Diformităţiile statice ale piciorului

1. Deformarea din piciorul plat-valg se caracterizează prin:

a. prăbuşirea bolţilor longitudinală şi transversală ale piciorului;
b. deviaţia în adducţie şi supinaţie a piciorului;
c. mers pe partea antero-externă a piciorului;
d. pronaţia călcâiului şi devierea în abducţie a antepiciorului;
e. accentuarea scobiturii plantare;
(a, d)

2. Devierile din piciorul plat-valg constau în:

a. adducţia antepiciorului pe retropicior;
b. supinaţia piciorului;
c. adducţia retropiciorului pe gambă;
d. extensia plantei (equinus);
e. abducţia calcaneului pe gambă;
(e)

3. Piciorul plat reductibil de gradul I se caracterizează prin:

a. oboseală şi dureri la eforturi;
b. contractura muşchilor gambieri (semnul Gosselin);
c. artroze deformante;
d. duriloame şi bursite plantare;
e. tulburări vasomotorii şi sudorale;
(a, e)

4. În piciorul plat contractat de gradul II:

a. plantograma şi podoscopia sunt utile diagnosticului;
b. marginea internă a piciorului este convexă înăuntru;
c. marginea internă este dreaptă şi se sprijină pe sol;
d. marginea internă păstrează o uşoară concavitate;
e. nu apare prăbuşirea bolţii plantare;
(a, c)

5. În piciorul plat fixat de gradul III:

a. mersul este dureros cu încărcare pe marginea internă a plantei;
b. apare uzura încălţămintei pe marginea externă;
c. apare uzura încălţămintei pe marginea internă;

1
 d. înregistrăm o evoluţie piciorului plat din adolescenţă;
e. întotdeauna există în antecedente o fractură vicios consolidată;
(a, c, d)

6. În antepiciorul plat sau rotund apare:

a. prăbuşirea bolţii transversale;
b. accentuarea bolţii longitudinale;
c. răsfirarea metatarsienelor cu convergenţa degetelor;
d. hipertonia muşchilor supinatori;
e. equinus-ul şi pronaţia antepiciorului;
(a, c)

7. În antepiciorul plat:
a. metatarsalgia este comparată cu senzaţia de “mers pe cuie”;
b. apare devierea halucelui în valgus şi a degetului V în varus;
c. apar duriloame sub capetele metatarsienelor II şi III;
d. diagnosticul diferenţial se face în primul rând cu piciorul cavus;
e. tratamentul este întotdeauna chirurgical;
(a, b, c)

8. În hallux valgus avem următoarele două modificări:

a. devierea în adducţie a halucelui;
b. devierea în abducţie a halucelui;
c. adducţia şi pronaţia metatarsianului I;
d. devierea degetului V în varus;
e. retracţia “în ciocan” a degetelor II, III şi IV;
(a, c)

9. Hallux valgus de grad I, reprezintă devierea halucelui în abducţie de:

a. sub 5o;
b. între5-20o;
c. între 20-45o;
d. între 45-60o;
e. peste 60o;
(b)

10. Hallux valgus:

a. este o diformitate a degetului mare a piciorului;
b. se manifestă de obicei bilateral;
c. apare mai frecvent la sexul masculin;

2
 d. este mai frecvent la sexul feminin;
e. apare întotdeauna înaintea vârstei de 40 de ani;
(a, b, d)

3
Cifoscolioza

1. Maladia lui Scheuermann este:

a. osteocondroza vertebrală juvenilă;
b. cifoza osteoporotică;
c. cifoză osteomalacică;
d. epifizita vertebrală;
e. cifoza rahitică;
(a, d)

2. Pentru epifizita vertebrală sau boala Scheuermann este caracteristic:

a. evoluţia pe durata creşterii osoase;
b. apariţia unei cifoze cu rază mică de curbură (gibus);
c. cuneiformizarea vertebrelor prin deficienţa peretelui vertebral anterior;
d. absenţa oricărei manifestări clinice;
e. apariţia herniilor intraspongioase;
(a, c, e)

3. Pentru osteocondroza vertebrală juvenilă (Scheuermann) metodele terapeutice de

elecţie sunt reprezentate de:
a. reeducarea musculară susţinută prin kinetoterapie;
b. aplicarea de aparate gipsate şi ortopedice corectoare;
c. adoptarea unei atitudini de expectativă;
d. redresarea chirurgicală a curburii;
e. nu are indicaţie terapeutică;
(a, b)

4. Scoliozele funcţionale:
a. reprezintă deviaţii moderate ale coloanei vertebrale;
b. au un prognostic favorabil;
c. de cele mai multe ori sunt idiopatice;
d. prezintă curburi compensatorii fără modificări de structură;
e. necesită un tratament complex (kinetoterapeutic, ortopedic şi chirurgical);
(a, b)

5. Caracteristic pentru scoliozele structurale sunt:

a. modificările de structură vertebrală;
b. apariţia curburilor de compensaţie;

4
 c. lipsa tendinţei de fixare;
d. lipsa progresiei pe perioada creşterii osoase;
e. prognosticul incert;
(a, b)

6. Scoliozele grave sunt reprezentate de cele cu deviaţie frontală:

a. sub 30º;
b. între 30-50º;
c. între 50-90º;
d. peste 90º;
e. de orice grad, dar fixate;
(c)

7. Testul Risser-Cotrel:
a. apreciază înălţimea gibusului într-o scolioză;
b. arată apariţia şi dezvoltarea nucleilor de osificare din creasta iliacă;
c. apreciază creşterea vertebrală şi totodată evoluţia scoliozei;
d. este metoda de măsurare a deviaţiei frontale;
e. obiectivizează rotaţia corpilor vertebrali;
(b, c)

8. Scolioza idiopatică:
a. predomină la sexul masculin;
b. este reversibilă spontan în majoritatea cazurilor;
c. se accentuează pe toată perioada creşterii osoase;
d. este cea mai uşoară formă din cadrul scoliozelor structurale;
e. în formele grave poate evolua şi după maturaţia scheletală;
(c, d)

9. În scolioze tratamentul chirurgical se aplică:

a. în devierile peste 30o;
b. în devierile peste 50o;
c. după încetarea creşterii osoase;
d. după vârsta de 12 ani;
e. după o pregătire kineto-ortopedică;
(b, d, e)

10. Tratamentul ortopedic în scoliozele structurale are următoarele indicaţii:

a. în formele sub 30o, ca metodă unică;
b. între 30-50o asociat kinetoterapiei;

5
c. odată cu apariţia complicaţiilor cardio-pulmonare;
d. peste 50o în vederea facilitării intervenţiei chirurgicale;
e. în prezent este o metodă depăşită;
(b, d)

6
Anomalii congenitale (genu varum-valgus)

1. În genu valgus de creştere:

a. linia care uneşte centrul capului femural cu centrul gleznei trece înafara
genunchiului;
b. axa femurului şi cea a tibiei descriu un unghi mai mic de 170° deschis
înafară;
c. axa femurului şi cea a tibiei descriu un unghi de 170° deschis înăuntru;
d. apare o dezvoltare asimetrică a cartilajului de conjugare;
e. membrele inferioare au un aspect de “paranteze”;
(a, b, d)

2. Genu valgus rahitic:

a. este un genu valgus de compensaţie;
b. este un genu valgus primitiv;
c. este un genu valgus post-traumatic;
d. se manifestă la copilul de 2-3 ani;
e. are o imagine radiologică caracteristică: unghiulare bruscă juxtaepifizară a
tibiei cu vârful intern, alături de spina Mac Ewen;
(d, e)

3. În genu valgus:
a. membrele inferioare au formă de X;
b. membrelor inferioare au forma literei O;
c. corecţia se realizează prin osteotomie de varizare;
d. axul mecanic al membrului inferior nu este deviat;
e. mersul este cu genunchii încrucişaţi;
(a, c, e)

4. În genu varum:
a. se produce deplasarea genunchiului în afara axului mecanic al membrului
inferior;
b. osteotomia de corecţie prin valgizareeste metoda chirurgicală de elecţie;
c. nu este indicat tratamentul chirurgical;
d. se asociază întotdeauna şi un genu recurvatum;
e. apare o limitare accentuată a mişcărilor articulare;
(a, b)

7
5. Tratamentul unui genu varum sau valgus este axat:
a. pe redresarea prin mijloace ortopedice;
b. pe osteotomii de corecţie la nivelul devierii maxime: femur sau tibie;
c. numai pe metode nechirurgicale;
d. pe procedee de artroplastie a genunchiului;
e. pe kinetoterapie;
(a, b)

8
Luxaţia congenitală coxo-femurală

1. Screening-ul luxaţiei congenitale de şold se face prin:

a. radiografie de bazin;
b. examen ecografic;
c. RMN;
d. manevra Ortolani;
e. manevra Trendelenburg;
(a, b, d)

2. Unghiul lui Wiberg reprezintă:

a. unghiul de înclinare a tavanului acetabular;
b. unghiul de acoperire a capului femural;
c. unghiul cervico-diafizar;
d. unghiul de anterotaţie a capului;
e. unghiul deschis din triunghiul Scarpa;
(b)

3. Valoarea normală a unghiului Wiberg este:

a. 0o;
b. < 25o;
c. > 25o;
d. > 60o;
e. < 90o;
(c)

4. Unghiul lui Hilgereiner reprezintă:

a. unghiul de înclinare a tavanului acetabular;
b. unghiul de acoperire a capului femural ;
c. unghiul cervico-diafizar;
d. unghiul de anterotaţie a capului;
e. unghiul deschis din triunghiul Scarpa;
(a)

5. În tratamentul conservator al LCS, hamurile Pawlik se montează pentru:

a. 2 săptămâni;
b. 6 săptămâni;
c. 10 săptămâni;
d. 12 săptămâni;
e. până când controlul radiologic relevă centrarea capului femural în cotil;
(e)

9
6. Operaţia Salter este indicată în tratamentul LCS la vârsta de:
a. 1 – 4 luni;
b. 4 – 8 luni;
c. 1 – 3 ani;
d. vârsta adultă;
e. instalarea semnelor de coxartroză;
(c)

7. Operaţia Chiari reprezintă:

a. osteotomie de lateralizare a bazinului;
b. osteotomie de medializare a bazinului;
c. osteotomie de derotare a capului femural;
d. osteotomie intertrohanteriană;
e. triplă osteotomie de bazin;
(a)

8. Operaţia Chiari este indicată la bolnavii cu LCS la vârsta de:

a. 0 – 1 an;
b. 1 – 3 ani;
c. 3 – 5 ani;
d. peste 5 ani;
e. la instalarea semnelor de coxartoză;
(d)

9. Coxa valga înseamnă:

a. un unghi insuficient de acoperire a capului femural;
b. displazie de cotil;
c. un unghi cervico-diafizar între 100 – 150°;
d. un unghi cervico-diafizar > 135°;
e. linia Shenton- Ménard frântă;
(d)

10. Manevra Ortolani se pratică:

a. sugari 0 –15 zile;
b. în primele 4 luni;
c. în primele 8 luni;
d. în primul an de viaţă;
e. până la vârsta adultă;
(a, b)

10
Necroza avasculară a capului femural

1. Boala Chandler este:

a. necroza post-traumatică a capului femural;
b. necroza avasculară a nucleului cefalic femural;
c. necroza avasculară idiopatică a capului femural;
d. osteocondrita disecantă a şoldului la adult;
e. coxa plana;
(c, d)

2. În etiologia NACF secundare primele 2 locuri sunt ocupate de:

a. tratamentul cu corticosteroizi;
b. anemia falciformă;
c. barotraumatism;
d. NACF idiopatică;
e. consumul de alcool;
(a, e)

3. NACF se caracterizează prin:

a. incidenţă maximă la sexul feminin;
b. incidenţă maximă la bărbaţi;
c. frecvenţă maximă în jurul vârstei de 40 ani;
d. localizare predominent unilaterală;
e. afectare bilaterală în 30-70% din cazuri;
(b, c, e)

4. Diagnosticul de NACF la debut (stadiul I Ficat) se stabileşte cu ajutorul:

a. RMN
b. TC
c. radiografiilor AP şi fals profil de şold;
d. scintigrafiei osoase;
e. biopsiei osoase;
(a, d, e)

5. În stadiul II (Ficat) de NACF:

a. pe radiografie apar zone de condensare şi osteoliză a capului femural;
b. se indică forajul de decompresie transtrohantero-cervico-cefalic;

-1-
11
 c. radiografic, se înregistrează colapsul capului femural;
d. apar primele semne de artroză;
e. nu apar modificări radiografice;
(a, b, c)

6. La un bolnav de 45 ani cu NACF avansată (stadiile III-IV Ficat) se indică:

a. artroplastie totală de şold cu endoproteză cimentată;
b. artroplastie totală de şold cu endoproteză necimentată;
c. hemiartroplastie de şold cu proteză cervico-cefalică;
d. hemiartroplastie de şold cu proteză bipolară;
e. artrodeza şoldului;
(b)

