Sunteți pe pagina 1din 39

FUNCTIILE PEDAGOGICE SI METODICE ALE MIJLOACELOR DE

INVATAMANT IN PREDAREA GEOGRAFIEI*


MOTTO:
ATAT PRETUIESTE SCOALA,
CAT

PROFESORUL

PRETUIESTE

PLANUL LUCRARII
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
GEOGRAFIA CA STIINTA SI GEOGRAFIA DIDACTICA
a)

SCURTA CARACTERIZARE A SISTEMULUI DE INVATAMANT

DIN ROMANIA

b) GEOGRAFIA CA STIINTA
c)

GEOGRAFIA IN INVATAMANT

d) MODERNIZAREA PREDARII INVATARII GEOGRAFIEI IN INVATAMANT


CAPITOLUL II
CONTINUTURILE GEOGRAFIEI IN INVATAMANT
(GIMNAZIU)
a)

ORIENTARI PEDAGOGICE

b) FACTORII CARE
INVATAMANT (GIMNAZIU)

DETERMINA

ALEGEREA

CAPITOLUL III
MIJLOACELE DE INSTRUIRE IN INVATAMANT
a)

FUNCTII PEDAGOGICE

CONTINUTURILOR

GEOGRAFIEI

IN

b) MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI PEDAGOGIC DE CARE DISPUN


DIFERITELE MIJLOACE DE INVATAMANT
CAPITOLUL IV
MIJLOACE DE INVATAMANT IN PREDAREA INVATAREA GEOGRAFIEI
a)

CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE INVATAMANT

b) PREZENTAREA UNOR MIJLOACE DE INVATAMANT IN PREDAREA GEOGRAFIEI LA


GIMNAZIU
INCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Invatamantul si scoala romaneasca au cunoscut in ultima vreme schimbari innoitoare, in
principal datorita necesitatii de a pune aceste doua institutii in acord cu evolutia normala a
societatii. In general, idealul scolii ramane acela de a dezvolta integral si armonios individualitatea
umana, de a forma o personalitate autonoma si creativa.
In primul rand se impune o situare a problematicii lucrarii de fata. Scopul acestei
cercetari este evidentierea rolului mijloacelor de invatamant, in calitatea lor de purtatoare de
informatii, la realizarea unei bune predari a geografiei in gimnaziu. Prin mijloace de invatamant
inteleg in prezenta lucrare ansamblul aparatelor, instalatiilor, materialelor, procedeelor si cerintelor
de utilizare a lor, pe care profesorul si elevii le utilizeaza pentru a facilita perceperea, intelegerea,
fixarea si consolidarea cunostintelor si abilitatilor practice.
Continuturile invatamantului evolueaza de-a lungul timpului. Sursa globala informativa si
formativa a continuturilor invatamantului si ale educatiei este insasi cultura societatii in toate
dimensiunile sale. Cadrul didactic are greaua sarcina de a forma omul viitorului.
Transpunerea didactica a continuturilor invatamantului presupune utilizarea riguroasa a unui
sistem de operatii logice si de procedee, tehnici si instrumente psihopedagogice. Predarea-invatarea
Geografiei si Istoriei Romaniei nu trebuie sa fie un chin pentru copil, ci trebuie sa devina o placere
izvorata din dorinta de a ne cunoaste modul cum ar trebui ele sa fie ocrotite pentru a se bucura de ele
si generatiile viitoare.
Invatarea acestor stiinte ar trebui sa fie un ,,joc de copil,, care nu trebuie certat niciodata.
Nu avem posibilitatea de a strabate intreaga tara in viata noastra..
Nu avem posibilitatea de a ,, lua la pas,, intreaga tara romaneasca dar putem cunoaste si din
carti frumusetile si bogatiile ei.

Dar cum trebuie sa invete elevul geografia?


In trecut, elevul era doar spectator la ora de geografie si executa ceea ce i se cerea: sa
urmareasca harta sau desenul, sa raspunda la anumite intrebari.
Actualul curriculum propune o mutatie esentiala care consta in trecerea de la geografia de tip
descriptiv spre un demers de invatare care incurajeaza intelegerea relevantei geografiei pentru viata
cotidiana.
Prin aceasta se urmareste interesul acestuia de a cunoaste direct, de a investiga si intelege
faptul geografic.
Cadrul didactic nu trebuie sa se teama de necunoscut, de aceea el trebuie sa faca tot ce-i sta
in putinta de a-l face pe elev sa invete.
Pregatindu-l pe elev pentru viata, scoala moderna determina o legatura intre activitatea
invatarii si practica in formarea de priceperi, deprinderi cat si de competente.
Pentru o invatare eficienta, in lectie trebuie sa fie adaptate experientele proprii elevilor cu
asimilarea noilor cunostinte cu observatiile personale. Sa nu uitam ca bombardarea din mass-media,
Internet fac ca in mintea copilului sa se nasca multe semne de intrebare.
O lectie activa aduce satisfactie si celui de la catedra cat si celui din banca de aceea trebuie ca
metoda didactica sa fie bine stapanita de cadrul didactic.
Problematica aleasa isi dovedeste importanta in conditiile in care natura stiintifica a geografiei
nu permite intotdeauna un contact direct cu toate fenomenele care intra in alcatuirea domeniului
acestei stiinte. In afara cunoasterii perceptuale pe care o putem realiza, raman o multime de
fenomene geografice care nu pot fi comunicate, descrise si intelese de catre elevi decat prin
intermediul mijloacelor de invatamant. La aceasta dificultate se alatura capacitatea de intelegere a
elevilor din gimnaziu a caror gandire este in dezvoltare pe linia conceptualizarii si a coordonarii de
concepte. Mijloacele de invatamant permit si o implicare cat mai profunda a elevului in activitatile
didactice geografice, in mod evident odata cu sporirea rolului si exigentelor profesorului, care ramane,
asa cum remarca marele geograf si dascal, Simion Mehedinti, factorul cel mai important in derularea
procesului de predare/invatare.
CAPITOLUL I
GEOGRAFIA CA STIINTA SI GEOGRAFIA DIDACTICA
e)

SCURTA CARACTERIZARE A SISTEMULUI DE INVATAMANT

f)

GEOGRAFIA CA STIINTA

g)

GEOGRAFIA IN INVATAMANT

DIN ROMANIA

h) MODERNIZAREA PREDARII INVATARII GEOGRAFIEI IN INVATAMANT

Inainte de a delimita rolul geografiei ca stiinta si ca disciplina scolara, se impune


realiazarea unei scurte descrieri a sistemului romanesc de invatamant.
CAPITOLUL I
a)

SISTEMUL DE INVATAMANT DIN ROMANIA

Sistemul de invatamant reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie, care se


refera la organizarea institutionala a invatamantului.
In cadrul sistemului de invatamant sunt reunite institutiile specializate implicate in procesul de
educatie, cercetare si cultura, responsabile de realizarea in mod organizat, planificat si metodic
a dezideratelor educative.
Sistemul de invatamant, in sens larg, cuprinde ansamblul institutiilor care participa la
organizarea arhitecturii scolare, adica la derularea generala a studiilor pe cicluri, orientari, filiere.
Privit din aceasta perspectiva, sistemul de invatamant are un caracter deschis
incluzand pe langa institutiile scolare si universitare cu caracter formal si institutiile specializate
in instruire nonformala, cum ar fi centrele de pregatire profesionala, cluburile, taberele scolare,
programele de radio / televiziune scolara / universitara, pe de o parte si pe de alta parte, diferiti agenti
sociali cu care scoala stabileste relatii de tip contractual (scolile militare, scolile profesionale, biserica)
sau consensuale (familia, comunitatea locala).
In sens restrans sistemul de invatamant cuprinde institutiile scolare (scoala
primara,
gimnaziul, liceul, invatamantul profesional si superior), organizate pe trepte, cicluri si ani de
studii. Privit din acest punct de vedere, sistemul de invatamant este definit ca sistem scolar,
specializat
in
realizarea
functiilor
pedagogice
ale
sistemului
de
educatie la nivelul procesului de instruire, in cadrul concret al
activitatii
didactice
/
educative.
STRUCTURA
Principalele niveluri de structurare a sistemului de invatamant sunt:
1. Nivelul invatamantului primar:

treapta invatamantului prescolar

treapta invatamantului primar (clasele I-IV)

2. Nivelul invatamantului secundar:


1.

treapta invatamantului secundar inferior (clasele V-IX)

2.

treapta invatamantului secundar superior:

I.

liceal (clasele X-XII)

II. profesional: - scoli profesionale de 1-2 ani/profesii simple


-

scoli profesionale de 2-3 ani/profesii complexe

3. Nivelul invatamantului superior:

treapta invatamantului superior de scurta durata (2-3 ani)

treapta invatamantului superior de lunga durata (4-6 ani)

treapta invatamantului superior post-universitar (studii aprofundate, masterat, doctorat);

Specificul diverselor niveluri de organizare ale invatamantului este urmatorul:

nivelul invatamantului primar este axat pe dobandirea culturii generale de factura

instrumentala (dobandirea deprinderilor de scriere, citire, de calcul, initierea in limbaje specifice);

nivelul invatamantului secundar inferior / gimnazial urmareste dobandirea culturii generale

de baza (cunostinte fundamentale din principalele domenii ale cunoasterii);

nivelul invatamantului secundar superior / liceal vizeaza orientarea culturii generale spre

anumite domenii de cunoastere (stiinta, socio-uman, tehnologie, economie.), cu deschidere spre


cultura optionala de specialitate;

nivelul invatamantului profesional inglobeaza orientarea inspre dobandirea culturii de

specialitate necesare practicarii unei anumite profesii;

nivelul invatamantului superior / universitar este axat pe aprofundarea teoretico-practica

specializata a unui anumit domeniu de cunoastere;


LEGISLATIA
Invatamantul primar si cel gimnazial formeaza, impreuna, invatamantul general obligatoriu.
Invatamantul postuniversitar asigura continuarea si adancirea specializarii dobandite in cadrul
invatamantului universitar.
Durata studiilor in invatamantul obligatoriu prezinta o mare diversitate de la o tara la alta. In
cele mai multe cazuri solutia adoptata este cea a fixarii unui interval de varsta cronologica in care
copiii sunt supusi unei instructii obligatorii. Acest interval este cuprins de regula intre 6 si 16 ani. In
interiorul acestui interval continutul instruirii nu este identic pentru toti copiii, putand exista mai multe
cai de realizare a acestei instruiri.
Observam astfel, ca nota specifica pentru invatamantul obligatoriu ramane faptul mentinerii
copiilor in sistemul scolar pana la intrarea lor in campul muncii. Argumentele morale si juridice

prevaleaza in organizarea invatamantului obligatoriu. Acestea sunt intregite insa de cele


