Conexiuni care ar trebui sa existe intre problemele de

natura medicala si reguli de etichetare a alimentelor

Evolutia istorica a etichetei

Practica activitatilor comerciale a impus utilizarea unui instrument esential pentru
asigurarea unei comunicari rapide si precise a informatiilor despre marfuri.Acest instrument este
eticheta, folosita ca purtator al informatiilor referitoare la marfuri, intre producatori,distribuitori
si consumatori.
Eticheta reprezinta totalitatea informatiilor care insotesc un produs, de regula inscrise pe
ambalaj si care ofera consumatorului detaliile privind caracteristicile produsului cum ar fi data de
expirare, lista ingredientelor, numele si adresa producatorului etc.
Eticheta, conform art. 2, lit. a din H.G. nr. 106/2002, reprezinta "orice material scris,
imprimat, litografiat sau ilustrat, care contine informatiile despre produs si care insoteste
produsul la vanzare."
Odata cu evolutia tehnologica in industria alimentara si etichetele trebuie sa fie cat mai
complete pentru ca consumatorul se informeaza si are pretentia cand cumpara un produs sa fie
informat despre produsul respectiv.
De-a lungul istoriei, perioadele de inflorire, de crestere economica si sociala, au insemnat
si importante schimburi comerciale, atat in interiorul tarilor, regiunilor, continentelor, cat si in
exteriorul lor.
Originea etichetei se regaseste, probabil, in practica farmaceutica, datorita preocuparii
alchimistilor de a diferentia diferitele produse chimice. E lesne de inteles ca forma vaselor
folosite in acea perioada putea insinua continutul lor (amfore, diferite alte obiecte, etc.) dar nu
era ceva sigur, din acest motiv fiind necesare informatii externe.
In antichitate, eticheta a reprezentat mai ales un semn distinctiv al producatorului si a
imbracat diferite forme, specifice fiind pictogramele, ideogramele si monogramele, care faceau
corp comun cu obiectul pe care se aplicau (caramizi, amfore si alte produse ceramice, produse
metalice etc.).O functie importanta a acesteia era aceea de a decora si a orna respectivele obiecte
tinand cont ca trebuiau prezentate consumatorului intr-o forma, imagine si culoare cat mai
atractive.
Putem adauga ca in acea perioada au aparut si marcile, (ele fiind semne distinctive
folosite de producatori) deoarece erau folosite un numar mare de semne ("sigillum") pentru

identificarea produselor (vinuri, branzeturi, produse ceramice, etc.), care indicau numele
producatorului si denumirea localitatii de unde provenea produsul.
In ziua de astazi, etichetarea este destinat s permita cunoaterea mrcii, a naturii
produselor, a locului de origine a produsului, a diverselor caracteristici tehnico-funcionale i
operaionale ale produselor, a preului, a datei limit de consum, a instruciunilor de folosire, a
cantitii etc. De multe ori, etichetarea are ca scop principal creterea vnzrilor, prin trezirea
interesului i a preferinelor consumatorului asupra anumitor produse. Dac se are n vedere i
faptul c de multe ori nevoia capt un caracter psihologic mai pronunat dect unul fiziologic,
se poate afirma faptul c marcareai etichetarea produselor va influena mult decizia
cumprtorilor asupra unor produse.
Functiile etichetelor:
permit identificarea mrcilor, ca de exemplu "Dole", marcat pe banane,"Sunskit", pe portocale;
ajut la clasificarea produselor, ca de exemplu la compoturi, unde nfuncie de categoria n care
se ncadreaz, se marcheaz cu literele A, B sau C;
descriu produsul (coninutul, modul de folosire, de pstrare);
promovarea produsului prin intermediul unor imagini attractive i printr-un design atrgtor.
Conform acestor funcii, exist 4 categorii de etichete: de identificare, de clasificare, de
prezentare i de promovare.
Etichetarea produselor alimentare
Scopul etichetrii este de a da consumatorilor informaiile necesare,suficiente,
verificabile i uor de comparat, astfel nct sle permit s aleag produsul care corespunde cel
mai bine exigenelor, nevoilor, posibilitilor financiare ale fiecruia. Toate meniunile fcute
prin etichetare trebuie redactate i n limba romn, lizibil i vizibil. Indicaiile nscrise pe
etichet nu trebuie s induc n eroare consumatorii la achiziionarea produselor n privina
caracteristicilor produsului alimentar, a naturii, compoziiei, cantitii, durabilitii. Deasemenea,
este interzis s se atribuie unui produs efecte sau proprieti pe care nu le posed.
Etichetarea alimentelor preambalate trebuie scuprind n mod obligatoriu: denumirea
produsului, numele i adresa productorului, ambalatorului i distribuitorului, termenul de
garanie sau data durabilitii minimale, cantitatea net, condiiile de depozitare i de folosire,
locul de originesau de provenien a produsului, concentraia alcoolic pentru buturile cu
peste1,2% alcool, ingredientele folosite, instruciunile de utilizare dacacestea sunt deosebite.
Pe plan international, etichetarea alimentelor constituie obiectul unor preocupari asidue,
de recomandari si reglementari speciale.

