Sunteți pe pagina 1din 8

AUTOPSIA MEDICO-LEGALA

Autopsia medico-legal se dispune de ctre organul de urmrire penal


sau de ctre instana de judecat, n caz de moarte violent ori cnd
aceasta este suspect de a fi violent sau cnd nu se cunoate cauza
morii ori exist o suspiciune rezonabil c decesul a fost cauzat direct sau
indirect printr-o infraciune ori n legtur cu comiterea unei infraciuni. n
cazul n care corpul victimei a fost nhumat, este dispus exhumarea
pentru examinarea cadavrului prin autopsie.

Procurorul dispune de ndat efectuarea unei autopsii medico-legale


dac decesul s-a produs n perioada n care persoana se afl n custodia
poliiei, a Administraiei Naionale a Penitenciarelor, n timpul internrii
medicale nevoluntare sau n cazul oricrui deces care ridic suspiciunea
nerespectrii drepturilor omului, a aplicrii torturii sau a oricrui tratament
inuman.

Pentru a constata dac exist motive pentru a efectua autopsia medicolegal, organul de urmrire penal sau instana de judecat poate solicita
opinia medicului legist.

Autopsia se efectueaz n cadrul instituiei medico-legale, potrivit legii


speciale.

La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptai i specialiti din alte


domenii medicale, n vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea
medicului legist, cu excepia medicului care a tratat persoana decedat.

Cu ocazia efecturii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode


legale pentru stabilirea identitii, inclusiv prelevarea de probe biologice n
vederea stabilirii profilului genetic judiciar.

Organul de urmrire penal trebuie s ncunotineze un membru de familie


despre data autopsiei i despre dreptul de a desemna un expert independent
autorizat care s asiste la efectuarea autopsiei.
Medicul legist care a efectuat autopsia ntocmete un raport de
expertiz, care cuprinde constatrile i concluziile sale cu privire la:

identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dac


identitatea nu este cunoscut;

felul morii;

cauza medical a morii;

existena leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora,


natura agentului vulnerant i legtura de cauzalitate dintre leziunile
traumatice i deces;

rezultatele investigaiilor de laborator efectuate asupra probelor


biologice prelevate de la cadavru i a substanelor suspecte descoperite;

urmele biologice gsite pe corpul persoanei decedate;

data probabil a morii;


orice alte elemente care pot contribui la lmurirea mprejurrilor
producerii morii.

Art. 186 Exhumarea


(1) Exhumarea poate fi dispus de ctre procuror sau de ctre instana de
judecat n vederea stabilirii felului i cauzei morii, a identificrii cadavrului sau
pentru stabilirea oricror elemente necesare soluionrii cauzei.
(2) Exhumarea se face n prezena organului de urmrire penal.
(3) Dispoziiile art. 185 alin. (4) (8) se aplic n mod corespunztor.
Art. 187 Autopsia medico-legal a fetusului sau a nou-nscutului

Autopsia medico-legal a unui fetus se dispune pentru a se stabili


vrsta intrauterin, capacitatea de supravieuire extrauterin, felul i
cauza morii, precum i pentru stabilirea filiaiei, cnd este cazul.

Autopsia medico-legal a unui nou-nscut se dispune pentru a se stabili dac


copilul a fost nscut viu, viabilitatea, durata supravieuirii extrauterine, felul i
cauza medical a morii, data morii, dac i s-au acordat ngrijiri medicale dup
natere, precum i pentru stabilirea filiaiei, cnd este cazul.
Autopsia cadavrului, respectiv a partilor de cadavru sau a pieselor scheletice, se
efectueaza numai n cazul n care organele judiciare pun la dispozitia medicului
legist:

ordonanta procurorului sau ncheierea instantei de efectuare a


autopsiei, care contine obiectivele acesteia;

procesul verbal de cercetare la fata locului;

copia de pe foaia de observatie clinica completa, n cazul


persoanelor decedate n cursul spitalizarii.

