2.

Problema structurala tratata cu metoda elementului finit

Tehnicile de discretizare spatiala curent utilizate sunt:

Metoda elementului finit

Metoda elemetului de frontiera
Metoda diferentelor finite
Metoda volumelor finite
Metode spectrale

In ceea ce urmeaza, prezentam prima metoda, si anume metoda elementului finit.

Metoda elementului finit este una din tehnicile de discretizare prin care un model mathematic
continuu este discretizat in spatiu, fiind astfel transformat intr-un model discret cu un numar finit de
grade de libertate. Aceasta metoda este o metoda robusta, constituind practic baza tuturor programelor
de analiza structurala comerciale sau de uz intern.
Avantajele metodei cu elemet finit sunt:

Reduce la minim contributia utilizatorului - se intervine in etapa de preprocesare (introducerea

modului de discretizare, a conditiilor la limita si initiale) si in etapa de postprocesare.
Aplicabilitatea acestei metode permite rezolvarea multor probleme ingineresti (elasticitatea
structurilor, transmiterea caldurii, mecanica fluidelor, s.a.m.d.

Pasi unui proces de analiza cu ajutorul calculatorului presupune:

Sistem
ul fizic

Modelarea matematica > presupune construirea setului de ecuatii care modeleaza a

problemei fizice, cu respectarea scarii si acuratetii ceruta de aplicatie.
Discretizarea > modelul matematic este redus la un model discret cu un numar finit de
grade de libertate.
Solutionarea problema discreta se rezolva pe un calculator, rezultatul fiind solutia
discreta a problemei. ;
Interpretarea rezultatelor se urmareste semnificatia matematica si fizica.
Modelul
matemati
c

Discretizar
ea

Solutia
discreta

Interpretare
a
rezultatelor

2.1. Ipoteze de lucru

In calculul liniar-elastic al structurilor se admit o serie de ipoteze simplificatoare referitoare la
comportarea materialului si a structurii:

Materialul reprezinta un mediu continuu, omogen si izotrop

Proprietatile materialului sunt invariabile in timp
Materialui are o componenta liniar elastica si satisface legea lui Hooke.
Relatia forta-deplasare este liniara si invers
Deplasarile struscturii sunt mici in comparatie cu dimensiunile geormetrice ale structurii si
ecuatiile de echilibru static se scriu pe structura nedeformata
Relatiile intre deformatiile specifice si deplasari sunt liniare
Relatiile intre trensiuni si deformatii specifice sunt liniare si sunt date de legea lui Hooke
generalizata
Structura este un sistem conservativ in absenta amortizarilor specifice
Se admite principiul suprapunerii efectelor
Rigiditatea si flexibilitatea structurii depind numai de caractreristicile structurii si natura
materialului
Se admite ipoteza sectiunilor plane la structuri din bare si ipoteza Kirchoff-Love la calculul
structurilor din placi plane si placi curbe subtiri
2.2. Bara supusa la solicirarea de incovoiere

Considerand o bara dreapta de lungime L (definita de nodurile 1 si 2), de densitate

(omogena) si de sectiune transversala A constanta. Sistemul de eze se presupune central si principal cu
axa Oy in lungul barei. Se vor face urmatoarele ipoteze:
1. Sectiunea plana normala la axa barei nedeformate ramane plana si perpendiculara pe axa barei
deformate;
2. Deplasearea transversala este functie de coordonata y in lungul barei:

w=w ( y ) , u=o

si

3. Componenta aciala a deplasarii provine din rotirea sectiunii drepte:

v ( y , z )=z

w
y

Bara va avea o comportare infint rigida de forfecare.

w2

w1

1
2

L
x
Fig. 1: Deformatii nodale pentru bara de incovoiere

Functia camp de deplasari se construieste sub forma urmatoare:

w ( )=w1 N 1 ( ) +1 N 2 ( ) + w2 N 3 ( ) +2 N 4 ( )
unde =y/L, [0, 1]
Din conditiile la limita:

w ( 0 )=w 1 , w ( 1 )=w2 ,

w
w
( 0 ) =L 1 ,
( 1 ) =L 2

se determina functiile de interpolare. Datorita faptului ca functiile de interpolare trebuie sa asigure

continuitatea cat si derivabilitatea in noduri (impuse de conditii la limita) se aleg drept functiile de
interpolare polinoamele Hermite. Aceste polinoame de interpolare indeplinesc, prin constructia lor,
dezideratele cerute.
2