Cele mai importante reglementari internationale privind etichetarea alimentelor, desi au

caracter de recomandare, au fost elaborate de Comitetul pentru etichetarea bunurilor alimentare
din cadrul Comisiei Codex Alimentarius, organism care isi desfasoara activitatea sub egida F. A.
O. si O. M. S. Potrivit acestora, eticheta pentru marfurile alimentare rezultate din procesare
trebuie sa contina urmatoarele mentiuni: denumirea produsului; lista ingredientelor (materii
prime si auxiliare inclusiv aditivi); continutul net; elemente de identificare a lotului si data
fabricatiei; valoarea nutritiva a alimentului (mai ales la produsele dietetice si celor destinate
copiilor); termenul limita de consum; numele si adresa producatorului, distribuitorului,
importatorului sau exportatorului; tara de origine.
Fata de aceste mentiuni de pe etichetele ce insotesc produsele, Centrul International
Comercial C.N.U. CED/GATT face recomandari suplimentare: descrierea produsului (eventual
insotita de o ilustratie); clasa de calitate sau de calibrare, dupa caz instructiuni de manipulare,
pastrare si utilizare.
Mult mai cuprinzatoare, mai detaliate si mai precise, sunt recomandarile adoptate de Piata
Comuna Europeana prin Directiva Consiliului C.E.E. din 18 decembrie 1978, actualizata in 1989
referitoare la apropierea legislatiei statelor membre privind etichetarea si prezentarea produselor
alimentare destinate consumului final, precum si la publicitatea respectiva.
In anul 1993 C.E.E. a introdus eco-eticheta in scopul incurajarii agricultorilor si
procesatorilor de a realiza produse alimentare cat mai naturale si cu impact ecologic cat mai
redus, cu efecte benefice asupra sanatatii si securitatii consumatorilor. Eco eticheta are menirea
de a oferii consumatorilor informatii cat mai complete privind superioritatea calitativa a acestor
produse.
Pe plan mondial in prezent exista mai multe metodologii de proiectare si executare a
etichetelor pentru marfurile alimentare care in esenta presupun utilizarea unor tehnici speciale de
punere in evidenta a caracteristicilor frapante ale produselor, in vederea captarii atentiei
consumatorilor si declansarii cererii de cumparare a acestora.
In conditiile existentei unei mari diversitati de produse alimentare si sisteme de clasificare
a lor s-a impus necesitatea gasirii unor solutii de armonizare a lor pe plan international. O prima
realizare in acest sens a fost Codul universal al produselor (U.P.C.) introdus in SUA in anul
1973. codul contine 12 caractere: prima cifra este o cheie proprie U.P.C., urmatoarele cinci cifre
indica producatorul, apoi alte cinci cifre indica marfa si ultima este cifra de control.
Pentru tarile europene in acelasi an s-a introdus Codul european al articolelor (E.A.N.)
cu 13 caractere: primele doua cifre indica tara de origine sau regiunea geografica, urmatoarele
cinci furnizorul, urmeaza alte cinci care indica produsul iar ultima este cifra de control.
Coordonarea aplicarii acestui sistem de codificare este realizata de Asociatia Europeana a
Codificarii Articolelor, cu sediul la Bruxelles, care urmareste respectarea unor principii de baza
in vederea asigurarii compatibilitatii sistemelor nationale de codificare cu sistemul european si
cel universal.