Raportul de expertiza medico-legala pe cadavre


Are trei parti:

Introductiva

Descriptiva

Sintetica

I. Partea introductiva cuprinde :

preambulul

istoricul faptelor

examenul preliminar

In preambul se consemneaza : numele,prenumele si calitatea celor care


efectueaza autopsia, actul in baza caruia se efectueaza aceasta specificand nr.
ordonantei, data emiterii si unitatea emitenta, obiectul expertizei sau intrebarile
la care trebuie sa se raspunda, locul si data la care se efectueaza autopsia, date
referitoare la identitatea cadavrului (numele, varsta, sexul, cand acestea sunt
cunoscute), numele persoanelor imputernicite sa asiste.

Istoricul faptelor consemneaza cronologic toate faptele legate de cazul


respectiv. Sursele din care extragem aceste date sunt reprezentate de
procesul verbal (care cuprinde si declaratiile anturajului si apartinatorilor)
si documentele medicale (copii ale foilor de observatie, bilete de
externare,etc.).

In cazurile in care nu avem nici un fel de alte date, extragem din procesul
verbal locul, ziua si imprejurarile in care a fost gasit cadavrul.

In cazul mortilor subite sau al mortilor violente foarte rapide, istoricul este
foarte scurt, cuprinzand simptomele premonitorii mortii, data aparitiei lor
(cu mentionarea orei) si data mortii sau mentionarea locului, datei si felul
accidentului sau incidentului.

In cazul in care victima a fost internata in spital, se extrage din copia FO :


data internarii si a mortii, cu precizarea orelor daca decesul a survnit la
mai putin de 24 h de la internare, diagnosticul la internare si la externare,
tratamentul aplicat (cu consemnarea datelor din eventualele protocoale
operatorii), evolutia dupa tratament, complicatii, simptome premonitorii
mortii.

Datele pe care ni le ofera aceste surse nu coincid obligatoriu cu concluziile


la care ajunge autopsia medico-legala si nu trebuie sa duca la pareri
preconcepute, ele avand insa o importanta valoare orientativa.

Examenul preliminar este obligatoriu numai in anumite cazuri. El se poate


referi la :

descrierea constatarilor de la locul faptei in omucideri sau in accidentele


de circulatie

starea mormantului si a sicriului in cazuri de exhumari, cand se


consemneaza felul solului (uscat, umed, calcaros, argilos), gradul de
conservare a sicriului, obiectele colorate si metalice pe care acesta le
contine.

starea tehnica a instalatiilor electrice in electrocutari (defectiuni, lipsa unei


izolatii corespunzatoare), de incalzit (tirajul sobelor) sau instalatiilor
tehnice si industriale in intoxicatii cu toxice industriale.

starea imbracamintei si a incaltamintei in omucideri, sinucideri, accidente


de circulatie, la cadavre neidentificate. In astfel de cazuri se descriu:
rupturile (localizare, forma, dimensiuni), factorii suplimentari in
impuscaturi, amprentele lasate de anvelope in accidentele de circulatie,
petele (localizare, dimensiuni, culoare si eventual felul lor sange, sperma,
ulei, coloranti, etc.), aspectul obiectelor de metal in fulgeratii.

II. Partea descriptiva cuprinde:

Examen extern
Examenul intern
Prelevarea de piese pentru examenul de laborator
Examenul extern se face metodic de sus in jos examinand mai intai fata
anterioara (inclusiv fetele interne ale membrelor si axilele), apoi fata
posterioara. Inspectia nu trebuie sa omita orificiile naturale (narinele,
bucal, meaturile auditive externe, ochii, anusul, vulva, meatul urinar).
Examenul extern va urmari in toate cazurile urmatoarele obiective :
identitatea cadavrului (descrierea se face dupa cum este sau nu
cunoscuta identitatea)
semnele mortii reale la care se descriu: lividitatile cadaverice (localizare,
culoare, stadiu, dg.dif.cu eventuale echimoze), rigiditatea cadaverica ( +/cu mentionarea daca este generalizata sau in care articulatie este
prezenta) si putrefactia ( localizarea petei verzi de putrefactie)
leziunile de violenta (felul lor, localizarea, culoarea, numarul, forma,
dimensiunile diametrelor maxime in cm, inclinatia, caracterul lor vital,etc.)
semne de tratament
semne de boala (in general si pe regiuni).
Examenul intern presupune deschiderea cavitatilor naturale si examinarea
tuturor tesuturilor si organelor precum si descrierea acestora ( atat a
aspectelor normale, cat si a modificarilor patologice ori leziunilor
traumatice).
Nu se accepta o autopsie incompleta.
Prelevarea de piese pentru examenul de laborator (ex. histopatologic,
ex.toxicologic, ex. serologic , ex. bacteriologic, ex. biocriminalistic, etc.)

