Main

Elemente
de analiza
matematica
Colegiul stiintific:
Prof. univ. dr. Maria Tudor
Prof. univ. dr. Aida Toma
Conf. univ. dr. Gabriela Beganu
Conf. univ. dr. Bogdan Iftimie
Conf. univ. dr. Dragos-Patru Covei

Dragos-Patru
Covei
Elemente
de analiza
matematica
Colectia
Matematici pentru economisti
Editura ASE
Bucuresti
2015
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI
c 2015, Editura ASE

Copyright
Toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate editurii.
Editura ASE
Piata Romana nr. 6, sector 1, Bucuresti, Romnia
cod: 010374
www.ase.ro
www.editura.ase.ro
editura@ase.ro
Referenti:
Conf. univ. dr. Gabriela Beganu (Academia de Studii Economice din Bucuresti, Romnia)
Conf. univ. dr. Bogdan Iftimie (Academia de Studii Economice din Bucuresti, Romnia)
Associate Professor, Ph.D. Traian Pirvu (McMaster University, Canada)
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei

Covei, Dragos-Patru
Elemente de analiza matematica/ Dragos-Patru Covei. - Bucuresti:
Editura ASE, 2015
Bibliogr.
ISBN 978-606-505-895-8
517 (075.8)
Tehnoredactare: Dragos-Patru Covei

Redactor: Livia Radu (Editura ASE)
Coperta: Claudia-Marinela Dumitru (Editura ASE)
Autorul si asuma ntreaga responsabilitate pentru ideile exprimate, pentru originalitatea materialului si pentru sursele bibliografice mentionate.
Prima Editie, Iunie 2015
Cuprins
0.1
Prefata
Elemente de topologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1
Spatiul Rn
11
1.2
Spatii topologice
13
1.3
Spatii topologice compacte
15
1.4
Spatii topologice conexe
16
1.5
Limit
a s i continuitate n spatii topologice
17
1.6
Probleme rezolvate
17
S iruri s i serii n (R, ||) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.1
Multimi num
arabile, cel mult num
arabile, s ir numeric
23
2.2
Limita superioar
a s i inferioar
a a unui s ir numeric
24
2.3
S iruri fundamentale
27
2.4
Serii numerice
28
2.5
Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta
31
2.6
Serii alternate, serii absolut convergente
35
2.7
Aplicatie a seriilor n calculul financiar
36
2.8
Probleme rezolvate
37
S iruri s i serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.1
simpl
S iruri de functii, convergenta
a s i uniform
a
3.1.1
tile s irurilor uniform convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Proprieta
45
3.2
Serii de functii
3.2.1
3.2.2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Criterii de convergenta
ti ale seriilor de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Proprieta
3.3
Probleme rezolvate
Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
4.1
Determinarea razei de convergenta
57
4.2
Propriet
ati ale seriilor de puteri
58
4.3
Operatii cu serii de puteri
59
4.4
Serie Taylor
60
4.5
Probleme rezolvate
63
Functii de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.1
Notiunea de functie
77
5.2
Functia de productie
78
Rn
49
53
5.3
S iruri n
78
5.4
Limite de functii
79
5.5
Limite iterate
82
5.6
Continuitate
83
5.7
Derivabilitate partial
a
84
5.8
Functia de productie - axioma I
86
5.9
Functia de productie Cobb-Douglas
86
5.10
Randamente la scar
a
87
5.11
Functii omogene
87
5.12
Elasticitate partial
a
88
5.13
Probleme rezolvate
88
Derivabilitate s i diferentiabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
6.1
Derivate partiale de ordin superior
91
6.2
Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile
94
6.3
Leg
atura dintre continuitate, derivabilitate s i diferentiabilitate
94
6.4
Criteriul lui Young
97
6.5
Diferentiale
98
6.5.1
6.5.2
Diferentiala unei functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

Diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
6.6
Formula Taylor pentru functii de mai multe variabile
6.7
Hessiana s i convexitatea functiilor
101
6.8
Transform
ari regulate
102
99
6.9
Probleme rezolvate
105
Extreme f
ar
a leg
aturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
7.1
Puncte de extrem local. Puncte stationare
111
7.2
Functia de productie - axioma II
114
7.3
Functia de utilitate
115
7.4
Metoda celor mai mici p

atrate
116
7.5
Calculul functiei de productie Cobb-Douglas
118
7.6
Probleme rezolvate
121
Extreme cu leg
aturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
8.1
Dependenta functional
a
131
8.2
Functii implicite. Aplicatii n modelarea microeconomic

a
133
8.3
Extreme cu leg
aturi
135
8.4
Maximizarea profitului
136
8.5
Metoda multiplicatorilor lui Lagrange
137
8.6
Maximizarea utilit
atii
140
8.7
Probleme rezolvate
143
Calcul integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
9.1
Integrale cu parametrii pe interval compact
149
9.2
Integrale definite pe intervale necompacte
150
9.3
Integrale Euleriene
155
9.3.1
9.3.2
9.3.3
Functia Gamma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

Functia Beta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
Integrala lui Leonhard Euler (1707-1783) s i Simon Denis Poisson (1781-1840) 160
9.4
Integrale improprii cu parametru
160
9.5
Probleme rezolvate
162
10
Ecuatii diferentiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
10.1
Modele economice care conduc la ecuatii diferentiale
165
10.2
Notiunea de ecuatie diferential

a. Problema Cauchy
167
10.3
Ecuatii diferentiale cu variabile separabile
168
10.4
Ecuatii omogene
170
10.5
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul I
171
10.6
Ecuatii diferentiale de tip Bernoulli
172
10.7
Ecuatii de ordin superior cu coeficienti constanti
172
10.7.1 Ecuatii liniare de ordin n cu coeficienti constanti omogene . . . . . . . . . . . . . 172

10.7.2 Ecuatii liniare de ordin n cu coeficienti constanti neomogene . . . . . . . . . . . 175
10.8
Probleme rezolvate
179
11
Elemente de teoria integralei Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
11.1
M
asura unei multimi
185
11.2
M
asura interioar
a s i exterioar
a a unei multimi
187
11.3
Functii integrabile Lebesgue
189
11.4
Probleme rezolvate
190
12
Integrala dubl
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
12.1
Domeniu simplu conex n raport cu una din axe
193
12.2
Trecerea la coordonate polare cu ajutorul transform

arilor regulate
198
12.3
Probleme rezolvate
201
13
Recapitulare final
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
13.1
Test gril
a rezolvat
14
Autoevaluare final
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
14.1
Test 1
223
14.2
Test 2
224
14.3
Test 3
225
14.4
Test 4
226
14.5
Test 5
228
15
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
213

0.1 Prefata
0.1
Prefata
Axata pe continutul programei pentru disciplina Analiza Matematica, de la anul I - Facultatea

de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica din cadrul ASE Bucuresti, lucrarea este un
corpus dezvoltat al cursurilor tratate episodic de autor.
Nu n ultimul rnd, lucrarea poate servi si cadrelor didactice cu ndelungata practica n
profesie sau absolventilor ASE, care ntr-un anumit moment al carierei lor au nevoie sa-si
remprospateze cunostintele de analiza matematica.
Plusul de utilitate al acestei carti este adus de numeroasele exercitii, rezolvate complet, uneori
prin metode care pot surprinde prin simplitatea lor, ca suport pentru a face mai usor de nteles
si retine teoria. Pentru punere n practica, se prezinta att notiunile teoretice, ct si exemple de
aplicatii n directia utilizarii acestora.
Autorul,
Conf. univ. dr. Dragos-Patru Covei
Academia de Studii Economice din Bucuresti
Bucuresti, 2015
1. Elemente de topologie
1.1
Spatiul Rn
Multimea Rn este formata din toate grupele ordonate posibile (x1 , ..., xn ), de n N numere reale,
numite elemente, puncte sau vectori. Pentru simplificare, scriem x pentru n-cuplul (x1 , ..., xn ).
Notatia x Rn nseamna "x este un element al lui Rn ".
Adunarea si nmultirea cu scalari sunt definite n Rn n cele ce urmeaza. Daca x = (x1 , ..., xn )
si y = (y1 , ..., yn ) sunt elemente din Rn , atunci definim adunarea n Rn prin
x + y = (x1 + y1 , ..., xn + yn ) .
Pentru x Rn si c scalar (element din R), definim
cx = (cx1 , ..., cxn ) .
Elementul zero al lui Rn este = (0, ..., 0). Multimea Rn pe care s-au definit aceste operatii
are o structura de spatiu vectorial, nsa operatiile introduse nu sunt suficiente pentru a defini
conceptul de distanta dintre doua puncte din Rn . Aceasta este posibil introducnd notiunea de
produs scalar n Rn . Produsul scalar canonic din Rn este definit prin
n
< x, y >= xi yi daca x = (x1 , ..., xn ) si y = (y1 , ..., yn ) sunt din Rn .

i=1
Spatiul vectorial Rn nzestrat cu produsul scalar astfel definit poarta denumirea de spatiul
Euclidian n-dimensional. Norma Euclidiana (sau lungimea) unui element x este definita prin
kxk = < x, x >. Cu aceste notiuni, distanta Euclidiana dintre x si y este data de dE (x, y) =
kx yk.
Definitie 1.1.1 Fie x0 Rn s i > 0. Multimea
Sn (x0 ) = {y Rn |dE (y, x0 ) = }

se numeste sfera din Rn cu centrul n x0 si raza . Pentru n = 1 aceasta multime este formata
din doua puncte x0 , pentru n = 2 este un cerc, iar pentru n = 3 o sfera.
Capitolul 1. Elemente de topologie
12
Bn (x0 ) = {y Rn |dE (y, x0 ) < }

se numeste bila deschisa din Rn cu centrul n x0 si raza .
Bn (x0 ) = {y Rn |dE (y, x0 ) }

se numeste bila nchisa din Rn cu centrul n x0 si raza .
Definitie 1.1.4 Se numeste vecinatate a punctului x0 Rn orice multime V ce contine o bila
deschisa Bn (x0 ) cu centrul n x0 si raza .

Observatie 1.1.1 Bn (x0 ) este uneori numita s i vecinatate a lui x0 .
Observatie 1.1.2 O vecinatate a lui x0 Rn se noteaza cu Vx0 . Multimea vecinatatilor
punctului x0 se numeste sistemul de vecinatati ale lui x0 si se noteaza prin Vx0 .

Definitie 1.1.5 Fie A Rn . Punctul x0 Rn se numeste:
i) punct interior al lui A daca exista o vecinatate Vx0 Vx0 astfel nct Vx0 A;
ii) punct exterior lui A daca exista o vecinatate a lui x0 continuta n complementara
AC = Rn \A;
iii) punct frontiera al lui A daca orice vecinatate a lui x0 contine cel putin un punct din
A si cel putin un punct din AC .
Definitie 1.1.6 Interiorul unei multimi A Rn este multimea tuturor punctelor interioare
lui A si este notat prin Int (A) sau prin A. Multimea tuturor punctelor frontiera ale lui A se
numeste frontiera lui A, si se noteaza prin Fr (A) (sau A). Multimea A Fr (A) se numeste
nchiderea lui A si se noteaza prin clA sau A.
Definitie 1.1.7 Multimea A Rn se numeste deschisa daca orice punct a Rn este interior
lui A.
Notiunea de multime nchisa se introduce considernd multimea complementara.
Definitie 1.1.8 Spunem ca multimea A Rn este nchisa daca complementara AC este
deschisa.
Cu alte cuvinte, A este nchisa daca contine toate punctele frontiera ale sale, ceea ce nseamna
A = clA.
Definitie 1.1.9 O multime A Rn se numeste conexa daca pentru orice doua multimi deschise
D1 , D2 Rn cu
C D1 D2 ,C D1 6= ,C D2 6=
avem ca C D1 D2 6= (multimile conexe se numesc si multimi "dintr-o singura bucata").
Definitie 1.1.10 O multime deschisa s i conexa se numeste domeniu.
1.2 Spatii topologice
13
Definitie 1.1.11 Fie u, v Rn cu u 6= v.
i) Multimea vectorilor de forma w = u + (1 ) v cu R se numeste dreapta

determinata de punctele u si v.
ii) Multimea [u, v] = { u + (1 ) v | (0, 1) } se numeste segmentul de dreapta
determinat de punctele u si v.
Definitie 1.1.12 O submultime A Rn se numeste convexa daca u, v A s i (0, 1)
avem u + (1 ) v A. Altfel spus, multimea punctelor situate pe segmentul de dreapta

determinat de punctele u si v este o submultime a lui A.
Introducem conceptele de punct izolat si punct de acumulare al unei multimi A Rn .
Definitie 1.1.13 Un punct x0 Rn se numeste:
i) punct izolat pentru multimea A (notam x0 Iz (A)), daca exista o vecinatate Vx0 Vx0
astfel nct A Vx0 = {x0 };
ii) punct de acumulare pentru multimea A (notam x0 A0 ), daca orice vecinatate a lui
x0 contine cel putin un punct din A distinct de x0 ;
iii) punct aderent pentru multimea A (notam x0 A), daca pentru orice vecinatate
V Vx0 avem ca V A 6= .
n definitia punctului de acumulare nu este necesar ca x0 A. Mai mult, propozitia urmatoare
arata ca punctele de acumulare sunt n nchiderea lui A.
Teorem
a 1.1.1 Punctul x0 Rn este punct de acumulare al lui A Rn daca s i numai daca
x0 clA si x0 nu este un punct izolat al lui A.

n cele ce urmeaza amintim notiunea de multime marginita.
Definitie 1.1.14 O submultime A a lui Rn se numeste marginita daca este continuta ntr-o
bila deschisa din Rn de raza > 0 (echivalent: daca exista x n A si > 0 astfel nct
dE (x, x0 ) < pentru orice x0 n A).
1.2
Spatii topologice
Definitie 1.2.1 Fie X 6= s i T familie de parti ale lui X. Familia T se numeste topologie
pe X daca:
T1) X, T ;
T2) reuniunea oricarei familii de multimi din T apartine lui T ;
T3) intersectia oricarei familii finite de multimi din T apartine lui T .
Perechea (X, T ) se numeste spatiu topologic, iar orice T T se numeste multime deschisa
n (X, T ). Multimea F X se numeste nchisa n spatiul topologic (X, T ) daca X\F T .
Nota. Bazele teoriei spatiilor topologice au fost puse de matematicianul german Felix
Hausdorff (1868-1942) n anul 1914.
Exemplu 1.2.1 Familia Tb = {X, } este o topologie pe X numita s i topologia banala pe X.
Exemplu 1.2.2 Familia T0 = P (x) a multimii partilor lui X este o topologie pe X numita s i
topologia discreta pe X.
Exercitiu 1.2.1 Sa se scrie toate topologiile ce se pot defini pe multimea X = {a, b}.
Solutie. Singurele posibilitati sunt T1 = { , X}, T2 = { , {a} , X}, T3 = { , {b} , X}, T4 =

P (x) = { , {a} , {b} , X}.
14
Observatie 1.2.1 Daca (X, d) este spatiu metric atunci familia Td a multimilor deschise din
spatiul metric (X, d) este topologie pe X numita topologia generata de metrica d. n concluzie,
spatiile metrice sunt un caz particular de spatii topologice.
Definitie 1.2.2 Fie (X, d) spatiu metric. Pentru orice x0 X s i orice r > 0 se defineste bila
(deschisa) din X centrata n x0 de raza r ca fiind multimea Br (x0 ) = {x X |d (x0 , x) < r }.
Observatie 1.2.2 Orice multime nevida s i deschisa dintr-un spatiu metric se scrie ca o
reuniune de bile deschise.

Definitie 1.2.3 Un spatiu topologic (X, T ) pentru care exista o metrica d : X X R+
nct topologia T coincide cu familia Td a multimilor deschise din (X, d) se numeste spatiu
topologic metrizabil.
Exemplu 1.2.3 Daca pe multimea (nevida) X se considera topologia discreta T0 = P (x)

atunci spatiul topologic (X, T0 ) este metrizabil. ntr-adevar, daca consideram metrica discreta pe
X

1 daca x 6= y
d0 (x, y) =
0 daca x = y
atunci topologia generata de d0 este topologia T0 .
Definitie 1.2.4 Un spatiu topologic (X, T ) se numeste spatiu topologic separat sau spatiu
Hausdorff daca pentru orice x1 , x2 X cu x1 6= x2 exista doua multimi deschise T1 , T2 T cu

x1 T1 , x2 T2 si T1 T2 = .
Teorem
a 1.2.1 Orice spatiu topologic metrizabil (X, T ) este un spatiu topologic separat.
Demonstratie. Fie d : X X R+ nct topologia T coincide cu familia Td a multimilor

deschise din (X, d) si x, y X cu x 6= y. Alegnd r = d(x,y)
i
2 > 0 atunci bilele deschise Br (x) s
Br (y) sunt disjuncte si contin punctele x si y respectiv, fapt ce ncheie demonstratia.
Exemplu 1.2.4 Fie N multimea numerelor naturale. Daca consideram topologia T formata din
, N si toate multimile de forma {k, k + 1, ...} atunci (N, T ) nu este spatiu topologic metrizabil
deoarece nu are proprietatea Hausdorff.

Teorem
a 1.2.2 Daca X 6= are cel putin doua elemente atunci topologia Tb banala pe X nu
este metrizabila (si deci separabila!).

Demonstratie. ntr-adevar, fie x, y X. Cum Tb = { , X} deducem ca singura multime deschisa
din Tb ce contine x este X care de asemenea contine si pe Y . Astfel ca, (X, Tb ) nu este spatiu
Hausdorff si deci nu este metrizabil.
Definitie 1.2.5 Fie (X, T ) spatiu topologic s i x0 X. Multimea V X se numeste vecinatate
a punctului x0 n topologia T , daca exista T T cu x0 T V .
Multimea vecinatatilor punctului x0 n topologia T o notam cu Vx0 (T ).

Clasificarea punctelor spatiului n raport cu o multime este redata n:
Definitie 1.2.6 Fie (X, T ) spatiu topologic s i A X. Punctul x X se numeste:
0
i) punct interior pentru multimea A (notam x A sau x Int (A)), daca exista o vecina-
1.3 Spatii topologice compacte
15
tate V Vx (T ) cu V A;
ii) punct exterior pentru multimea A (notam x Ext (A)), daca exista o vecinatate
V Vx (T ) cu V A = ;
iii) punct frontiera pentru multimea A (notam x Fr (A)), daca pentru orice vecinatate
V Vx (T ) avem V A 6= si V CA 6= .
Definitie 1.2.7 Multimile Int (A), Ext (A) s i Fr (A) se numesc interiorul, exteriorul s i, re-
spectiv, frontiera multimii A.

Observatie 1.2.3 O multime este deschisa daca s i numai daca coincide cu interiorul sau.
O alta categorie importanta de puncte care se definesc relativ la o multime dintr-un spatiu
topologic este introdusa prin:
Definitie 1.2.8 Fie (X, T ) spatiu topologic s i A X. Punctul x X se numeste:
i) punct aderent pentru multimea A (notam x A), daca pentru orice vecinatate V
Vx (T ) avem ca V A 6= ;
ii) punct de acumulare pentru multimea A (notam x A0 ), daca pentru orice vecinatate
V Vx (T ) avem ca V {A\ {x}} 6= ;
iii) punct izolat pentru multimea A (notam x Iz (A)), daca exista o vecinatate V
Vx (T ) cu V A = {x} .
Multimile A si, respectiv A0 se numesc aderenta, respectiv derivata multimii A (n topologia
T ).
Observatie 1.2.4 n definitiile privind clasificarea punctelor unei multimi putem considera
n loc de V Vx (T ) expresia "V T cu x V ", adica n loc de vecinatati se pot considera

vecinatati deschise.
Observatie 1.2.5 ntr-un spatiu topologic o multime este nchisa daca s i numai daca coincide
cu aderenta sa.
1.3
Spatii topologice compacte

Fie (X, T ) spatiu topologic si K X.
Definitie 1.3.1 Se numeste acoperire deschisa a lui K orice familie (Ai )iI de submultimi
deschise ale lui T astfel nct K Ai . Numim subacoperire a acoperirii deschise (Ai )iI
iI
orice subfamilie (Ai )iJ care este nca o acoperire. Spunem ca subacoperirea (Ai )iJ este o
subacoperire finita daca J este o multime finita.
Definitie 1.3.2 Multimea K X se numeste compacta n (X, T ) (notam K K ) daca din
orice acoperire deschisa a lui K putem extrage o subacoperire finita.

Definitie 1.3.3 Daca X K , atunci perechea (X, T ) se numeste spatiu topologic compact.
Observatie 1.3.1 Submultimile compacte ale spatiului euclidian Rn = (Rn , Td ) sunt aceleasi
cu submultimile nchise si marginite.
16
Observatie 1.3.2 Daca topologia T este finita, atunci orice acoperire deschisa a unei multimi
K este finita si deci orice multime este compacta. n concluzie, daca T este finita atunci
K = P (X).
1.4
Spatii topologice conexe

Fie (X, T ) spatiu topologic si C X.
Definitie 1.4.1 Multimea C se numeste conexa n spatiul topologic (X, T ), daca pentru orice
doua multimi deschise T1 , T2 T cu
C T1 T2 ,C T1 6= ,C T2 6=
avem ca C T1 T2 6= .
O multime care nu este conexa se numeste neconexa.
Definitie 1.4.2 Daca X este conexa n (X, T ) , atunci (X, T ) se numeste spatiu topologic
conex.
Exemplu 1.4.1 Multimea vida s i multimile formate dintr-un unic element sunt conexe n orice
spatiu topologic.
Exemplu 1.4.2 Daca Tb este topologia banala pe X, atunci (X, Tb ) este spatiu topologic conex.
Exercitiu 1.4.1 Sa se arate ca multimea

H = (x, y) R2 x2 y2 = 1 (hiperbola)

nu este conexa n R2 = R2 , Td .
Solutie. ntr-adevar,

D1 = (x, y) R2 |x > 0 si D1 = (x, y) R2 |x < 0
au proprietatile
H D1 D2 , (1, 0) H D1 , (1, 0) H D2 si H D1 D2 = .
Exercitiu 1.4.2 Daca (X, T ) este spatiu topologic separat s i x1 , x2 X cu x1 6= x2 , atunci sa
se arate ca multimea {x1 , x2 } nu este conexa n (X, T ).
Solutie. ntr-adevar, din (X, T ) este spatiu topologic separat rezulta ca exista T1 , T2 T cu
x1 T1 , x2 T2 si T1 T2 = . De aici rezulta
{x1 , x2 } T1 T2 , xk {x1 , x2 } Tk , T1 T2 {x1 , x2 } = ,
ceea ce arata ca {x1 , x2 } este o submultime conexa n (X, T ).
Observatie 1.4.1 Aderenta oricarei multimi conexe este o multime conexa.
s i continuitate n spatii topologice

1.5 Limita
17
Observatie 1.4.2 n spatiul topologic (R, Td ) o multime C este conexa daca s i numai daca
este interval.
1.5
Limit
a s i continuitate n spatii topologice
Fie (X, T ) si (Y, G ) spatii topologice, iar f : X0 X Y .
Definitie 1.5.1 Spunem ca functia f are limita n punctul x0 X0 daca exista y0 Y astfel
nct pentru orice vecinatate V a lui y0 (n topologia G ) exista o vecinatate U a lui x0 (n

topologia T ) nct pentru orice x U X0 \ {x0 } avem ca f (x) V . Punctul y0 Y se
G
numeste limita a functiei f n punctul x0 (n raport cu topologiile T si G ) si notam f (x) y0

T
pentru x x0 sau pe scurt (cnd topologiile se subnteleg) f (x) y0 .

Observatie 1.5.1 Pentru a avea sens definitia este necesar ca U X0 \ {x0 } 6= . Asadar
problema limitei unei functii ntr-un punct se pune numai n punctele de acumulare ale
domeniului de definitie al functiei.
Definitie 1.5.2 Functia f se numeste continua n x0 (n raport cu topologiile T si G ) si notam
f Cx0 (T , G ) daca pentru orice vecinatate V a lui f (x0 ) (n topologia G ) exista o vecinatate
U a lui x0 (n topologia T ) nct pentru orice x U X0 avem f (x) V .
Nota. Prima definitie corecta a continuitatii pentru functii definite pe submultimi din R a
fost data de Bernard Bolzano 1817 si Augustin-Louis Cauchy 1821.
Observatie 1.5.2 Daca f : X0 Y nu este continua n x0 X0 , atunci f se zice discontinua
n x0 sau ca x0 este punct de discontinuitate pentru functia f .

Observatie 1.5.3 Spunem ca f este continua pe X0 (n raport cu topologiile T s i G ) daca
este continua n orice punct x0 X0 .

Teorem
a 1.5.1 Daca X0 este o multime compacta n (X, T ) si f : X0 X Y este continua
pe X0 atunci f (X0 ) este de asemenea compacta n (Y ,G ).

Teorem
a 1.5.2 a lui Jean Gaston Darboux (1842-1917). Daca x0 este conexa n (X, T )
si f : X0 X Y este continua pe X0 , atunci f (X0 ) este conexa n (Y ,G ) .
1.6
Probleme rezolvate
Exercitiu 1.6.1 Fie X = {a, b, c, d, e}, T = {X, , {a} , {c, d} , {a, c, d} , {b, c, d, e}} si (X, T )
spatiul topologic asociat. Sa se arate ca b, d si e sunt puncte de acumulare pentru A = {a, b, c} ,

iar a si c nu.

Solutie. Punctul a este punct de acumulare pentru A daca si numai daca orice multime deschisa
ce contine a contine si un alt punct din A. Cu alte cuvinte pentru a arata ca a nu este punct de
acumulare pentru A, este suficient sa gasim o multime deschisa ce contine a dar nu contine alt
punct al lui A.
Observam ca multimea {a} T este deschisa si nu contine alte puncte din A. Deci a nu
este punct de acumulare.
18
Multimea {c, d} T este deschisa si contine punctul c dar nu contine alt punct din A. Deci
c nu este punct de acumulare.
Pentru a arata ca b este punct de acumulare al lui A, trebuie sa aratam ca orice multime
deschisa ce contine b contine un punct din A distinct de b. Pentru a observa aceasta vom scrie
toate multimile deschise ce contin b si verificam ca fiecare contine cel putin un punct din A
distinct de b. Singurele multimi deschise ce contin b sunt X si {b, c, d, e} si fiecare contin un alt
element al lui A, mai exact c. Deci b este punct de acumulare al lui A.
Punctul d este de acumulare al lui A, chiar daca nu este n A. Aceasta rezulta din faptul ca
orice multime deschisa ce contine d contine un punct din A. Similar e este punct de acumulare al
lui A chiar daca nu este n A.
Exercitiu 1.6.2 Fie (X, T ) spatiu topologic s i A = {x1 , ..., xn } o submultime a lui (X, T ).
Sa se arate ca A este compacta.
Solutie. Fie Oi , i I orice familie de multimi deschise astfel nct A Oi . Evident, pentru
iI
orice x j A exista Oi j astfel nct x j Oi j . Asadar

A Oi1 Oi2 ... Oin ,
ceea ce demonstreaza ca A este compact.
Exercitiu 1.6.3 Sa se arate ca daca A = (0, 1) s i (R, Td ) = R, atunci A nu este compacta n
R.

Solutie. Fie On = n1 , 1 , (n N). Evident (On )nN constituie o acoperire deschisa a lui A.
Presupunem ca
k
n1 , n2 , ..., nk N astfel nct A Oni .

i=1
1
Daca n1 < n2 < ... < nk atunci On1 On2 ... Onk si ca atare Onk A. Cum 1+n
A
k
1
1
1
(deoarece 1 + nk > 1 = 1+nk < 1), iar 1+nk
/ Onk rezulta ca elementul 1+nk nu a fost acoperit.
Astfel ca, familia deschisa (On )nN acopera A si ea nu poseda o subfamilie finita care sa acopere
A. Am demonstrat ca A nu este compacta.
Exercitiu 1.6.4 Sa se arate ca daca A = (0, ) s i (R, Td ) = R, atunci A nu este compacta n
R.
Solutie. Pentru fiecare i N fie Oi interval deschis de forma (0, i). Evident A Oi dar
iN
nu exista i1 , i2 , ..., in astfel nct A (0, i1 ) (0, i2 ) ... (0, in ) de unde rezulta ca A nu este
compacta.
Exercitiu 1.6.5 Sa se arate ca spatiul topologic (R, Td ) = R nu este compact.
Solutie. Rezulta din faptul ca din acoperirea deschisa (n 1, n + 1) a lui R nu se poate

nZ
extrage o subacoperire finita care sa acopere R.

Exercitiu 1.6.6 Sa se arate ca orice submultime compacta a lui (R, Td ) = R este marginita.
Solutie. Fie A R multime compacta. Daca prin absurd A nu este marginita, atunci A
(n, n). Cum din multimea

n=1
{ (n, n)| n = 1, 2, 3, ...} = (n, n)

n=1
1.6 Probleme rezolvate
19
nu putem extrage o subacoperire finita a lui A (deoarece A este nemarginita) rezulta ca A nu este
compacta, ceea ce intra n contradictie cu alegerea lui A.
Se poate arata ca:
Exercitiu 1.6.7 Orice submultime compacta a lui R este nchisa. Astfel ca, n multimea
numerelor reale multimile compacte sunt nchise si marginite.
Aratam ca Exercitiul 1.6.7 nu este n general valid n spatii topologice generale.

Exercitiu 1.6.8 Daca X = {a, b} s i T = { , {a} , {a, b}} atunci sa se arate ca:
i) (X, T ) este spatiu topologic;

ii) {a} este compacta n (X, Td ) ;
iii) {a} nu este nchisa.
Solutie. i) Evident.
ii) Rezulta din Exercitiul 1.6.2 deoarece {a} este formata dintr-un singur element, a, deci
finita.
iii) {a} nu este nchisa deoarece nu este complementara unei multimi deschise: C {a} =
X\ {a} = {b}
/T.
Exercitiu 1.6.9 Fie X o submultime a lui (X, Td ) = R dat prin

1
X = {0}
n
=
1,
2,
...
.
n
Sa se arate ca X este compacta.
Solutie. ntr-adevar, daca A = {Ai }iI este orice acoperire deschisa a lui X cu 0 A0 , atunci
exista N > 0 astfel nct 1n Ai0 pentru orice n > N. Pentru m = 1, ..., N fie Aim A astfel nct
1
i deci {Ai0 , ..., AiN } este o subacoperire finita a lui A ce
m Aim . Avem X = Ai0 ... AiN s
acopera X. Am demonstrat ca X este compact.
Exercitiu 1.6.10 Fie Y = (a, b] (X, Td ) = R. Sa se reprezinte grafic Y , Int (Y ), Y si Fr (Y ).
Solutie. Graficul lui Y este redat n
Y=(a,b]
(
a
]
b
Graficul lui Int (Y ) este redat n
Int(Y)=(a,b) +
(
)
a
b
20
Graficul lui Y este redat n
Y =[a,b]
[
a
]
b
Graficul lui Fr (Y ) este redat n
Fr(Y)={a, b} +
a

(x1 , x2 ) R2 a < x1 b, a x2 < b R2 . Sa se reprezinte
grafic Y, Int(Y ), Y si Fr (Y ) unde R2 = R2 , Td .

Exercitiu 1.6.11 Fie Y =

Solutie. Graficul lui Y = (x1 , x2 ) R2 a < x1 b, a x2 < b este redat n
x2
O(0,0)
x1

Graficul lui Int (Y ) = (x1 , x2 ) R2 a < x1 < b, a < x2 < b este redat n
x2
IntY
O(0,0)
x1

Graficul lui Y = (x1 , x2 ) R2 a x1 b, a x2 b este redat n
x2
21
O(0,0)
x1
Graficul lui

Fr (Y ) = (x1 , x2 ) R2 x1 [a, b] , x2 {a, b} (x1 , x2 ) R2 x1 {a, b} , x2 [a, b]
este redat n
x2
FrY
O(0,0)
x1
Exercitiu 1.6.12 Fie R2 = R2 ,Td s i A R2 definita prin

A = (x, y) R2 x2 + y2 < 1 {(1, 0)} {(2, 4)} .
Sa se determine A, FrA si A0 stiind ca metrica n R2 este dE .
Solutie. Reprezentam grafic multimea A. A este alcatuita din bila deschisa, (numita si disc n
R2 ), de raza 1, centrul n O (0, 0) si reunita cu punctul (1, 0) si, respectiv (2, 4):
(2, 4) A
y
(0,1)
x
(-1,0) O(0,0)
(0,-1)
(1, 0) A
22
Observam ca:
1: daca (x, y) este punct arbitrar cu x2 + y2 1, iar B2r ((x, y)), r > 0 este bila arbitrara cu
centrul n (x, y) si raza r, atunci B2r ((x, y)) A este multime infinita si n particular (x, y) este
punct de acumulare;
2: punctul (1, 0) este punct de pe frontiera lui A;
3: daca alegem o bila cu centrul (2, 4) si raza 1, ea va intersecta A n punctul (2, 4). Deci
(2, 4) este punct aderent pentru A, dar nu este punct de acumulare deoarece nu mai contine si
alte puncte distincte de A;
4: este de remarcat ca (2, 4) este si punct izolat;
5: daca (x, y) este astfel nct x2 + y2 = 1, atunci orice bila cu centrul (x, y) va intersecta
att A, ct si CA = R2 \A, deci (x, y) este punct frontiera;
6: deoarece (2, 4) A orice bila cu centrul (2, 4) intersecteaza A, dar este astfel clar ca
orice bila cu centrul (2, 4) intersecteaza si R2 \A. Deci (2, 4) este punct frontiera al lui A care de
altfel este si element al lui A;
7: daca x2 + y2 > 1 si (x, y) 6= (2, 4) , atunci este clar ca exista o bila cu centrul (x, y) care
nu intersecteaza A.
Am demonstrat ca
i) multimea punctelor aderente este

A = (x, y) R2 x2 + y2 1 {(2, 4)} ,
ii)
multimea punctelor frontiera este

Fr (A) = (x, y) R2 x2 + y2 = 1 {(2, 4)} ,
iii)
multimea punctelor de acumulare este

A0 = A = (x, y) R2 x2 + y2 1 .
Exercitiu 1.6.13 Daca T = P (X) (topologia discreta pe X), atunci sa se arate ca orice
functie f : X0 X Y este continua n orice x0 X0 (oricare ar fi topologia G pe Y ).
Solutie. ntr-adevar, pentru orice vecinatate V a lui f (x0 ) (n G ) exista vecinatatea U = {x0 } a
lui x0 n topologia T pentru care
f (U X0 ) = f ({x0 }) = { f (x0 )} V.
Exercitiu 1.6.14 Daca pe Y se considera topologia banala Tb = {Y, } , atunci sa se arate ca
orice f : X0 X Y este continua n orice x0 X0 (oricare ar fi topologia T pe X).
Solutie. Unica vecinatate U a lui x0 este V = Y si deci pentru orice vecinatate U a lui x0 avem
f (U X0 ) Y = V .
2. S iruri s i serii n (R, ||)
2.1
Multimi num
arabile, cel mult num
arabile, s ir numeric
Definitie 2.1.1 Multimea X R se numeste:
i) numarabila daca exista o functie f : N X bijectiva;

ii) finita daca X = sau exista f : {0, 1, 2, ..., n} X bijectiva;
iii) infinita daca nu este finita;
iv) cel mult numarabila daca este finita sau numarabila.
Observatie 2.1.1 Notnd f (n) = xn (cu xi 6= x j pentru i 6= j) rezulta ca
i) X este numarabila X = {x0 , x1 , ..., xn , ...} ;

ii) X este finita X = sau X = {x0 , x1 , ..., xn } .
Observatie 2.1.2 Reuniunea a doua multimi numarabile disjuncte este o multime numarabila.
Observatie 2.1.3 Produsul cartezian a doua multimi numarabile este o multime numarabila.
Exercitiu 2.1.1 Sa se arate ca multimile N, N , Z s i Q sunt numarabile.
Solutie. ntr-adevar, f : N N , f (n) = n + 1 bijectiva= f 1 : N N bijectiva= N, N

sunt numarabile. Pe de alta parte

2m 1 daca m 0
f : Z N, f (m) =
2m
daca m 0
bijectiva = f 1 : N Z bijectiva= Z numarabila. Mai mult
m
Q = { m Z iar n N }.
n
Teorem
a 2.1.1 O multime este infinita daca s i numai daca contine o multime numarabila.
Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)
24
Observatie 2.1.4 Multimea numerelor reale s i intervalele nedegenerate (adica, intervalele ce
nu se reduc la un punct) nu sunt numarabile.

Definitie 2.1.2 Fie M R multime fixata, k N fix s i Nk = {k, k + 1, ...}. Se numeste s ir
infinit (sau simplu sir) de elemente ale lui M o functie f : Nk M.

Punnd f (n) = xn sirul f se mai noteaza (xn )nk sau (xn ) sau simplu xn . n continuare vom
considera siruri de numere reale (xn )n0 (echivalent, de forma (xn )nN ).
Definitie 2.1.3 Spunem ca s irul de puncte (xn )n0 din R are limita x R daca n afara oricarei
vecinatati Vx Vx se afla un numar finit de termeni ai sirului sau, altfel spus, daca multimea
valorilor lui n N pentru care xn
/ Vx este finita. Se scrie
n
lim xn = x sau xn x pentru n sau xn x.
Teorem
a 2.1.2 Sirul
de puncte (xn )n0 , xn R este convergent la x R sirul de numere
reale nenegative (|xn x|)n0 este convergent la zero, sau echivalent

n
xn x R > 0 N () N astfel nct |xn x| < n N () .

Definitie 2.1.4 Fie sirul de puncte (xn )nN , xn R si (nk )k0 un sir strict crescator de numere
naturale. Sirul
de puncte (yn ) definit prin yn = xnk pentru orice n N se numeste subsir al

sirului de puncte (xn )nN din R.
Observatie 2.1.5 O serie de notiuni privind functiile se transfera automat s irurilor. Astfel
sunt notiunile de sir marginit, sir monoton, sir pozitiv etc.
2.2
Limita superioar
a s i inferioar
a a unui s ir numeric
Definitie 2.2.1 Fie X R, X 6= . Multimea X se numeste:
i) majorata daca exista M R (numit majorant) astfel nct x M x X;

ii) minorata daca exista m R (numit minorant) astfel nct x m x X.
Definitie 2.2.2 Fie X R, X 6= majorata. Elementul z R se numeste marginea superioara
a lui X si notam z = sup X, daca z este cel mai mic majorant al multimii X dintre majorantii
lui X.
Exemplu 2.2.1 Orice submultime finita s i nevida de numere reale este majorata s i admite
supremum (care este maximul ei).
Definitie 2.2.3 Fie X R, X 6= minorata. Elementul y R se numeste marginea inferioara
a lui X si notam y = inf X, daca este cel mai mare minorant al lui X dintre minorantii lui X.
Definitie 2.2.4 Submultimile lui R simultan majorate s i minorate se numesc marginite.
Astfel, spunem ca o functie f : X R este minorata (majorata, marginita) daca f (X) are
aceste proprietati.
Teorem
a 2.2.1 Principiul lui Arhimede (n. aprox. 287 .Hr. - d. 212 .Hr.). Daca
u > 0 este numar real, atunci pentru orice x R exista un unic numar ntreg n astfel nct
s i inferioara
a unui s ir numeric
2.2 Limita superioara
25
nu x < (n + 1) u.