7. Colapsul capului femural defineşte:

a. trecerea bolii în stadiile avansate;
b. indicaţia pentru forajul de decompresie;
c. evoluţia spre vindecare;
d. o necroză în stadiile precoce;
e. indicaţia imediată pentru artroplastia şoldului;
(a)

8. Evoluţia unei NACF este spre:

a. coxartroză secundară;
b. anchiloză a şoldului;
c. posibilă vindecare în stadiile precoce
d. coxa plana;
e. vindecare indiferent de stadiu;
(a, c)

9. Osteotomiile de reorientare a capului femural au indicaţie în NACF:

a. stadiul I;
b. stadiul II;
c. stadiul III;
d. stadiul IV;
e. nu au indicaţie în această boală;
(b, c)

-2-
12
10. Debutul unei NACF este sugerat de:
a. o durere la nivelul şoldului cu iradiere în vecinătate;
b. un semn Drehman pozitiv;
c. mersul şchiopătat;
d. poziţia vicioasă a membrului inferior în flexie, adducţie, rotaţie externă;
e. scurtarea membrului inferior;
(a)

-3-
13
1. În coxartroză durerea :
a. este de intensitate crescută la primii paşi;
b. are sediul mai ales la baza triunghiului Bryant;
c. apare mai ales la baza triunghiului Scarpa;
d. este întotdeauna matinală;
e. apare după o perioadă de mers;
(a, c, e)

2. In coxartroză sediul durerii:

a. poate fi gamba, la debut;
b. poate fi în regiunea fesieră;
c. poate fi regiunea adductorilor coapsei;
d. este întotdeauna lombar;
e. este numai la baza triunghiului Scarpa;
(a, b, c)

3. Atitudinea vicioasă în coxartroză:

a. apare de la debut;
b. este in flexie, adducţie, rotaţie externă;
c. este în extensie, adducţie, rotaţie externă;
d. este in flexie, abducţie, rotaţie externă;
e. este în flexie, adducţie, rotaţie internă;
(b)

4. Semnul Trendelenburg :
a. apare în coxartroza secundară DLS;
b. este datorat unei insuficienţe a fesierului mijlociu;
c. poate avea cauze neurologice;
d. este atitudinea clasică din coxartroză: F, AD, RE;
e. este osteofitoza polară inferioară “capital drop”;
(a, b)

5. În coxartroză pensarea spaţiului articular :

a. reprezintă expresia radiologică a lezării cartilajului articular;
b. este polară superioară în coxartrozele secundare DLS;
c. este obligatoriu însoţită de apariţia geodelor;
d. poate fi însoţită de limitarea mişcărilor articulare;
e. reprezintă semnul Allis;
(a, b, d)

14
6. Osteofitele din coxartroză:
a. la nivelul cotilului pot forma acetabul cu fund dublu;
b. nu sunt situate niciodată la nivelul sprâncenei acetabulare;
c. pot fi situate la nivelul joncţiunii cervico-cefalice;
d. limitează mişcările şoldului artrozic;
e. nu sunt un semn cardinal în radiologia coxartrozei;
(a, c, d)

7. Evoluţia gonartrozei netratate:

a. este progresivă cu intensificarea durerilor;
b. este progresivă cu scăderea deformităţilor;
c. nu se însoţeşte de limitarea mişcărilor;
d. se însoţeşte de limitarea mişcărilor;
e. este întotdeauna rapidă, către anchiloză;
(a, d)

8. În hallux valgus avem următoarele două modificări:

a. devierea în adducţie a halucelui;
b. devierea în abducţie a halucelui;
c. adducţia şi pronaţia metatarsianului I;
d. devierea degetului V în varus;
e. retracţia “în ciocan” a degetelor II, III şi IV;
(a, c)

9. În antepiciorul plat sau rotund apare:

a. prăbuşirea bolţii transversale;
b. accentuarea bolţii longitudinale;
c. răsfirarea metatarsienelor cu convergenţa degetelor;
d. hipertonia muşchilor supinatori;
e. equinus-ul şi pronaţia antepiciorului;
(a, c)

10. Hallux valgus:

a. este o diformitate a degetului mare a piciorului;
b. se manifestă de obicei bilateral;
c. apare mai frecvent la sexul masculin;
d. este mai frecvent la sexul feminin;
e. apare întotdeauna înaintea vârstei de 40 de ani;
(a, b, d)

15
11. În genu valgus:
a. membrele inferioare au formă de X;
b. membrelor inferioare au forma literei O;
c. corecţia se realizează prin osteotomie de varizare;
d. axul mecanic al membrului inferior nu este deviat;
e. mersul este cu genunchii încrucişaţi;
(a, c, e)

12. Exostoza cartilaginoasă( osteocondromul ):

a. este o formaţiune tumorală benignă;
b. este o formaţiune tumorală malignă;
c. deseori are o localizare multiplă;
d. are o localizare diafizară;
e. se poate maligniza în mod secundar;
(a, c, e)

13. Sarcomul Ewing:

a. apare în general la vârsta copilăriei;
b. este o tumoră extrem de malignă;
c. se localizează epifizar;
d. este forma litică a osteosarcomului;
e. este caracterizată prin durere, febră, leucocitoză;
(a, b, e)

14. Rolul CT în tumorile osoase este:

a. aprecierea localizării precise;
b. ne ajută la stadializare (GTM);
c. evidenţiază distrucţia osoasă;
d. evidenţiază distrucţia cartilaginoasă;
e. stabileşte tipul histologic al tumorii;
(a, b, c)

15. Examinările paraclinice folosite în diagnosticul tumorilor osoase:

a. CT;
b. RMN;
c. Doppler;
d. scintigrafie osoasă;
e. angiografie;
(a, b, d, e)

16
16. Tumoarea cu celule gigante:
a. cauzează distrucţie osoasă litică;
b. este o tumoră malignă;
c. este o tumoră cu potenţial de malignizare;
d. este o tumoră benignă;
e. nu se asociază cu reacţie periostală;
(a, c, e)

17. Unghiul lui Wiberg reprezintă:

a. unghiul de înclinare a tavanului acetabular;
b. unghiul de acoperire a capului femural;
c. unghiul cervico-diafizar;
d. unghiul de anterotaţie a capului;
e. unghiul deschis din triunghiul Scarpa;
(b)

18. Valoarea normală a unghiului Wiberg este:

a. 0o;
b. < 25o;
c. 25o;
d. 60o;
e. 90o;
(c)

19. Unghiul lui Hilgereiner reprezintă:

a. unghiul de înclinare a tavanului acetabular;
b. unghiul de acoperire a capului femural ;
c. unghiul cervico-diafizar;
d. unghiul de anterotaţie a capului;
e. unghiul deschis din triunghiul Scarpa;
(a)

20. În tratamentul conservator al LCS, hamurile Pawlik se montează pentru:

a. 2 săptămâni;
b. 6 săptămâni;
c. 10 săptămâni;
d. 12 săptămâni;
e. până când controlul radiologic relevă centrarea capului femural în cotil;
(e)

17
21. Operaţia Salter este indicată în tratamentul LCS la vârsta de:
a. 1 – 4 luni;
b. 4 – 8 luni;
c. 1 – 3 ani;
d. vârsta adultă;
e. instalarea semnelor de coxartroză;
(c)

22. Operaţia Chiari reprezintă:

a. osteotomie de lateralizare a bazinului;
b. osteotomie de medializare a bazinului;
c. osteotomie de derotare a capului femural;
d. osteotomie intertrohanteriană;
e. triplă osteotomie de bazin;
(a)

23. Operaţia Chiari este indicată la bolnavii cu LCS la vârsta de:

a. 0 – 1 an;
b. 1 –3 ani;
c. 3 – 5 ani;
d. peste 5 ani;
e. la instalarea semnelor de coxartoză;
(a)

24. Coxa valga înseamnă:

a. un unghi insuficient de acoperire a capului femural;
b. displazie de cotil;
c. un unghi cervico-diafizar între 100 – 150°;
d. un unghi cervico-diafizar > 135°;
e. linia Shenton- Ménard frântă;
(d)

25. Manevra Ortolani se pratică:

a. sugari 0 –15 zile;
b. în primele 4 luni;
c. în primele 8 luni;
d. în primul an de viaţă;
e. până la vârsta adultă;
(a, b)

18
26. Operaţia Salter este indicată în tratamentul LCS la vârsta de:
a. 1 – 4 luni;
b. 4 – 8 luni;
c. 1 – 3 ani;
d. vârsta adultă;
e. instalarea semnelor de coxartroză;
(c)

27. Operaţia Chiari reprezintă:

a. osteotomie de lateralizare a bazinului;
b. osteotomie de medializare a bazinului;
c. osteotomie de derotare a capului femural;
d. osteotomie intertrohanteriană;
e. triplă osteotomie de bazin;
(a)

28. Operaţia Chiari este indicată la bolnavii cu LCS la vârsta de:

a. 0 – 1 an;
b. 1 –3 ani;
c. 3 – 5 ani;
d. peste 5 ani;
e. la instalarea semnelor de coxartoză;
(a)

29. Coxa valga înseamnă:

a. un unghi insuficient de acoperire a capului femural;
b. displazie de cotil;
c. un unghi cervico-diafizar între 100 – 150°;
d. un unghi cervico-diafizar > 135°;
e. linia Shenton- Ménard frântă;
(d)

30. Manevra Ortolani se pratică:

a. sugari 0 –15 zile;
b. în primele 4 luni;
c. în primele 8 luni;
d. în primul an de viaţă;
e. până la vârsta adultă;
(a, b)

19
31. Boala Chandler este:
a. necroza post-traumatică a capului femural;
b. necroza avasculară a nucleului cefalic femural;
c. necroza avasculară idiopatică a capului femural;
d. osteocondrita disecantă a şoldului la adult;
e. coxa plana;
(c, d)

32. Poziţia piciorului strâmb congenital equinus-varus este:

a. flexie dorsală, adducţie pronaţie;
b. flexie dorsală, abducţie, supinaţie;
c. flexie plantară, adducţie, pronaţie;
d. flexie plantară, adducţie, supinaţie;
e. flexie 0, abducţie, supinaţie;
(c)

33. În piciorul strîmb congenital equinus-varus sprijinul pe sol se face:

a. pe marginea externă a piciorului, în partea ei posterioară;
b. pe marginea externă a piciorului, în partea ei anterioară;
c. pe marginea internă a piciorului, în partea ei anterioară;
d. pe toată planta;
e. pe marginea internă a piciorului, în partea ei posterioară;
(b)

34. În etiologia NACF secundare primele 2 locuri sunt ocupate de:

a. tratamentul cu corticosteroizi;
b. anemia falciformă;
c. barotraumatism;
d. NACF idiopatică;
e. consumul de alcool;
(a, e)

35. Perioada de reductibilitate absolută a piciorului strâmb congenital este:

a. primele 45 de zile de la naştere;
b. primele 15 de zile de la naştere;
c. până la 1 an;
d. până la 3 luni de la naştere;
e. până la 60 de zile de la naştere;
(b )

20
36. Tratamentul ortopedic al piciorului strâmb congenital:
a. se face începând din primele 15 zile de la naştere;
b. se face în primele 15 zile de la naştere;
c. se face în primele 2 - 3 săptămâni de la naştere;
d. se face după vârsta de 6 luni;
e. se face prin reducerea poziţiei vicioase şi menţinerea reducerii un timp cât
mai scurt;
(a, b)

37. Boala Schlatter-Osgood este:

a. osteonecroza capului humeral;
b. osteonecroza capului femural;
c. osteonecroza apofizei tibiale anterioare;
d. osteonecroza semilunarului carpian;
e. formă de osteomielită cronică;
(c)

38. Boala Perthes este:

a. osteonecroza epifizei distale femurale;
b. o tumoare osoasă benignă;
c. osteonecroza epifizei proximale femurale;
d. tuberculoza corpului vertebral;
e. osteomielita femurului;
(c)

39. Posibilităţi de tratament în boala Perthes:

a. aparat de mers cu sprijin ischiadic;
b. repoziţia capului femural şi fixare cu şurub;
c. repaus la pat şi extensie transscheletică;
d. osteotomie de corecţie;
e. antiflogistice şi vasodilatatoare;
(a, d)

40. Coxa plana este o complicaţie tardivă a:

a. coxartrozei idiopatice;
b. bolii Perthes;
c. tumorilor capului femural;
d. fracturilor de col femural;
e. luxaţiei congenitale de şold;
(b, e)

21
41. Boala Köhler I:
a. este osteonecroza aseptică a navicularului tarsian;
b. este osteonecroza aseptică a navicularului carpian;
c. este osteonecroza aseptică a semilunarului carpian;
d. apare mai frecvent la băieţi;
e. vârsta predilectă este 3 – 6 ani;
(a, d, e)