Partea de sinteza cuprinde prezentarea diagnosticului anatomopatologic si


a concluziilor, iar in anumite cazuri discutia faptelor medicale.
Concluziile medicul legist raspunde la intrebarile solicitate in
ordonanta.
Ele se refera la urmatoarele aspecte :
felul mortii (violenta sau neviolenta)
cauza medicala a mortii prezinta in inlantuirea lor (cauza
tanatogeneratoare-initiala, cauza intermediara uneori poate lipsi si cauza
tanatoterminala imediata a mortii, atunci cand este cazul se prezinta si
cauzele tanatofavorizante).

leziunile de violenta se pot gasi si in mortile neviolente (fara sa aiba


legatura de cauzalitate cu decesul)
In mortile violente raspunsurile medicului legist la intrebarile organului
de ancheta sunt in functie de agentul traumatic incriminat ( ex: in leziunile
prin arme albe trebuie sa se precizeze felul leziunii, caracteristicile
agentului vulnerant, vechimea, modul de producere, raportul intre victima
si agresori (directia leziunii), rolul terenului patologic preexistent in
instalarea mortii, raportul de cauzalitate intre leziunea traumatica si
moarte; in accidentele rutiere trebuie sa se precizeze mecanismul de
producere al leziunilor cadere, lovire,etc. - ; in impuscari se precizeaza
calibrul armei, directia din care s-a tras, etc.)
data mortii

In cazul in care organul de ancheta solicita un raspuns imediat (de ex.


In accidentele de munca) se redacteaza concluziile provizorii, bazate
numai pe datele autopsiei. Ulterior, dupa primirea rezultatelor examenelor
de laborator, se completeaza cu acestea si se alcatuiesc concluziile
definitive.
Raportul de expertiza medico-legala se inainteaza organului de
urmarire penala sau instantei judecatoresti, care a dispus efectuarea
expertizei.
E.C. VIOLUL

Examinarea medico-legala a persoanelor pentru dovedirea virginitatii,


deflorarii, violului.
Deflorarea = pierderea integritatii anatomice a membranei himeniale.
Violul (potrivit art. 218 CP) = raportul sexual, actul sexual oral sau
anal cu o persoan, svrit prin constrngere, punere n imposibilitatea
de a se apra ori de a-i exprima voina sau profitnd de aceast stare.
In cazurile de viol, se examineaza victima si uneori (atunci cand este
identificat) agresorul sau presupusul agresor.
I. Examenul victimei consta in :
examenul genital
recoltarea de secretii vaginale
examen somatic pentru stabilirea leziunilor de violenta
examen psihic
daca este cazul, prelevare de sange pentru recoltarea alcoolemiei
A) Examenul genital se recomanda ca acesta sa se desfasoare in
preazenta unei a treia persoane, pentru a evita eventualele afirmatii
tendentioase din partea persoanei examinate (de exemplu acuzatia ca a
fost deflorata cu ocazia examenului genital).
Medicul legist trebuie sa evite intrebarile sugestive si sa discearna
eventualele tentative de santaj sau relatarile fanteziste (in special la fetite,
susceptibile de a relata aparent coerent si credibil fapte auzite de la altii).
In istoric se consemneaza data (cu precizarea orei daca intervalul de
timp scurs intre viol si examinare este mai mic de 24 h), locul si
circumstantele.