pedagogice.Obiectivul dominant al acestui invatamant este cel al dobandirii unui cuantum de instruire
necesar integrarii in viata sociala.
Asa cum am mentionat, lucrarea de fata se opreste asupra invatamantului
gimnazial.
b) GEOGRAFIA CA STIINTA
Ca stiinta, asa cum o dovedeste si etimologia termenului geo pamant si grafos, grafein
descriere geografia urmareste cunoasterea planetei. Ea descrie si explica o serie de notiuni,
fenomene si legi care guverneaza legaturile omului cu natura Cele doua elemente de baza ale
suprafetei terestre natura si omul care intereseaza in mod deosebit geografia, n-au lipsit niciodata
din preocuparile acesteia, ele fiind analizate permanent in stransa corelatie.
Raporturile om-natura imbraca, dupa acelasi autor, doua aspecte primul de interventie
rationala si fecunda, care sa duca la imbunatatirea conditiilor naturale ale activitatii vitale a societatii
de echilibru om natura, si al doilea de interventie irationala, de inrautatire a conditiilor naturale, care
genereaza dezechilibrul om-natura, cu consecinte nefavorabile societatii omenesti.
Despre toate acestea, daca nu direct cel putin indirect, putem vorbi atunci cand analizam
valoarea efucativa a unora sau altora dintre mijloacele de invatamant.
Geografia ca stiinta s-a dezvoltat continuu de la preocuparile locale, zonale ale popoarelor
antice (chinezi, japonezi, indieni, greci, romani) la epoca marilor descoperiri geografice din jurul
secolului al XV-lea si pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea si, in sfarsit, pana in zilele noastre cand
putem mentiona fotografiile aeriene, satelitii artificiali ori cucerirea spatiului cosmic. Unii specialisti
delimiteaza doua etape in evolutia cunoasterii geografice: una terestra si alta extraterestra, subliniind
ca aceasta din urma a echivalat cu o mai buna descifrare a Terrei, atat in scopuri stiintifice, cat si
practice, in legatura cu resursele naturale ale ei .
Geografia se afla in conexiune cu alte cinci discipline stiintifice geologia, geohidrologia,
geodezia, geochimia si geofizica dar care se si distinge de ele prin obiectul de studiu rezultanta a
corelatiei si interactiunii dintre om si natura geosfera. Acest obiect de studiu ii confera o pozitie de
contact intre stiintele naturii si stiintele sociale.
Datorita acumularilor progresive de cunostinte, geografia ca stiinta a fost determinata sa se
divida in mai multe ramuri, fiecare dintre ele avand specificul sau. Aceasta impartire a avut ca scop
realizarea unei mai bune cunoasteri a obiectului de studiu al acestei discipline geosfera, ea
neafectand cu nimic sistemul geografic unitar.
Din motive asemanatoare, in cadrul geografiei ca disciplina de studiu in scoala, pentru nevoile
predarii invatarii, s-a ajuns la subdiviziuni specifice. Fara a face obiectul prezentei analize, trebuie
insa sa mentionam cateva dintre criteriile folosite in diversificarea continutului geografiei. Dintre
acestea, autorii de specialitate considera ca fiind cele mai importante urmatoarele criterii: criteriul
structurii geografice (geografie fizica si geografie social economica); criteriul metodic analiza
sinteza (geografie de ramura sau analitica si geografie generala sau sintetica); criteriul spatial sau

teritorial (geografie globala planetara si geografie regioanla); criteriul metodologic (geografie


teoretica si geografie aplicata), precum si criteriul functional (geografie didactica scolara si geografie
de cercetare de teren).
Relatia dintre geografie ca stiinta si geografie ca obiect de invatamant, asa cum arata Dulama
Eliza Maria, o constituie deschis si vast de informatii pe care le-a acumulat omenirea si le-a verificat in
practica, informatii exprimate sub forma de notiuni, concepte, reguli, legi, principii, etc., la care se
adauga ipotezele in curs de cercetare, metodologia si orientarile cercetarilor in diferite etape.
Geografia ca stiinta studiaza relatiile (statice, dinamice, spatiale, temporale,etc.) dintre
geosfere (litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, antroposfera), avand ca obiect specific de studiu
mediul geografic in varietatea, complexitatea si unitatea lui, inclusiv sub aspectul utilizarii si
transformarii acestuia de catre societatea umana. Geografia este fundamentata pe principiile
repartitiei spatiale a cauzalitatii, a structuralismului, a diversitatii geografice.
Obiectivele actuale ale geografiei ca stiinta vizeaza trei directii: analiza, diagnoza si prognoza
mediului geografic, formularea unor solutii cu caracter aplicativ in scopul organizarii optime si a
utilizarii viabile a mediului de catre om, informarea stiintifica documentata asupra Pamantului ca
intreg, asuprea continentelor, regiunilor, tarilor, popoarelor etc. , asupra caracteristicilor si legilor
sociogeosistemului, pentru a contribui la cunoasterea stiintifica a realitatii, educarea si instruirea
publicului larg, prin geografia informatica, prin informatii formulate accesibil si mai putin codificat, desi
scoala pregateste elevii pentru utilizarea codificarii geografice.
Nu se poate insa pune un semn de egalitate intre geografia ca stiinta si geografia ca obiect de
invatamant, deoarece continutul obiectului de invatamant se elaboreaza in functie de logica si
continutul stiintei, dar si in functie de logica didactica. Obiectul de invatamant cuprinde un ansamblu
de date, fapte , elemente, actiuni si operatii, sarcini si probleme cu care elevii trebuie sa opereze
constient pentru a ajunge prin efort propriu, atat la esentializarea si generalizarea informatiei cat si la
dobandirea unor capacitati de aplicare a lor in diverse domenii ale activitatii didactice.
Geografia ca obiect de invatamant cuprinde un volum de informatii selectat din bazele
geografiei ca stiinta, informatiile fiind validate in procesul cunoasterii si practicii umane. In geografia
ca stiinta, cunostintele se distribuie liniar, iar in continutul obiectului de invatamant, ele se redau
sistemic, prin integrarea cunostintelor vechi si noi intr-o conceptie moderna, unitara despre realitatea
obiectiva.
Informatiile sunt selectate in functie de scopul si obiectivul fundamental al educatiei, fiind
retinute cele care asigura formarea unei culturi generale si de specialitate si care contribuie la
dezvoltarea trasaturilor personalitatii intergrale.
Informatiile selectate sunt esalonate sistematic de la cele elementare pana la cele generale, in
conformitate cu cerintele psihopedagogice ale demersului cognitiv.
Obiectul de invatamant cuprinde cunostinte selectate din stiinta, dar si date, fapte concrete si
semnificative din realitatea obiectiva necesare pentru a descoperi legalitatile cuprinse in stiinta.

Pentru elaborarea detaliata a continutului geografiei ca obiect de invatamant se parcurg doua


etape. In etapa I sunt selectate si esalonate cunostintele in structuri si sisteme de cunostinte descriind
sirul actiunilor si operatiilor obiectuale intelectuale care sunt strict necesare rezolvarii problemelor si
asimilarii informatiilor. In etapa a doua, cunostintele sunt transmise in termeni de actiuni, operatii,
conduite, masurate si evaluate apoi, pentru ca elevul sa nu fie in situatia de a memora, stoca cantitati
de informatii, ci de a solutiona situatii, sarcini, probleme cognitive, teoretice si practice.
c)

GEOGRAFIA IN INVATAMANT

In scoala, geografia contribuie, alaturi de alte discipline de invatamant, la formarea culturii


generale a elevilor. Ea este prevazuta ca obiect de invatamant obligatoriu in programele scolare. Mai
intai in clasele primare, pentru a-i familiariza pe micii scolari cu mediul geografic si orientarea in
mediul terestru, iar apoi progresiv in clasele de gimnaziu si de liceu, unde cunostintele au continuturi
progresive in functie de anii scolari.
Geografia este un obiect de invatamant obligatoriu care se preda in toate clasele gimanziului
intr-un echivalent de doua ore saptamanal ca Geografie generala (elemente), Geografia continentelor
(Africa, Australia si Oceania, Antarctica, America si apoi Europa si Asia) si Geografia Romaniei.
Este important de aratat ca in asimilarea acestui obiect de invatamant, alaturi de predare
invatare evaluare sunt prevazute ore pentru exercitii, observatii, aplicatii, vizite la clasele a V-a si a
VIII-a, unde acest lucru este posibil.
In acest cadru de organizare a predarii, geografia, se detaseaza de probelemele ei generale si
ramane, ca disciplina de invatamant, la anumite probleme de esenta care intereseaza scoala si
invatamantul. Astfel spus, trebuie sa se vorbeasca despre finalitatile geografiei scolare.
Elaborarea acestor finalitati ale gorgrafiei scolare s-a realizat in raport cu materiale similare din
alte tari si cu studiile teoretice recente. Grupate pe mari domenii ale comportamentului, finalitatile
invatarii geografiei sunt:
1.

2.

Formarea unui sistem de atitudini, valori si comportamente vizand:


1

Constituirea (crearea) interesului pentru invatare si autoeducare;

Ocrotirea si utilizarea rationala a mediului inconjurator;

Formarea unui nivel civic si moral corespunzator;

Intelegerea internationala si universala a prezentului;

Insertia creatoare si etica in social;

Crearea unui sistem axiologic corect.

Formarea unui sistem de cunostinte referitoare la:

Sistemele naturale ale Terrei;


Dimensiunea spatiala a fenomenelor;
Raportul sistemelor socio economice cu mediul;
Caracterul obiectiv al mediului geografic;
Diversitatea regionala a fenomenelor geografice;
Transformarea mediului sub impactul antropic.
3.

4.

Formarea unor deprinderi referitoare la:


7

Utilizarea informatiilor;

Investigarea stiintifica a mediului inconjurator.

Formarea unor capacitati intelectuale referitoare la:


1

Maximalizarea dezvoltarii operatiilor gandirii;

Dezvoltarea creativitatii proprii.

Din aceste finalitati deriva obiectivele generale ale geografiei pe cicluri de invatamant
(gimnaziu, liceu), de generalitate medie (pe clase) si dupa obiectivele specifice (pentru fiecare capitol,
lectie). Toate acestea, trebuie sa fie introduse in programele scolare si in indrumatoarele metodice
pentru profesori.
d) MODERNIZAREA PREDARII INVATARII GEOGRAFIEI IN INVATAMANT
Invatamantul contemporan se afla intr-un permanent proces de transformare sub toate
aspectele sale (continuturi, tehnologie didactica, resurse materiale si resurse umane, evaluare,
s.a.m.d.). In aceasta situatie se incadreaza si predarea invatarea evaluarea geografiei din gimnaziu
si liceu.
Octavian Mandrut considera ca, in vederea perfectionarii continuturilor geografiei in
invatamantul preuniversiatar, trebuie sa se tina cont de o serie de elemente: contextul educativ actual,
analiza obiectiva a continuturilor actuale; analiza comparativa a continuturilor la nivel european si
tendintele de renovare ale acestora; etapele dezvoltarii intelectuale ale elevilor avand in vedere
modelul lui Jean Piaget; stabilirea unei taxonomii a obiectivelor invatarii geografiei, taxonomie care sa
orienteze structurarea continuturilor intr-un mod generativ si organic; stabilirea modelului didactic al
disciplinei pe baza structurii actuale a geografiei ca stiinta si domeniu al realitatii; raportul dintre logic
si psihologic (atat in proiectarea continuturilor, cat si in invatamant); identificarea unui fond
metodologic transdisciplinar si a unor continuturi interdisciplinare, analiza continuturilor si a
interdependentelor intre geografie si alte obiecte de invatamant; reducerea factorilor subiectivi si
personali, validarea experimentala a unor secvente de continut.

Tot Mandrut mentioneaza ca trebuie evitata inadecvarea continuturilor la nivelurile de


dezvoltare intelectuala a elevilor, elborandu-se un model didactic al disciplieni care curpinde, in
principal, un sistem de descriptori care sa redea elementele esentiale ale domeniului (notiuni,
concepte, metodologie,etc.) care, accesibilizate, (conform varstei elevilor) sa fie semnificative sub
raport educational.
In acest sens, geografia didactica nu este un rezumat al geografiei ca stiinta si domeniu al
realitatii, ci un sistem coerent de elemente (concepte, principii, terminologie) care isi au originea in
acest domeniu relativ distinct al cunoasterii umane (geografia) si care au finalitate educativa.
Conform acestei argumentari, in baza observatiilor cu continut psihologic ale lui Jean Piaget,
folosirea mijloacelor de invatamant in predarea geografiei este unul dintre cele mai importante
argumente in favoarea utilizarii celor mai recente date ale psihologiei in invatamant in general, in
preadarea invatarea geografiei in special.
Intemeietorul psihologiei genetice, Jean Piaget, descrie stadiile dezvoltarii intelectuale
strabatute de fiinta umana de la nastere si pana la varsta de 18 20 de ani, dincolo de care nu mai
intervine un alt stadiu de dezvoltare. Teoria lui, care ne ajuta sa intelegem procesul constituirii
intelectului, abordeaza inteligenta ca forma superioara de adaptare optima, eficienta in fata situatiilor
noi, problematice, prin restructurarea datelor experientei.
El arata ca adaptarea este rezultatul interdependentei a doua componente: asimilarea de noi
informatii si acomodarea cu ele. Interactiunea asimilarii si acomodarii realizeza un echilibru progresiv,
din ce in ce mai inalt. Aceasta presupune dezvoltarea stadiala a intelectului in stadiul inteligentei
senzorio motorii cuprinzand perioada de la 2 ani (primul); stadiul preoperational, situat intre 2 si 7 ani
(al doilea); stadiul operatiilor concrete situat intre 7 si 12 ani (al treilea, in care sunt cuprinsi catre
sfarsitul varstei si elevii de gimnaziu) si stadiul operatiilor formale, cuprins intre 12 si 17 ani (al
patrulea, la inceputul caruia sunt cuprinsi aceiasi elevi).
Din aceasta enumerare se observa ca elevii de varsta scolara mijlocie (de gimnaziu) se afla, in
ceea ce priveste dezvoltarea inteligentei, la intersectia dintre operatiile intelectuale (analiza, sinteza,
comparatie, generalizare, abstractizare) si cele formale (propozitionale). Stadiul operatiilor concrete
se caracterizeaza prin aparitia gruparilor operationale care permit conceptualizari si coordonari de
concepte, in comparatie cu stadiul operatiilor formale, a caror caracteristica este faptul ca subiectul nu
se limiteaza sa actioneze direct asupra obiectivelor concrete (operatii de clasificare, numeratie si
calcul, punere in relatii, manipulari spatio temporale), ci reuseste sa coordoneze (sa regleze)
propozitiile (judecatile) in unitati mai mari (faze, rationamente complexe).
Un motiv si suport de ordin psihologic si unul de natura didactica sunt in masura sa arate ca
folosirea mijloacelor de invatamant in predarea geografiei este un fapt fara de care realizarea
obiectivelor educatiei s-ar dovedi de neindeplinit.
CAPITOLUL II
CONTINUTURILE GEOGRAFIEI IN INVATAMANT
(GIMNAZIU)

b) ORIENTARI PEDAGOGICE
b) FACTORII CARE
INVATAMANT (GIMNAZIU)