( )

13 + 2
(1 )2
N t ( )= L
3 (32 )
L 2 (1)

Conform ipotezei 3, deformatia specifica axiala

y=

y capata forma:

v 2 w
=
y
y2

Tinand cont ca deformatia specifica axiala se mai poate scrie sub forma

y =B (w1 1 w 2 2 )T
rezulta:

B=

N1 N2 N 3 N4
y2 y2 y2 y2

=z

N
y2

In baza ipotezelor mai sus mentionate, obtinem matricea de rigiditate pentru solicitarea la incovoiere:
L

K e = BT EBdV = E z2
V

0 A

2 N T 2 N
dAdy
y2 y2

sau

12 6 L
12 6 L
2
EI 6 L 4 L
6 L 2 L2
K e= 3 x
L 12 6 L 12 6 L
6 L 2 L2 6 L 4 L2

I x este momentul de al sectiunii:

unde

I x = z 2 dA
A

Energia potentiala de deformatie pentru bara va fi data de expresia:

l

U p ,i =

2 E Ix
L

( )

( )

1
T dV = 12 E z 2 yw2 dx dA= 12 E I x yw2 dx=
2V
A0
0

[ L ( + + )+3 L ( w + w + w w ) +3 ( w +w 2 w w ) ]
2

2
1

2
2

2
2

2
1

2.3. Bara supusa la solicitarea de torsiune

Se considera o bara definita de nodurile 1 si 2 aflata sub solicitarea de torsiune pura. Bara este
de sectiune constanta si omogena.
x

2
y

My

My

2.7.1. Fig. 2: Bara de torsiune

In cazul torsiunii libere a unei bare se poate demonstra ca o aproximare liniara a campului
deplasarilor este suficienta pentru calculele:

( y )=N 1 1+ N 2 2
Din conditiile la limita corespunzatoare in noduri:

( 0 )= 1 , ( L )=2
Se determina functiile de interpolare, acestea sunt:

N= 1

y y
LL

Deformatia specifica datorata rotirii sectiunii va fi data de relatia:

=r
= x 2+ z 2
y
y
y

= x 2+ z 2

N 1 N 2 1
y y 2

()

Daca notam cu

I d= ( x 2 + z 2 ) dA momentul polar al sectiunii , rezulta matricea de

A

rigiditate pentru solicitarea la torsiune pura:

L

K e =G I d
0

x x
L L

)(

GI
x x
dx= d 1 1
L L
L 1 1

2.4. Asamblarea matricilor de rigiditate

Asamblarea este procesul invers discretizarii, in care din elementele caracteristice fiecarui
element finit (matricea de rigiditate, matricea de masa) se reface modelul mathematic al intregii
structure. Asamblarea matricilor de rigiditate se poate face in doua moduri:
-

dupa noduri;
dupa elemente finite.

In cazul asamblarii dupa noduri se parcurg nodurile structurii in ordine crescatoare tinand cont
de elementele care se cupleaza in fiecare nod.
In cazul asambalarii cu elemente finte se parcurg elementele structurii in ordine crescatoare si
se asambleaza succesiv in matricea intregii structure.
Inainte de asamblarea matricii de rigiditate a intregii structuri, mai intai matricea de rigiditate
se exprima in sistemul de referinta global.
Fie ecuatia elemntului finit scrisa in sistem local, atasat de element:

K e d e=R e
si tinand cont de matrucea de transformare geormetrica este o matrice ortogonala

T 1=T T
se deduc succesiv urmatoarele relatii:

Re =T R , R=T T Re
d e =T d , d=T T d e
Cu ajutorul relatiilor de mai sus, se deduce ecuatia elementului finit scrisa in sistemul de
referinta global:
T

T K e Td=T R e K d=R
unde

K=T T K e T

reprezinta matricea de rigiditate in coordinate globale.