42. Care din următoarele boli nu sunt osteonecroze aseptice?

a. boala Ombrédanne;
b. boala Perthes;
c. boala Kienböck;
d. boala Bechterew;
e. boala Chandler;
(a, d)

43. Cea mai frecventă complicaţie a fracturilor şi disjuncţiilor de bazin este:

a. complicaţia uretrovezicală;
b. complicaţii genitale;
c. complicaţii intestinale;
d. complicaţii vasculo-nervoase;
(a)

44. Împăstarea dureroasă suprapubiană datorită urinei colectate în spaţiul

Retzius se pune în evidenţă:
a. în ruptura uretrei membranoase;
b. în ruptura intraperitoneală a vezicii urinare;
c. în ruptura extraperitoneală a vezicii urinare;
d. în rupturile ureterului;
(c)

45. Fracturile de claviculă:

a. sunt localizate cel mai frecvent în 1/3 medie;
b. sunt foarte rare;
c. au ca semn caracteristic “clapa de pian”;
d. au întotdeauna indicaţie terapeutică chirurgicală;
e. în marea majoritate a cazurilor sunt rezolvate ortopedic;
(a, e)

22
46. În luxaţia scapulo-humerală antero-internă, la inspecţie se constată:
a. umărul în “epolet”;
b. umărul în “treaptă de scară”;
c. poziţia de abducţie forţată (“în catarg”) a braţului;
d. depresiune subdeltoidiană “lovitura de topor”
e. poziţia în abducţie şi rotaţie externă a braţului cu scurtarea lui;
(a, e)

47. În luxaţia scapulo-humerală antero-internă, la palpare se constată:

a. semnul abducţiei elastice Berger;
b. deplasarea concomitentă a coracoidei la mişcările pasive ale braţului;
c. prezenţa capului humeral în axilă sau anterior în planul muscular;
d. ireductibilitatea rotaţiei interne a braţului;
e. palparea capului humeral sub unghiul acromionului;
(a, c)

48. Examenul local în fractura de col chirurgical al humerusului evidenţiază:

a. scurtarea distanţei acromio-epicondiliene;
b. creşterea distanţei acromio-epicondiliene;
c. echimoza brahio-toracică Hennequin;
d. echimoza liniară Kirmisson;
e. poziţia de adducţie şi rotaţie internă a braţului;
(a, c)

49. Tratamentul de elecţie al fracturilor de col chirurgical al humerusului, fără

deplasare este:
a. artroplastia cu proteză Neer;
b. gipsul de atârnare tip Caldwell;
c. reducerea ortopedică şi imobilizarea în aparat gipsat toraco-brahial;
d. tratamentul chirurgical;
e. imobilizarea în bandaj Desault pentru 2-3 săptămâni;
(e)

50. Cea frecventă fractură în traumatologia osteo-articulară este:

a. fractura colului femural;
b. fractura de claviculă;
c. fractura Pouteau-Colles;
d. fracturile vertebrale;

23
 e. fracturile peritrohanteriene;
(c)

51. În fractura Pouteau-Colles apare:

a. deplasarea posterioară a fragmentului distal cu deformare “în dos de
furculiţă”;
b. deplasarea anterioară a fragmentului distal cu deformare “în faţă de
furculiţă”;
c. deplasarea radială a fragmentului distal cu deformare “în baionetă”;
d. coborârea stiloidei radiale;
e. ascensiunea stiloidei radiale;
(a, c, e)

52. Fracturile de col femural de grad I conform clasificării Pauwels sunt:

a. fracturi complete fără deplasare;
b. fracturi incomplete, prin abducţie, în coxa valga;
c. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi cuprins între
30-50°;
d. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi sub 30°;
e. fracturi prin adducţie, neangrenate, în coxa vara;
(c)

53. Fracturile de col femural de grad III după clasificarea Garden sunt:
a. fracturi incomplete prin adducţie;
b. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt perpendiculare pe
cele ale fragmentului proximal;
c. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt paralele cu cele
ale fragmentului proximal;
d. fracturile subcapitale;
e. fracturi complete, la care traveele sunt rupte dar îşi păstrează direcţia
normală;
(b)

54. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de col femural, nu fac parte:
a. pseudartroza de col femural;
b. bronhopneumonia;
c. coxartroza posttraumatică;
d. escarele;
e. şocul traumatic;
(b, e)

24
55. În fracturile complete de col femural, semnele clinice caracteristice sunt:
a. durere inghinală şi trohanteriană;
b. impotenţă funcţională totală;
c. atitudine vicioasă în adducţie, rotaţie externă, scurtare;
d. semnele şocului hemoragic;
e. dispariţia pulsului la artera tibială posterioară şi artera pedioasă;
(a, b, c)

56. Diferenţa dintre fracturile pertrohanteriene şi intertrohanteriene este:

a. mecanismul de producere (abducţie, adducţie);
b. scurtarea membrului pelvin este evidentă doar în fracturile intertro-
hanteriene;
c. traiectul de fractură:de la vârful trohanterului mare la micul trohanter,
respectiv de la locul de inserţie al vastului lateral până deasupra trohan-
terului mic;
d. fracturile pertohanteriene beneficiază de tratament chirurgical iar cele
intertrohanteriene de tratament ortopedic;
e. sunt termeni medicali identici, reprezentând acelaşi tip de fractură;
(c)

57. Dintre semnele de certitudine ale unei fracturi de diafiză femurală, fac parte:
a. vizualizarea fragmentelor într-o fractură deschisă;
b. durere de intensitate crescută;
c. crepitaţii osoase;
d. echimoza masivă a coapsei;
e. mobilitate anormală la acest nivel;
(a, c, e)

58. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de diafiză femurală, nu fac parte:
a. pseudartroza;
b. necroza postraumatică de cap femural;
c. calusul vicios;
d. redoarea de genunchi;
e. şocul hemoragic;
(e)

59. Cel mai frecvent mecanism de producere a fracturii transversale de rotulă

este:
a. mecanism direct, cu genunchiul în extensie;
b. mecanism direct, cu genunchiul în flexie;

25
 c. mecanism indirect, prin torsiune;
d. asociat cu luxaţia traumatică de rotulă;
e. iatrogen, în timpul reducerii luxaţiei traumatice de rotulă;
(b)

60. O fractură de gambă fără deplasare, tratată ortopedic, consolidează în:

a. 4 - 8 săptămâni;
b. 8 - 12 săptămâni;
c. 20 - 24 săptămâni;
d. 24 - 28 săptămâni;
e. 12 - 16 săptămâni;
(e)

61. Atitudinea vicioasă a membrului pelvin într-o luxaţie traumatică de şold

posterioară înaltă este:
a. uşoară flexie, adducţie, rotaţie internă;
b. extensie maximă,adducţie, rotaţie internă;
c. flexie, adducţie, rotaţie externă;
d. extensie, abducţie, rotaţie internă;
e. flexie, abducţie, rotaţie externă;
(a)

62. Tratamentul luxaţiei traumatice de şold:

a. trebuie instituit de urgenţă;
b. este ortopedic în majoritatea cazurilor;
c. este chirurgical în majoritatea cazurilor;
d. se face pe principiul urgenţei amânate;
e. se face întotdeauna la locul accidentului;
(a, b)

63. În fracturile gleznei, fractura tip Dupuytren defineşte:

a. fractura maleolei interne şi a pilonului tibial posterior;
b. fractura prin eversiune a maleolei interne şi a bazei maleolei peroniere;
c. fractura maleolei externe cu ruptura ligamentului deltoidian;
d. fractura echivalent trimaleolară;
e. fractura prin inversiune a gleznei;
(b)

26
64. În fracturile de calcaneu, unghiul bituberozitar al lui Boehler , scade sau se
negativează în fracturile:
a. marii tuberozităţi, “în cioc de raţă”;
b. cominutive ale marii tuberozităţi;
c. fractura izolată a sustentaculum tali;
d. cu înfundare talamică;
e. când traiectul de fractură trece prin sinus tarsi;
(d)

65. O fractură de maleolă externă, fără deplasare, tratată ortopedic consolidează

în:
a. 2 - 3 săptămâni;
b. 4 - 6 săptămâni;
c. 6 - 8 săptămâni;
d. 8 - 10 săptămâni;
e. 10 - 12 săptămâni;
(b)

27
Luxaţia congenitală coxo-femurală

1. Screening-ul luxaţiei congenitale de şold se face prin:

a. radiografie de bazin;
b. examen ecografic;
c. RMN;
d. manevra Ortolani;
e. manevra Trendelenburg;
(a, b, d)

2. Unghiul lui Wiberg reprezintă:

a. unghiul de înclinare a tavanului acetabular;
b. unghiul de acoperire a capului femural;
c. unghiul cervico-diafizar;
d. unghiul de anterotaţie a capului;
e. unghiul deschis din triunghiul Scarpa;
(b)

3. Valoarea normală a unghiului Wiberg este:

a. 0o;
b. < 25o;
c. > 25o;
d. > 60o;
e. < 90o;
(c)

4. Unghiul lui Hilgereiner reprezintă:

a. unghiul de înclinare a tavanului acetabular;
b. unghiul de acoperire a capului femural ;
c. unghiul cervico-diafizar;
d. unghiul de anterotaţie a capului;
e. unghiul deschis din triunghiul Scarpa;
(a)

5. În tratamentul conservator al LCS, hamurile Pawlik se montează pentru:

a. 2 săptămâni;
b. 6 săptămâni;
c. 10 săptămâni;
d. 12 săptămâni;
e. până când controlul radiologic relevă centrarea capului femural în cotil;
(e)

28
6. Operaţia Salter este indicată în tratamentul LCS la vârsta de:
a. 1 – 4 luni;
b. 4 – 8 luni;
c. 1 – 3 ani;
d. vârsta adultă;
e. instalarea semnelor de coxartroză;
(c)

7. Operaţia Chiari reprezintă:

a. osteotomie de lateralizare a bazinului;
b. osteotomie de medializare a bazinului;
c. osteotomie de derotare a capului femural;
d. osteotomie intertrohanteriană;
e. triplă osteotomie de bazin;
(a)

8. Operaţia Chiari este indicată la bolnavii cu LCS la vârsta de:

a. 0 – 1 an;
b. 1 – 3 ani;
c. 3 – 5 ani;
d. peste 5 ani;
e. la instalarea semnelor de coxartoză;
(d)

9. Coxa valga înseamnă:

a. un unghi insuficient de acoperire a capului femural;
b. displazie de cotil;
c. un unghi cervico-diafizar între 100 – 150°;
d. un unghi cervico-diafizar > 135°;
e. linia Shenton- Ménard frântă;
(d)

10. Manevra Ortolani se pratică:

a. sugari 0 –15 zile;
b. în primele 4 luni;
c. în primele 8 luni;
d. în primul an de viaţă;
e. până la vârsta adultă;
(a, b)

29
Osteomielita acută şi cronică

1. În tratamentul osteomielitei acute procedăm la:

a. repaus la pat la domiciliu;
b. tratament antibiotic cu spectru larg, tratament antibiotic ţintit;
c. imobilizarea membrului afectat;
d. tratament chirurgical după 3 zile de tratament antibiotic ineficient;
e. osteotomie de corecţie;
(b, c, d)

2. Osteomielita acută hematogenă apare mai frecvent :

a. la sugari;
b. la vârstnici;
c. la adultul tânăr;
d. la copii şi adolescenţi;
e. la sexul feminin;
(d)

3. Osteomielita acută hematogenă are următoarele forme clinice:

a. forma hipertoxică;
b. forma septicemică;
c. forma piemică;
d. forma pseudotumorală;
e. forma piogenă;
(b, c, e)

4. Caracteristicile aspectului radiografic în osteomielita acută:

a. modificări în structura osului apar după 15-20 zile;
b. reacţia perifocală şi periostală apare mai târziu;
c. modificările radiologice apar după 72 de ore;
d. nu se poate pune în evidenţă reacţia periostală;
e. reacţia periostală apare sub forma unui manşon în jurul diafizei;
(a, b, e)

5. Osteomielita cronică are următoarele forme clinice:

a. abcesul central Brodie;
b. abcesul rece;
c. forma hiperostozantă, pseudotumorală Garré;

30
 d. sechestrul cronic;
e. forma hipertoxică;
(a, c, d)

6. Complicaţiile osteomielitei cronice pot fi:

a. amiloidoza;
b. pseudartroze largi, flotante;
c. osteomalacia;
d. degenerare epiteliomatoasă malignă a fistulei;
e. fractura pe fond patologic;
(a, b, d, e)

7. Agentul patogen cel mai des întâlnit în osteomielita acută este:

a. Stafilococul auriu;
b. Streptococul;
c. Stafilococul alb;
d. Escherichia coli;
e. Pseudomonas aeruginosa;
(a)