Exercitiu 2.2.1 Sa se arate ca inf 1n |n N = 0.

Solutie. ntr-adevar, fie u = inf 1n |n N . Daca u > 0 atunci conform principiului lui
Arhimede exista N N astfel nct Nu > 1 daca si numai daca u > N1 contradictie cu definitia
lui u. Deci u = 0.
Axiom
a 2.2.1 Axioma marginii superioare. Orice submultime majorata s i nevida de
numere reale admite margine superioara.
Se poate demonstra ca:
Teorem
a 2.2.2 Orice submultime A nevida s i minorata de numere reale are margine infe-
rioara.
Are loc:
Teorem
a 2.2.3 Fie (an )n s ir din R. Urmatoarele sunt adevarate:
daca (an )n este crescator, atunci (an ) este convergent n R si avem lim an = supan ;
i)
ii) daca (an )n este descrescator, atunci (an ) este convergent n R si avem lim an = infan .
n
Remarcam ca pentru orice sir (xn )n din R sirul

an
prin definitie
notam
inf {xk |k n } = inf xk

kn
este crescator si deci convergent n R la un element notat simbolic lim xn sau lim inf xn si numit
n
limita inferioara a sirului (xn )n . n acest mod

lim inf xn = sup inf xk .
n
nN
kn
Analog se motiveaza definitia limitei superioare

!

lim xn = lim sup xn = inf supxk .
n
nN
kn
Este evident ca
inf xn lim inf xn lim sup xn supxn .
nN
nN
1, 1, 2, 1, 2, 3 1, 2, 3, 4, ...., 1, 2, 3, , 4, ..., n, .... are o infinitate de puncte

Exemplu 2.2.2 Sirul
limita: 1, 2, 3, ..., n, ...

Teorem
a 2.2.4 Sirul
de numere reale (xn )n este convergent la x R daca si numai daca
lim xn = lim xn = x.
n
Exemplu 2.2.3 Pentru s irul de termen general xn = 1n avem
1
lim inf xn = sup inf
n
nN kn k

= sup0 = 0 si lim sup xn = inf
n
nN
1
sup
kn k
1
= inf = 0.
n n
26
Exercitiu 2.2.2 Daca (xn )n0 este un s ir din R atunci sa se arate ca x L (xn )n0 exista
(xnk )k0 un subsir monoton al sirului dat care are limita x.
Solutie. Deoarece x L (xn )n0 exista (xns )s0 un subsir al sirului (xn )n0 care are limita x.
Construim mai departe un subsir monoton (xnk )k0 al sirului (xns )s0 care are limita x.
Definitie 2.2.5 Numarul l R se numeste punct limita al s irului (xn )n0 daca exista (xnk )k
un subsir al sirului (xn )n care are limita l. Vom nota cu L (xn )n0 multimea tuturor punctelor
limita ale sirului (xn )n .
Teorem
a 2.2.5 Fie (xn )n0 un s ir de numere reale. Au loc

lim inf xn = inf l R (xnk )k0 subsir al lui (xn )n0 cu xnk l
si

lim sup xn = sup l R (xnk )k0 subsir al lui (xn )n0 cu xnk l .
n
Exemplu 2.2.4 Daca xn = (1) , (n 1) atunci limn x2n = +1 si limn x2n+1 = 1. Cum
sup {1, +1} = 1 si inf {1, +1} = 1 rezulta ca lim xn = 1 si lim xn = 1.

n
Exercitiu 2.2.3 Daca (xn )n0 este s ir de numere reale, m = inf xn , M = supxn s i L (xn )n0
n0
n0
atunci sa se arate ca L (xn )n0 [m, M].
Solutie. ntr-adevar, fie x L (xn )n0 fix si (xnk )k0 subsir al lui (xn )n0 , care are limita x. Atunci
m lim xn lim xnk = x = lim xnk lim xn lim xn M
n
si deci x [m, M].

Urmatoarea caracterizare a limitei superioare este uneori utila:
Teorem
a 2.2.6 Daca (xn )n0 este s ir de numere reale s i l R, atunci lim xn = l, daca s i
n
numai daca urmatoarele sunt ndeplinite:

i) pentru orice > 0 exista N N astfel nct xn < l + pentru orice n > N;
ii) pentru orice > 0 si orice M N exista n > M astfel nct xn > l .
Observatie 2.2.1 O caracterizare similara are loc pentru limita inferioara.
Teorem
a 2.2.7 Daca (xn )n1 s i (yn )n1 sunt s iruri marginite de numere reale atunci:
i)
ii)
lim (xn + yn ) lim xn + lim yn daca n membrul drept nu avem ;
lim (xn + yn ) lim xn + lim yn daca n membrul drept nu avem ;

n
iii)
lim (xn yn ) lim xn lim yn daca ambele siruri au termenii negativi, iar n membrul
drept nu avem cazul 0 () sau 0.

Demonstratie. i) sup (xi + yi ) supxi + supyi n 1 deci
in
in
in

lim (xn + yn ) = lim sup (xi + yi ) lim supxi + supyi = lim xn + lim yn .
in
in
in
2.3 S iruri fundamentale
27
ii) si iii) analog.

Exemplu 2.2.5 Fie (xn )n0 s i (yn )n0 s iruri de numere reale definite prin

xn =
n
n+1
daca n = 2k
daca n = 2k + 1
= L (xn )n0 = {0, 1}
si

yn =

1
daca n = 2k
.
= L (yn )n0 = 0,
daca n = 2k + 1
2
0
n
2n+1
Se observa ca
lim xn = sup {0, 1} = 1 si lim xn = inf {0, 1} = 0
n

1
1
1
lim yn = sup 0,
= si lim yn = inf 0,
= 0.
n
2
2 n
2
n
Pe de alta parte (xn yn )n0 este sirul constant xn yn = 0, n 0 si deci

1
lim (xn yn ) = 0 = lim (xn yn ) = lim (xn yn ) 6= lim xn lim yn = ,
n
n
n
2
n
nsa are loc:
Teorem
a 2.2.8 Fie (xn )n0 s i (yn )n0 s iruri de numere reale. Daca xn > 0 n 0, yn 0
n 0 si x = lim xn (0, ) , atunci

n
lim (xn yn ) = lim xn lim yn .
Demonstratie. Avem
lim (xn yn ) lim xn lim yn .
Cum
yn =
1
1
1
(xn yn ) si lim =
n
xn
xn
x
se observa ca
lim yn
1
lim (xn yn )
x n
de unde si concluzia.
2.3
S iruri fundamentale
Definitie 2.3.1 Un s ir (xn )n0 de numere reale se numeste s ir Cauchy (sau s ir fundamental)
daca pentru orice > 0, exista numarul natural N (), astfel nct |xm xn | < m N ()
si n N () sau echivalent |xn+p xn | < n N () si p N.
28
Observatie 2.3.1 Orice s ir convergent este un s ir Cauchy.
Observatie 2.3.2 ntr-un spatiu metric complet s irurile convergente sunt s irurile Cauchy.
Observatie 2.3.3 Orice s ir Cauchy este marginit.
Observatie 2.3.4 Orice s ir Cauchy care contine un subsir convergent este el nsusi conver-
gent.
Teorem
a 2.3.1 Criteriul lui Augustin Louis Cauchy (1789-1857). Un s ir de numere
reale (xn )n0 este convergent daca si numai daca > 0 N N astfel nct m, n N sa
avem |xm xn | < .
2.4
Exemplu 2.3.1 Spatiul (R, ||) este spatiu metric complet.
Serii numerice
Definitie 2.4.1 Fie (xn )n0 s ir de numere reale. Pentru fiecare n N punem
n
sn = x0 + x1 + ... + xn = xk .
k=0
Perechea (xn )n0 , (sn )n0 se numeste serie asociata sirului (xn )n0 si se noteaza simplu
xn . xn se numeste termenul de rang n al seriei, iar sn sirul sumelor partiale de rang n al
n0
seriei.
Teoria seriilor indexate dupa multimi de forma {n0 , n0 + 1, n0 + 2, ...} este similara pentru
orice n0 Z. Omitem detaliile.
Definitie 2.4.2 Spunem ca seria xn este convergenta (si are suma S) daca s irul (sn )n al
n0
sumelor sale partiale este convergent la S. Suma se evidentiaza prin notatii de tipul S = xn .
n=0
Prin aceasta
xn = lim xk .
n=0
n k=0
O serie care nu este convergenta se numeste divergenta.

. Daca xn este convergenta atunci
Teorem
a 2.4.1 Criteriul necesar de convergenta
n0
xn 0 cnd n (echivalent: daca xn 9 0 cnd n , atunci xn este divergenta).

n0
Reciproca nu este ntotdeauna adevarata.

n
Demonstratie. Pentru prima parte, se observa ca: xn = sn sn1 S S = 0 unde S este

n
suma seriei. Pentru propozitia reciproca observam ca 1n 0 si totusi 1n = . ntr-adevar,
n1
punem
n 1
1
1
sn = 1 + + ... + = .
2
n k=1 k
2.4 Serii numerice
29
Evident
s2n sn =
1
1
1
1
+ ... +
> n = n 1,
n+1
2n
2n 2
deci s2n > 12 + sn n 1, si presupunnd ca seria este convergenta cu suma S am avea S 12 + S

pentru n . Absurd.
Teorem
a 2.4.2 Seria geometric
a. Pentru orice q R, seria qn este convergenta daca
n0
si numai daca |q| < 1. n cazul |q| < 1 cu q 6= 0, suma seriei qn este
n0
1
1q .
Demonstratie. Daca |q| 1, atunci seria qn nu este convergenta ntruct |qn | 1 (|qn | 9 0).
n0
Daca |q| < 1 =
qn
0, iar din
qk
k=0
1qk+1
1q
deducem ca qn = limn qk =
n0
k=0
1
1q .
Operatiile cu siruri au corespondent pentru serii:
Teorem
a 2.4.3 Presupunem ca xn = A. Atunci:
n=0
pentru A < avem (kxn ) = kA k R;

n=0

pentru orice k > 0

ii) pentru A = avem (kxn ) =
pentru orice k < 0.
n=0
i)
n=0
n=0
n=0
Teorem
a 2.4.4 Daca xn = A si yn = B, atunci (xn + yn ) = A + B. Cazurile A =
sau B = sunt incluse, dar cu A si B nu de semn contrar.

Influenta unui numar finit de termeni asupra convergentei seriilor este sintetizata n:
Teorem
a 2.4.5 Daca ntr-o serie schimbam ordinea unui numar finit de termeni, seria nou
obtinuta este convergenta daca si numai daca seria initiala era convergenta, iar suma ramne
aceeasi. Enuntul si nceteaza valabilitatea daca schimbarile afecteaza o infinitate de termeni.
Teorem
a 2.4.6 Daca la o serie convergenta (respectiv divergenta) adaugam sau nlaturam un
numar finit de termeni, seria obtinuta este convergenta (respectiv divergenta).

Din acest rezultat se poate deduce ca:
n=0
n=N
Teorem
a 2.4.7 Pentru orice valoare N N, seriile xn s i, respectiv xn ori sunt con-
vergente ori divergente, simultan. Altfel spus, cele doua serii au acelasi comportament sau
natura.
Observatie 2.4.1 Seriile xn s i, respectiv xn considerate au sume diferite daca ambele

n=0
converg.
n=N
Urmatorul este cunoscut drept criteriul lui Augustin-Louis Cauchy pentru serii numerice.
Teorem
a 2.4.8 Seria xn de numere reale este convergenta daca si numai daca pentru orice
n=0
30
> 0 exista N = N () N cu proprietatea ca pentru orice n1 n0 N inegalitatea

n1
|xn0 + xn0 +1 + ... + xn1 | = xn < are loc.
n=n0
Exercitiu 2.4.1 Fie a (1, ). Testati convergenta seriei cosannx , x R.

n=1
Solutie. Avem pentru orice n1 , n0 N, n1 n0 ca

n1 cos kx
n1 1
n1 cos kx
1

k k = n
k=n0 ak k=n
k=n0 a
a
a0
0

1 n1 n0 +1
1
a
1
a 1
<
1 1
.
an0 1 1a
a
Cum limn0 a1n0 a1
= 0, rezulta ca oricare ar fi > 0, exista N N (depinznd de ) cu
a
proprietatea ca pentru orice n0 N avem a1n0 a1
< si deci folosind criteriul lui Cauchy
deducem ca seria este convergenta.
Exercitiu 2.4.2 Utiliznd criteriul lui Cauchy de convergenta sa se arate ca daca xn este
convergenta, atunci xn 0 pentru n .
Solutie. Conform Teoremei 2.4.8 avem: xn de numere reale este convergenta daca si numai
n=0
daca pentru orice > 0 exista N = N () N cu proprietatea ca pentru orice n1 n0 N

inegalitatea

n1
xn < .
n=n0
(2.1)
Alegnd n = n0 = n1 n (2.1) obtinem |xn | < si deci xn 0 pentru n .
Teorem
a 2.4.9 Criteriul lui Niels Henrik Abel (1802-1829) s i Johann Peter Gustav
Lejeune Dirichlet (1805-1859). Daca (xn )n0 s i (yn )n0 sunt s iruri de numere reale cu
proprietatile:
n
i)
sirul sumelor partiale sn = xk este marginit,

k=0
ii) y0 y1 y2 y3 ... 0,
iii) lim yk = 0,
k
atunci xk yk este convergenta.

k=0
1
este convergenta.
Exercitiu 2.4.3 Fie a (1, ). Sa se arate ca seria (n2 +a)
n
n!
n=0
Solutie. ntr-adevar, yn =
n
1
n!
este descrecator, iar
n 1
1
sn = 2
n n =
k=0 (n + a)
k=0 a

1 n+1
1
a
1
a 1
<
1
1 a1
este sir marginit. Aplicnd Teorema 2.4.9 rezulta ca seria este convergenta.

2.5 Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta
2.5
31
Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta

Definitie 2.5.1 O serie de forma xn cu xn 0 n N se numeste serie cu termeni pozitivi.
n0
. O serie cu termeni pozitivi este ori

Teorem
a 2.5.1 Primul criteriu de convergenta
convergenta ori divergenta la .

O aplicatie a criteriului lui Cauchy este:
Exercitiu 2.5.1 Fie xn serie cu termeni pozitivi. Pentru orice n notam yn = xrnn unde
n=0
rn = xk este restul de ordinul n al seriei. Sa se arate ca seria yn este divergenta.

n=0
k=n
Solutie. Fixam N1 N . Atunci pentru orice m > N1 avem

rm = xm + xm+1 + ... = lim (xm + xm+1 + ... + xn ) .
n
n particular, exista N2 N astfel nct xm + xm+1 + ... + xn >

parte, cum
rm+1 rm =
k=m+1
k=m
rm
2
pentru orice n > N2 . Pe de alta
xk xk = xm < 0
deducem ca {rm } este strict descrescator si

ym + ym+1 + ... + yn =
=
xm xm+1
xn xm xm+1
xn
+
+ ... + >
+
+ ... +
rm rm+1
rn
rm
rm
rm
xm + xm+1 + ... + xn rm 1
1
>
= .
rm
2 rm 2
Rezolvarea este ncheiata, deoarece criteriul lui Cauchy nu este ndeplinit si deci seria este
divergenta.
Un alt rezultat datorat lui Cauchy este:
Teorem
a 2.5.2 Criteriul condens
arii. Fie xn serie cu termeni pozitivi. Daca exista
n=0
n=0
n=0
astfel nct xn este descrecator pentru orice n N, atunci xn si, respectiv 2n x2n
ori ambele converg ori ambele diverg.
Exercitiu 2.5.2 Seria armonic

a. Sa se studieze convergenta seriei n1a pentru a R.
n=1
Solutie. Fie xn = na . Distingem urmatoarele cazuri:

Caz 1: a 0. n aceasta situatie

1
daca a < 0,
a
lim
= lim n =
n na
n
1 daca a = 0.
Caz 2:
a = 1. Daca xn = 1n , atunci 2n x2n = 2n 21n si deci
1
n=1 n
si 2n 21n au acelasi comporn=1
tament (din criteriul de condensare al lui Cauchy).
n=1
n=1
n=1
Deoarece 2n 21n = 1 = rezulta ca 2n 21n este divergenta si deci
1
n=1 n
= .
32
Caz 3: a > 1. Daca xn =
1
na ,
atunci 2n x2n = 2n 21an = 2nan = 2n(1a) si
1
,
respectiv
2n(1a) au acelasi comportament

n=1
n=1 na
(2.2)
(din nou, criteriul de condensare al lui Cauchy). Urmatoarea etapa, este considerarea sirului
sumelor partiale
(1a) n
1
(1a)
2(1a)
n(1a)
(1a) 2
sn = 2
+2
+ ... + 2
=2
.
(1a)
2
1
Deoarece
lim 2
(1a)
(1a) n
2
1
21a
=
1 21a
2(1a) 1
rezulta ca 2n(1a) =
n=1
21a
121a
si deci 2n(1a) convergenta. Atunci, din (2.2) putem vedea ca

n=1
1a
n=1 n
este convergenta.
Am demonstrat ca

1
convergenta pentru a > 1
a este
divergenta pentru a 1.
n=1 n
Teorem
a 2.5.3 Primul criteriu al comparatiei. Fie xn , yn serii cu termeni pozitivi.
n0
n0
Daca seria yn este convergenta si exista n0 N cu proprietatea ca n n0 = xn yn

n0
atunci si seria xn este convergenta. Analog, daca xn este divergenta si exista n0 N cu

n0
n0
proprietatea ca n n0 = xn yn atunci si seria yn este divergenta.

n0
irul sumelor partiale al seriei xn ,

Demonstratie. Notam prin {sk }
k=0 , respectiv {tk }k=0 s
n=0
respectiv al seriei yn . Folosind metoda inductiei matematice si faptul ca 0 < xk yk rezulta

n=0
ca sk tk . Cum seria yn este convergenta deducem, din primul criteriu de convergenta , ca

n=0
sirul sumelor partiale tk este marginit. Pe de alta parte din relatia sk tk deducem ca {sk }
k=0
este marginit. Aplicnd primul criteriu de convergenta deducem ca xn este convergenta.

n=0
Exemplu 2.5.1 Seria
n=1
si yn =
1
an .
|cos nx|
an ,
x R, a (1, ) este convergenta. ntr-adevar, fie xn =
1
n
n=1 a
Cum xn yn n 0 si
a
a1
|cos nx|
an
este convergenta = seria este convergenta.
Teorem
a 2.5.4 Al doilea criteriu al comparatiei. Fie {xn }n0 s i {yn }n0 s iruri pentru
care exista n0 N astfel nct n n0 = 0 <
xn+1
xn
yn+1
yn .
Daca yn este convergenta,

n=0
atunci si xn este convergenta (echivalent: daca xn este divergenta, atunci si yn este

n=0
divergenta).
n=0
n=0

2.5 Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta
n
33
n+1
pentru orice n N si al
doilea criteriu al comparatiei sa se studieze convergenta seriei (2 n e).

Exercitiu 2.5.3 Folosind inegalitatea 1 + 1n
< e < 1 + 1n
n=0
Solutie. Seria este divergenta, deoarece
xn+1 2 n+1 e
=
> 2 n+1 e > 2
n
xn
2 e
s

1 n+1 n 1
1/n
yn+1
n+1
1+
=
=
=
n
n
1/ (n 1)
yn
1
n=0 n
si seria
este divergenta.
Teorem
a 2.5.5 Criteriul comparatiei la limit
a. Fie xn 0 n N, yn > 0n N, l =
lim inf xynn l = lim sup yxnn . Urmatoarele au loc:
i)
daca 0 < l < , atunci yn este convergenta xn este convergenta;
ii)
daca 0 < l < si yn este divergenta, atunci si xn este divergenta;
iii)
daca l = l = 0 si yn este convergenta, atunci si xn este convergenta;
iv)
daca l = l = si yn este divergenta, atunci si xn este divergenta.
n0
n0
n0
n0
n0
n0
n0
n0
Exemplu 2.5.2 Fie an = n211 s i bn = n12 . Notnd ca lim abnn = 1 deducem ca n211 este
n
n=0
convergenta.
1
1
Exemplu 2.5.3 Fie an = n
i bn = n1 . Notnd ca lim abnn = 1 deducem ca n
nn s
n n este
n
n=0
divergenta.
Teorem
a 2.5.6 Criteriul raportului, al lui Jean le Rond DAlembert (1717-1783). Fie
xn+1
xn serie cu termeni strict pozitivi, iar l = lim xn+1
xn s i l = lim xn .
n
n0
Au loc:
i) daca l < 1 seria este convergenta;
ii) daca l > 1 seria este divergenta;
iii) daca l 1 l natura seriei poate fi oricum (divergenta/convergenta).
h
n
Exercitiu 2.5.4 Fie p 1. Sa se arate ca seria
n=0 (n+1)!
ip
este convergenta.
Demonstratie. Avem

xn+1
n+1 p
=0<1
l = lim
= lim
n xn
n n (n + 2)
si deci problema este rezolvata.
Teorem
a 2.5.7 Criteriul radical, al lui Augustin-Louis Cauchy. Fie xn serie cu ter-
meni strict pozitivi, iar l = lim n xn . Urmatoarele sunt adevarate:

n
i) daca l < 1 seria este convergenta;

ii) daca l > 1 seria este divergenta;
iii) daca l = 1 natura seriei poate fi oricum.
n0
34
Exercitiu 2.5.5 Fie a, p (1, ). Daca (xn )n1 este definit prin
(
xn =
1
a
n2
1
a
daca n este par,
n1
2
daca n este impar,
atunci sa se arate ca
a.
n=1 xn este convergent
Solutie. Observam ca
xn+1
= sup {l1 , l2 } = l2 > 1
n xn
xn+1
l = lim
= inf {l1 , l2 } = l1 < 1
n xn
l =
lim
unde
l1 =
l2 =
1
a
lim
lim
p
p
n+1
2
1
a
n1
2
n
1 2
a
n
1 2
a
1
=
p
n1
n+1
1 2 2
1
daca n este impar
=
a
pa
n2 n2
1
=p
= p daca n este par
a
si deci criteriul raportului nu se aplica. Pe de alta parte

q
n 1 2n = 1 12
daca n este par
n
q a n1 a
xn =
n1

1
n
p 1a 2 = p n a1 2n daca n este impar
n
o
de unde l = lim n xn = sup 1a , 1a = 1a < 1, iar criteriul radicalului probeaza ca seria

n=1 xn
n
este convergenta.
Exercitiu 2.5.6 Sa se arate ca seria
n=1
(n+1)!
n!n
in2
en este divergenta.
n
e = e2 > 1 si concluzia ca seria este divergenta. n
Solutie. Avem l = lim |xn |1/n = lim n+1
n
n
n
n2 n
plus, remarcam ca n+1
e en , iar utiliznd primul criteriu al comparatiei obtinem acelasi
n
raspuns.
Teorem
a 2.5.8 Criteriul lui Joseph Ludwig Raabe (1801-1859) s i Jean-Marie Constant Duhamel (1797-1872). Fie xn serie cu termeni strict pozitivi, iar
n0

l = lim n
n
xn
xn+1

1

si l = lim n
n
xn
xn+1

1 .
Au loc:
i) daca l > 1 seria este convergenta;
ii) daca l < 1 seria este divergenta;
iii) daca l 1 l natura seriei poate fi oricum (divergenta/convergenta).
2.6 Serii alternate, serii absolut convergente

Exercitiu 2.5.7 Sa se arate ca seria
n=1
(2n)!
4n (n!)2
35
este divergenta.
Solutie. ntr-adevar, din

xn
2 (n + 1)
1
lim n
1 = lim n
1 =
n
n
xn+1
(2n + 1)
2
si criteriul lui Raabe-Duhamel enuntat obtinem ca seria este divergenta.
2.6
Serii alternate, serii absolut convergente
n+1
Definitie 2.6.1 Fie xn 0 sir de numere reale. O serie de forma (1) xn sau (1)
n=0
n=0
xn
se numeste alternata.
n studiul convergentei seriilor alternate este folositor:
Teorem
a 2.6.1 Criteriul lui Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646-1716). Fie (1) xn
n=0
serie alternata. Daca termenul xn verifica:

i)
ii)
exista N N astfel nct xn+1 xn pentru orice n N;

lim xn = 0,
atunci seria (1)n xn converge la o suma, notata, S. n plus, presupunnd k N, avem

n=0
sk S sk+1 sau sk+1 S sk dupa cum k este impar sau par. n consecinta , S si sk nu difera
dect prin termenul xk+1 :

k

n
S (1) xn |sk+1 sk | = xk+1 pentru k N.

n=0
Exercitiu 2.6.1 Studiati comportamentul seriei
1
(1)n+1
pentru q, p (0, ) .
n=0
q n+ p
Solutie. Cum seria este alternata, putem aplica criteriul lui Leibniz. Verficam ipotezele teoremei
s
xn
q n+ p+1
n+ p+1
=
=
>1
xn+1
q n+ p
n+ p
1
rezulta ca xn > xn+1 si deci ipoteza i) este ndeplinita, iar pe de alta parte limn qn+p
= 0 ce
probeaza ca ipoteza ii) este de asemenea ndeplinita. Conform rezultatului obtinut de Leibniz
seria este convergenta.
Definitie 2.6.2 O serie de numere reale xn se numeste absolut convergenta daca seria
n=0
|xn | este convergenta.
n=0
36
Exercitiu 2.6.2 n functie de parametrul a R, sa se studieze convergenta absoluta a seriei:
n=1
a (n 1)!n2
(n + 1)!
n
.
Solutie. Avem din testul radicalului

s

|a| n
a (n 1)!n2 n
n
lim
= lim
= |a| .
n
n
(n + 1)!
n+1
Deci seria converge absolut daca |a| < 1 si diverge daca |a| > 1. Daca |a| = 1, atunci

an n
1
1

= lim
n = 6= 0,
lim

1
n 1 +
n n + 1
e
n
si seria diverge, din testul de divergenta .
Teorem
a 2.6.2 Daca o serie este absolut convergenta, atunci ea este convergenta. Reciproca
este n general falsa, asa cum o arata seria (1)n 1n .

n=1
2.7
Aplicatie a seriilor n calculul financiar

Exercitiu 2.7.1 Daca un flux de venit de x lei ncepe n anul viitor s i continua la nesfrsit,
atunci sa se determine valoarea prezenta a fluxului cunoscnd ca rata dobnzii unitare este de
d% anual.

Solutie. Vom demonstra ca, n regim de dobnda compusa, valoarea actuala a unei sume x platita
dupa n ani este
x
d
1 + 100
n .
ntr-adevar, daca se depun la o banca S lei, n prezent, atunci

d
d
S lei,
dupa un an vor fi
S + 100
S = 1 + 100

d
d
d 2
dupa doi ani vor fi
1 + 100 S + 100 S = 1 + 100
S lei,
...
...

d n1
d
d n
dupa n ani vor fi
1 + 100
S + 100
S = 1 + 100
S lei,
rezultnd ca, pentru a avea n cont suma de x lei
peste un an, va trebui sa depunem n prezent
S=
peste doi ani, va trebui sa depunem n prezent
S=
...
peste n ani, va trebui sa depunem n prezent
...
S=
x
d lei,
1+ 100
x
lei,
d 2
(1+ 100
)
x
d
(1+ 100
)
lei.
Astfel ca, valoarea prezenta a fluxului de venit de x lei ce ncepe n anul viitor si continua timp
de n ani, sub presupunerea ca rata dobnzii unitare este de d% anual, se calculeaza ca suma
37
valorilor actuale corespunzatoare acestor plati:

x
x
x
+ ... +
+

2
d
d n
d
1 + 100
1 + 100
1 + 100
x
d
1 + 100
"
x
1
d
100
1
d
1+ 100
1
1 1+ d
100
1
d
1 + 100
n
!n #
.
(2.3)
Observam ca relatia (2.3) sugereaza urmatoarea ntrebare: ce suma S trebuie investita n momentul
t = 0 pentru a putea primi n perpetuitate (de exemplu o pensie), o suma constanta x, la sfrsitul
fiecarui an, daca dobnda anuala unitara este d% ? Evident, valoarea prezenta se obtine facnd
n n relatia (2.3) si deci S = 100x/d lei.
Trebuie mentionat ca valoarea de capital a unui flux de productie sau de venit depinde nu
numai de datele fluxului si de numarul anilor n care curge, dar si de dobnda considerata. Un
acelasi flux de venit are valori de capital diferite cnd dobnzile curente sunt diferite.
Exercitiu 2.7.2 Sa se determine valoarea prezenta a venitului de 5 lei anual, care continua la
nesfrsit, cunoscnd ca rata dobnzii este de 5% anual.
Solutie. Valoarea prezenta a venitului de 5 lei anual este

x
d
100
2.8
5
= 100 lei.
0, 05
Probleme rezolvate
Exercitiu 2.8.1 O banca ofera clientilor ei saptamnal la fiecare leu depus un altul, procedeu
ce continua pentru fiecare leu tinut n cont. Daca un client depune acum 10 lei ntr-un cont sa
se calculeze dupa cte saptamni clientul va avea peste 1000 de lei n cont. Generalizare.
Solutie. Remarcam ca fiecare leu produce ntr-o saptamna nca unul, fapt ce nseamna ca suma
depusa se dubleaza saptamnal. Astfel ca,
dupa o saptamna vor fi
x1 = 10 + 10 = 2 10 = 2 x0 = 20 (lei)
dupa doua saptamni vor fi
x2 = 20 + 20 = 2 20 = 2 x1 = 22 x0 = 40 (lei)
iar dupa n saptamni vor fi
xn = 2 xn = 2n x0 (lei)
relatie ce se demonstreaza folosind inductia matematica.
Problema se reduce la a determina n astfel nct xn > 1000 sau echivalent 2n 10 > 1000, de
unde rezulta n > 2/ lg 2 ' 6, 64. Deci, dupa sapte saptamni, clientul va avea n cont peste 1000
de lei.
Generalizare. Daca suma depusa initial este x0 , iar rata de crestere este q, atunci sirul este
de forma xn+1 = qxn sau xn = qn x0 , adica o progresie geometrica cu termenul initial x0 si ratia q.
38
Exercitiu 2.8.2 O persoana a depus la o banca o suma de un milion de lei. La sfrsitul
fiecarui an primeste o dobnda de d = 5%, iar la nceputul fiecarui an retrage r = 10% din
suma aflata n cont. Daca dobnda se capitalizeaza, sa se calculeze dupa cti ani trebuie sa si
lichideze persoana contul, stiind ca suma minima ce trebuie mentinuta n cont este de o suta
de mii de unitati monetare. Sa se reanalizeze problema pentru d = 25% si r = 20% si sa se
gaseasca relatia ntre d si r pentru ca suma depusa initial sa nu scada (eventual sa creasca).
Solutie. Fie x0 = 1000000 lei. La sfrsitul anului va fi x0 + 5% x0 , iar la nceputul anului
urmator
x1 = x0 + 5% x0 (x0 + 5% x0 ) 10%
= x0 (1 + 5%) (1 10%) = x0 (1 + d) (1 r) .
Se obtine astfel sirul (xn )n0 definit prin
xn+1 = xn (1 + d) (1 r) = x0 (1 + d)n+1 (1 r)n+1 .
Problema se reduce la a afla cel mai mic n pentru care
xn+1 = x0 (1 + d)n (1 r)n 100000
ori, echivalent 1000000 (1 + 0, 05)n (1 0, 10)n 100000 0, 945n 0, 1, iar n final dupa
logaritmare
n
1
' 40, 70 = n 41 ani.
lg 0, 945
n concluzie, dupa 41 de ani persoana trebuie sa si lichideze contul sub ipoteza ca suma minima
ce trebuie mentinuta n cont este de o suta de mii de lei.
Daca d = 25% si r = 20%, atunci x1 = x0 (1 + 0, 25) (1 0, 20) = x0 adica va rezulta un sir
constant, situatie n care suma se va pastra constanta.
n general, pentru ca suma sa nu scada trebuie sa avem
(1 + d) (1 r) 1 d r (1 + d) r
d
.
1+d
Exercitiu 2.8.3 O persoana depune la o banca suma de 1000 lei. Cunoscnd ca, pentru
depunerea facuta, banca ofera clientului:

i) zilnic pentru fiecare leu depus nca unul;
ii) la sfrsitul zilei i retrage clientului jumatate din suma existenta n ziua precedenta si
nca jumatate din suma existenta n cont cu doua zile nainte.
Sa se analizeze aceasta problema si sa se determine dupa cte zile clientul va avea n cont
peste 109 (un miliard) lei.

Solutie. Fie x0 = 1000 reprezentnd suma initiala. Observam ca, se construiesc termenii unui
sir (xn )n0 , respectnd ipotezele din problema, astfel:
la sfrsitul primei zile de cstig (a doua zi de la depunere) vor fi n cont
x1 = x0 (cei depusi) + x0 (ce ofera banca la fiecare leu depus)
la sfrsitul celei de-a doua zile de cstig vor fi n cont
x2 = x1 + x1
x1 x0 3
1
7
= x1 x0 = x0
2
2
2
2
4
3
x0
(ce-i de ieri) = x0 ,
2
2
39
unde x0 /2 sunt cei de alaltaieri, ce nu au fost retrasi ieri.

Rationnd n acest mod n cea de-a treia zi de cstig vor fi n cont
3
1
3 3
1
7
3
x3 = x2 x1 = x1 x1 = x1 x0 ,
2
2
2 2
2
4
2
iar n cea de-a patra zi de cstig, vor fi n cont
1
3 3
1
7
7 7
3
x4 = x3 x2 = x2 x2 = x2 = x0 .
2
2
2 2
2
4
4 4
Procednd similar, obtinem
3
1
xn+2 = xn+1 xn =
2
2

7 k3
4 2 x0
7 k
4 x0
daca n = 2k + 1
daca n = 2k.
Se impune rezolvarea sistemului de inecuatii

( k
7
3
9
4 2 x0 > 10
k
7
9
4 x0 > 10
Rezolvnd prima inecuatie a sistemului rezulta
k>
6 + lg 2 lg 3
' 23, 96 ( ' 24 zile) = n = 2k + 1 49,
lg 7 lg 4
iar din a doua inecuatie se obtine

k>
6
= k > 24, 69 ( ' 25 zile) = n = 2k 50.
lg 7 lg 4
n concluzie, dupa sapte saptamni n cont va fi peste un miliard de lei.

Exercitiu 2.8.4 Sa se determine limitele inferioara s i superioara pentru s irul (xn )n0 de
numere reale definit prin

( 2n+1
en
n+2 ln n+1
x = q n
n
daca n = 2k,
p +(p+1)n
(p+1)n +(p+2)n
daca n = 2k + 1,
unde p (0, ) este fixat.

Solutie. Se observa ca
en
4k+1
2ek
lim xn = lim 2n+1
n+2 ln n+1 = lim 2k+2 ln 2k+1 = 2
n
n=2k
n
n=2k
r
lim xn = lim
n
n=2k+1
n
n=2k+1
(p+1)n
(p+2)n
p
) +1
( p+1
= lim
p+1 n
n
( p+2 ) +1
n=2k+1
p+1
p+2
r
n
p
( p+1
) +1
=
p+1 n
( p+2 ) +1
p+1
p+2
de unde

p+1
L (xn )n0 = 2,
.
p+2
Remarcam ca nu mai exista alte puncte limita pentru (xn )n0 . n caz contrar, daca ar exista x

p+1
un alt punct limita distinct de 2 si p+1
,
atunci
alegnd
vecin
a
t
a
t
ile
V
(a),
V
(2)
s
i
V
1
2
3
p+2
p+2
40
disjuncte doua cte doua se deduce, spre exemplu, ca V2 (2) contine toti termenii sirului dat cu
indici pari cu exceptia eventuala a unui numar finit. Asadar, n V1 (a) se pot gasi, eventual, un
numar finit de termeni din sirul dat. Deci a nu poate fi punct limita. Am demonstrat ca

p+1
p+1
p+1
lim xn = sup 2,
= 2 si lim xn = inf 2,
=
.
n
p+2
p+2
p+2
n
Exercitiu 2.8.5 Sa se determine limitele inferioara s i superioara pentru urmatoarele s iruri:
a)
n
xn = ln en+1
n cos 2 , n 1;
b)
xn =
1+(1)n
2
pn
+ (1)n+1 (p+1)n1
, n 1 si p (1, ).
Solutie. a) Observam ca ln en+1

n 1 pentru n s i
1
daca n = 4k
n
0
daca n = 4k + 1 sau n = 4k + 3
cos
=
2
1 daca n = 4k + 2.
Din aceste relatii, rezulta
x4k 1
lim xn = inf {1, 0, 1} = 1

k
n
{1,
=
L
(x
)
=
0,
1}
=
x4k+1 0
n n1
lim xn = sup {1, 0, 1} = 1
k
n
x4k+2 1
si deci sirul (xn )n1 nu are limita.
b) Observam ca
k
1+(1)2k
2pk
p
2pk
1
+ (1)2k+1 2(p+1)k1
1 p+1
= p+1
= 1 2(p+1)k1
2
2k+1
k p
2pk
2pk
x2k+1 = 1+(1)
+ (1)2k+2 (p+1)(2k+1)1
p+1
= 0 + (p+1)(2k+1)1
2
x2k =
si deci

L (xn )n1 =
1
p
,
p+1 p+1
n
o
p
1
1
lim xn = inf p+1
, p+1
= p+1
n
n
o
=
lim xn = sup 1 , p = p .
p+1 p+1
p+1
n
Exercitiu 2.8.6 Sa se studieze convergenta seriei xn pentru

n=1
an +n
(a+1)n +n2
1
(a+1)n +1
n2
an 1 n1
n
(
a) xn =
daca
daca
n = 2k,
unde a (1, ) ,
n = 2k + 1,
unde a (0, e) (e, ) ,

n2
c) xn = (a + sin n) 1 an
unde a (0, ) .
b) xn =

Consideram sirul n xn n0 definit prin
q n
n a +n
pentru
n = 2k
n
2
n
q(a+1) +n
xn =
1
n
pentru n = 2k + 1
(a+1)n +1
Solutie. a)
41
si observam ca
q
lim
n=2k
an +n
(a+1)n +n2
lim
n=2k+1
1
(a+1)n +1
=
=
a
a+1
1
a+1
= lim n xn = sup
n
1
a
,
a+1 a+1

=
a
<1
a+1
unde am folosit faptul ca
s
lim
n=2k
an+1 +n+1
an + n
(a+1)n+1 +(n+1)2
=
lim
= lim
n
an +n
n=2k
(a + 1) + n2 n=2k (a+1)
n
+n2
h
i
an+1 1+ n+1
n+1
a

2
(a+1)n+1 1+ (n+1)n+1
(a+1)
an (1+ ann )

n2
(a+1)n 1+ (a+1)
n
a
a+1
si
s
lim
n=2k+1
1
(a + 1)n + 1
lim
(a + 1)n + 1
n=2k+1 (a + 1)n+1 + 1
h
i
1
(a + 1)n 1 + (a+1)
n
1
h
i=
.
=
lim
n+1
1
n=2k+1
a+1
(a + 1)
1+
n+1
(a+1)
Seria este convergenta, conform Teoremei 2.5.7.

q

n2
n
n
n
b) Consideram sirul
xn n0 definit prin xn = an 1 1n . Cum
"
n2 # n1

1 n a
1
n
n
lim xn = lim a 1
= lim a 1
= <1
n
n
n
n
n
e
deducem n baza Teoremei 2.5.7 ca seria este convergenta daca a (0, e) si divergenta daca
a (e, ).
q
n2

n
c) Consideram sirul n xn n0 definit prin n xn = (a + sin n)n 1 na
si observam ca

1

a n2 n
a n
n
lim (a + sin n) 1
= lim (a + sin n) 1
n
n
n
n

n
a
a+1
lim (a + 1) 1
= a <1
n
n
e
lim n xn =
asadar, seria este convergenta n baza Teoremei 2.5.7.

