Sunteți pe pagina 1din 7

ELEMENTE DE BIOETICA IN ISLAM

Arhim. Iuvenalie Ionascu *


* Paroh al Comunitatii Ortodoxe Romane "Sf. Ioan Casian" din Roma si protopop al
comunitatilor ortodoxe romane din Italia Centrala si Meridionala, doctor in teologie la
Universitatea Pontificala "Sf. Toma d'Aquino" din Roma; in curs, master (post-doctoral) in
bioetica la Universitatea Catolica "Sacro Cuore" din Roma
Astazi, numarul musulmanilor se ridica la cca 800 milioane de persoane, context in care
problematica bioeticii dobandeste o importanta considerabila. Cu atat mai mult cu cat, in ultimii
ani, numarul musulmanilor in Occident a crescut simtitor, fiind deja o prezenta nu doar etnicoreligioasa, ci si social-culturala.
Pentru cultura islamica, medicina se afla intr-un raport particular cu doctrina coranica, in sensul
in care stiinta este o forma de participare a omului la intelepciunea lui Dumnezeu, iar studiul
conduce la observarea mainii divine in creatie [1]. Medicina islamica se bucura de o traditie si o
faima recunoscute, iar bioetica islamica joaca un rol incontestabil in studiul bioetic international,
creind uneori situatii de conflict, datorate doctrinei coranice si particularitatilor aplicarii acesteia
in viata practica.
Dupa Encyclopedia of Bioethics (1078), bioetica se ocupa cu "studiul sistematic al conduitei
umane, in sfera stiintelor vietii si a sanatatii, examinata in lumina valorilor si principiilor
morale". Asadar, bioetica presupune o antropologie de referinta, ca suport axiologic pentru niste
"valori si principii morale". In islam, aceasta se raporteaza direct la doctrina coranica, chiar daca
uneori aplicabilitatea prescriptiilor cunoaste si nuante si interpretari.
Nu sta in intentia noastra de a expune acum doctrina islamica sau istoria ei. Vom retine, sumar si
in trecere, unele influente pe care islamul le-a suferit de-a lungul timpului si care au legatura
directa cu bioetica de factura coranica.
Se stie ca civilizatia greaca a marcat profund cultura araba care a absorbit textele clasice ale lui
Hipocrat, Galenus, Dioscuride, dand nastere unei traditii medicale de faima unica in Evul Mediu
spaniol, al carei reprezentant a fost Avicena. Filosofia greaca influenta si ea conceptele etice
arabe [2]. Etica practica presupune elemente persane [3]. Demn de retinut e faptul ca medicina
greco-persana (zisa: medicina Unani) pregatea medici (hakims) in spiritul medicinii istorice, care
considera omul in unitatea dintre trup si suflet si care indemna la moderatie, la armonie si
echilibru, drept conditii de restabilire a sanatatii [4].
In acest context, restabilirea sanatatii e o exigenta sacra si o datorie religioasa. Reflectia bioetica
islamica afirma sacralitatea vietii umane, ca valoare suprema, si stabileste conditiile in care
suprimarea ei ar putea deveni licita.
Vom incerca sa observam cateva aspecte ale vietii umane, reflectate in doctrina islamica, si
solutiile etice la cateva situatii concrete.
Omul si trupul sau
In antropologia islamica, sufletul, desemnat prin termenul nafs, are un rol fundamental. El este
creat de Dumnezeu: "Noi am creat omul si cunoastem pe cel al carui suflet freamata inlauntrul
sau" (Coran, L, 16). Este eu-l personal, individual, si are trei insusiri: 1. se confrunta cu raul si
trebuie sa se formeze sa invinga pasiunile ("sufletul impatimit impinge la rau, daca Domnul meu