8. Din punct de vedere patogenetic osteomielita poate să apară în urma:

a. contaminării directe;
b. diseminării limfatice;
c. diseminării hematogene;
d. propagării prin continuitate;
e. nici una din variantele sus-amintite;
(a, c, d)

9. În cazul abcesului Brodie diagnosticul diferenţial se face cu:

a. chistul osos solitar;
b. osteosarcom;
c. enchondrom;
d. osteom osteoid;
e. abcesul rece;
(a, c, d)

10. Osteita cronică Garré se localizează cu predilecţie:

a. la nivelul epifizelor;
b. la nivelul metafizelor;
c. la nivelul diafizelor oaselor lungi;

31
 d. la nivelul corpilor vertebrali;
e. la nivelul metacarpienelor;
(c)

11. Tratamentul chirurgical în osteomielita cronică constă în:

a. evidarea focarului osteitic;
b. sechestrectomie;
c. osteosinteză centromedulară;
d. plombaj cu lambou muscular vascularizat;
e. lavaj-drenaj;
(a, b, d, e)

12. Diagnosticul diferenţial în osteomielita acută se face în primul rând cu:

a. encondromul;
b. sarcomul Ewing;
c. tuberculoza osoasă;
d. abcesul central Brodie;
e. osteosarcomul;
(b)

32
Osteomielita acută şi cronică

1. În tratamentul osteomielitei acute procedăm la:

a. repaus la pat la domiciliu;
b. tratament antibiotic cu spectru larg, tratament antibiotic ţintit;
c. imobilizarea membrului afectat;
d. tratament chirurgical după 3 zile de tratament antibiotic ineficient;
e. osteotomie de corecţie;
(b, c, d)

2. Osteomielita acută hematogenă apare mai frecvent :

a. la sugari;
b. la vârstnici;
c. la adultul tânăr;
d. la copii şi adolescenţi;
e. la sexul feminin;
(d)

3. Osteomielita acută hematogenă are următoarele forme clinice:

a. forma hipertoxică;
b. forma septicemică;
c. forma piemică;
d. forma pseudotumorală;
e. forma piogenă;
(b, c, e)

4. Caracteristicile aspectului radiografic în osteomielita acută:

a. modificări în structura osului apar după 15-20 zile;
b. reacţia perifocală şi periostală apare mai târziu;
c. modificările radiologice apar după 72 de ore;
d. nu se poate pune în evidenţă reacţia periostală;
e. reacţia periostală apare sub forma unui manşon în jurul diafizei;
(a, b, e)

5. Osteomielita cronică are următoarele forme clinice:

a. abcesul central Brodie;
b. abcesul rece;
c. forma hiperostozantă, pseudotumorală Garré;

33
 d. sechestrul cronic;
e. forma hipertoxică;
(a, c, d)

6. Complicaţiile osteomielitei cronice pot fi:

a. amiloidoza;
b. pseudartroze largi, flotante;
c. osteomalacia;
d. degenerare epiteliomatoasă malignă a fistulei;
e. fractura pe fond patologic;
(a, b, d, e)

7. Agentul patogen cel mai des întâlnit în osteomielita acută este:

a. Stafilococul auriu;
b. Streptococul;
c. Stafilococul alb;
d. Escherichia coli;
e. Pseudomonas aeruginosa;
(a)

8. Din punct de vedere patogenetic osteomielita poate să apară în urma:

a. contaminării directe;
b. diseminării limfatice;
c. diseminării hematogene;
d. propagării prin continuitate;
e. nici una din variantele sus-amintite;
(a, c, d)

9. În cazul abcesului Brodie diagnosticul diferenţial se face cu:

a. chistul osos solitar;
b. osteosarcom;
c. enchondrom;
d. osteom osteoid;
e. abcesul rece;
(a, c, d)

10. Osteita cronică Garré se localizează cu predilecţie:

a. la nivelul epifizelor;
b. la nivelul metafizelor;
c. la nivelul diafizelor oaselor lungi;

34
 d. la nivelul corpilor vertebrali;
e. la nivelul metacarpienelor;
(c)

11. Tratamentul chirurgical în osteomielita cronică constă în:

a. evidarea focarului osteitic;
b. sechestrectomie;
c. osteosinteză centromedulară;
d. plombaj cu lambou muscular vascularizat;
e. lavaj-drenaj;
(a, b, d, e)

12. Diagnosticul diferenţial în osteomielita acută se face în primul rând cu:

a. encondromul;
b. sarcomul Ewing;
c. tuberculoza osoasă;
d. abcesul central Brodie;
e. osteosarcomul;
(b)

35
Osteonecroze aseptice

1. Boala Schlatter-Osgood este:

a. osteonecroza capului humeral;
b. osteonecroza capului femural;
c. osteonecroza apofizei tibiale anterioare;
d. osteonecroza semilunarului carpian;
e. formă de osteomielită cronică;
(c)

2. Boala Schlatter-Osgood apare:

a. la vârstnici;
b. la sugar;
c. la adultul tânăr;
d. la copii;
e. la adolescenţi;
(d, e)

3. Boala Kienböck este:

a. osteonecroza capului femural;
b. osteonecroza navicularului tarsian;
c. osteonecroza capului metatarsianului II;
d. tuberculoza metacarpienelor;
e. osteonecroza semilunarului carpian;
(e)

4. Boala Perthes este:

a. osteonecroza epifizei distale femurale;
b. o tumoare osoasă benignă;
c. osteonecroza epifizei proximale femurale;
d. tuberculoza corpului vertebral;
e. osteomielita femurului;
(c)

5. Osteonecroza aseptică poate să apară:

a. la nivelul diafizelor;
b. la nivelul epifizelor;
c. la nivelul apofizelor;

36
 d. la nivelul metafizelor;
e. oriunde unde există osificare encondrală;
(b, c, e)

6. Posibilităţi de tratament în boala Perthes:

a. aparat de mers cu sprijin ischiadic;
b. repoziţia capului femural şi fixare cu şurub;
c. repaus la pat şi extensie transscheletică;
d. osteotomie de corecţie;
e. antiflogistice şi vasodilatatoare;
(a, d)

7. În etiologia bolii Perthes un rol îl deosebit are:

a. infecţia virotică;
b. artrita tuberculoasă în antecedente;
c. tulburare de vascularizaţie a capului femural;
d. disfuncţie hormonală;
e. rahitismul;
(c)

8. Simptomatologia clinică a bolii Perthes:

a. şchiopătare intermitentă;
b. limitarea rotaţiei interne a şoldului;
c. durerea iradiază în coapsă şi genunchi;
d. scurtarea membrului afectat cu 3 – 5 cm;
e. contractura moderată în flexie a şoldului;
(a, b, c, e)

9. Boala Scheuermann este:

a. o boală neuromusculară a coloanei vertebrale;
b. o boală reumatică;
c. o boală congenitală a coloanei vertebrale;
d. osteocondroza juvenilă a coloanei vertebrale;
e. tuberculoza coloanei vertebrale;
(d)

10. Osteonecroza rotulei se numeşte:

a. boala Perthes;
b. boala Schauermann;
c. boala Sinding-Larsen;

37
 d. boala Schlatter-Osgood;
e. boala Kienböck;
(c)

11. Osteonecroza capului metatarsianului II - III apare mai frecvent:

a. la adolescenţi;
b. la sugar;
c. la vârstnici;
d. la sexul feminin;
e. la sexul masculin;
(a, d)

12. Posibilităţi de tratament în boala Köhler II:

a. susţinătoare plantare adecvate;
b. antibioterapie locală şi generală;
c. rezecţia capului metatarsianului;
d. artroplastie articulară;
e. vasodilatatoare periferice;
(a, c, d)

13. Coxa plana este o complicaţie tardivă a:

a. coxartrozei idiopatice;
b. bolii Perthes;
c. tumorilor capului femural;
d. fracturilor de col femural;
e. luxaţiei congenitale de şold;
(b, e)

14. Apofizita calcaneană (boala Schütz Heine)

a. apare mai frecvent la băieţi;
b. deseori are localizare bilaterală;
c. are indicaţie de tratament chirurgical;
d. apare mai frecvent la fete;
e. are indicaţie de tratament conservator;
(a, b, e)

15. Boala Köhler I:

a. este osteonecroza aseptică a navicularului tarsian;
b. este osteonecroza aseptică a navicularului carpian;
c. este osteonecroza aseptică a semilunarului carpian;

38
 d. apare mai frecvent la băieţi;
e. vârsta predilectă este 3 – 6 ani;
(a, d, e)

16. Care din următoarele boli nu sunt osteonecroze aseptice?

a. boala Ombrédanne;
b. boala Perthes;
c. boala Kienböck;
d. boala Bechterew;
e. boala Chandler;
(a, d)

39
Osteonecroze aseptice

1. Boala Schlatter-Osgood este:

a. osteonecroza capului humeral;
b. osteonecroza capului femural;
c. osteonecroza apofizei tibiale anterioare;
d. osteonecroza semilunarului carpian;
e. formă de osteomielită cronică;
(c)

2. Boala Schlatter-Osgood apare:

a. la vârstnici;
b. la sugar;
c. la adultul tânăr;
d. la copii;
e. la adolescenţi;
(d, e)

3. Boala Kienböck este:

a. osteonecroza capului femural;
b. osteonecroza navicularului tarsian;
c. osteonecroza capului metatarsianului II;
d. tuberculoza metacarpienelor;
e. osteonecroza semilunarului carpian;
(e)

4. Boala Perthes este:

a. osteonecroza epifizei distale femurale;
b. o tumoare osoasă benignă;
c. osteonecroza epifizei proximale femurale;
d. tuberculoza corpului vertebral;
e. osteomielita femurului;
(c)

5. Osteonecroza aseptică poate să apară:

a. la nivelul diafizelor;
b. la nivelul epifizelor;
c. la nivelul apofizelor;

40
 d. la nivelul metafizelor;
e. oriunde unde există osificare encondrală;
(b, c, e)

6. Posibilităţi de tratament în boala Perthes:

a. aparat de mers cu sprijin ischiadic;
b. repoziţia capului femural şi fixare cu şurub;
c. repaus la pat şi extensie transscheletică;
d. osteotomie de corecţie;
e. antiflogistice şi vasodilatatoare;
(a, d)

7. În etiologia bolii Perthes un rol îl deosebit are:

a. infecţia virotică;
b. artrita tuberculoasă în antecedente;
c. tulburare de vascularizaţie a capului femural;
d. disfuncţie hormonală;
e. rahitismul;
(c)

8. Simptomatologia clinică a bolii Perthes:

a. şchiopătare intermitentă;
b. limitarea rotaţiei interne a şoldului;
c. durerea iradiază în coapsă şi genunchi;
d. scurtarea membrului afectat cu 3 – 5 cm;
e. contractura moderată în flexie a şoldului;
(a, b, c, e)

9. Boala Scheuermann este:

a. o boală neuromusculară a coloanei vertebrale;
b. o boală reumatică;
c. o boală congenitală a coloanei vertebrale;
d. osteocondroza juvenilă a coloanei vertebrale;
e. tuberculoza coloanei vertebrale;
(d)

10. Osteonecroza rotulei se numeşte:

a. boala Perthes;
b. boala Schauermann;
c. boala Sinding-Larsen;

41
 d. boala Schlatter-Osgood;
e. boala Kienböck;
(c)

11. Osteonecroza capului metatarsianului II - III apare mai frecvent:

a. la adolescenţi;
b. la sugar;
c. la vârstnici;
d. la sexul feminin;
e. la sexul masculin;
(a, d)

12. Posibilităţi de tratament în boala Köhler II:

a. susţinătoare plantare adecvate;
b. antibioterapie locală şi generală;
c. rezecţia capului metatarsianului;
d. artroplastie articulară;
e. vasodilatatoare periferice;
(a, c, d)

13. Coxa plana este o complicaţie tardivă a:

a. coxartrozei idiopatice;
b. bolii Perthes;
c. tumorilor capului femural;
d. fracturilor de col femural;
e. luxaţiei congenitale de şold;
(b, e)

14. Apofizita calcaneană (boala Schütz Heine)

a. apare mai frecvent la băieţi;
b. deseori are localizare bilaterală;
c. are indicaţie de tratament chirurgical;
d. apare mai frecvent la fete;
e. are indicaţie de tratament conservator;
(a, b, e)

15. Boala Köhler I:

a. este osteonecroza aseptică a navicularului tarsian;
b. este osteonecroza aseptică a navicularului carpian;
c. este osteonecroza aseptică a semilunarului carpian;

42
 d. apare mai frecvent la băieţi;
e. vârsta predilectă este 3 – 6 ani;
(a, d, e)

16. Care din următoarele boli nu sunt osteonecroze aseptice?

a. boala Ombrédanne;
b. boala Perthes;
c. boala Kienböck;
d. boala Bechterew;
e. boala Chandler;
(a, d)