DETERMINA

ALEGEREA

CONTINUTURILOR

GEOGRAFIEI

IN

CAPITOLUL II
a) ORIENTARI PEDAGOGICE
Din intregul univers pe care oamenii l-au cladit din cele mai vechi timpuri si pana astazi se
poate extrage, pentru nevoile prezentului siperspectivei , un volum de cunostinte esentiale care devin
necesare unei etape istorice. Ele se predau in scoala, unde geografia devine obiect de invatamant.
Continutul acestei discipline obiect de invatamant cuprinde sistemul informatiilor, actiunilor si
operatiilor selectate din valorile culturale ale omenirii, dupa criterii logico stiintifice si
psihopedagogice, sistem structurat, ierarhizat si integrat in continutul disciplinelor scolare geografice.
Atunci cand a fost vorba de extragerea continuturilor din intregul tezaur de informatii, in istoria
invatamantului, doua mari teorii s-au conturat.Prima pune accent pe insusirea unui cuantum mare de
cunostinte, adesea chiar a tuturor informatiilor. Aceasta este o orientare cu caracter enciclopedist si a
fost numita teoria culturii materiale. Ea a fost posibilia in timpurile trecute cand volumul de
cunostinte acumulat de omenire si necesar a fi insusit de catre elevi era redus. Aceasta prima teorie
punea accentul pe memorie.
A doua teorie, a culturii formale, vizeaza formarea capacitatilor intelectuale si pune accent
pe dezvoltarea gandirii si a calitatilor sale. Ea s-a conturat ulterior in invatamant.
Comparandu-le, putem concluziona ca adeptii primei teorii considera esentiala comunicarea
unei cantitati cat mai mari (vaste) de date si informatii din diverse domenii, care trebuie retinute.
Conform acestora, valoarea unei persoane si a culturii sale este data de cantitatea de cunostinte.
Aceasta este de altfel si criteriul de alegere a continuturilor pentru o stiinta in general, si respectiv
pentru geografie, in cazul nostru.Volumul mare de date introdus in programa are insa ca efect
supraincarcarea cu o serie de cunostinte depasite, anacronice, multe dintre ele nefiind strict
necesare.Pe de alta parte, adeptii celei de-a doua teorii considera ca fiind importante insusirile
intelectuale, capacitatile si atitudinile omului care se dezvolta prin exersare.
In prezent cele doua teorii sunt complementare. Astazi, pentru formarea omului este tot atat
de importanta asimilarea cunostintelor cat si antrenarea fortelor si capacitatilor cognitive ale omului.
b) FACTORII CARE
INVATAMANT (GIMNAZIU)

DETERMINA

ALEGEREA

CONTINUTURILOR

GEOGRAFIEI

IN

Prin atitudinea si comportamentul sau la clasa, profesorul de geografie trebuie sa confere


credibilitate valorilor, continuturilor si principiilor pe care le preda, demonstrand ca ele nu sunt notiuni
abstracte ci realitati valabile in lumea reala, dincolo de zidurile scolii.

Asadar, in pedagogia moderna putem spune ca exista o preferinta pentru metodele didactice
active, prin conceptul de metode active fiind explicata si inteleasa natura gandirii, a cunoasterii prin
care se incearca o reinnoire fundamentala a principiului activizarii invatarii avandu-se in vedere o noua
interpretare pe care psihologia contemporana o atribuie activitatii mintale, rolul experientei in
formarea imaginilor si notiunilor, al mecanismului transmisiilor sociale de la adult la copil (Jean Piaget
Psihologie si pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, 1972).
In ansamblul sau procesul de invatare reprezinta o cale de acces nu numai spre valorile
stiintelor naturii si ale tehnicii, ci si spre cele ale stiintelor social-umaniste, ale literaturii si artelor, ale
filosofiei si eticii, este calea care duce la educarea personalitatii elevului.
Scoala moderna nu trebuie sa fie decat o scoala a studiului activ, a invatarii.
Efectele educative pot fi multiple pe diferite cai si anume spre deschiderea lectiei la
cunoasterea vietii si pregatirii pentru viata, cat si spre accentuarea caracterului activ participativ al
lectiei (I.Cerghit Perfectionarea lectiei). Iar pentru reusita unei lectii continuturile predate
trebuie sa se uneasca cu observatiile, trairile personale ale celor care invata. Astfel valorificarea
datelor si impresiilor deduse din ansamblul observatiilor si exemplelor cotidiene oferite de ambianta
geografica, sa incorporeze si datele stiintifice, literar-artistice etc. Asimilate in mod spontan,
neorganizat, in afara scolii in contact cu multitudinea surselor de informare din prezent (reviste,
emisiuni radio si televiziune, internet).
Elevul de azi nu mai este elevul de ieri sau de alaltaieri. El vine la scoala cu un bagaj de
cunostinte superior, cunoaste mult mai multe lucruri si de multe ori lui nu-i este nimic nou sau totul ii
este foarte bine cunoscut, avand la indemana surse de informare poate (mult mai) competente decat
scoala sau cadrul didactic.
Aceasta contribuie la modificarea conditiilor de invatare din incinta scolii, a modului de
receptare si asimilare a informatiei transmise in lectie.
La lectie elevii vin cu anumite cunostinte si idei, probleme si preocupari, cu alte cuvinte fondul
lor aperceptiv este mult mai bogat, ceea ce duc e la imbogatirea capacitatii de receptie, de analiza si
asociere a cunostintelor. De aceea trebuie sa se apeleze la cunostinte, informatii si impresii pentru ca
ele sa fie analizate si evaluate, amplificate si sistematizate in continutul de ansamblu al lectiei.
Intre informatiile primite in clasa si cele din afara ei nu trebuie sa existe o ruptura, ci o sinteza.
Cunostintele primite in afara scolii pot constitui puncte de plecare in lectie sau pot fi transferate pe
parcursul ei, devenind uneori suport al unor dezbateri, discutii, motive de stimulare a curiozitatii si
interesului, elemente de ilustrare, de exemplificare etc.
Pentru ca o lectie sa aiba farmec trebuie sa participe toata clasa, devenind educativa nu prin
sine, ci prin activismul fiecaruia si al tuturora pe tot parcursul orei. O lectie cu participare slaba duce la
superficialitate si efecte minime. Gradul de participare este pe buna dreptate considerat un indice
esential al calitatii si eficientei lectiei (I.Cerghit Perfectionarea lectiei).
Cand vorbim de invatare ne gandim si la schimbarile ce au loc in planul activitatii intelectuale
(memorarea faptelor, imbogatirea informatiei, a ideilor etc.), al vietii afective (dezvoltarea unor

atitudini, convingeri, sentimente), ori actiuni practice (formare de priceperi si deprinderi). Aceste
schimbari nu pot avea loc atat timp cat elevul ramane doar simplu spectator la lectie, nefacand
altceva decat sa asculte, sa repete, sa reproduca pe de rost, sa execute mecanic sarcini impuse etc.
Simpla prezenta a elevului in clasa nu produce dezvoltarea intelectuala a acestuia.
In activitatea procesului de invatamant un rol important nu-l are recurgerea unilaterala de la
intuitie la concret, sau in exersarea elevilor intr-o activitate doar manual si nici in a-l pune pe elev in
fata unui complex de sarcini ce urmeaza sa le realizeze din propria initiativa, ci numai activitatea
autentica, bazata pe mecanismele gandirii si ale imaginatiei proprii. Activizarea maxima se desfasoara
la nivelul gandirii, a abstractizarii celei mai avansate si al manipularii verbale. Activ este elevul care
gandeste, depune efort de reactie personala, interioara si abstracta, care intreprinde o activitate
mintala de cautare, de cercetare si redescoperire a adevarurilor, de elaborare a noilor cunostinte (I.
Cerghit Metode de invatamant).
Cu alte cuvinte, reusita lectiei depinde de trairea deplina a experientei de invatare, angajarea
autentica a elevului, implicarea lui cu toate fortele in procesul invatarii, cat si de participarea activa
intensiva la desfasurarea procesului de invatamant.
Simpla ascultare a lectiei, fara a depune nici cel mai mic efort de concentrare a atentiei, de
urmarire cu interes si curiozitate, de adeziune, fara apel la imaginatie, anticipatie, intelegere si retinere
(memorare) nu se soldeaza cu o invatare cu rezultate maxime. Pe cand o lectie activa face ca
elevulsa simta, sa se angajeze, sa se implice, sa se identifice cu sarcina de invatare, legandu-se trup si
suflet de ceea ce face.
Invatarea este un act personal si cere participare personala; nimeni nu poate invata in locul
altuia, nimeni nu se poate substitui efortului de invatare al celui ce trebuie sa invete.
Lectia moderna, activ-participativa se distinge prin caracterul ei solicitant, ceea ce presupune
implicare personala si deplina a subiectului, pana la identificarea lui totala cu sarcinile de invatare in
care se vede antrenat (Ioan Cerghit).
Efectele formative ale lectiei sunt direct proportionale cu nivelul de angajare si participare al
acelora carora li se adreseaza, iar ca lectia sa fie activa trebuie sa fie valorificate maximal si pe
multiple planuri potentialul uman de cunoastere, de simtire si actiune cu care un elev sau altul vine la
scoala.
In timpul lectiei elevul trebuie sa actioneze din propria pornire, din intelegere si convingere
pentru a realiza sarcinile de invatare ce-i revin si de a manifesta vointa necesara ducerii la bun sfarsit
a ceea ce are de facut.
Lectia activa este tocmai implicarea si legatura intima, puternic motivata care se statorniceste
intre elev si sarcinile de invatare la care este supus.
Gradul de participare la lectie depinde si de modul de dirijare al cadrului didactic, de metodele
si procedeele didactice folosite. Alegerea si combinarea metodelor nu trebuie sa insemne o abordare
ingusta, rutinata, din partea celui care elaboreaza lectia, ci dimpotriva, inclinatie spre originalitate,

noutate, inovatie, eventual unicitate. Metodele folosite ating diferite grade de implicare a elevilor si
cadrului didactic.
Dialogul autentic, euristic implica o conlucrare activa, determinand o participare reala a intregii
clase la clasificarea datelor noi, solicitand gandirea, efortul de analiza si sinteza, anticiparea
raspunsurilor, explorarea alternativa, angajand in mod real elevii la elaborarea sau creatia insasi a
cunostintelor ce trebuie sa le insuseasca, transformand lectia intr-un veritabil exercitiu mental
operational.
Cadrul didactic
autocontrolare.