n-ar avea mila", XII, 53); 2. acuza, mustra pe cel ce a facut rau ("Jur pe sufletul mustrator!",
LXXV, 2); 3. e linistit ("Si tu, suflet linistit, intoarce-te la Domnul tau, placut, cu bunavointa, si
intra intre slujitorii Mei, intra in Paradisul Meu", LXXXIX, 27-30). Speculatia teologica va gasi,
respectiv, trei tipuri sau stari ale sufletului: suflet pasional, care impinge la rau (annafs alammara), suflet care mustra si recheama omul (an-nafs al-lawwama) si suflet linistit si pacificat
(an-nafs al-mutma-inna).
Dupa o doctrina mai tardiva [5], omul e trup si suflet. In afara de sufletul -nafs, exista si sufletul ruh (suflu vital, vant, mesager angelic, dar divin), care impreuna formeaza un corp spiritual,
diferit de corpul sensibil. Corpul spiritual are natura luminii, lipsit de greutate, viu, miscator,
penetreaza toate membrele corpului fizic. Corpul spiritual e creat, dar nemuritor; se separa
temporar de trupul fizic, in timpul somnului. La moarte, se separa de corpul fizic, spre a fi supus
judecatii; se reintoarce in mormant, spre a gusta pedeapsa sau fericirea, pana la ziua invierii [6].
Omul ocupa un loc de frunte in mijlocul creatiei. Nu se afla sub amenintarea vreunui pacat
originar; totusi, e marcat de o slabiciune esentiala, fapt pentru care, poate fi distrat, iritabil,
disperat, epuizat, nedrept, certaret si tiranic. Responsabilitatea sa se bazeaza pe intelect. Omul e
chemat sa transforme propriul ambient, caci "totul e sortit declinului, in afara de Dumnezeu"
(XXIX, 88). Islamul se bazeaza pe demnitatea omului, nu in virtutea vreunei asemanari cu
Dumnezeu (caci Dumnezeu nu e asemanator cu nimeni si cu nimic), ci prin misiunea ce o are de
implinit, cu harul care i-a fost incredintat.
Doua caracteristici sunt de neignorat: solidaritatea cu oamenii si cu animalele si disponibilitatea
spre angajarea in mentinerea unui echilibru natural stabilit de Dumnezeu. Compasiunea e o
valoare de nesubstituit, este chiar o calitate divina [7].
In baza principiilor fundamentale de moderatie si simetrie (sau armonie), omul e dator sa-si
protejeze propria sanatate. Islamul formeaza astfel un tip de persoana caracterizat de armonie si
limitare, intr-un fel, pasiva, opusa omului dinamic, propus de cultura occidentala, de la Renastere
incoace. Se observa aici anumite influente din sufism (misticismul musulman), care, incepand cu
secolul al XIII-lea, va avea un rol important in lumea islamica [8].
Sexualitate si procreatie
Doar Allah este cu adevarat demn de iubire (XI, 90). Una din cele mai frumoase rugaciuni ale lui
Muhammad despre iubire: "O, Dumnezeule, Te rog sa-mi dai dragoste de Tine si dragoste de cei
ce Te iubesc, si faptele care duc la dragostea Ta. Dumnezeule, fa ca dragostea Ta sa-mi fie mai
draga decat mine insumi, decat familia mea si decat apa proaspata".
Dragostea si sexualitatea sunt, dupa traditia islamica, doar concepte teologice. Casatoria are doar
valoarea unui contract civil, intre doua parti de sex diferit. E utila naturii si umanitatii si, deci, lui
Dumnezeu. Prin urmare, trebuie sa conduca la Dumnezeu.
Diferentele dintre barbat si femeie sunt opera Creatorului, semnul Unitatii lui Allah si al stiintei
sale. Cele doua sexe sunt facute cu tendinta innascuta catre vietuirea impreuna. Diferentele
permit uniunea. Legea creatiei face ca fiintele umane sa fie atrase de sexul opus, iar nu de cel
propriu.
Pentru islam, libertinajul e echivalent cu idolatria. Instinctele trebuiesc satisfacute in limitele
necesitatii si ale experientei individuale. Tot ceea ce conduce la libertinaj, la cruzime si la
nedreptate e strain de spiritul islamului [9].
Poligamia, foarte raspandita in Arabia pre-islamica, a fost limitata de Coran (la patru femei