43
Piciorul strâmb congenital

1. Poziţia piciorului strâmb congenital equinus-varus este:

a. flexie dorsală, adducţie pronaţie;
b. flexie dorsală, abducţie, supinaţie;
c. flexie plantară, adducţie, pronaţie;
d. flexie plantară, adducţie, supinaţie;
e. flexie 0, abducţie, supinaţie;
(c)

2. Poziţia piciorului strâmb congenital talus-valgus:

a. flexie dorsală, abducţie, pronaţie;
b. flexie dorsală, adducţie, supinaţie;
c. flexie plantară, adducţie, supinaţie;
d. flexie plantară, abducţie, pronaţie;
e. nici una de mai sus;
(a)

3. În piciorul strîmb congenital equinus-varus sprijinul pe sol se face:

a. pe marginea externă a piciorului, în partea ei posterioară;
b. pe marginea externă a piciorului, în partea ei anterioară;
c. pe marginea internă a piciorului, în partea ei anterioară;
d. pe toată planta;
e. pe marginea internă a piciorului, în partea ei posterioară;
(b)

4. Din formaţiunile anatomice retractate în piciorul strâmb congenital equinovar

fac parte:
a. tendonul achilian;
b. flexorul lung al halucelui;
c. tibialul anterior;
d. extensorii degetelor;
e. flexorii degetelor;
(a,b,e)

5. Perioada de reductibilitate absolută a piciorului strâmb congenital este:

a. primele 45 de zile de la naştere;
b. primele 15 de zile de la naştere;

44
 c. până la 1 an;
d. până la 3 luni de la naştere;
e. până la 60 de zile de la naştere;
(b )

6. Perioada reductibilităţii relative a piciorului strîmb congenital este:

a. până la 60 de zile de la naştere;
b. până la 6 - 8 luni;
c. până la 1 –1,5 ani;
d. până la 3 - 4 ani;
e. până la 7 - 8ani;
(d)

7. Perioada nereductibilităţii relative a piciorului strâmb congenital survine:

a. după 6 - 8 luni;
b. după vârsta de 1 an;
c. după virsta de 4 ani;
d. după virsta de 8 ani;
e. după virsta de 10 ani;
(c)

8. Tratamentul ortopedic al piciorului strâmb congenital:

a. se face începând din primele 15 zile de la naştere;
b. se face în primele 15 zile de la naştere;
c. se face în primele 2 - 3 săptămâni de la naştere;
d. se face după vârsta de 6 luni;
e. se face prin reducerea poziţiei vicioase şi menţinerea reducerii un timp cât
mai scurt;
(a, b)

9. Tratamentul chirurgical al piciorului strâmb congenital:

a. se face în primele 15 zile de la naştere;
b. se poate face în perioada reductibilităţii relative;
c. se face în perioada reductibilităţii absolute;
d. se face doar în perioada reductibilităţii absolute;
e. se face în perioada nereductibilităţii absolute;
(e)

45
Piciorul strâmb congenital

1. Poziţia piciorului strâmb congenital equinus-varus este:

a. flexie dorsală, adducţie pronaţie;
b. flexie dorsală, abducţie, supinaţie;
c. flexie plantară, adducţie, pronaţie;
d. flexie plantară, adducţie, supinaţie;
e. flexie 0, abducţie, supinaţie;
(c)

2. Poziţia piciorului strâmb congenital talus-valgus:

a. flexie dorsală, abducţie, pronaţie;
b. flexie dorsală, adducţie, supinaţie;
c. flexie plantară, adducţie, supinaţie;
d. flexie plantară, abducţie, pronaţie;
e. nici una de mai sus;
(a)

3. În piciorul strîmb congenital equinus-varus sprijinul pe sol se face:

a. pe marginea externă a piciorului, în partea ei posterioară;
b. pe marginea externă a piciorului, în partea ei anterioară;
c. pe marginea internă a piciorului, în partea ei anterioară;
d. pe toată planta;
e. pe marginea internă a piciorului, în partea ei posterioară;
(b)

4. Din formaţiunile anatomice retractate în piciorul strâmb congenital equinovar

fac parte:
a. tendonul achilian;
b. flexorul lung al halucelui;
c. tibialul anterior;
d. extensorii degetelor;
e. flexorii degetelor;
(a,b,e)

5. Perioada de reductibilitate absolută a piciorului strâmb congenital este:

a. primele 45 de zile de la naştere;
b. primele 15 de zile de la naştere;

46
 c. până la 1 an;
d. până la 3 luni de la naştere;
e. până la 60 de zile de la naştere;
(b )

6. Perioada reductibilităţii relative a piciorului strîmb congenital este:

a. până la 60 de zile de la naştere;
b. până la 6 - 8 luni;
c. până la 1 –1,5 ani;
d. până la 3 - 4 ani;
e. până la 7 - 8ani;
(d)

7. Perioada nereductibilităţii relative a piciorului strâmb congenital survine:

a. după 6 - 8 luni;
b. după vârsta de 1 an;
c. după virsta de 4 ani;
d. după virsta de 8 ani;
e. după virsta de 10 ani;
(c)

8. Tratamentul ortopedic al piciorului strâmb congenital:

a. se face începând din primele 15 zile de la naştere;
b. se face în primele 15 zile de la naştere;
c. se face în primele 2 - 3 săptămâni de la naştere;
d. se face după vârsta de 6 luni;
e. se face prin reducerea poziţiei vicioase şi menţinerea reducerii un timp cât
mai scurt;
(a, b)

9. Tratamentul chirurgical al piciorului strâmb congenital:

a. se face în primele 15 zile de la naştere;
b. se poate face în perioada reductibilităţii relative;
c. se face în perioada reductibilităţii absolute;
d. se face doar în perioada reductibilităţii absolute;
e. se face în perioada nereductibilităţii absolute;
(e)

47
 Tu b e rc u l o z a o s t e o a rt i c u l a ra
1. Trat ame ntul ac tual al t uber culozei ost e oar tic ulare c onst a în:

1. tratament exclusiv chirurgical;

2. tratament exclusiv medicamentos (tuberculostatic);
3. tratament medicamentos + tratament chirurgical adaptat cazului;
4. radioterapie;
5. tuberculostatice, roborante, helioterapie;
(a, b)

2 . C a r a c t e r i s t i ca p e n t r u c o x i t a t u b e r u l o a s e s t e :

1. localizarea pr i m a ra e s t e d e o b i c e i î n a c e t a b u l s a u î n e p i f i z a p r o x i m a l a f e m u r a l a;
2. e s t e i n v a d a t a r a p i d si s i n o v i a l a a r t i c u l a ra;
3. r e a c ti a p e r i o s t a l a e s t e e v i d e n t a;
4. e v o l u â n d r a p i d i n v a d e a z a si p ar ti l e m o i p e r i a r t i c u l a r e ;
5. d u r e r e a , l i m i t a r e a m i sc ar i l o r a r t i c u l a r e ;
(a, b, c)

3. Spina ventosa este:

1. t u b e r c u l o z a f a l a n g e l o r m e t a c a r p i e n e l o r si m e t a t a r s i e n e l o r ;
2. t u b e r c u l o z a a p o f i z e l o r s p i n o a s e v e r t e b r a l e ;
3. t u m o a r e o s o a s a b e n i g n a
4. u n a b c e s r e c e p a r a v e r t e b r a l ;
5. n e c r o z a a s e p t i ca o s o a sa a m e t a c a r p i e n e l o r ;
(a, b)

4 . O m a r t r i t a t u b e r c u l o a s a ( T B C u m ar u l u i ) :
1. a p a r e m a i f r e c v e n t l a v â r s t a a d u l t u l u i ;
2. f o c a r u l t u b e r c u l o s s e l o c a l i z e a z a p r e f e r e n t i a l î n c a p u l h u m e r a l ;
3. e s t e a p a n a j u l v â r s t e i t i n e r e ;
4. c a r i a o s o a s a l a n i v e l u l c a p u l u i h u m e r a l e s t e u n s e m n r a d i o l o g i c c a r a c t e r stic;
5. a r e i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t e x c l u s i v c h i r u r g i c a l ;
(a, b, d)

5 . T u b e r c u l o z a g e n u n c h i u l u i ( g o n i t a t u b e r c u l o a s a) :
1. a p a r e m a i a l e s l a v â r s t a a d u l t u l u i ;
2. a s p e c t u l f u s i f o r m a l a r t i c u l a t i e i e s t e c a r a c t e r i s t i c ;
3. n u b e n e f i c i a z a n i c i o d a t a d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ;
4. s e m a i n u m e s t e s i t u m o a r e a l b a;
5. p o a t e s a s e c o m p l i c e c u g o n a r t r o z a s e c u n d a r a s i a n c h i l o z a g e n u n c h i u l u i ;
(b, d, e)

6 . S p o n d i l i t a TB C :
1. s e m a i n u m e s t e s i b o a l a l u i P o t t ;
2. s e p o a t e c o m p l i c a c u p a r a p l e g i e a c u t a f l a s c a;
3. t a r d i v s e p o a t e t r a n s f o r m a î n t r - o s p o n d i l i t a a n c h i l o p o e t i c a;
4. f r e c v e n t s e c o m p l i c a c u a b c e s e r e c i m i g r a t o a r e ;
5. s e p o a t e c o m p l i c a c u p a r a p l e g i e c r o n i c a s p a s t i c a;
(a, b, d, e)

1
48
7 . Ab c e s u l r e c e p a r a v e r t e b r a l :
1. p o a t e s a s e f i s t u l i z e z e ;
2. s e p u n c t i o n e a z a î n p u n c t u l l u i d e c l i v ;
3. m i g r e a z a d a t o r i t a g r a v i t a t i e i ;
4. a p a r e f r e c v e n t î n f o s a i l i a c a;
5. n u a r e n i c i o d a t a i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ;
(a, c, d)

8. Caracteristic pentru tuberculoza radiocarpiana este:

1. e s t e o l o c a l i z a r e r e l a t i v m a i r a r a a t u b e r c u l o z e i ;
2. a p a r e m a i f r e c v e n t l a b a t r â n i ;
3. f o c a r u l o s o s s e l o c a l i z e a z a c e l m a i f r e c v e n t î n e p i f i z a d i s t a l a r a d i a l a;
4. f o c a r u l o s o s s e l o c a l i z e a z a c e l m a i f r e c v e n t î n s e m i l u n a r u l c a r p i a n ;
5. a p a r e m a i f r e c v e n t l a c o p i i ;
(a, b, c)

9 . Tr o h a n t e r i t a t u b e r c u l o a s a :
1. e s t e o f o r m a d e p a r a c o x i t a t u b e r c u l o a s a;
2. p o a t e s a s e c o m p l i c e c u b u r s i t a s i a b c e s r e c e p e r i t r o h a n t e r i a n ;
3. a p a r e m a i f r e c v e n t l a a d u l t i ;
4. a p a r e m a i f r e c v e n t l a s u g a r i ;
5. e s t e s e n s i b i l a l a r a d i o t e r a p i e ;
(a, b, c)

10. În tuberculoza soldului se intervine chirurgical:

1. c â n d t r a t a m e n t u l c o n s e r v a t i v a p l i c a t c o r e c t n u d a r e z u l t a t e ;
2. c u s c o p u l r e m e d i e r i i c o n d i t i i l o r d e f u n c t i o n a l i t a t e a a r t i c u l a t i i l o r ;
3. î n o r i c e f a z a e v o l u t i v a a b o l i i ;
4. c â n d s e d e p i s t e a z a f o c a r u l p a r a r t i c u l a r e v o l u t i v l o c a l i z a t î n ca p e o s ;
5. n u a r e i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ;
(a, b, d)

1 1 . C a r e d i n u r m at o a r e l e m e d i c a m e n t e n u s u n t t u b e r c u l o s t a t i c e ?
1. S t r e p t o m i c i n a ;
2. F a r m a r u b i c i n a ;
3. E t h a m b u t o l ;
4. K a n a m i c i n a ;
5. R i f a m p i c i n a ;
(a, c, e)
1 2 . E s t e a d e v a r a t c a:
1. î n o s t e o a r t r i t a T B C a g e n u n c h i u l u i forma fungoasa este cel mai frecvent întâlnita?
2. s p i n a v e n t o s a e s t e o p a r a c o x i t a?
3. o m a r t r i t a t u b e r c u l o a s a a p a r e m a i f r e c v e n t l a s u g a r i ?
4. t r o h a n t e r i t a t u b e r c u l o a s a n u e s t e o p a r a c o x i t a?
5. a b c e s u l r e c e s e p u n c t i o n e a z a î n p u n c t u l l u i d e c l i v ;
(a, e)

2
49
 Tu b e rc u l o z a o s t e o a rt i c u l a ra
1. Trat ame ntul ac tual al t uber culozei ost e oar tic ulare c onst a în:

1. tratament exclusiv chirurgical;

2. tratament exclusiv medicamentos (tuberculostatic);
3. tratament medicamentos + tratament chirurgical adaptat cazului;
4. radioterapie;
5. tuberculostatice, roborante, helioterapie;
(a, b)

2 . C a r a c t e r i s t i ca p e n t r u c o x i t a t u b e r u l o a s e s t e :

1. localizarea pr i m a ra e s t e d e o b i c e i î n a c e t a b u l s a u î n e p i f i z a p r o x i m a l a f e m u r a l a;
2. e s t e i n v a d a t a r a p i d si s i n o v i a l a a r t i c u l a ra;
3. r e a c ti a p e r i o s t a l a e s t e e v i d e n t a;
4. e v o l u â n d r a p i d i n v a d e a z a si p ar ti l e m o i p e r i a r t i c u l a r e ;
5. d u r e r e a , l i m i t a r e a m i sc ar i l o r a r t i c u l a r e ;
(a, b, c)

3. Spina ventosa este:

1. t u b e r c u l o z a f a l a n g e l o r m e t a c a r p i e n e l o r si m e t a t a r s i e n e l o r ;
2. t u b e r c u l o z a a p o f i z e l o r s p i n o a s e v e r t e b r a l e ;
3. t u m o a r e o s o a s a b e n i g n a
4. u n a b c e s r e c e p a r a v e r t e b r a l ;
5. n e c r o z a a s e p t i ca o s o a sa a m e t a c a r p i e n e l o r ;
(a, b)

4 . O m a r t r i t a t u b e r c u l o a s a ( T B C u m ar u l u i ) :
1. a p a r e m a i f r e c v e n t l a v â r s t a a d u l t u l u i ;
2. f o c a r u l t u b e r c u l o s s e l o c a l i z e a z a p r e f e r e n t i a l î n c a p u l h u m e r a l ;
3. e s t e a p a n a j u l v â r s t e i t i n e r e ;
4. c a r i a o s o a s a l a n i v e l u l c a p u l u i h u m e r a l e s t e u n s e m n r a d i o l o g i c c a r a c t e r stic;
5. a r e i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t e x c l u s i v c h i r u r g i c a l ;
(a, b, d)

5 . T u b e r c u l o z a g e n u n c h i u l u i ( g o n i t a t u b e r c u l o a s a) :
1. a p a r e m a i a l e s l a v â r s t a a d u l t u l u i ;
2. a s p e c t u l f u s i f o r m a l a r t i c u l a t i e i e s t e c a r a c t e r i s t i c ;
3. n u b e n e f i c i a z a n i c i o d a t a d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ;
4. s e m a i n u m e s t e s i t u m o a r e a l b a;
5. p o a t e s a s e c o m p l i c e c u g o n a r t r o z a s e c u n d a r a s i a n c h i l o z a g e n u n c h i u l u i ;
(b, d, e)

6 . S p o n d i l i t a TB C :
1. s e m a i n u m e s t e s i b o a l a l u i P o t t ;
2. s e p o a t e c o m p l i c a c u p a r a p l e g i e a c u t a f l a s c a;
3. t a r d i v s e p o a t e t r a n s f o r m a î n t r - o s p o n d i l i t a a n c h i l o p o e t i c a;
4. f r e c v e n t s e c o m p l i c a c u a b c e s e r e c i m i g r a t o a r e ;
5. s e p o a t e c o m p l i c a c u p a r a p l e g i e c r o n i c a s p a s t i c a;
(a, b, d, e)

1
50
7 . Ab c e s u l r e c e p a r a v e r t e b r a l :
1. p o a t e s a s e f i s t u l i z e z e ;
2. s e p u n c t i o n e a z a î n p u n c t u l l u i d e c l i v ;
3. m i g r e a z a d a t o r i t a g r a v i t a t i e i ;
4. a p a r e f r e c v e n t î n f o s a i l i a c a;
5. n u a r e n i c i o d a t a i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ;
(a, c, d)

8. Caracteristic pentru tuberculoza radiocarpiana este:

1. e s t e o l o c a l i z a r e r e l a t i v m a i r a r a a t u b e r c u l o z e i ;
2. a p a r e m a i f r e c v e n t l a b a t r â n i ;
3. f o c a r u l o s o s s e l o c a l i z e a z a c e l m a i f r e c v e n t î n e p i f i z a d i s t a l a r a d i a l a;
4. f o c a r u l o s o s s e l o c a l i z e a z a c e l m a i f r e c v e n t î n s e m i l u n a r u l c a r p i a n ;
5. a p a r e m a i f r e c v e n t l a c o p i i ;
(a, b, c)

9 . Tr o h a n t e r i t a t u b e r c u l o a s a :
1. e s t e o f o r m a d e p a r a c o x i t a t u b e r c u l o a s a;
2. p o a t e s a s e c o m p l i c e c u b u r s i t a s i a b c e s r e c e p e r i t r o h a n t e r i a n ;
3. a p a r e m a i f r e c v e n t l a a d u l t i ;
4. a p a r e m a i f r e c v e n t l a s u g a r i ;
5. e s t e s e n s i b i l a l a r a d i o t e r a p i e ;
(a, b, c)

10. În tuberculoza soldului se intervine chirurgical:

1. c â n d t r a t a m e n t u l c o n s e r v a t i v a p l i c a t c o r e c t n u d a r e z u l t a t e ;
2. c u s c o p u l r e m e d i e r i i c o n d i t i i l o r d e f u n c t i o n a l i t a t e a a r t i c u l a t i i l o r ;
3. î n o r i c e f a z a e v o l u t i v a a b o l i i ;
4. c â n d s e d e p i s t e a z a f o c a r u l p a r a r t i c u l a r e v o l u t i v l o c a l i z a t î n ca p e o s ;
5. n u a r e i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ;
(a, b, d)

1 1 . C a r e d i n u r m at o a r e l e m e d i c a m e n t e n u s u n t t u b e r c u l o s t a t i c e ?
1. S t r e p t o m i c i n a ;
2. F a r m a r u b i c i n a ;
3. E t h a m b u t o l ;
4. K a n a m i c i n a ;
5. R i f a m p i c i n a ;
(a, c, e)
1 2 . E s t e a d e v a r a t c a:
1. î n o s t e o a r t r i t a T B C a g e n u n c h i u l u i forma fungoasa este cel mai frecvent întâlnita?
2. s p i n a v e n t o s a e s t e o p a r a c o x i t a?
3. o m a r t r i t a t u b e r c u l o a s a a p a r e m a i f r e c v e n t l a s u g a r i ?
4. t r o h a n t e r i t a t u b e r c u l o a s a n u e s t e o p a r a c o x i t a?
5. a b c e s u l r e c e s e p u n c t i o n e a z a î n p u n c t u l l u i d e c l i v ;
(a, e)

2
51
Necroza avasculară a capului femural

1. Boala Chandler este:

a. necroza post-traumatică a capului femural;
b. necroza avasculară a nucleului cefalic femural;
c. necroza avasculară idiopatică a capului femural;
d. osteocondrita disecantă a şoldului la adult;
e. coxa plana;
(c, d)

2. În etiologia NACF secundare primele 2 locuri sunt ocupate de:

a. tratamentul cu corticosteroizi;
b. anemia falciformă;
c. barotraumatism;
d. NACF idiopatică;
e. consumul de alcool;
(a, e)

3. NACF se caracterizează prin:

a. incidenţă maximă la sexul feminin;
b. incidenţă maximă la bărbaţi;
c. frecvenţă maximă în jurul vârstei de 40 ani;
d. localizare predominent unilaterală;
e. afectare bilaterală în 30-70% din cazuri;
(b, c, e)

4. Diagnosticul de NACF la debut (stadiul I Ficat) se stabileşte cu ajutorul:

a. RMN
b. TC
c. radiografiilor AP şi fals profil de şold;
d. scintigrafiei osoase;
e. biopsiei osoase;
(a, d, e)

5. În stadiul II (Ficat) de NACF:

a. pe radiografie apar zone de condensare şi osteoliză a capului femural;
b. se indică forajul de decompresie transtrohantero-cervico-cefalic;

-1-
52
 c. radiografic, se înregistrează colapsul capului femural;
d. apar primele semne de artroză;
e. nu apar modificări radiografice;
(a, b, c)

6. La un bolnav de 45 ani cu NACF avansată (stadiile III-IV Ficat) se indică:

a. artroplastie totală de şold cu endoproteză cimentată;
b. artroplastie totală de şold cu endoproteză necimentată;
c. hemiartroplastie de şold cu proteză cervico-cefalică;
d. hemiartroplastie de şold cu proteză bipolară;
e. artrodeza şoldului;
(b)

7. Colapsul capului femural defineşte:

a. trecerea bolii în stadiile avansate;
b. indicaţia pentru forajul de decompresie;
c. evoluţia spre vindecare;
d. o necroză în stadiile precoce;
e. indicaţia imediată pentru artroplastia şoldului;
(a)

8. Evoluţia unei NACF este spre:

a. coxartroză secundară;
b. anchiloză a şoldului;
c. posibilă vindecare în stadiile precoce
d. coxa plana;
e. vindecare indiferent de stadiu;
(a, c)

9. Osteotomiile de reorientare a capului femural au indicaţie în NACF:

a. stadiul I;
b. stadiul II;
c. stadiul III;
d. stadiul IV;
e. nu au indicaţie în această boală;
(b, c)

-2-
53
10. Debutul unei NACF este sugerat de:
a. o durere la nivelul şoldului cu iradiere în vecinătate;
b. un semn Drehman pozitiv;
c. mersul şchiopătat;
d. poziţia vicioasă a membrului inferior în flexie, adducţie, rotaţie externă;
e. scurtarea membrului inferior;
(a)

-3-
54
Traumatismele bazinului

1. Compresiunea verticală asupra unui hemibazin poate produce:

a. fractură dublă a hemibazinului tip Voillemier;
b. fractură tip Voillemier cu ascensiunea hemibazinului;
c. fractură dublă a hemibazinului tip Malgaigne;
d. fractura fundului acetabular;
(b)

2. După clasificarea AO fractura de tipul C este:

a. fractură cu instabilitate rotatorie;
b. fractură stabilă;
c. fractură cu instabilitate verticală;
d. fractură transversă a sacrului şi coccisului;
(c)

3. Disjuncţiile bazinului pot fi:

a. disjuncţia simfizei pubiene;
b. disjuncţia sacro-ileală;
c. disjuncţia coxo-femurală;
d. disjuncţia sacro-coccigiană;
(a, b, d)

4. În disjuncţiile bazinului diagnosticul diferenţial se face cu:

a. fractura colului femural;
b. luxaţiile traumatice ale şoldului;
c. coxita şi paracoxita;
d. coxartroze primare şi secundare;
(a, b)

5. Cea mai frecventă complicaţie a fracturilor şi disjuncţiilor de bazin este:

a. complicaţia uretrovezicală;
b. complicaţii genitale;
c. complicaţii intestinale;
d. complicaţii vasculo-nervoase;
(a)

55
6. În fracturile de bazin tip B (instabilitate rotatorie) tratamentul constă în:
a. repaus simplu la pat 6 – 8 săptămâni;
b. stabilizare prin placă şi şuruburi;
c. utilizarea sistemului şurub – bază sacrală;
d. tracţiune în plan vertical prin folosirea hamacului;
(b, d)

7. În fracturile de bazin de tip A (fracturi stabile) tratamentul constă în:

a. tracţiune în plan vertical prin folosirea hamacului;
b. stabilizare cu placă şi şuruburi;
c. tracţiune longitudinală;
d. repaus simplu la pat 6 – 8 săptămâni;
(d)

8. Împăstarea dureroasă suprapubiană datorită urinei colectate în spaţiul Retzius

se pune în evidenţă:
a. în ruptura uretrei membranoase;
b. în ruptura intraperitoneală a vezicii urinare;
c. în ruptura extraperitoneală a vezicii urinare;
d. în rupturile ureterului;
(c)

9. Coccigodinia posttraumatică poate beneficia de tratament:

a. cu infiltraţii locale, fizioterapie;
b. antiflogistice, miorelaxante;
c. rezecţia chirurgicală a fragmentului fracturat;
d. osteosinteză cu şurub;
(a, b, c)

56
Traumatismele membrului inferior

1. Fracturile de col femural de grad I conform clasificării Pauwels sunt:

a. fracturi complete fără deplasare;
b. fracturi incomplete, prin abducţie, în coxa valga;
c. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi cuprins între
30-50°;
d. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi sub 30°;
e. fracturi prin adducţie, neangrenate, în coxa vara;
(c)

2. Fracturile de col femural de grad III după clasificarea Garden sunt:

a. fracturi incomplete prin adducţie;
b. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt perpendiculare pe
cele ale fragmentului proximal;
c. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt paralele cu cele
ale fragmentului proximal;
d. fracturile subcapitale;
e. fracturi complete, la care traveele sunt rupte dar îşi păstrează direcţia
normală;
(b)

3. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de col femural, nu fac parte:

a. pseudartroza de col femural;
b. bronhopneumonia;
c. coxartroza posttraumatică;
d. escarele;
e. şocul traumatic;
(b, e)

4. În fracturile complete de col femural, semnele clinice caracteristice sunt:

a. durere inghinală şi trohanteriană;
b. impotenţă funcţională totală;
c. atitudine vicioasă în adducţie, rotaţie externă, scurtare;
d. semnele şocului hemoragic;
e. dispariţia pulsului la artera tibială posterioară şi artera pedioasă;
(a, b, c)

57
5. Diferenţa dintre fracturile pertrohanteriene şi intertrohanteriene este:
a. mecanismul de producere (abducţie, adducţie);
b. scurtarea membrului pelvin este evidentă doar în fracturile intertro-
hanteriene;
c. traiectul de fractură:de la vârful trohanterului mare la micul trohanter,
respectiv de la locul de inserţie al vastului lateral până deasupra trohan-
terului mic;
d. fracturile pertohanteriene beneficiază de tratament chirurgical iar cele
intertrohanteriene de tratament ortopedic;
e. sunt termeni medicali identici, reprezentând acelaşi tip de fractură;
(c)

6. Dintre semnele de certitudine ale unei fracturi de diafiză femurală, fac parte:
a. vizualizarea fragmentelor într-o fractură deschisă;
b. durere de intensitate crescută;
c. crepitaţii osoase;
d. echimoza masivă a coapsei;
e. mobilitate anormală la acest nivel;
(a, c, e)

7. Examenul local al unei fracturi diafizare femurale va fi obligatoriu urmat de:

a. controlul pulsului la nivelul arterei femurale;
b. controlul pulsului la nivelul arterei tibială posterioară şi pedioasă;
c. examenul motilităţii şi sensibilităţii distal de focarul de fractură;
d. controlul mobilităţii articulare a şoldului de partea fracturii;
e. evaluarea scurtării absolute a coapsei de partea sănătoasă;
(b, c)

8. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de diafiză femurală, nu fac parte:

a. pseudartroza;
b. necroza postraumatică de cap femural;
c. calusul vicios;
d. redoarea de genunchi;
e. şocul hemoragic;
(e)

9. Cel mai frecvent mecanism de producere a fracturii transversale de rotulă este:

a. mecanism direct, cu genunchiul în extensie;
b. mecanism direct, cu genunchiul în flexie;
c. mecanism indirect, prin torsiune;

58
 d. asociat cu luxaţia traumatică de rotulă;
e. iatrogen, în timpul reducerii luxaţiei traumatice de rotulă;
(b)

10. Din semnele clinice ale fracturii transaponevrotice, transversale de rotulă, nu fac
parte:
a. extensia activă a genunchiului imposibilă;
b. cracmente osoase;
c. semnul creionului;
d. scurtarea membrului pelvin fracturat;
e. echimoza regiunii anterioare a genunchiului;
(b, d)

11. Din complicaţiile precoce ale fracturilor diafizare de gambă fac parte:
a. leziunile cutanate;
b. leziunile vasculare;
c. leziunile nervoase;
d. calusurile vicioase;
e. pseudartroza;
(a, b, c)

12. O fractură de gambă fără deplasare, tratată ortopedic, consolidează în:

a. 4 - 8 săptămâni;
b. 8 - 12 săptămâni;
c. 20 - 24 săptămâni;
d. 24 - 28 săptămâni;
e. 12 - 16 săptămâni;
(e)

13. Din metodele de osteosinteză a fracturilor de gambă, fac parte:

a. tijele Kuntscher;
b. tijele Ender;
c. plăcile cu şuruburi;
d. hobanajul;
e. sutura osoasă;
(a, b, c)

59
14. Atitudinea vicioasă a membrului pelvin într-o luxaţie traumatică de şold poste-
rioară înaltă este:
a. uşoară flexie, adducţie, rotaţie internă;
b. extensie maximă,adducţie, rotaţie internă;
c. flexie, adducţie, rotaţie externă;
d. extensie, abducţie, rotaţie internă;
e. flexie, abducţie, rotaţie externă;
(a)

15. Atitudinea vicioasă a membrului pelvin într-o luxaţie traumatică de şold este:
a. flexie, adducţie, rotaţie externă;
b. flexie, abducţie, rotaţie externă;
c. extensie, adducţie, rotaţie internă;
d. extensie, abducţie, rotaţie internă;
e. flexie, abducţie, rotaţie internă;
(b)

16. Din complicaţiile imediate ale luxaţiei traumatice de şold, fac parte:
a. elongarea nervului sciatic;
b. comprimarea nervului obturator;
c. comprimarea vaselor femurale;
d. pseudartroza de sprânceană cotiloidă;
e. necroza capului femural;
(a, b, c)

17. Tratamentul luxaţiei traumatice de şold:

a. trebuie instituit de urgenţă;
b. este ortopedic în majoritatea cazurilor;
c. este chirurgical în majoritatea cazurilor;
d. se face pe principiul urgenţei amânate;
e. se face întotdeauna la locul accidentului;
(a, b)

18. În fracturile gleznei, fractura tip Dupuytren defineşte:

a. fractura maleolei interne şi a pilonului tibial posterior;
b. fractura prin eversiune a maleolei interne şi a bazei maleolei peroniere;
c. fractura maleolei externe cu ruptura ligamentului deltoidian;
d. fractura echivalent trimaleolară;
e. fractura prin inversiune a gleznei;
(b)

60
19. În fracturile de calcaneu, unghiul bituberozitar al lui Boehler , scade sau se ne-
gativează în fracturile:
a. marii tuberozităţi, “în cioc de raţă”;
b. cominutive ale marii tuberozităţi;
c. fractura izolată a sustentaculum tali;
d. cu înfundare talamică;
e. când traiectul de fractură trece prin sinus tarsi;
(d)

20. O fractură de maleolă externă, fără deplasare, tratată ortopedic consolidează în:
a. 2 - 3 săptămâni;
b. 4 - 6 săptămâni;
c. 6 - 8 săptămâni;
d. 8 - 10 săptămâni;
e. 10 - 12 săptămâni;
(b)

61
Traumatismele membrului superior

1. Fracturile de claviculă:
a. sunt localizate cel mai frecvent în 1/3 medie;
b. sunt foarte rare;
c. au ca semn caracteristic “clapa de pian”;
d. au întotdeauna indicaţie terapeutică chirurgicală;
e. în marea majoritate a cazurilor sunt rezolvate ortopedic;
(a, e)

2. În luxaţia scapulo-humerală antero-internă, la inspecţie se constată:

a. umărul în “epolet”;
b. umărul în “treaptă de scară”;
c. poziţia de abducţie forţată (“în catarg”) a braţului;
d. o depresiune subdeltoidiană “lovitura de topor”
e. poziţia în abducţie şi rotaţie externă a braţului cu scurtarea lui;
(a, e)

3. În luxaţia scapulo-humerală antero-internă, la palpare se constată:

a. semnul abducţiei elastice Berger;
b. deplasarea concomitentă a coracoidei la mişcările pasive ale braţului;
c. prezenţa capului humeral în axilă sau anterior în planul muscular;
d. ireductibilitatea rotaţiei interne a braţului;
e. palparea capului humeral sub unghiul acromionului;
(a, c)

4. În luxaţia scapulo-humerală, tratamentul chirurgical este indicat:

a. în cazul luxaţiilor recidivante;
b. în cazul luxaţiilor vechi, de peste 4 săptămâni;
c. dacă reducerea ortopedică este imposibilă prin interpoziţia de părţi moi;
d. în luxaţiile post-traumatice recente;
e. în toate variantele de luxaţii;
(a, b, c)

5. Examenul local în fractura de col chirurgical al humerusului evidenţiază:

a. scurtarea distanţei acromio-epicondiliene;
b. creşterea distanţei acromio-epicondiliene;
c. echimoza brahio-toracică Hennequin;

62
 d. echimoza liniară Kirmisson;
e. poziţia de adducţie şi rotaţie internă a braţului;
(a, c)

6. Tratamentul de elecţie al fracturilor de col chirurgical al humerusului, fără

deplasare este:
a. artroplastia cu proteză Neer;
b. gipsul de atârnare tip Caldwell;
c. reducerea ortopedică şi imobilizarea în aparat gipsat toraco-brahial;
d. tratamentul chirurgical;
e. imobilizarea în bandaj Desault pentru 2-3 săptămâni;
(e)

7. Fractura de diafiză humerală se caracterizează prin:

a. localizarea cea mai frecventă în 1/3 medie sau unirea 1/3 medii cu distală;
b. interesarea cu maximă de frecvenţă a nervului median;
c. deplasarea în adducţie şi rotaţie internă a fragmentului proximal;
d. perioadă de consolidare peste 3 luni;
e. instabilitatea focarului;
(a, e)

8. În luxaţia posterioară de cot:

a. nu se modifică raporturile dintre linia Malgaigne şi triunighiul Nelaton;
b. olecranul este situat anterior de trohleea humerală;
c. mişcările active sunt imposibile;
d. vîrful olecranului este situat deasupra liniei Malgaigne (linia epicondilo-
epitrohleană), iar triunghiul Nelaton este inversat;
e. semnul Cooper este pozitiv;
(c, d)

9. Fracturile de olecran fără deplasare se rezolvă prin:

a. imobilizarea cotului în flexie de 90o pentru 3-4 săptămâni;
b. imobilizarea cotului în extensie pentru 3-4 săptămâni;
c. osteosinteză pentru reducerea anatomică a fracturii;
d. osteosinteză pentru asigurarea unui contact ferm între fragmente;
e. refacerea chirurgicală a aparatului fibros şi ligamentar periolecranian;
(a)

63
10. Care dintre următoarele metode terapeutice în fracturile capului radial nu este
indicată la copii:
a. imobilizarea în atelă gipsată pentru 3 săptămâni;
b. osteosinteza cu 1-2 şuruburi;
c. osteosinteza cu broşe Kirschner;
d. rezecţia capului radial;
e. tratamentul funcţional;
(d)

11. Fracturile colului radial:

a. sunt caracteristice copiilor;
b. apar mai frecvent la adulţi;
c. clinic, se manifestă prin tumefierea cotului în regiunea internă;
d. nu afectează mişcările de flexie-extensie şi pronaţie-supinaţie;
e. au traiectul situat între capul radial şi tuberozitatea bicipitală;
(a, e)

12. Fractura-luxaţie Galeazzi este asocierea a două leziuni:

a. fractura diafizei radiale în 1/3 distală;
b. fractura diafizei radiale în 1/3 proximală;
c. fractura diafizei cubitale în 1/3 distală;
d. luxaţia capului ulnei din articulaţia radio-cubitală distală;
e. luxaţia capului radial din articulaţia radio-cubitală proximală;
(a, d)

13. Fractura-luxaţie Montegia-Stănciulescu este asocierea a două leziuni:

a. fractura diafizei radiale în 1/3 distală;
b. fractura diafizei cubitale în 1/3 proximală sau la unirea cu 1/3 medie;
c. luxaţia concomitentă a capului radial şi a capului ulnei;
d. luxaţia capului ulnei din articulaţia radio-cubitală distală;
e. luxaţia capului radial din articulaţia radio-cubitală proximală;
(b, e)

14. Cea frecventă fractură în traumatologia osteo-articulară este:

a. fractura colului femural;
b. fractura de claviculă;
c. fractura Pouteau-Colles;
d. fracturile vertebrale;
e. fracturile peritrohanteriene;
(c)

64
15. În fractura Pouteau-Colles apare:
a. deplasarea posterioară a fragmentului distal cu deformare “în dos de
furculiţă”;
b. deplasarea anterioară a fragmentului distal cu deformare “în faţă de
furculiţă”;
c. deplasarea radială a fragmentului distal cu deformare “în baionetă”;
d. coborârea stiloidei radiale;
e. ascensiunea stiloidei radiale;
(a, c, e)

16. Semnul Laugier reprezintă în:

a. fracturile micului trohanter - imposibilitatea flexiei coapsei pe bazin în
poziţie sezândă;
b. fracturile de rotulă - “semnul creionului”;
c. fracturile de col femural - proeminenţa fragmentului distal al colului în
triunghiul Scarpa;
d. fracturile Pouteau-Colles - ascensiunea stiloidei radiale;
e. fracturile supracondiliene de paletă humerală - deformaţie reductibilă prin
tracţiune şi reproductibilă la încetarea ei;
(c, d)

17. Fractura Letenneur este:

a. fractura marginalei anterioare a epifizei distale de radius;
b. fractura marginalei posterioare a epifizei distale de radius;
c. fractura epifizei distale de radius;
d. fractura epifizei distale de radius asociată cu fractura stiloidei cubitale;
e. fractura stiloidei radiale;
(a)

