Sunteți pe pagina 1din 10

AMPRENTA FUNCTIONALA

Stud. Harja Georgiana- Cristina


MD III, Grupa 2

Amprentarea functionala

Amprentarea functionala este etapa de tratament in care se culeg datele necesare


realizarii corecte a viitoarei baze a protezei. In tehnica folosita in Clinica de Protetica
Dentara din Bucuresti, prin amprentarea functionala se stabileste conformatia fetei interne si
a marginilor protezei. Conformatia fetelor externe se stabileste prin modelaj conventional in
laboratorul de tehnica dentara.
Controlul corectitudinii confectionarii lingurilor individuale in laborator
Tehnicianul trebuie sa respecte la confectionarea lingurii datele furnizate de medic la
amprentarea preliminara.
Odata venite lingurile din laborator, medicul le controleaza atat pe model cat si
detasate de model.
Controlul pe model:
Lingura sa se intinda pana la delimitarile insemnate de medic pe model sau pe
amprenta preliminara
Lingura sa fie in contact cu campul protetic sau distantata in anumite zone daca
asa a cerut medicul
Manerul sa se situeze pe linia mediana si pe directia unui incisiv central
La mandibula sa existe butonii de presiune in zona premolari-molari sau in zona
cea mai delicva a crestei edentate.
Controlul lingurii detasate de model:
Grosimea lingurii sa fie in jur de 1,5-2 mm exceptand marginile
Pe fata interna sa nu aiba plusuri care ar jena la insertie sau minusuri care scad
adeziunea
Marginile lingurii sa fie:
- netede, netaioase cu grosime neregulata conform fundului de sac
- ingrosate in zona linguala centrala (pana la 3 mm) si zona Eisenring
- mai subtire in zona vestibulara centrala mandibulara (in jur de 1 mm).
Tehnica adaptarii lingurii individuale la maxilar si mandibula
Adaptarea lingurii
1) Etapa de adaptare primara grosiera este necesara mai ales atunci cand delimitarea
marginilor lingurii pe amprenta preliminara a fost facuta cu nesiguranta.
Lingura se spala bine cu apa si sapun sau se sterge cu o compresa umezita in acool, in
fata pacientului.
Se aplica lingura in cavitatea bucala si se urmareste daca aceasta manopera provoaca
dureri pacientului. Daca da, se urmareste zona in care pacientul simte durere si se remediaza.
Orice senzatie dureroasa poate ingreuna adaptarea lingurii si amprentarea. In general zonele

dureroase apar acolo unde mai exista retentivitati si lingura a fost executata in contact intim
cu creasta. Se slefuieste din partea interna a lingurii in zona respectiva.
Apoi se urmareste o adaptare preliminara a lingurii facandu-se o inspectie a cavitatii
bucale:
Acolo unde lingura este evident lunga se slefuieste. Evident lunga inseamna ca
lingura impinge formatiunile mobile de la periferia campului protetic, neavand
nici o stabilitate pe campul protetic.
Se degajeaza cu freze cilindrice sau cilindroconice de dimensiuni
corespunzatoare toate formatiunile perpendiculare pe periferia campului protetic
(bride, frenuri, ligamente) caremobilizeaza lingura.
Acolo unde lingura este evident scurta dar pe portiuni mici, se prelungeste cu
materiale corespunzatoare, astfel:
- daca lingura este confectionata din placa de baza si este suficient de groasa, se
umezeste modelul preliminar, se incalzeste placa de baza pe zona respectiva si
este impinsa cu un instrument (coada rotunjita a spatulei de ceara) pentru a fi
modelata corespunzator. Daca placa de baza se subtiaza prea mult poate fi
adaugata o cantitate mica de placa de baza.
- daca lingura este din acrilat poate fi prelungita cu acrilat autopolimerizabil sau
cu material termoplastic.
Lingurile scurte la tuberculii piriformi sau zona Ah este bine sa fie refacute.
2) Etapa de adaptare secundara, de finete, este mult mai minutioasa si se face prin
inspectie, palpare si miscari functionale.
Miscarile utilizate in timpul adaptarii linguale trebuie sa fie moderate, cu aparenta de
realitate, anticipand miscarile pe care le va face pacientul cu proteza in gura.
Sunt contraindicate miscarile de amplitudine mare care duc la scurtarea inutila a
lingurii.
Adaptarea lingurii individuale la maxilar
Se incepe cu limita distala a maxilarului superior.
Se controleaza daca lingura se intinde pana la limit distala posibila a I.P.P. . Se
procedeaza in felul urmator:
Se traseaza in gura cu creionul chimic santurile retrotuberozitare. Simpla
inspectie nu este suficienta si va trebui sa se palpeze creasta cu latul sondei
avansand antero-posterior si acolo unde infundarea este maxima se considera ca
este santul.
Pe linia mediana se localizeaza foveele palatine. In general limita posterioara a
lingurii va fi inapoia foveelor. Se traseaza o linie cu convexitatea anterioara
rezultamd o acolada.