Exercitiu 2.8.7 Sa se studieze convergenta seriei
p
unde a R+ , p (2, ) .
k=1 k + a + k p + a + 1
(2.4)
1
1
Solutie. Observam ca p
p . Folosind rezultatul din Exercitiul
p
k=1 k + a + k + a + 1
k=1 k 2
1
2.5.2 rezulta ca seria p este convergenta si n consecinta seria (2.4) este convergenta.
k=1 k 2
42
Exercitiu 2.8.8 Sa se determine suma seriilor:
1
unde a R+ ;
n=1 (n + a) (n + a + 1)

1p
qn + a
S2 = ln
unde p N\ {0}, a R+ iar q R+ ;
n=1
q (n + 1) + a
(a)k+1 + bk
unde a, c, b R+ iar b 6= a + c;
S3 =
k
k=0
(a + c)
S4 =
unde a R+ ;
k=1 k + a + k + a + 1
S1 =
a)
b)
c)
d)
2(n+a)+1
2
2
n=1 (n+a) (n+a+1)
S5 =
e)
unde a R+ .
Solutie. a) Descompunem termenul general al seriei ntr-o suma de fractii simple:

xk =
k + a + 1 (k + a)
1
1
1
=
=
.
(k + a) (k + a + 1)
(k + a) (k + a + 1)
k+a k+a+1
n
Suma partiala de ordinul n se scrie sn = xk , unde

k=1
sn =
1
1+a
1
2+a
...
...
1
n+a
1
1+a
1
2+a
1
3+a
...
1
n+a+1
1
n+a+1
dupa reducerea termenilor asemenea.

Rezulta ca

1
1
1
S1 = lim sn = lim
=
,
n
n 1 + a
n+a+1
1+a
1
adica seria este convergenta si are suma egala cu 1+a
.
b) Aplicnd proprietatile logaritmului scriem termenul general:
xk =
1
{ln (qk + a) ln [q (k + 1) + a]}
p
Suma partiala de ordinul n se scrie

n
xk =
k=1
1
{ln (q + a) ln (2q + a) + ln (3q + a) ln (4q + a) + .. + ln (nq + n) ln [q (n + 1) + a]} ,
p
iar dupa reducerea termenilor

n
1
[ln (q + a) ln [q (n + 1) + a]] = ,
n p
S2 = lim xk = lim
nk=1
rezulta ca seria e divergenta.

(a)k+1 + bk notam
c) Seria se mai scrie
= s1 + s2 unde
k=0
(a + c)k

k

k
a
b
1
2
s = a
iar s =
.
k=0
k=0 a + c
a+c
43
Scriem sirul sumelor partiale pentru s1 :

"

n
1
2
n #
n
a
a
a
a
= a 1 +
+
+ ... +
s1n = a
k=0
a+c
a+c
a+c
a+c

n+1
a
1
a+c
= a
a
1
a+c
a
1
si observam ca lim s1n = a
deoarece 1 <
< 0.
= a(a+c)
a
2a+c
n
a+c
1
a+c
Scriem sirul sumelor partiale pentru s2 :

n+1
b

n
1
2
n
1
n
b
b
b
b
a+c
2
sn =
= 1+
+
+ ... +
=
b
k=0 a + c
a+c
a+c
a+c
1
a+c
si observam ca

a+c
bac
daca b < a + c,
2 n
sn
daca b > a + c.
Am demonstrat ca
(a)n+1 + bn
S3 =
=
k=0
(a + c)n
a+c
a(a+c)
2a+c bac
daca b < a + c,
daca b > a + c.
d) Consideram termenul de ordin k si amplificam cu, conjugatul
k+a+1 k+a

= k+a+1 k+a
xk =
k+a+1+ k+a
k+a+1 k+a
Suma partiala de ordinul n se scrie
n
sn = xk = 1 + a + 1 1 + a + 2 + a + 1 2 + a + ... + 1 + n + a n + a
k=1
=
n+a+1 a+1
si deci S4 = lim sn = lim

n + a + 1 a + 1 = , rezulta ca seria este divergenta.
n
n
2(n+a)+1
(n+a)2 (n+a+1)2
e) Notnd an =
a sirului, putem concluziona ca
a1 =
a2 =
...
an
1
(a+1)2
1
(a+2)2
1
(a+1+1)2
1
(a+2+1)2
=
=
...
=
observam ca an =
1
(a+1)2
1
(a+2)2
1
(n+a)2
1
(n+a)2
1
.
(n+a+1)2
Folosind aceasta scriere
1
(a+2)2
1
(a+3)2
1
.
(n+a+1)2
nsumnd relatiile de mai sus avem

sn = a1 + ... + an
"
# "
#
"
#
1
1
1
1
1
1
=
+ ... +
(a + 1)2 (a + 2)2
(a + 2)2 (a + 3)2
(n + a)2 (n + a + 1)2
1
1
=
.
2
(a + 1)
(n + a + 1)2
44
Pe de alta parte
"
lim
1
2
(a + 1)
1
2
(n + a + 1)
2 (n + a) + 1
si deci
n=1 (n + a)2 (n + a + 1)2
(a + 1)
1
(a + 1)2
1n +3n +5n +...+(2p+1)n

(2p+2)n
p=1n=1
Exercitiu 2.8.9 Sa se arate ca
= .
Solutie. Efectuam, pentru nceput, urmatorul calcul

2p + 1 n
1n
1n + 3n + ... + (2p + 1)n
=
=
n + ... +
n=1 (2p + 2)
n=1 2p + 2
n=1
(2p + 2)n
1
1
1
1
3
2p + 1
=
+
+ ... +
1
3
2p + 2 1 2p+2 2p + 2 1 2p+2
2p + 2 1 2p+1
2p+2
xp
3
2p + 1
1
+
+ ... +
.
2p + 1 2p 1
1
Folosind inegalitatea mediilor, avem
=
x p = (p + 1)
1
2p+1
3
+ 2p1
+ ... + 2p+1
1
p+1
s
(p + 1)
1n +3n +5n +...+(2p+1)n

(2p+2)n
p=1n=1
p
de unde obtinem ca
p+1
3
2p + 1
1
...
= p+1
2p + 1 2p 1
1
(p + 1) = . De asemenea, se putea observa

p=1
ca x p 2p + 1 , rezultnd, conform Teoremei 2.4.1, o serie divergenta.

Exercitiu 2.8.10 Fie a, b R cu a b > 0, p [1, ) s i q (1, ). Presupunem ca an =
an p +P(n)
bnq +Q(n)
0 unde P (n) este un polinom de grad mai mic sau egal cu [p] astfel nct lim P(n)
np =
n
0 iar Q (n) este un polinom de grad mai mic sau egal cu [q] astfel nct lim Q(n)
a se
n p = 0. S
n
studieze convergenta seriei an .
n=1
Solutie. Consideram sirul bn = nqp si observam ca

an p +P(n)
a + P(n)
an
a
bnq +Q(n)
np
lim = lim qp = lim
= (0, ) .
n bn
n n
n b + Q(n)
b
q
n
Aplicnd Teorema 2.5.5, daca q p 1, atunci seria bn este divergenta fapt ce demonstreaza
n=1
n=1
n=1
ca an este divergenta. n final, daca q p > 1, atunci seria bn este convergenta si deci
an este convergenta.
n=1
n+1 1
n4
Exercitiu 2.8.11 Sa se estimeze seria (1)

n=1
cu o eroare mai mica de 0, 001.
Solutie. Se verifica usor ca xn = n14 este descrescator. Evident lim xn = 0. Am verificat ipotezele
n
i)-ii) ale Criteriului lui Leibniz si deci seria este convergenta.
Punnd conditia 1 4 103 deducem ca n + 1 6 sau echivalent n 5. Aplicnd, din
(n+1)
nou, Criteriul lui Leibniz (1)n+1 n14 ' 1 214 + 314 414 + 514 cu o eroare de 0, 001.
n=1
3. S iruri s i serii de functii
3.1
simpl
S iruri de functii, convergenta
a s i uniform
a
Definitie 3.1.1 Presupunem ca pentru orice n N s i A R exista o functie fn : A R.
Colectia { fn |n N } = { f0 , f1 , f2 , ...} se numeste sir de functii definite pe A.

Pentru fiecare a A fixat, fn (a) este un sir de numere reale si deci are sens sa ne ntrebam
daca acest sir converge. Daca fn (x) converge pentru fiecare x A se defineste f (x) = lim fn (x),
n
iar f se numeste limita punctuala a sirului ( fn )n . Notam faptul ca sirul ( fn )n converge punctual
s
s
(sau simplu) la f prin fn f sau fn (x) f (x) , x A.
A
Teorem
a 3.1.1 fn f daca s i numai daca x A s i > 0 exista N = N (, x) N astfel
A
nct | fn (x) f (x)| < pentru orice n N.

Convergenta punctuala nu asigura n mod necesar continuitatea limitei f chiar daca toate
functiile ( fn )n sunt continue.
Exercitiu 3.1.1 Sa se studieze convergenta uniforma a s irului de functii fn : [1, ) R definit
prin fn (x) = xn .
Solutie. Daca x (1, ) , atunci xn 0 pentru n , n timp ce daca x = 1, atunci xn 1

pentru n . Asadar
s
fn (x) f (x) =
0 daca x (1, )
1 daca x = 1.
Mai mult, fiecare fn este continua pe [1, ) , n timp ce limita punctuala nu (este discontinua n
1).
Cum n acest exemplu limita punctuala nu este o functie continua este necesara introducerea
unui nou concept:
Definitie 3.1.2 Spunem ca s irul ( fn )n de functii reale definite pe A converge uniform (sau ca
u
este uniform convergent) la functia f pe A (notam fn f ) daca > 0 N = N () astfel

A
nct | fn (x) f (x)| < n N si x A.
Capitolul 3. S iruri s i serii de functii
46
Exemplu 3.1.1 Aratam ca s irul fn : [0, 1] R definit prin fn (x) = xn nu este uniform conver-
gent la

f (x) =
0 daca 0 x < 1
1 daca x = 1.
n acest sens, observam ca

n
x daca 0 x < 1
fn (x) f (x) =
0 daca x = 1
u
si presupunnd ca fn f putem alege =

[0,1]
(x)| < 12 n N
1
2
pentru a observa ca nu exista N = N () N astfel
nct | fn (x) f
si x [0, 1] sau echivalent @ N = N () N astfel nct xn <
n N si x [0, 1). Asadar ( fn )n nu este uniform convergent la f .
1
2
Caracteristic convergentei uniforme este posibilitatea alegerii rangului N ca functie numai de

si de sirul ( fn )n nu si de x. n acest mod:
Observatie 3.1.1 Convergenta uniforma o implica pe aceea punctuala nsa reciproc nu este
n general adevarat (asa cum o arata Exemplul 3.1.1).

Teorem
a 3.1.2 Daca fn : A R (n 0) este un s ir de functii convergente punctual la functia
f : A R atunci ( fn )n0 converge uniform la f pe A daca si numai daca are loc egalitatea
lim sup | fn (x) f (a)| = 0.
n xA
Exemplu 3.1.2 Aratam ca s irul fn : [0, 1] R definit prin fn (x) = xn nu este uniform conver-
gent la

f (x) =
0 daca 0 x < 1
1 daca x = 1.
Avem
(
sup | fn (x) f (x)| = max
x[0,1]
)
sup | fn (x) f (x)| , | fn (1) f (1)| = max
x[0,1)
)
sup xn , 0 = 1
x(0,1)
si deci sup | fn (x) f (x)| = 1 6= 0 = fn nu converge uniform la f .
x[0,1]
3.1.1
Propriet
atile s irurilor uniform convergente
Teorem
a 3.1.3 a lui Karl Theodor Wilhelm Weierstrass (1815-1897). Fie A R multime,
u
x0 A si f , fn : A R (n 0). Daca fn f si fiecare ( fn )n0 este continua n x0 (respectiv

A
pe A), atunci f este continua n x0 (respectiv pe A).

Asadar, rezultatul da nca un raspuns la ntrebarea daca sirul de functii fn : [0, 1] R definit
prin fn (x) = xn este uniform convergent.
Mai mult, notam ca exista siruri de functii discontinue n orice punct din domeniul de definitie
care converg uniform la o functie continua:
Exemplu 3.1.3 Sirul
de functii discontinue

fn : R R, fn (x) =
1
n
daca
xQ
0 daca x R\Q
converge uniform la 0 pentru orice x R.
simpla
s i uniforma
3.1 S iruri de functii, convergenta
47
Teorem
a 3.1.4 Fie f , fn : A R R (n 0) cu ( fn )n0 marginite pe A n 0. Daca
u
fn f , atunci f : A R este marginita.

A
de functii fn : (0, 1) R definit prin fn (x) = nx+1

nu converge uniform
Exemplu 3.1.4 Sirul
pe (0, 1) deoarece fiecare fn este marginita pe (0, 1) dar limita sa punctuala f (x) = 1x nu. Mai
mult, ( fn )n0 converge uniform la f n orice interval [a, 1) cu 0 < a < 1. A demonstra aceasta
revine la a observa ca pentru a x < 1 avem

n
1
1
1
1

0 | fn (x) f (x)| =
=
< 2< 2
nx + 1 x
x (nx + 1) nx
na
u
si deci lim sup | fn (x) f (x)| = 0 relatie care demonstreaza ca fn f . Notam ca | f (x)|
1
a
x [a, 1) si astfel limita uniforma f este marginita pe [a, 1).
nx[a,1)
[a,1)
Teorem
a 3.1.5 a lui Ulisse Dini (1845-1918). Fie K R compact s i ( fn )n s ir de functii
continue definit pe K cu valori reale. Daca sirul ( fn )n este descrescator si convergent la o

functie continua f : K R, atunci ( fn )n converge uniform la f .
Daca limita punctuala f : K R nu este functie continua pe K teorema si nceteaza
valabilitatea. ntr-adevar, sirul de functii fn : [0, 1] R definit prin fn (x) = xn este descrescator
pe intervalul compact [0, 1] nsa limita sa punctuala nu este continua pe [0, 1].
Analog, se pot construi exemple n care enuntul si nceteaza valabilitatea daca cel putin una
din cele trei conditii suficiente, neanalizate, ale teoremei ( fn sir de functii continue definit pe K,
K compact sau fn descrescator) nu sunt ndeplinite.
Teorem
a 3.1.6 Teorema de derivare termen cu termen a unui s ir de functii. Fie
I R interval nedegenerat (adica ce nu se reduce la un punct) si fn : I R R (n 0) sir de

functii derivabile cu proprietatile
i) a I astfel nct ( fn (a))n0 este convergent;
u
ii) g : I R astfel nct fn0 g A I marginita.
A
n aceste ipoteze exista f : I R derivabila cu proprietatile f 0 = g si fn f A I

A
marginita.
2
Observatie 3.1.2 Definim fn : R R prin fn (x) = x2

x2
|x|
x + n1
. Daca x 6= 0, atunci lim x2

n
x + 1n
= |x|. Mai mult fn (0) = 0 pentru orice n N. Astfel ca fn |x|. Limita |x| nu este
R
derivabila n 0 chiar daca toate sirurile de functii fn sunt derivabile pe R.

Observatie 3.1.3 Daca I este o reuniune de intervale teorema nu este n general adevarata.
ntr-adevar, fie I = (1, 0) (0, 1) si fn : I R (n 1) un sir de functii definit astfel

1
pentru orice x (0, 1)
n
fn (x) =
, n 1.
n
(1)
pentru orice x (1, 0)
Atunci ( fn (x))n1 este convergent x (0, 1) si fn0 = 0 n 1 deci ( fn0 (x))n1 este uniform
convergent. Totusi ( fn (x))n1 nu este convergent pentru x (1, 0).
48
Observatie 3.1.4 Convergenta uniforma a unui sir ( fn (x))n0 de functii derivabile nu implica
convergenta uniforma si nici chiar simpla a sirului ( fn0 (x))n0 al derivatelor. ntr-adevar, daca
s
fn (x) = 1n sin nx x R, atunci fn 0. Pe de alta parte
R
lim sup | fn (x)| = lim sup
n xR
n xR
|sin nx|
1
= lim = 0
n n
n
implica fn 0. n final, sirul ( fn0 (x))n1 = (cos nx)n1 nu converge punctual la 0 pe R

R
deoarece este divergent. De exemplu fn0 () = (1)n nu converge pentru n .

Teorem
a 3.1.7 Teorema de trecere la limit
a sub semnul integral. Fie fn : [a, b] R
(n 0) sir uniform convergent de functii integrabile. Atunci

i) limita sa notata cuRf este integrabila;
R
R
ii) sirul integralelor ab fn (x) dx este convergent la ab f (x) dx (adica lim ab fn (x) dx =
n
Rb
lim fn (x) dx =
a n
Rb
a
f (x) dx).
R1 1
Exercitiu 3.1.2 Fie a > 0. Sa se calculeze lim 0 n+x
a dx.
n
1
Solutie. Pentru aceasta consideram sirul de functii fn : [0, 1] R, fn (x) = n+x
i observam ca
a s
este convergent simplu (punctual) la f : [0, 1] R, f (x) = 0. Testam convergenta uniforma.
Metoda 1: Deoarece
| fn (x) f (x)| =
1
1
0 pentru n
a
n+x
n
deducem din Teorema 3.1.2 ca sirul de functii este uniform convergent pe [0, 1].
Metoda 2: Deoarece
fn+1 (x) fn (x) =
1
1
1
=
<0
a
a
a
n+1+x
n+x
(n + x ) (n + 1 + xa )
deducem ca fn (x), n 0 este monoton descrescator pe compactul [0, 1], proprietati care confirma
ndeplinirea ipotezelor Teoremei 3.1.5 care probeaza ca fn , n 0 este un sir uniform convergent
la 0 pe [0, 1].
Uznd de proprietatea de uniform convergenta pe [0, 1], demonstrata de Metoda 1/Metoda 2,
limita de calculat devine
Z 1
lim
n 0
1
dx =
n + xa
Z 1
1
dx =
n n + xa
Z 1
0dx = 0,
lim
conform Teoremei 3.1.7.

Observatie 3.1.5 Daca s irul ( fn (x))n converge simplu s i neuniform catre f , atunci teorema
s
nu este n general adevarata. ntr-adevar, fie fn (x) = nxenx , x [0, 1]. Atunci fn 0 si
Z 1
nx2
nxe
0
n 1
2
1
1
dx = enx 10 =
1 en 6= 0 =
2
2
2
Z 1
lim nxenx dx.
0 n
Punctam, de asemenea, ca sirul ( fn (x))n nu este monoton descrescator, servind astfel ca
3.2 Serii de functii
49
exemplu de sir n care Teorema 3.1.5 si nceteaza valabilitatea.
3.2
Serii de functii
Definitie 3.2.1 Fie fn : A R R (n 0) s ir de functii. Perechea ( fn )n0 , (sn )n0 unde

n
sn = fi se numeste serie de functii de termen general fn si se noteaza cu fn , fn sau

i=0
n0
n=0
fn . Functia sn se numeste suma partiala de ordin n a seriei date.

n
Definitie 3.2.2 Vom spune ca seria fn este:

n0
i)
simplu convergenta, daca seria numerica fn (x) este convergenta x A;
ii)
absolut convergenta, daca seria numerica | fn (x)| este convergenta x A;
iii)
uniform convergenta, daca sirul de functii (sn )n0 este uniform convergent.
n0
n0
Definitie 3.2.3 Cea mai mare submultime M A cu proprietatea ca seria fn (x) este
n0
convergenta x M se numeste multimea de convergenta a seriei date.

Obtinem n acest mod o functie S : M R definita prin S (x) = fn (x) x M numita
n0
suma seriei fn (x).

n0
3.2.1
Criterii de convergenta
Teorem
a 3.2.1 Criteriul major
arii, al lui Karl Theodor Wilhelm Weierstrass. Daca
fn (x) este serie de functii definite pe A R cu proprietatea ca exista un sir (xn )n0
n0
de numere pozitive astfel nct:

i)
seria xn este convergenta;
ii)
| fn (x)| xn pentru orice n N si pentru orice x A,
n0
atunci seria fn (x) este absolut si uniform convergenta.

n0
Exemplu 3.2.1 Seria geometrica xn = 1 + x + x2 + x3 + ... are suma partiala

n=0
1 xn+1
k=0
1x
Sn (x) = xk =
Deci Sn (x)
1
1x
pentru n daca |x| < 1 si diverge daca |x| 1, nsemnnd ca xn =
punctual pe (1, 1). Deoarece
n0
1
1x
1
1x
este nemarginita pe (1, 1) deducem ca aceasta convergenta
nu este uniforma. Mai mult, observam ca pentru [0, 1) cu |x| avem |xn | n si k < .
k=0
Din Criteriul majorarii al lui Weierstrass aplicat cu xn = n deducem ca seria este uniform
convergenta pe [, ].
1
n
Exercitiu 3.2.1 Sa se arate ca seria 2015
i uniform pe R.
n cos (2014 x) converge absolut s
n=1
1

1
n
Solutie. ntr-adevar, | fn (x)| = 2015
a parte xn =
n cos 2014 x xn = 2015n . Pe de alt
n=1
2015
2014 .
Cum i) si ii) sunt verificate = concluzia.
1
n
n=1 2015
50
Redam criteriul lui Augustin-Louis Cauchy pentru serii de functii:

Teorem
a 3.2.2 Fie fn : A R (n 0). Seria fn (x) este uniform convergenta daca s i
n0
numai daca > 0N = N () N astfel nct sa avem | fn+1 (x) + ... + fn+p (x)| < pentru
orice x A, orice n N si orice p N .
n+1 xn
n
Exercitiu 3.2.2 Sa se arate ca seria (1)

n=1
Solutie. ntr-adevar, fie an (x) =
xn
n.
converge uniform pe [0, 1].
Atunci, pentru 0 x 1 avem a1 (x) a2 (x) ... 0

n
si lim an (x) = 0. Deci, seria (1)n+1 xn converge punctual n [0, 1] conform criteriului lui
n
n=1
Leibniz (Teorema 2.6.1). Mai mult,

n+1
n+p
n+1
n+p

x
x
n+p+1 x
(1)n+2 x

+ ... + (1)

+ ... +

n+1
n+ p
n+1
n+ p

1
1
p
+ ... +

n+ p n+1
n+1
p
si deoarece lim n+1
= 0 seria (1)n+1 xn converge uniform pe [0, 1]. Remarcam, de asemen
n=1

n+1 xn
1
1
nea, ca sup (1)
=
ns
a
a si ca atare Criteriul majorarii al lui

n
n
n este divergent
n=1
x[0,1]
Weierstrass falseaza.
3.2.2
Propriet
ati ale seriilor de functii
Analog sirurilor de functii si la seriile de functii, convergenta uniforma pastreaza proprietatile
functiilor si pentru suma seriei.
Teorem
a 3.2.3 Fie A R si fn : A R (n 0). Daca fiecare functie fn (n 0) este continua
n x0 A (respectiv pe A) si seria fn (x) este uniform convergenta pe A, atunci suma sa este

n0
functie continua n x0 (respectiv pe A).

Un rezultat util ce se deduce din acest enunt este:
Teorem
a 3.2.4 Fie I unul din intervalele [a, b], (a, b], [a, b). Daca A R, iar fn : A R
(n 0) este sir de functii cu proprietatile:

i)
I A astfel nct seria fn (x) este uniform convergenta pe I,
ii)
S : I R continua pe I astfel nct fn (x) = S (x) pentru x (a, b),
n0
n0
atunci fn (x) este uniform convergenta la S (x) pe I.

n0
Demonstratie. Presupunem I = [a, b] , celelalte cazuri se trateaza analog. Ipoteza fn (x)

n0
uniform convergenta pe [a, b] mpreuna cu Teorema 3.2.3 demonstreaza ca suma seriei fn (x)
n0
este functie continua pe [a, b]. Aratam ca daca S (x) este suma seriei de functii pe intervalul
[a, b] , atunci S (x) = S (x) pe [a, b]. ntr-adevar, S (x) = S (x) pe (a, b) din unicitatea sumei unei
serii de functii. Acum, din S functie continua pe [a, b] deducem ca lim S = S (b). Pe de alta parte
xb
x<b
3.2 Serii de functii
51
lim S = lim S, iar n final lim S = lim S = S (b) = S (b). Analog se argumenteaza ca
xb
xb
xb
xb
x<b
x<b
x<b
x<b
lim S = limS = S (a) = S (a) .
xa
x>a
x>a
x>a
Am demonstrat ca S = S pe [a, b].

Teorem
a 3.2.5 Teorema de derivare termen cu termen a unui serii de functii. Daca
I R este interval nedegenerat si fn : I R R (n 0) sir de functii derivabile cu proprietatile

i) x0 I astfel nct seria numerica fn (x0 ) este convergenta;
n0
ii) seria fn0 este uniform convergenta pe fiecare multime marginita A I, fie g suma
n0
sa, atunci exista S : I R derivabila astfel nct S0 = g si fn (x) este uniform convergenta
n0
pe fiecare multime marginita A I si are suma S.

Putem formula:
Exercitiu 3.2.3 Sa se determine multimea de convergenta s i suma seriilor:
i)
ii)
x + x2 + ... + xn + ... ;
1 + 2x + 3x2 + ... + nxn1 + ... .
Solutie. i) Observam ca an = 1n iar raza de convergenta a seriei este R0 = lim n+1

= 1. Pentru
n n
x = 1 obtinem, conform criteriului lui Leibniz, o serie convergenta. Pentru x = 1 obtinem serie
divergenta. Rezulta multimea de convergenta a seriei este [1, 1). Fie S (x) suma seriei. Cum,
seria este uniform convergenta pe [r, r], 0 < r < 1 ea poate fi derivata termen cu termen:
!0

0
n
2
n
x
1
x
x
S0 (x) = x + + ... + + ... =
= xn1 =
, |x| < 1.
2
n
1x
n=1 n
n=1
Am obtinut ca
1
S (x) =
= S (x) =
1x
0
1
dx = ln (1 x) + K
1x
unde constanta K R se determina astfel
S (0) = ln (1 0) + K
n
= K = 0 = S (x) = ln (1 x) pentru x [1, 1) .
0
S (0) = n = 0
n=1
ii) Analog, multimea de convergenta este (1, 1) , iar suma seriei se calculeaza astfel

0
n
1 (1 x) x (1 x)0
1
x
n 0
2
n1
=
=
.
(x ) = 1 + 2x + 3x + ... + nx + ... =
2
k=1
1x
(1 x)
(1 x)2
Teorem
a 3.2.6 Teorema de integrare termen cu termen. Fie fn : [a, b] R (n 0)
sir de functii, fn (x) o serie uniform convergenta de functii integrabile si S suma sa. Atunci
n0
S este integrabila pe [a, b] si avem
Rb
a
S (x) dx =
n0
Rb
a
fn (x) dx.
Testam aplicabilitatea Teoremei 3.2.4 si Teoremei 3.2.6 pe o problema a lui Gottfried Leibniz
(1646-1716) si James Gregory (1638-1675).
52
2n+1
x
Exercitiu 3.2.4 Fie (1) 2n+1
, x R serie de functii. Sa se determine multimea de
n=0
convergenta a seriei, suma sa si sa se deduca ca
(1)n
.
n=0 2n+1

(1)n+1 x2n+3
|x|2n+3 2n + 1
(2n + 1) |x|2

2n+3
lim
=
lim
=
lim
= |x|2 .

x (1)n x2n+1
x 2n + 3 |x|2n+1
x
2n + 3
2n+1
2n+1
x
Folosind criteriul raportului deducem ca (1)n 2n+1
este absolut convergenta pentru x
n=0
(1, 1) si deci simplu convergenta. Pe de alta parte, pentru x = 1 se deduce din criteriul lui
Leibniz ca seria este de asemenea simplu convergenta. Am demonstrat ca seria este simplu
convergenta pentru x [1, 1] si divergenta pentru |x| > 1. Folosind Teorema 3.2.2 vom
demonstra ca aceasta convergenta este uniforma pe [1, 1]. ntr-adevar,

2n+1
2n+2p+1

2n+1
2n+2p+1

x

x
x
n+1
n+p+1
(1)

+ ... + x

+ ... + (1)

2n + 1
2n + 2p + 1
2n + 1
2n + 2p + 1

1

1

p+1
+
...
+

2n + 1
2n + 2p + 1 2n + 1
si deoarece
p+1
x2n+1
= 0 seria (1)n
converge uniform pe [1, 1] .
n 2n + 1
n=0
2n + 1
lim
Determinam suma seriei de functii. Pentru aceasta se observa ca

1
= 1 x + x2 x3 + ... pentru x (1, 1)
1+x
Mai mult, avem
1
= 1 x2 + x4 x6 + ... + (1)n x2n ... pentru x (1, 1) .
1 + x2
Teorema 3.2.6 ne permite sa integram, obtinem
Z x
0
1
dt =
1 + t2
Z x

1 t 2 + t 4 t 6 + ... + (1)n t 2n ... dt
sau echivalent
arctgx = (1)n
n=0
x2n+1
pentru x (1, 1) .
2n + 1
2n+1
x
Recapitulnd, am demonstrat ca [1, 1] R astfel nct seria (1)n 2n+1
este uniform
n=0
convergenta pe [1, 1] si arctgx : [1, 1] R continua pe [1, 1] astfel nct
(1)n
n=0
x2n+1
= arctgx pentru x (1, 1) ,
2n + 1
adica ipotezele Teoremei 3.2.4 sunt ndeplinite si ca atare
(1)n
n=0
x2n+1
= arctgx pentru x [1, 1] .
2n + 1
nlocuind x = 1 n (3.1) se obtine
(1)n
.
n=0 2n+1
(3.1)
3.3
53
Probleme rezolvate
Exercitiu 3.3.1 Se considera sirul de functii ( fn )n1 definit prin fn (x) = n2 xn pentru x [0, 1].
Sa se studieze convergenta simpla a sirului ( fn )n1 pe [0, 1].
Solutie. Evident fn (0) = 0 n N. Astfel ca sirul { fn (0)} este constant si converge la 0. Daca
x (0, 1) scriem n2 xn = n2 en ln x si observam ca lim fn (x) = 0. Pe de alta parte fn (1) = n2 si
n
lim fn (x) = . n concluzie, ( fn )n1 nu este simplu convergent pe [0, 1].
x
Exercitiu 3.3.2 Sa se arate ca s irul de functii ( fn )n0 , fn : R R definit prin fn (x) = 1+nx
2
converge uniform la 0 pe R.
n |x|
1
1
| fn (x)| =
0 pentru n .
2
n 1 + nx
2 n
u
Cum lim sup | fn (x)| = 0 deducem ca fn 0, fapt ce ncheie demonstratia.

n xR
Alternativ, rezultatul se putea obtine prin determinarea, ntr-o prima etapa, a punctului de
minim/maxim pentru fn . O alta observatie este ca fn este derivabila si
fn0 (x) =
1 nx2
(1 + nx2 )2
Pe de alta parte
s
fn0 (x)

g (x) =
0
1
daca
daca
x 6= 0
x=0
si deci fn0 (x) 9 g (x), deoarece g este discontinua n 0. Am demonstrat ca fn 0 dar fn0 (0) = 1
R
astfel ca limita derivatelor nu este derivata limitei.
nx
Exercitiu 3.3.3 Fie ( fn )n0 un sir de functii definit pe (0, ) prin fn (x) = 1+n
a se arate
2 x2 . S
ca sirul fn converge simplu, dar nu converge uniform.
lim fn (x) = lim
n x2 n2
xn
1
1
= lim = 0
+ 1 x n n
1
n2 x2
si deci fn 0. Pe de alta parte pentru orice <

(0,)
1
2

avem fn
1
n
1
n
1
= 0 > de unde
2
fn 9 0.
(0,)
Exercitiu 3.3.4 Fie ( fn )n un s ir de functii reale definit prin

fn (x) =
n3 daca 0 < x
1 altfel.
1
n
Sa se arate ca ( fn )n converge punctual la functia constanta f = 1 pe R.

Solutie. Pentru orice x din R exista un numar natural N astfel nct x
/ 0, 1n . Intervalele 0, 1n
devin mici cnd n . Mai mult, fn (x) = 1 pentru orice n > N. Deci lim fn (x) = 1 pentru
n
orice x.
54
x+n
Exercitiu 3.3.5 Se considera s irul de functii ( fn )n1 , fn : [0, ) R, fn (x) = x+n+1
. Sa se
arate ca ( fn )n1 converge uniform.
Solutie. Se observa ca lim fn (x) = 1. n concluzie, daca notam f : [0, ) R, f (x) = 1, atunci
n
fn f . Aratam ca limita este uniforma, iar pentru aceasta observam ca

[0,)
| fn (x) f (x)| =
Deoarece
1 n
n
1
1
1
< si sup | fn (x) f (x)| .
n + x + 1 n x[0,)
n
u
0 independent de x rezulta ca lim sup | fn (x) f (x)| = 0 si ca atare fn f .

nx[0,)
[0,)
Exercitiu 3.3.6 Se considera s irul de functii
2
daca 0 < x < 1n
n x
fn (x) =
2n n2 x daca 1n x < 2n
0
daca 2n x < 1.
R1
fn (x) dx
n 0
Sa se cerceteze daca lim
R1
lim fn (x) dx.

0 n
Solutie. Pentru fiecare x (0, 1] fix, vedem ca fn (x) = 0 n 2x . Asadar lim fn (x) = lim 0 = 0.
n
s
Mai mult, n x = 0 avem lim fn (0) = lim n2 0 = 0. Am demonstrat ca fn 0. Pe de alta parte,

n
[0,1]
pentru orice n 1, avem

Z 1
Z 1/n
fn (x) dx =
n2 xdx +
Z 2/n
Z

2n n2 x dx +
1/n
0dx
2/n
1/n
2/n

n2 x2
n2 x2
1
1
+
2nx
+
(4
2)
+ 0 = 1.
+
0
=
2 0
2 1/n
2
2
Clar
Z 1
lim
n 0
adica lim
R1
n 0
fn (x) dx = lim 1 = 1 6= 0 =
n
fn (x) dx 6=
R1
lim fn (x) dx
0 n
Z 1
lim fn (x) dx
0 n
si concluzia a fost data. Mai mult, observam ca

1
= n pentru n .
sup | fn (x)| = fn
n
x(0,1]
Asadar, un sir de functii punctual convergent nu este necesar sa fie marginit, chiar daca converge
la 0. n plus, sup fn = n pentru n implica ca fn nu este uniform convergent pe (0, 1].
Exercitiu 3.3.7 Sa se stabileasca daca s irul de functii
fn (x) =
n2 ln (x + a)
, x [1 a, ) si a [0, 1] ;
(x + a)n
converge uniform pe [1 a, ).
55
Solutie. Fie f (x) = lim fn (x) = 0 pentru x [1 a, ).

n
Vom evalua
lim
sup
nx[1a,)
n2 ln (x + a)
n .
nx[1a,) (x + a)
| fn (x) f (x)| = lim
sup
Pentru aceasta observam ca

fn0 (x) = n2
n ln (x + a) 1
(x + a)n+1
.
1
Ecuatia fn0 (x) = 0 este echivalenta cu n ln (x +ha) 1 = 0 ceiare solutia x = e n a. Observam

1
ca fn (x) este monoton crescator pentru x 1 a, e n a si monoton descrescator pentru
1

x e n a, . Asadar

1
n2 1
n2 ln (x + a)
n
n
= fn e a = 1 nn = 9 0 pentru n
sup
n
e
x[1a,) (x + a)
en
si deci { fn (x)} nu converge uniform pe [1 a, ).
1
2
n=1 x2 +(n+a)
Exercitiu 3.3.8 Fie a R+ s i h (x) =
serie de functii.
i) Sa se arate ca h este functie continua pe R.

ii) Sa se verifice daca h este derivabila, iar n caz afirmativ sa se studieze continuitatea
derivatei.

