Moara cu noroc de Ioan Slavici

- Moara cu noroc reprezinta prima nuvela realist-psihologica din literatura

romana. Aceasta isi face aparitia in volumul Novele din popor, publicat in
anul 1881.
- Realismul este un curent literar specific celei de-a doua jumatati a secolului
al XIX-lea, ce apare ca reactie la romantism si isi propune sa surprinda
realitatea cotidiana in aspectele ei tipice si sa identifice legatura dintre
individ si mediul social. Realismul are ca principale trasaturi reflectarea fidela
a realitatii, rigoarea observatiilor, obiectivitatea, analiza psihologica, prezenta
tipologiilor umane, determinarea sociala a personajelor si stilul sobru si
impersonal.
- Nuvela psihologic este o specie literara a genului epic in proza care
urmareste un singur plan narativ cu accent pe analiza starilor sufletesti ale
personajelor. Trasaturile acestei specii sunt: importanta acordata trairilor
interioare, transformarea personajelor pe parcursul textului, dublarea
conflictului exterior de unul interior si modificarea radicala a relatiilor dintre
personaje.
- Moara cu noroc are ca tema procesul de dezumanizare rezultat din dorinta
de imbogatire si consecintele acestei obsesii.
- La nivel structural, nuvela este formata din 17 capitole iar subiectul
respecta rigorile clasice ale naratiunii, plasand in centru un personaj a carui
evolutie va fi urmarita pe tot parcursul actiunii. Desi atinge aproape
dimensiunile unui roman, opera isi pastreaza statul de nuvela prin actiunea
liniara, existenta unui singur plan narativ, conflicul concentrat si prin numarul
mic de personaje implicate.
- Titlul prezinta locul desfasurarii actiunii si este unul ironic, Moara cu noroc
parand sa aduca pe parcursul nuvelei numai ghinion. Acest contrast intre
aparenta si esenta are rolul de a anticipa actiunea nuvelei. Moara reprezinta,
de asemenea, un simbol al macinarii sufletesti.
- Realismul in aceasta opera se reflecta, in primul rand, prin stilul sobru,
obiectiv, folosirea sensului propriu al cuvintelor. In al doilea rand, spatiul si
timpul sunt bine determinate, oferind verosimilitate evenimentelor : actiunea
se petrece in Ardeal, in zona Ineului, la sfarsitul secolului al 19lea, iar durata
este determinata de doua repere religioase: de la Sfantul Gheorghe pana la
Pasti. In al treilea rand, perspectiva narativa este obiectiva, naratorul este
omniscient, omniprezent si extradiegetic(stie mai mult decat personajele
sale). In ultimul rand, pe parcursul nuvelei se pot identifica secvente care
anticipeaza actiunea.

- Cea mai importanta secventa de acest tip este incipitul, in care se prezinta
vorbele mamei Anei, care prevesteste destramarea familiei lui Ghita : Omul
sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei
tale te face fericit. Batrana este un personaj de tip raisonneur, ea
prezentand in mod indirect ideile si valorile morale pe care autorul vrea sa le
puna in evidenta. Ea este simbolul omului cu experienta de viata, intervenind
in momente esentiale si tragand anumite concluzii asemanatoare celor care
apar in tragediile antice.
- Nuvela imbina aceste elemente realiste cu anumite elemente caracteristice
clasicismului, precum simetria dintre inceputul si finalul operei, ambele parti
continand vorbele batranei, sau precum valorile morale prezentate (punerea
familiei deasupra banului, pastrarea echilibrului familial). Mai apar si anumite
procedee romantice, si anume: - pedepsirea raului prin sanctionarea tuturor
protagonistilor pe masura faptelor lor( Ghita, din cauza slabiciunii sale pentru
bani si a folosirii sotiei sale pe post de momeala, este impuscat in spatele
capului, Lica, om corupt si rau inca de la inceputul nuvelei, se sinucide ca sa
nu fie prins de Pintea, Ana este omorata de Ghita din cauza infidelitatii etc.); antiteza folosita in constructia personajelor (Ghita doreste sa ramana om
onest, insa este cuprins de patima banului si devine acolitul samadaului; Lica,
om crud si neiertator, da totusi dovada de duiosie si chiar de bunatate, atunci
cand o ajuta pe Ana sa faca un bici pentru copilul sau)
- O caracteristica foarte importanta o reprezinta analiza psihologica,
punandu-se accentul pe procesul de dezumanizare al personajelor. Acest
proces are loc in mod gradat si este cauzat de dorinta de inavutire.
- Personajul central al operei este Ghita, care concentreaza in devenirea sa
intreaga problematica a nuvelei. Personajul se abate de la norma morala
anuntata la inceputul nuvelei si de aceea va evolua inevitabil spre un sfarsit
tragic. Statutul initial ii confirma onestitatea caci este cizmar intr-un sat sarac
dar se bucura de tihna colibei sale si de armonia caminului. Incalcand sfatul
batranei, Ghita ia in arenda hanul de la Moara cu noroc cu intentia de a
strange destui bani pentru a se intoarce in sat si a-si deschide atelier. Aparitia
lui Lica Samadaul tulbura insa atat echilibrul sau interior cat si pe cel al
familiei. Desi constient de pericol, Ghita nu poate rezista ispitei (Se gandea
la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica, vedea bani gramada
inaintea sa si i se impaienjenau parca ochii). Procesul prefacerii sale
launtrice este ireversibil iar conflictul exterior (cu Lica) este dublat de un acut
conflict interior. Degradarea atrage dupa sine si remuscarea personajului
care-i marturiseste Anei intr-un moment de sinceritate decaderea: Iarta-ma,
cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata Pamantului. Odata
cu sentimentul vinovatiei naratorul surprinde in constiinta lui Ghita si dorinta
de razbunare. Ultima etapa a degradarii o reprezinta acceptul lui Ghita de a-si
folosi sotia drept momeala pentru Lica. Intelegand ca a fost inselat el o ucide

pe Ana si sfarseste apoi in chip tragic, astfel patima sa pentru bani fiind
sanctionata in plan moral.
- Transformarea lui Ghita este observata atat de el insusi: Ei! Ce sa-mi fac?
(...)Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac, daca e in mine ceva mai tare
decat vointa mea?!, cat si de Ana: ...Ghita nu e decat o muiere imbracata in
haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa., iar din vorbele lui Lica pare sa
reiasa acelasi lucru: Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti
om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de
muma-sa.
- In concluzie, nuvela Moara cu noroc reuseste sa ofere o viziune cat mai
clara asupra vietii, axandu-se pe statulul social al personajelor si pe
conflictele dintre acestea, insa contine si un caracter moralizator, opera
devenind o pledoarie pentru intelepciune, cumpatare si respectarea legilor.