Tinand cont ca in fiecare nod avem 3 grade de libertate

ik

in
ik

ik

3x3

ik
3x3

3x3

3x3

3x3

3x3

in
Mat. de rigiditate a
elementului n

in

3x3

3x3

Procesul de asamblare consta in plasarea matricilor de rigiditate ale fiecarui element in

in
matricea de rigiditate globala, tinandu-se cont de numarul de ordine al nodurilor. O diferenta
mare
intre numerele ce descriu ordinea nodurilor va conduce inevitabil la o latime de banda mare si la o
rezolvare ineficienta a sistemului liniar.
Trebuie amintit faptul ca matricea de rigiditate este o matrice banala, simetrica, singular atat
timp cat nu tinem cont de conditiile de rezemare sau cand rezamarea nu este correct facuta, sistemul
fiind un mechanism.

Trecerea de la sistemul de referinta local la cel global

In rezolvarea problemelor de element finit se lucreaza in doua sisteme de coordonate:
-

asociat intregii structuri sitem global (Oxyz)

asociat fiecarui element finit sistem local (Oxyz)

i k este
Trecerea de la sitemul
la cel global
se face prin
intermediul matricii
de transformare T.
Fig. local
3 Schema
procesului
de asamblare;
Deoarece 2 noduri nu definesc complet sitemul de referinta local asociat elementului de noduri locale
modelul alcatuit din 3 linii si 3 coloane ce corespund
1 si 2 Oxyz, este necesara introducerea unui nod suplimentar 3, situat in planul Oxy. Cunoscand
pozitia nodurilor 1,2,si 3 in sistemul de referinta global, se determinaelementele matricii de
transformare.
Vom defini vectorii:

13= r 3r 1
12= r 2r 1 , r
r
Versorii i, j si kai sistemului de referinta local vor fi calculati in functie de versorii
sistemului global de coordonate astfel:

j' =

r 12
r xr
, k ' = 13 12 ,i ' = j ' x k '
r 12
r 13 x r 12
Legatura intre cele doua sesteme de referinta este asigurata de matricea de trasformare L :

'

()(

)( ) ( )

i
L11 L12 L13 i
i
'
j = L21 L22 L23 j = L j
'
k
k
L31 L32 L33 k

Matricea L este o matrice ortogonala

( L1=LT )

Tinand cont ca deformatiile nodale ce descriu comportarea structurii sunt

matricea de transformare utilizata are urmatoarea forma:

(w , , ) ,

T=

L11 L12 L13

L21 L22 L23
L31 L32 L33

0 0 0
0 0 0
0 0 0

0 0 0
0 0 0
0 0 0

L31 L32 L33

L11 L12 L13
L21 L22 L23

2.5. Conditiile la limita

Matricile de rigiditate care se obtin in urma calculelor prezentate au
proprietatea ca sunt singulare: determinantulasociat este nul iar solutia
sistemului este nedeterminata. Semnificatia fizica este aceea ca functiile de
camp pot lua orice valuare care verifica conditiile de compatibilitate interna.
Metodele practice de impunere a conditiilor la limita sunt:
1. Eliminarea liniilor si coloanelor din matricea de rigiditate corespunzatoare
deplasarilor sau rotirilor blocate ale nodului, respectiv modificarea
termenului liber.
2. Nealterarea dimenisunii matricii de rigiditate prin inlocuirea cu 1 a fiecarui
termen de pe diagonala principala corespunzator nodului blocat si
inlocuirea cu 0 a celorlalti termeni. Evident termenul liber corespunzator
acestei linii va fi 0.
Pentru determinarea deplasarilor d, rezolvarea sistemului:
T

T K e Td=T R e K d=R
se face, de obicei, cu o metoda exacta adaptata sistemelor de tip banda,
simetrice.

2.6. Ecuatia elementului finit. Cazul dinamic

Pentru determinarea ecuatiei elementului finit, functionala asociata
solicitarilor dinamice contine termenii corespunzatori energiei cinetice si de
amortizare. Fie integrala de actiune:
t2

H= Ldt
t1

unde

L=E c LdU s
L expresia Lagrangeanului

Ec

energia cinetica totala

Ld

- lucru mecanic disipat de fortele de amortizare

Us

- energia potentiala totala pentru solicitarile statice

N T SdA+ F
N T VdV +
A

Us=

1
1 T
T
dV Le = d

2V
2

BT EBdV d
V

Campul deplasarilor are forma:

=N d
unde N este vectorul functiilor de forma, iar d este vectorul deplasarilor nodale.
elementele matricii N sunt functii de coordonate spatiale x,y,z, dar nu depind de
timp; in schimbcomponentele vectorului d sunt dependente de timp.
Principiul lui Hamilton afirma ca functionala H admite un extrem in raport
cu vectorul deformatiilor nodale d ale structurii oricare ar fi doua momente de
timp

t 1 si

t2

t 2 >t 1 .