Solutie. i) Observam ca

1
1
1

2 pentru orice x R

2
2
2
x + (n + a) (n + a)
n

de unde 2 1 2 n12 . Cum n12 este serie convergenta putem aplica Criteriul lui
n=1 x +(n+a)
n=1
n=1
1
2
n=1 x2 +(n+a)
Weierstrass care probeaza ca

fiecare functie hn (x) =
1
x2 +(n+a)2
converge uniform pe R. Pe de alta parte, deoarece
este continua pe R, iar seria hn (x) este uniform convergenta

n=1
pe R deducem, din Teorema 3.2.3, ca functia limita este continua pe R.

ii) Demonstram ca h este derivabila. Observam ca:
x
h0n (x) = 2 h
i2 = 0 = x = 0.
2
2
(a + n) + x
Mai mult
x
2
i = 0.
lim h0n (x) = lim 2 h
= lim h
i
2
x
x
x
4x (a + n)2 + x2
(a + n)2 + x2 ( )
Pe de alta parte, h0n (x) < 0 pentru orice x > 0 rezulta ca h0n (x) are un minim global pentru x 0.
Pentru a-l afla mai derivam o data h0n (x) si obtinem
h00n (x)
a2 + 2an + n2 3x2
(a + n)2 3x2
= 2 h
i3 = 2 h
i3 .
(a + n)2 + x2
(a + n)2 + x2
56
.
Punctul de minim este solutia ecuatiei h00n (x) = 0 sau echivalent (a + n)2 3x2 = 0 = x = n+a
3
. n plus, din h0 (x) functie impar
Am demonstrat ca h0n (x) are un minim global pentru x = n+a
a
n
3
n+a
rezulta ca x = 3 este punct de maxim global. Obtinem inegalitatile
h0n
n+a
adica |h0n (x)|
h0n (x)
3 3
.
8(a+n)3
h0n

3 3
3 3
n+a
0

hn (x)

3
8 (a + n)3
8 (a + n)3
3 3
3
n=1 8(a+n)
Evident ca
este convergenta si deci putem aplica Criteriul lui
Weierstrass care probeaza ca h0n (x) converge uniform pentru orice x R. Teorema 3.2.5 ne
n=1
garanteaza ca
2x
h0 (x) = h0n (x) = h
i2
n=1
n=1
(a + n)2 + x2
si n particular ca h0 (x) este functie continua, mai mult h este derivabila.

Exercitiu 3.3.9 Fie a, p, q (0, ). Sa se studieze convergenta uniforma pentru seria

xp
xp
xp
+
a n=1 a + nxq a + (n 1) xq
cnd x [0, 1].
Solutie. Consideram suma partiala

k
xp
xp
xp
Sk (x) =
+
a n=1 a + nxq a + (n 1) xq

p

xp
xp
xp
xp
xp
x
xp
+ ... +
=
+
+
a
a + xq
a
a + 2xq a + xq
a + kxq a + (k 1) xq
xp xp
xp
xp
=
+
=
.
a
a a + nxq a + kxq
Observam ca

xp
xp
1
1
p
Sk (x) Sk1 (x) =
=x
a + (k 1) xq a kxq
x p+q
= xp
=
0
(a + kxq ) [a + (k 1) xq ]
(a + kxq ) [a + (k 1) xq ]
de unde {Sk (x)}k1 este sir descrescator.
xp
Pe de alta parte lim Sk (x) = lim a+kx
q = 0.
k
Recapitulnd
i)
ii)
iii)
[0, 1] este interval compact;

{Sk (x)}k1 este sir descrescator;
xp
lim Sk (x) = lim a+kx
p = 0
k
deducem ca ipotezele Teoremei 3.1.5 sunt ndeplinite si ca atare {Sk (x)}k1 este sir uniform
convergent la 0. n concluzie convergenta la 0 a seriei este uniforma.
4. Serii de puteri
4.1
Determinarea razei de convergenta

Definitie 4.1.1 O serie de functii de forma an xn se numeste serie de puteri cu centrul n 0.
n0
Definitie 4.1.2 Numarul

n

R0 = sup r 0 |an | r <
n=0

se numeste raza de convergenta a seriei de puteri, iar intervalul (R0 , R0 ) intervalul de

convergenta al seriei de puteri.
Istoric. Pentru determinarea razei de convergenta R0 , Augustin Louis Cauchy (1789-1857)
a descoperit n anul 1821 o formula care a ramas atunci neobservata. 70 de ani mai trziu
Jacques-Solomon Hadamard (1865-1963) regaseste aceasta formula:
p
Teorem
a 4.1.1 Teorema Cauchy-Hadamard. Daca = lim n |an | atunci raza de conn
vergenta a seriei de puteri an xn notata prin R0 este data de formula R0 =

n0
1
0
(cu, conventia
1
= +, +
= 0).
Exercitiu 4.1.1 Sa se determine raza de convergenta pentru seria de puteri 2nn xn .

n0
Solutie. Cum an =
n
2n
= = lim
n
|an | = lim 12 n n = 12 . Prin urmare R0 = 2 si intervalul de
convergenta este (2, 2).

Se observa ca problema se poate rezolva si cu urmatorul rezultat datorat lui dAlembert:

a
Teorem
a 4.1.2 Daca = lim an+1
exista (finita sau infinita), atunci R0 = 1 .
n
n
Capitolul 4. Serii de puteri
58
Teorem
a 4.1.3 a lui Niels Henrik Abel . Fie an xn serie de puteri s i R0 raza sa de
n=0
convergenta . Urmatoarele sunt adevarate:
i) x0 (R0 , R0 ) seria numerica an x0n este absolut convergenta;

n=0
ii) x0
/ [R0 , R0 ] seria numerica an x0n nu este convergenta;
n=0
iii) pentru orice 0 < r < R0 seria de functii an xn converge uniform pe intervalul nchis
n0
[r, r].
4.2
Propriet
ati ale seriilor de puteri
Teorem
a 4.2.1 Daca an xn este serie de puteri, R0 raza sa de convergenta , iar f (x) este
n=0
suma sa, atunci

i) f este continua pe (R0 , R0 ) ;
ii) f este derivabila pe (R0 , R0 ) si derivata f 0 este egala cu suma derivatelor (adica
f 0 (x) = an nxn1 ).
n=0
Se pot considera serii de puteri de forma generala an (x x0 )n cu x0 R fixat, iar toate

n=0
rezultatele seriilor de puteri de forma an

n=0
xn
se transmit acestor serii generale. Mai mult, are
loc un rezultat mai general:

Teorem
a 4.2.2 Daca g este o functie continua cu valori reale s i exista R0 R astfel nct
seria de puteri an xn sa fie absolut convergenta la f (x) pentru orice x R cu |x| < R0 , atunci
n=0
seria de puteri an (g (x))n converge absolut la f (g (x)) pentru orice x R cu |g (x)| < R0 .
n=0

2 n
(x 3)n ,
5
n=0
Exercitiu 4.2.1 Se considera seria de puteri
pentru x R.
i) Sa se determine multimea de convergenta a seriei.

ii) Calculati suma seriei f (x) pentru valorile x apartinnd multimii de convergenta .

2 n n
y
n=0 5
Solutie. i) Notam x 3 = y si obtinem seria de puteri

R0 =
lim
1
q
care va avea raza de convergenta
5
=

n
2
2
5

deci pentru y 52 , 25 seria este convergenta, iar pentru y , 52
divergenta. Pentru y = 52 obtinem seria
5
2,
seria este
n n
2
5
= 1=
n=0 5
n=0
2

2 n
5
n=0
iar pentru y = 52 obtinem seria
52
n
= (1)n care nu are suma si ambele serii

n=0
diverg. Pentru determinarea multimii de convergenta a seriei initiale ramne sa rezolvam
4.3 Operatii cu serii de puteri

inegalitatile 52 < x 3 <
5
2
sau, echivalent
x 3 < 52
= x
x 3 > 52
59

1 11
,
.
2 2

2 n
(x 3)n , x
5
n=1
ii) Pentru calculul sumei, fie f (x) =

f (x) =
n=1
2 (x 3)
5
n
= lim
2(x3)
5
in
2(x3)
5
1 11
2, 2

. Observam ca
5
11 2x
unde am folosit faptul ca

2 (x 3)
5
1

2 (x 3) 2 2 (x 3) 3
2 (x 3) n
,
,
, ...,
5
5
5
este progresie geometrica de ratie
4.3
2(x3)
5 .
Operatii cu serii de puteri
n=0
n=0
Teorem
a 4.3.1 Fie an xn si bn xn serii de puteri cu raza de convergenta R1 si R2 respectiv.
Au loc
i) (an + bn ) xn este tot o serie de puteri cu raza de convergenta R0 inf {R1 , R2 };
n0
n=0
n=0
raza de convergenta a seriei an xn = an xn , ( 6= 0) este R1 .
ii)
Demonstratie. Fie x0 punct oarecare astfel ca |x0 | < inf {R1 , R2 }. Atunci
an x0n este convergenta ( |x0 | < R1 )
n=0
bn x0n
n=0
este convergenta ( |x0 | < R2 )
= (an + bn ) x0n este convergenta.

n0
Cum x0 a fost ales arbitrar ca |x0 | < inf {R1 , R2 } = R0 inf {R1 , R2 }.
Teorem
a 4.3.2 Regula de nmultire a seriilor de puteri. Daca exista R R+ astfel
n=0
n=0
nct an xn si bn xn sunt absolut convergente pentru orice x R cu |x| < R, atunci

!
an x
n=0
bn x
n=0
cn xn unde cn = ak bnk = a0 bn + a1 bn1 + ... + an b0
n=0
k=0
iar cn xn este o serie de puteri absolut convergenta pentru orice x R cu |x| < R. n plus,
n=0
n=0
n=0
daca f (x) este suma seriei de puteri an xn , iar g (x) este suma seriei de puteri bn xn ,
atunci seria de puteri cn

n=0
xn
are suma f (x) g (x) pentru orice x R cu |x| < R.
60
Exercitiu 4.3.1 Pentru n N se noteaza cu cn numarul perechilor (a, b) N N astfel nct
n = a + 5b.
i) Sa se calculeze suma seriei cn xn .
n0
ii) n cte moduri N se poate schimba o hrtie de 100 de lei n hrtii de 10 si 50 de lei?
Solutie. i) Se observa ca

cn xn = 1 + x + x2 + x3 + ... 1 + x5 + x10 + ... =
n0
1
1
.
1 x 1 x5
(4.1)
ii) Ecuatia 100 = 10 a + 50 b este echivalenta cu 10 = a + 5b, iar raspunsul la problema este
N = c10 adica N este coeficientul lui x10 din dezvoltarea (4.1) adica N = 3.
Teorem
a 4.3.3 Regula de mp
artire a seriilor de puteri. Daca exista R R+ astfel
n=0
n=0
nct an xn , respectiv bn xn sunt absolut convergente la f (x) , respectiv g (x) 6= 0 pentru

orice x R cu |x| < R, atunci
an xn
n=0
bn x n
dn xn
n=0
n=0
unde dn xn este o serie de puteri absolut convergenta la

n=0
f (x)
g(x)
pentru orice x R cu |x| < R.
n plus, coeficientii dn pot fi obtinuti rezolvnd sistemul de ecuatii

n
an =
dk bnk = d0 bn + d1 bn1 + ... + dn b0 , n N

k=0
n=0
n=0
n=0
din nmultirea dn xn bn xn = an xn .
4.4
Serie Taylor
Bazele rezultatelor prezentate n aceasta sectiune sunt datorate n mare masura matematicianului
Brook Taylor (1685-1731).
Definitie 4.4.1 Fie I R multime deschisa (sau interval arbitrar) s i f : I R functie indefinit
derivabila ntr-un punct x0 I. Seria

f (x0 ) +
x x0 0
(x x0 )2 00
(x x0 )n (n)
f (x0 ) +
f (x0 ) + ... +
f (x0 ) + ...
1!
2!
n!
se numeste serie Taylor cu centrul n x0 asociata functiei f . Daca x0 = 0 atunci se mai numeste
seria MacLaurin (dupa numele lui Colin MacLaurin, 16981746), a functiei f .
Exemplu 4.4.1 Fie f (x) = ex . Atunci f (n) (0) = e0 = 1 pentru n = 0, 1, 2, .... Deci seria Taylor
cu centrul n 0 asociata functiei f este

xn
x2 x3
= 1 + x + + + ...
n=0 n!
2! 3!
4.4 Serie Taylor
61
Mai mult se poate arata ca intervalul de convergenta al acestei serii de puteri este (, ), nsa
nu cunoastem pna n prezent daca aceasta serie converge la ex .

Definitie 4.4.2 Fie I R multime deschisa, x0 I s i f : I R functie de n ori derivabila n
x0 .
i)
Polinomul
Tn (x; x0 ) = f (x0 ) +
(x x0 )2 00
(x x0 )n (n)
x x0 0
f (x0 ) +
f (x0 ) + ... +
f (x0 )
1!
2!
n!
se numeste polinom Taylor de grad n asociat functiei f si punctului x0 .

ii) Functia rn (x; x0 ) = f (x) Tn (x; x0 ), x I se numeste restul Taylor de ordin n asociat
functiei f si punctului x0 , iar f (x) = rn (x; x0 ) + Tn (x; x0 ) formula Taylor.
Exemplu 4.4.2 Polinomul de ordinul 3 asociat functiei f (x) = ex s i punctului x0 = 0 este
Tn (x; 0) = 1 +
x x2 x3
+ + .
1! 2! 3!
Teorem
a 4.4.1 Fie I R interval. Daca f : I R admite derivata de ordinul n + 1 pe I
atunci x0 , x I, avem relatia

f (x) = f (x0 ) +
x x0 0
(x x0 )2 00
(x x0 )n (n)
f (x0 ) +
f (x0 ) + ... +
f (x0 ) + rn (x; x0 )
1!
2!
n!
unde rn se poate exprima astfel:

i) sub forma lui Taylor
rn (x; x0 ) =
Z x
(x t)n (n+1)
f
(t) dt.
x0
n!
ii) sub forma lui Joseph-Louis Lagrange (1736-1813): exista cel putin un numar c
cuprins ntre x0 si x din I astfel nct
rn (x; x0 ) =
(x x0 )n+1 (n+1)
f
(c) .
(n + 1)!
iii) sub forma lui Cauchy: exista cel putin un numar cuprins ntre x0 si x din I astfel
nct
rn (x; x0 ) =
iv)
(x )n (x x0 ) (n+1)
f
( ) .
n!
n acelasi cadru avem inegalitatea
|rn (x; x0 )|

|x x0 |n+1

sup f (n+1) (t) .
(n + 1)! t ntre x0 si x
Definitie 4.4.3 Fie I R multime deschisa (sau interval arbitrar) s i f : I R functie indefinit
62
derivabila ntr-un punct x0 I. Spunem ca f este dezvoltabila n seria Taylor

(x x0 )n (n)
f (x0 )
n=0
n!
cu centrul n x0 daca exista r = rx0 > 0 astfel nct seria sa fie convergenta la f (x) x I cu
|x x0 | < r.
Teorem
a 4.4.2 Fie I R interval si f : I R functie indefinit derivabila ntr-un punct x0 I.
Daca A este multimea de convergenta a seriei Taylor cu centrul n x0 asociata functiei f

atunci seria Taylor a functiei f n punctul x0 este convergenta ntr-un punct x A I catre
valoarea f (x) a functiei f n x daca si numai daca valorile n x ale resturilor rn formeaza un
sir (rn (x, x0 ))n convergent catre zero.
Exemplu 4.4.3 Fie Tn (x; 0) polinomul Taylor de ordin n asociat functiei f (x) = ex n x0 = 0.
Daca rn (x, 0) = ex Tn (x; 0) , atunci exista un numar c ntre 0 si x astfel nct

rn (x; 0) =
ec xn+1
.
(n + 1)!
Fie M = e|x| . Clar ec M (c este ntre x0 si x vezi Teorema Taylor concluzia b)) si
|rn (x; 0)|
M |x|n+1
(vezi Teorema Taylor concluzia c)).
(n + 1)!
Tinde aceasta expresie la zero cnd n ? Raspuns: Da.
Justificare: Daca |x| 1 = |x|n+1 1 n 0 =

|x|n+1
|x|n+1
1
1
1
1
n = lim
= 0.
n (n + 1)!
(n + 1)! (n + 1)! 1 2 ... (n + 1) |2 2{z
... 2} 2
n ori
Acum, pentru x arbitrar fie N 2 |x|. Atunci n N avem

n+1
x
|x| ... |x|
=
(n + 1)!
1 2 ... N (N + 1) ... (n + 1)
n+1

N N
N
N
N
1
N N 1 n+1
...
...
=
1 2
N |N{z
+ 1}
+ 1} 2
N! 2
|n {z
<1
n+1
<1

1 n+1
|x|
NN
daca N 2 |x| si n N.
(n+1)! N! 2
N
|x|n+1
Cum NN! este independent de n rezulta limn (n+1)!
si deci
= 0 (din criteriul clestelui).
Teorem
a 4.4.3 Fie U R multime deschisa s i f : U R functie arbitrara. Fixam x0 U
si presupunem ca r = rx0 > 0 cu (x0 r, x0 + r) U, an (x x0 )n serie de puteri care

n=0
este convergenta si are suma f (x), n orice punct x (x0 r, x0 + r). n aceste ipoteze f este
indefinit derivabila pe (x0 r, x0 + r) si avem
an =
1 (n)
f (x0 ) pentru orice n 0,
n!
63
deci f este dezvoltabila n seria Taylor cu centrul n x0 , iar seria de puteri an (x x0 )n

n=0
coincide cu seria Taylor cu centrul n x0 asociata lui f .

Observatie 4.4.1 Exista functii f : R R indefinit derivabile s i x0 R astfel nct seria
Taylor cu centrul n x0 asociata lui f este convergenta n orice punct x R nsa suma sa nu
este egala cu f (x) x 6= x0 .
Exemplu 4.4.4 Fie f : R R functie definita astfel f (x) = e
1
x2
, daca x 6= 0 si f (0) = 0.
Atunci f este indefinit derivabila si avem f (n) (0) = 0 n 0 deci

xn (n)
f (0) x R .
n=0 n!
f (x) 6=
4.5
Probleme rezolvate
Exercitiu 4.5.1 Sa se determine raza de convergenta pentru seria de puteri 2015n x3n .
n=0

Solutie. Fie k N. Avem a3k = 2015k si an = 0 daca n 6= 3k. Observam ca sirul |an |1/n
n0
se
descompune n doua subsiruri constante: primul avnd termenul general |a3k | 3k = 20151/3 , iar al

doilea identic nul. Asadar = lim |an |1/n = sup 20151/3 , 0 = 20151/3 si deci R0 = 3 2015.
n
Exercitiu 4.5.2 Sa se determine raza de convergenta pentru seria de puteri xn! .
n=1

Solutie. Observam ca ak = 1 daca k = n! si ak = 0 daca k
/ {1!, 2!, ...}. Atunci |an |1/n
n1
se
descompune n doua subsiruri constante, unul avnd toti termenii egali cu 1, iar celalalt cu 0.
Asadar
= lim |an |1/n = sup {0, 1} = 1 si deci R0 = 1.
n
Exercitiu 4.5.3 Se considera seria de puteri an xn , unde

n=1
2015n
daca n este par
5 2016n daca n este impar.

an =
Sa se determine multimea de convergenta a seriei.


2015
daca n = 2k
1/n
|an | =
1/n
2016 5
daca n = 2k + 1

1/n
si deci L an
= {2015, 2016}. n concluzie
n
R0 =
1
1
1
=
=
.
n
lim an sup {2015, 2016} 2016

1
1
1
1
Astfel ca, pentru x 2016
, 2016
seria este convergenta, iar pentru x , 2016
2016
,
1
1
seria este divergenta. Pentru x = 2016
si x = 2016
avem ca |an xn | 6= 0 si nu converge la 0,
fapt ce implica serie
de puteri divergenta. Am demonstrat ca intervalul de convergenta este
1
1
C = 2016
, 2016
.
64
Exercitiu 4.5.4 Sa se determine multimea de convergenta pentru seria de puteri
2n + 1
(x 1)n .
3
n
n=1 n 4
Solutie. Notam an =
2n+1
.
n3 4n
Calculam
2(n+1)+1

3 n
3
an+1
(n+1)3 4n+1

= lim 2 (n + 1) + 1 n 4 = lim 2 (n + 1) + 1 n
= lim
=
lim
n (n + 1)3 4n+1 2n + 1 n (n + 1)3 4 2n + 1
2n+1
n an
n

n3 4n
2 1
=
8 4
deoarece coeficientul termenului de grad maxim (adica al lui n3 ) de la numarator este 2 iar
coeficientul termenului de grad maxim de la numitor (adica al lui n3 ) este 8.
Raza de convergenta a seriei
2n + 1 n
y unde y = x 1
3 n
n=1 n 4
este R =
= 4. Multimea de convergenta se determina din inegalitatile
4 < y < 4 4 < x 1 < 4 4 + 1 < x < 4 + 1 = x (3, 5) .

n capetele intervalului studiem convergenta separat. Pentru x = 3 seria devine
2n + 1
2n + 1
n
(4)
=
(1)n n3
n3 4n
n=1
n=1
adica o serie alternata. Studiem convergenta folosind criteriul lui Leibniz. Notam bn =
2
+ n13 si evaluam
n2
bn+1 bn =
2
2
(n + 1)
2n+1
n3
2
1
1
+
<0
n2 (n + 1)3 n3
de unde rezulta ca bn este descrescator. Pe de alta parte limn 2n+1

= 0 si bn este descrescator
n3
implica o serie convergenta. Ramne sa studiem convergenta pentru x = 5. n acest caz seria
devine
2n + 1 n
2n + 1
4
=
n3 .
n3 4n
n=1
n=1
Observam ca
2n + 1
2n
1
2
1
=
+
=
+
.
3
3
3
2
3
n
n
n
n
n
n=1
n=1
n=1
n=1
n=1
65
2
1
2n+1
Cum
a) rezulta ca
a.
n=1 n2 s i n=1 n3 sunt convergente (serie armonic
n=1 n3 este convergent
Am demonstrat ca multimea de convergenta este [3, 5].

Remarcam ca pentru x = 3 putem da solutia 2. Seria

2
1
2n + 1
2n
+
1
n

=
+
<
=
(1)

3
3
2
3
n
n=1 n
n=1 n
n=1 n
n=1
fiind absolut convergenta, deducem ca este si convergenta.

Exercitiu 4.5.5 Sa se determine multimea de convergenta pentru seria de puteri
n=1
2n2 + 2n + 3
4n2 + 1
n
(3x 1)n .
Solutie. Notam an =
2n2 +2n+3
4n2 +1
n
. Calculam
p
p
= lim |an | = lim |an | = lim
n
s
2n2 + 2n + 3
4n2 + 1
n
2n2 + 2n + 3 2 1
= =
n
4n2 + 1
4 2
= lim
deoarece coeficientul termenului de grad maxim (adica al lui n2 ) de la numarator este 2 iar
coeficientul termenului de grad maxim de la numitor (adica al lui n2 ) este 4.
Raza de convergenta a seriei
n

2n2 + 2n + 3
yn unde y = 3x 1
4n2 + 1
n=1
este R = 1 = 2.
Multimea de convergenta se determina din inegalitatile

1
1
2 < 3x 1 < 2 1 < 3x < 3 < x < 1 = x , 1 .
3
3
n capetele intervalului studiem convergenta separat. Pentru x = 13 seria devine
n=1
2n2 + 2n + 3
4n2 + 1
n
(2) =
(1)
n=1
4n2 + 4n + 6
4n2 + 1
n
adica o serie alternata. Notam

2
n
4n + 4n + 6
bn = (1)n
.
4n2 + 1
Observam ca

lim
4n2 + 4n + 6
4n2 + 1
de unde deducem ca

e
lim bn =
n
e
n
4n+5
2 +1 n 4n2 +1

4n4n+5
4n + 5 n
4n
+
5
= lim 1 + 2
= lim 1 + 2
= e 6= 0
n
4n + 1
4n + 1
(1 ) n
daca n = 2k + 1
daca n = 2k
= lim bn nu exista
n
66
si ca atare seria este divergenta. Ramne sa studiem convergenta pentru x = 1. n acest caz seria
devine
n
n

4n2 + 4n + 6
2n2 + 2n + 3
n
(2) =
.
4n2 + 1
4n2 + 1
n=1
n=1
Analog, observam ca

lim
4n2 + 4n + 6
4n2 + 1
deducem ca
n=1

1
este 3 , 1 .
n
4n+5
2 +1 n 4n2 +1

4n4n+5
4n + 5 n
4n
+
5
= lim 1 + 2
= lim 1 + 2
= e 6= 0
n
4n + 1
4n + 1
(1 ) n
2n2 +2n+3
4n2 +1
n
(2)n este divergenta. Am demonstrat ca multimea de convergenta
Exercitiu 4.5.6 Fie p, q, r R astfel nct |p| < |r|. Se considera functia f : R\ {p, r}
qx
R definita prin f (x) = x2 +(p+r)x+pr
.
a) Sa se determine seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 = 0 precum si raza de
convergenta a seriei obtinute.
b) Sa se determine o submultime compacta K pentru care seria este uniform convergenta
pe K.
Solutie. Scriem f (x) =
qx
x2 +(p+r)x+pr
qx
x2 + (p + r) x + pr
sub forma de fractii simple
A
B
+
.
x+ p x+r
Determinam parametrii A si B din

qx = (A + B) x + A r + B p =
A+B = q
Ar+B p
q
r
obtinnd solutia A = p pr
si B = q pr
. Am demonstrat ca
qx
x2 + (p + r) x + pr
pq 1
qr
1
.
pr x+ p pr x+r
a) Determinam seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 = 0 precum si raza de convergenta a seriei obtinute prin doua metode.
Metoda 1: Folosindu-ne de seria geometrica, putem scrie
1
1
q
q

pr 1 x
p r 1 xr
p

q
q x n
x n
=
p
r
(p r) n=0
p r n=0

n

q
1 n
q
1
=
xn
(p
r)
p
p
r
r
n=0
f (x) =
pentru
(

x
|x| < |p|
p < 1
|x| < |p| .

x
|x| < |r|
< 1
r
67
Am obtinut ca seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 = 0 este

n

q
1 n
q
1
(p r) p p r r xn cu |x| < |p| .
n=0
Din |x| < |p| deducem ca raza de convergenta a seriei de puteri este R0 = |p|.
Metoda 2: Din teorie, se cunoaste ca seria Taylor cu centrul n x0 = 0 asociata functiei f
este
f (0) +
x2
xn
x 0
f (0) + f 00 (0) + ... + f (n) (0) + ...
1!
2!
n!
(4.2)
Pentru determinarea expresiei (4.2) organizam datele astfel

pq 1
f (x) = pr
x+p
pq
0
f (x) = pr 1
qr 1
pr x+r
qr
1
+ pr
(x+p)2
(x+r)2
qr
pq
2
2
pr
f 00 (x) = pr
(x+p)3
(x+r)3
qr
pq
23
23
+ pr
f 000 (x) = pr
(x+p)4
(x+r)4
...
=
=
=
=
q
q
f (0) = pr
pr
q
f 0 (0) = pr 1p +
q 1
pr r
q
q 2
2
f 00 (0) = pr
pr
x+p2
r2
q 23
q 23
f 000 (0) = pr
+
pr r3
p3
...
...
= f (n) (0) = (1)n
q n!
pr pn
+ (1)n+1
q n!
pr rn .

1
1 n
n+1 q
n q
(1) p r pn + (1) p r rn x .
n=0
Raza de convergenta a seriei de puteri o determinam din R0 = 1 unde

q
1
1
(1)n+1 q n+1
+ (1)n+2 pr
an+1
n+1
pr

p
r
= lim
= lim

n+1 q 1
q 1
n an
n

(1)n pr
pn + (1)
pr rn
q 1

q
1
1
1

n+1
pr pn+1 pr rn+1
p rn+1
= lim q 1
lim 1

q 1 = n
n
pn r1n
pr pn pr rn

rn+1 1 pn+1
n+1

n+1
n+1

1 r
p
1
r
= 1
= lim
= lim
n
p

|p|
n
n
n |pr|
n |pr| r n 1 n
r p

r
de unde R0 = |p|.
b) Conform Teoremei 4.1.3 seria este uniform convergenta pe orice submultime compacta
K ( |p| , |p|).
Exercitiu 4.5.7 Sa se aproximeze functia f (x) = 3 x cu un polinom Taylor de ordin 2 n

x0 = 8 si sa se precizeze ct de buna este facuta aproximarea pentru x [7, 9].

Solutie. Organizam datele astfel
f (x) = 3 x
= f (8) = 2
1
= f 0 (8) = 12
f 0 (x) = 13 x2/3
2
1
f 00 (x) = 9 x5/3 = f 00 (8) = 144
10 8/3
f 000 (x) = 27
x
.
Conform teoriei, avem:
T2 (x, 8) = f (8) +
f 0 (8)
f 00 (8)
1
1
(x 8) +
(x 8)2 = 2 + (x 8)
(x 8)2 ,
1!
2!
12
288
68
si deci aproximatia cautata este
1
1
3
x ' 2 + (x 8)
(x 8)2 .
12
288
(4.3)
Folosind restul lui Lagrange, putem scrie

f 000 (c)
10 8 (x 8)3
(x 8)3 = c 3
3!
27
3!
r2 (x, 8) =
cu c cuprins ntre 8 si x. Pentru a estima eroarea notam ca 7 x 9 implica |x 8|3 1. Pe de

alta parte x 7 implica c8/3 > 78/3 > 179 si deci

10 8 (x 8)3
51

|r2 (x, 8)| = c 3
< 0, 0004.
<
27
3! 81 179
Rezultat care arata ca pentru x [7, 9] aproximarea (4.3) a fost facuta cu o eroare mai mica de
104 .
Exercitiu 4.5.8 al lui Nicholas Mercator (16201687). Sa se dezvolte n serie de puteri
functia f (x) = ln (1 + x), x (1, ) n punctul x0 = 0.
Solutie. Fie f (x) = ln (1 + x), x (1, ). Cum f este functie elementara deducem ca este
indefinit derivabila pe (1, ) si avem
f (x) = ln (1 + x)
1
f 0 (x) = 1+x
f 00 (x) = 1 2
=
=
=
f (0) = 0
f 0 (0) = 1
f 00 (0) = 1
f 000 (x) =
f 000 (0) = 2!
(1+x)
2
(1+x)3
...
(n1)!
f (n) (x) = (1)n (1+x)
n
...
...
= f (n) (0) = (1)n (n 1)! n 1.
Aplicam formula lui Taylor cu restul integral

n1
f (x) =
k=0 k!
f (k) (0) xk + rn (x; 0) x (1, 1) , n N
unde
rn (x; 0) =
1
(n 1)!
Z x
0
(x t)n1 f (n) (t) dt = n (n + 1) (1)n
Z x
0
xt
1+t
n1
dt
.
1+t
Multimea de convergenta a acestei serii este (1, 1] fapt rezultat din Criteriul lui DAlembert
pentru x (1, 1) si Criteriul lui Leibniz pentru x = 1.
i) Daca x (0, 1), rezulta

xt

1 + t |x| t [0, x]

xt xt

=
1 + t 1 + t x x t x + tx ...
ii) Daca x (1, 0) rezulta

xt

|x| t [x, 0] , x t = x t x t x x tx ... .
1+t
1+t
1+t
69
Are loc
|rn (x; 0)| n (n + 1) |x|n1
Z |x|
dt
|x|
= n (n + 1) |x|n1 ln (1 + t)||x| x (1, 1) si n 1
|x| 1 + t
si deci lim rn (x, 0) = 0 x (1, 1). Prin urmare

n
1 (n)
xn
f (0) xn = (1)n1 x (1, 1) .
(4.4)
n1 n!
n1
n
Daca x = 1 se poate demonstra, fara a apela la serii de puteri, ca (4.4) are loc. O alternativa
a cazului x (0, 1] este prezentata n cele ce urmeaza. Pentru aceasta consideram formula lui
Taylor cu restul lui Lagrange
f (x) =
ln (1 + x) = x
x2 x3
xn
xn+1 (n+1)
+ + ... + (1)n1 + (1)n
f
(cx )
2
3
n
(n + 1)!
unde cx (0, x] depinde de n. Daca x (0, 1] avem |x| 1 deci |cx | < 1. S-a vazut ca
f (n+1) (x) = (1)n
n!
(1 + x)n+1
si deci pentru restul rn (x, 0) avem urmatoarea expresie

|x|n+1
n!
1 x n+1
|rn (x, 0)| =
=
.
(n + 1)! (1 + cx )n+1 n + 1 1 + cx
Daca 0 < x 1 atunci avem 0 < cx < x, deci 1 + cx > 1 si ca o concluzie
x
x.
1 + cx
Pe de alta parte

1
1
1 x n+1
|x|n+1
|rn (x, 0)| =

n + 1 1 + cx
n+1
n+1
si deci lim rn (x, 0) = 0 x (0, 1]. Cum lim rn (x, 0) = 0 = ca pentru x (0, 1] avem
n
x2
x3
xn
+ ...
(4.5)
2
3
n
Am demonstrat ca egalitatea (4.5) are loc pentru orice x (1, 1].
Acesta este exemplu de functie cu multimea de definitie (1, ) , iar multimea de convergenta
a seriei este (1, 1].
ln (1 + x) = x
+ ... + (1)n1
Exercitiu 4.5.9 Sa se calculeze suma seriei
(1)n1
n=1
2n + 1
.
n (n + 1)
Solutie. Avem
2n+1
n(n+1)
1
= n1 + n+1
. Folosind Exercitiul 4.5.8 deducem ca
1 1
1
ln 2 = 1 + + ... + (1)n1 + ..
2 3
n
si
(1)n1
n=1
2n + 1
1
1
= (1)n1 + (1)n1
= ln 2 (ln 2 1) = 1.
n=1
n=1
n (n + 1)
n
n+1
70
Exercitiu 4.5.10 Pornind de la dezvoltarea n serie de puteri a functiei f : R R definita
prin f (x) =
1
1+x2
n punctul x0 = 0 sa se arate ca
2n1
x
pentru x [1, 1];
arctgx = (1)n+1 2n1
i)
n=1
ii)
folosind rezultatul de la punctul i) sa se deduca ca
= 1 13 + 51 ....
1
f (x) = 1+x
2
f 0 (x) = 2
f (0) = 1
f 0 (0) = 0
f (2) (x) =
f (2) (0) = 2 = 2!
f (3) (x) =
f (4) (x) =
f (5) (x) =
f (6) (x) =
x
2
(x2 +1)

2
2
3 3x 1
2
(x +1)
2
24x x2 1 4
(x +1)

24
4
2
5 5x 10x + 1
2
(x +1)

240 2 x 6 3x4 10x2 + 3
(x +1)

720
6
4
2
7 7x 35x + 21x 1
2
(x +1)
...
f (3) (0) = 0
f (4) (x) = 24 = 4!
f (5) (x) = 0
f (6) (x) = 720 = 6!
... ...
f (2n) (0) = (1)n (2n)!
de unde putem retine ca formula lui Taylor cu restul lui Lagrange este
2n+2
1
n 2n
n+1 x
2
4
6
=
1
x
+
x
x
+
...
+
(1)
x
+
(1)
.
1 + x2
1 + c2
i) Integrnd n (4.6) obtinem

Z x
Z x
2n+2
1
n 2n
n+1 t
2
4
6
dt =
1 t + t t + ... + (1) t + (1)
dt
2
1 + c2
0 1+t
0
x3 x5 x7
x2n+1
+ Rn
= x + + ... + (1)n
3
5
7
2n + 1
unde
Z x
Rn =
(1)n+1
t 2n+2
dt.
1 + c2
Pentru rest este adevarat ca

Z x

Z x

2n+3

t 2n+2
t 2n+2 dt = |x|
|Rn | = (1)n+1
dt
2n + 3
1 + c2 ( 1 2 1) 0
0
1+c
si deci
|x|2n+3
= 0 daca |x| 1.
n 2n + 3
lim |Rn | = lim
Astfel ca, seria este convergenta pentru x [1, 1] si avem
arctgx =
x2n1
(1)n+1 2n 1 .
n=1
ii) Folosind punctul i) avem, pentru x = 1, ca

arctg1 =
x2n1
= (1)n+1
.
4 n=1
2n 1
(4.6)
71
Exercitiu 4.5.11 Sa se dezvolte n serie de puteri functia f (x) = sin x, x R n punctul x0 = 0

si sa se calculeze sin (1) cu o precizie de 0, 001.

f (x) = sin x
f 0 (x) = cos x
f 00 (x) = sin x
f 000 (x) = cos x
f (4) (x) = sin x
=
=
=
=
=
f (0) = 0
f 0 (0) = 1
f 00 (0) = 0
f 000 (0) = 1
f (4) (0) = 0.
Deoarece derivatele respecta un ciclu de 4, putem scrie seria MacLaurin astfel

f (0) +
f 00 (0) 2 f 000 (0) 3

x3 x5 x7
x2n+1
f 0 (0)
x+
x +
x + ... = x + + ... = (1)n
.
n0
1!
2!
3!
3! 5! 7!
(2n + 1)!
Scriem restul Taylor rn sub forma lui Lagrange

rn (x, 0) =
f (n+1) (c) n+1

x
(n + 1)!

unde c este cuprins ntre 0 si x. Cum f (n+1) (c) este sin c sau cos c deducem ca f (n+1) (c)
1 si deci

f (n+1) (c)

|x|n+1

0 |rn (x, 0)| =
xn+1
(n + 1)!
(n + 1)!
&
.n
Cum rn 0 pentru n rezulta ca

sin x = (1)n
n0
x2n+1
.
(2n + 1)!
Pentru c (0, 1) avem

sin(n+1) (c)

1

|rn (1, 0)| =
1n+1
.
(n + 1)!
(n + 1)!
1
Trebuie sa avem (n+1)!
0, 001. Cum 7! = 5040 = n = 7 este suficient ca aceasta inegalitate
sa fie adevarata. Asadar

x3 x5 x7
1
1
1
sin (1) ' x +
= 1 + .
3! 5! 7! x=1
3! 5! 7!
Exercitiu 4.5.12 Sa se arate ca
cos x 1
= 0.
x0
x
lim
72
Solutie. Folosind Teorema 4.4.1, avem
x2
+ r3 (x, 0) .
2
Putem presupune ca x [1, 1] si deci exista c (1, 1) astfel nct

cos(3) c sin c

|r3 (x, 0)| =
x3 =
x3 x3 .

3!
3!
cos x 1 =
n concluzie

cos x 1

x
x2
2
+ |x|3 x 2
= + x 0 pentru x 0
|x|
2
si deci lim cosxx1 = 0.

x0
Exercitiu 4.5.13 Sa se dezvolte n serie de puteri functia

Z x
2
t 2 et dt.
f (x) =
0
Solutie. Se stie ca
xn
x2 x3
= 1 + x + + + ..
n=0 n!
2! 3!
ex =
si deci
n+2
x2
.
x e =
n=0
n!
Folosind aceasta estimare, avem
2 x2
Z x
f (x) =
2 t 2
t e
n+2
Z x
(1)n
(1)n x2n+5
t 2
dt =
t 2n+4 dt =
, x R.
n=0 n!
n=0 n! 2n + 5
n=0
n!
0
Z x
dt =
n
n
Exercitiu 4.5.14 Se considera seria de puteri n2
n x pentru x R.
n=1 3
a) Sa se determine multimea de convergenta a seriei.

b) Calculati suma seriei S (x) pentru valorile x apartinnd multimii de convergenta .