n-ar avea mila", XII, 53); 2. acuza, mustra pe cel ce a facut rau ("Jur pe sufletul mustrator!",
LXXV, 2); 3. e linistit ("Si tu, suflet linistit, intoarce-te la Domnul tau, placut, cu bunavointa, si
intra intre slujitorii Mei, intra in Paradisul Meu", LXXXIX, 27-30). Speculatia teologica va gasi,
respectiv, trei tipuri sau stari ale sufletului: suflet pasional, care impinge la rau (annafs alammara), suflet care mustra si recheama omul (an-nafs al-lawwama) si suflet linistit si pacificat
(an-nafs al-mutma-inna).
Dupa o doctrina mai tardiva [5], omul e trup si suflet. In afara de sufletul -nafs, exista si sufletul ruh (suflu vital, vant, mesager angelic, dar divin), care impreuna formeaza un corp spiritual,
diferit de corpul sensibil. Corpul spiritual are natura luminii, lipsit de greutate, viu, miscator,
penetreaza toate membrele corpului fizic. Corpul spiritual e creat, dar nemuritor; se separa
temporar de trupul fizic, in timpul somnului. La moarte, se separa de corpul fizic, spre a fi supus
judecatii; se reintoarce in mormant, spre a gusta pedeapsa sau fericirea, pana la ziua invierii [6].
Omul ocupa un loc de frunte in mijlocul creatiei. Nu se afla sub amenintarea vreunui pacat
originar; totusi, e marcat de o slabiciune esentiala, fapt pentru care, poate fi distrat, iritabil,
disperat, epuizat, nedrept, certaret si tiranic. Responsabilitatea sa se bazeaza pe intelect. Omul e
chemat sa transforme propriul ambient, caci "totul e sortit declinului, in afara de Dumnezeu"
(XXIX, 88). Islamul se bazeaza pe demnitatea omului, nu in virtutea vreunei asemanari cu
Dumnezeu (caci Dumnezeu nu e asemanator cu nimeni si cu nimic), ci prin misiunea ce o are de
implinit, cu harul care i-a fost incredintat.
Doua caracteristici sunt de neignorat: solidaritatea cu oamenii si cu animalele si disponibilitatea
spre angajarea in mentinerea unui echilibru natural stabilit de Dumnezeu. Compasiunea e o
valoare de nesubstituit, este chiar o calitate divina [7].
In baza principiilor fundamentale de moderatie si simetrie (sau armonie), omul e dator sa-si
protejeze propria sanatate. Islamul formeaza astfel un tip de persoana caracterizat de armonie si
limitare, intr-un fel, pasiva, opusa omului dinamic, propus de cultura occidentala, de la Renastere
incoace. Se observa aici anumite influente din sufism (misticismul musulman), care, incepand cu
secolul al XIII-lea, va avea un rol important in lumea islamica [8].
Sexualitate si procreatie
Doar Allah este cu adevarat demn de iubire (XI, 90). Una din cele mai frumoase rugaciuni ale lui
Muhammad despre iubire: "O, Dumnezeule, Te rog sa-mi dai dragoste de Tine si dragoste de cei
ce Te iubesc, si faptele care duc la dragostea Ta. Dumnezeule, fa ca dragostea Ta sa-mi fie mai
draga decat mine insumi, decat familia mea si decat apa proaspata".
Dragostea si sexualitatea sunt, dupa traditia islamica, doar concepte teologice. Casatoria are doar
valoarea unui contract civil, intre doua parti de sex diferit. E utila naturii si umanitatii si, deci, lui
Dumnezeu. Prin urmare, trebuie sa conduca la Dumnezeu.
Diferentele dintre barbat si femeie sunt opera Creatorului, semnul Unitatii lui Allah si al stiintei
sale. Cele doua sexe sunt facute cu tendinta innascuta catre vietuirea impreuna. Diferentele
permit uniunea. Legea creatiei face ca fiintele umane sa fie atrase de sexul opus, iar nu de cel
propriu.
Pentru islam, libertinajul e echivalent cu idolatria. Instinctele trebuiesc satisfacute in limitele
necesitatii si ale experientei individuale. Tot ceea ce conduce la libertinaj, la cruzime si la
nedreptate e strain de spiritul islamului [9].
Poligamia, foarte raspandita in Arabia pre-islamica, a fost limitata de Coran (la patru femei