Functionala energiei cinetice

Ec

are expresia:

Ec =

1 T
1
1
dm= T dV = d T N T NdV d

2V
2V
2 V

unde

este densitatea materialului.

Ld

Pentru functionala lucrului mecanic de amortizare

se pleaca de la

ipoteza ca fortele de amortizaresunt direct proportionale cu viteza de deplasare,

ipoteza verificata, in general, de date experimentale. astfel, expresia lucrului
mecanic de amortizareeste data de relatia:

Ld = T dV =d T N T NdV d
V

este coeficientul de amortizare.

unde

Expresia Lagrangeanului devine:

N T SdA+ F
N T VdV +
A

1 T
T
T
T
1 dT
L= d N NdV d d N NdV d
2 V
2
V

B EBdV d d

Conform principiului lui Hamilton functionala H admite un extrem in raport

cu vectorul d. pentru a se putea da factor comun vectorul

, se integreaza

prin parti primul termen din functionala H dupa variabila timp.

t2

t1

1 T
1
d N T NdV d dt= d
2 V
2

| (
t2

N NdV d tt 12 dT N T N dV d dt
V
t
V
T

2
1

Conditia de extrem pentru functionala H in raport cu vectorul deplasarilor

nodale d conduce la:

t2

t2

) (
)
(

t2

dT BT EBdV d dt + d T N T VdV dt+ dT N T SdA dt + ( d T F ) dt =0

V

t1

t1

N T NdV d
V

t2

t1

t2

dt
t1

t2

1 T
H= d N T NdV d tt d T N T NdV d dt
2
V
t
V
t
2
1

Dar compatibilitatea interna in raport cu conditiile la limita impuse conduce

la deplasari nule ale vectorului d fata de traiectoria naturala la orice moment,
deci inclusiv la momentele

t 1 si

t2 .

d t =t = d t=t =0
1

Se observa ca primul termen al membrului drept din relatia de mai sus

este nul. Se poate da acum factor comun vectorul
t2

dT

N T NdV d+
BT EBdV d+ N T VdV + N T SdAF
d T N T NdV d+
t1

In plus

dt=0

este o deplasare mica fata de pozitia de echilibru dinamic.

Prin urmare, va rezulta ecuatia:

N T NdV d+
BT EBdVd = N T VdV + N T SdAF
N T NdV d+
V

Relatia este ecuatia metodei elementului finit pentru o structura elastica in

regim dinamic. Notatiile consacrate sunt:

M = N T NdV

Matricea masica:

Matricea de amortizare:

Matricea de rigiditate:

Vectorul sarcinilor exterioare:

C= N T NdV
V

K= BT EBdV
V

R= N T VdV + N T SdAF
V

Cu notatiile anterioare, ultima ecuatie devine:

Kd=R
M d+C
d+
Cazul static este un caz particular al acestei ecuatii din urmatoarele
considerente:
-

M=C=0
R=R(x)
Pentru aplicatii de aeroelasticitate fortele exterioare se compun din:

R=R a+ R p
unde

Ra

reprezinta

fortele

aerodinamice,

iar

Rp

reprezinta

fortele

perturbatoare.
Fortele perturbatoare sunt reprezentateprin functii particulare ale fiecarei
probleme analizate. Fortele aerodinamice se pot exprima sub forma matriciala.

Ra= A d d + Bd d +C d d
unde

A d , Bd siC d

sunt matrici patratice ale derivatelor aerodinamice si sunt

functii de presiune dinamica, numarul Mach, frecventa, etc.