2 n
3x .
Solutie. a) Seria se mai poate scrie n

n=1
Notam 23 x = y si obtinem seria de puteri nyn

n=1
care va avea raza de convergenta

R0 =
1
1
1
=
=
=1
lim n
lim n+1
n
n
si deci pentru y (1, 1) seria este convergenta, iar pentru y (, 1) (1, ) seria este
divergenta. Pentru y = 1 obtinem seria n = , deci divergenta, iar pentru y = 1 obtinem

n=1
seria n (1) care nu are suma, deoarece

n=1
n n
an = n (1)
daca n = 2k
daca n = 2k + 1
73
astfel ca ambele serii diverg. Pentru determinarea multimii de convergenta a seriei initiale
ramne sa rezolvam inegalitatile 1< 23 x < 1 sau echivalent 23 < x < 32 . Asadar multimea de
convergenta ceruta este C = 32 , 23 .
b) Pentru calculul sumei fie f (y) = nyn , y (1, 1). Consideram seria yn . Pentru
n=1
orice y fix cu |y| < 1 aceasta este o serie geometrica convergenta la
yn = y + y2 + y3 + ... =
n=1
y
.
1y
Derivnd termen cu termen aceasta serie gasim nyn1 =

n=1
n=1
n=1
(1 y)2
y nyn1 = nyn =
Asadar f (y) =
y
.
(1y)2
n=1
y
1y :
1
.
(1y)2
Mai mult, concludem ca
Cum y = 32 x rezulta ca

2
n2n n
x
3 3
2
3x
x
=
.
,
,
x
=
2
n=1 3n
3 (3 2x)2
2 2
1 23 x
S (x) =
(x+a)n
n!
n=1
Exercitiu 4.5.15 Fie a R fixat. Se considera seria de puteri
pentru x R.
a) Sa se determine multimea de convergenta a seriei;

b) Daca S(x) este suma seriei
de puteri, iar fn : [0, 1] R un sir de functii definit prin

fn (x) = S nx2 S (n 1) x2 , atunci sa se justifice daca este posibila derivarea termen cu
termen a seriei de functii fn (x) pentru x [0, 1].
n=1
yn
.
n=0 n!
Solutie. a) Notam y = x + 2015 si seria devine
Calculam

an+1

unde an = 1
= lim
n an
n!
si obtinem
1

n!
1
1
(n+1)!
= lim 1 = lim
= lim
= 0 = R = = +.
n (n + 1)!
n
n n + 1

n!
Multimea de convergenta pentru serie este (, ). Ramne sa determinam pe x din inegalitatile
< y < < x + a < de unde x (, ).
yn
.
n=0 n!
b) Determinam S (x) (suma seriei). Din notatia precedenta y = x + a seria devine

cunoaste ca
yn
y2 y3
= 1 + y + + + ... unde y (, ) .
n=0 n!
2! 3!
ey =
Deci, pentru y = x + a suma seriei de puteri va fi

f (x) = ex+a 1.
Se
74
Consideram sirul sumelor partiale ale seriei fn (x)

n=1

2

fk (x) = S x S (0) + S 2x2 S x2 + ... + S nx2 S (n 1) x2
k=1

2
2
= S nx2 S (0) = enx +a ea = ea enx 1 .
sn (x) =
Cum

lim sn (x) =
0
ea
daca x = 0
daca x (0, 1]
deducem ca seria converge simplu la

0
daca x = 0
f (x) =
a
e
daca x (0, 1]
functie discontinua n 0, deci care nu este derivabila. Am demonstrat ca Teorema 3.2.3 nu se
aplica.
(1)n
n=1 n!
Exercitiu 4.5.16 Fie a R fixat. Se considera seria de puteri
(x a)n pentru x R.
a) Sa se determine multimea de convergenta a seriei;

b) Daca S (x) este suma
R este un sir de functii
seriei de puteri, iar fn : [1, 2015]
R
definit prin fn (x) = S nx2 + 1, atunci sa se calculeze lim 12015 fn (x) dx.

n
Solutie. a) Seria se mai scrie

1
(1)n
(x a)n =
(a x)n
n=1 n!
n=1 n!
Notam y = a x si seria devine yn! . Calculam

n=0

an+1
unde an = 1
= lim
n an
n!
si obtinem
1

n!
1
1
(n+1)!
= lim 1 = lim
= lim
= 0 = R = = +.
n
n (n + 1)! n n + 1
n!
Multimea de convergenta pentru serie este (, ). Ramne sa determinam pe x din inegalitatile
< y < < a x < de unde x (, ).
yn
.
n=0 n!
b) Determinam S (x) (suma seriei). Din notatia precedenta y = a x seria devine
Se
cunoaste ca
y2 y3
yn
= 1 + y + + + ... unde y (, ) .
n=0 n!
2! 3!
Deci, pentru y = a x suma seriei de puteri va fi
ey =
S (x) = eax 1.

2
Sirul
de functii se mai scrie fn (x) = S nx2 + 1 = eanx si converge simplu la f (x) = 0. Mai
mult, conform rezultatului lui Dini, convergenta este uniforma. Aplicam Teorema 3.1.7
Z 2015
lim
n 1
Z 2015
fn (x) dx =
Z 2015
lim fn (x) dx =
Z 2015
f (x) dx =
1
0dx = 0.
1
75
Exercitiu 4.5.17 Fie a, p, r (0, ) astfel nct r p. Se considera functia f : (r, ) R
definita prin
p
(1 + p) (1 + r)
f (x) = ln
.
(x + p) (x + r)
a) Sa se determine seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 = 1 precum si multimea
de convergenta a seriei obtinute.
b) Sa se determine suma seriei

(1)n
(1)n
n (1 + p)n + n (1 + r)n (x 1)n
n=1
pe orice submultime [a, b] (r, 2 + r] pentru care seria este uniform convergenta pe K.
Solutie. a) Observam ca
p
p
(1 + p) (1 + r)
= ln (1 + p) (1 + r) ln (x + p) ln (x + r) .
f (x) = ln
(x + p) (x + r)
Din teorie, se cunoaste ca seria Taylor cu centrul n x0 = 1 asociata functiei f este
f (1) +
x1 0
(x 1)2 00
(x 1)n (n)
f (1) +
f (1) + ... +
f (1) + ...
1!
2!
n!
Pentru determinarea expresiei (4.2) organizam datele astfel

p
p
f (x) = ln (1 + p) (1 + r) ln (x + p) ln (x + r) = f (1) = ln (1 + p) (1 + r)
1
1
1
1
f 0 (x) = x+p
x+r
= f 0 (1) = 1+p
1+r
f 00 (x) = 1 2 + 1 2
= f 00 (1) = 1 2 + 1 2
(x+p)
(x+r)
2
2
3
(x+p)
(x+r)3
23
+ 23 3
(x+p)3
(x+r)
(x+p)
(x+p)
2
2
3
(1+p)
(1+r)3
3!
+ 3! 3
(1+p)3
(1+r)
f 000 (x) =
f 000 (1) =
f iv (x) =
f iv (1) =
...
f (n) (x) =
(1)n (n1)!
(x+p)n
(1)n (n1)!
(x+r)n
...
...
= f (n) (1) =
(1)n (n1)!
(1+p)n
(n1)!
+ (1)
.
(1+r)n

p
(1)n
(1)n
n
ln (1 + p) (1 + r) +
n +
n (x 1) .
n (1 + r)
n=1 n (1 + p)
Raza de convergenta a seriei de puteri o determinam din R0 = 1 unde

(1)n+1

(1)n+1

n+1 +
n+1
an+1
(n+1)(1+p)
(n+1)(1+r)

= lim
= lim

(1)n
(1)n
n an
n

+ n(1+r)n

n(1+p)n

1
1

n (1+p)n+1 + (1+r)n+1
1
(1 + r)n+1 + (1 + p)n+1
= lim
=
lim
n (1 + p) (1 + r) (1 + r)n + (1 + p)n
1
1
n n + 1
+ (1+r)
n

(1+p)n

n+1
1+r
(1 + p)n+1 1 + 1+p
1
1
h

n i =
= lim
,
n |(1 + p) (1 + r)|
1+r
1+r
(1 + p)n 1 + 1+p
76
de unde R0 = 1 + r. Am probat ca pentru x 1 (1 r, 1 + r) seria Taylor este convergenta.

Ramne sa studiem comportamentul seriei n capetele intervalului. Pentru x 1 = 1 r seria
devine

p
1
(1 + r)n
ln (1 + p) (1 + r) +
n +
n
n=1 n (1 + p)
care evident este o serie divergenta (seria

n=1
1
n
este divergenta). Pentru x 1 = 1 + r seria devine

p
(1)n (1 + r)n (1)n
ln (1 + p) (1 + r) +
+
n (1 + p)n
n
n=1
care este o serie convergenta conform criteriului lui Leibniz. Asadar, seria Taylor este convergenta
pentru x 1 (1 r, 1 + r] sau echivalent x (r, 2 + r]. Am demonstrat ca, multimea de
convergenta este (r, 2 + r].
b) Rearanjnd seria si folosind Exercitiul 3.2.3 punctul i) avem

(1)n
(1)n
1 1x n 1 1x n
n
+
(x 1) =
n +
n (1 + r)n
n 1+r
n=1 n (1 + p)
n=1 n 1 + p

1x
1x
= ln 1
ln 1
1+ p
1+r
p+x
r+x
= ln
ln
1+ p
1+r
pe orice submultime [a, b] (r, 2 + r].
5. Functii de mai multe variabile
5.1
Notiunea de functie
Definitie 5.1.1 Fie X Rn multime. Orice lege, procedeu, regula, conventie prin care fiecarui
element x = (x1 , ..., xn ) X i se asociaza un unic element y = f (x1 , ..., xn ) R se numeste

functie reala de o variabila vectoriala (sau functie reala de n variabile reale) si se noteaza prin:
f
f : X R sau x f (x) sau X R.

Exemplu 5.1.1 Functia suma f : Rn R, f (x1 , ..., xn ) = x1 + ... + xn s i functia produs f :

n
Rn R, f (x1 , ..., xn ) = xi sunt functii reale de o variabila vectoriala.
i=1
Exemplu 5.1.2 Suprafata corporala a unui om (n metri patrati) este aproximata prin functia
reala de variabila vectoriala f (x, y) = 0.202x0,425 y0,725 unde x este greutatea persoanei (n
kilograme), iar y este naltimea (n metri).

Exercitiu 5.1.1 Gasiti suprafata propriului corp.
Definitie 5.1.2 Multimea G f = (x1 , ..., xn , f (x1 , ..., xn )) Rn+1 |(x1 , ..., xn ) X
graficul functiei reale de o variabila vectoriala f : X
Rn
se numeste
R.
Definitie 5.1.3 Fie f1 , ..., fm : X Rn R functii reale de o variabila vectoriala. Aplicatia
(x1 , ..., xn ) ( f1 (x1 , ..., xn ) , ..., fm (x1 , ..., xn )) defineste o functie f = ( f1 , ..., fm ) definita pe
X Rn cu valori n Rm numita functie vectoriala de variabila vectoriala, iar f1 , ..., fm se
numesc componentele lui f .
Definitie 5.1.4 Fie f = ( f1 , ..., fm ) : X Rn Rm functie vectoriala de variabila vectori-
ala. Daca X1 = {x1 |x1 R, (x1 , ..., xn ) X } , atunci f1 : X1 Rm definita prin f1 (x1 ) =
f (x1 , x2 , ..., xn ) , iar x2 , ..., xn fixate se numeste functie partiala a functiei f (x1 , ..., xn ). Analog,
se definesc functiile partiale de forma f j (x j ) = f (x1 , ..., x j , ..., xn ) pentru j = 2, 3, ..., n.
p

R, f (x, y) = 4 x2 y2 . Pentru
y = 0 se obtine functia partiala f1p

(x) = f (x, 0) = 4 x2 definita pe [2, 2] , iar pentru x = 1

obtinem functia partiala f2 (y) = 3 y2 definita pe 3, 3 .

Exemplu 5.1.3 Fie f : X = (x, y) R2 x2 + y2 4
Capitolul 5. Functii de mai multe variabile
78
5.2
Functia de productie
n procesul de productie sunt folosite intrari (sau factori de productie) reprezentate de: forta de
munca (notata L), capitalul fizic (notat K; cladiri, masini), materiile prime (notate R), tehnologiile
(notate Te ; incluznd tehnologia informatiei) sau alte intrari ce pot produce una sau mai multe
iesiri ce pot fi: softul pentru calculatoare sau orice alte produse care pot fi transformate n unitati
monetare.
Functia de productie ilustreaza relatia dintre cantitatile de intrare utilizate si cantitatea
maxima de iesire, ce poate fi produsa cu toate cantitatile de intrare folosite. Prin urmare, o
functie de productie poate fi scrisa n forma generala q = f (L, K, R, Te , ...).
Aceasta expresie arata ca nivelul de iesire este dependent de intrarile utilizate n procesul de
productie. Presupunnd ca firma produce o singura iesire q prin folosirea mai multor intrari, este
evident ca firma trebuie sa foloseasca un punct (L, K, R, Te , ...) din spatiul intrarilor, spatiu egal
cu multimea tuturor combinatiilor posibile al tuturor factorilor de productie utilizati.
Notnd prin numarul real x j 0 ( j = 1, 2, ..., n ) cantitatea celei de a j-a intrare folosita de
firma pentru producerea lui q observam ca vectorul de intrare este x = (x1 , ..., xn ) un element din
spatiul Rn definit mai sus.
Cu aceasta notatie, spatiul intrarilor, notat prin I, este spatiul tuturor vectorilor pozitivi,
posibili x, adica egal cu orthantul pozitiv al spatiului Euclidian Rn . Presupunnd ca toate intrarile
x j ( j = 1, ..., n) pot varia n mod continuu, obtinem:
I = {x = (x1 , ..., xn ) |x1 0,...., xn 0 } .
Uznd de notiunea de functie de mai multe variabile deducem ca functia de productie asociaza
fiecarui punct din spatiul intrarilor I un unic maxim (iesire) dat de toate aceste intrari. Notnd prin
q cantitatea de iesire, functia de productie va fi q = f (x) = f (x1 , ..., xn ) , o functie ce asociaza
oricarui vector din spatiul intrarilor un unic numar real strict pozitiv, si anume productia maxima
q ce poate fi produsa cu ajutorul vectorului de intrare x.
n analiza matematica si teoria firmei (teoria pietelor competitive perfecte, n care firma
este vazuta ca o functie de productie), functia de productie este presupusa ca ndeplineste doua
axiome ce vor fi discutate n sectiunile urmatoare.
Cum n liceu nu s-a realizat un studiu al functiilor de mai multe variabile, este necesar
ca pentru analiza functiei de productie precum si a altor fenomene economice sa generalizam
notiunile introduse pentru functiile de o variabila reala la functii de n variabile reale.
5.3
S iruri n Rn
Definitie 5.3.1 Aplicatia f : N Rn care asociaza fiecarui numar natural k N, un punct
unic xk Rn se numeste sir de puncte n Rn si se noteaza (xk )k0 . xk se numeste termenul

general al sirului.

Deoarece xk Rn , k 0 rezulta ca xk admite reprezentarea xk = x1k , ..., xnk k N aspect
ce evidentiaza ca sirul de puncte (xk )k0 din Rn implica existenta a "n" siruri din R: x1k k0 , ... ,

xnk k0 numite sirurile componente ale sirului (xk )k0 .
Definitie 5.3.2 Spunem ca s irul de puncte (xk )k0 din Rn este convergent la limita l
Rn , scriem xk l n Rn sau limk xk = l, daca sirul de numere reale (dE (xk , l))k0 este
convergent la 0 n R, mai exact: > 0 N () > 0 astfel nct k > N () avem dE (xk , l) < .
Convergenta sirului {xk } la limita l este redata n:
5.4 Limite de functii
79
Observatie 5.3.1 Daca l = (l1 , ..., ln ) Rn , atunci xk l n Rn x1k l1 s i .... s i xnk ln
n R.
Urmatorul rezultat caracterizeaza punctele de acumulare n termeni de convergenta a sirurilor.
Teorem
a 5.3.1 Un punct l Rn este punct de acumulare al unei multimi A daca s i numai
daca exista un sir {xk }k=0,1,2,... cu limita l astfel nct xk A si xk 6= l.
5.4
Limite de functii
Fie f : X Rn Rm si x0 Rn punct de acumulare al multimii X.
Definitie 5.4.1 Vectorul l Rm se numeste limita functiei f n punctul x0 daca pentru orice
vecinatate Vl Vl (n Rm ) exista o vecinatate Vx0 Vx0 (n X) astfel nct x Vx0 X, x 6= x0

sa avem f (x) Vl . Se scrie l = lim f (x) (sau f (x) l cnd x x0 ).
xx0
Observatie 5.4.1 Daca exista limita unei functii ntr-un punct atunci este unica.
Teorem
a 5.4.1 lim f (x) = l Rm pentru orice sir xk x0 , xk X, xk 6= x0 avem f (xk )
xx0
l.
Exercitiu 5.4.1 Fie n 2 s i f : Rn {(0, ..., 0)} R definita prin
f (x1 , ..., xn ) =
Sa se arate ca
2
x12 + ... + xn1
xn2
.
x12 + ... + xn2
lim
(x1 ,...,xn )(0,...,0)
f (x1 , ..., xn ) nu exista.

Solutie. ntr-adevar, consideram sirul x1k , ..., xnk = 1k , ..., 1k , k unde k 1, iar > 0 si ob k
k n1 2
servam ca x1k , ..., xnk (0, ..., 0) implica f x1k , ..., xnk n1+
2 cu > 0 arbitrar.
Cum pentru siruri distincte, ce converg la aceeasi limita, limita functiei n aceste siruri nu
este unica deducem ca
lim
(x1 ,...,xn )(0,...,0)
Exercitiu 5.4.2 Fie p, q, r R+ cu q > p, iar r q. Sa se studieze limita funtiei f : A
R2 R :
xq yr
f (x, y) =
x2p + y2p
0
daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0)
n punctul (0, 0).
Solutie. Fie sirul (xn , yn )n0 din R2 astfel nct lim (xn , yn ) = (0, 0). Observam ca
n

| f (xn , yn )| =
xnq yrn

=
2p
xn2p + yn
q r
xn |yn |
q
xn |yn |r
|xn |qp |yn |qr

=
.
p
p
2p
2p
2
2
xn + yn 2 |xn | |yn |
80
|xn |qp |yn |qr

|xn |qp |yn |qr
f (xn , yn )
, iar conform criteriului clestelui
2
2
2
2
lim (xn , yn ) = (0, 0) = f (xn , yn ) 0.
Va rezulta ca
n
Exercitiu 5.4.3 Fie n 2 s i f : Rn \ (x1 , ..., xn ) Rn xnn + ... + x2n = nx1n1
R definita
prin
xnn + ... + x2n + nx1n1
.
xnn + ... + x2n nx1n1
f (x1 , ..., xn ) =
Sa se arate ca f nu are limita n origine.

1

k
Solutie. Fie x1k , ..., xn =
1 1
1 n1
, , ..., ,
k k
k k
!
sir din Rn astfel nct

lim x1k , ..., xnk = (0, ..., 0) .

Pentru ca functia f sa fie bine definita n sirul xk = x1k , ..., xnk este necesara impunerea conditiei
n
1
(n 1)
6= n
k
n1
k
!n1
n 1 6= nk
k
care este
n1adev
arata pentru = 0, iar pentru 6= 0 putem considera sirul x pentru k N unde
N = k + 1. Pe de alta parte se observa ca
n
1
(n 1)
+n

k
k
k
f x1 , ..., xn =
n
1
(n 1)
n
k
n1
k
1
n1
!n1
!n1 =
(n 1) + nk
.
(n 1) nk
n concluzie:
pentru
=0
pentru
6= 0
k
avem f x1k , ..., xnk 1
k
avem f x1k , ..., xnk 1.
Astfel ca, f nu are limita n origine.

Teorem
a 5.4.2 lim f (x) = l Rm > 0 = () > 0 astfel nct x 6= x0 din X cu
xx0
dE (x, x0 ) < 0 sa avem dE ( f (x) , l) < .

Exercitiu 5.4.4 Fie f : Rn {(0, ..., 0)} R definita prin
f (x1 , .., xn ) =
Sa se arate ca
x1 ... xn1 xn2

n .
x12 + ... + xn2 2
lim
(x1 ,...,xn )(0,...,0)
f (x1 , ..., xn ) = 0.
5.4 Limite de functii
81
Solutie. ntr-adevar, limita functiei f n punctul x0 = (0, ..., 0) este 0 deoarece > 0 exista
() = > 0 astfel nct

n
q 2

2
x ... x x2
x1 + ... + xn xn

1
n1 n
dE ( f (x1 , ..., xn ) , 0) =
= |xn |
n
n

x2 + ... + x2 2
x12 + ... + xn2 2
n

1
dE ((x1 , ..., xn ) , (0, ..., 0)) , x = (x1 , ..., xn ) Rn {x0 }
q
cu 0 < dE ((x1 , ..., xn ) , (0, ..., 0)) = x12 + ... + xn2 < () = .
Exercitiu 5.4.5 Consideram functia f : Rn R definita prin
x12...xn
daca
(x1 , ..., xn ) 6= (0, ..., 0)
daca
(x1 , ..., xn ) = (0, ..., 0) .
x1 +...+xn2
f (x1 , ..., xn ) =
Folosind criteriul ( ) sa se demonstreze ca

lim
(x1 ,...,xn )(0,...,0)
f (x1 , ..., xn ) = 0.
Solutie. Consideram

x1 ... xn
= q|x1 ... xn | unde l = 0.

| f (x1 , ..., xn ) 0| = q

x12 + ... + xn2
x12 + ... + xn2
Mai mult,
q
n
q
n1
x12 + ... + xn2
2
2
| f (x1 , ..., xn ) 0| q
=
<
x1 + ... + xn
x12 + ... + xn2
pentru
q
1
x12 + ... + xn2 < = n1 .
Teorem
a 5.4.3 Fie l = (l1 , ..., lm ) Rm si x0 punct de acumulare al lui X. Daca f : X Rn
Rm , iar f1 , ..., fm : X R sunt componentele sale reale, atunci lim f (x) = l lim fi (x) = li
xx0
xx0
pentru orice i = 1, ..., m.

Exercitiu 5.4.6 Fie n 2 s i f : Rn R2 definita prin

(x1 ...xn )n+1

x1 ... xn , 2
pentru (x1 , ..., xn ) 6= (0, ..., 0)
n
(x1 +...+xn2 )
f (x1 , ..., xn ) =
(0, 0)
pentru (x1 , ..., xn ) = (0, ..., 0) .
Sa se arate ca
lim
(x1 ,...,xn )(0,...,0)
f (x1 , ..., xn ) = 0.
Solutie. ntr-adevar, fie f1 , f2 : Rn R,

x1 ... xn daca (x1 , ..., xn ) 6= (0, ..., 0)
f1 (x1 , ..., xn ) =
0
daca (x1 , ..., xn ) = (0, ..., 0)
82
si
(
f2 (x1 , ..., xn ) =
Este evident ca
(x1 ...xn )n+1
daca (x1 , ..., xn ) 6= (0, ..., 0)
(x12 +...+xn2 )
0
lim
(x1 ,...,xn )(0,...,0)
daca (x1 , ..., xn ) = (0, ..., 0) .
f1 (x1 , ..., xn ) = 0. Pe de alta parte

(x ... x )n+1
n2 2n
1

n
n < x12 + ... + xn2 2 |x1 ... xn |
0 < | f2 (x1 , ..., xn )| = 2
x1 + ... + xn2
&
.
(x1 ,...,xn )(0,...,0)
0
n concluzie
lim
(x1 ,...,xn )(0,...,0)
5.5
f (x1 , ..., xn ) = (0, 0).
Limite iterate

Fie f : X Rn Rm , X j = x j x j R, (x1 , ..., xn ) X ( j = 1, 2, ..., n) si a j R ( j = 1, 2, ..., n)
punct de acumulare al multimii X j .
Definitie 5.5.1 Limitele
lim
lim ... lim f (x1 , ..., xn ) cu i1 6= ... 6= in si i1 , ..., in
xi1 ai1 xi2 ai2
xin ain
{1, ..., n} se numesc limitele iterate ale functiei f .

Exercitiu 5.5.1 Sa se calculeze limitele iterate n origine si sa se stabileasca daca exista limita
n origine pentru functia

f : Rn \ {(0, ..., 0)} R, f (x1 , ..., xn ) =
2
x12 + ... + xn1
xn2
.
x12 + ... + xn2
lim
2
x12 + ... + xn1
xn2
=
xin 0
x12 + ... + xn2
lim ... lim
xi1 0xi2 0
Pe de alta parte s-a vazut n Exercitiul 5.4.1 ca
1
daca i1 6= n
1 daca i1 = n.
lim
(x1 ,...,xn )(0,...,0)
Observatie 5.5.1 Daca limitele iterate exista s i sunt egale nu rezulta cu necesitate ca limita
exista.
x p y p/2
Exercitiu 5.5.2 Fie p [2, ). Sa se arate ca f : R2 \ {(0, 0)} R, f (x, y) = x2p +y p are
limitele iterate n punctul (0, 0) egale cu zero, nsa f (x, y) nu are limita n punctul (0, 0).
Solutie. ntr-adevar, lim lim f (x, y) = 0 si lim lim f (x, y) = 0. Pe de alta parte, daca consideram
x0y0
y0x0

n
1
sirul (xn , yn ) = n , n2 , n 1 si > 0, observam ca (xn , yn ) (0, 0) si

p
p
1 p 2
2
n
n2
lim f (xn , yn ) = lim 2p
p =
n
n 1
1+p
+ 2
n
ce depinde de de unde
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) nu exista.
Legatura dintre limite si limitele iterate este data de urmatoarea:
5.6 Continuitate
83
Teorem
a 5.5.1 Daca exista limita functiei ntr-un punct s i una din limitele iterate n acel
punct atunci, aceste limte sunt egale.
Exercitiu 5.5.3 Fie f : Rn \ {(1, ..., 0)} R definita prin f (x1 , ..., xn ) =
se calculeze
lim
(x1 ,...,xn )(1,...,0)
(x1 1)2 ln x1
.
(x1 1)2 +x22 +...+xn2
f (x1 , ..., xn ).
Sa
Solutie. Pentru calculul limitei, se observa ca
0
= 0, i1 6= 1, a = 0
x2
xlim
2
i1 0 i1
(x1 1) ln x1
2
=
lim ... lim
(xi1 1) ln xi1
xi1 a xin 0 (x 1)2 + ... + x2
lim
= lim ln xi1 = 0, i1 = 1, a = 1.
1
n
2
xi1 1 (xi1 1)
xi1 1
Daca limita ar exista, atunci ar fi egala cu 0, conform Teoremei 5.5.1. Avem

(x 1)2 ln x

(x1 1)2 ln x1
1

1
0 < | f (x1 , ..., xn ) 0| =

= |ln x1 |
(x1 1)2 + x2 + ... + xn2 (x1 1)2
&
.
2
(x1 ,...,xn )(1,...,0)
0
si deci
5.6
lim
(x1 ,...,xn )(1,...,0)
f (x1 , ..., xn ) = 0.
Continuitate
Definitie 5.6.1 Fie functia f : X Rm , X Rn si x0 X. Spunem ca functia f este continua
n punctul x0 daca > 0 = () > 0 astfel nct x X cu dE (x, x0 ) < sa avem

dE ( f (x) , f (x0 )) < .
Observatie 5.6.1 Functia f se numeste continua pe multimea X, daca este continua n fiecare
punct din X.
Observatie 5.6.2 Daca x0 este punct de acumulare al multimii de definitie X, atunci continu-
itatea n punctul x0 este echivalenta cu lim f (x) = f (x0 ) sau lim dE ( f (x) , f (x0 )) = 0.
xx0
xx0
Exercitiu 5.6.1 Sa se studieze continuitatea functiei f : R2 R2 ,
f (x, y) =
(
xy,
x 3 y3
2
(x2 +y2 )
(0, 0)
daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0) .
Solutie. Rezulta din faptul ca: "o functie vectoriala f = ( f1 , ..., fm ) este continua daca si numai
daca functiile componente f1 , ..., fm sunt continue." Astfel, f este continua deoarece functiile
ce compun f (x, y) sunt continue pe R2 \ {(0, 0)} ca functii elementare, iar n punctul (0, 0) am
vazut n Exercitiul 5.4.6 ca lim f (x, y) = f (0, 0) = (0, 0).
(x,y)(0,0)
Teorem
a 5.6.1 Daca f , g : X Rn R sunt continue n x0 X (respectiv pe X), iar : X
R este continua n x0 (respectiv pe X), atunci f + g, f g,
f
g
(g (x0 ) 6= 0) si f sunt continue
84
n x0 (respectiv pe X). n particular, functia f este continua n x0 (respectiv X) oricare ar fi

R.
Teorem
a 5.6.2 Daca f : X Rn R este continua pe multimea compacta X, atunci multimea
{ f (a) |a X } este marginita si exista b X astfel nct | f (b)| = sup {| f (a)| |a X }.

Definitie 5.6.2 O functie f : X Rn R se numeste uniform continua (pe X) daca pentru
orice > 0 exista = () > 0 astfel nct pentru x0 , x00 X cu proprietatea ca dE (x0 , x00 ) <
sa rezulte | f (x0 ) f (x00 )| < .
5.7
Derivabilitate partial
a
Definitie 5.7.1 Fie f (x1 , ..., xn ) functie reala de n variabile reale definita pe o multime X Rn
si (a1 , ..., an ) Int (X). Spunem ca f este derivabila partial n punctul (a1 , ..., an ) n raport
cu variabila xk daca
lim
xk ak
f (a1 , ..., ak1 , xk , ak+1 , ..., an ) f (a1 , ..., an )

xk ak
exista si este finita. Limita nsasi se numeste derivata partiala a functiei f (x1 , ..., xn ) n raport
cu xk si se noteaza prin urmatoarele simboluri
fx0k (a1 , ..., an ) sau
f
(a1 , ..., an ) sau Dxk f (a1 , ..., an ) .
xk
Exercitiu 5.7.1 Fie n 2. Daca f : Rn R este definita prin

n1
f (x) = x1n xnn + x2n1 xn1
+ ... + xn x1 , x = (x1 , ..., xn )
atunci sa se evalueze
f
xk
(a) pentru a = (1, ..., 1) si k = 1, ..., n.
n1
k
nk+1
+ ... + xkk xnk+1
+ ... + xknk+1 xnk+1
+ ... + xn x1 , daca n k + 1 k
sau
n1
nk+1
k
xkk + ... + xn x1 , daca n k + 1 k
+ ... + xknk+1 xnk+1
+ ... + xnk+1
de unde deducem ca
f (1, ..., 1, xk , 1, ..., 1) f (1, ..., 1)
lim
xk 1
nk+1
n1+xk
n L0 H opital
lim
=
lim (n k + 1) xknk = n k + 1, n impar,
xk 1
xk 1
xk 1
=
nk+1
k

L0 H opital
lim n2+xkx 1 +xk n = lim (n k + 1) xknk + kxkk1 = n + 1, n par.

k
fx0k (a) =
xk 1
xk 1
xi 1
Observatie 5.7.1 Derivatele partiale x (a1 , ..., an ) (k = 1, 2, ..., n) sunt numite s i derivatele
k
partiale de ordinul unu ale lui f n punctul (a1 , ..., an ).

5.7 Derivabilitate partiala
85
Observatie 5.7.2 Existenta derivatelor partiale ntr-un punct nu atrage dupa sine continuitatea
functiei n punctul respectiv.

Exercitiu 5.7.2 Fie a R s i n N\ {0, 1}. Sa se cerceteze daca f : Rn R definita prin

f (x1 , ..., xn ) =
0 daca x1 ... xn 6= 0
a daca x1 ... xn = 0
este functie continua si admite derivate partiale n (0, ..., 0).

Solutie. Alegnd sirul x1k , ..., xnk
parte
k
(0, ..., 0) se constata ca f nu este continua. Pe de alta
f
f (0, ..., 0, xi , 0, ...0) f (0, ..., 0)
aa
(0, ..., 0) = lim
= lim
=0
xi 0
xi 0 xi
xi
xi
pentru orice i = 1, ..., n.
f
Observatie 5.7.3 Daca x (a1 , ..., an ) (i = 1, 2, ..., n) exista n orice punct (a1 , ..., an ) interior
i
lui A spunem ca f este derivabila partial n raport cu xi pe A.
Observatie 5.7.4 Daca functia f admite derivate partiale n raport cu toate variabilele, vom
spune ca f este derivabila partial pe A.

Observatie 5.7.5 Pentru a calcula derivatele partiale, trebuie sa derivam (n mod normal) n
raport cu o variabila pastrnd orice alta variabila constanta. Asadar, derivatele partiale ale unei
functii de mai multe variabile sunt derivatele functiilor sale partiale.
Observatie 5.7.6 Toate regulile, pentru functii de o variabila reala, pentru derivarea sumelor,
produselor, fractiilor etc. se pastreaza si pentru functiile de mai multe variabile.

Exemplu 5.7.1 Consideram f : R2 R2 , f (x, y) = 5x2 y3 + 2xy. Calculam x tratnd y
x2 ,
5y3 ",
constant. Primul termen este

n timp ce "constanta
este
deci derivata lui x2 este 2x

nmultita cu o constanta, ceea ce nseamna x 5x2 y3 = 5 2xy3 = 10xy3 . Termenul al doilea
este "constanta = 2y" nmultita cu x, derivata acestui termen este doar constanta x (2xy) = 2y.

Avem x 5x2 y3 + 2xy = 10xy3 + 2y. Analog yf (x, y).

Definitie 5.7.2 Fie f (x) functie vectoriala, f = ( f1 , ..., fm ), de variabila vectoriala x =
(x1 , ..., xn ) definita pe o multime X Rn si a = (a1 , ..., an ) Int (X). Spunem ca f are
derivata partiala n raport cu xk n punctul a daca componentele f1 , ..., fm sunt functii reale
derivabile partial n raport cu xk n punctul (a1 , ..., an ). Se noteaza situatia prin

f
f1
fm
(a) =
(a) , ...,
(a) sau fx0k (a) = ( f1 )0xk (a) , ..., ( fm )0xk (a)
xk
xk
xk
si citeste derivata partiala a functiei f n raport cu xk n punctul a.

Exemplu 5.7.2 Functia f : Rn \ {(0, ..., 0)} R2 definita prin

f (x1 , ..., xn ) = ln x12 + ... + xn2 , x1 ... xn
86
este derivabila partial pe multimea de definitie si

2xi
0
, x1 ... xi1 xi+1 ... xn , i = 1, ..., n.
fxi (x1 , ..., xn ) =
x12 + ... + xn2
Avem informatiile pentru a enunta prima axioma ce trebuie ndeplinita de o functie pentru a
putea decide, ntr-o prima etapa, daca poate reprezenta o functie de productie.
5.8
Functia de productie - axioma I

Prima axioma enunta ca exista o submultime a spatiului intrarilor, numita regiune economica, n
1
n
care marind orice intrare creste si productia. Cu alte cuvinte, daca factorii de produc
tie x2 R
2
n
1
2
1
si x R sunt doua puncte din regiunea economica, atunci x x implica f x f x este
o relatie adevarata. ntr-o alta ordine de idei, spunem ca regiunea economica este caracterizata
de pozitivitatea tuturor derivatelor partiale de prim ordin ale functiei de productie f (x) cu
x = (x1 , ..., xn ) Rn , numite produse marginale:
f
f
(x) = MP1 (x) 0, ...,
(x) = MPn (x) 0.
x1
xn
Definim produsul marginal ca fiind vectorul:
MP (x) =
f
(x) = (MP1 (x) , ..., MPn (x)) .
x
Astfel ca, regiunea economica este o submultime a spatiului intrarilor: {x I |MP (x) 0 }.
Un exemplu important n aceasta directie este:
5.9
Functia de productie Cobb-Douglas

Consideram o tehnologie cu n intrari, x = (x1 , ..., xn ) ce produce o singura iesire q. Vom spune
ca tehnologia este de tip Cobb-Douglas daca poate fi scrisa sub forma
q1 = Ax11 xnn , x Rn+
unde A este un parametru de randament pozitiv (adica poate fi privit ca un indicator al starii
tehnologiei), iar i (0 < i < 1) (i = 1, ..., n) sunt parametrii de distributie sau asa cum vom
vedea n cele ce urmeaza elasticitatea partiala a functiei de productie.
Considernd un exemplu particular al functiei de productie Cobb-Douglas, de forma q =
AK L (unde A este parametru de randament pozitiv, q denota nivelul de iesire, K capitalul fizic
utilizat, L forta de munca, iar si (0, 1)) putem observa ca Axioma I a functiei de productie
este ndeplinita.
ntr-adevar, pastrnd capitalul fizic K constant, iar forta de munca L variabila, produsul
marginal n raport cu L se obtine n mod obisnuit, adica prin calcularea derivatelor partiale de
K
ordinul unu. Astfel, cnd q = AK L obtinem MPL = Lq = A K L 1 = A
> 0 deoarece
1
L
K si L sunt constante pozitive, , si A de asemenea sunt constante pozitive. Aceasta inegalitate
poate fi interpretata astfel: cnd forta de munca L creste, atunci si L1 creste (dat 0 < < 1) si
deci toata functia pentru MPL creste n valoare, adica nivelul de productie creste cnd L creste.
Similar, daca K creste n timp ce L este pastrat constant,
MPK =
A L
q
= A K 1 L = 1 > 0
K
K

5.10 Randamente la scara
87
si deci nivelul de productie creste atunci cnd K creste n valoare. Atunci cnd exista mai mult
de doua intrari n functia de productie, se aplica n continuare aceleasi principii. Am probat ca
Axioma I a functiei de productie este ndeplinita.
Desigur este presupus ca functia de productie admite derivate partiale, pentru a le putea
calcula!
Este important sa dam urmatorul exemplu, pentru a observa ca intrarile ntr-o functie de
productie sunt gndite ca unitati de cantitati:
Exercitiu 5.9.1 Pentru functia de productie de tip Cobb-Douglas f (x, y) = 10x0,6 y0,4 unde
x = unitati de forta de munca (masurate n persoane-ore)

y = unitati de capital (masurate n mii de Lei)
care este nivelul de productie cnd x = 10 si y = 5?
Solutie. Avem f (10, 5) = 10 (10)0,6 (5)0,4 75, 7858.

