Leziunile ligamentelor incrucisate ale genunchiului pot fi debilitante pentru
structura musculoscheletica a articulatiei. Acestea sunt observate mai ales la sportivi. Leziunile si rupturile fara contact sunt cele mai frecvente. Acest grup de ligamente are un rol important pentru producerea de miscari corecte. Afectarea acestor ligamente determina cel mai adesea instabilitatea genunchiului. Leziunile ligamentelor pot fi diagnosticate prin efectuarea catorva manevre in timpul examenului clinic dar si prin vizualizare directa folosind o scanare RMN. Incidenta acestor leziuni poate fi redusa prin practicarea regulata a antrenamentului neuromuscular pentru a imbunatati proprioceptia, echilibrul, adoptarea unor modele corecte de miscare si forta musculara. Tratamentul conservator cuprinde terapia fizica si folosirea unui ghips al genunchiului. Absenta acestor ligamente creste riscul altor leziuni articulare cum este rasucirea meniscului, de aceea sporturile care implica miscarile de rasucire sunt descurajate. Pentru pacientii care practica diferite sporturi care implica miscarile de rasucire sunt descurajate. Pentru pacientii care practica diferite sporturi in mod frecvent, interventia chirurgicala este indicata. Pacientii care au suferit o astfel de leziune, necesita o evaluare completa a articulatiei pentru a detecta si alte leziuni care apar in combinatie : traumatismele cartilajelor-meniscului, echimozele oaselor, leziunile posterolaterale si a ligamentelor colaterale. Semnele si simptomele unei leziuni a ligamentelor incrucisate ale genunchiului cuprind : - o pocnitura caracteristica la momentul rupturii - tumefiere - instabilitatea genunchiului - durere. Tratament Terapia conservatoare - un ligament torsionat va restrictiona miscarea genunchiului. Cand rupturile acestor ligamente nu sunt reparate pot distruge
cartilajul din interiorul genunchiului, datorita cresterii frecarii dintre platoul
tibial si femur. Pacientul trebuie sa mentina articulatia in repaus, sa aplice gheata la fiecare 30 de minute, sa aplice compresie pe genunchi si sa-l ridice deasupra nivelului inimii. Procesul ajuta la diminuarea edemului si reducerea durerii. Forma de tratament este determinata in functie de severitatea leziunilor ligamentelor. Se intervine chirurgical daca leziunea e grava si genunchiul nu se poate reface independent. Reabilitarea pacientului Prima faza : reabilitarea precoce consta din controlul pe termen scurt al durerii si timefierii in perioada de recastigare a mobilitatii. Faza a doua : in saptamanile 3 si 4 durerea trebuie sa cedeze, iar pacientul va fi pregatit sa incerce mai multe miscari pe un genunchi instabil. Pacientul va putea sa pedaleze o bicicleta stationara si sa flexeze genunchiul 100 de grade. Faza a treia : saptamanile 4 si 6 reprezinta faza de control a ambulantiei. In acest punct pacientul va efectua exercitii din faza a doua plus unele provocari. Faza a patra : aceasta este faza de protectie moderata, acoperind saptamanile 6 si 8. In aceasta perioada pacientul va incerca sa obtina o modalitate completa si sa creasca rezistenta fizica a articulatiei. Faza a cincea : aceasta este faza de activitate usoara, acoperind saptamanile 8 spre 10. Faza a sasea : reprezinta revenirea la faza de activitate avand o durata de 10 saptamani pana cand se atinge nivelul dorit.