2.7. Determinarea matricei masice

1 Bara supusa la solicitarea de torsiune
Se considera o bara de sectiune constanta si masa m, realizata dintr-un
material omogen, aflata sub solicitare de torsiune.
Energia cinetica pe un element este:

Ec =

1
1
V 2 dAdy
= 2 dT M e d
2
dV

unde V=r reprezinta viteza tangentiala a unui punct de pe sectiunea

T

d=( 1 2 )

transversala a barei si

reprezinta vectorul rotirilor la capetele

elementului. Patratul vitezei tangentiale se mai poate scrie sub forma:

d 2 ( 2 2)
x +z
dt

( )

V 2= 2 r 2 =

Pentru o bara de sectiune constanta si material omogen putem defini raza

de inertie a sectiunii:

( x 2+ z2 ) dA= mL R2
A

=>

R 2=

L ( 2 2 )
x + z dA
m A

Astfel, expresia energiei cinetice devine:

L

1
Ec =
20

2 L

mR
( x + z ) dA 2 dy= 2 L
A
2

2 dy
0

Astfel, obtinem urmatoarea expresie a matricei masice:

M e=

mR 3 1 1/2
3 1/2 1

2.7.2.

Bara supusa la solicitarea de incovoiere

Se considera o bara de sectiune constanta si masa m, realizata dintr-un

material omogen. Bara este supusa la o solicitare de incovoiere rezultata dintr-o
incarcare in planul bazei.
Functia campului deplasarilor are urmatoarea expresie:

)+
)+
)+
)
(
)

(t
)
N

w
(t)N

(t
w , t =w1 (t ) N 1
1
2
2
3
2 )N 4

unde

y
L ,

[0,1]

si

N1 , N2 , N 3 , N4

sunt polinoame de interpolare

Hermite.
Energia cinetica a barei (bara infinit rigida in forfecare) este data de relatia:
L

mR
1
1
w
2 2
1
w
2
1
m
2
2
2
2
Ec = ( v + w
) dAdy= z
+w
dAdy= I z
dy + A w
dy=
w dy +

20 A
20 A
y
2 L
y
2L
2L 0
2
Rg2 =

unde

Ix
A

( )

-este raza de giratie a sectiunii drepte

I x = z 2 dA
A

Deoarece energia cinetica de rotatie a sectiunii drepte, in planul barei, este

neglijabil in raport cu termenul energiei cinetice de transalatie, energia cinetica a
barei va avea urmatoarea forma:
1

m
Ec = w ( , t )2 d
2 0
Conform relatiei de definitie a matricei masice si in urma efectuarii calculelor se
obtine forma matricei masice a unui element de tip bara supusa la solicitarea de
incovoiere (in planul barei Oxy):

13
11
9
13
L
L
35
210
70
210
11
1 2 13
1 2
L
L
L
L
210
105
420
140
M e =m
9
13
13
11
L
L
70
420
35
210
13
1 2 11
1 2
L
L
L
L
210
140
210
105

2.7.3.
Matricea masica in cazul solicitarii cuplate de incovoieretorsiune
Cand aripa, modelata ca bara, are axa centrelor de greutate diferita de pozitia
axei elastice, modelul aeroelastic trebuie sa includa cuplajul intre deformatia de
incovoiere si cea de torsiune.

W ( x , y ,t )=w ( y ,t )x ( y , t )
Folosind notatiile anterioare, energia cinetica, pentru un element de bara
de lungimea L (=y/L), masa omogena m si sectiune constanta, se va scrie sub
forma:
L

cbf ( y ) ze ( x )

1
1
2
2
2
Ec = W
( x , y , t )2 dm= ( w
( y , t ) 2 x w
( y ,t ) ( y , t ) + x ( y , t ) ) dzdxdy
2V
2 0 c ( y ) z ( x )
ba

sau

Ec =

m x cg
1 m
m R2
2

(
y
,
t
)
dy2
w

(
y
,t
)

(
y
,
t
)
dy
+2

( y , t )2 dy
2 L 0
L 0
L 0

unde reprezinta densitatea materialului,

x cg

pozitia centrului de greutate fata

de axa elastica iar R raza de inertie a sectiunii.

Introducand aproximarea functiilor w(y,t) si (y,t) pe element prin
identificare, se obtine matricea masica de forma:

7 x cg
13
11
L
35
210
20
11
1 2 x cg L
L
L
210
105
20
7 xcg x cg L
R2
3
20
M e =m 20
3 x cg
9
13
L
70
420
20
13
1 2 x cg L
L
L
210
140
30
3 xcg x cg L
R2
20
30
6

9
70
13
L
420
3 x cg
20
13
35
11
L
210
7 x cg
20

3 x cg
13
L
210
20
x
1 2
cg L
L
140
20
x cg L
R2
30
6
7
x cg
11
L
210
20
1 2 x cg L
L
105
20
x cg L
R2
20
3