Sunteți pe pagina 1din 9

Apele subterane din Romania

Apele subterane sunt o surs important deoarece, spre deosebire de apele de


suprafa, cele subterane sunt de regul mai puin sau deloc poluate i pot fi
potabilizate cu msuri minimale, uneori doar cu dezinfecie sau fr vreo prelucrare.
Prin ape subterane se neleg apele care circul n porii i n fisurile rocilor, n
interiorul scoarei terestre.
Apa subteran provine din infiltraia direct a precipitaiilor atmosferice, din
infiltrarea apei de suprafa prin malurile permeabile ale rurilor i lacurilor,
dincondensarea vaporilor de ap n porii rocilor subterane. Dup modul de
cantonare iscurgere n subteran, pnzele sau cursurile de ap subteran pot fi:
cursuri subterane n roci fisurate sau carst;
strate acvifere freatice, de mic adncime (pn la cca. 40 m), cantonate n
rocigranulare, fr a fi sub influena direct a apelor de suprafa din
vecintate, sau alimentatepe cale artificial din ape de suprafa;
strate acvifere de mare adncime (peste cca. 40 m), cantonate n roci
granulare, fr a fisub influena direct a apelor de suprafa;
izvoare provenite din stratele subterane care ies la suprafa datorit
condiiilor geomorfologice locale;
straturi de ap constituite din nisipuri de dune maritime.
Sursele de ap subteran pot fi cu nivel liber (freatic) sau sub presiune. Un strat
acvifer este cu nivel liber n cazul cnd la execuia unui foraj, apa rmne la nivelul
la care a fost ntlnit;stratele acvifere mai adnci sunt, n general, sub presiune,

fapt constatat la executarea unui foraj prin ridicarea apei la un nivel superior celui la
care a fost ntlnit.
Stratul de ap subteran se numete artezian dac apa din foraj ajunge n mod
natural la suprafaa terenului, i ascendent dac nivelul apei rmne n foraj sub
nivelul terenului.
Apele subterane, datorit calitii lor, se pot ntrebuina direct pentru scopuri de
alimentare cu ap potabil a centrelor populate i a unitilor industriei alimentare,
pe cnd apele de suprafa, din ruri i lacuri, atunci cnd se folosesc trebuies fie
tratate nainte de utilizare.
Definiia acviferului
Zcmntul de ap subteran, utilizat ca izvor de ap, poart denumirea de acvifer
(aqua = ap; fero = a aduce). Un acvifer este o formaiune geologic permeabil care
nmagazineaz n golurile sale apa care circul prin acestea, cu o vitez semnificativ,
i care este susceptibil de a fi extras n cantiti apreciabile prin intermediul
mijloacelor de captare

Un acvifer este compus din: roca rezervor (sub forma unor trame sau schelete
solide), reprezentat din grunii nisipurilor, pietriurilor etc. i apa. Apa n micare
constituie pnza de ap subteran. Prin urmare cei doi termeni, acvifer i pnza de
ap subteran, nu sunt sinonimi.

Fig. . Diiferitele tipuri de interstiii capabile s stocheze apa, dup


Dune Leopold

Apa subterana se exploateaza prin captari cu puturi care au cea mai mare pondere,
captari orizontale (drenurii, galerii), captari de izvoare si captari combinate (puturi cu
drenuri
radiale, cu galerii drenuri care capteaza izvoare, etc).
Captari cu puturi sunt utilizate in exploatarea apelor subterane sub adancimea
de 8-10 m. Drenul este o lucrare de captare sub forma unui canal amenajat pentru a
prelua (drena) si transporta apa dintr-un strat acvifer, colectand-o in vederea
utilizarii. Acest tip de captare se foloseste in cazul in care adancimea stratului nu
depaseste 8-10 m.
Captarile de izvoare sunt o construcie care asigur captarea integrala a apei
izvorului, la punctul real de ieire, fr modificri ale conditiilor de curgere i a
echilibrului rocilor purttoare de ap, protejnd n acela i timp apa mpotriva
impurificrii.
Tipurile de ape subterane i caracteristicile lor
Apa eliberat din acvifer, sub aciunea gravitaiei, poart denumirea de ap
gravitaional.
Apa de retenie
Caracteristicile apei de retenie sunt datorate proprietilor particulare ale structurii
moleculare a apei. Ea mai este cunoscut sub numele de ap legat.

Apa legat chimic face parte clin compoziia chimic a rocilor, liste strns
legat de reeaua cristalin a mineralelor sub trei forme:
- Apa de constituie intr n compoziia chimic a mineralelor sub form de
ioni de H i OH (micele de genul muscovitului sau halitului), hidrat de calciu ele.
Este eliberat la temperaturi ridicate cnd mineralele respective se descompun
i dau natere altora noi.