Aceasta insemnare se verifica prin miscari ale valului care determina limita la care
poate intinde lingura fara sa se mobilizeze. Factorul determinant al localizarii marginii
distale a lingurii (deci a protezei) este miscarea portiunii initiale a palatului moale. Pacientul
va pronunta fonenma AH prelungit mobilizand valul palatin si se va urmari daca flectarea se
face pe linia trasata anterior.
Se aplica lingura in cavitatea bucala. Daca lungimea depaseste aceasta delimitare se
scurteaza cu freza de acrilat.
Se urmareste apoi evidentierea spatiului Eisenring.
Se introduce lingura pe campul protetic si se inspecteaza zona cu gura semideschisa si
mandibula deviata de partea examinata; de asemenea se poate controla cu pulpa degetului
prin palpare. Lingura trebuie sa fie in contact cu tuberozitatea si sa ajunga in fundurile de
sac.
Daca lingura este lunga va fi mobilizata la deschiderea gurii si va fi scurtata din
aproape in aproape.
Daca lingura este scurta se ramoleste un rulou din material termoplastic
(Impression compound Kerr verde) si se prelungeste. Se fac miscari de
balansare a mandibulei si de deschidere a gurii.
Grosimea lingurii trebuie sa corespunda latimii spatiului Eisenring.
Daca lingura este prea groasa (de la laborator lingura este indicat sa fie mai
groasa) la balansarea mandibulei stanga-dreapta apofiza coronoida mobilizeaza
lingura. Se slefuieste treptat din grosimea lingurii pana cand nu mai este jenata
apofiza coronoida. Daca se slefuieste prea mult se desfiinteaza inchiderea
externa.
3) Lingura trebuie sa ocoleasca apofiza zigomato-alveolara si frenul bucal superior.
Intre aceste doua formatiuni lingura trebuie sa fie mai lunga pe o latime
corespunzatoare spatiului vestibular lateral.
Daca lingura este prea lunga la mimarea de catre pacient a unui suras fortat va
fi mobilizata; se scurteaza cu freza de acrilat.
Daca lingura este scurta se va prelungi cu un rulou de material termoplastic.
4) In spatiul frontal superior se va ocoli frenul buzei superioare. Limita pana la care
trebuie sa ajunga lingura se vizualizeaza prin inspectia fundului de sac cand
indepartam orizontal buza superioara 1 cm.
Daca lingura este lunga se scurteaza cu o freza
Daca este prea scurta se prelungeste cu un rulou de material termoplastic si
pacientul este rugat sa tuguie buzele si sa surada.
Se verifica cu ajutorul testelor Herbst daca lingura superioara este prea lunga:
Deschiderea lenta a gurii pana la maximum. Daca lingura se desprinde este
lunga in zona laterotuberozitara si retrotuberozitara.
Suras fortat. Desprinderea lingurii necesita retusarea in zona vestibulara laterala