Pentru produsele care apar pe piata sub marca de comert, cele cinci cifre ale codului
european pentru identificarea furnizorului se schimba in cifre de identificare a distribuitorului.
In conditiile modernizarii rapide a echipamentelor electronice codul bazat pe cifre a fost
inlocuit cu un cod de bare. Codul de bare asigura simbolizarea caracterelor numerice prin
alternarea unor bare de culoare neagra cu spatii (bare) albe, combinatiile de asemenea bare, albnegru reprezentand cifrele codului.
Decodificarea sau citirea simbolurilor (codurile cu bare) imprimate pe etichetele
produselor sau direct pe ambalaje se face cu ajutorul unor echipamente de tip scanner.
Scannerul este un terminal electronic cu ajutorul caruia se lectureaza si prelucreaza
informatiile cuprinse in coduri. Sectorul poate fi fix, incorporat in masa terminalului (casa de
marcat) sub forma unei ferestre de lectura (dispozitiv de citire optica), sau mobil, instalat in
creionul de lectura, pe care casierul il misca de-a lungul cadrului cu bare. El sesizeaza
informatiile, le decodeaza si le inregistreaza in memoria calculatorului sau concentratorului de
date la care este conectat. Cu ajutorul scannerului, codul citit este transmis calculatorului
electronic care preia din fisierul nomenclator aflat in memoria acestuia denumirea produsului si
pretul pe care le transmite imprimantei, casei de marcat ce emite bonul de casa care se
inmaneaza cumparatorului.
Utilizarea acestui sistem de culegere, stocare si prelucrare a datelor privind vanzarile in
magazie asigura:
- informatii referitoare la vanzari si dinamica lor, necesare studierii cererii, efectuarii unor
previziuni a vanzarilor, optimizari ale stocurilor, fundamentarea deciziilor de marketing;
- informatii referitoare la structura stocurilor de marfuri, pe baza carora se pot
fundamenta deciziile de reaprovizionare sau de distribuire in cazul depasirii unor marfuri
alimentare cu vanzare lenta sau fara vanzare;
- informatii privind cererea nesatisfacuta, pe baza carora sunt luate masurile de
completare a sortimentului cu articole intens solicitate de consumatori si de dinamizare a
aprovizionarii.
Pentru aprecierea calitatii unui produs alimentar, consumatorul dispune de mai multe
informatii aflate pe eticheta care il insoteste. De exemplu, pentru branza dispune de: continutul in
grasime si materie uscata, denumirea de origine controlata, marca comerciala, etc.
Aceasta multitudine de informatii poate completa alegerea de catre un consumator
neavizat. In aceste conditii nu trebuie diminuat numarul de informatii de pe eticheta, ci o mai
atenta selectare a lor, de asemenea prin activitati, metode si tehnici promotionale specifice,
consumatorii trebuie antrenati in intelegerea esentei informatiilor de pe eticheta.

Functia de promovare a unui produs nou pe piata comerciala se adreseaza, in general,

ambalajelor de prezentare si mai rar sau chiar deloc ambalajelor de transport, care au functii
limitate.
Un element care sa actioneze spontan asupra cumparatorului, la un ambalaj de prezentare
bine studiat si rational conceput, este cel cunoscut sub denumirea de 'ETICHETA'
Mesajul publicitar sub forma de eticheta si contra-eticheta, copertina, fluturas etc.
contine, pentru a mari efectul esteticii (functia psihologica, de prezentare etc.), si factorul de
competitivitate si elemente suplimentare de grafica, cea color avand un efect deosebit de atractiv.
In general, o eticheta contine imprimat pe ea un maximum de informatii referitoare la
produsul continut in ambalaj, scrise concentrat si aranjate estetic, dupa imaginatia celui care a
conceput eticheta.
Etichetajul produselor alimentare este obligatoriu (decretul din octombrie 1972 si 7
dec.1984). Etichetajul trebuie sa contina urmatoarele mentiuni: marca, origine, instructiuni de
utilizare, cantitatea neta, compozitia, termenul de garantie, tara sau articolul codificat si cheia de
control, fabricantul, data ambalarii.
Continutul etichetei este adaptat in functie de produse (exemplu, produsele alimentare
sunt etichetate diferit fata de cele textile).
Informatiile de identificare si evaluare a produselor alimentare sunt incluse in eticheta
moderna; acestea fac referire la denumirea sortimentului si uneori a grupei de sortimente din care
face parte, precizarea producatorului, evidentierea componentelor nutritive, a greutatii si a
termenului de garantie.
Ca urmare a unor eforturi deosebite, cercetatorii americani au reusit sa obtina un indicator
'Timp / Temperatura' (TTI) care ofera posibilitatea tuturor factorilor interesati inclusiv
consumatorul final, sa cunoasca gradul de prospetime al produselor alimentare (respectiv cat de
aproape se afla un produs de limita sa de consum).
Punctul de prospetime se gaseste pe o eticheta adeziva ce se aplica pe ambalaj. Datorita
unei reactii cromatice ce are loc, acest punct de prospetime arata daca calitatea produsului este
sau nu corespunzatoare in conditiile respectarii stricte a parametrilor de pastrare.
Dintre indicatorii 'Timp / Temperatura' cu cea mai mare raspundere si utilizare se
pot aminti indicatorii Lifeline (Lifelines Tehnologic Ine 116 American Rood, Morris Plants,
N.J. 07950, USA) adoptati si de Italia si Franta. Acest model este destinat marilor
angrosisti de produse alimentare, cat si comerciantilor cu amanuntul si cumparatorilor.
In primul caz sistemul este compus din trei elemente:

eticheta indicatoare, care contine un morfomer ce se polimerizeaza functie de

temperatura acumulata, prelucrand un compus colorat mai inchis;

un microcomputer dotat cu dispozitiv scanner pentru citirea indicatorului;

un software pentru analiza datelor.

Pentru marfurile comercializate cu amanuntul se utilizeaza sistemul Numit Lifeline

French Check.. In acesta, o mica portiune circulara de polimer este inconjurata de un inel
de referinta. Initial, polimerul are o culoare stralucitoare care, progresiv se inchide la
culoare, cu atat mai repede cu cat temperatura este mai ridicata. In acest fel consumatorul
va putea sa aprecieze singur starea de prospetime a produsului.
Punctul de prospetime Barilla (practicat de firma cu acelasi nume specializata in
producerea de paste fainoase) este, practic, o eticheta adeziva din material plastic, formata dintrun inel de referinta de culoare verde si dintr-o parte centrala continand indicator cromatic care, in
functie de timpul si temperatura la care este supus, isi schimba culoarea (initial galben),
intunecandu-se in mod ireversibil.
Se ofera astfel, consumatorilor posibilitatea verificarii simple si imediate, daca marfa a
fost produsa si pastrata in mod corect si si-a mentinut integral toate caracteristicile calitative si,
in mod special, prospetimea.
Indicatorul TTI a patruns rapid si este bine primit si pe piata produselor alimentare din
Franta.
Pe langa avantajele oferite de indicatorul TTI, trebuie amintit costul relativ ridicat pentru
introducerea lui, cost suportat de firme fara a modifica pretul de vanzare al produselor.

recomandari privind procedurile in vederea desfacerii ambalajului;

posibilitati de utilizare a produsului: destinatii, sau la ce preparate poate fi folosit, in ce

conditii, in ce variante;

contraindicatiile, privesc masurile de prevenire sau de inlaturare a unor utilizari gresite,

care pot sa genereze insatisfactii consumatorilor.

Volumul informatiilor ce urmeaza a fi transmise depinde de specificul produsului, de

gradul de noutate, de cerintele consumatorilor si reprezinta atat un factor de promovare a
produselor, cat si un factor de educare, protejare si un drept al consumatorilor.
Principalul mijloc de comunicare a informatiilor il reprezinta ambalajul produsului. De
cele mai multe ori se procedeaza la inscrierea directa a informatiilor pe materialul din care este
confectionat ambalajul.
O parte din informatii se pot transmite si prin intermediul produsului prin care se inscriu
unele informatii privind:

identificarea;

indicatii de utilizare;
contraindicatii (de cele mai multe ori aceste informatii se inscriu pe etichetele
atasate produsului).

Etichetajul asigura functionarea diferentiata in functie de utilizatori.

Pentru consumatori: el joaca un rol de informare.
Eticheta este o carte de identitate a produsului care permite cunoasterea, compararea si
alegerea in cunostinta de cauza, a unui produs cerut. El este in egala masura o dovada de
comparare, utila in caz de litigiu.
Pentru distribuitori: joaca un rol de gestionare (importanta notabila a codului barat
pentru aprecierea importantei vanzarilor asemanatoare sau articolelor identice, pentru a genera
comenzile, stocurile, pentru evaluarea impactului unei promovari.
Etichetajul permite de asemenea o mai buna productivitate (castigarea de timp de
exemplu, la nivelul identificarii pretului).