Cu alte cuvinte, cnd lucram cu functii de productie intrarile sunt de fapt transformate n
unitati ale categoriei respective.
5.10
Randamente la scar
a
Randamentele la scara caracterizeaza functia de productie prin comportamentul la iesire atunci
cnd toate intrarile sunt modificate prin aceeasi proportie.
Considernd functia de productie Cobb-Douglas q1 = Ax11 xnn si nlocuind xi (i = 1, ..., n)
prin txi (i = 1, ..., n) n ecuatie, noua iesire q2 este data prin
q2 = A (tx1 )1 (txn )n = At 1 +...+n x11 xnn = Atx11 xnn = tq1 ,
si, prin urmare, modificarea proportionala n cantitatea produsa este aceeasi ca si modificarea
proportionala n fiecare intrare. Aceasta situatie este descrisa ca randamente constante la scara.
De exemplu, pentru t = 2 avem q2 = 2q1 , adica dublnd fiecare intrare se dubleaza productia.
5.11
Functii omogene
Definitie 5.11.1 O functie f : A Rn R se spune ca este omogena de grad k pe A daca pen-
tru t > 0 si (x1 , ..., xn ) A avem: (tx1 , ...,txn ) A, respectiv f (tx1 , ...,txn ) = t k f (x1 , ..., xn ),
unde k poate fi numar real pozitiv, zero sau negativ.
Notiunea de functie omogena este strns legata de notiunea de "randamente la scara" n
economie. Spunem ca pentru orice functie de productie, exista randamente la scara constante, n
situatia n care o crestere proportionala n toate variabilele (intrarile) x1 , ..., xn duce la aceeasi
crestere proportionala a valorii functiei (iesirii) f (x1 , ..., xn ). Astfel, randamente la scara constante nseamna ca avem o functie omogena de grad k = 1. Daca exista o crestere mai mare
a valorii functiei dect n variabilele independente (de exemplu, multiplicnd prin t fiecare
variabila de intrare, atunci productia va creste printr-un factor mai mare dect t), se spune ca
exista randamente la scara crescatoare. Aceasta corespunde la o functie omogena de grad k > 1.
Pe de alta parte, daca exista o functie de productie cu randamente la scara descrescatoare, atunci
ea corespunde unei functii omogene de grad k < 1.
Exemplu 5.11.1 Daca multiplicam fiecare variabila a functiei f : R3 \ (0, 0, 0) R, definita
2014 jz
jy
2014z
0
prin f (x, y, z) = xy + 2015x
+ yz cu j obtinem f ( jx, jy, jz) = jx
jy + 2015 jx + jz = j f (x, y, z). n
acest exemplu particular valoarea functiei nu este afectata de cresterea proportionala n fiecare
din variabile.
88
ncheiem cu o proprietate importanta legata de functiile omogene.

Teorem
a 5.11.1 Teorema lui Euler. Presupunem ca f : A Rn R este o functie ce
admite derivate partiale continue. Daca pentru t > 0 apartenenta x = (x1 , ..., xn ) A implica
apartenenta (tx1 , ...,txn ) A, atunci functia f este omogena de grad k pe A daca si numai daca
x1 fx1 (x) + ... + xn fxn (x) = k f (x) are loc pentru orice puncte x = (x1 , ..., xn ) A.
5.12
Elasticitate partial
a
Fie a = (a1 , ..., an ) Int (A).
Definitie 5.12.1 Presupunem ca f : A Rn R este derivabila partial s i f (a) nu se anuleaza
n a. Expresia f ,xi (a) =

punctul a.
ai
f (a)
xfi (a) este numita elasticitatea functiei f n raport cu xi n
Observatie 5.12.1 Pentru a Int (A) valoarea f ,xi (a) este aproximativ egala cu procentul
cu care se schimba valoarea functiei f , cauzata de o crestere cu un procent n variabila xi

(adica din ai n 1.01ai ) pastrnd celelalte variabile constante.
Pentru functia de productie Cobb-Douglas Q1 = Ax11 xii xnn elasticitatea partiala a
functiei f n raport cu xi n punctul x0 = x10 , ..., xn0 , xi0 > 0 i = 1, ..., n, este
f ,xi x
Ai x10
i 1
1
xi0
1
xi0
A x10
i
xn0
n
(xn0 )n
xi0 = i .
deci, exponentii functiei de productie Cobb-Douglas corespund elasticitatilor partiale, de unde si

denumirea ce o poarta.
5.13
Probleme rezolvate
Exercitiu 5.13.1 Sa se arate ca f : Rn R definita prin

f (x1 , ..., xn ) =
(x1 + ... + xn ) sin x1n

0
daca xn 6= 0
daca xn = 0
desi este continua n (0, 0) nu este derivabila partial n acest punct.

Solutie. Deoarece (x1 + ... + xn ) sin x1n |x1 | + ... + |xn | deducem ca
lim
(x1 ,...,xn )(0,....,0)
(x1 + ... + xn ) sin
1
= 0 = f (0, ..., 0)
xn
si ca atare f este continua n origine. nsa cu toate ca fx0i (0, ..., 0) = 0 pentru i = 1, ..., n 1, f
f (0,...,0)
nu este derivabila partial n raport cu xn n origine, caci xn f (0,..,xnx)
= sin x1n nu are
n 0
limita n 0. Reamintim demonstratia la faptul ca sin x1n nu are limita n origine:
1
2
1 k
1 k
1
1 k
k
xnk =
0 = sin
0
s
i
xnk =
0 = sin k 2 1
1
k
2k
2k + 2
(xn )
(xn )
adica ceea ce trebuia demonstrat.
89
Exercitiu 5.13.2 Presupunem ca o companie realizeaza att sisteme pentru jocuri video ct s i
jocuri video, si ca este dispusa sa le vnda n functie de costurile de productie. Se cunoaste ca

jocurile sunt compatibile cu sistemele mai vechi, astfel nct, chiar daca compania nu vinde
sisteme noi, va avea n continuare vnzari pentru jocurile noi. Pe de alta parte, constrngerile
de productie, aprovizionare si transport pentru sisteme implica faptul ca pentru un numar
mare de sisteme vndute exista o usoara scadere n valoare a profitului per fiecare joc vndut.
Daca compania a stabilit ca profitul notat prin P, n lei, la vnzari de sisteme pentru jocuri
video noi, ct si jocuri noi este dat prin P (g, s) = 20g 100s2 0, 01gs, unde g reprezinta
numarul de jocuri noi vndute, iar s este numarul de sisteme pentru jocuri noi vndute, atunci
sa se analizeze urmatoarele situatii:
i) daca compania nu vinde sisteme noi, ct de mare este profitul per fiecare joc nou
vndut?
ii) cte sisteme pentru jocuri noi trebuie sa vnda compania pentru a iesi n pierdere
indiferent de valoarea lui g?
iii) daca compania are vnzari fixe de 500 de sisteme pentru jocuri noi care este profitul
marginal, per joc vndut, cnd numarul de jocuri noi vndute este 30000?
iv) daca compania vinde ntr-o perioada 100 de jocuri noi, iar dupa niciunul, care este
profitul marginal per fiecare sistem nou vndut, cnd numarul de sisteme noi vndute este
100?

Solutie. i) Daca compania nu vinde sisteme noi aceasta nseamna ca s = 0 si deci profitul este
P = 20 g. Asadar, compania are un profit de 20 lei/joc atunci cnd sistemele nu se vnd. Evident
ca n acest caz nu este necesar sa ne gndim la derivate partiale. Cu toate acestea daca totusi
dorim sa punem acest rezultat n termeni de derivate partiale, ceea ce am descoperit este ca
P
= 20 lei/joc
g |s=0
adica ceea ce am obtinut cnd am nlocuit n P pe s cu 0. Am putea, n schimb, sa calculam
pentru s arbitrar dar constant
P
= 20 0, 01s lei/joc vndut
g
si nlocuind s = 0 obtinem 20 lei/per joc vndut.
ii) Vom rescrie formula pentru profit astfel P = (20 0, 01s) g 100s2 si observam ca daca
20 0, 01s este pozitiv, iar g este destul de mare astfel nct (20 0, 01s) g sa depaseasca 100s2 ,
profitul P > 0. Nu aceasta este problema care ne intereseaza la acest punct! Riscul companiei
de a pierde bani, indiferent de valoarea lui g este sa avem situatia 20 0, 01s 0, astfel ca P
este negativ, indiferent de ct de mare este g. Aceasta situatie este adevarata daca si numai daca
20 0, 01s 0 2000 s, adica valoarea lui s ce trebuie evitata daca dorim totusi sa iesim
pe profit.
iii) Asa cum am gasit la i) Pg = 20 0, 01s lei/joc vndut gasim si pentru s = 500 ca profitul
marginal este
P
= 20 0, 01 500 = 20 5 = 15 lei/joc vndut
g |s=500
indiferent de numarul de jocuri vndute!
iv) n aceasta parte, g este fix la 100. Profitul marginal, per fiecare sistem de joc nou vndut
este
P
= 200s 0, 01g lei/sistem vndut.
s
90
Daca g = 100 si s = 100 gasim ca profitul marginal per sistem nou vndut este
20000 1 = 20001 lei per sistem vndut
adica, compania pierde 20001 lei per sistem nou vndut!
Exercitiu 5.13.3 Pentru functia de productie de tip Cobb-Douglas f (K, L) = AK L unde
A, K, L > 0 si , (0, 1) sa se calculeze si sa se interpreteze derivatele partiale
f
K
si
f
L.
Solutie. Pastrnd capitalul fizic K constant, iar forta de munca L variabila derivata partiala de
ordin 1 a lui f n raport cu L (numita si produsul marginal n raport cu L) se obtine astfel
f
(K, L) = A K L 1 > 0
L
inegalitate ce poate fi interpretata astfel: nivelul de productie creste cnd L creste. Similar, daca
K este variabil, n timp ce L este pastrat constant Kf (K, L) = AK 1 L > 0 si deci nivelul de
productie creste atunci cnd K creste n valoare.
Exercitiu 5.13.4 Indicele de masa corporala este un numar care poate fi calculat pentru orice
individ dupa cum urmeaza

IM (w, h) =
703w
(se mai noteaza si BMI si citeste indexul masei corporale)
h2
unde w este greutatea persoanei (n pound notat lb), iar h este naltimea (n inch notat in).
Se cunoaste ca o persoana este "supraponderala", daca 25 IM < 30 sau "obeza" daca
30 IM 39, 9. Daca IM > 40, atunci indica obezitate maladiva.
i) Sa se calculeze IM pentru o persoana cu 158lb ' 70kg si naltimea sa 72 in ' 181 cm.
ii) Sa se calculeze si sa se interpreteze IwM , respectiv IhM .

Solutie. Amintim ca unitatea de masura pentru greutate, conform sistemului international
(metric) este Kilogramul (notat Kg). Unitatea de masura pentru greutate, conform sistemului
anglo-saxon (Imperial) se numeste Pound (sau pound-mass) cu variantele de abreviere lb, lbm.
n limba romna este tradus pound/pounzi sau livre. De asemenea, se cunoaste ca: 1cm ' 0, 39in,
1in ' 2, 54cm, 1Kg = 2, 2lb, iar 1lb ' 0, 44kg.
i) IM (158, 72) = 703158
' 21, 5.
722
IM
703
ii) Observam ca w = h2 > 0 inegalitate ce poate fi interpretata astfel: indicele de masa
corporala creste cnd greutatea persoanei creste, iar naltimea este mentinuta constanta. Pe de
alta parte IwM = 2703w
< 0 inegalitate ce poate fi interpretata astfel: indicele de masa corporala
h3
scade cnd persoana se nalta , iar greutatea este mentinuta constanta.
Notam ca doctorii, de obicei, definesc "supraponderalitatea" ca o conditie n care greutatea
unei persoane este cu 10% 20% mai mare dect "normal", conform unui grafic standard de
greutate/naltime. Obezitatea este definita de obicei ca o conditie n care greutatea unei persoane
este cu 20% mai mare dect greutatea normala. "Obezitatea morbida" nseamna ca o persoana fie
are cu 50% 100% mai mult dect greutatea normala, sau are un exces ponderal care intervine
serios n sanatatea sau functionarea organismului. Limita ideala este 18.5 24.9.
6. Derivabilitate s i diferentiabilitate
6.1
Derivate partiale de ordin superior

Fie A R p o submultime deschisa, a = (a1 , ..., a p ) A, x = (x1 , ..., x p ) si f : A R p Rq .
Definitie 6.1.1 Presupunem ca f este derivabila partial pe o vecinatate Va Va (n A), adica
exista aplicatiile
hi () =
i)
f
() = fx0i () : Va R pentru i = 1, 2, ..., p.
xi
Daca hi () : Va R are derivata partiala n punctul a n raport cu variabila x j , adica

hi (a1 , ..., a j1 , x j , a j+1 , ..., a p ) hi (a1 , ..., a p )
x j a j
xj aj
lim
exista si este finita, aceasta se noteaza prin x j fxi (a) sau fx00i x j (a) si se numeste derivata patiala
de ordinul doi a functiei f n punctul a n raport cu variabilele xi si x j .
2
ii) Daca exista x j fxi (a) pentru orice i, j = 1, 2, ..., p, atunci vom spune ca functia f
este derivabila partial de doua ori n punctul a.
2
iii) Daca exista x j fxi (x) pentru orice x Va si pentru orice i, j = 1, 2, ..., p, atunci vom
2
spune ca f este derivabila partial de doua ori pe Va , iar functiile x j fxi (x) (i, j = 1, 2, ..., p)
se numesc derivatele partiale de ordinul doi ale func
oricare din
tiei f si se noteaza prin
0
2 f
f
00
0
simbolurile echivalente x j xi (x) sau fxi x j (x) sau x j xi (x) (x) sau fxi (x) x (x).
j
Observatie 6.1.1 Daca n definitia data avem i 6= j, atunci derivatele partiale de ordinul doi
corespunzatoare se mai numesc si derivate partiale mixte.

Observatie 6.1.2 Derivatele partiale de ordinul n 2 se obtin prin derivarea partiala a
derivatelor partiale de ordin n 1.
Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate
92
Exercitiu 6.1.1 Sa se determine derivatele de ordinul 1 s i 2 ale functiei f : R2 R definita
prin f (x, y) = 3x3 y2 + 4y + 5x2 + 6.
Solutie. Derivata partiala de ordinul 1 n raport cu x este

0
0
0
f
(x, y) = fx0 (x, y) = 3x3 y2 + 4y + 5x2 + 6 x = 3x3 y2 x + (4y)0x + 5x2 x + (6)0x
x
= 3 3y2 x31 + 0 + 2 5 x21 + 0 = 9y2 x2 + 10 x.
Analog, cum fx0 (x, y) este tot o functie putem sa o mai derivam o data n raport cu x si obtinem
derivata partiala de ordinul 2 n raport cu x :
0 0
0
0
2 f
(x,
y)
=
fx (x, y) = 9y2 x2 + 10 x x = 9y2 x2 x + (10 x)0x = 18y2 x + 10.
2
x
x
Analog, derivata partiala de ordinul 1 n raport cu y este
0
0
0
f
(x, y) = fy0 (x, y) = 3x3 y2 + 4y + 5x2 + 6 y = 3x3 y2 y + (4y)0y + 5x2 y + (6)0y
y
= 3 2 yx3 + 4 + 0 + 0 = 6yx3 + 4.
iar derivata partiala de ordinul 2 n raport cu y este:
0 0
0
2 f
(x,
y)
=
fy (x, y) = 6yx2 + 4 y = 6x3 .
2
y
y
Derivatele partiale mixte sunt
0 0
0
2 f
(x, y) =
fy (x, y) = 6yx3 + 4 x = 18x2 y.
y x
x

2
0
0 0
f
(x, y) =
fx (x, y) = 9y2 x2 + 10 x y = 18x2 y.
x y
y
Introducem urmatorul concept:
Definitie 6.1.2 Aplicatia f spunem ca este derivabila partial de n ori (n 2) n a A daca
exista o vecinatate Va Va (n A) astfel nct f este derivabila partial de n 1 ori pe Va si

orice derivata partiala de ordinul n 1 (a functiei f ) este derivabila partial n a. Vectorul
(numarul real, n cazul q = 1)

n f
n1 f
definitie
(n)
(n1)
fxin ...xi1 (a) =
(a) =
fxin ...xi2 (x)
(a) =
(x) (a) (6.1)
xi1 ... xin
xi1
xi1 xi2 ... xin
(unde 1 i1 , ..., in p) se numeste derivata partiala de ordinul n n raport cu variabilele
de indici i1 , ..., in a functiei f n a. Notiunea de functie derivabila partial de n 2 ori pe o
multime se introduce analog.
Teorem
a 6.1.1 O aplicatie f = ( f1 , ..., fq ) : A R p Rq este derivabila partial de n ori n
a (respectiv pe A) daca si numai daca toate componentele sale f1 , ..., fq sunt derivabile partial
de n ori n a (respectiv pe A).
6.1 Derivate partiale de ordin superior
93
Observatie 6.1.3 Daca f = ( f1 , ..., fq ) : A R p Rq este derivabila partial de n ori n a
definim
n f
(a) =
xi1 ... xin

n fq
n f1
(a) , ...,
(a) .
xi1 ... xin
xi1 ... xin
Analog, daca f este derivabila partial de n ori pe A definim

n fq
n f
n f1
(x) =
(x) , ...,
(x) .
xi1 ... xin
xi1 ... xin
xi1 ... xin
n general se poate ntmpla ca
functia
2
y arctg xy daca
f (x, y) =
0
daca
unde
2 f
x y
(0, 0) = 0 si
2 f
y x
2 f
x j xi
(a) 6=
2 f
xi x j
(a) pentru i 6= j asa cum se ntmpla cu
y 6= 0
y=0
(0, 0) = 1 nsa criteriul lui Schwartz afirma:
Teorem
a 6.1.2 Criteriul lui Laurent-Moise Schwartz (1915-2002). Daca functia f : A
2 f
xi x j
R p R are derivate partiale mixte de ordinul doi

a = (a1 , ..., a p ) Int (A) si daca
orice i, j = 1, ..., p cu i 6= j.
2 f
xi x j
(i 6= j) ntr-o vecinatate V a lui
sunt continue n a, atunci
Exercitiu 6.1.2 Fie f : R p R definita prin f (x1 , ..., x p ) =
2 f
xi x j
(a) =
2 f
x j xi
(a) pentru
3
q
x12 + ... + x2p . Sa se arate
ca
2 f
2 f
(0, ..., 0) =
(0, ..., 0) pentru orice i, j {1, ..., p} cu i 6= j.
xi x j
x j xi
Solutie. Studiem aplicabilitatea criteriului Schwartz. Avem

q
f
(x1 , ..., x p ) = 3xi x12 + ... + x2p pentru i = 1, ..., p
xi
si pentru orice i 6= j avem
2 f
2 f
(x1 , ..., x p ) =
(x1 , ..., x p ) =
xi x j
x j xi
3xi x j
,
x12 +...+x2p
(x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) ,
0,
(x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) .
Deoarece, pentru (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) avem

3xi x j
0q
3 |xi |
&
x12 + ... + x2p .(x1 ,...,x p )(0,...,0)
0
2
deducem ca xi fx j sunt continue n (0, ..., 0) chiar pe R p . Asadar f ndeplineste ipotezele

teoremei lui Schwartz.
94
Observatie 6.1.4 Rezultatul din Teorema 6.1.2 se poate generaliza la cazul functiilor de n
ori derivabile partial pe o vecinatate V a lui a cu derivatele partiale de ordin n continue n a,

folosind inductia dupa n, aparnd astfel posibilitatea utilizarii unor notatii de tipul
n f
n f
(a) = 1
(a)
xin ... xi1
x1 ... x p p
unde 1 i1 , ..., in p, i {0, 1, ..., n} cu 1 + ... + p = n. Spre exemplu,
2 f
4 f
2 f
4 f
(a) = 2 (a) ,
(a) = 2 2 (a) .
x1 x1
x1 x3 x1 x3
x1
x1 x3
Exemplu 6.1.1 Daca f : R3 R este definita prin
f (x, y, z) = x3 y4 z5 + x2 eyz + y2 sin (x 2z)

atunci conform teoremei Schwartz
4 f
4 f
4 f
=
=
= 2eyz + 4y cos (x 2z) + 2yzeyz + 120xy3 z4 .
z y x2 z x y x x2 y z
6.2
Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile

Fie A R p submultime, f : A R p R si a = (a1 , ..., a p ) Int (A). Notam x = (x1 , ..., x p ).
Definitie 6.2.1 Functia f se numeste diferentiabila n a daca exista i R (i = 1, 2, ..., p) s i
: A R p R continua n a si nula n acest punct, adica

lim
(x1 , ..., x p ) = (a1 , ..., a p ) = 0
(x1 ,...,x p )(a1 ,...,a p )
astfel nct pentru orice x = (x1 , ..., x p ) A sa avem egalitatea

f (x1 , ..., x p ) f (a1 , ..., a p ) = 1 (x1 a1 ) + ... + p (x p a p ) + (x1 , ..., x p ) dE (x, a) .
Observatie 6.2.1 Daca A este multime deschisa, se spune ca f este diferentiabila pe A daca
este diferentiabila n fiecare punct din A.
6.3
Leg
atura dintre continuitate, derivabilitate s i diferentiabilitate
Teorem
a 6.3.1 Daca f : A R p R este diferentiabila n a Int (A) , atunci f are derivate
partiale n a si fx0i (a1 , ..., a p ) = i , i = 1, 2, ..., p.
Exercitiu 6.3.1 Fie c1 , ..., c p R . Sa se arate ca functia f : R p R (p 2) definita prin

1 p
1
f (x1 , ..., x p ) = x1 + c1 x1 c2 x2 + ... + c p x p +
p
c1
este diferentiabila n punctul a = (0, ..., 0).

6.3 Legatura
dintre continuitate, derivabilitate s i diferentiabilitate
95
Solutie. Daca f ar fi diferentiabila n punctul a = (0, ..., 0) am deduce ca fx01 (0, ..., 0) = 1 = 1
si fx0i (0, ..., 0) = i = 0 pentru i = 2, ..., p. Astfel, relatia din definitie devine

q
1 p
1
= x1 + (x1 , ..., x p ) x12 + ... + x2p .
x1 + c1 x1 c2 x2 + ... + c p x p +
p
c1
Considernd (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) avem

1 p
1
x
+
c
x
c
x
+
...
+
c
x
+
1 1
2 2
p p
p 1
c1 x 1
q
(x1 , ..., x p ) =
x12 + ... + x2p
iar pentru (x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) vom considera (x1 , ..., x p ) = 0 (pentru ca functia sa se
anuleze n punctul (0, ..., 0)).
Folosind Teorema 5.4.2 observam ca
lim
(x1 , ..., x p ) = 0. ntr-adevar,
(x1 ,...,x p )(0,...,0)

1 x p + c x c x + ... + c x + 1 x
1
1
2
2
p
p
1
p 1

c1

q
| (x1 , ..., x p ) 0| =

2
2

x1 + ... + x p

|x1 | 1 p
1

+
c
c
x
+
...
+
c
x
+
1
1
2
2
p
p
1

|x1 | p
c1

1
(x1 ,...,x p )(0,...,0)
1
0.
= x1p + c1 c2 x2 + ... + c p x p +
1
p
c1
Recapitulnd, deducem ca exista 1 = 1 si i = 0 pentru i = 2, ..., p si functia : A R p R
definita prin

1 p
p x1 +c1 x1 c2 x2 +...+c p x p + c11 x1
2
daca (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0)
(x1 , ..., x p ) =
x1 +...+x2p
0
daca (x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0)
functie continua n a = (0, ..., 0) cu
lim
(x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) = 0 si
(x1 ,...,x p )(0,...,0)
f (x1 , ..., x p ) f (0, ..., 0) = 1 x1 + ... + p x p + (x1 , ..., x p ) dE ((x1 , ..., x p ) , (0, ..., 0)) .
Asadar f este diferentiabila n (0, ..., 0).
Exercitiu 6.3.2 Sa se arate ca functia f : R p R definita prin
(
f (x1 , ..., x p ) =
x12
x12 +...+x2p
daca (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) ,
daca (x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) ,
nu este diferentiabila n a.
Solutie. ntr-adevar, se raspunde afirmatiei astfel:
|x1 |
f (x1 , 0, ..., 0) f (0, ..., 0)
x12
= lim
= lim
(nu exista)
x1 0
x1 0 x1 |x1 |
x1 0 x1
x1
f (0, x2 , 0, ..., 0) f (0, ..., 0)
fx02 (0, ..., 0) = lim
=0
x2 0
x2
...
f (0, ..., 0, x p ) f (0, ..., 0)
= 0.
fx0 p (0, ..., 0) = lim
x p 0
xp
fx01 (0, ..., 0) =
lim
96
Cum fx01 (0, ..., 0) nu exista deducem, conform Teoremei 6.3.1, ca f nu este diferentiabila n
(0, ..., 0).
p
q Remarcam, ca functia f este continua pe R (inclusiv n origine, deoarece 0 | f (x1 , ..., x p )|
x12 + ... + x2p ).
Teorem
a 6.3.2 Daca f : A R p R este diferentiabila n a Int (A) , atunci f este continua
n a.
Demonstratie. Toti termenii din membrul drept ai egalitatii
f (x1 , ..., x p ) f (a1 , ..., a p ) = 1 (x1 a1 ) + ... + p (x p a p ) + (x1 , ..., x p ) dE (x, a)
prin care se defineste diferentiabilitatea, au limita 0 n punctul a, deci
lim
(x1 ,...,x p )(a1 ,...,a p )
sau echivalent
( f (x1 , ..., x p ) f (a1 , ..., a p )) = 0
lim
(x1 ,...,x p )(a1 ,...,a p )
f (x1 , ..., x p ) = f (a1 , ..., a p ) adica f este continua n a.
Din Exercitiul 6.3.2 deducem ca propozitia reciproca nu este adevarata: exista functii
continue care nu sunt diferentiabile:
q
Exemplu 6.3.1 Func
tia f : R p R definita prin f (x1 , ..., x p ) = x12 + ... + x2p este continua
n orice punct (n particular n (0, ..., 0)). ntr-adevar, f (x1 , ..., 0) = |x1 | iar |x1 | nu este derivabila
n punctul 0, deci fx01 (0, ..., 0) nu exista. La fel se arata ca fx02 (0, ..., 0), ... , fx0 p (0, ..., 0) nu exista.
Rezulta ca f nu este diferentiabila n origine deoarece nu are derivate partiale n acest punct.
Teorem
a 6.3.3 Daca f : A R p R este diferentiabila pe A, atunci ea are derivate partiale
fx0i pe A. Reciproca nu este n general adevarata.
Exercitiu 6.3.3 Fie p 2 s i f : R p {(0, ..., 0)} R definita prin
f (x1 , .., x p ) =
x1 ...x p1 x p
(x12 +...+x2p )
0
p1
2
daca (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0)

daca (x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) .
Sa se arate ca f nu este diferentiabila n (0, ..., 0).
Solutie. Observam ca f are derivate partiale nule n origine

fx0i (0, ..., 0) = 0 pentru orice i = 1, ..., p.
Avem apoi, pentru (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) relatia
f (x1 , ..., x p ) f (0, ..., 0) =
fx01 (0, ..., 0) (x1 0) + ... + fx0 p (0, ..., 0) (x p 0)

q
+ (x1 , ..., x p ) x12 + ... + x2p .
Se constata, folosind de exemplu sirul xk =

(x1 , ..., x p ) =
1
1 a
k , ..., k , k
k
(0, ..., 0) cu a R, ca functia
x1 ... x p1 x p
p nu are limita n (0, ..., 0)
x12 + ... + x2p 2
de unde deducem ca f nu este diferentiabila n origine. Asadar, pentru functii de doua sau
mai multe variabile, notiunea de diferentiabilitate nu este echivalenta cu aceea de derivabilitate
partiala.
6.4 Criteriul lui Young
97
Teorem
a 6.3.4 Daca functia f : A R p R are derivate partiale fx0i (i = 1, 2, ..., p) ntr-o
vecinatate V a lui a = (a1 , ..., a p ) IntA si daca aceste derivate partiale sunt continue n a,
atunci functia f este diferentiabila n a.
Exemplu 6.3.2 Testam aplicabilitatea acestui enunt pentru functia din Exercitiul 6.3.1. ntradevar, functia f fiind elementara admite derivate partiale pe R p , n particular ntr-o vecinatate a
lui (0, ..., 0). Pe de alta parte derivatele partiale de ordinul unu sunt continue pe R p ca functii
elementare, adica si n (0, ..., 0). Ca atare ipotezele Teoremei 6.3.4 sunt ndeplinite, fapt ce
implica f este diferentiabila n (0, ..., 0).
Reciproca teoremei nu este adevarata: exista functii diferentiabile ntr-un punct, ale caror
derivate partiale nu sunt continue n acest punct. Prezentam un exemplu:
Exemplu 6.3.3 Functia f (x1 , ..., x p ) definita pe R p astfel
(
f (x1 , ..., x p ) =
1
x12 +...+x2p

x12 + ... + x2p sin
daca (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) ,

daca (x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) ,
este diferentiabila n 0 = (0, ..., 0) deoarece pentru x = (x1 , ..., x p ) 6= 0 avem

f (x1 , ..., x p ) f (0, ..., 0) = (dE (x, 0))2 sin
1
dE (x, 0)
= 0 (x1 0) + ... + 0 (x p 0) + (dE (x, 0))2 sin
1
.
dE (x, 0)
Notnd
(x1 , ..., x p ) = dE (x, 0) sin
1
dE (x, 0)
observam ca
| (x1 , ..., x p )| dE (x, 0) si deci
lim
(x1 , ..., x p ) = 0.
(x1 ,...,x p )(0,...,0)
Asadar f este diferentiabila n origine. Derivatele partiale n punctele (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) sunt

1
1
1
0
fx1 (x1 , ..., x p ) =
x1 cos
2x1 sin
dE (x, 0)
dE (x, 0)
dE (x, 0)
dE (x, 0)
...

1
1
1
0
fx p (x1 , ..., x p ) =
x p cos
2x p sin
dE (x, 0)
dE (x, 0)
dE (x, 0)
dE (x, 0)
1
1
iar acestea nu au limita n (0, ..., 0) deoarece functiile sin dE (x,0)
si cos dE (x,0)
nu au limita n
origine.
Teorem
a 6.3.5 Daca fx0i (i = 1, 2, ..., p) exista s i sunt continue pe A, atunci f : A R p R
este diferentiabila pe A.
6.4
Criteriul lui Young

Fie f : A R p R si a Int (A).
98
Definitie 6.4.1 Se spune ca functia f este diferentiabila de n (n 2) ori n punctul a daca
toate derivatele partiale de ordinul n 1 ale lui f exista pe o vecinatate Va Va (n A) si sunt

diferentiabile n a.
Varianta criteriului lui Young pentru diferentiabilitatea de ordinul n este data de urmatoarea:
Teorem
a 6.4.1 Criteriul lui Laurence Chisholm Young (1905-2000). Daca functia f :
A R p R admite derivate partiale fx01 ,..., fx0 p ntr-o vecinatate V a lui a = (a1 , ..., a p ) si sunt
diferentiabile n a, atunci
2 f
xi x j
(a) =
2 f
x j xi
(a) pentru orice i, j = 1, ..., p cu i 6= j.
Folosind criteriul lui Young rezulta ca:

Observatie 6.4.1 Daca f este diferentiabila de n ori n a, atunci toate derivatele partiale de
ordinul n exista n a, iar ordinea de derivare n a pna la ordinul n inclusiv nu are importanta .
Observatie 6.4.2 O discutie similara are loc pentru functiile vectoriale de mai multe variabile.
Observatie 6.4.3 Uznd de faptul ca "A R p este multime deschisa daca si numai daca este
egala cu interiorul sau" putem nlocui expresia A R p si a Int (A) , n sectiunile de mai
sus, cu expresia A R p si A este deschisa si reciproc.
6.5
6.5.1
Diferentiale
Diferentiala unei functii
Fie A R p submultime, f : A R p R, f (x), x = (x1 , ..., x p ) si a = (a1 , ..., a p ) Int (A).
Definitie 6.5.1 Presupunem ca f este diferentiabila n punctul a. Expresia
d f (x, a) = (x1 a1 ) fx01 (a) + ... + (x p a p ) fx0 p (a)

se numeste diferentiala (sau diferentiala de ordinul unu) lui f n a.
Observatie 6.5.1 Diferentiala de ordin unu aproximeaza ntr-o vecinatate a punctului a
cresterea (sau descresterea) functiei f , adica
d f (x, a)
= f (x) f (a) .
f
|{z}
cresterea lui f
Observatie 6.5.2 Daca notam dxi = xi ai (pentru i = 1, 2, ..., p) atunci diferentiala lui f n
punctul a Int (A) se scrie

d f (x, a) = fx01 (a) dx1 + ... + fx0 p (a) dx p .
p
Exercitiu 6.5.1 Fie f : R+ R definita prin
f (x1 , ..., x p ) = ln (1 + x1 + 2x2 + 3x3 + ... + px p ) .

Sa se determine diferentiala de ordinul unu a lui f n punctul (0, ..., 0).
6.6 Formula Taylor pentru functii de mai multe variabile
99
Solutie. Evident, f este diferentiabila. Pe de alta parte

1
= fx01 (0, ..., 0) = 1,
1 + x1 + 2x2 + 3x3 + ... + px p
2
fx02 (x1 , ..., x p ) =
= fx02 (0, ..., 0) = 2,
1 + x1 + 2x2 + 3x3 + ... + px p
...
p
0
fx p (x1 , ..., x p ) =
= fx0 p (0, ..., 0) = p.
1 + x1 + 2x2 + 3x3 + ... + px p
fx01 (x1 , ..., x p ) =
de unde
d f ((x1 , ..., x p ) , (0, ..., 0)) = dx1 + 2dx2 + ... + pdx p = x1 + 2x2 + ... + px p .
Observatie 6.5.3 Diferentiala lui f n punctul curent x se defineste prin
d f (x) =
fx01 (x) dx1 + ... + fx0 p (x) dx p

=
dx1 + ... +
dx p
x1
xp
(1)
f (x1 , ..., x p )
unde
d=
dx1 + ... +
dx p
x1
xp
se numeste operatorul de diferentiere de ordinul 1.

6.5.2
Diferentiale de ordin superior

Definitie 6.5.2 Fie f : A R p R diferentiabila de n ori n a = (a1 , ..., a p ) Int (A) s i
x = (x1 , ..., x p ). Se defineste diferentiala de ordinul n n punctul a prin
n
d f (a) = d f (x, a) = d d
n1

f (x, a) =
dxi
i=1 xi
(n)
f (a) n 2.
Observatie 6.5.4 Pentru p = 2, exponentul n nseamna "dezvoltarea formala" a parantezelor
cu binomul lui Newton, urmata de "multiplicarea formala" a expresiei cu f (a1 , a2 ) :

(n)
dx
+
dx
f (a1 , a2 )
1
2
x1
x2
n
n
n
= Cn0 xnf (a) (dx1 )n + ...... +Cnk xk xfnk (a) (dx1 )nk (dx2 )k + ... +Cnn xnf
1
2
2 1
d n f ((x1 , x2 ) , (a1 , a2 )) =
(a) (dx2 )n .
Observatie 6.5.5 Analog se defineste diferentiala de ordinul n pentru functii f : A R p
Rq .
6.6
Formula Taylor pentru functii de mai multe variabile

Fie f : A R p R, f (x1 , ..., x p ), a = (a1 , ..., a p ) Int (A) si x = (x1 , ..., x p ).
Definitie 6.6.1 Daca f este diferentiabila de n ori n punctul a, atunci se defineste polinomul
100
Taylor de gradul n al functiei f n a ca fiind expresia

Tn (x, a) = f (a) +
d n f (a)
d f (a)
+ ... +
1!
n!
unde d n f (a) este diferentiala de ordinul n a lui f n punctul a = (a1 , ..., a p ).

Expresia
Rn (x, a) = f (x) Tn (x, a)
se numeste restul Taylor de ordin n, corespunzator lui f , n punctul a iar relatia
f (x) = Tn (x, a) + Rn (x, a)
formula lui Taylor de grad n corespunzatoare functiei f .
Teorem
a 6.6.1 a lui Taylor. Fie n N. Daca f este de n + 1 ori diferentiabila ntr-o
vecinatate V a lui a, atunci avem relatia
f (x) = Tn (x, a) + Rn (x, a)

unde Rn se poate exprima astfel:
i) sub forma lui Lagrange: x V exista punctul c = (c1 , ..., c p ) V situat pe segmentul
ce uneste punctul (a1 , ..., a p ) cu (x1 , ..., x p ) astfel nct
Rn (x, a) =
1
d n+1 f (c) .
(n + 1)!
ii) cu ajutorul distantei: exista o functie continua si nula n a, adica lim (x) = (a) = 0
xa
astfel nct
Rn (x, a) =
1
(x1 , ..., x p ) (dE ((x1 , ..., x p ) , (a1 , ..., a p )))n+1
(n + 1)!
unde dE este distanta euclidiana.

Exercitiu 6.6.1 Folosind un polinom Taylor apropiat sa se aproximeze valoarea
q
(1.02)3 + (1.97)3 .
Solutie. Fie f (x, y) =

aproximnd f prin
p
x3 + y3 . Dorim sa aproximam f (1.02, 1.97). Aceasta se va realiza
f (x, y) f (x0 , y0 ) +
f
f
(x0 , y0 ) (x x0 ) +
(x0 , y0 ) (y y0 ) .
x
y
Alegem x0 = 1, y0 = 2, x x0 = 0.02 si y y0 = 0.03. Astfel ca, pentru x = 1.02 si y = 1.97

obtinem

3x2
3y2

f (x, y) f (1, 2) + p
(0.02) + p
(0.3) .

3
3
3
3

2 x +y
2 x +y
(1,2)
(1,2)
6.7 Hessiana s i convexitatea functiilor
101
Substituind si simplificnd, avem

12
3
f (1.02, 1.97) 3 + (0.02) + (0.3) = 2.95.
2 9
2 9
6.7
Hessiana s i convexitatea functiilor

Definitie 6.7.1 Fie A R p convexa s i f : A R. Functia f se numeste concava pe A
(respectiv convexa pe A) daca

f x + (1 ) x0 (respectiv ) f (x) + (1 ) f x0 x, x0 A, (0, 1) .
Definitie 6.7.2 Fie A R p convexa s i f : A R. Functia f se numeste strict concava pe A
(respectiv strict convexa pe A) daca

f x + (1 ) x0 > (respectiv <) f (x) + (1 ) f x0 x, x0 A, (0, 1) .