legitime). A fost oprit infanticidul nou-nascutelor si prostitutia sclavelor. A stabilit norme precise
pentru divort, aparand dreptul si demnitatea femeii [10].
Teoretic, se declara monogamia. Concesia coranica pentru poligamie priveste anumite conditii
istorice.
Actul sexual e considerat demn de lauda, ca si faptul de a da milostenie. (Faptul explica de ce
farmacia medievala era plina de afrodisiace.)
Planificarea familiala e permisa. De asemenea, coitus intreruptus si recursul la metode
profilactice, cu conditia ca acestea sa nu dauneze sanatatii.
In cazuri dificile, viata mamei e mai importanta decat a fatului. Conform traditiei, rodul
graviditatii are valoare de fiinta umana dupa patruzeci de zile. Asadar, avortul nu mai e permis,
sub nici un motiv, dupa aceasta perioada, exceptie facand cazul cand viata mamei e amenintata
[11].
Mutilarea
Aceasta priveste doua aspecte, unul disparut aproape integral, altul practicat sporadic. Primul
priveste sterilizarea barbatului, uzat candva pe scara larga, pentru obtinerea de eunuci, ca
gardieni in haremuri. Al doilea, amputarea mainii drepte, iar in caz de recidiva, si a mainii stangi,
e tipic lumii islamice, ca pedeapsa pentru furt. Aceasta pedeapsa e inca in vigoare in Arabia
Saudita.
Alimentatia si postul
Mancarurile se impart, dupa traditia mozaica, observata strict in islam, in permise (halal) si
interzise (haram). Interdictia e absoluta sau relativa. Absolut este, de exemplu, consumul carnii
de porc sau al baturilor alcoolice. Interdictia relativa priveste alimentele dobandite ilicit sau
furate.
E oprit a se bea sange; sunt insa permise transfuziile. In ce priveste transplantul de organe,
parerile sunt impartite. E interzis categoric, chiar si in cazuri de necesitate, consumul de carne
umana; de aici, unii intelepti considera ilicit transplantul de organe umane. E pacat daca mori din
cauza grevei foamei; dar a face greva foamei e ingaduit. Conform traditiei, nu-i pacat sa refuzi
medicamentele. Inteleptii moderni considera viata ca un bun inalienabil, deci trebuie aparata cu
orice pret.
Postul islamic (ramadan) cere abstinenta totala de la mancare, de la bautura si de la orice alta
placere a trupului, inclusiv de la fumat si raport sexual. Totusi, cand un oaspete se declara
flamand, poti manca impreuna cu el, la putin timp de la inceperea postului.
Ecologie. Natura. Animale
Dupa Coran, Dumnezeu este Creatorul (LXIX, 24), Plasmuitorul (LIII, 24), Cel de la care incep
toate, Restauratorul, Datatorul de viata si de moarte (XV, 3). Iar omul e chemat sa tuteleze
ordinea naturii, dupa planul stabilit de Dumnezeu. Distrugerea naturii e simptomatica pentru
sfarsitul lumii. Traditia islamica se opune categoric interventiei violente impotriva armoniei
lumii create. S-a format astfel o puternica constiinta ecologica, chiar daca e mult diferita de cea a
lumii europene. Vointa lui Allah e de a se respecta orice forma de viata. "Allah iarta de o suta de
ori; dar milostivire maxima arata catre cel ce protejeaza pe cea mai mica dintre creaturi" [12].

