CURSUL:

PSIHOLOGIA VRSTELOR

TEMA:
PERIOADA PUBERTATII
(10-14 ANI)

PERIOADA PUBERTATI
(10-14 ANI)

Aceasta perioada mai este denumita si ca perioada a scolaritati mijlocii prin faptul ca in
aceasta perioada se parcurge cel de al doilea ciclu elementar, gimnaziul cu ritmul sau alert legat de
solicitarile fata de copii si stilurile diferite ale profesorilor pe materii si cerintelor care presupun
intelegerea si elaborarea de comportamente variate pentru ca daca in perioada scolara mica , tutele
familiara si scolara este accentuata, in pubertate se modifica treptat ca urmare a mai marei
autonomii si responsabilitatii crescute a copilului, dominanta in aceasta perioada fiind maturizarea
biologica si intensa dezvoltare a personalitatii.
Structura personalitatii in perioada pubertatii nu este lineara, ea se dimensioneaza relativ
seismic si dramatic datorita contradictiilor dintre comportamentele impregnate de atitudini
copilaresti, cerintele de protectie, anxietate specifica varstrelor mici in fata situatiei mai deosebite si
atitudini si conduite achizitionate sub impulsul cerintelor interne de autonomie sau impuse de
societate.

Dezvoltarea biofizica si psihica

Evolutia psihica prin procesul de crestere si maturizare intensa (inclusiv sexuala), din
perioada pubertati poate fi impartita in subperioade dupa cum urmeaza:
a) Subperioada prepubertala (10-12 ani) se caracterizeaza printr-o crestere intensa
concomitent cu dezvoltarea pregnanta a caracteristicilor ssexuale secundare prin dezvoltarea
gonoalelor, aparitia pilozitatii pubiene si a celei axiale, fetele trecand prin aceasta perioada chiar
mai devreme pe la 9 ani. Cresterea in inaltimela majoritate baietilor incepe pe la 11-12 ani
realizandu-se in pusee devenind din ce in ce mai impetuoasa cu momente de oboseala, dureri de
cap, iritabilitate, agitatie. Modificandu-se statutul de elev prin antrenarea acestuia in activitatii
responsabile si competitionale cum ar fi concursurile la diferite obiecte care il fac sa si dea seama
de valoarea si potentialul de care dispune.
b) Subperioada pubertatii propriu-zise (12-14 ani) este dominata de un puseu de crestere
acesta este secondat discret de maturitate sexuala care se intensifica in jurul etapei de maxima
crestere prin aparitia pilozitati, cresterea organelor genitale modificarea voci si chiar functionarea
glandelor sexuale.
Din punct de vedere psihologic, cresterea si maturizarea sunt legate de numeroase stari de
disconfort provocate adesea de dureri nusculare si osoase aparitia de acnee, transpiratii abundente si