Observatie 6.7.1 Daca x = (x1 , ..., x p ) s i x0 = x10 , ..., x0p sunt elemente oarecare din A,
atunci putem scrie inegalitatile sub forma echivalenta
f x1 + (1 ) x10 , ..., x p + (1 ) x0p
()

f (x1 , ..., x p ) + (1 ) f x10 , ..., x0p .
> (<)
Definitie 6.7.3 Fie f : A R p R functie ce admite derivate partiale de ordin 2 n orice
punct x Int (A). Matricea patratica

00
f11
= ...
1i, jp
00
f p1

00
H f (x) = fi j
unde
fi00j

1i, jp
2 f
xi x j

(x)
00
f12
...
... ...
00
f p2
...
1i, jp
00
f1p
...
00
f pp
este numita matricea hessiana (dupa numele lui
Ludwig Otto Hesse 1811-1874) a lui f n punctul x, iar cei p determinanti

00

00
00
f11 f12
... f1r
00

00
00
f
f
...
f
21
22
2r
, r = 1, 2, ..., p
r (x) =

... ... ... ...
00
00
00
f
f
... f
r1
r2
rr
se numesc minorii principali ai lui H f (x).

Observatie 6.7.2 Un calcul simplu arata ca
d 2 f (x) =
dx1 ... dx p
dx1
H f (x) ... .
dx p
Teorem
a 6.7.1 Fie A R p convexa s i deschisa. Daca f : A R admite derivate partiale de
ordinul 2 pe A atunci:
102
i) f este strict convexa (respectiv convexa) pe A r (x) > 0 (respectiv r (x) 0)

pentru orice x A si r = 1, ..., p;
ii) f este strict concava pe A (respectiv concava pe A) (1)r r (x) > 0 (respectiv
(1)r r (x) 0) pentru orice x A si r = 1, ..., p.
6.8
Transform
ari regulate
Definitie 6.8.1 Fie
y1 = f1 (x1 , ..., x p )
...
unde fi : A R p R (i = 1, 2, ..., p) este
y p = f p (x1 , ..., x p )
(6.2)
un sistem de p functii. Cnd (x1 , ..., x p ) parcurge multimea A, punctul (y1 , ..., y p ) parcurge
o multime B R p . Se spune ca multimea B este transformata multimii A prin intermediul
sistemului (6.2). O transformare definita de sistemul (6.2) se numeste transformare punctuala
n spatiul R p .
Definitie 6.8.2 Fie f : A R p Rq s i a Int (A). Daca fi : A R, 1 i q sunt com-
ponentele lui f (deci x A, f (x) = ( f1 (x) , ..., fq (x))) si exista toate derivatele partiale
fi
a (a aplicatiei f n punctul a) prin
x j (a), 1 i q, 1 j p, se defineste matricea iacobian
J f (a) =
f1
x1
f2
x1
(a)
(a)
...
fq
x1 (a)
f1
x2
f2
x2
(a) ...
(a) ...
...
...
fq
x2 (a) ...
(a)
(a)
...
fq
x p (a)
f1
xp
f2
xp
(dupa numele matematicianului german Carl Gustav Jacob Jacobi, 1804-1851). Daca p = q,
matricea J f (a) este patratica, iar determinantul ei se numeste iacobianul (sau determinantul
functional) al functiilor f1 , ..., f p n raport cu variabilele x1 , .., x p n punctul a si se noteaza
astfel
D ( f1 , ..., f p )
(a) = det J f (a) .
D (x1 , ..., x p )
Exemplu 6.8.1 Pentru functia f : [0, ) [0, 2] R2 , f (r, ) = (r cos , r sin ) matricea
iacobiana n punctul curent (r, ) este

cos r sin
J f (r, ) =
, iar iacobianul este det J f (r, ) = r.
sin r cos
Teorem
a 6.8.1 Fie f : A B, g : B Rs aplicatii, unde A R p s i B Rq sunt multimi
deschise. Daca f este diferentiabila ntr-un punct a A si g este diferentiabila n b = f (a),

atunci functia compusa h = g f este diferentiabila n a si n plus
i) dh (a) = dg (b) d f (a) ;
ii) Jg f (a) = Jg (b) J f (a) (relatie numita "chain rule").
regulate
6.8 Transformari
103
Observatie 6.8.1 Fie A R s i B R2 multimi deschise s i f : A B, t f (t), g : B R,
(u, v) w. Fie f (t) = (u (t) , v (t)) si w = g (u, v). Putem considera functia compusa w = w (t)
definita prin
w = (g f ) (t) = g ( f (t)) = g (u (t) , v (t)) .
Relatia ii) scrisa n punctul curent devine

u0 (t) g
g
0
g
g
w (t) = u v
=
u0 (t) + v0 (t) .
v0 (t)
u
v
Exercitiu 6.8.1 Daca

f : R R2 , f (t) = cost,t 2 si g : R2 R, g (x, y) = e3x+2y
atunci sa se calculeze w0 (t) unde w (t) = (g f ) (t).
Solutie. Punem x (t) = cost, iar y (t) = t 2 . Conform relatiei de mai sus avem
g 0
g
x (t) + y0 (t) = 3e3x+2y ( sint) + 2e3x+2y 2t
u
v
2
3 cost+2t 2
= 3 sinte
+ 4te3 cost+2t .
w0 (t) =
Definitie 6.8.3 Fie transformarea punctuala
y1 = f1 (x1 , ..., x p )
...
unde fi : A R p R (i = 1, 2, ..., p) este
y p = f p (x1 , ..., x p )
(6.3)
un sistem de p functii si x0 = (x10 , ..., x p0 ) Int (A). Daca

i)
ii)
f1 , f2 , ..., f p au derivate
D( f1 ,..., f p )
D(x1 ,...,x p ) (x0 ) 6= 0,
partiale continue ntr-o vecinatate a punctului x0 ,
atunci se spune ca transformarea punctuala (6.3) este o transformare regulata n punctul x0 .

Observatie 6.8.2 Daca transformarea este regulata n fiecare punct x interior lui A, se spune
ca transformarea este regulata pe A.

Observatie 6.8.3 Transformarea din Exemplul 6.8.1 este regulata n orice punct (r, ) cu
r 6= 0.
Teorem
a 6.8.2 Fie
y1 = f1 (x1 , ..., x p )
...
, fi : A R p R, i = 1, 2, ..., p
y p = f p (x1 , ..., x p )
(6.4)
o transformare regulata ntr-o vecinatate U a unui punct x0 interior lui A care transforma
104
punctul x0 = (x10 , ..., x p0 ) n punctul y0 = (y10 , ..., y p0 ). Au loc:

i) exista o vecinatate U0 U a lui x0 si o vecinatate V0 R p a lui y0 astfel nct fiecarui
punct y V0 sa i corespunda un punct x U0 definit de
x1 = 1 (y1 , ..., y p )
...
, i : V0 R p R, i = 1, 2, ..., p;
(6.5)
x p = p (y1 , ..., y p )
ii) transformarea definita n (6.5), numita transformarea inversa transformarii (6.4), este
regulata n punctul y0 ;
D(y ,...,y )
D(x ,...,x )
iii) daca D(x11 ,...,x pp ) si D(y11 ,...,y pp ) sunt determinantii functionali ai transformarii (6.4) si
(6.5), atunci are loc relatia
D (y1 , ..., y p )
D (x1 , ..., x p )
(x0 )
(y0 ) = 1.
D (x1 , ..., x p )
D (y1 , ..., y p )
Observatie 6.8.4 O transformare regulata se mai numeste s i transformare proprie, reversibila
sau nesingulara.
Exemplu 6.8.2 Transformarea
x = u+v
y = v+w
T:
z = u+v+w
definita pe R3 are determinantul functional

x x x

1
1
0

w

D (x, y, z) y y y
= u v w = 0 1 1 = 1
D (u, v, w) z z z
1 1 1
u v w
deci transformarea este reversibila pe R3 . Mai mult, din relatia
D (u, v, w)
D (x, y, z) D (u, v, w)
= 1 observam ca
=1
D (u, v, w) D (x, y, z)
D (x, y, z)
probat si de transformarea inversa

u = zy

D
(u,
v,
w)

T 1 : v = x + y z =
=
D (x, y, z)
w = zx

u
x
v
x
w
x
u
y
v
y
w
y
u
z
v
z
w
z

0 1 1

1 1 = 1.
= 1

1 0
1

Observatie 6.8.5 Orice transformare regulata, ntr-un punct, este continua n acel punct.
Proprietatea ramne valabila si pentru o transformare regulata pe o multime.

Teorem
a 6.8.3 Iacobianul unei transformari regulate pe un domeniu D pastreaza semn
constant pe domeniul D.
Demonstratie. Iacobianul J este functie continua pe D, deci daca exista x, y D astfel nct
J (x) < 0 si J (y) > 0, atunci D astfel nct J () = 0, fapt ce contrazice ca f este transformare regulata.
6.9
105
Probleme rezolvate
Exercitiu 6.9.1 Pentru o firma functia de productie este f (K, L) = 5K 1/3 L2/3 , unde K este
capitalul fizic utilizat, iar L este forta de munca.

i) Sa se determine produsul marginal n raport cu forta de munca pentru K = 64 si
L = 125.
ii) Ce se ntmpla cu produsul marginal n raport cu forta de munca cnd:
1. creste numarul de lucratori?
2. creste capitalul?
Solutie. i) Produsul marginal n raport cu forta de munca este PML =

L1/3 , iar cnd K = 64 iar L = 125 rezulta
f
L
(K, L) =
10
3
K 1/3
f
10
8
(64, 125) =
641/3 1252/3 = .
L
3
3
2
1/3 L4/3 < 0. Astfel c

ii) 1. Diferentiem MPL n raport cu L si avem L2f (K, L) = 10
a
9 K
MPL descreste cnd forta de munca creste: se spune ca firma are "diminishing returns" la forta
de munca, daca capitalul este pastrat constant. Aceasta este adevarat pentru orice valori ale lui K
si L.
f
10
2/3 L1/3 > 0, relatie care
2. Diferentiind MPL n raport cu K obtinem K
L (K, L) = 9 K
spune ca produsul marginal n raport cu forta de munca creste cnd capitalul creste sau atunci
cnd capitalul creste un lucrator/lucratori suplimentar este mai productiv.
Exercitiu 6.9.2 Sa presupunem ca productia totala a unei ta ri este data de f (K, L) = AK L ,
unde K este capitalul, iar L este forta de munca. Daca L si K cresc dupa regula
L (t) = L0 ent iar K (t) = K0 emt
unde t este timpul, atunci sa se analizeze:
i) Care este rata de crestere a fortei de munca? Dar a capitalului?
ii) Care este rata de crestere a productiei?
Solutie. i) Avem
K
L
= nL0 ent si
= mK0 emt .
t
t
Astfel ca forta de munca este n crestere cu o rata proportionala constanta n, iar capitalul cu m.
ii) Aplicam chain rule
f 0
f 0
K (t) +
L (t) = AK 1 L mK + AK L 1 nL
K
L
= AK L m + AK L n = (m + n) f (K, L) .
f 0 (t) =
Asadar productia creste cu o rata proportionala constanta m + n.

Exercitiu 6.9.3 Venitul lunar V al unei firme este dat de o functie ce depinde de unitati ale
pretului iar pretul p este dat de o functie ce depinde de vnzarile lunare q. Daca q = 500 de
dp
unitati, dV
d p = 35, iar dq = 15, atunci:
i)
sa se interpreteze
dV
dp
si
dp
dq ;
106
ii)
sa se determine venitul marginal
dV
dq .
Solutie. i) Daca 500 de unitati sunt vndute
dV
dp
de pret daca pretul creste cu o unitate. Relatia
= 35 nseamna ca venitul va creste cu 35 unitati

dp
dq
reprezinta rata de schimb n pret n raport cu
dp
dq
= 15 spune ca pretul va scadea cu 15 unitati de pret

unitatile vndute astfel ca egalitatea
daca una sau mai multe unitati sunt vndute.
ii) Observam ca V este functie de q, iar q de p si deci aplicnd chain rule
dV d p
dV
=
= 35 (15) = 525.
dq
dq dq
Exercitiu 6.9.4 Fie f : R2+ R functia de productie Cobb-Douglas definita prin f (K, L) =
AK L unde A este parametrul de randament, f (K, L) denota nivelul de productie, K capitalul

fizic utilizat, iar L forta de munca, , (0, 1) sunt constante. n cazul n care produsul
marginal n raport cu forta de munca este 1, 3, iar produsul marginal n raport cu, capitalul
este 1, 5 sa se determine cu ct se schimba productia unei firme daca capitalul K se mareste
cu o unitate, iar forta de munca L scade cu o unitate.

Solutie. Din
f ' d f =
f
f
f
f
dL +
dK =
L +
K,
L
K
L
K
concludem ca
f
f
= 1, 3;
= 1, 5; K = 1 si L = 1 = f ' d f = 0, 2.
L
K
Exercitiu 6.9.5 Sa se studieze aplicabilitatea criteriului Schwarz pentru f : R2 R n a =
(0, 0) unde
(
f (x, y) =
y2 ln x y+y
2
0
daca y 6= 0,
daca y = 0.

Solutie. Observam ca f este continua pe R2 . Evident f este continua n orice punct x0 , y0

cu y0 6= 0. n punctele de
forma x0 , 0 functia f este de asemenea continua. Aratam ca f

este continua si n x0 , 0 . Aceasta se reduce la a arata ca
lim f (x, y) = f x0 , 0 = 0.
(x,y)(x0 ,0)
ntr-adevar, se cunoaste ca lnt < t t > 1. Observam ca

s
s
2
p
x
x2
0 f (x, y) = 2y2 ln 1 + 2 2y2 1 + 2 = 2y x2 + y2
y
y
&
.(x,y)(x0 ,0)
si deci
lim
(x,y)(x0 ,0)

f (x, y) = 0 = f x0 , 0 . Pe de alta parte
f
(x, y) =
x
2xy2
,
x2 +y2
f
y 6= 0
si
(x, y) =
y
0, y = 0
y
2y ln x y+y
x2x
2
2 +y2 , y 6= 0,
0, y = 0.

Functiile
f
x
(x, y) si
f
y
107
(x, y) sunt derivabile partial pe R2 si
2 f
2 f
(x, y) =
(x, y) =
x y
y x
4x3 y
2
(x2 +y2 )
daca y 6= 0,
daca y = 0.

2
2
Observam ca xfy 1n , n1 = 1 1 6= 0 = xfy (0, 0) si deci
n
Asadar f nu ndeplineste ipotezele teoremei lui Schwartz.
2 f
x y
(x, y) nu este continua n (0, 0).
Exercitiu 6.9.6 Fie f : R2 R definita prin
(
f (x, x2 ) =
x23xy
+y2
0
daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0) .
Sa se arate ca fx0 (0, 0) si fy0 (0, 0) exista nsa f nu este diferentiabila n (0, 0).
Solutie. A arata ca f nu este diferentiabila n (0, 0) se reduce la a proba ca f nu este continua n

acest punct. De-a lungul dreptei y = x limita este
lim
f (x, x)
(x,x)(0,0)
3x2
2
(x,x)(0,0) 2x
lim
n timp ce de-a lungul dreptei y = x

3x2
lim
f (x, x)
lim
2x2
(x,x)(0,0)
lim
(x,y)(0,0)
= 32
(x,x)(0,0)
3
2
f (x, y) nu exista si deci f nu este continua n (0, 0) astfel ca, conform Teoremei
6.3.2, f nu este diferentiabila n (0, 0). Pe de alta parte

f (x, 0) f (0, 0)
00
f
(0, 0) = lim
= lim
=0
x0
x0 x
x
x
si
f
f (0, y) f (0, 0)
00
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
y0
y0 y
y
y
Exercitiu 6.9.7 Fie p (0, ) s i f : R2 R definita prin
(
f (x, y) =
x p+1
x p +y p
daca
daca
(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0) .
(6.6)
Studiati continuitatea functiei f n origine si calculati derivatele partiale de ordinul nti ale
functiei f n punctul (0, 0).

p+1
x

0 < | f (x, y)| = p
x + yp
&
p+1
x
= |x|
|x p |
.
de unde
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = f (0, 0) = 0 si deci f este continua n origine.
108
Calculul derivatelor partiale de ordinul nti n punctul (0, 0) este

p+1
x
f
f (x, 0) f (0, 0)
x p+1
p 0
(0, 0) = lim
= lim x
= lim p+1 = 1
x0
x0 x 0
x0 x
x
x0
0
f (0, y) f (0, 0)
f
yp 0
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
y0
y0 y 0
y
y0
n plus, observam ca f : R2 R definita prin (6.6) nu este diferentiabila n (0, 0). ntr-adevar,
f
f
a ca
x (0, 0) = 1, iar y (0, 0) = 0 rezult

(x, y) = p
x 2 + y2

x p+1
xy p
p
=
x
xp + yp
x2 + y2 (x p + y p )
n
n coordonate polare. Expresia (xn , yn )
ap
(1+a p ) 1+a2
pentru (xn , yn ) =
1 a
n, n

, a R fapt ce
demonstreaza ca f nu este diferentiabila n (0, 0). O discutie similara are loc pentru p 6= 1.
Exercitiu 6.9.8 al lui Cauchy. Fie f : R2 R definita prin
(
f (x, y) =
xy xx2 y
+y2
0
daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0) .
Sa se arate ca f este diferentiabila pe R2 si ca
2 f (0,0)
x y
2 f (0,0)
x y .
6=
f
x
(x, y) =
y(x4 +4x2 y2 y4 )
2
(x2 +y2 )
si
f
y
(x, y) =
x(x4 +4x2 y2 +y4 )

2
(x2 +y2 )
pentru (x, y) 6= (0, 0) .
Mai mult,

4

2

y x4 + 4x2 y2 y4
2x + 4x2 y2 + 2y4
f

x 2 + y2

= 2 |y|
= 2 |y|
|y|
x (x, y) =

(x2 + y2 )2
(x2 + y2 )2
(x2 + y2 )2

2

2x4 + 4x2 y2 + 2y4
x x4 + 4x2 y2 + y4
f

x 2 + y2

= 2 |x|
|x|
= 2 |x|
y (x, y) =

(x2 + y2 )2
(x2 + y2 )2
(x2 + y2 )2
din care deducem ca xf (0, 0) si
f
x
(0, 0) sunt functii continue n (0, 0).Acum, daca(a, b)
atunci pe o vecinatate sferica a punctului (a, b) cu raza r 0, a2 + b2 functia

f admite derivate partiale de ordinul unu continue fiind functie elementara. Am argumentat ca
f
f
2
a f este
x (x, y) s i y (x, y) sunt functii continue pe R , iar conform Teoremei 6.3.4 deducem c
2
diferentiabila pe R . Evident
R2 \ {(0, 0)}
f
f (x, 0) f (0, 0)
f
f (0, y) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= 0 si
(0, 0) = lim
=0
x0
y0
x
x
y
y
De asemenea, exista pe R2 derivatele partiale de ordinul al doilea, nsa
f
(0, y) x (0, 0)
2 f
2 f
y (x, 0) y (0, 0)
(0, 0) = lim x
= 1 6=
(0, 0) = lim
= 1.
y0
x0
y x
y
x y
x
109
(
f (x, y) =
x3 yxy3
x2 +y2
pentru (x, y) 6= (0, 0)

pentru (x, y) = (0, 0)
Sa se arate ca f este continua pe R2 , sa se calculeze fx0 (0, 0), fy0 (0, 0) si sa se verifice ca
00 (0, 0) 6= f 00 (0, 0). Se contrazice teorema lui Schwartz?
fxy

yx
Solutie. f este elementara pe R2 \ {(0, 0)} deci este continua si indefinit derivabila partial. Pentru
a arata ca f este continua n origine, este suficient de observat ca:
3
3
3

x y
xy
x y xy3 x3 y + xy3
| f (x, y)| =
= 2
+ 2
2
2
2
2
2
x +y
x +y
x +y
x + y2
3 3
x y xy
+ 2 = 2 |xy|
x2
y
deci
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = 0 = f (0, 0). Apoi
f
f (x, 0) f (0, 0)
f
f (0, y) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= 0 si
(0, 0) = lim
= 0.
x0
y0
x
x
y
y
n punctele (x, y) 6= (0, 0) avem
x4 y + 4x2 y3 y5 f
x5 4x3 y2 xy4
f
s
i
,
(x, y) =
(x,
y)
=
x
y
(x2 + y2 )2
(x2 + y2 )2
respectiv
f
(0, y) x (0, 0)
2 f
y 0
(0, 0) = lim x
= lim
= 1
y0
y0
y x
y
y
2 f
x0
x (x, 0) y (0, 0)
(0, 0) = lim
= lim
= 1.
x0
x2 0 y
x y
x
2
n concluzie, yfx (0, 0) 6= xfy (0, 0). Nu se contrazice teorema lui Schwartz, deoarece derivatele
partiale de ordinul doi ale lui f nu sunt continue n vecinatatea lui (0, 0).
2
2
Exercitiu 6.9.10 Sa se scrie
diferentiala de ordinul unu pentru functia f : R R definita
prin f (x, y) =
xy, x y n punctul curent.
Solutie. Notam
xy
f
(x,
y)
=
1
si
=
f2 (x, y) = x y
f1
x
f1
y
f2
x
f2
2
(x, y) =
(x, y) =
y
1
2
x
q
1
x
2
y
(x, y) = 1
(x, y) = 1
si obtinem
r

r

r

r
1 y
1 x
1 y
1 x
d f (x, y) =
, 1 dx +
, 1 dy =
dx +
dy, dx dy .
2 x
2 y
2 x
2 y
110
Exercitiu 6.9.11 Fie f : R2 R definita prin f (x, y) = e2x+y . Sa se calculeze d 2 f (2, 1).
Solutie. Efectund calculele se obtine

fx0 (x, y) = 2e2x+y
fy0 (x, y) = e2x+y
fx002 (x, y) = 4e2x+y
fy002 (x, y) = e2x+y

00 (x, y) = 2e2x+y
fxy
00
fyx (x, y) = 2e2x+y .
Se cunoaste ca
2
d f (a, b) =
=
fx002 (x, y)
00 (x, y)
fyx
00 (x, y)
fxy
fy002 (x, y)

dx
dx dy
dy

00
00
fx002 (a, b) (x a)2 + fxy
(a, b) + fyx
(a, b) (x a) (y b) + fy002 (a, b) (y b)2 .

Asadar
d 2 f (2, 1) = 4e5 (x 2)2 + 4e5 (x 2) (y 1) + e5 (y 1)2 .
f (x, y) = x cos y + y sin x.

Sa se calculeze d 2 f 4 , 3 .
Solutie. Aplicnd formulele de derivare, avem

fx0 (x, y) = cos y + y cos x
fy0 (x, y) = x ( sin y) + sin x
fx002 (x, y) = y sin x
fy002 (x, y) = x cos y

00 (x, y) = sin y + cos x
fxy
00 (x, y) = sin y + cos x.
fyx
Asadar

,
4 3

2

2
= sin
x
+ 2 cos sin
x
y
cos
y
3
4
4
4
3
4
3
4
3
3

!

2
2
1
2
2
3
=
x
+2
x
y
y
.
3 2
4
2
2
4
3
42
3
d2 f
7. Extreme f
ar
a leg
aturi
7.1
Puncte de extrem local. Puncte stationare

Fie A R p , f : A R, f (x1 , ..., x p ), x = (x1 , ..., x p ) si a = (a1 , ..., a p ) un punct din A.
Definitie 7.1.1 Vom spune ca f are o valoare maxima (respectiv minima) M (respectiv m) n
punctul x0 A daca f (x0 ) = M (respectiv f (x0 ) = m) si

M f (x) (respectiv m f (x) ) pentru orice x n A.
Daca exista x0 cu proprietatea din definitia anterioara el se numeste punct de maxim global
(respectiv de minim global), n ordine, pentru a-l distinge de punctul de maxim local (respectiv
de minim local) din definitia urmatoare.
Definitie 7.1.2 Se spune ca a este un punct de maxim (minim) local pentru f daca exista o
vecinatate V a punctului a astfel nct
f (x) (respectiv ) f (a) pentru orice x V A

are loc.
Vom spune puncte de extrem global atunci cnd ne referim la o valoare a lui f , care este fie
un maxim global fie un minim global, iar punct de extrem local atunci cnd ne referim la un
element care este fie un maxim local, fie minim local.
Suntem n masura sa enunta m:
Teorem
a 7.1.1 Teorema punctelor de extrem global. Presupunem A este o multime
nchisa si marginita a lui Rn . Daca f este continua pe A, atunci f are un punct de maxim
global si un punct de minim global pe A.
Definitie 7.1.3 Un punct a A se numeste punct stationar (critic) pentru f daca f este
diferentiabila n a si d f (a) = 0, deci fx0k (a) = 0 pentru orice k = 1, 2, ..., p.

n cele ce urmeaza vom da un criteriu pentru localizarea punctelor de extrem local si pentru
a le clasifica n situatia n care le gasim.
Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi
112
Teorem
a 7.1.2 Pierre de Fermat, 1601-1665. Daca A este multime deschisa, iar f este
diferentiabila n punctul a A, care este un punct de extrem local pentru f , atunci a este punct
stationar pentru f .
Demonstratie. Demonstram teorema pentru cazul particular f : A R2 R, f (x, y). Presupunem ca f este diferentiabila n punctul (a1 , a2 ) A si consideram, functia partiala (x) =
f (x, a2 ) definita pe multimea
Ea2 = { x| x R, (x, a2 ) A} .
Observam ca este derivabila n punctul a1 , 0 (a1 ) = fx0 (a1 , a2 ) , iar a1 este punct de extrem al
acestei functii si punct interior al multimii Ea2 , deci, conform Teoremei Fermat pentru functii de
o variabila reala, avem 0 (a1 ) = 0 adica fx0 (a1 , a2 ) = 0. n mod analog se arata ca fy0 (a1 , a2 ) = 0.
Observatie 7.1.1 Reciproca teoremei este falsa. Contraexemplu,
f : R p R definita prin f (x1 , ..., x p ) = x1 ... x p .

ntr-adevar, punctul a = (0, ..., 0) este evident critic, dar nu este punct de extrem local pentru
f deoarece diferenta
f (x1 , ..., x p ) f (0, ..., 0) = x1 ... x p
nu are semn constant pe vreo vecinatate ce contine (0, ..., 0).
Rezultatele introduse ne ajuta sa identificam punctele (valorile) de extrem. Amintim ca,
n cazul functiilor de o variabila reala, unul din cele mai importante moduri de a identifica
punctele de extrem local este studiul derivatei de ordinul doi. n cele ce urmeaza vom vedea ca
un rationament similar are loc pentru functii de mai multe variabile reale.
Teorem
a 7.1.3 Fie a Int (A) un punct critic al lui f cu proprietatea ca derivatele partiale de
ordinul doi exista si sunt continue ntr-o vecinatate V a lui a. Notam prin
00
fx2 (a) ... fx001 x p (a)

1
...
...
...
H f (a) =
fx00p x1 (a) ... fx002 (a)

p
matricea hessiana asociata lui f n punctul a si consideram

00

f 2 (a) fx00 x (a)

1
2
1 (a) = fx002 (a) , 2 (a) = 00x1
, ..., p (a) = det H f (a) .
00
fx2 x1 (a) fx2 (a)
2
Urmatoarele sunt adevarate:

i) daca 1 (a) > 0, 2 (a) > 0, ..., p (a) > 0 ,atunci x = a este un punct de minim local,
ii) daca 1 (a) < 0, 2 (a) > 0, ..., (1) p p (a) > 0, atunci x = a este un punct de maxim
local;
iii) distingem cazurile: n = 2 si 2 < 0 n care x = a nu este un punct de extrem local,
ci punct sa (adica un punct cu proprietatea ca n orice vecinatate a punctului critic a exista
punctele x, y astfel nct f (x) < f (a) < f (y)) si caz n 3 n care daca i (a) 6= 0 pentru orice
i = 1, ..., p si i), ii) sunt false, atunci x = a nu este punct sa;
iv) daca i), ii) si iii) sunt false nu se poate decide natura punctului cu ajutorul minorilor
7.1 Puncte de extrem local. Puncte stationare
113
principali, iar pentru a evalua semnul diferentei f (x) f (a) se aplica o dezvoltare Taylor de
ordin superior sau direct definitia.
Exercitiu 7.1.1 Sa se determine punctele de extrem ale functiei f : R p R definita prin
h
i2/3
f (x) = (x1 + a)2 + ... + (x p + a)2
cu a R si x = (x1 , ..., x p ) .
Solutie. Determinam punctele stationare

0
fx1 (x1 , ..., x p ) = 0
...
0
fx p (x1 , ..., x p ) = 0.
Pentru (x1 , ..., x p ) 6= (a, ..., a) rezulta
4(x1 +a)
=0
3 3 (x1 +a)2 +...+(x p +a)2

...
4(x p +a)

= 0.
3
2
2
3
(x1 +a) +...+(x p +a)
Evaluam derivatele partiale n punctul (x1 , ..., x p ) = (a, ..., a)

(x1 + a)4/3
f (x1 , a, ..., a) f (a, ..., a)
= lim
=0
xa x1 + a
x1 a
x1 + a
...
(x p + a)4/3
f (x p , a, ..., a) f (a, ..., a)
= lim
= 0.
fx0 p (a, ..., a) = lim
xa x p + a
x p a
xp + a
fx01 (a, ..., a) =
lim
Observam ca 1 , ... , p R si : R p R definita de

h
i1/6
(x1 , ..., x p ) = (x1 + a)2 + ... + (x p + a)2
continua si nula n (a, ..., a) astfel nct
f (x) f (a, ..., a) = 1 (x1 a) + ... + p (x p a) + (x) dE ((a, .., a) , (x1 , ..., x p )) ,
adica f este diferentiabila n (a, ..., a) si deci (a, ..., a) este punct critic.
Verificam daca f admite derivate partiale de ordinul doi, continue pe o vecinatate a lui
(a, ..., a). Cum
4(x1 +a)
0 (x , a, ..., a) f 0 (a, ..., a)

3
f
1
3
(x1 +a)2
x
x
1
fx002 (a, ..., a) = lim 1
= lim
1
x1 a x1 + a
x1 a
x1 + a
4
1
=
lim q
=
/R
x
a
3 1
3
(x1 + a)2
deducem ca f nu admite derivata partiala de ordinul doi n raport cu x n (a, ..., a) si prin
urmare nu se poate aplica algoritmul cu i (i = 1, ..., p). Pe de alta parte, apelnd la definitie
f (x1 , ..., x p ) f (a, ..., a) pentru orice (x1 , ..., x p ) R p se obtine ca (a, ..., a) este punct
de minim (chiar global).
Este important sa retinem:
ar
a leg
aturi
114
Teorem
a 7.1.4 Fie forma patratica q : A R p R, q (x) = xH f (a) xT , a = (a1 , ..., a p )
Int (A) si x = (x1 , ..., x p ) A\ {(0, ..., 0)}. Urmatoarele sunt adevarate
i) r (a) > 0 pentru fiecare r = 1, ..., p q este pozitiv definita (echivalent xH f (a) xT >
0) ;
ii) (1)r r (a) > 0 pentru fiecare r = 1, ..., p q este negativ definita (echivalent
xH f (a) xT < 0);
iii) daca r (a) 0 pentru fiecare r = 1, ..., p, atunci q este pozitiv semidefinita (echivalent xH f (a) xT 0);
iv) daca (1)r r (a) 0 pentru fiecare r = 1, ..., p, atunci q este negativ semidefinita
(echivalent xH f (a) xT 0);
v) q este nedefinita daca i)-iv) sunt simultan false.
Definitie 7.1.4 Spunem ca H f este pozitiv definita daca forma patratica asociata ei este pozitiv
definita. Analog negativ definita, pozitiv semidefinita, negativ semidefinita sau nedefinita.
Suntem n masura sa enunta m axioma II a functiei de productie.
7.2
Functia de productie - axioma II

A doua axioma de baza afirma ca exista o regiune relevanta, notata R, o submultime convexa a
regiunii economice, n care matricea hessiana a functiei de productie este negativ definita. Cu
alte cuvinte, n termeni matematici aceasta nseamna
(x1 ...x p ) H f (x1 , ..., x p ) (x1 ...x p )T < 0, (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) .
n aceasta regiune relevanta multimile de productie:

x = (x1 , ..., x p ) I f (x1 , ..., x p ) q0
sunt convexe pentru orice numar real ne-negativ q0 . De asemenea, n aceasta regiune relevanta,
avem:
2 f
2 f
(x)
=
(MP
(x))
<
0,
...
,
(x) =
(MPp (x)) < 0.
1
2
2
x1
xp
xp
x1
inegalitati ce reprezinta legea de diminuare descrescnda: cu ct mai mult si mai mult adaugam
la o intrare dar pastrnd la valori fixe ceilalti factori de intrare, n cele din urma regiunea n cauza
este atinsa, unde produsul marginal al intrarilor descreste.
Conform celor doua axiome ale functiei de productie exista o regiune convexa a spatiului
intrarilor numita regiune relevanta si notata R, definita prin:
R = {(x1 , ..., x p ) I |MP (x1 , ..., x p ) 0 } , H (x) negativ definita.
Un principiu economic care afirma ca n timp ce crestem un factor de productie (intrare) si
pastram alte intrari la acelasi nivel, aceasta modificare va creste nivelul initial de productie,
cresterea suplimentara n aceasta intrare va avea un efect limitat, si n cele din urma niciun efect
sau un efect negativ, asupra iesirilor. Legea de diminuare a productivitatii marginale ne ajuta n a
explica de ce cresterea productiei nu este ntotdeauna cel mai bun mod de a creste profitabilitatea.
Ca o concluzie, legea de diminuare a productivitatii marginale ne arata ca n loc sa continuam
cresterea aceleiasi intrari, ar fi mai bine sa ne oprim la un anumit prag, crescnd o alta intrare,
7.3 Functia de utilitate
115
sau sa producem alt produs sau serviciu suplimentar sau diferite alte produse pentru a maximiza
profitul.
Desi am reusit sa dam un raspuns matematic al cresterii sigure a productiei, este sugestiv
sa ne ntrebam daca aceasta crestere trebuie sa continue la nesfrsit sau mai exact cnd stopam
aceasta crestere. Desigur, ceea ce producem consuma cumparatorul care are preferinte distincte
de la individ la individ. Raspunsul la aceasta ultima ntrebare este dat, n parte, de analiza
functiei de utilitate, ce va fi prezentata n cele ce urmeaza si de contextul altor discipline avnd
un caracter economic, ce nu vor face obiectul prezentei expuneri.
7.3
Functia de utilitate
Analiza activitatilor economice din gospodarie, adica a oricarui grup de persoane ce produce
venituri astfel nct sa cumpere si consume bunuri si servicii, vor fi tratate matematic prin
alegerea unui anumit element din "spatiul produselor". Un produs (sau marfa) este un anumit
bun sau serviciu livrate la un anumit moment si la o anumita locatie.
Presupunnd ca exista un numar finit, n, de produse disponibile, cantitatea fiecarei marfi
achizitionate de catre gospodarie este rezumata de vectorul de consum
x = (x1 , ..., x p ) ,
unde x j este a ja ( j = 1, 2, ..., p) cantitate a marfii cumparata de gospodarie.
Daca, n plus, fiecare produs este perfect divizibil, astfel nct orice cantitate ne-negativa
poate fi achizitionata, marfurile sunt vectori n spatiul marfurilor
C = {x = (x1 , ..., x p ) R p |x1 0, ..., x p 0 } .
Astfel, spatiul marfurilor este orthantul ne-negativ al spatiului Euclidian R p , o multime nchisa,
convexa.
O functie de utilitate atribuie fiecarui punct (vector) x C, un numar real u (x1 , ..., x p ), care
masoara gradul de satisfactie sau de utilitate al consumatorului, dat de vectorul de consum x.
n general, se va presupune ca functia de utilitate admite derivate partiale continue. Functia
de utilitate trebuie sa ndeplineasca doua axiome.
Prima axioma presupune ca toate derivatele partiale de ordinul 1 ale functiei de utilitate,
numite utilitati marginale, sunt pozitive

notam
u
u
u
u
definitie
(x) = Mu (x) =
(x) , ...,
0 echivalent
(x) i = 1, n.
x
x1
xp
xi
Astfel, n fiecare punct din spatiul marfurilor, crescnd consumul oricaror marfuri si pastrnd
consumul oricarei marfi constant, creste gradul de satisfactie
Mu1 (x) =
u
u
(x) 0, ... , Mu p (x) =
(x) 0.
x1
xp

Daca u (x1 , ..., x p ) este functia utilitate, atunci derivata partiala xui x1 , ..., xp se numeste utilitatea

marginala a marfii i n punctul x1 , ..., xp adus de o unitate suplimentara de bun atunci cnd
cantitatile consumate din celelalte bunuri ramn constante.
Presupunnd u () admite derivate partiale de ordinul 2 continue urmatoarea axioma, impune
ca matricea hessiana a derivatelor de ordinul 2 sa fie negativ definita
(x1 ...x p ) Hu (x1 , ..., x p ) (x1 , ..., x p )T < 0, (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0)
ar
a leg
aturi
116
implicnd ca functia de utilitate este strict concava. n particular

2u
2u
2u
(x) < 0
(x)
<
0,
(x)
<
0,
...,
x2p
x12
x22
astfel ca utilitatea marginala a oricarei marfi descreste pe masura ce bunul este consumat din ce
n ce mai mult, presupunere cunoscuta ca legea lui Gossen.
Observam ca analiza functiei de utilitate este similara celei a functiei de productie.
7.4
Metoda celor mai mici p

atrate
n cazul a N perechi de valori (xi , yi ) (i = 1, ..., N) obtinute n urma masuratorilor unei marimi
f (x) se obtine o tabela de valori de forma
xi
yi
x1
y1
x2
y2
x3
y3
...
...
xN
yN
unde yi = f (xi ), i = 1, ..., N. Perechile (xi , yi ) formeaza o multime de puncte care poate sa nu
aiba o forma anumita sau poate sa verifice ecuatia unei curbe. Presupunem ca multimea de
puncte aproximeaza o dreapta. Este util de stiut ct de mult se abate graficul functiei f de la o
dreapta. Daca dreapta y = ax + b ar trece prin punctele (xi , yi ) (i = 1, ..., N), atunci am avea
yi ax b = 0 pentru orice i = 1, 2, ..., N.
n general acest fapt nu se poate realiza si este necesara impunerea conditiei ca expresiile
yi ax b sa fie "simultan mici", n sensul ca
N
E (a, b) = (yn axn b)2 (numita suma patratelor erorilor)

n=1
(7.1)
sa fie minima. Metoda celor mai mici patrate consta n determinarea parametrilor a si b cu
aceasta proprietate. Privim astfel E (a, b) ca pe o functie de doua variabile careia dorim sa-i
determinam punctul de minim local. Astfel:
Determinam punctele critice rezolvnd sistemul
0
Ea (a, b) = 0
Eb0 (a, b) = 0
echivalent cu
N
2 [yi (axi + b)] (xi ) = 0

i=1
2 [yi (axi + b)] (1) = 0

i=1
obtinem dupa calcule sistemul

N
N
N
2 a+
i b = xi yi
i
i=1
i=1

i=1
N
N
N
xi a + 1 b = yi
i=1
i=1
i=1
care se poate scrie matriceal, astfel

N
N

2
x
y
i i
i=1 i i=1 i a
= i=1N
N
.
N
b
xi 1
yi
i=1
i=1
(7.2)
(7.3)
i=1
Daca (a0 , b0 ) este punctul critic determinat rezolvnd sistemul (7.2) sau (7.3) se verifica, folosind
matricea hessiana, ca, (a0 , b0 ) este punct de minim local pentru E (a, b).

