"

rului. Este 0 tendinta care are ca efect

masive fransferuri metedologice dinspre cercetarea stiintifica spre activitatea de instruire,
dinspre metodologiile stiintelor si tehnologiei spre metodologiile didacticii". [7, p. 57]
Formaree unor oameni activi, dinamici, capabili sa staprneasca I
cunostinte active, sa aiba priceperi si sa dovedeasca vointa necesara
de a le transpune in practica, impune cu si mai multa insistenta utilizarea unor metode cu un pronuntat caracter apucattv, in eseniii metode practice care sa favorizeze convertirea cunostinjelor studiate in
intruchipar i concrete economice, tehnice, tehnoloqice etc. si care prop

tnoveazii euliul tiumcii.

Realizarea . unui tnvatamtnt activ si formativ se leaqa strtns si de
o ~videnta tendinta de Idiqire $i tiiversiiicare considerabilii a repetioiiului de metode si procedee pus in actiune, concomitent cu incercarea de imbinare frecventa. a metodelor de muned individuata eu metodele de tnuncii in echipa si 'in coleciiv, Alternantele ~i combinarile
sistematice ale eforturilor individuale, solitare. cu cele colective vin
in intimpinarea unei cerinte primordiale a educatiei proqresiste contemporane orientata spre diferentierea tratamentului pedagogic, spre
individualizarea Invatamjntulut concomitant cu lntarirea soclalizarit
invatarii, a Iormarti elevului in colediv si prin colectiv.
De 0 evidenta certa este si actuala tendinta de instrumentalizare
si tehnicizare a metodologiilor didactice contemporane. Acestea cauta
sa valorifice din ce in ce mai insistent progresele tehnicii celei de ~
doua jumatat! a secolului al XX-lea, indeosebi cele din domeniul mijloacelor eledronice de comunicare ~n masa (televiziune, radio, cinematoqraf etc.).
In fine, consecvenrte "principiului educatiei permanente", nolle me .
todologii didactice tind sa asiqure' insusirea unor tehnici coiespunzatoare de muncii itiieleciualii ituiepetuientii (de autodidaxie), inclusiv" a
unor metode eficace de informare si documentare ce vor servi drept
instrument de autoinstruire si autoeducarepe intregul parcurs al vietii .
4. CARACTERISTIOILE PRINCIPALELOR GRUPE DE METODE

.-

Metode de transmit ere $.1 tnsuslre a valorilor culturti

Metode de comunicare oralii

"Cultura - asa dupe cum remarca J. S. Bruner - nu se descopera, ea se transmite sau 'se uita. A cere fiintei umane sa redescopere
totalitatea culturii sale pare a fi un lucru imposibil ". [d. 28, p. 93] Si
aceasta comunicare a valorilor culturii se realizeaza, cu precadere,
prin intermediul limbajului vorbit si scris, al cuvintelor, simboluri ale
conceptelor ce sintetizeaza aohizttrile culturii, ceea ce prescurteaza
considerabil drumul de acces la tezaurul cultural al umanitatii.
Exista intotdeauna un- corp de cunostinte, de adevaruri (fapte istorice, teze filozofice, doctrine economice, politice etc.) care nu pot fi
supuse unei verificari directe din partea celor care Ie studiaza. se resimte frecvent nevoia unei sinteze a experientei (de veacuri, de generatii), prezentarii unor rezultate ale cercetarii stiintifice, a aplicatiilor
1I8

..

..