devine un ghid

subtil

controland,

sugerand,

ajutand,

indemnand

la

Lectia bazata pe metode active are meritul de a transforma elevul care invata in elevul
apt sa gandeasca ca un geograf si sa actioneze specific acestei discipline. Acest tip de lectie prefera
stilul democratic, de cooperare si conlucrare vie, activa intre elevi invatator.
Pentru a se putea selecta ceea ce este necesar si esential de predat, trebuie sa se tina seama
de o serie de factori ce au rol determinant in stabilirea, structurarea , intergrarea si ierarhizarea
continuturilor geografice.
Primul si cel mai important factor il constituie finalitatea educatiei. Idealul, scopurile si
obiectivele, asa cum sunt ele definite in Legea Invatamantului precum si in alte documente cu rol
regulator, exprima cel mai fidel cerintele actuale impuse invatamantului, cerinte ce urmaresc formarea
trasaturilor generale ale personalitatii. Toate aceste determinari sunt concretizate in planurile de
invatamant, in programele scolare, in manualele scolare si alte instrumente de lucru.
In al doilea rand este necesar sa se tina cont de nivelul de dezvoltare al stiintei in prezent. Se
stie ca astazi ne aflam in faza unei exploziiinternationale care se manifesta printr-o rata ridicata de
dublare a continutului informational intr-un timp mult mai scurt. Aceasta crestere de informatii se face
la doua nivele: la nivele inferioare (date, notiuni, reguli) si la nivele superioare (legi, principii, teorii).
Daca dezvoltarea geografiei este mai dinamica la nivele inferioare (date, reguli), iar nivelele
superioare (legi, principii, teorii) au valabilitate relativ indelungata, din ansamblul datelor, faptelor si
proceselor vor fi retinute doar cele semnificative si necesare pentru ca, prin operarea cu ele, elevii sa
ajunga la cunoasterea adevarurilor stiintifice cu un grad mare de generalitate si cu valabilitate
indelungata.
De asemenea, este necesar sa fie luate in considerare evolutiile in ceea ce priveste
metodologia stiintelor, ca modalitate de interpretare si cercetare a aspectelor Terrei.
Multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, transdisciplinaritatea si interdisciplinaritatea sunt
modalitati de interpretare ale stiintei contemporane de care trebuie sa se tina seama in predarea
invatarea geografiei.
Toate stiintele, respectiv toate obiectele de invatamant contribuie la realizarea culturii generale
si a culturii de specialitate (profesionale), insa, pentru organizarea continuturilor, este necesar sa se
tina seama de raportul dintre ele.

Cultura generala scolara provenita din cultura generala asigura ansamblul de cunostinte
teoretice si practice selectat pentru nevoile scolii si invatamantului, iar cultura profesionala reprezinta
ansamblul de cunostinte teoretice si practice care asigura pregatirea profesionala in domeniul
respectiv. Nici una dintre ele nu actioneaza fara sa o influenteze si pe cealalta cu precizarea ca, pe
diferite trepte de scolarizare, una dintre cele doua tipuri de cultura capata o pondere precumpanitoare.
In final, trebuie sa se aiba in vedere si relatia dintre continutul geografiei ca disciplina de
invatamant si orientarea si organizarea procesului de predare invatare. O serie de specialisti (printre
care si Octavian Mandrut) afirma ca nu intotdeauna se realizeaza o concordanta intre dezvoltarea
proceselor intelectuale ale elevilor din gimnaziu si predarea unor notiuni de geografie generala.
Pentru a evita o asemenea neconcordanta, Mandrut propune un model de esalonare a
continuturilor. Spre exemplu, manualul de geografie de clasa a V-a introduce o multime de notiuni
destul de dificile pentru elevi (sistem solar, miscarea de rotatie si de revolutie, relief, invelisurile
pamantului, s.a.m.d.).
Fara nicio indoiala, in predarea geografiei trebuie sa predomine interpretarea logica a
fenomenelor geografice, trecandu-se de la memorie la gandire in invatare.
Un factor esential in realizarea acestei cerinte il reprezinta, alaturi de metode, formele de
organizare mijloacele de invatamant.
CAPITOLUL III
MIJLOACELE DE INSTRUIRE IN INVATAMANT
a)

FUNCTII PEDAGOGICE

b) MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI PEDAGOGIC DE CARE DISPUN


DIFERITELE MIJLOACE DE INVATAMANT
CAPITOLUL III
a) FUNCTII PEDAGOGICE
Mijloacele de instruire ori de invatamant reprezinta o componenta de baza a actiunii
educationale. Acestea presupun un ansamblu de instrumente didactice metode de predare
invatare, moduri de organizare a instruirii, forme de organizare, evaluare de obiective, etc., acest
ansamblu asigurand eficienta instruirii.
In trecut termenul sub care erau cunoscute aceste mijloace de invatamant era cel de material
intuitiv. Pentru a-i invata pe elevi, profesorul aducea din natura in sala de curs anumite materiale
privind Terra, atunci cand elevii nu puteau observa direct obiectele si fenomenele. Mai tarziu, profesorii
au confectionat ei insisi materiale, planse, diagrame, scheme, desene, grafice, s.a.m.d. si s-a ajuns la
ceea ce se numeste material didactic.

In epoca noastra, data fiind marea dezvoltare a stiintei si tehnicii, au patruns in scoala, alaturi
de ceea ce s-a numit material didactic, o serie de dispozitive si aparate mecanice, electrice si
electronice de inregistrare, pastrare si transmitere a imaginilor vizuale si sonore utilizate in
comunicare, numite mijloace audio-vizuale. Acestea din urma au fost si denumite tehinici moderne de
instruire.
Aceste mijloace de instruire faciliteaza comunicarea, o comunicare de alta natura decat cea
verbala, foarte raspandita in scoala. Ele au rapit, prin functiile pe care le indeplinesc, limbajului
verbal privilegiul de a fi unicul instrument de predare a cunostintelor. Valoarea lor pedagogica devine
evidenta prin functiile pe care le au.
Functia demonstrativa (documentara) constituie una dintre calitatile acestor mijloace, ele
reusind sa asigure activitatii de predare si invatare o baza pereceptiva, concret senzoriala
(documentara) mai complexa, mai bogata si indeosebi mai sugestiva. Cu cat elevul traieste o
experienta mai directa, dedusa din contactul personal cu lumea reala pe care trebuie sa invete sa o
cunoasca, cu atat va fi mai bine pentru intregirea cunoasterii sale.
Mijloacele de instruire utilizate cu functie demonstrativa pot actiona la doua niveluri: cel al
concretului propriu-zis si cel al concretului logic.
Diverse tehnici moderne (internet, televiziune, radio, etc.) reusesc sa desfiinteze practic
distantele, sa inlature barierele spatiale largind considerabil orizontul de cunoastere al elevilor. Prin
intermediul mesajelor audio-vizuale elevii au posibilitatea sa strabata spatii pe care, in alte conditii, nu
le-ar putea niciodata cunoaste nemijlocit.
Ei pot sa cunoasca si sa inteleaga viata oamenilor si a popoarelor din diferite tari, obiceiurile si
preocuparile lor, toate acestea in contextul conditiilor naturale si sociale oferite de acel spatiu, acestia
pot sa observe lumea animalelor si a plantelor de pe intreg globul pamantesc, pot sa patrunda in
vastitatea spatiului cosmic.
Dincolo de realitatea direct perceptibila, imaginile audio-vizuale au si avantajul ca pot sa
prezinte in forme modificate ritmul de desfasurare a vietii si sa ofere elevilor ocazia sa studieze
fenomene si procese, fapte si actiuni care se petrec fie prea lent, fie prea rapid pentru o perceptie
normala. In cateva secvente de film poate fi surprinsa, de exmplu, formarea in timp indelungat a
zacamintelor de carbune sau de petrol.
In mod similar, pot sa redea observatii, fenomene si procese care, dimpotriva, se petrec in
secunde sau fractiuni de secunda si despre care elevii nu pot lua usor cunostiinta. In acest fel, elevii
pot cunoaste, de exemplu, ce se petrece in interiorul atomului, al celulei, al organismului viu situatii
care nu pot fi percepute cu ochiul liber.
Posibilitatilor de a cunoaste mai bine spatiul si timpul li se adauga dinamismul. Mijloacele de
instruire faciliteaza prezentarea dinamica a realitatii prin intermediul computerului, a filmelor,
emisiunilor de televiziune. Datorita miscarii, imaginile audio-vizuale permit elevilor sa dezvaluie
desfasurarea si evolutia vie a fenomenelor in dinamica si complexitatea lor.

Dincolo de functia intuitiva propriu-zisa, situata la nivelul actului perceptiv, exista si un alt nivel
la care se pot utiliza tehnicile audio-vizuale cel al abstractizarii, al constituirii conceptelor, al
intelegerii esentei lucrurilor si fenomenelor.
Aceste tehnici furnizeaza o intuitie simbolica care usureaza expunerile si explicatiile
teoretice. O serie de simboluri grafice (diagrame, organisme, scheme, desene, schite, planuri, mape),
precum si alte genuri de simboluri vizuale, cum ar fi formularele matematice care tind catre
abstractizare, pot sa fie transpuse in materiale proiectabile, accesibile profesorului in predarea
disciplinei de invatamant, geografia.
Mijloacele de invatamant indeplinesc si o importanta functie de comunicare (transmitere de noi
cunostinte). In comparatie cu posibilitatile clasice reduse la cuvantul profesorului ori la textul scris al
manualului, mijloacele de invatamant transmit nu numai continuturi realizate la un inalt nivel stiintific
si metodic, dar si constituie, asa cum arata Robert Lefrone, mijlocul ideal, principal sau auxiliar pentru
a preda un volum maxim de cunostinte intr-un minimum de timp, asigurand eficienta sigura.
Secventele audio-vizuale inregistrate fac in asa fel incat impresiile si reprezentarile despre
lucrurile, fenomenele si actiunile aduse in campul de observatie al elevilor sa se imprime mai puternic
in constiinta elevilor si uneori sa fie retinute timp mai indelungat si cu mai multa fidelitate in memoria
acestora.
Mijloacele de invatamant prezinta importanta nu numai prin caracterul demonstrativ si forta lor
de comunicare, ci si datorita unei alte functii pedagogice de motivare a invatarii. Prin suportul afectiv
emotional pe care reusesc sa-l asigure procesului de invatamant, acestea intretin motivatia
invatarii. Pe de alta parte, prin faptul ca se adreseaza direct simturilor, ele imprima incarcatura
emotionala invatarii.
Materiale geografice, de exemplu globul geografic sau un mesaj audio-vizual, spre exemplu
viata pe continentul australian, odata aduse in clasa trezesc interesul si starnesc curiozitatea elevilor,
provocandu-le o nevoie mai acuta de a cunoaste. Aceste elemente de natura motivationala au rol
important in mobilizarea eforturilor elevilor in timpul desfasurarii lectiei.
In ultimul timp, unele dintre mijloacele de invatamant, cu precadere cele audio-vizuale,
indeplinesc si o alta functie pedagogica de evaluare a progreselor scolare a elevilor. Prin intermediul
unor dispozitive electro-mecanice sau electronice, se poate realiza examinarea elevilor.
Mijloacele de invatamant dau procesului scolar o dimensiune mai larga si mult mai eficienta,
ajutandu-l pe profesor sa predea in conditii oportune, iar pe elev sa aiba o intelegere mai complexa si
mai profunda.
Judicios integrate in procesul de invatamant, mijloacele de instruire usureaza cunoasterea
stiintifica a realitatii, scurteaza sau, dimpotriva, prelungesc procesul de cunoastere al elevilor atat cat
este necesar pentru o clarificare si intelegere mai deplina si mai profunda a cunostintelor predate,
diminuand sau prevenind neajunsurile unui invatamant verbalest sau livresc, deseori indeosebi de
formal. Mijloacele de invatamant participa intr-un procent din ce in ce mai mare la realizarea
obiectivelor pedagogice, la cresterea eficientei invatamantului.