7.4 Metoda celor mai mici patrate
117
Observatie 7.4.1 Dreapta y = a0 x + b0 se mai numeste dreapta de regresie. Ea "mediaza"
printre punctele Mi (xi , yi ), 1 i N. Este de remarcat si ca a0 x + b0 este un polinom de

gradul unu.
Observatie 7.4.2 Daca notam

1
y1
a
... , c =
si y = ...
b
1
yN
x1
A = ...
xN

atunci sistemul (7.3) este echivalent cu AT A c = AT y.
Exercitiu 7.4.1 Volumul vnzarilor n primele 6 luni ale anului la un articol de uz caznic este
dat de tabelul urmator

luna
volumul vnzarilor
1
90
2
98
3
102
4
104
5
110
6
112
Sa se determine dreapta de regresie si sa se faca o prognoza pentru luna urmatoare.

xi
L1
2
L2
1
L3
0
L4
1
L5
2
L6
3
yi
90
98
102
104
110
112
L7
4
...
' 117
...
Valorile pentru xi (i = 1, 2, ..., 6) au fost considerate tinnd cont ca lunile sunt consecutive. Pentru
scrierea sistemului (7.2) alcatuim tabelul
yi
90
98
102
104
110
112
xi2
4
1
0
1
4
9
1
2
3
4
5
6
xi
2
1
0
1
2
3
6
N=6
xi = 3
yi = 616
xi yi = 382
i=1
xi yi
180
98
0
104
220
336
i=1
i=1
xi2 = 19
i=1
Sistemul (7.2) din care determinam a si b este

148
10558
19a + 3b = 382
= a =
si b =
.
3a + 6b = 616
35
105
10558
Asadar, dreapta de regresie este y = 148
atoare este
35 x + 105 , iar prognoza pentru luna urm
10558
y (4) = 148
4
+
'
117.
35
105
De asemenea, remarcam ca, erau simplificate calculele daca am fi considerat tabelul de valori
xi
yi
L1
5
90
L2
3
98
L3
1
102
L4
1
104
L5
3
110
L6
5
112
L7
7
ar
a leg
aturi
118
Observatie 7.4.3 Metoda celor mai mici patrate se extinde astfel: pentru aceeasi tabela de
date cautam parametrii reali c1 , c2 , ... , ck si o curba de ecuatie y = (x, c1 , c2 , ..., ck ) care sa
"medieze" printre punctele Mi (xi , yi ), 1 i N. Se formeaza expresia
N
E (c1 , c2 , ..., ck ) = (yi (xi , c1 , c2 , ..., ck ))2

i=1
si se pun conditiile necesare de minim Ec0 i (c1 , c2 , ..., i, ..., ck ) = 0, 1 i k, determinnd astfel
valorile lui c1 , c2 , ..., ck .
Observatie 7.4.4 Aceasta metoda de aproximare a functiei f se mai numeste ajustare, iar
functia se numeste curba sau functia de ajustare. Pentru:

(x) = c1 + c2 x + c3 x2
avem ajustare parabolica,
(x) = c1 (c2 )x , c1 ,c2 > 0
avem ajustare exponentiala, iar prin logaritmare se obtine ln (x) = ln c1 + x ln c2 , adica tot o
ajustare liniara
(x) = c1 +
c2
x
avem ajustare hiperbolica, iar cu notatia z =
7.5
1
x
se ajunge la o ajustare liniara.
Calculul functiei de productie Cobb-Douglas

Consideram functia de productie de tip Cobb-Douglas
f (K, L) = BK L cu B, , > 0
unde
f (K, L) da nivelul de productie (de exemplu valoarea monetara a tuturor bunurilor produse
ntr-un an);
K este factorul de productie capital (de exemplu valoarea monetara a tuturor masinariilor,
echipamentelor si cladirilor);
L este factorul de productie munca (numarul total al persoanelor exprimate n ore lucrate
pe an);
B, , sunt constante ce se determina n baza unor date statistice referitoare la f (K, L), K
si L.
Este de mentionat ca si masoara proportia din productia totala (iesirea) care este generata
de capital, respectiv munca. Se observa ca, n situatia,
+ = 1 = f (2K, 2L) = B (2K) (2L) = 2+ BK L = 2 f (K, L) ,
relatie care se interpreteaza astfel: dublnd capitalul si forta de munca se va dubla si productia
situatie caracterizata de faptul ca f (K, L) are revenire constanta la scala. Analog se discuta
cazurile + < 1 si + > 1.
Constanta B = f (K, L) /K L afirma ca parametrul B reprezinta o masura mai buna a
productivitatii comparativ cu fK0 (K, L) si fL0 (K, L) care evidentiaza productivitatile partiale ale
7.5 Calculul functiei de productie Cobb-Douglas
119
factorilor de productie munca si capital. Logaritmnd n expresia f (K, L) = BK L obtinem o

expresie frecvent utilizata n analizele econometrice, att pentru estimarea exponentilor si ,
ct si pentru aprofundarea analizei:
ln f (K, L) = ln B + ln K + ln L.
Fie 0 < , 1. De remarcat este si faptul ca, la cresterea cu un procent a capitalului (respectiv
a fortei de munca), productia f (K, L) se mareste cu % (respectiv %) deci cu mai putin de un
procent (ntruct , 1).
Acest aspect se datoreaza faptului ca si pot fi asimilate si unor coeficienti de elasticitate.
ntr-adevar, elasticitatea n raport cu forta de munca se defineste prin
E f ,L =
L fL0 (K, L) LB K L 1
=
=
f (L, K)
BK L
iar n raport cu, capitalul

E f ,K =
K fL0 (K, L) KBK 1 L

=
=
f (L, K)
BK L
dupa simplificari.
Mai mult, cresterea cu un procent a parametrului B asigura cresterea productiei tot cu 1%.
Datele statistice ce se vor analiza sunt bazate pe masuratori ale economiei Statelor Unite ale
Americii ntre anii 1899 si 1922, avnd ca an de referinta anul 1899, an n care lui f (K, L), L, K
i s-a atribuit fiecaruia valoarea 100, iar datele pentru restul anilor sunt exprimate ca procente ale
datelor din anul 1899.
An
1899
1900
1901
1902
1903
1904
1905
1906
1907
1908
1909
1910
1911
1912
1913
1914
1915
1916
1917
1918
1919
1920
1921
1922
f (K, L)
100
101
112
122
124
122
143
152
151
126
155
159
153
177
184
169
189
225
227
223
218
231
179
240
L
100
105
110
117
122
121
125
134
140
123
143
147
148
155
156
152
156
183
198
201
196
194
146
161
K
100
107
114
122
131
138
149
163
176
185
198
208
216
226
236
244
266
298
335
366
387
407
417
431
x = ln L
4, 6052
4, 6540
4, 7005
4, 7622
4, 8040
4, 7958
4, 8283
4, 8978
4, 9416
4, 8122
4, 9628
4, 9904
4, 9972
5, 0434
5, 0499
5, 0239
5, 0499
5, 2095
5, 2883
5, 3033
5, 2781
5, 2679
4, 9836
5, 0814
y = ln K
4, 6052
4, 6728
4, 7362
4, 8040
4, 8752
4, 9273
5, 0039
5, 0938
5, 1705
5, 2204
5, 2883
5, 3375
5, 3753
5, 4205
5, 4638
5, 4972
5, 5835
5, 6971
5, 8141
5, 9026
5, 9584
6, 0088
6, 0331
6, 0661
z = ln f (K, L)
4, 6052
4, 6151
4, 7185
4, 8040
4, 8203
4, 8040
4, 9628
5, 0239
5, 0173
4, 8363
5, 0434
5, 0689
5, 034
5, 1761
5, 2149
5, 1299
5, 2417
5, 4161
5, 4250
5, 4072
5, 3849
5, 4424
5, 1874
5, 4806
ar
a leg
aturi
120
n baza datelor strnse Cobb si Douglas au observat ca acestea pot fi reprezentate printr-o functie
de productie de forma
f (K, L) = BK L
n care B, , se pot determina prin metoda celor mai mici patrate, astfel:
Etapa 1: Logaritmam f si obtinem
ln f (K, L) = ln B + ln K + ln L.
Notam z = ln f , x = ln L, y = ln K, iar a = ln B si avem urmatoarea relatie z = a + x + y ntre
a, , nca nedeterminate. Intuitiv, daca ne referim la faptul ca f este functie de K si L graficul
lui ln f (K, L) este o curba n spatiu.
Etapa 2: Scriem
A=
1 x y
unde "1" reprezinta vectorul coloana cu toate componentele 1, "x" reprezinta vectorul coloana
format cu valorile x = ln L, iar y reprezinta vectorul coloana alcatuit din valorile z = ln f (K, L).
Asadar
A=
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
4, 6052
4, 6540
4, 7005
4, 7622
4, 8040
4, 7958
4, 8283
4, 8978
4, 9416
4, 8122
4, 9628
4, 9904
4, 9972
5, 0434
5, 0499
5, 0239
5, 0499
5, 2095
5, 2883
5, 3033
5, 2781
5, 2679
4, 9836
5, 0814
4, 6052
4, 6728
4, 7362
4, 8040
4, 8752
4, 9273
5, 0039
5, 0938
5, 1705
5, 2204
5, 2883
5, 3375
5, 3753
5, 4205
5, 4638
5, 4972
5, 5835
5, 6971
5, 8141
5, 9026
5, 9584
6, 0088
6, 0331
6, 0661
Sistemul asociat lui z = a + x + y este
a
A = z

iar ecuatia normala
a
AT A = AT z.
121
(7.4)
Folosind un algoritm informatic, se observa ca
24, 0000 119, 3311 128, 5556

121, 8561
AT A = 119, 3311 594, 2757 641, 1346 si AT z = 607, 0907 .
128, 5556 641, 1346 693, 4555
655, 4095
Din sistemul (7.4) va rezulta a = 0, 692, = 0, 7689 si = 0, 2471. Astfel, B = ea = 0, 9331.
Notam ca + = 1, 016, adica o valoare foarte apropiata de + = 1. Din acest motiv, este
presupus ca + = 1 n modelul Cobb-Douglas cnd ne referim la probleme de economie.
Astfel, functia de productie n cazul datelor de mai sus o vom lua tinnd cont de semnificatia lui
B, si : f (K, L) = 1.01K 0,75 L0,25 .
Exercitiu 7.5.1 n modelul Cobb-Douglas f (K, L) = 1.01K 0,75 L0,25 sa se calculeze productia
pentru anii 1910 si 1920.
f (147, 208) = 1.01 (147)0,75 (208)0,25 ' 161, 9
f (194, 407) = 1.01 (194)0,75 (407)0,25 ' 235, 8
valori destul de apropiate de datele reale 159 si 231 din tabel.
7.6
Probleme rezolvate
Exercitiu 7.6.1 Sa se scrie algoritmul de determinare a punctelor de extrem local ale functiei
f (x, y) = ... ce ndeplineste conditiile Teoremei 7.1.3.

Solutie. Determinam punctele critice
0
fx (x, y) = 0
fy0 (x, y) = 0
(7.5)
=punctul critic A0 (x0 , y0 ) sau mai multe puncte critice, de exemplu: A1 (x1 , y1 ), A2 (x2 , y2 ),
A3 (x3 , y3 ).
Stabilim daca punctele critice sunt de extrem local. Scriem matricea hessiana
!
00 (x, y)
fx002 (x, y)
fxy
H f (x, y) =
.
00 (x, y)
fy002 (x, y)
fyx
Discutie:
Stabilim daca A0 (x0 , y0 ) este punct de extrem local. Acest raspuns este dat de unul din
punctele a), b), c) si d) urmatoare:
a) Daca
00

00 (x , y )
f 2 (x0 , y0 ) fxy
0 0
00
x

1 (A0 ) = fx2 (x0 , y0 ) > 0 si 2 (A0 ) = 00
>0
fyx (x0 , y0 ) fy002 (x0 , y0 )
atunci A0 (x0 , y0 ) este punct de minim local.
ar
a leg
aturi
122
b) Daca 1 (A0 ) = fx002 (x0 , y0 ) < 0 si 2 (A0 ) > 0 ,atunci A0 (x0 , y0 ) este punct de maxim
local.
c) Daca 2 (A0 ) < 0 = A0 (x0 , y0 ) este punct sa.
d) Daca 2 (A0 ) = 0, atunci nu se poate decide natura punctului cu ajutorul minorilor
principali iar pentru a evalua semnul diferentei f (x1 , x2 ) f (a, b) se aplica o dezvoltare Taylor
de ordin superior sau direct definitia.
Comentariu. Daca sistemul are si alte puncte critice, de exemplu: A1 (x1 , y1 ), A2 (x2 , y2 ),
A3 (x3 , y3 ) se face discutia pentru fiecare punct n parte.
Exercitiu 7.6.2 Sa se determine punctele de extrem ale functiei
f : R R, f (x, y) = x3 + y3 3x 12y + 1.
Solutie. Calculam derivatele partiale si le egalam cu zero

fx0 (x, y) = 3x3 3 = 0

=
fy0 (x, y) = 3y2 12 = 0
x2 1 = 0
y2 4 = 0.
Sistem cu solutia x1,2 = 1, y1,2 = 2. Obtinem urmatoarele puncte stationare: A1 (1, 2),
A2 (1, 2), A3 (1, 2), A4 (1, 2).
Calculam derivatele partiale de ordinul II: f x2 (x, y) = 6x, f xy (x, y) = 0 = f yx (x, y) , iar
f y2 (x, y) = 6y.
Scriem matricea hessiana

6x 0
H f (x, y) =
.
0 6y
Pentru

A1 (1, 2) = H f (A1 ) =
6 0
0 12

=
1 = 6 > 0
2 = 72 > 0
= A1 este punct de minim.

Pentru

A2 (1, 2) = H f (A2 ) =
6
0
0 12

si
1 = 6 > 0
2 = 72 < 0
= A2 nu este punct de extrem, ci punct sa. Analog, A3 (1, 2) este punct sa, iar A4 (1. 1)
este punct de maxim.
Exercitiu 7.6.3 Daca f : R2 R este definita prin f (x, y) = xy (1 x y) , atunci
a) sa se calculeze lim(x,y)(0,1) f (x,y)

x ;
b) folosind definitia derivatelor partiale, sa se calculeze hessiana H f (2, 1) R2 ;
c) sa se determine extremele functiei f .
Solutie. a) Avem
lim
(x,y)(0,1)
f (x, y)
xy (1 x y)
= lim
= lim y (1 x y) = 0.
x
x
(x,y)(0,1)
(x,y)(0,1)
123
b) Prin definitie hessiana H f (2, 1) este

H f (2, 1) =
2 f
(a)
x2
2 f
y x (a)
2 f
x y (a)
2 f
(a)
y2
!
unde a = (2, 1) .
Calculam elementele matricei hessiana

f
f
2 f
f
2 + 2x 2
x (x, 1) x (2, 1)
(a)
=
(x,
y)
(2,
1)
=
lim
= lim
=2
x2
x2
x2
x x
x2
x2

f
f
2 f
f
y (2, y) y (2, 1)
(a) =
(x, y) (2, 1) = lim
=4
y1
y2
y y
y+1

f
f
2 f
f
y (x, 1) y (2, 1)
(a) =
(x, y) (2, 1) = lim
= 1
x2
x y
x y
x2

f
(2, y) xf (2, 1)
f
2 f
(a) =
(x, y) (2, 1) = lim x
= 1
y2
y x
y x
x2
deoarece
f
(x0 , 1) =
x
=
f (x, 1) f (x0 , 1)
x (2 x) + x0 (2 x0 )
= lim
xx0
xx0
x x0
x x0
lim (2 + 2x) = 2 + 2x0 cu x0 arbitrar,
lim
xx0
f (x, 1) f (2, 1)
x (2 x)
f
(2, 1) = lim
= lim
=2
x2
x2
x
x2
x2
si analog celelate derivate partiale. n concluzie

2 1
T
H f (2, 1) =
.
1 4
c) Determinam punctele critice

0
[xy (1 x y)]0x = y (2x + y 1)
fx (x, y) = 0
y (2x + y 1) = 0
0
0
[xy (1 x y)]y = x (x + 2y 1)
fy (x, y) = 0
x (x + 2y 1) = 0.
Rezolvnd sistemul obtinem urmatoarele puncte critice:
Caz 1. x = y = 0; Caz 2. x = 0 si y = 1; Caz 3. x = 1 si y = 0; Caz 4. x = y = 1/3. Ramne
sa cercetam care din aceste puncte critice sunt puncte de extrem.
Caz 2. Pentru x = y = 0 avem

1 1
0 1
Hf
,
=
de unde 2 = 1 < 0
1 0
3 3
si deci (0, 0) este punct sa.
O discutie asemanatoare se face pentru Cazul 2 si Cazul 3.
Caz 4. Pentru x = y = 1/3 avem
2

1 1
3 31
Hf
,
=
.
13 32
3 3
Deoarece
2

2
1 = < 0, 2 = 31
3
3

13 4 1 1
= = >0
23 9 9 3
obtinem ca (x, y) = (1/3, 1/3) este punct de maxim local.
ar
a leg
aturi
124
Exercitiu 7.6.4 Sa se precizeze domeniul maxim de definitie al functiei
f (x, y) =
x y
+
y x
iar pe acesta sa se gaseasca punctele de extrem precum si extremele locale ale lui f .

Solutie. Domeniul maxim de definitie este D = (x, y) R2 |x 6= 0, y 6= 0 . Calculam derivatele
partiale si le egalam cu zero
(
2
fx0 (x, y) = 1y xy2 = 0
x y2 = 0
=
fy0 (x, y) = yx2 + 1x = 0
x2 + y2 = 0
sistem cu solutia x = y sau x = y. Obtinem urmatoarele puncte stationare: A1 (x, x) si A2 (x, x).
Calculam derivatele partiale de ordinul II
f x2 (x, y) = ( fx0 )0x (x, y) = 2y
,
x3
1
1
f xy (x, y) = x2 y2 = f yx (x, y) .
f y2 (x, y) =
2x
,
y3

H f (x, y) =
2y
x3
x12 y12
x12 y12
2x
y3
!
.
Pentru

A1 (x, x) = H f (A1 ) =
si observam ca 1 =
Pentru
2
x2
2
x2
x22
x22
2
x2
> 0, iar 2 = 0, de unde, concludem ca, nu putem decide cu 1 , 2 .

A2 (x, x) = H f (A2 ) =
x22
x22
x22
x22
si deci 1 = x22 < 0, iar 2 = 0, adica, nu putem decide cu 1 , 2 .

Apelam la definitie. Evaluam f n punctele critice
x
x
x x
f (x, x) = + = 2 si f (x, x) =
+
= 2.
x x
x
x
n concluzie
x y
(x y)2
f (x, y) f (x, x) = + 2 =
0
y x
xy
pe o vecinatate

(x, y) R2 x > 0, y > 0 (x, y) R2 x < 0, y < 0
astfel ca (x, x) este punct de minim local. Pe de alta parte
f (x, y) f (x, x) =
x y
(x + y)2
+ +2 =
0
y x
xy
pe o vecinatate

(x, y) R2 x > 0, y < 0 (x, y) R2 x < 0, y > 0 ,
si deci (x, x) este punct de maxim local.
125
Exercitiu 7.6.5 Sa se studieze daca functia f : R2 R definita prin
f (x, y) = 2x2 + 3y2 + 4xy2 2y + 1

are puncte de extrem.

0
fx (x, y) = 0
4x + 4y2 = 0 = x = y2
= (y + 1) (2y 1)2 = 0,
0
fy (x, y) = 0
6y + 8xy 2 = 0

adica A1 (1, 1) si A2 41 , 21 sunt puncte stationare.
Stabilim daca punctele critice A1 si A2 sunt puncte de extrem. Scriem matricea hessiana

00
00
fx2 fxy
4
8y
=
.
H f (x, y) =
00
fy002
fyx
8y 6 + 8x
Caz 1: Pentru A1 (1, 1) evaluam

4 8
H f (1, 1) =
8 2
si observam ca
1 = 4
>0

4 8
= 72 < 0 deci, A1 (1, 1) este punct sa.
2 =
8 2

Caz 2: Pentru A2 41 , 12 evaluam

1 = 4 > 0
1 1
4 4
4 4
Hf ,
=
si observam
= 0.
4 4
2 =
4 2
4 4
Deoarece 2 = 0 trebuie apelat la definitie sau la diferentiale de ordin superior pentru a stabili
natura punctului A2 . Apelam la definitie. Fie > 0. Pentru

1
1
1
1
5 5
(x, y) =
+ , f + , = 4 3 + > = f (A2 )
4
2
4
2
8 8

1
1
1
1
5 5
(x, y) =
, + f , + = 4 3 + < = f (A2 ) .
4
2
4
2
8 8

Cum f 14 + , 12 f (A2 ) > 0 si f 41 , 12 + f (A2 ) < 0 rezulta ca A2 14 , 21 este
punct sa. Am demonstrat ca functia f nu are puncte de extrem.
O alta solutie, n cazul A2 14 , 21 , este sa apelam la diferentiala de ordin superior. Constatam
ca

1 1
1
1 2
1
1 2
f (x, y) f ,
= 2 x+
+ y
+4 x+
y
4 2
4
2
4
2

si deci exista puncte n care f (x, y) f 14 , 12 este att pozitiv
a, ct si negativa nvecinatatea
lui A2 . Observam din acest exercitiu ca desi d 2 f x, y, 14 , 21 0 punctul 14 , 12 nu este de
extrem.
ar
a leg
aturi
126
Exercitiu 7.6.6 Sa se determine a, b, c R astfel nct functia f : R2 R definita prin
f (x, y) = 3 (x + 1)2 y + y3 + a (x + 1) + by + c
sa admita n punctul (1, 1) un extrem local.
Solutie. Cum (1, 1) este un extrem local, rezulta ca este si critic. Astfel ca
0
0
fx (x, y) = 6 (x + 1) y + a = 0
fx (1, 1) = 12 + a = 0
=
fy0 (1, 1) = 15 + b = 0
fy0 (x, y) = 3 (x + 1)2 + 3y2 + b = 0
si deci a = 12, iar b = 15. Cu a si b astfel determinati verificam daca punctul critic (1, 1)
este punct de extrem local. Determinam matricea hessiana

6y
6 (x + 1)
6 12
H f (x, y) =
si evaluam H f (1, 1) =
.
6 (x + 1)
6y
12 6
Deoarece 1 = 6 > 0, iar 2 = 108 < 0 = (1, 1) este punct sa. Am demonstrat ca @a, b, c R
astfel nct (1, 1) sa fie punct de extrem local al lui f .
Exercitiu 7.6.7 O firma produce doua produse distincte P1 s i P2 . Costul zilnic cu producerea
a x unitati din produsul P1 si y unitati din produsul P2 este dat de

c (x, y) =

1
4x2 + xy + y2 + 4x + 2y + 500.
100
Presupunem ca firma vinde produsul P1 cu 15 lei per unitate iar P2 cu 9 lei per unitate. n
fiecare din urmatoarele situatii:
i) nu exista restrictii n ceea ce priveste cantitatile produse;
ii) producerea produselor creeaza poluare astfel nct firma este legal nevoita sa produca
zilnic 320 de unitati din produsele P1 si P2 ,
sa se determine cantitatile de productie zilnice x si y astfel nct profitul firmei sa fie
maxim.

Solutie. i) Profitul per zi este dat de functia
(x, y) = Profit-Cost=15x + 9y c (x, y)

1
= 15x + 9y
4x2 + xy + y2 4x 2y 500
100

1
=
4x2 + xy + y2 + 11x + 7y 500.
100
Problema se reduce la a maximiza functia (x, y). Pentru aceasta rezolvam sistemul
0
1
x (x, y) = 100
(8x + y) + 11 = 0
1
0
y (x, y) = 100 (x + 2y) + 7 = 0.
Rezulta punctul critic (x, y) = (100, 300).
Evaluam matricea hessiana n punctul critic

1
2
100
25
H (100, 300) =
1
1
100
50
2
3
si observam ca 1 = 25
< 0 iar 2 = 2000
> 0. Cum 1 < 0, iar 2 > 0, rezulta ca punctul
critic (100, 300) este de extrem si anume de maxim. Asadar, pentru a obtine un profit maxim
127
firma trebuie sa produca x = 100 unitati din produsul P1 si y = 300 unitati din produsul P2 caz n
care va realiza un profit de (100, 300) = 1100 lei.
ii) Problema se reduce la a maximiza (x, y) cu restrictia x + y = 320. Astfel ca datorita
restrictiei y = 320 x noua functie profit va fi
i
1 h 2
(x) =
4x + x (320 x) + (320 x)2 + 11x + 7 (320 x) 500.
100
Din ecuatia 0 (x, y) = 0 se obtine punctul critic x = 90 si deoarece 00 (90) = 0, 08 < 0 pentru
orice x deducem ca x = 90 este punctul de maxim al lui (x). n final se obtine y = 320 90 =
230, iar noul profit este 1040 lei.
Exercitiu 7.6.8 Un magazin a vndut ntr-o saptamna 200 de DVD-uri inscriptionate la un
pret de 350 lei per DVD. Un studiu de piata indica faptul ca o reducere de 10 lei per DVD va
creste numarul de unitati vndute cu 20 pe saptamna. Sa se determine functia pret si functia
de venituri. Ct de mare ar trebui sa fie reducerea oferita clientilor pentru ca magazinul sa-si
maximizeze venitul sau?

Solutie. Daca x este numarul DVD-urilor inscriptionate vndute per saptamna, atunci cresterea
saptamnala n vnzari este x 200 DVD-uri. Pentru fiecare crestere de 20 de unitati vndute,
pretul este redus cu 10 lei. Deci, pentru fiecare unitate suplimentara vnduta, scaderea n pret va
fi (1/20) 10, iar functia pret este
p (x) = 350
10
1
(x 200) = 450 x
20
2
adica p (x) este pretul per unitate pe care magazinul l percepe pentru a vinde x DVD-uri. Functia
de venituri este
V (x) = xp (x) = 450x
x2
.
2
Din ecuatia V 0 (x) = 0 rezulta punctul critic x = 450. Pe de alta parte V 00 (x) = 1 < 0 x R
rezulta ca x = 450 realizeaza valoarea maxima a lui V (x). Pretul corespunzator pentru x = 450
este p (450) = 450 21 450 = 225 lei. Asadar patronul trebuie sa faca o reducere de 350 225 =
125 lei per DVD.
Exercitiu 7.6.9 Volumul vnzarilor la un magazin n ultimele 3 luni consecutive a fost: 7,
10.8 si, respectiv 14.9. Sa se aproximeze datele printr-un polinom de gradul nti prin metoda
celor mai mici patrate si pe baza sa se estimeze volumul vnzarilor n urmatoarea luna.
Solutie. xi nu sunt date n problema, astfel ca trebuie sa le luam noi. Cum lunile sunt consecutive
putem considera x1 = 1, x2 = 2, x3 = 3 sau pentru usurinta calculelor x1 = 1, x2 = 0, x3 = 1.
Organizam datele astfel:
Luna
xi
1
1
2
0
3
1
yi
10, 8
14, 9
4
2
...
7,9
32,5
2 2+ 3
...
Pentru a calcula sumele din sistemul (7.2) organizam datele sub forma de tabel
1
2
3
N=3
xi
1
0
1
xi = 0
yi
7
10, 8
14, 9
yi = 32, 7
xi yi
7
0
14, 9
xi yi = 7, 9
xi2
1
0
1
xi2 = 2
ar
a leg
aturi
128
astfel ca sistemul din care determinam a si b este

a = 7,9
2 a + 0 b = 7, 9
2 = 5, 50
=
32,5
0 a + 3 b = 32, 5
b = 3 = 18, 33
32,5
si deci y = a x + b = 7,9
atoare
2 x + 3 (polinom de grad 1). Pentru a estima volumul n luna urm
calculam y (2) = 5, 50 2 + 18, 33.
Exercitiu 7.6.10 Volumul vnzarilor la un magazin n ultimele trei luni a fost
Luna
Volumul vnzarilor
1
11
2
16
3
22
a) Aproximati "norul" de puncte printr-un polinom de gradul nti prin metoda celor
mai mici patrate (calculati coeficientii polinomului cu doua zecimale exacte).
b) Determinati suma patratelor erorilor.
c) Pe baza polinomului determinat la punctul "a)" estimati volumul vnzarilor n luna
urmatoare.

Solutie. Problema se rezolva prin metoda celor mai mici patrate.
a) xi nu sunt date n problema, astfel ca trebuie sa le luam noi. Cum lunile sunt consecutive
putem considera x1 = 1, x2 = 2, x3 = 3 sau pentru usurinta calculelor ce urmeaza x1 = 1,
x2 = 0, x3 = 1. Organizam datele astfel:
Luna
xi
yi
1
1
11
2
0
16
3
1
22
4
2
...
27,33
...
Pentru a calcula sumele din sistemul (7.2) scriem datele sub forma de tabel
1
2
3
N=3
xi
1
0
1
xi = 0
yi
11
16
22
yi = 49
xi yi
11
0
22
xi yi = 11
xi2
1
0
1
xi2 = 2
astfel ca sistemul din care determinam a si b este

2 a + 0 b = 11
a = 11
2 = 5, 50
=
0 a + 3 b = 49
b = 49
3 = 16, 33
de unde y = a x + b = 5, 5 x + 16, 33 (polinom de grad 1).
b) Conform (7.1) avem
E (5, 5; 16, 33)
3
[yn (5, 5 xn + 16, 33)]2
n=1
= [y1 (5, 5 x1 + 16, 33)]2 + [y2 (5, 5 x2 + 16, 33)]2 + [y3 (5, 5 x3 + 16, 33)]2
= [11 (5, 5 (1) + 16, 33)]2 + [16 (5, 5 (0) + 16, 33)]2 + [22 (5, 5 1 + 16, 33)]2
= 0, 1667
c)
Pentru a estima volumul n luna urmatoare calculam

y (2) = 5, 5 2 + 16, 33 = 11 + 16, 33 = 27, 33.
129
Exercitiu 7.6.11 Sa se scrie algoritmul de determinare a punctelor de extrem local ale functiei
f : A R3 R, f (x, y, z) = ... ce ndeplineste conditiile Teoremei 7.1.3.

0
fx (x, y, z) = 0
f 0 (x, y, z) = 0
y0
fz (x, y, z) = 0
=punctul critic A0 (x0 , y0 , z0 ) sau mai multe puncte critice: A1 (x1 , y1 , z1 ), A2 (x2 , y2 , z2 ), A3 (x3 , y3 , z3 ),
....
Stabilim daca punctele critice sunt de extrem local.
00 (x, y, z)
fx002 (x, y, z)
fxz00 (x, y, z)
fxy
00 (x, y, z)
fy002 (x, y, z)
fyz00 (x, y, z) .
H f (x, y) = fyx
fz002 (x, y, z)
fzx00 (x, y, z)
fzy00 (x, y, z)
Discutie:
Stabilim daca A0 (x0 , y0 , z0 ) este punct de extrem local. Acest raspuns este dat de unul din
punctele a), b), c) si d) de mai jos:
a) Daca
fx002 (x0 , y0 , z0 ) > 0,
00
00 (x , y , z )
f 2 (x0 , y0 , z0 ) fxy
0 0 0
2 (A0 ) = x00
fyx (x0 , y0 , z0 ) fy002 (x0 , y0 , z0 )
1 (A0 ) =

>0

3 (A0 ) = det A > 0

atunci A0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct de minim local.
b) Daca 1 (A0 ) < 0, 2 (A0 ) > 0 si 3 (A0 ) < 0, atunci A0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct de
maxim local.
c) Daca 1 (A0 ) 6= 0, 2 (A0 ) 6= 0, 3 (A0 ) 6= 0 si a), b) sunt false, atunci A0 este punct sa.
d) Daca 1 (A0 ) = 0 sau 2 (A0 ) = 0 sau 3 (A0 ) = 0, atunci nu se poate decide natura
punctului cu ajutorul minorilor principali, iar pentru a evalua semnul diferentei f (x, y, z)
f (a, b, c) se aplica o dezvoltare Taylor de ordin superior sau direct definitia.
Comentariu. Daca sistemul are si alte puncte critice, de exemplu: A1 (x1 , y1 , z1 ), A2 (x2 , y2 , z2 ),
A3 (x2 , y2 , z3 ) se face discutia pentru fiecare punct critic n parte.
Exercitiu 7.6.12 Fie a (0, ). Sa se determine punctele de extrem local ale functiei
4
f : R3 \ {(0, 0, 0)} R definita prin f (x, y, z) = xyz + ax + ay + az .
0
a4
f
(x,
y,
z)
=
0
x
yz x24 = 0
xz ay2 = 0
f 0 (x, y, z) = 0
y0
fz (x, y, z) = 0
xy az2 = 0.
4
Din a doua ecuatie a sistemului rezulta z = ya2 x expresie care nlocuita n prima ecuatie a sistemului
da
a4 y
y2 x
ax2 = 0 de unde y = x. nlocuind y = x n sistem, obtinem

(
3
4
xz ax2 = 0
x z = a4
= x3 z = x2 z2 = z = x.
a4
2
x2 z2 = a4
x z2 = 0
ar
a leg
aturi
130
Am demonstrat ca x = y = z. Folosind aceasta egalitate, avem

a4
= 0 x4 = a4 = x = a
x2
mai exact doua puncte critice A1 (a, a, a) si A2 (a, a, a). Evident a 6= 0.
Verificam daca punctele critice A1 si A2 sunt puncte de extrem. Determinam hessiana functiei
f
00
a4
00
2 x3
z
y
fxz00
fx2 fxy
00
a4
fy002 fyz00 =
x .
H f (x, y, z) = fyx
z 2 y3
4
fzx00 fzy00 fz002
y
x 2 az3
x2
Caz 1: Pentru A1 (a, a, a) evaluam
2a a a
H f (a, a, a) = a 2a a
a a 2a
si observam ca
1 = 2a < 0
2 = 4a2 a2 = 3a2 > 0
3 = det (H f (a, a, a)) = 4a3 < 0

deci, A1 (a, a, a) este punct de extrem local si anume de maxim local.
Caz 2: Pentru A2 (a, a, a) evaluam
2a a a
H f (a, a, a) = a 2a a
a a 2a
si observam ca
1 = 2a > 0
2 = 4a2 a = 3a2 > 0
3 = det (H f (a, a, a)) = 4a3 > 0

deci, A2 (a, a, a) este punct de minim local.
Exercitiu 7.6.13 Sa se determine extremele functiei f : R3 R definita prin
f (x, y, z) = 3x2 + y2 + 3z3 39x 24y 9z + 3x

Limbă

Main

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Main

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

c 2015, Editura ASE

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei

Tehnoredactare: Dragos-Patru Covei

Spatii topologice compacte

Spatii topologice conexe

S iruri s i serii n (R, ||) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta

Serii alternate, serii absolut convergente

Aplicatie a seriilor n calculul financiar

S iruri s i serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

tile s irurilor uniform convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Determinarea razei de convergenta

Operatii cu serii de puteri

Functii de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Functia de productie - axioma I

Functia de productie Cobb-Douglas

Derivate partiale de ordin superior

Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile

Criteriul lui Young

Diferentiala unei functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

Formula Taylor pentru functii de mai multe variabile

Hessiana s i convexitatea functiilor

Puncte de extrem local. Puncte stationare

Functia de productie - axioma II

Metoda celor mai mici p

Calculul functiei de productie Cobb-Douglas

Functii implicite. Aplicatii n modelarea microeconomic

Metoda multiplicatorilor lui Lagrange

Calcul integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

Integrale cu parametrii pe interval compact

Integrale definite pe intervale necompacte

Functia Gamma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

Integrale improprii cu parametru

Ecuatii diferentiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165

Modele economice care conduc la ecuatii diferentiale

Notiunea de ecuatie diferential

Ecuatii diferentiale cu variabile separabile

Ecuatii diferentiale liniare de ordinul I

Ecuatii diferentiale de tip Bernoulli

Ecuatii de ordin superior cu coeficienti constanti

10.7.1 Ecuatii liniare de ordin n cu coeficienti constanti omogene . . . . . . . . . . . . . 172

Elemente de teoria integralei Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185

Functii integrabile Lebesgue

Domeniu simplu conex n raport cu una din axe

Trecerea la coordonate polare cu ajutorul transform

Axata pe continutul programei pentru disciplina Analiza Matematica, de la anul I - Facultatea

< x, y >= xi yi daca x = (x1 , ..., xn ) si y = (y1 , ..., yn ) sunt din Rn .

Sn (x0 ) = {y Rn |dE (y, x0 ) = }

Capitolul 1. Elemente de topologie

Bn (x0 ) = {y Rn |dE (y, x0 ) < }

Bn (x0 ) = {y Rn |dE (y, x0 ) }

deschisa Bn (x0 ) cu centrul n x0 si raza .

punctului x0 se numeste sistemul de vecinatati ale lui x0 si se noteaza prin Vx0 .

1.2 Spatii topologice

Definitie 1.1.11 Fie u, v Rn cu u 6= v.

i) Multimea vectorilor de forma w = u + (1 ) v cu R se numeste dreapta

avem u + (1 ) v A. Altfel spus, multimea punctelor situate pe segmentul de dreapta

x0 clA si x0 nu este un punct izolat al lui A.

Exemplu 1.2.1 Familia Tb = {X, } este o topologie pe X numita s i topologia banala pe X.

Solutie. Singurele posibilitati sunt T1 = { , X}, T2 = { , {a} , X}, T3 = { , {b} , X}, T4 =

Capitolul 1. Elemente de topologie