Persoana ce urmeaza sa fie examinata este invitata sa se aseze pe masa


ginecologica, in decubit dorsal, cu coapsele in abductie si cu gamele
flectate. Examinatorul tractioneaza de labiile mari, prinse intre doua
comprese anterior, lateral si eventual in sus. Se examineaza labiile mari si
mici, vestibulul vaginal, mucoasa vulvara pentru a depista si eventualele
boli venerice, foliculite, leziuni inflamatorii, edeme angioneurotice.

In cazul himenelor profunde, pentru a face sa proemine peretele


posterior al vaginului, indexul drept explorator introdus in anus sa fie indoit
in croset.

Himenul plica mucoasa, circulara, situata la limita dintre vulva si partea


inferioara a vaginului.
- poate fi situat superficial sau profund (pana la varsta de 2-3 ani
sau la obeze)
Descriptiv prezinta :
baza (prin care se insera pe vagin)
margine libera (care delimiteaza orificiul himenial)
fata superioara (orientata spre exterior, accesibila examinarii).
Forma :
- inelare (cu orificiul central si care la deflorare prezinta rupturi la pozitiile
3,6 si 9 pe cadranul conventional)
- semilunare sau falciforme (mai late in cadranele inferioare, avand
orificiul excentric si care se rup de regula la pozitiile 4,5, si 7 pe cadranul
conventional)
- bilabiale (formate din doua valve, intre care se afla un spatiu, fiind unite
anterior si posterior printr-o comisura; frecvent se rupe comisura
posterioara)
- rudimentare (foarte inguste cu latimea de 1-2 mm, usor dilatabile,
cauza pentru care permit raporturi sexuale fara sa fie lezate)
- lobate (formate din mai multe segmente)
- cribriforme (prezinta mai multe orificii)
- himene neperforate (necesita interventie chirurgicala)
Dupa consistenta:
himene nedilatabile, cu structura fibroasa, tendinoasa sau chiar
semicartilaginoasa ( se rup mai greu decat cele fibroase);
himene dilatabile sau complezante, cu structura elastica, laxa la care
primul contact nu produce sangerare sau dureri, deflorarea propriu-zisa
avand loc cu ocazia primei nasteri.
Marginea libera a himenului este de obicei neteda, uniform de groasa,
roza; mai rar poate prezenta franjuri, creste, separate intre ele prin incizuri
de diverse adancimi. Ea delimiteaza orificiul himenial, care este rotund sau
oval, avand de regula diametrul de 1-1.5 cm dupa pubertate si dimensiuni
mai mici la fetite (himen infantil)
Latimea himenului se apreciaza prin distanta intre marginea libera si
insertia sa. Ea variaza in functie de forma himenului (0,5 cm himene
inelare, 0,2 cm rudimentare, 1,5 cm semilunare si lobate).