Mimarea fluieratului. Desprinderea insemna ca lingura este lunga in zona


vestibulara centrala
Pacientul tuseste. Daca lingura se desprinde se scurteaza in zona distala
maxilara.
Pentru ca testele Herbst sa fie semnificative trebuie sa fie respectate anumite reguli:
- Fiecare test se face numai dupa ce lingura a fost ferm aplicata pe camp.
Miscarile se fac lent si repetat.
- Testele se fac obligatoriu numai in ordinea indicata de autor.
- Nu se trece la testul urmator pana nu au fost rezolvate problemele unui test,
adica: daca lingura se mobilizeaza la testul 3 se scurteaza acolo unde este
necesar, se revendica testul 3 si apoi se trece la testul 4.
La finalul manoperelor de adaptare marginala lingura trebuie sa se mantina pe camp la
miscarile moderate ale obrajilor si buzelor facute de pacient.
La sfarsit se verifica succiunea:
1. Se tractioneaza oro-vestibular de maner si se verifica inchiderea la zona de I.P.P. care
in aceasta etapa este redusa deoarece in aceasta faza nu a fost suplimentata inchideerea
marginala interna (in aceasta zona nu exista inchidre marginala externa).
2. Pentru verificarea inchiderii interne marginale vestibulare se incearca desprinderea
lingurii tractionand in jos din aproape in aproape cu pulpa degetului de marginea
vestibulara a lingurii.
Daca intr-o zona lingura se desprinde cu usurinta se reia adaptarea lingrii in acea zona.
3. Pentru verificarea inchiderii totale (externa si interna) si a adeziunii se tractioneaza
vertical de maner, obrajii fiind aplicati pe versantele exterioare ale lingurii. Aceasta
inchidere poate fi scazuta daca grosimea marginilor lingurii nu este adaptata conform
latimii fundului de sac.
Adaptarea lingurii individuale la mandibula:
1. Se incepe cu adaptarea la tuberculul piriform. Pentru incepatori se pot delimita cu
creionul chimic cele 2/3 anterioare ale tuberculului piriformsi apoi se aplica lingura.
Daca lingura este lunga desenul de pe mucoasa va fi acoperit de lingura si va fi
transferat pe fata interna a acesteia. Se scurteaza prin slefuire cu freza pana la acest
semn sau cu lingura asezata pe campul protetic se invita pacientul sa deschida gura
larg punandu-se in actiune astfel ligamentul pterigomandibular care, daca lingura este
lunga, o deplaseaza. Se scurteaza prin slefuire cu freaza din aproape in aproape pana
cand lingura nu mai este mobilizata.
In zona vestibulara a tuberculului lingura trebuie sa aiba o ancosa in dreptul insertiei
muschiului maseter. Se invita pacientul sa inchida gura in timp ce medicul se opune acestei

miscari prin presiuni pe butonii lingurii mandibulare. Cu aceasta miscare se vizualizeaza


marginea anterioara a muschiului maseter. Daca lingura este prea lunga in aceasta zon ase
scurteaza.
In zona linguala a tuberculului piriform inspectia sau palparea sunt destul de greu de
realizat. Daca linia oblica este ascutita s scurteaza lingura pana la nivelul ei. Pacientul este
pus sa faca o protractie a limbii sau o deglutitie si sa spuna daca margine lingurii il jeneaza.
2. In zona pungii Fish adaptarea se face prin inspectie. Se tractioneaza orizontal de obraz
si se specifica adancimea fundului de sac pana la care trebuie sa se intinda lingura.
3. In zona labiala se recomanda o rasfrangere usoara a buzei.
4. In zona linguala laterala de obicei lingura se intinde pana la linia oblica interna care se
deceleaza prin palpare. Linia oblica poate fi depasita daca este rotunjita, nedureroasa
la palpare si muschiul milohioidian nu este hipertonic atat cat sa nu se mobilizeze
lingura la miscarea limbii de la un buton al lingurii la altul.
Cand glanda sublinguala herniaza peste creasta se urmareste ca aceasta sa nu intre sub
lingura.
5. In zona linguala frontala adaptarea prin inspectie sau palpare este foarte dificila
deoarece lingura trebuia sa aiba contact cu mucoasa planseului atat in repaus cat si in
timpul miscarilor moderate ale limbii. De aceea adaptarea se face astfel incat lingura
sa nu se mobilizeze la miscarea de umezire a rosului buzei sau a manerului in functie
de pozitia limbii. Se poate vizualiza caontactul limbii cu planseul in repaus
indepartand limba cu o oglinda, margine lingurii se vede in oglinda. In general
versantele linguale ale lingurii in aceasta zona au lungimi simetric egale.
Adaptarea este urmata de verificarea lingurii daca este lunga cu ajutorul testelor Herbst.
- Gura deschisa moderat si apoi larg. Daca la deschiderea moderata lingura se
desprinde inseamna ca este lunga in zona pungii lui Fish. Daca se desprinde
la deschiderea larga este lunga in zona vestibulara a tuberculului piriform
(ancosa maseterina).
- Umezirea buzelor. Daca se desprinde se slefuieste in zona liguala
posterioara.
- Se aplica varful limbii dintr-un obraz in altul pe fata interna inapoia
comisurii. Daca lingura se deplaseaza inseamna ca este prea mare in zona
linguala laterala de partea opusa obrazului spre care s-a deplasat limba. Se
vaslefui din aceasta zona pana cand lingura nu se mai mobilizeaza la aceste
miscari. Daca scurtarea se face pana ce lingura ajunge mai sus de linia
milohioidiana se urmareste daca nu cumva pacientul face o miscare prea
ampla a limbii si este rugat sa faca miscari mai moderate asa cum ar face in
mod normal intr-un ciclu maticator.
- Herbst propune ridicarea varfului limbii sub buza superioara sub nas.
Desprinderea lingurii inseamna ca este prea lunga la frenul lingual si in zona
linguala centrala.

