Sunteți pe pagina 1din 4

Raspunderea politica a primului-ministru.

Constitutia Romniei consacra un prim-ministru dupa formula cunoscuta,


"primul ntre egali".Din ntreaga reglementare constitutionala reiese ca
Guvernul este constituit intuitu personae pe persoana primului-ministru.
Potrivit art. 106, alin. 1 din Constitutie, acesta "conduce Guvernul si coordoneaza
activitatea membrilor acestuia, respectnd atributiile ce le revin.
Pentru ca Guvernul este un organ colegial, ministrii lund decizii n comun si
actionnd n aceeasi directie, primul-ministru nu poate fi pus n situatia de a
raspunde singur n fata Parlamentului, atta vreme ct nu este permisa
ingerinta sa n domeniile de resort ale fiecaruia dintre membrii Guvernului,
ceea ce, de altfel, Constitutia consfinteste n art. 108.n acelasi timp,
prezumtia relativa de ncredere a Parlamentului, instituita prin votul de
ncredere priveste Guvernul n ansamblul sau, si prin aceasta pe fiecare
membru n parte.

Pentru ca, nainte de a vedea n seful Guvernului pe primul-ministru, el este


n primul rnd membru al Guvernului, si pentru ca am vorbit despre simetria
vot de ncredere motiune de cenzura, voi aborda o problema care dupa 1989
a dat nastere multor discutii si controverse.

Astfel, candidatul la functia de prim-ministru desemnat de Presedintele


Romniei solicita votul de ncredere n termen de 10 zile de la desemnare.
Potrivit textului Constitutiei, votul de ncredere al Parlamentului se refera att
la program, ct si la "ntreaga lista a Guvernului". Cum este evident ca primulministru intra n alcatuirea Guvernului, potrivit art. 101, alin. 3, este
neconstitutionala acordarea votului de ncredere asupra listei Guvernului, care
nu l-ar cuprinde si pe primul-ministru.

Prin adoptarea Constitutiei s-a eliminat o controversa care a aparut dupa


alegerile din 20 iulie 1990, cu privire la faptul daca lista supusa votului
Parlamentului trebuie sa l cuprinda sau nu pe primul-ministru.

O problema legata de interpretarea textului constitutional, cu implicatii practice


foarte importante, se refera la posibilitatea revocarii primului-ministru.

Confuzia a plecat de la trimiterea pe care alin. 2 al art.106 din Constitutie,


referitor la interimatul functiei de prim-ministru, o face la art. 105, vorbind astfel

de situatia n care prim-ministrul s-ar afla ntr-unul din cazurile prevazute de


acest ultim articol: este vorba despre cazurile n care nceteaza functia de
membru al Guvernului, printre care se numara si revocarea. De aici graba unor
politicieni sau autori n domeniu n a interpreta textul trunchiat si nu n
ansamblul prevederilor sale, a dus la concluzia ca primul-ministru poate fi
revocat, trecndu-se peste faptul ca n art. 85, alin. 2, se arata: "n caz de
remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si
numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

A admite ca primul-ministru poate fi revocat de Presedinte nseamna pe cale de


consecinta a admite ca primul-ministru va propune sefului statului propria sa
revocare, n conditiile n care el ar avea la dispozitie o modalitate fireasca de
ncetare a functiilor sale, daca aceasta ar fi optiunea sa, si anume demisia, act
care nu necesita nici un fel de aprobare. Este un paradox pe care multi l-au
sesizat, dar pe care nu mai putin unii autori l-au sustinut.

Confuzia a fost amplificata si de faptul ca n art. 105, alin. 2 din Constitutie,


referitor la ncetarea mandatului Guvernului, se arata ca demisia acestuia se
produce si daca primul-ministru se afla ntr-una din situatiile prevazute n art.
105, prin urmare, s-a spus, si daca primul-ministru e revocat.

Un autor87, enumernd cauzele de ncetare a functiei de prim-ministru,


include si revocarea, fara nsa a dezvolta aceasta problematica, dnd mai mult
impresia neobservarii situatiei care ar rezulta, ntruct acelasi autor arata ca
revocarea unui membru al Guvernului de catre Presedinte poate interveni doar
n doua situatii, n caz de remaniere guvernamentala si atunci cnd primulministru, care a propus pe fiecare membru al Guvernului, are motive sa propuna
revocarea unui membru al Guvernului, desi nu se vede n ce ar consta distinctia
ntre cele doua cazuri. Oricum, cum n cel din urma caz nu se poate vorbi de
revocarea primului-minitru, ramne sa obsevam ca autorul defineste
remanierea guvernamentala ca fiind modificarea adusa componentei Guvernului
ca urmare a realizarii unor ntelegeri ntre partidul majoritar n Parlament si
alte partide parlamentare, pentru sprijinirea programului Guvernului acceptat de
Parlament. Cum daca am presupune ca remanierea guvernamentala l-ar include
pe primul-ministru, ar nsemna, plecnd de la sustinerile autorului, ca am
ajunge la o contradictie: pe de o parte, prin revocarea primului-ministru,
mandatul Guvernului ar nceta, iar pe de alta parte remanierea guvernamentala
are n vedere tocmai salvarea Guvernului.