Timp de 7-8 zile de la deflorare, himenul prezinta rupturi in numar variabil


(1-3), incomplete (intereseaza doar o parte din latimea himenului intalnite
in cazul himenelor elastice, dupa contacte sexuale incomplete sau dupa
masturbare) sau complete (ajungand pana la insertia pe vagin si putand
interesa si mucoasa vaginala sau vulvara), cu marginile rosii, sangerande,
tumefiate, acoperite timp de 5-8 zile cu o pelicula de fibrina, mai rar cu
supuratii, echimoze, hematoame.
Numarul, localizarea si dimensiunile rupturilor sunt in functie de
configuratia si grosimea himenului, precum si de circumstantele in care a
avut loc coitul.
Durerea consecutiva deflorarii este de cele mai multe ori de intensitate
medie, variind in functie de consistenta himenului si de reactivitatea
organismului.
Toate aceste semne corespund deflorarii recente.
Uneori, medicul legist este pus in situatia sa diferentieze rupturile vechi
de himenele care prezinta incizuri congenitale.
Aceasta diferentiere, uneori extrem de dificila se bazeaza pe faptul ca in
principiu incizurile congenitale se caracterizeaza prin: dispozitie simetrica,
sunt incomplete, sunt lipsite de tesut cicatricial si au margini nete, usor
afrontabile.
Dupa 7-8 zile apare procesul de cicatrizare, marginile rupturilor se
subtiaza si se retracteaza, capatand culoare albicioasa-rosie si apoi albsidefie.
La 10-14 zile, leziunile consecutive deflorarii recente se mai pot pune in
evidenta prin ex. stereoscopic (realizeaza mariri de 12-14 ori)
B) Recoltarea secretiei vaginale pentru evidentierea spermatozoizilor.
Examenul microscopic evidentiaza spermatozoizii in secretia vaginala
timp de 1-2 zile de la consumarea actului sexual, daca in acest timp
femeia nu si-a facut toaleta, iar barbatul cu care a avut contactul sexual nu
a fost steril. De asemenea, vitalitatea si integritatea spermatozoizilor sunt
alterate de conditiile din vagin (devierile de pH, flora microbiana si
micotica). Recoltarea se face pe ansa din fundurile de sac vaginale.
Examenul de laborator obiectiveaza absenta sau prezenta
spermatozoizilor (cu structura completa sau fragmentata).
C) Prezenta leziunilor de violenta probeaza lipsa de consimtamant a
victimei. Ele sunt de tipul excoriatiilor, echimozelor, plagilor muscate,
localizate cel mai frecvent pe fata, gat, membre (coapse), in jurul
organelor genitale externe.
In cazul muscaturilor se ridica amprenta dentara.
De asemenea pe corpul si lenjeria victimei se cauta fire de par, urme de
sange si sperma apartinand agresorului.
Pe imbracaminte se pot gasi in plus rupturi, urmare a luptei cu
agresorul.
D) Examenul psihic urmareste sa obiectiveze daca victima isi poate
exprima liber vointa si consimtamantul, daca poate aprecia valoarea si

consecintele actului sexual, precum si starea psihica dupa evenimentul


consumat.
E) Prelevarea de sange pentru determinarea alcoolemiei se face numai
daca este cazul.

II. Examenul agresorului sau al presupusului agresor vizeaza sa


evidentieze:
leziunile de violenta
starea psihica
eventuala intoxicatie alcoolica
prezenta firelor de par pe lenjerie, imbracaminte, corp (identitatea lor cu
cele ale victimei sau cu cele gasite pe corpul si imbracamintea acesteia)
prezenta urmelor de sange pe lenjerie, imbracaminte, corp (daca apartine
aceluiasi grup ca si cel al victimei)
prezenta de sperma pe lenjerie, imbracaminte, corp (apartinand aceluiasi
grup cu cel gasit la victima)
In ceea ce priveste exminarea psihica a victimei si agresorului se face
in cadrul expertizei medico-legale psihiatrice, la solicitarea organelor de
urmarire si cercetare penala.

Concluzii:
diversitatea extrem de mare a aspectelor pe care le prezinta membrana
himeniala
in absenta leziunilor locale recente, virginitatea este certa in cazul:
himenelor semilunare, inelare, bilabiale, neperforate, cribriforme,
cartilaginoase, nedilatabile, cu orificiul himenal dispus sagital, avand
marginile nete, regulate, alipite.
virginitatea este incerta : himene complezante si dilatabile, ce permit un
raport sexual fara deflorare (viol fara deflorare, dar care nu exclude
fecundatia) .
la fetitele <6 ani violul (raportul sexual) este imposibil
intre 6-11 ani violul se insoteste de ruptura membranei recto-vaginale,
necesitand interventie chirurgicala si putand duce chiar la moarte
De asemenea, se considera ca pot exista deflorari fara viol si fara contact
sexual, dupa manopere digitale (in care mucoasa vaginala si vulvara
prezinta excoriatii, iar himenul este rupt incomplet) sau in localizarile
vulvare ale unor boli contagioase (lues, difterie, varicela)
Expertiza medico-legala trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:
existenta raportului sexual, vechimea acestuia (data producerii)
prezenta leziunilor de violenta
imposibilitatea fizica sau psihica a victimei de a-si exprima liber vointa sau
de a se apara
daca persoana invinuita este agresorul