18. Semnul patognomonic pentru fractura de scafoid este:

a. tumefacţia degetelor;
b. durere în articulaţia radio-cubitală distală;
c. limitarea mişcărilor de prehensiune;
d. edemul pe faţa dorsală a mâinii;
e. durere la palpare în tabachera anatomică;
(e)

19. Tratamentul de elecţie al fracturilor de scafoid constă în:

a. imobilizare în aparat gipsat antebrahio-palmar 8-12 săptămâni;
b. osteosinteză cu şuruburi sau broşe Kirschner;

65
 c. extirparea scafoidului;
d. artrodeză radio-carpiană;
e. mobilizare imediată a articulaţiei radio-cubitale proximale pentru a preveni
apariţia redorilor;
(a)

20. Fractura-luxaţie Bennett este:

a. fractura de scafoid cu luxaţia anterioară a semilunarului;
b. fractura metacarpianului V cu deplasarea fragmentelor;
c. fractura bazei metatarsianului V;
d. fractura bazei metacarpianului I cu deplasarea fragmentelor;
e. fractura semilunarului carpian cu luxaţia carpului;
(d)

66
Traumatismele vertebro – medulare

1. Cele mai des întâlnite mecanisme de producere a fracturilor coloanei vertebrale cervicale
sunt:
a. mecanism indirect prin hiperextensie;
b. mecanism indirect prin forfecare;
c. mecanism indirect prin hiperflexie;
d. mecanism direct;
(a, c)

2. Fractura Jefferson apare la nivelul:

a. axisului;
b. atlasului;
c. coloanei dorsale;
d. coloanei lombare;
( b)

3. Gulerul Schantz sau aparatul gipsat Minerva se foloseşte în leziunile traumatice ale:
a. coloanei lombare;
b. coloanei dorsale;
c. coloanei cervicale;
d. coloanei lombo-sacrate;
(c)

4. Sindromul neurologic de tracţiune medulară se caraterizează prin:

a. paralizie vaso-motorie de aceeaşi parte cu leziunea;
b. abolirea sub focarul lezional medular a tuturor funcţiilor medulare;
c. tetrapareză cu predominanţă brahială;
d. hemiplegie;
(b)

5. Stabilizarea fracturilor şi luxaţiilor instabile ale coloanei cervicale se realizează prin:

a. abord anterior;
b. abord posterior;
c. abord anterior şi posterior;
d. abord lateral;
(a, b, c)

67
6. Artrodeza occipito- atlantoidiană îşi găseşte indicaţia în:
a. fracturile atlasului;
b. fracturile axisului;
c. fracturile izolate ale odontoidei;
d. fracturile apofizei spinoase ale axisului;
(a, b)

7. Fractura mielică la nivelul L1 se complică cu:

a. paraplegie;
b. tetraplegie;
c. sindrom de “coadă de cal”;
d. hemiplegie;
(a)

8. Fracturile stabile amielice ale coloanei dorso – lombare beneficiază de tratament cu:
a. corset gipsat;
b. guler Schantz;
c. stabilizare cu placă şi suruburi;
d. artrodeză posterioară interspinoasă;
(a)

9. Mecanismul patogenic numit “lovitură de bici” sau “whip - lash” se caracterizează prin:
a. hiperflexie bruscă;
b. hiperextensie bruscă;
c. hiperextensie bruscă urmată de hiperflexie;
d. compresiune şi rotaţie;
(c)

68
Traumatismele bazinului

1. Compresiunea verticală asupra unui hemibazin poate produce:

a. fractură dublă a hemibazinului tip Voillemier;
b. fractură tip Voillemier cu ascensiunea hemibazinului;
c. fractură dublă a hemibazinului tip Malgaigne;
d. fractura fundului acetabular;
(b)

2. După clasificarea AO fractura de tipul C este:

a. fractură cu instabilitate rotatorie;
b. fractură stabilă;
c. fractură cu instabilitate verticală;
d. fractură transversă a sacrului şi coccisului;
(c)

3. Disjuncţiile bazinului pot fi:

a. disjuncţia simfizei pubiene;
b. disjuncţia sacro-ileală;
c. disjuncţia coxo-femurală;
d. disjuncţia sacro-coccigiană;
(a, b, d)

4. În disjuncţiile bazinului diagnosticul diferenţial se face cu:

a. fractura colului femural;
b. luxaţiile traumatice ale şoldului;
c. coxita şi paracoxita;
d. coxartroze primare şi secundare;
(a, b)

5. Cea mai frecventă complicaţie a fracturilor şi disjuncţiilor de bazin este:

a. complicaţia uretrovezicală;
b. complicaţii genitale;
c. complicaţii intestinale;
d. complicaţii vasculo-nervoase;
(a)

69
6. În fracturile de bazin tip B (instabilitate rotatorie) tratamentul constă în:
a. repaus simplu la pat 6 – 8 săptămâni;
b. stabilizare prin placă şi şuruburi;
c. utilizarea sistemului şurub – bază sacrală;
d. tracţiune în plan vertical prin folosirea hamacului;
(b, d)

7. În fracturile de bazin de tip A (fracturi stabile) tratamentul constă în:

a. tracţiune în plan vertical prin folosirea hamacului;
b. stabilizare cu placă şi şuruburi;
c. tracţiune longitudinală;
d. repaus simplu la pat 6 – 8 săptămâni;
(d)

8. Împăstarea dureroasă suprapubiană datorită urinei colectate în spaţiul Retzius

se pune în evidenţă:
a. în ruptura uretrei membranoase;
b. în ruptura intraperitoneală a vezicii urinare;
c. în ruptura extraperitoneală a vezicii urinare;
d. în rupturile ureterului;
(c)

9. Coccigodinia posttraumatică poate beneficia de tratament:

a. cu infiltraţii locale, fizioterapie;
b. antiflogistice, miorelaxante;
c. rezecţia chirurgicală a fragmentului fracturat;
d. osteosinteză cu şurub;
(a, b, c)

70
Traumatismele membrului inferior

1. Fracturile de col femural de grad I conform clasificării Pauwels sunt:

a. fracturi complete fără deplasare;
b. fracturi incomplete, prin abducţie, în coxa valga;
c. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi cuprins între
30-50°;
d. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi sub 30°;
e. fracturi prin adducţie, neangrenate, în coxa vara;
(c)

2. Fracturile de col femural de grad III după clasificarea Garden sunt:

a. fracturi incomplete prin adducţie;
b. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt perpendiculare pe
cele ale fragmentului proximal;
c. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt paralele cu cele
ale fragmentului proximal;
d. fracturile subcapitale;
e. fracturi complete, la care traveele sunt rupte dar îşi păstrează direcţia
normală;
(b)

3. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de col femural, nu fac parte:

a. pseudartroza de col femural;
b. bronhopneumonia;
c. coxartroza posttraumatică;
d. escarele;
e. şocul traumatic;
(b, e)

4. În fracturile complete de col femural, semnele clinice caracteristice sunt:

a. durere inghinală şi trohanteriană;
b. impotenţă funcţională totală;
c. atitudine vicioasă în adducţie, rotaţie externă, scurtare;
d. semnele şocului hemoragic;
e. dispariţia pulsului la artera tibială posterioară şi artera pedioasă;
(a, b, c)

71
5. Diferenţa dintre fracturile pertrohanteriene şi intertrohanteriene este:
a. mecanismul de producere (abducţie, adducţie);
b. scurtarea membrului pelvin este evidentă doar în fracturile intertro-
hanteriene;
c. traiectul de fractură:de la vârful trohanterului mare la micul trohanter,
respectiv de la locul de inserţie al vastului lateral până deasupra trohan-
terului mic;
d. fracturile pertohanteriene beneficiază de tratament chirurgical iar cele
intertrohanteriene de tratament ortopedic;
e. sunt termeni medicali identici, reprezentând acelaşi tip de fractură;
(c)

6. Dintre semnele de certitudine ale unei fracturi de diafiză femurală, fac parte:
a. vizualizarea fragmentelor într-o fractură deschisă;
b. durere de intensitate crescută;
c. crepitaţii osoase;
d. echimoza masivă a coapsei;
e. mobilitate anormală la acest nivel;
(a, c, e)

7. Examenul local al unei fracturi diafizare femurale va fi obligatoriu urmat de:

a. controlul pulsului la nivelul arterei femurale;
b. controlul pulsului la nivelul arterei tibială posterioară şi pedioasă;
c. examenul motilităţii şi sensibilităţii distal de focarul de fractură;
d. controlul mobilităţii articulare a şoldului de partea fracturii;
e. evaluarea scurtării absolute a coapsei de partea sănătoasă;
(b, c)

8. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de diafiză femurală, nu fac parte:

a. pseudartroza;
b. necroza postraumatică de cap femural;
c. calusul vicios;
d. redoarea de genunchi;
e. şocul hemoragic;
(e)

9. Cel mai frecvent mecanism de producere a fracturii transversale de rotulă este:

a. mecanism direct, cu genunchiul în extensie;
b. mecanism direct, cu genunchiul în flexie;
c. mecanism indirect, prin torsiune;

72
 d. asociat cu luxaţia traumatică de rotulă;
e. iatrogen, în timpul reducerii luxaţiei traumatice de rotulă;
(b)

10. Din semnele clinice ale fracturii transaponevrotice, transversale de rotulă, nu fac
parte:
a. extensia activă a genunchiului imposibilă;
b. cracmente osoase;
c. semnul creionului;
d. scurtarea membrului pelvin fracturat;
e. echimoza regiunii anterioare a genunchiului;
(b, d)

11. Din complicaţiile precoce ale fracturilor diafizare de gambă fac parte:
a. leziunile cutanate;
b. leziunile vasculare;
c. leziunile nervoase;
d. calusurile vicioase;
e. pseudartroza;
(a, b, c)

12. O fractură de gambă fără deplasare, tratată ortopedic, consolidează în:

a. 4 - 8 săptămâni;
b. 8 - 12 săptămâni;
c. 20 - 24 săptămâni;
d. 24 - 28 săptămâni;
e. 12 - 16 săptămâni;
(e)

13. Din metodele de osteosinteză a fracturilor de gambă, fac parte:

a. tijele Kuntscher;
b. tijele Ender;
c. plăcile cu şuruburi;
d. hobanajul;
e. sutura osoasă;
(a, b, c)

73
14. Atitudinea vicioasă a membrului pelvin într-o luxaţie traumatică de şold poste-
rioară înaltă este:
a. uşoară flexie, adducţie, rotaţie internă;
b. extensie maximă,adducţie, rotaţie internă;
c. flexie, adducţie, rotaţie externă;
d. extensie, abducţie, rotaţie internă;
e. flexie, abducţie, rotaţie externă;
(a)

15. Atitudinea vicioasă a membrului pelvin într-o luxaţie traumatică de şold este:
a. flexie, adducţie, rotaţie externă;
b. flexie, abducţie, rotaţie externă;
c. extensie, adducţie, rotaţie internă;
d. extensie, abducţie, rotaţie internă;
e. flexie, abducţie, rotaţie internă;
(b)

16. Din complicaţiile imediate ale luxaţiei traumatice de şold, fac parte:
a. elongarea nervului sciatic;
b. comprimarea nervului obturator;
c. comprimarea vaselor femurale;
d. pseudartroza de sprânceană cotiloidă;
e. necroza capului femural;
(a, b, c)

17. Tratamentul luxaţiei traumatice de şold:

a. trebuie instituit de urgenţă;
b. este ortopedic în majoritatea cazurilor;
c. este chirurgical în majoritatea cazurilor;
d. se face pe principiul urgenţei amânate;
e. se face întotdeauna la locul accidentului;
(a, b)

18. În fracturile gleznei, fractura tip Dupuytren defineşte:

a. fractura maleolei interne şi a pilonului tibial posterior;
b. fractura prin eversiune a maleolei interne şi a bazei maleolei peroniere;
c. fractura maleolei externe cu ruptura ligamentului deltoidian;
d. fractura echivalent trimaleolară;
e. fractura prin inversiune a gleznei;
(b)

74
19. În fracturile de calcaneu, unghiul bituberozitar al lui Boehler , scade sau se ne-
gativează în fracturile:
a. marii tuberozităţi, “în cioc de raţă”;
b. cominutive ale marii tuberozităţi;
c. fractura izolată a sustentaculum tali;
d. cu înfundare talamică;
e. când traiectul de fractură trece prin sinus tarsi;
(d)

20. O fractură de maleolă externă, fără deplasare, tratată ortopedic consolidează în:
a. 2 - 3 săptămâni;
b. 4 - 6 săptămâni;
c. 6 - 8 săptămâni;
d. 8 - 10 săptămâni;
e. 10 - 12 săptămâni;
(b)

75