VIOREL TEODORESCU

ACEASTA E VIAŢA MEA ?

ESEU

1
 În afara mea exista ,măcar aparent,cel puţin o viaţă
care nu e a mea,posibil mai multe,de care uneori fără
voia mea mă las angrenat.
Spre pildă cea virtuală de la TV:
Te laşi furat de seriale , telenovele , filme, distracţii,
etc. uitând de propriile probleme(cel puţin pentru câteva
clipe) apoi uitând că nu sunt ale tale şi participi ca şi cum
ar fi.
Pe urmă pe laşi angrenat în problemele de viaţă ale
altora uitând că ai şi tu o viaţă proprie şi că trebuie să ţi-o
trăieşti cumva . Cum ? Te mai întrebi măcar?
Te laşi iar împrăştiat pe problemele materiale stricte.
Şi viaţa TA ? Se duce fără să ştii că ai trăit-o!
Te trezeşti într-o clipă de linişte aşteptând LINIŞTEA
cea mare . Dar oare chiar o aştepţi,chiar ţi-o doreşti?sau
vrei să reiei totul de la un inceput , benefic,pe un traseu
optim,cu rezultatele sperate pe ascuns,chiar şi de tine,cu
împliniri către care ai tins tot timpul?Să înlocuieşti
neîmplinirile cu realizări .
La începutul vieţii cauţi rosturi , apoi , negăsind cauţi
modele , sau îţi imaginezi unele şi te canoneşti să le
imbraci ca le nişte mănuşi ce nu sunt ale tale.
Dezamăgiri cărora ai tupeul să le spui IUBIRI,
PRIETENII , RELAŢII DE RUDENIE,etc.
Pâna la urmă cine eşti TU? Suma a tuturor acelor euri
care le-ai trăit şi pe care ai vrut să le fi trăit?Şi ce-ai
realizat ? Ce ai vrut TU sau ce s-a nimerit să fie?
Sau ce a TREBUIT să fie ? Soartă,predestinare,
învăţătură ? Ori pur şi simplu existenţă anostă,traiul unei
cărămizi dintr-o structură,bine determinată,bine înglobată

2
intr-o construcţie nemiloasă cu doleanţele şi aspiraţiile
tale.
Cine şi de ce sunt EU ? Cine şi de ce a hotărât să fie
aşa ? Şi mai ales DE CE?
Care-i rostul ? Învaţă-mă Doamne ! Sau măcar dă-mi
minte să înţeleg utilitatea , rostul acestei existenţe , căci
trebuie să existe unul (cauza),altminteri nu ar putea fi
probată(existenţa-efectul).(”Existenţa existenţei”sună
pleonastic ca şi firea firii.) Să fie limbajul cheia?
Exista oare un drum între cauză şi efect ? Sau ambele
coexistă,diferenţa făcându-se numai de către percepţia
noastră alterată-diferenţiat de acţiunea aeonilor?
Cupiditatea faptelor,a lucrurilor cu care ne-
nconjurăm îmi dă de gândit.EXIST SAU MI SE PARE?
E optimismul oare un drog administrat in scopul
neglijării adevăratelor aspecte ale vieţii?Şi dacă ne e
administrat – De cine?-De ce?
Se poate ajunge prin neglijarea tuturor falselor
aspecte ale cursului vital la meditaţia pură şi de aici la
starea de fericire supremă(starea de Budhi)?
Fericirea este implinirea tuturor dorinţelor material-
intelectuale ? Sau doar o stare pura de beatitudine atinsă
(posibil) din diverse direcţii,în anumite condiţii ? Şi care
sunt direcţiile ? Şi cine pune condiţiile?-Noi inşine-ori
societatea moral-etică în care hălăduim perioada numită :
viaţă?
Stările , sunt(există) sub formă pură asemenea
raţiunii,logicii,etc.?
Eşti invitat să experimentezi orice , dar , dacă o faci
cu folos ,sau reuşeşti să te afirmi şi să fii social

3
recunoscut, experimentele tale devin practici iar dacă nu
–vicii . Până şi religiile orbecăie nehotărându-se între a
acuza ,a blama sau pur şi simplu a accepta.Ba mai mult
unele experimente acceptate sunt incluse în preceptele
altă dată rigide (canoane) al acesteia.
Condiţia animală emite o necesitate , pervertită de
cea umană într-o alta şi satisfacerea acesteia îţi dă
împlinirea,senzaţia de „fericire”.
Orice nevoie e creată de o lipsă , deci în mod cert
suntem la îndemâna elementalilor şi a fractaliilor , DE
CE?
Care e rostul supunerii noastre la atâtea cazne
spirituale ? Asta ca să nu le mai punem pe cele materiale
despre care se poate afirma că sunt menite (prin
renunţarea la satisfacerea lor) la realizarea spirituală.
Să luăm de pildă CAFEAUA MATINALĂ:uneori
necesitate fiziologic-materiala, devenită cu timpul
necesitate spirituală de satisfacere (la unii) a dorinţei de
socializare , drog al unui spiritual incomplet . La fel şi
nevoia de fond sonor-muzică eventual-sau cea de căldură
fizică exprimând de fapt lipsa căldurii spirituale .
Unde e graniţa între spiritual şi fizic-fiziologic?
Intercomunicare , socializare , umanizare (prin
educare) ,sunt oare acestea reale sau doar motive pentru a
explica materialitatea şi existenţa acesteia?
În individul nesocializat,monada personală se
manifestă oare , şi la ce nivel ? Conştiinţa acestuia e
manifestă sau pur şi simplu contemplativă ? Ce isprăvi
trebuie să facă acesta şi de ce?