O sinteza a cercetarilor intreprinse in mai multe tari arata ca toti elevii, atat cei buni, cat si cei
mai slabi, profita de pe unrma integrarii mijloacelor de instruire in prcesul de predare. Specialistii au
conchis insa ca cel mai mult beneficiaza elevii mijlocii si mediocri, fapt ce contribuie la diminuarea
diferentelor intre extremitatilor claselor, la omogenizarea, din punctul de vedere al pregatirii, a acestor
colective.
b) MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI PEDAGOGIC DE CARE DISPUN
DIFERITELE MIJLOACE DE INVATAMANT
Mijloacele de invatamant detin un potential material considerabil pentru realizarea obiectivelor
de instruire.
In ceea ce priveste potentialul de comunicare, ele ofera posibilitatea:
1

De a prezenta static si dinamic fenomene si obiective in spatiu;

De a evidentia elementele esentiale ale unui fenomen sau obiect;

De a prezenta fenomene si obiecte greu accessebile sau inaccesibile perceptiei;

De a modela fenomene;

De a oferi informatii sau sarcini de rezolvat;

De a oferi informatii de conexiune inversa si de evaluare.

In ceea ce priveste potentialul de activizare, ele ofera posibiliatea:


1

De stimulare, de observare si initiativa;

De a declansa eforturi proprii de gandire si de stimula participarea independenta la


cunoastere;

De a oferi un suport material de activitate continua si intensiva;

De a stimula si dezvolta creativitatea individuala.

Potentialul de formare implica posibilitatea:


1

De a sprijini formarea de notiuni si concepte;

De a sprijini formarea de capacitati intelectuale;

De a sprijini strategiile de rezolvare;

De a sprijini formarea de deprinderi (executie, comunicare, proiectare, cercetare);

De a sprijini formarea de aptitudini.

In sfarsit, potentialul ergonomic de rationalizare ofera posibilitatea:


1

De a contribui la rationalizrea eforturilor depuse de elevi;

De a sprijini activitatea in ritm propriu si a combate supraincarcarea;

De a combate monotonia si a oferi variatii de activitate;

De a rationaliza eforturile personalului didactic .

Orice mijloc de invatamant manifesta concomitent insusiri care apartin tuturor tipurilor de
potential cu mentiunea ca ponderea lor variaza in functie de ipul de mijloc de invatamant.
Pentru ca potentialul pedagogic al unui mijloc de invatamant sa fie pus in valoare este necesar
ca el sa intervina in sprijinul elevului care invata geografia, prin expunerea sistematica si explicativa in
lectiile de geografie. Expunerea sistematica si aplicatia au avantajul ca, intr-un timp relativ scurt, se
comunica un volum mare de informatii, iar odata cu acestea, si diferite modalitati de gandire.
In predarea geografiei este necesar a se realiza, paralel cu desfasurarea lectiei, schema
acestei la tabla (eventual retroproiector). Expresivitatea limbajului este o conditie imperios necesara in
cazul folosirii metodei expunerii explicative. Pentru a dobandi un caracter formativ, metoda trebuie sa
fie cat mai scurta si imbinata cu problematizarea, cu dialogul euristic, cu demonstratia sau exercitiul.
Demonstratia este o metoda de explorare si cunoastere sistematica, organizata, indirecta a
obiectelor, fenomenelor si proceselor reale prin prezentarea lor de catre profesor in stare naturala (la
scara lor reala), prin substituirea lor in fata elevilor cu ajutorul modelelor (obiectuale, figurale,
simbolice sau verbale) si prin utilizarea rationamentelor inductive, pentru evidentierea aspectelor
fizice, actionale si identice esentiale ale realitatii. Demonstratia are caracter ilustrativ (de exmplu:
demosntratia cu harta, plasarea pe harta a unor semne aplice, pentru formularea de probleme, de
corelatii geografice).
Pe de alta parte, conversatia (dialogul) este una dintre metodele active cel mai des folosite in
predarea geografiei, atat in verficare, transmitere de noi cunostinte, fixare, cat si recapitulare. Aceasta
metoda se aplica in anumite momente cand se doreste sa controleze atentia elevilor sau sa se obtina
de la ei generalizari si concluzii. Cu ajutorul intrebarilor se incearca sa se stimuleze gandirea elevilor in
vederea fixarii si consolidarii cunostintelor predate, a insusirii de noi cunostinte. Spre exemplu, in
predarea lectiilor despre state, privind Asezarea, se pot pune urmatoarele intrebari: Priviti harta si
fixati asezarea geografica a respectivei tari! Ce consecinte decurg dintr-o astfel de asezare? Prin
astfel de intrebari se face apel la cunostintele dobandite la clasa a V-a sau la studiul altor
lectii ce corespund altor clase.
Vorbind de reteaua hidrografica, de flora si fauna unui stat, dirijand gandirea elevilor,
profesorul face apel la cunostintele despre clima, relief, influenta omului, a tehnicii. Spre exemplu: la
lectia Italia, cunoscand clima si relieful Italiei, priviti harta si spuneti: Cum se prezinta reteaua
hidrografica in partea continentala? Dar in partea peninsulara? De ce exista asemenea contraste? Cum

sunt valorificate aceste ape?. Apeland permanent la cunostintele elevilor, metoda conversatiei ajuta
la continua repetare a materiei, simultan cu predarea unor noi cunostinte. Conversatia antreneaza la
lucuru intreaga clasa, elevii devenind factori activi in timpul lectiei.
Printre multiplele metode frecvent folosite in activitatea de predare invatare a
geografiei este si metoda folosirii modelului si modelarea. Modelarea, ca metoda de lucru si modelul ca
exprimare grafica sau materiala a acesteia, ajuta la stabilirea diferitelor corelatii cauzale, ca si la
cunoasterea mecanismului, a dinamicii si a prognozei diferitelor fenomene studiate in prezent si in
perspectiva.
Modelele sunt reprezentari micsorate ale unor obiecte si fenomene geografice din
natura. Modelele folosite in geografie sunt: materiale (globul geografic, machete, mulaje), grafice
(harti, scheme explicative, planse, profile, diagrame,blocdiagrame) si matematice (alegerea lor
facandu-se conform variabilelor geografice). De exemplu, la clasa a V-a se pot prezenta, ca modele
pentru lectia Sistemul solar, planse cu Sistemul solar si Calea Lactee (galaxia noastra), apoi globul
geografic, etc. . Prin intrebari, profesorul ii determina pe elevi sa citeasca si sa interpreteze modelul
de pe plansa, elevii singuri intuiesc structura sistemului solar format din noua planete, sateliti,
meteoriti, asteroizi.
Folosirea
modelelor
ajuta
elevii
sa-si
redescopere
cunostintele,
geografie devin active, iar elevii se transforma in adevarati colaboratori ai profesorului.

lectiile

de

Valorificarea potentialului pedagogic al mijloacelor de invatamant tine in primul rand de


profesor, care are rol decisiv in alegerea, prezentarea si valorificarea resurselor educative. Integrarea
lor la lectie trebuie sa tina seama intotdeauna de obiectivele lectiei si chiar ale invatamantului in
general.
CAPITOLUL IV
MIJLOACE DE INVATAMANT IN PREDAREA INVATAREA GEOGRAFIEI
b)

CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE INVATAMANT

b) PREZENTAREA UNOR MIJLOACE DE INVATAMANT IN PREDAREA GEOGRAFIEI LA


GIMNAZIU

a)

CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE INVATAMANT

Mijloacele de invatamant au fost definite de-a lungul timpului in mod diferit, Dulama Maria
Eliza in Didactica geografica le defineste ca fiind ansamblul aparatelor, instalatiilor, materialelor,
procedeelor si cerintelor de utilizare a lor, pe care profesorul si elevii le utilizeaza pentru a facilita
perceperea, intelegerea, fixarea si consolidarea cunostintelor si abilitatilor practice.
S-au facut mai multe clasificari ale acestora, cea mai raspandita fiind cea a lui Ioan Cerghit,
realizata dupa analizatorul predominant solicitat de invatare, asociata cu caracteristicile tehnice ale

acestora .Autorul le imparte in tehnici vizuale (de comunicare vizuala)- epiproiectia, diaproiectia,
retroproiectia, microproiectia, teleproiectia, proiectii cinematografice nesonore: tehnici audio (de
comunicare auditiva) inregistrari electrofonice, electromagnetice, emisiuni radiofonice: tehnici audiovizuale (de comunicare audio-vizuala) proiectii cinematografice sonore, emisiuni de televiziune
scolara, montaje audio-vizuale: tehnici audio-motrice sau vizuale motrice masini de instruire si masini
de examinare. (Ioan Cerghit, Bucuresti, 1984).
Dupa natura lor, in cea mai recenta didactica geografica, Dulama Maria Eliza arata ca exista
mai multe tipuri de mijloace de invatamant: obiectuale, scrise si grafice, audio-vizuale.
Mijloacele obiectuale sunt utilizate numai prin actiunea comuna profesor-elev si cuprind: tabla,
tabla magnetica, colectiile de roci, minerale, ierbarele, insectarele, plantele vii, impaierile de animale,
acvariul, mulajele, machetele s.a.m.d. .
Mijloacele scrise si grafice reprezinta informatii gata elaborate prin intermediul scrisului ori
desenului, ca de exemplu: texte, carti, manuale, planse, harti, tablouri, albume, atlase, dictionare,
ziare, reviste .
Mijloacele vizuale,auditive ori audio-vizuale impreuna stocheaza informatia pe un suport
electric ,electromagnetic sau electronic pe care o reda prin imagini si sunete.
Mijloacele vizuale care pot fi folosite in predarea geografiei sunt epiproiectorul pentru
materialele cu suport opac(fotografii, scheme, desene), epidiascopol pentru proiectia diapozitivelor,
aparatul de filmat pentru filme mute, retroproiectorul pentru folii transparente, calculatorul pentru
proiectii PowerPoint. Mijloacele auditive: CD-uri, DVD-uri, casete audio cu emisiuni scolare.
In sfarsit, mijloacele audio-vizuale se refera la proiectorul cinematografic pentru casete video,
echipamente TV cu circuit deschis sau inchis, camera video, calculatorul, masinile de instruire,
simulatoarele, etc. .
Prin intermediul acestor mijloace audio-vizuale se prezinta obiecte si fenomene geografice care
nu pot fi studiate direct in clasa, se asigura patrunderea in scoala a imaginii fidele a lumii, intelegerea
in detaliu a fenomenelor geografice in diferite momente ale desfasurarii lor. De asemenea, utilizarea
lor metodica, stimuleaza curiozitatea si interesul elevilor pentru cunoasterea stiintifica, inlesnesc
formarea perceptiilor si notiunilor, contribuie la imbunatatirea cantitativa si calitativa a receptivitatii
elevilor, la concentrarea atentiei, la insusirea logica a informatiilor stiintifice.
Utilizarea mijloacelor audio-vizuale, ca metoda didactica si ca modalitate de invatare trebuie sa
aiba loc in raport cu obiectivele pedagogice urmarite, ea isi poate atinge scopul in orice tip de lectie,
daca se respecta o serie de conditii, printre care: alegerea imaginilor adecvate fiecarei lectii, durata
prezentarii imaginilor sa fie de 5-7 minute, initierea prealabila a elevilor in observarea exploratoare a
imaginilor, in receptarea mesajului in momentul cel mai indicat al lectiei la inceputul, in timpul
expunerii sau la sfarsitul acesteia pentru fixarea cunostintelor dobandite.
Este necesar ca profesorul sa creeze un climat psihologic favorabil folosirii mesajelor audiovizuale pe care le include in prezentarea lectiei.

b) PREZENTAREA UNOR MIJLOACE DE INVATAMANT IN PREDAREA GEOGRAFIEI LA


GIMNAZIU
In predarea invatarea geografiei se folosesc cateva tipuri de mijloace de invatamant care, in
functie de specificul potentialului pedagogic al acestora si de principiile caracteristice constructive pot
fi grupate astfel:

Grupa mijloacelor de
invatamant

Tipuri de mijloace de invatamant

- eclimetre
busole
- lupe
Instrumente si aparate
- gnomon
- planetariu
- statie meteorologica
- filme didactice
diapozitive si diafilme
- folii pentru retroproiector
Mijloace si echipamente
tehnice