urat mirositoare, o sensibilitate emotionala a pieli care ceeaza neliniste privind aspectul general care
se doreste a fi camuflat de catre puber.
c) Subperioada postpubertala (de la 14 ani) cand la putin timp dupa atingerea punctului
culminant la baieti apare o modificare in conduite, intrand adeseori in faze de exagerare,
impertinenta cu substrat sexual sau o oarecare agresivitatein conduite si vocabular. Tinerele fete trec
prin doua faze, prima de femeie-copil, plina de conduite timide si exuberante, dar si de afectiune,
simtindu-se adesea impura. Dezvoltarea treptata a feminitatii, intuirea efectelor acesteia, face sa se
treaca in faza a doua, cea de femeie-adolescent, cu o larga disponibilitate sentimentale si mare
curiozitate in care tinara feta devine usor provocatoare, stapana pe sine in care complecsul de
inferioritate dispare.
Preferinta pentru unele obiecte de invatamant se accentuiaza in aceasta perioada astfel fiind
posibila achizitia de cunostinte directionate din care se contureaza si o anumita orientare scolara si
profesionala in care invatarea capata un caracter tot mai organizat cu o mare incarcatura emotionala,
dar si psiho culturala, in care puberul devine tot mai motivat pentru dobandiea unui statut intelectual
si moral pe baza caruia constientizeaza locul aparte ce ii revine in cadrul colectivului si in
determinarea de atitudini diferentiate ale adultilor (parintii, profesori), fata de el. Cu timpul puberul
adopta modalitatii comportamentale specifice in care sunt implicate strategii ale cognitiei, ale
experientei si ale valorizarii actionale veridice.
Evolutia senzorial-perceptiva parcurge un traseu semnificativ pentru planul dezvoltarii
psihice si al adaptarii la activitate in care maturitatea biologica si senzorialitatea se restructureaza
prin rotizarea functiilor sale. In perioada pubertatii activitatea intelectuala complexa se realizeaza
sub semnul dezvoltari structurilor logico-formale si al extinderii volumului de concepte utilizate in
care spiritul critic prinde contur determinandul pe puber sa valideze valorile in comparatie cu
nonvalorile si sa manifeste atitudini exlicite fata de ignoranta si incompetenta. Chiar daca fetele
sunt mai mature si mai sarguincioase ele nu depasesc dezvoltare intelectuala a baietilor si sunt mai
ingaduitoare fata de unele nerealizari ale colegilor sau ale adultilor, ele remarcandu-se adeseori la
acele materii ce implica exprimari verbale mai complexe, pe cand baieti sunt mai buni la stiintele
exacte si tehnice, deoarece operatiile gandiri si calitatile acesteia snt in plin proces de consolidare
prin alimentarea intelectului cu informatii cat mai bogate, abstracte si complexe. De asemenea
dezvoltarea intelectuala se realizeaza sub influienta modelelor culturale ale spatiului geografic in
care se gaseste puberul.
Spre sfarsitul perioadei se complica trairile emotionale fapt ce se evidentiaza si la lectii si in
receptarea unor fapte in care sunt implicatii eroi ce au actiuni diferentiate si deosebite in care

curiozitatea intelectuala implica planul afectiv cu atitudini complexe, de competitivitate si de traire

a esecului si succesului, care genereaza admiratie, invidie, suspiciune, teama, frustatie.
In planul personalitatii puberului se contureaza tot mai evident stari de acceptanta si
respingere, in raport cu adultii, in care judecata morala si valorica se supune exigentelor interioare
si a atitudinilor negative negative fata de compromisurii. La acestea adcaugandu-se distantele
culturale dintre copii si parinti ce se datoreaza nu numai conditiei de dezvoltare naturala a
cunostintelor si schimbarii de statut cultural al tineretului, ci si evolutiei contemporane a unor noi
domenii in care sunt implicate activitatii inedite de mare incarcatura sociala.
Toate aceste conditionari si stimulari ale dezvoltarii pshice faciliteaza conturarea tot mai
evidenta a trasaturilor de personalitate si formarea unor comportamente stabile. Maturizarea psihica,
in general si a personalitatii in special, creeaza puberilor preocupari legate de viitorul lor.

