. Formele de administrare ale antipsihoticelor sunt
urmatoarele: orala toate antipsihoticele, injectabila cu efect rapid, folosita in urgente
(Haloperidol, Zyprexa, Zeldox), forma de depozit se administreaza o doza la 2-4 saptamani
(Fluanxol, Clopixol, Zyprexa, Rispolept Consta) .
Mentionam ca datorita efectelor adverse specifice fiecarui preparat si diverselor
interactiuni medicamentoase, toate antipsihoticele (de fapt toate psihotropele) vor fi administrate
strict la indicatia medicului psihiatru.
Clasificarea medicamentelor antipsihotice
Principala clasificare a medicamentelor neuroleptice este realizat dup criteriul clinic,
potrivit cruia neurolepticele se mpart n neuroleptice tipice (clorpromazina, haloperidol, etc) i
neuroleptice atipice (clozapina, risperidona, sulpiridul, olanzapina).
Neurolepticele tipice determina reducerea tulburarilor psihotice, predominant a
simptomelor pozitive (halucinatii, delir, perturbarea gandirii si agitatia), dar au ca dezavantaj
producerea sindromului extrapiramidal si a unor manifestari neuro-vegetative.
Neuroleptice atipice determina ameliorarea simptomatologiei pozitive, negative
(retragere sociala, aplatizare afectiva, anhedonie, catatonie), precum si imbunatatirea afectarii

cognitive (distorsiuni perceptuale, deficite de memorie si atentie); acestea dau foarte rar
fenomene extrapiramidale sau diskinezii tardive si de aceea sunt de preferat. Au ca dezavantaj
tendinta de modificare a formulei sangvine si perturbarile metabolice.
Distincia ntre cele dou grupe se bazeaz pe:
-

inciden redus a efectelor extrapiramidale la cele atipice

eficacitatea n formele rezistente

eficacitatea asupra simptomatologiei negative

Exemple de antipsihotice:
1. Antipsihotice

conventionale (neuroleptice):

Haloperidol,

Clorpromazina,

etc.

2. Antipsihotice atipice: Risperidona (Rispolept), Olanzapina (Zyprexa), Quetiapina (Seroquel),

Ziprasidona (Zeldox), Clozapina (Leponex), Sertindole, Amisulprid (Solian), Aripiprazol
(Abilify), etc.
Neuroleptice
Neurolepticele se mai numesc i tranchilizante majore sau antipsihotice i au fost
introduse n terapie n anii 50. Descoperirea lor a reprezentat un pas uria n dezvoltarea
psihiatriei, nlocuind n tratamentul psihozelor cmaa de for.
Principalele tipuri de psihoze sunt:
- schizofrenia
- psihoza maniaco-depresiv
- psihozele organice cauzate de alcoolism, boli organice sau traumatisme craniene.
Neurolepticele sunt folosite n tratamentul schizofreniei. Aceasta este o boal ce afecteaz
aproximativ 1% din populaie, debuteaz la vrst tnr, cel mai adesea n adolescen, are
evoluie cronic i o important component ereditar. Principalele manifestri ale bolii sunt
reprezentate de halucinaii, delir, tulburri de gndire, acestea constituind simptomatologia
pozitiv a bolii. Formele cu simptomatologie negativ sunt autismul i indiferena afectiv.
Utilizarea neurolepticelor

In tratamentul psihozelor - unele neuroleptice au efect sedativ foarte mare in comparatie

cu efectul extrapiramidal; acestea se numesc neuroleptice de tip sedativ cu potenta relativ mica.

Alte neuroleptice sedeaza putin, dar au efect extrapiramidal intens; se numesc neuroleptice de tip
incisiv (acestea au potenta crescuta).
In tratament se fac asocieri intre acestea i blocantele colinergice centrale.

Cura cu neuroleptice are mai multe etape:

I. Initial se administreaza doze, ce cresc pana la atingerea unui platou cu obtinerea raspunsului
maxim posibil.
II. Apoi doza se scade pana se obtine doza minima, la care bolnavul are comportament normal.
III. Se mentine doza minima pentru o perioada lunga de timp, deoarece astfel scade frecventa
recaderilor. Recaderile frecvente determina evolutie spre dementa.
Dozele administrate i suportate de bolnavul psihic sunt foarte mari in comparatie cu o
persoana normala.