Probleme de natura medicala ce pot aparea datorita produselor alimentare

Alergia alimentara reprezinta o reactie de aparare exagerata a organismului. Acest tip de
reactie este declansat in urma ingestiei unor anumite produse alimentare sau a unor anumiti
aditivi alimentari considerati periculosi de catre organism. Deosebirea intre alergie si intoleranta
sau intoxicatia alimentara, consta in faptul ca alergia de natura alimentara este de fapt reactia
sistemului imunitar. Astfel, alergiile alimentare apar ca un raspuns la contactul organismului cu o
proteina prezenta in arahide, peste, lapte de vaca sau alte alimente. Prin urmare, alergia la glucide
sau la grasimi este imposibila. Singura exceptie in acest sens o reprezinta intoleranta la lactoza,
care reprezinta un tip de zahar continut in mod natural de laptele matern. Aditivii alimentari pot
reprezenta, de asemenea, un motiv al declansariireactiilor alergice dupa ingestia unor alimente
care ii contin. Aditivii precum sulfitii, salicilatii sau tartrazina pot declansa reactii anafilactice
sau crize de astm.
Reactiile alergice se pot declansa si in situatia contaminarii alimentelor cu alti excipienti.
Spre exemplu, lecitina din soia nu constituie un alergen, insa in cazul contaminarii produsului
care o contine, cu proteine din soia, se poate declansa o reactie alergica alimentara.
Simptomele intolerantei alimentare se aseamana cu cele ale alergiei alimentare.
Cauza declansarii unei reactii alergice este, de obicei, ingestia alimentelor alergene.
Totusi, inhalarea particulelor alimentare ce au in componenta lor proteine, pot provoca, de
asemenea, o reactie alergica, de obicei de intensitate scazuta. Astfel, persoanele alergice la peste
pot manifesta semne respiratorii in urma inhalarii de fum produs de gatirea acestuia.

Alergia alimentara se poate declansa indiferent de varsta, insa, incidenta acesteia este
mai crescuta la varste mai mici de 4 ani. Inaintea implinirii varstei de 4 ani, atat sistemul
imunitar, cat si tubul digestiv al copiilor nu sunt complet dezvoltate. Acest lucru creste
susceptibilitatea celor mici de a dezvolta alergii. In ceea ce priveste sexul, s-a demonstrat ca
barbatii sunt de doua ori mai susceptibili de a dezvolta alergii fata de femei. S-au inregistrat si
cazuri de alergii alimentare ale caror manifestari au scazut in intensitate sau au disparut pe
masura inaintarii in varsta.
Sistemul imunitar al persoanelor alergice reactioneaza doar impotriva unora dintre
componentele unui aliment si nu a tuturor substantelor continute de acesta. In cazul in care
substantele alergene sunt recunoscute de catre organism, care le considera periculoase, este
declansata o reactie prin care se incearca eliminarea lor. Astfel, sistemul imunitar stimuleaza cu
ajutorul anticorpilor, eliberarea substantelor inflamatorii precum histamina, prostaglandinele sau
leucotrienele. Aceste substante determina aparitia senzatiei de prurit, roseata pielii, creasterea
secretiei de mucus sau alte astfel de manifestari. Sensibilizarea organismului la alimentul cu
potential alergenic se produce la primul contact, urmand ca la cel de-al doilea sa reactioneze.
Alergia alimentara este declansata la cel de-al doilea contact cu alimentul respectiv. Astfel, se
considera ca alergia se desfasoara in doua etape. In prima etapa, alergenul intra in contact cu
organismul si este preluat de celulele cu rol in imunitate, numite limfocite. Dupa cateva zile sau
saptamani de la primul contact cu alergenul, limfocitele incep sa produca imunoglobulinele care
se fixeaza pe mastocitele prezente in piele si mucoase. La cel de-al doilea contact cu alergenul
are loc atasarea acestuia la nivelul imunoglobulinelor, fapt care stimuleaza activitatea
mastocitelor. Activitatea mastocitelor consta in eliberarea histaminelor, prostaglandinelor si a
leucotrienelor.
Factorii de risc in aparitia alergiilor:

Persoanele cu antecedente atopice sau alergice. In cazul acestor persoane, riscul

dezvoltarii de alergii de natura alimentara este de 20 - 40% in cazul in care unul dintre
parinti manifesta o alergie si, de 60-80% atunci cand ambii parinti manifesta alergii. O
proportie de 5 - 15% dintre pacientii alergici la alimente sufera de aceasta problema fara a
avea astfel de antecedente in familie.

Persoanele care sufera de astm bronsic.