- diaproiector
- epiproiector
- epidiaproiector
- retroproiector
- cineproiector

Modele

globuri terestre
- machete

- mulaje
- modele simbolice
- planse in relief pentru studiul geografiei
fizice

Naturalizari

colectii de minerale si roci

atlase geografice
-

harti

planse

albume

tablouri

portrete

Material grafic

radio televiziunea

Mijloace de comunicare in masa

(mass media)

internet
-

presa

lecturi geografice

Cercetarile pedagogice au dovedit si faptul ca integrarea mijloacelor moderne audio vizuale


in activitatea instructiv-educativa nu urmareste sa inlocuiasca si sa preia efortul didactic al profesorului
sau sa diminueze efortul de invatare al elevului, ci dimpotriva, sa le completeze, sa le faca mai
fructoase, mai eficace atat sub aspectul cantitatii, cat si sub cel al calitatii, formativ indeosebi (Danut
Onoriu, Maria Enache, Ecaterina Olanescu).
Mijloacele de invatamant pot fi realizate, confectionate de catre profesor sau pot fi procurate
de catre institutiile de invatamant sau aflate in dotarea scolilor. Din categoria materialelor
confectionate, cel mai frecvent am folosit, in activitatea didactica, plansele. Ele se confectioneaza
pentru a reprezenta un model al obiectului sau a fenomenului propus spre studiere. Spre exemplu,
plansa cu sistemul solar, absolut necesara intelegerii temei din programa Sistemul solar si locul

Pamantului in cadrul acestuia la clasa a V-a. Cu ajutorul plansei, la solicitarea profesorului, elevii vor
determina singuri locul Pamantului intre celelalte planete, distanta intre acestea si Soare si
consecintele care decurg din aceasta situatie.
Un alt mijloc de invatamant care poate fi folosit sunt vederile, ilustratiile adunate de profesor
sau de altii, prin care elevii pot observa fapte si fenomene geografice altfel greu de cunoscut. Ele sunt
grupate tematic si sunt cel mai des folosite in predarea Geografiei continentelor.
Ilustratiile trebuie sa reprezinte cel mai tipic fenomenul pus spre a fi studiat pentru
aprofundarea cunostintelor. Ilustratiile joaca unul din rolurile cele mai importante in predarea
geografiei. Cu ajutorul lor, obiectele si fenomenele apar complete si mai usor de inteles de catre elevi.
Daca ilustratiile prezinta clar obiectivul propus spre studiu, elevul raspunde clar intrebarilor formulate
de profesor in legatura cu continutul tematic si insusirea constienta a temei.
In completarea colectiei de ilustratii, la intocmirea albumelor, pot fi antrenati si elevii, dandu-lise ca activitate individuala in afara clasei sacaute asemenea imagini pe diferite teme. Iata cateva
exemple de tematici (colectii) de materiale ilustrative (vederi, fortografii decupate din ziare, reviste,
carti, forografii realizate de profesor si de elevi, etc. ):
1

Pamantul corp cosmic;

Fenomene eastice;

Tipuri de vai;

Africa ieri si azi;

Mari orase ale Europei;

Imagini din Carpati;

Orasele de azi ale tarii;

Ieri si azi in orasul nostru.

Atunci cand profesorul antreneaza elevii in colectarea de materiale, interesul elevilor creste, iar
munca de invatare, cercetare, aplicare practica se imbina armonios la clasele gimnaziale, obtinand
rezultate din cele mai neasteptate in sens pozitiv.
Vederile, fotografiile decupate din ziare si reviste, ilustratiile cu continut geografic din carti ii
ajuta pe elevii de gimnaziu sa inteleaga nai bine caracteristicile zonelor geografice, marile mase ale
Europei si Asiei, porturile lumii, orasele si judetele Romaniei, s.a.m.d. .
Modernizarea invatamantului geografic presupune si utilizarea mijloacelor audio
vizuale. Aceste mijloace constituie un suport concret pentru aplicarea unor metode active care sa
favorizeze corelari ale unor cunostinte insusite de elevi la diferite discipline scolare.

Obiectele si fenomenele geografice, indepartate sau apropiate in timp si spatiu sunt aduse in
fata elevilor, servind drept baza in jurul careia se organizeaza o lectie. In multe situatii, proiectiile fixe,
cele dinamice sau emisiunile de televiziune inlocuiesc cu succes o expunere lunga si greoaie, mai putin
accesibila si atractiva.
Din categoria mijloacelor audio vizuale, diapozitivele si filmul didactic isi gasesc cea mai
larga utilizare in predarea geografiei.
Diapozitivele se folosesc atat la lectiile curente si de recapitulare, cat si la alte activitati
desfasurate in afara de clasa. In cadrul lectiei mixte, ele pot fi utilizate in toate etapele: la verificarea
cunostintelor, la comunicarea de noi cunostinte, la fixarea cunostintelor predate. Diapozitivele prezinta
avantajul ca pot fi vazute de intreaga clasa si pot fi prezentate, intr-un timp scurt, un numar relativ
mare de imagini. Imaginile diapozitivelor trebuie saevidentieze, cu pregnanta, trasaturile esentiale ale
obiectelor si sa elimine din cadru detaliile inutile. Cand diapozitivele sunt folosite la lectiile de
transmitere de noi cunostinte, se impune ca imaginile respective sa fie insotite de explicatiile
profesorului.
Eficienta mesajului transmis de diapozitive depinde de folosirea lor la momentul potrivit. Ele
sunt introduse in momentul in care elevii si-au insusit cunostintele care permit sa le inteleaga si sa le
integreze. In felul acesta cunostintele predtae in cadrul lectiei vor fi insusite mai temeinic. Cand
diapozitivele sunt folosite la lectiile de recapitulare si sistematizare, profesorul solicita
elevilor sa recunoasca si sa explice imaginile prezentate. El corecteaza, daca este cazul, explicatiile
elevilor si adauga unele elemente noi.
Localizarea pe harta a imaginilor prezentate se impune ori de cate ori se folosesc
diapozitivele. In acest mod se dezvolta la elevi deprinderea de a se orienta pe harta si, in acelasi timp,
se fixeaza mai temeinic cunostintele. Inainte de a le proiecta, se vor analiza diapozitivele pentru a se
putea da explicatiile necesare, pentru a face completarile care se impun, pentru a localiza pe harta si
pentru a raspunde eventualelor intrebari ale elevilor in legatura cu tema diapozitivelor.
O forma speciala de folosire a diapozitivelor, deosebit de eficienta in procesul de predare
invatare este cea a diaporamelor. Acestea reprezinta o suita de diapozitive color cu teme geografice
diferite, a caror proiectie este insotita de un comentariu stiintific inregistrat si sincronizat cu un fond
muzical adecvat. (in categoria diapozitivelor includem si prezentarile PowerPoint din ultimii ani, extrem
de utile si sugestive, in functie de tema aleasa pentru a fi proiectata).
Filmul didactic reprezinta tehnica de animare a imaginilor. Acesta analizeaza obiectele sau
fenomenele geografice sub aspect global, dar si pe parti, dirijand atentia elevilor asupra trasaturilor
caracteristice.
In cadrul filmului, obiectivele, fenomenele, si procesele geografice precum si relatiile lor de
interdependenta sunt privite in dezvoltare, in stransa legatura cu alte obiecte, fenomene si procese
geografice. Folosit in predarea geografiei, filmul este eficient atunci cand reuseste sa asigure activarea
clasei prin discutii purtate in timpul proiectarii din cand in cand se poate opri rularea imaginilor
pentru a veni cu completari sau explicatii la informatiile primite din imagini.

La lectiile de geografie se foloseste filmul in scopuri diferite: ca introducere la o noua tema, ca


sursa de cunostinte, ca ilustrare in aplicarea materialului nou, ca mijloc de fixare si sistematizare a
cunostintelor. Filmul ajuta sa prezinte elevilor fenomene cu actiune brusca (prabusiri, cutremure,
eruptia unui vulcan etc.), cat si fenomene care nu se pot percepe direct si a caror evolutie are loc intrun timp indelungat (miscarile de orogeneza, miscarile epirogenice, etc.). Cu ajutorul imaginilor si a
coloanei sonore, fenomenele studiate sunt accesebile intelegerii de catre elevii.
Reusita unei lectii de geografie predata cu ajutorul filmului depinde de pregatirea profesorului
pentru lectie. Profesorul trebuie sa vizioneze filmul in prealabil, pentru a cunoaste continutul,
succesiunea imaginilor, durata. Cunoscand continutul filmului, profesorul va aprecia masura in care
imaginile si comentariul sunt concludente pentru demonstrarea elementelor principale ale lectiei.
Proiectarea filmului trebuie precedata de o introducere prin care profesorul ii pregateste pe
elevi pentru intelegerea filmului, stabileste legatura dintre continutul acestuia si tema ce se studiaza,
si subliniaza problemele din lectie care sunt analizate in cuprinsul filmului.
In cazul filmului mut, rularea imaginilor este insotita permanent de explicatiile profesorului.
La filmele cu sonor, explicatiile se limiteaza la sublinierea acelor aspecte care constituie puncte de
reper in cadrul temei lectiei, precum si la repetarea unor termeni si denumiri geografice. Daca sunt
necesare unele explicatii suplimentare, filmul se intrerupe si se vor insoti aceste explicatii cu unele
materiale ajutatoare, cu desenarea pe tabla a unor schite, cu localizarea pe harta a obiectivelor si
fenomenelor proiectate. Aceste scurte pauze sunt necesare si pentru elevi, ca sa-si poata lua notite, iar
pentru profesor, pentru a scrie pe tabla schema lectiei. Dupa proiectarea filmului urmeaza
discutii. Profesorul formuleaza intrebari in legatura cu ideile principale din film si da raspunsuri la
intrebarile elevilor.
Filmul didactic, ca si celelalte mijloace audio vizuale trebuiesc insa folosite in procesul
didactic cu masura, deoarce excesul de imagini si de sunet se poate transforma intr-o sursa de
oboseala, ceea ce impiedica receptionarea activa a mesajului transmis. Iata catve titluri de filme
didactice care pot fi utilizate in predarea geografiei, mai precis la lectiile de geografie fizica generala:
Cum se misca Pamantul?, Agentii interni modificatori ai scoartei terestre, Torentii, s.a.m.d. .
Televiziunea este un alt mijloc de comunicare in masa cu multiple valente educationale.
Televiziunea scolara cuprinde acele emisiuni TV care sprijina procesul de invatamant, avand functii
pedagogice de informare si formare. Corect folosite, metodic, mesajele TV imbogatesc continutul
informativ.
Rolul unui nou mijloc de invatamant computerul
Calculatorul este instrumentul cel mai des utilizat, in prezent, in toate domeniile. Utilizarea
calculatorului standard sau in sistem multimedia (calculator, CD-rom, adaptor audio, interfata grafica,
retea), in procesul de instruire la toate disciplinele de invatamant amplifica interactiunea elevilor cu
calculatorul. In conditiile instruirii cu ajutorul calculatorului se ofera posibilitatea in aceeasi situatie de
invatare sa regrupeze un set de elemente variate: sunete, voci, texte, imagini foto, desene grafice,
etc., asociate in aplicatii dupa obiectivele invatamantului in mod interactiv, atat elev-calculator cat si
de indrumator al profesorului.

Diversificarea strategiei didactice este posibila pe baza interactiunii elev-calculator, cu


facilitarea acestora la informatii mai amplu structurate, variate si prezentate in modalitati diferite de
vizualizare. Calculatorul este un mijloc intre profesor-elev, dar cu o pozitie distincta fata de celelalte
mijloace de invatare pe functiile sale, complexitatea si posibilitatea de utilizare.
In prezent, cercetarea pedagogica asupra instruirii asistate pe calculator urmeaza mai multe
directii de abordari experimentale, generalizare si validare:
-

stadiul dotarii unitatilor scolare cu calculatoare si promovarea achizitionarii de


sisteme multimedia, plasarea lor intre mijloacele de invatamant;

alcatuirea bibliotecii de programe si sisteme expert in acord cu curriculum-ul scolar


in curs de reformare, pe discipline, prin dotare, schimburi de produse informatice
intre scoli si profesori;

promovarea patrunderii spiritului informatic in scoli;

initierea de cercetari metodice privind realizarea instruirii asistate pe calculator.