- Pacientul va mima fluieratul. Daca lingura se desprinde se reduce marginea


vestibulara anterioara.
- Deglutitia este folosita in timpul amprentarii la modelarea marginala a
amprentei in zona linguala a tuberculului piriform.
Inchiderile la zonele cheie
1. Inchiderea la tuberculul piriform
Se aplica pe fata mucozala a lingurii in zona tubercululi piriform bilateral un strat de
material termoplastic de grosime 1-2 mm si se aplica lingura in cavitatea bucala. Se preseaza
uniform ambele zone si pacientul face cateva miscari de deschidere si inchidere a gurii,
modelandu-se si zona care vine in contact cu ligamentul pterigomandibular.
Urmeaza modelarea in zona linguala a tuberculului. Medicul incalzeste materialul
termoplastic in ambele parti si aplica lingura in cavitatea bucala rugand pacientul sa faca
miscari de protractie si deglutitie. Se scoate lingura, sersceste sii se urmareste ca materialul
sa fie corect modelat, continuu si neted. Daca apare marginea lingurii fie lingura este prea
lunga in acea portiune si atunci mai reduce din ea, fie materialul termoplastic a fost
insuficient cantitativ.
Se verifica inchiderea marginala a tubercululi piriform cu ajutorul testului 1 de
succiune: se trege de maner in sens oro-vestibular si lingura trebuie sa se desprinda greu cu
zgomot caracteristic.clac.
2. Inchiderea in zona linguala centrala
Se lipeste un rulou de material termoplastic de forma semilunara pe marginea lingurii
care practic inveleste aceasta margine pe o lungime de aproximativ 3 cm (cate 1,5 cm
de o parte si de alta a liniei mediane). Materialul fiind suficient ramolit, lingura se
aplica in cavitatea bucala. Clasic, se recomanda pacientului sa faca anumite miscari:
Sa umezeasca repetat buza inferioara de la o comisura la alta in cazul
unei limbi inferioare.
Sa plimbe limba numai in spatele manerului lingurii in cazul unei limbi
posterioare.
Se scoate lingura din cavitatea bucala, se raceste cu sprayul de aer si se face inspectia.
Materialul trebuie sa fie complect modelat, in continuarea lingurii, lucios.
Inchiderea la zona linguala centrala se verifica cu testul 2 de succiune: se preseaza pe
maner vestibulo-oral. Lingura trebuie sa se desprinda cu zgomot caracteristic. Acest test se
face atat in pozitia de repaus a limbii cat si in protractie, asa cum s-a facut la modelare.
3. Inchiderea la zona vestibulara frontala
Se adauga pe margine vestibulara a lingurii un rulou ramolit de material termoplastic de
grosime 1 mm.
Se introduce lingura in cavitatea bucala. Pacientul face miscari de deschidere larga a gurii
iar medicul face modelari prin intermediul tegumentului (miscari de impingere a buzei

inferioarein sus). O alta miscare de modelaj utilizata este tuguierea buzelor. Se scoate
lingura, se raceste si se inspecteaza. Materialul trebuie sa fie complet modelat in continuarea
lingurii.
Dupa ce s-a facut si aceasta inchidere se verifica inchiderea de ansamblu (totala) cu testul
3 de succiune.
Se trage de maner vertical in sus si lingura trebuie sa se desprinda greu. Pentru a aplica
testul in cele mai bune conditii manerul lingurii trebuie sa fie prevazut cu o perforetie
vestibulo-orala in care se aplica o sonda cu ajutorul careia se tractioneaza lingura.
In cazurile favorabile este aproape imposibil sa se indeparteze lingura de pe campl
protetic.
Pentru a evidentia aportul la succesiune al inchiderii la zona vestibulara centrala se repeta
testul 3 indepartand buza inferioara, deci desfiintand inchiderea externa realizata in aceasta
zona (testul 4 de succiune).
s
II Aprentarea functionala (finala)