Expunerea timpurie la alergeni de natura alimentara. Acest lucru favorizeaza

manifestarea alergiilor alimentare. Din acest motiv este recomandata introducerea treptata
si intr-o ordine bine stabilita, a alimentelor de consistenta solida la copii.

Persoanele care manifesta alt tip de alergii.

Folosirea aditivilor alimentari in continutul din ce in ce mai multor produse contribuie

la aparitia alergiilor de natura alimentara

Principalele alimente alergene

Orice produs alimentar are potentialul de a declansa reactii alergice. Exista, insa, o serie de
alimente considerate a avea un potential alergenic mult mai crescut. Astfel, alimentele implicate
cel mai des in declasarea alergiilor sunt ouale, laptele de vaca, soia, arahidele, pestele,
crustaceele si nucile. Alimente cu potential alergenic sunt considerate si fructele exotice,
condimentele, mirodeniile, uleiul de floarea - soarelui, faina de grau si susanul. Aceste alimente
au un potential crescut de hipersensibilizare al organismului si din prisma faptului ca sansele ca
acestea sa fie contaminate cu acarieni sunt mai mari decat in cazul altor alimente.
Ouale - Antigenele principale sunt continute de albus, insa exista si persoane care sunt
alergice doar la galbenusul de ou. Principalele antigene, ovalbumina si ovomucoidul isi pastreaza
antigenitatea chiar si dupa prepararea termica a oualor.
Arahidele- Arahidele sunt incriminate de declansarea a o treime din reactiile alergice care
apar la copiii cu varsta mai mica de 15 ani. Alergia la arahide este considerata a fi una din cele
mai severe. In urma sondajelor efectuate, s-a stabilit ca un sfert din reactiile alergice declansate
de arahide conduc la aparitia socului anafilactic ce poate duce la moarte.
Laptele de vaca- Beta - lactoglobulina este proteina alergena continuta de laptele de vaca.
Structura acesteia nu este afectata de procesul termic, nefiind o proteina termosensibila.
Pestele- In cazul pestelui si a produselor din peste, proteina responsabila de aparitia alergiilor
este parvalbumina.
Evitarea alimentelor alergene si insusirea unui mod de viata sigur pentru persoanele alergice
poate fi dificil, in special atunci cand alimentele sunt consumate in cursul calatoriilor sau in
cadrul restaurantelor. Alimentele trebuie stocate, pregatite si gatite in conditii de siguranta, iar
etichetele care le insotesc trebuie citite cu atentie pentru a avea siguranta ca acestea nu contin
ingrediente cu potential alergenic.

Intoleranta la gluten
Glutenul este un termen cumulativ pentru diferite componente proteice ce se gsesc n gru,
ovz, secar i orz. Este substana care d textura de cauciuc, elastictatea pinii i ajut la legarea
pinii i a prjiturilor, astfel nct acestea s nu se sfrme.
Exist o mare varietate de reacii care apar la gluten, dar medicina convenional poate
recunoate doar boala celiac, cel mai serios tip.
Cei care sufera de intoleranta la gluten trebuie sa evite:
- graul sub toate formele sale
- secara
- orz
- tarate de ovaz
- germeni de grau
- tarate
- graham, gluten
- faina de cartofi.

Alte probleme medicale care apar datorita produselor alimentare:

Boli cardiovasculare datorate consumului de zahar. Un studiu publicat in 2013 in Journal of
American Heart Association a aratat ca un nivel ridicat de zahar poate sa afecteze ritmul de
pompare a sangelui de catre inima, crescand astfel riscul unui stop cardiac.

Conexiuni care ar trebui sa existe intre problemele de natura medicala si reguli de

etichetare a alimentelor
Deoarece problemele de natura medicala ce pot aparea datorita consumului de produse
alimentare sunt intr-un numar mare si cu efecte nocive, este necesara o etichetare
corespunzatoare a produselor alimentare existente pe piata.
Astfel, regulile de etichetare a produselor alimentare ar trebui sa fie stricte si clar stabilite,
incluzand:
-mentiunea ca produsul alimentar poate contine substante cu potential alergen;
-mentiunea substantelor care pot produce intolerante alomentare;
-mentionarea cantitatii maxime de zahar recomandate pe zi;

-mentionarea valorii energetice a produsului si a valorii energetice recomandate;

-mentionare tipului de grasimi existente in produsul alimentar;
-mentionarea substantelor cu potential cancerigen;