Argumentul cel mai puternic adus de autori n favoarea imposibilitatii revocarii


primului-ministu, vine tocmai din neobservarea globala a modului cum au fost
reglementate relatiile dintre puterea executiva si cea legislativa, mai ales din

faptul ca Guvernul raspunde politic doar n fata Parlamentului, iar pe de alta


parte ramnerea n functie a Guvernului este conditionata de ramnerea n
functie a sefului sau. Or, asa cum se arata88, eliberarea din functie a primuluiministru prin revocare ar duce la ncetarea mandatului Guvernului din initiativa
Presedintelui, ceea ce nu poate fi admis n sistemul nostru constitutional. Cum
natura revocarii este aceea de sanctiune, revocndu-l pe primul-ministru,
practic Presedintele ar sanctiona ntreg Guvernul, lucru posibil doar prin
adoptarea unei motiuni de cenzura de catre Parlament. Nu s-ar putea utiliza un
mijloc aparent constitutional pentru a ajunge la un rezultat fundamental
neconstitutional.

"A admite posibilitatea schimbarii Guvernului prin simpla interventie a


Presedintelui Romniei nseamna a ncalca principiul fundamental consacrat
de Constitutie, al raspunderii politice a Guvernului numai n fata Parlamentului".
89
Un autor arata ca Presedintele poate sa l revoce pe primul-ministru "n caz de
pierdere a drepturilor electorale, daca o stare de incompatibilitate a intervenit
sau imposibilitatea de a-si exercita atributiile a durat mai mult de 45 de zile"90.
Potrivit art. 105, revocarea este o modalitate de ncetare a functiei de ministru,
distinct de pierderea drepturilor electorale, de existenta unei stari de
incompatibilitate, respectiv, potrivit art. 106, alin. 2, de imposibilitatea exercitarii
atributiilor. n aceste cazuri, functia de ministru nceteaza de drept, prin
simpla producere a faptului respectiv. Revocarea prin ea insasi este un act de
autoritate care exprima vointa unilaterala a autorului ei de ncetare a functiei
ministrului. n aceasta situatie nu s-ar putea imagina ca n cazul pierderii
drepturilor electorale de catre primul-ministru, Presedintele ar avea puterea de al revoca sau nu, pentru ca revocarea presupune o posibilitate si nu o obligatie.
n acelasi timp, nu s-ar mai putea explica de ce , n cazul imposibilitatii
exercitarii atributiilor din cauze medicale ar trebui sa intervina revocarea, care
este o masura cu caracter sanctionator, care presupune culpa celui n cauza, fie
ea politica sau juridica.
"Raspunderea constitutional-politica a primului-ministru nu poate fi niciodata
individuala, ci numai colectiva, mpreuna cu ntreaga echipa pe care o
conduce". 91
Avnd n vedere cele aratate, se poate considera ca "nu ramne dect ca
trimiterile din art. 106, alin. 2 si art. 109, alin.2 din Constitutie sa fie interpretate,
n sensul ca se refera la toate situatiile enumerate n art. 105, mai putin
masura revocarii". 92
Problema prezinta interes practic, deoarece prin Decretul nr. 426/1999 din 13
decembrie 1999, publicat n Monitorul Oficial nr. 609 din 14 decembrie 1999,
Presedintele Romniei de la acea data l-a revocat din functie pe primul-ministru
n temeiul art. 105 si al art. 106, alin 2 din Constitutie.Decizia a fost flagrant
neconstitutionala si a creat un precedent regretabil.Printr-o argumentare care a

sfidat att litera, ct si spiritul Constitutiei, Primul-ministru a fost revocat, n


locul sau fiind numit n aceeasi zi un prim-ministru interimar.Este un exemplu
n care lipsa unei prevederi exprese a imposibilitatii revocarii Primului-ministru
a permis un joc politic inadmisibil ntr-un stat de drept.