Amprentarea finala cu elastomeri de sinteza


1. Pregatirea pacientului
Se aseaza pacientul in fotoliul stomatologic in pozitie sezanda cu capul drept, privind
inainte. Umarul pacientului trebuie sa fie la nivelul articulatiei cotului medicului. Pentru
amprenta maxilarului superior capul inainte situat putin in extensie astfel incat medicul sa
vada zona distala.
Pacientului i se explica mai apoi in ce consta etapa de amprentare:
- Miscarile functionale pe care medicul I le va comanda trebuie
executate si inainte de amprenta
- Daca va avea senzatie de voma sa respire adanc si sa flecteze capul.
Este bine ca pacientului sa i se recomande sa vina fara sa manance la
aceasta sedinta si daca stie de la tratamentele anterioare ca are reflex
exagerat de voma sa ia un antiemetic.
Pacientului i de da o tavita renala pe care acesta trebuie sa o tina sub barbie in timpul
amprentarii.
Inainte de introducerea lingurii individuale cu materialul de amprenta in cavitatea
bucala pacientul este rugat sa isi clateasca gura cu apa rece pentru a indeparta resturile de
saliva si pentru diminuarea fluxului salivar in timpul amprentarii.
2. Pregatirea de catre asistenta a lingurii si a materialului.
3. Tehnica propriu-zisa de amprentare

Maxilar
Medicul introduce lingura tinand-o de maner dinspre posterior spre anterior, fixand-o mai
intai in spatele tuberozitatilor. Daca campul protetic prezinta mai multe retentivitati se va
introduce lingura in zona cu retentivitate mai mare.
Medicul executa la maxilar urmatoarele miscari:
- Tractiuni de buza superioara pentru zona vestiulara centrala.
- Tractiuni si rotatii pe nodul comisural pentru zona vestibulara laterala
- Prsiuni si masaje pe obraz pentru zona Eisenring.
Medicul comanda urmatoarele miscari pacientului:
-

Deschiderea moderata a gurii


Deschiderea mare a gurii
Balansarea intr-o parte si in alta a mandibulei
Mimarea unui suras fortat
Mimarea suptului sau a fluieratului

Medicul sta in fata pacientului in timpul acestor miscari pentru a verifica


corectitudinea executarii lor.
Indepartarea amprentei din cavitatea bucala dupa priza (2-3 min) mai ales la maxilar,
poate intampina unele dificultati datorita adeziunii si succesiunii care se adauga gradului de
aderenta a materialului. Se recomanda tinerea de maner a lingurii pentru a nu deforma
marginile vestibulare ale amprentei.
Mandibula
Operatorul este plasat in fata pacientului care este asezat cu capul drept privind
inainte. Lingura cu materialul de amprenta se introduce dinspre posterior spre anterior. Daca
pacientul are creste edentate resorbite cu glanda sublinguala care herniaza peste ele medicul
trebuie sa aiba grija sa introduca lingura intre creasta si glanda.
Medicul verfica centarea lingurii situand manerul pe linia mediana a fetei.
Din acest moment medicul tine lingura pe campul protetic cu ajutorul a doua degete
(index si medius) pe butonii de presiune. Presiunea trebuie sa fie egala stanga-dreapta si
continua. Schimband alternant mana de sustinere a amprentei medicul efectueaza
urmatoarele miscari:
- Tractiuni si rotatii pe nodul comisural pentru zona vestibulara laterala
- Presiuni sau masaje pe obraz pentru zona Fish
- Masaje rotatorii ale buzei inferioare
Medicul comanda pacientului urmatoarele miscari:
- Gura deschisa moderat si larg
- Umezirea buzelor
- Varful limbii intr-un obraz si in altul pentru modelarea in zona
linguala laterala

Protractia limbii asa cum s-a facut la adaptarea lingurii


Mimarea fluieratului
Deglutitia pentru modelarea la zona linguala a tuberculului piriform
Apasarea de catre medic pe butonii de presiune si pacientul incearca
sa inchida gura pentru modelarea la zona vestibulara a tuberculului
piriform.

Indepartarea amprentei din cavitatea bucala se face mai usor decat la maxilar.
Amprenta este spalata sub jet de apa rece.