Comportamentul in grup
Observatiile asupra comportamentului in grup a puberului au concluzionat ca in aceasta
perioada viata sociala se traieste cu o intensitate mai mare ca in oricare alta etapa de varsta .
Grupurile constituite atat pentru joc sau activitati de invatare cat si pentru alte actiuni au o mare
stabilitate si devin mai omogene pe criterii relativ constante, dar mai cu seama pe cel al varstei si al
sexului. Alcatuirea grupului se produce spontan prin luarea in consideratiie a personalitatii copiilor
si mai putin a obiectivelor ce ar putea sta la baza grupului. Copiii nepopulari nu sunt acceptatii in
grup si ei manifesta adeseori, o inadaptare afectiva ca prelungiri ale relatiilor de disconfort din
familie ei fiind mai interiorizatii excesiv, timizi, retrasii, sau dimpotriva, certartii, zgomotosii,
indiferentii fata de altii egoistii. Intr-un asemenea grup apare apare un lider care se impune prin
intiativa, indrazneala, nonconformism si isi excercita functiia in mod autocratic, dar spre sfarsitul
perioadei incepe sa functioneze o mai accentuata democratie.
Odata constituit grupulare tendinta de a se manifesta impotriva adultului care il face pe copil
sa se simta inca mic si stingherit alegandusi locuri de intalnire stiute numai de ei avand coduri
secrete si parole pt a se feri de amestecul adultilor in viata grupului iar spiritul de camaraderie il
elimina pe cel de compeitie in contextul in care valoarea individuala este apreciata in masura in care
un copil este la fel ca ceilalti si nu neaparat mai mult decat ei. Viata grupului se desfasoara cu o
extindere mai mare asupra relatiilor dintre copii in activitatiile ludice constituindu-se prieteni
inchegate, cateodata cub forma unor ritualuri, cu tendinta spre explorarea mediului inconjurator si
afisarea unor disponibilitatii afective de durata.
Alegerea partenerilor de joaca se face dupa calitatile ce le manifesta fiecare in joc pentru ca
dupa terminarea jocului au loc adevarate dezbateri despre aportul adus de participantii la

desfasurarea acestuia, emitandu-se astfel judecatii de valoare asupra partenerilor de joaca, asupra
capacitatilor si aptitudinilor fiecarui jucator, asupra trasaturilor de personalitate si a participarii
active , afective in joc, nefiind tolerati cei ce nu respecta regulile jocului sau cei ce nu aduc o
contributie remarcabila la finalizarea acestuia.
Atat jocurile cat si activitatile distractive pun in evidenta si exprimarea emotiilor erotice
tulburatoare, exprimand manifestarea sentimentelor, a strategiilor gandiri, a cunostintelor, a
elementelor creativ-imaginative a personalitatii si maturizari puberului existand o problema a
puberului in aceasta perioada carea ar trebui sa i se acorde mai mare importanta acea a inadaptarii
scolare analizate din perspectiva existentei unor aspecte cum ar fi:

problematica fiziologica sau psihologica concretizata prin diferentele de crestere in

inaltime, in insuficientele sau afectiunile senzoriale si in instabilitatea psihonervoasa;

perturbarile afective socio-familiare care duc la dezechilibru si conflicte afective cu trairi

tensionale ale situatiilor ivite;

climatul negativ din scoala si interelatiile tensionale dintre profesori si elevi care nu

stimuleaza competitia si dorinta pentru reusita scolara;

slaba motivatie pentru invatatura si lipsa unor interese de perspectiva care sa-l motiveze

pe copil in achizitia informatiilor din diferite domenii ale culturii;

posibilitatii intelectuale reduse, unele retardurimentale care nu faciliteaza tinerea pasului

cu nivelul general al colectivului si genereaza esecuri repetate, etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Chateau, J., Copilul si jocul, Editura didactca si pedagogica(E.D.P.), Bucuresti

2. Cretu Tinca, Psihologia varstrelor, Ed. CREDIS-Bucuresti, 2001
3. Debesse, M., Psihologia copilului de la nastere la adolescenta., E.D.P.,1970
4. Osterrieth, P.A.,Introducere in psihologia copilului,E.D.P.,1976
5. Piaget, J., Psihologia inteligentei., Ed. Stiintifica, Bucuresti., 1965.
6. Rose, V., Cunoasterea copilului., E.D.P., 1972.
7. Schiopu, U., Verza, E., Psihologia varstrelor., E.D.P. 1981
8. Schiopu, U., Verza, E., Adolescenta-personalitate si limbaj, Ed. Albatros, 1989
9. Verza, E., Conduita verbala a scolarilor mici., E.D.P., 1973
10. Zlate Mielu, Fundementele pedegogiei., Ed., Pro Humanitate, Bucuresti,2000