Prin dirijarea invatarii de catre profesor si activitatea elevului care acceseaza cu ajutorul
calculatorului fiecare secventa din schema logica cu suport grafic si ilustrativ, se ating obiectivele
propuse. Suportul grafic poate fi utilizat si in etapa de evaluare.
In toate situatiile, calculatorul este un instrument de organizare al procesului de invatamant
dirijat de profesor, dar si prin autoinstruire. Prin utilizarea eficienta si adecvata care trebuie combinata
cu alte mijloace, metode si forme de organizare a activitatii. Utilizarea lui la intamplare, fara obiectiv
precis de invatare, neintegrat la momentul oportun in desfasurarea lectiei, farao combinatie
metodica, nu contribuie la realizarea rezultatelor asteptate ale instruirii.
Utilizarea calculatorului in procesul instructiv educativ contribuie la invatarea activa si de aici
la formarea unei gandiri geografice si la formarea capacitatii intelectuale ale elevilor prin:
-

motivatia prin stimularea metodelor cognitive;

formarea de trasaturi active care vizeaza satisfactia cognitiva, bucuria descoperirii


adevarului, speranta rezolvarii situatiilor de invatare, atractia pentru geografie.

Impreuna cu celelalte discipline socio-umane, cu intreaga activitate de educare, geografia isi


aduce o contributie insemnata la formarea elevilor, a conceptiei stiintifice despre lume si
viata a acestora. Aceasta presupune o foarte stransa legatura si interconditionare intre cunostinteatitudini-convingeri-conceptie-comportament, astfel incat ele sa formeze un tot unitar.
In continuare, veti gasi exemple de folosire a mijloacelor de invatamant in cadrul a diferite
lectii.
PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICA

SUBIECTUL: Atmosfera. Forma, compozitia, structura, culoarea atmosferei.


SCOPUL: asimilarea notiunilor legate de atmosfera si caracteristicile acesteia. Explicarea
fenomenelor si protejarea invelisului de aer al pamantului.
OBIECTIVE OPERATIONALE: La sfarsitul lectiei elevii trebuie:
1

sa dobandeasca notiuni despre compozitia, forma atmosferei, structura atmosferei;

sa delimiteze partile componente ale atmosferei si caracteristicile acestora;

sa sesizeze si sa deosebeasca aerul poluat de cel curat;

sa rezume pe scurt importanta atmosferei pentru Pamant.

TIPUL LECTIEI: de comunicare si insusire de noi cunostinte.


METODE: explicatia, demonstratia, conversatia, lucrul cu globul geografic.
MIJLOACE DE INVATAMANT: schite model privind forma, structura si compozitia atmosferei,
globul geografic, diapozitive cu aspecte ale poluarii aerului, filmul Poluarea atmosferei, lecturi
geografice (daca ramane timp, in functie de situatia clasei).
DESFASURAREA LECTIEI

Evenimentele
instruirii

Activitatea profesorului

Activitatea elevului

Captarea atentiei

Arata prezenta in mediul


ambiant a aerului atat de necesar,
indispensabil.

Elevii evidentiaza prezenta


aerului in mediul
inconjurator.

Reactualizarea, in
baza experientei
traite a
cunostintelor
anterior insusite

Indicatii verbale cu ajutorul carora


elevii sa determine prezenta aerului
atmosferic si a necesitatii sale
pentru viata.

Anuntarea

Un nou capitol Atmosfera

Prin experiente proprii isi


dau seama de importanta
aerului.
Observarea vietuitoarelor
arata ca ele nu pot trai fara
aer.
Elevii noteaza titlul lectiei

subiectului lectiei
si a modului de
desfasurare

invelisul de aer al Pamantului (se


noteaza pe tabla).

(ulterior si alte date scrise


pe tabla).

Dirijarea invatarii
pe baza de plan
prin studiu
individual cu
manualul

Dirijeaza invatarea, indruma pe


elevi, raspunde la intrebarile
acestora. Pe baza discutiilor se
alcatuieste un plan (care se noteaza
pe tabla). Pe baza planselor expuse,
a diapozitivelor prezentate, se
completeaza planul.

Elevii dau raspunsuri si


completeaza pe parcurs
planul.

Asigurarea
conexiunii inverse

Se prezinta scheme lacunare pentru


a fi completate cu raspunsuri.

Elevii lucreaza
independent.

Se proiecteaza filmul Poluarea


atmosferei.

Elevii indica aspectele


negative ale poluarii si
unele masuri de combatere
si prevenire. Pentru elevii
dotati si interesati se ofera
lecturi geografice.

Evaluarea
rezultatelor scolare
ale elevilor

In mod cert, mijloacele de invatamant folosite in predarea invatarea geografiei sunt mult mai
numeroase. Obiectivele lectiei, specificul continutului, varsta si nivelul intelectual al clasei,
posibilitatile materiale de care dispune scoala reprezinta criterii dupa care ele se aleg. Cel mai
important factor ramane insa profesorul, cu pasiunea si daruirea sa pentru scoala.
PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICA
OBIECTUL: Geografia regionala a continentelor. Clasa a VI-a.
SUBIECTUL: America de Nord, asezarea, suprafata, tarmurile, relieful si resursele minerale.
SCOPUL LECTIEI: Cunoasterea pozitiei pe glob a Americii de Nord, a principalelor articulatii
ale tarmurilor, precum si principalele forme de relief de pe teritoriul acestui continent.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
1

consolidarea deprinderii de a stabili pozitia geografica pe glob a unui continent


(America de Nord), cu ajutorul coordonatelor geografice;

cunoasterea consecintelor care decurg din pozitia geografica asupra climei, vegetatiei
si solurilor;

insusirea cunostintelor cu privire la principalele forme de relief ale Americii de Nord;

cunoasterea principalelor articulatii, insule, peninsule, golfuri, stramtori (asemanarea


cu celelalte continente nordice);

cunoasterea resurselor minerale si repartitia lor geografica in interiorul continentului;

dezvoltarea gandirii geografice a elevilor;

dezvoltarea deprinderilor de munca intelectuala;

insusirea tehnicilor de lucru specifice geografiei.

TIPUL LECTIEI: Comunicarea de noi cunostinte.


METODA FOLOSITA: Explicatia, demonstratia, modelarea, munca independenta cu atlasul,
jocul geografic.
MIJLOACE DE INVATAMANT:
1

harta fizica a lumii;

harta fizica a Americii de Nord, atlas geografic;

harta pentru munca independenta;

jocul geografic.

DESFASURAREA LECTIEI

Momentele
lectiei

Activitatea profesorului

Activitatea elevului

Captarea atentiei
si pregatirea
lectiei

Se cere elevilor sa-si


pregateasca cele necesare lectiei.

Isi pregatesc cele necesare


pentru ora: caietul, atlasul,
cartea, creioanele colorate, etc. .

Verficarea
cunostintelor.
America: privire

Profesorul cere elevilor sa arate


pe harta lumii continentul
America si sa precizeze pozitia

Un elev trece la harta si arata


continentul America de Nord si
precizeaza pozitia Americii de

generala

pe glob a Americii de Nord si


consecintele care decurg.

Se cere elevilor sa spuna care


sunt marile unitati de relief de
pe teritoriul Americii de Nord si
sa le arate pe harta.

Nord pe glob.

Elevii arata ca pe teritoriul


Americii de Nord se succed trei
mari unitati de relief: campii in
centru, strabatute de podisuri si
munti.
Un elev arata pe harta, clasa
urmareste si aduce completari.

In continuare, se cere elevilor sa


arate care sunt tipurile de clima
si zonele de vegetatie, avand in
vedere pozitia Americii de Nord
pe glob.

Elevii raspund ca in America de


Nord se afla tipurile de clima si
toate zonele de vegetatie de pe
glob.

Un elev le arata pe harta.


Se cere sa arate care sunt
principalele fluvii si lacuri ale
Americii de Nord.
In final, profesorul solicita sa
arate un scurt istoric al
cunoasterii Americii de Nord.

Elevii precizeaza ca normanzii


au ajuns pe a normanzii au
ajuns pe tarmurile Americii cu
secole inainte de Columb. In
1492, Columb descopera
America, numita astfel dupa
Amerigo Vespucci.
Se aminteste de prima calatorie
a lui Magellan in jurul lumii.

Profesorul noteaza pe tabla titlul


lectiei. Cu ajutorul elevilor,
Comunicarea
profesorul precizeaza ca
noilor cunostinte
America de Nord este situata in
America de Nord:
emisfera de N, fiind taiata de
asezare,
Cercul Polar de N si de tropicul
suprafata, relief si
Racului. Profesorul cere elevilor
resurse minerale
sa arate consecintele acestei
asezari.

Elevii noteaza titlul in caiete.


Un elev arata pe harta, iar restul
isi noteaza in caiete.
Elevii arata consecintele
asezarii Americii de Nord
asupra climei, vegetatiei si
faunei.

Se cere elevilor sa urmareasca


pe harta din atlas care sunt
principalele articulatii ale
tarmurilor. Se noteaza pe harta.

Elevii urmaresc pe harta si arata


care sunt principalele insule,
peninsule, si golfuri ale
Americii de Nord.

Bazandu-se pe cunostintele din


lectia anterioara, se solicita
elevilor sa arate care sunt
principalele forme de relief din
America de Nord.

Elevii raspund ca in America de


Nord se afla munti, podisuri si
campii.

Elevii noteaza in caiete: Muntii


Cordilieri cu cele doua siruri:
a)

Profesorul noteaza pe tabla


principalele unitati de relief din
America de Nord.

b)

Muntii Coastelor,
Cascadelor, Siera
Nevada, Siera Mare
de Vest;
Muntii Stancosi,
Siera Mare de Est,
Podisurile
Columbiei, Marelui
Bazin si Mexic.

Altele: Muntii Apoloni,


Campia Mississipi,
Canadiana.
Se arata principalele
caracteristici ale acestor unitati
de relief. Se arata ca teritoriul
Americii de Nord dispune de
variate bogatii ale subsolului.

Elevii noteaza in caiete: petrol,


gaze naturale, carbuni, cupru,
zinc, plumb, uraniu, etc. .

Evaluarea
rezultatelor

Se distribuie elevilor harti si


jocuri geografice.

Stabilirea
concluziilor si
notarea elevilor

Se noteaza cativa elevi.

Preocupari pentru
acasa

Elevii sa invete lectia si sa


deseneze harta.

Elevii completeaza harta si


jocul geografic.

PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICA


CLASA A VII-A
TEMA LECTIEI: Stramtori si canaluri de legatura intre diferite zone geografice ale
continentelor Europa si Asia.
SCOPUL LECTIEI: aprofundarea si compeletarea cunostintelor referitoare la tarmurile Europei
si Asiei, transporturilor navale si legaturilor economice dintre state.
OBIECTIVE OPERATIONALE: identificarea pe baza de utilizare a hartii, a oceanelor si marilor
ce inconjoara Europa, a legaturilor dintre acestea (stramtori si canaluri):
1

evidentierea importantei acestora pentru navigatie;

numirea, localizarea elementelor geografice esentiale (subunitatile de relief, elemntele


climatice si importanta acestora la fiecare tarm);

citirea si interpretarea cu ajutorul legendei a hartii fizice si politice a lumii.

METODE SI PROCEDEE: conversatia, demonstratia, lucrul cu harta si globul geografic, lucrul


cu fise, proiectii la epidiascop.
MIJLOACE DE INVATAMANT: harta fizica si politica a lumii, globul geografic, atlasul,
fortografii din Asia si Europa, fise de munca independenta, lecturi geografice: Europa si Asia, Marile
porturi ale lumii, etc. , snur, stegulete ale tarmurilor.
DESFASURAREA LECTIEI: in cabinet sau clasa cabinet, sub forma de calatorie imaginara
(excursie), elevii fiind organizati in patru grupe si se desfasoara sub forma de concurs intre cele patru
grupe.

Fiecare grupa are de calatorit pe cate o portiune de tarm astfel:


-

gr. I tarmul de S al Europei si Asiei;

gr. II tarmul de Vest al Europei;

gr. III tarmul de N al Europei si Asiei;

gr. IV tarmul de Est al Asiei.