Concluzii
Avand o doctrina bine consolidata sistemic, cu o traditie antica, islamul gaseste resursele sa
raspunda solicitarilor majore din partea modernitatii, chiar daca solutiile sale etice sunt mult
diferite si adesea contradictorii fara de cultura "mai mult sau mai putin crestina" a europenilor.
Pentru stiinta medicala islamica, viata este sfanta, iar apararea ei este o datorie religioasa.
Aceasta atitudine este o provocare pentru oamenii de stiinta europeni, care, in virtutea unui
ateism (adesea declarat), prefera sa puna la fundamentul bioeticii conceptul de "calitate a vietii".
In islam, sacralitatea vietii cuprinde toate stadiile biologice, incepand cu cel intrauterin
(embrionar si fetal) "ce nu poate fi compromis, decat in cazuri de absoluta necesitate, prevazute
de jurisprudenta islamica, pana la cel terminal (ce ridica problema eutanasiei)". In timp ce
eutanasia activa e condamnata, cea pasiva e ingaduita.
Doctrina islamica e favorabila transplantului de organe, transfuziei de sange, cercetarii stiintifice
(inclusiv ingineriei genetice), cu conditia de a fi respectate libertatea, demnitatea si
responsabilitatea donatorilor (sau subiectilor), a primitorilor si a operatorilor sanitari.
Ca o etica religioasa, bioetica islamica se bazeaza pe "adevar" (doctrina), in defavoarea
"consensului" [13], fapt ce-i confera credibilitate, coerenta si stabilitate.
Note bibliografice
[1] F.S. Cucinotta, Religioni. Islam, in Dizionario di Bioetica, EDB-ISB, Bologna-Acireale
1994, p. 839.
[2] Faedon al lui Platon, Etica Nicomahica a lui Aristotel; ?Un bun medic trebuie sa fie si
filosof?, zicea Galen.
[3] Asa-zisele Furstenspiegel (texte de coduri etice), in care un loc special il ocupa Qabusname
(sec. X), pentru care exercitiul fizic (inotul, calaria etc.) are un rol predominant (cf. C.J. Burgel,
Islam, in Encyclopedia of Bioethics, Reich W.T., Editor in Chief, 4 vol., Free Press, New York
1978).
[4] Giovanni Russo, La problematica bioetica nell?islam, in Giovanni Russo (ed.), Bioetica
fondamentale e generale, Societ? Editrice Internazionale, Torino 1995, p. 344.
[5] Ibn Qaiyim al-Gawziya, Kitab al-ruh, citat de G. Russo, op. cit., pp. 344-345.
[6] G. Russo, op. cit., p. 345.
[7] Cf. Dizionario comparato delle religioni monoteistiche: Ebraismo, Cristianesimo, Islam,
Piemme, Casale Monferrato 1991, pp. 640-641.
[8] C.J. Burgel, op. cit., pp. 14-16.
[9] S. Mutahhari, I diritti della donna nell'islam, Centro Culturale Islamico Europeo, Roma,
1988, apud G. Russo, op. cit., p. 348.
[10] C.M. Guazzetti, Il messaggio di Allah. Islam, Cristianesimo ed Ebraismo nella vita e nella
dottrina di Maometto, LDC, Leumann 1979, p. 109.
[11] Cf. N. Minai, Women in Islam: Tradition and Transitino in the Middle East, New York
1981, apud G. Russo, op. cit., p. 349.
[12] Muhammad Ibn Yusuf as-Sanusi din Tlemcen (sec. XV), citat de G. Russo, op. cit., pp. 346347.
[13] F.S. Cucinotta, op. cit., p. 836.

Resurse Internet
Center for Bioethics and Human Dignity
Christian organization tackles issues including stem cell research, euthanasia, reproductive
issues, and genetics. www.cbhd.org
MedWebPlus: Subject: Bioethics
Welcome to MedWebPlus 2.3! A free service to help you find health sciences information
quickly and easily. Powered by y-Base
www.medwebplus.com/subject/Bioethics.html
Joint Centre for Bioethics
www.utoronto.ca/jcb
Issues and Bioethics
Issues and Bioethics Issues focuses on scientific breakthroughs that have propelled
biotechnololgy at a dizzying pace into the 21st century.
www.accessexcellence.org/AB/IE
Bioethics
Bioethics. The National Library of Medicine (NLM) provides access to the published literature
on the ethical, legal and ...
www.nlm.nih.gov/databases/databases_bioethics.html
The American Journal of Bioethics
The American Journal of Bioethics provides the clinical, legal, academic, and scientific
community-at-large with a rapid but comprehensive debate of issues in bioethics. ... Slow Cures
and Bad Philosophers: Essays on Wittgenstein, Medicine, and Bioethics. Reviewed by Stefan
Eriksson ...
www.ajobonline.com
bioethics
... distribution of limited resources, a societal issue. Bioethics and economics are different ways
of thinking about how ...
www.accessexcellence.org/AB/IE/bioethics.html
Bioethics at Iowa State University
Peruse this academic resource center's selection of relevant publications, link to the Bioethics
Institute and review applicable case studies. ... are invited to a unique, week-long conference on
bioethics hosted by the University of Minnesota, in Minneapolis, June ...
www.biotech.iastate.edu/Bioethics.html
University of Pittsburgh - Center for Bioethics & Health Law
Details its MA in bioethics, as well as its joint degrees in law, medicine, and public health. Read

about its degree and research programs.


www.pitt.edu/~bioethic