MOMENTUL ORGANIZATORIC
Reamintirea temei si probelmei. Profesorul reaminteste elevilor tema si problemele principale,
care apoi sunt scrise pe tabla simultan cu desfasurarea, iar elevii le trec in caiet.
Excursia imaginara incepe cu echipajul grupei I, al carei capitan simuleaza o excursie cu
vaporul de pe tarmul romanesc (portul Constanta), vorbind despre Marea Neagra, stramtorile Bosfor si
Dardanele, despre importanta lor pentru tara noastra si alte tari.
Excursia continua in Marea Mediterana, apoi canalurile si stramtorile, porturile insemnate,
importanta acestora pentru navigatie.
Un alt elev din grupa (echipaj) indica la harta si altul fixeaza snurul, altul proiecteaza si altii fac
completari, restul elevilor completeaza fisele de munca independenta.
Grupa a II-a conduce excursia pe tarmul de Vest al Europei, s.a.m.d. .
In partea finala profesorul prezinta concluziile, apreciaza rezultatele muncii fiecarei grupe,
evalueaza (noteaza) nivelul de cunostiinte si deprinderi ale elevilor.
PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICA
CLASA A VIII-A
SUBIECTUL LECTIEI: Carpatii Occidentali principalele grupe de munti, depresiuni si trecatori
SCOPUL LECTIEI: intelegerea unitatii si diversitatii acestei ramuri de munti, dezvoltarea
gandirii cauzale
OBIECTIVE OPERATIONALE: identificarea, clasificarea principalelor grupe de munti:
-

argumentarea importantei acestor munti, rolul lor deosebit in istoria poporului


roman;

formarea deprinderii de lucru cu harta, de a patrunde in intelesul unei lectii din


manual si de a face insemnari sistematice in caietul de notite;

formarea preocuparii privind protejarea reliefului carstic si a vietuitoarelor din


pesteri;

dezvoltarea de sentimente patriotice.

TIPUL LECTIEI: lectie de dobandire de noi cunostinte


METODE SI PROCEDEE: explicatia sistematica, conversatia, descoperirea dirijata, munca
independenta cu manualul, harta, fisa de lucru.
MIJLOACE DE INVATAMANT: harta fizica a Romaniei (murala si vacumata), fise de munca
independenta, diapozitive, fotografii, prezentare PowerPoint Muntii Apuseni, lecturi geografice,
manualul si aparatele necesare.
DESFASURAREA LECTIEI:
1.

Organizarea clasei pentru lectie se face apelul, apoi organizarea materialelor


necesare desfasurarii lectiei.

2.

Reactualizarea unor cunostinte si deprinderi din lectia despre Carpatii Occidentali


si din alte lectii. Profesorul adreseaza clasei intrebari:

1.

Unde sunt asezati Carpatii Occidentali?

E1. Elevul numit va arata la harta asezarea acsetei ramuri muntoase.


2.

Ce alcatuire geografica au Carpatii Occidentali?

E2. Sunt formati din tot felul de roci sisturi cristaline, vulcanice, sedimentare.
3.

Ati afirmat ca sunt formati in mare parte din roci tari, atunci cum explicati inaltimea mai
mica a acestor munti comparativ cu celelalte doua ramuri ale Carpatilor romanesti?

E3. Inaltimea mai mica se datoreaza atat activitatii de eroziune a agentilor externi, dar mai
ales prabusilor care s-au petrecut de o parte si dealta a lor si care rupandu-i in bucati, au
produs o scufundare a acestora.
4.

Ca urmare a prabusirilor suferite, ce alte caracteristici mai prezinta Carpatii Occidentali?

E4. Din cauza prabusirilor suferite, o alta caracteristica specifica Carpatilor Occidentali o
formeaza numeroasele depresiuni, culoarele largi, captusirea lor cu lave bogate in diferite
minereuri, padurile, indeosebi de foioase.
5.

Privind harta, ce puteti spune despre felul cum sunt grupati Carpatii Occidentali?

E5. Carpatii Occidentali sunt impartiti in trei mari grupe cu numeroase depresiuni si vai largi.

3.

Anuntarea subiectului si a modului de lucru:

Profesorul anunta tema: Principalele grupe de munti, depresiuni si trecatori in Carpatii


Occidentali.
Predarea noilor cunostinte se va realiza sub forma unui dialog euristic, permanent intre
profesor si elev, lectia transformandu-se astfel intr-un proces activ de predare invatare.
Prin comparatia cu Carpatii Orientali si cei Meridionali se scot in evidenta, la fiecare grupa,
varietatea structurii geologice, inaltimea, clima, flora si fauna, actiunea de modelare a apelor,
frumusetile naturale sau create de om.
In timpul predarii noilor cunostinte, elevii participa alaturi de profesor la construirea esalonata
a lectiei, folosind observatiile de pe harta, notand scheme si efectuand schita Carpatilor Occidentali pe
caietul lor in timp ce profesorul o realizeaza la tabla.
Prin dirijarea subtila a invatarii, profesorul va angaja elevii in invatarea prin descoperire, elevii
descoprind in cadrul Carpatilor Occidentali culmile principale, depresiunile, trecatorile, localitatile
importante, iar profesorul le va localiza pe harta murala. Totodata, la momentul potrivit, se proiecteaza
fotografii, diapozitive, slide-urile PowerPoint cu Muntii Apuseni, cu imagini din Carpatii Occidentali, pe
care elevii le urmaresc cu multa atentie si pe baza cunostintelor acumulate, profesorul aduce
completari si trage concluzii.
4. Verificarea si aprecierea rezultatelor (evaluarea) se va realiza sub forma unor conexiuni
inverse in mai multe moduri, printre care:
- cu ajutorul unor fise de munca independenta (schite de harta a Carpatilor Occidentali) pe
care elevii noteaza pe cale independenta grupele muntoase, apele ce le delimiteaza, culmile
principale, bogatii ale subsolului, depresiuni, trecatori, localitati industriale, obiective
turistice. Urmeaza apoi analiza, discutarea si corectarea lor, cat si notarea unor elevi de catre profesor.
5. Fixarea ( aprofundarea si aplicarea noilor cunostinte). Profesorul va formula cateva intrebari
ce se adreseaza gandirii si memoriei, prin care se sintetizeaza cele studiate in lectia Carpatii
Occidentali, pentru ca elevii sa retina urmatoarele idei fundamentale:
-

grupele muntoase ce alcatuiesc Carpatii Occidentali;

principalele culmi, depresiuni si trecatori pentru fiecare grupa muntoasa;

importanta economica si turistica a Carpatilor Occidentali.

6. Tema pentru acasa.


De invatat lectia, de citit lectura Muntii Apuseni si pe baza semnelor convetionale de pe
harta, de localizat pesterile, cheile si hidrocentralele din Carpatii Occidentali, pe schita efectuata in
clasa.

INCHEIERE
Trebuie amintit faptul ca analiza de fata s-a constituit in lucrarea pentru obtinerea gradului I in
invatamant.
In predarea invatarea geografiei, mijloacele de invatamant reprezinta un element
indispensabil. Prin specificul ei, geografia presupune folosirea unor informatii care nu pot fi cunoscute
de catre elevi in mod direct. De aceea, mijloacele de invatamant contribuie la formarea, pentru elevi, a
unor reprezentari si imagini mai clare si mai bogate asupra realitatii.
In introducerea lucrarii, am motivat alegerea subiectului, pentru ca in prima parte sa subliniez
rolul geografiei ca disciplina de studiu in gimnaziu. In cea de-a II-a parte a analizei, am aratat functiile
pedagogice si modalitatile de valorificare a potentialului pedagogic, ca si clasificarea si prezentarea
unor mijloace de invatamant in predarea geografiei in gimnaziu.
Profesorul, care are rol conducator, trebuie sa aduca in fata elevilor substitute ale obiectelor si
fenomenelor pe care elevii nu le pot cunoaste direct prin intermediul cuvantului scris sau vorbit.
Mijloacele de invatamant devin esentiale tocmai pentru ca au aceasta calitate deosebita de a inlocui
originalul si de a-l reprezenta atunci cand nu poate fi cunoscut direct. Valoarea acestor instrumente de
actiune didactica este data si de faptul ca lectiile devin mai atractive, mai dinamice, mai bogate in
continut.
Pe de alta parte, nu trebuie sa se inteleaga ca ele rezolva toate problemele predarii invatarii
geografiei. Alaturi de folosirea lor mai sunt si alte instrumente si modalitati pentru predarea acestei
discipline. De asemenea, scopul lor est acela de a spori eficienta procesului de invatare a geografiei in
gimnaziu, fara a se ajunge insa la transformarea lectiilor in lectii-spectacol. Profesorul ramane, fara
indoiala, pionul cel mai important, avand pregatire de specialitate si fiind responsabil de animarea
intregii lectii.
Se spune, de obicei, ca geografia este un obiect de cultura generala. Ceea ce trebuie inteles
exact este ca geografia acopera o parte importanta a culturii generale a oricarui om modern.
De obicei insa, prin cultura geografica se intelege invatarea de date, fapte, fenomene, iar acest sens
este foarte restrictiv. Cultura geografica de tip enciclopedist nu mai este un atribut al lumii
contemporane. Accentul practicarii si intelegerii culturii generale este trecerea ei de la
sensul enciclopedist la cel de cultura geografica de tip operational.
Educatia intelectuala a elevilor se refera la ansamblul transformarilor ce au loc la nivelul
proceselor intelectuale (memorie, observare, analiza, sinteza, gandire convergenta si divergenta).
Invatarea geografiei trebuie sa contribuie la exersarea si dezvoltarea acestor procese , respectiv la
dezvoltarea spiritului de observatie, operativitatea gandirii, creativitatea gandirii si imaginatia
creatoare. Aceste capacitati intelectuale pot fi exersate intr-o gama larga de activitati didactice, asa
cum am aratat pe parcursul lucrarii, cum ar fi:
exersarea spiritului de observatie, prin contactul nemijlocit cu realitatea inconjuratoare
sau prin mijlocirea imaginilor vizuale( filme geografice, video CD uri);

dezvoltarea capacitatii de observare dirijata, orientata spre anumite elemente ale


intregului analizat;
numerice);

exersarea operativitatii gandirii prin operarea cu simboluri( grafice, cartografice,

sintetizarea informatiilor din mass-media, a datelor si exploziei informationale oferite


de INTERNET si structurarea lor in sisteme noi;
-

cultivarea motivatiei, a curiozitatii, a interesului si dorintei de a cunoaste.

Personalitatea elevului nu se poate forma decat in armonie cu valorile pe care scoala le


promoveaza. Insusirea valorilor culturale conduce la formarea de sine, ca individualitate insufletita de
continuturi spirituale. Educatia este, in ultima instanta, un act de cultura, de ridicare a individului de
la starea de natura la starea de cultura( Dumitru Salade, Educatie si personalitate).
BIBLIOGRAFIE
Carti
ALBULESCU,
Ion,
Mirela
ALBULESCU, Predarea
umane, Editura Polirom , Bucuresti, 2000

si

invatarea

disciplinelor

socio-

AUSUBEL, D., F.ROBINSON, Invatarea in scoala. O introducere in psihologia


pedagogica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981
CERGHIT, Ioan, Metode de invatamant, editia a II a, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1980
CERGHIT, Ioan, coordonator, Perfectionarea lectiei in scoala moderna, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1983
COTET, Petru C., Eugen NEDELCU, Principii, metode si tehnici moderne de lucru in
geografie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976
CUCOS, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2002
CUCOS, Constantin, coordonator, Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si grade
didactice, Editura Polirom, Iasi, 2002
DULAMA, Maria Eliza, Didactica geografica, Editura Clusium, Cluj Napoca, 1996
DULAMA, Maria Eliza, Modelul invatarii depline a geografiei, Editura Clusium, Cluj Napoca,
2004

DULAMA, Maria Eliza, Modele, strategii si tehnici didactice activizate cu aplicatii in


geografie, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2002
ILINCA, Nicolae, Didactica Geografiei, Editura Corint, Bucuresti , 2002
MUNTEANU, Rodica , Metodica predarii geografiei, Editura Mirton, Timisoara, 1995
NEVEANU POPESCU, Paul, Mielu ZLATE, Tinca CRETU, Psihologie, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1992
SALADE, Dumitru, Educatie si personalitate, Editura Polirom ,Bucuresti, 2001
Articole de specialitate
MANDRUT, Octavian, Perfectionarea continutului geografiei in invatamantul preuniversitar in
perspective reformei, Revista de Psihologie, Bucuresti, 1993, nr. 1-2
* Curriculum National, Programe scolare pentru invatamantul secundar inferior, Ministerul
Educatiei, Cercetarii si Tineretului, 2008
* Ghid metodologic de aplicare a programei de geografiei, cls. V-VIII