- Apa de cristalizare intr n alctuirea unor reele cristaline, dar este mai
slab legat chimic. Intr n compoziia unor minerale sau roci: gips i sulfat de
cupru. Este eliberat la temperaturi ridicate cu schimbarea calitativ a rocilor.
- Apa zeolitic se prezint sub form de molecule n spaiile reelei
cristaline, liste strns legat de structura mineralelor. Se elibereaz prin
nclzire fr a distruge reeaua cristalin. Dup eliminare, aceast ap poate fi
absorbit din nou.
Apa legat fizic (adsorbit) nconjoar particulele minerale datorit forelor
moleculare i electrochimice. Se departajeaz apa higroscopic i cea pelicular
(fig. 37).
- Apa higroscopic nconjoar granulele rocilor sub forma unei pelicule i
se menine la suprafa datorit aciunii reciproce dintre forele moleculare ale
apei i granulele solide.
Apa higroscopic nu transmite presiune hidrostatic, fapt pentru care poate fi
deplasat numai n stare de vapori.
Cantitatea de ap higroscopic existent n porii rocilor este n funcie de
umiditatea atmosferic; valoarea ei maxim este ntlnit numai n cazul unei
saturaii complete de umiditate a aerului atmosferic. De obicei, se gsete n
proporie de 15-18% la nisipuri fine i medii i scade la nisipuri grosiere pn la
1,2-0,5%.
Acest tip de ap nu respect legile dinamicii fluidelor; ea putnd fi
ndeprtat din porii rocilor la temperaturi mai mari de 104,5C i numai sub
form de vapori. Punctul su de nghe se ridic la -78C, iar cel de fierbere la
+100C.
- Apa pelicular stabil legat constituie un al doilea nveli care acoper
granulele rocilor sub forma unui strat subire de ap.
Apa liber

Apa liber (gravitaional) se poate deplasa sub aciunea forelor de gravitaie,


adic a diferenelor de presiune. Ea singur contribuie la scurgerea apelor subterane
n acvifere i implicit spre izvoare i lucrrile de captare.
Apa liber poate exista n cele trei forme de agregare: lichid, solid i gazoas.
In stare de vapori satureaz, n funcie de umiditatea atmosferei, spaiile libere din
masa rocilor i n funcie de temperatur poate trece sub form lichid ca urmare a
condensrii.
n stare lichid se prezint sub dou forme:
- Apa capilar se menine n porii rocilor datorit tensiunii superficiale i a
forelor capilare. Are capacitatea de a urca prin pori pn la nlimi invers
proporionale

cu

diametrul

lor (la nisipul fin urc mai mult dect la nisipul grosier). nghea la temperaturi situate
<0C,nu transmite presiune hidrostatic i hidrodinamic, este cedat prin
evaporare

nu

se

deplaseaz datorit gravitaiei.


- Apa gravific circul doar prin porii supracapilari (0,5-1,2 mm) precum i prin
fisurile rocilor sub aciunea gravitaiei. Formeaz uvie subterane cu viteze variabile.
Se deplaseaz dup legile hidrodinamice, poate prezenta curgere laminar sau
turbulent, nghea la 0C i fierbe la 100C n condiiile unei presiuni normale
Apa subteran este un agent geodinamic prin intermediul scurgerii subterane,
prin aciunea sa mecanic, coroziunea rocilor carbonatate i, la un grad mai mic, prin
transportul materiilor n suspensie. n aceeai msur ea asigur transferurile de
cldur.
Apa subteran este n acelai timp un puternic agent hidrogeochimic prin puterea
sa de dizolvare. Asigur transportul i schimburile substanelor minerale.
Permeabilitatea reprezint proprietatea rocilor de a permite apei s circule prin
pori. Aceasta este n funcie de aranjamentul granulelor, mrimea porilor,
temperatura i vscozitatea apei etc. Circulaia apei prin porii rocilor se face prin
curgere gravitaional cnd vidurile sunt mari i tensiunea superficial are un rol redus
(pietri, nisip). Permeabilitatea nu depinde de volumul total al porilor ci de mrimea lor.
Nisipurile, pietriurile etc. sunt considerate roci care au o permeabilitate omogen;

argilele, marnele etc. nu prezint permeabilitate; rocile eruptive, metamorfice etc. au


o permeabilitate neomogen.
Principalele substane dizolvate n apa subteran
Apa subteran nglobeaz, n soluie, numeroase substane minerale, gaze i'
sruri solubile.
Principalele gaze dizolvate (uneori n stare liber de suspensie) sunt: compuii
aerului (oxigen, hidrogen, azot), anhidrida carbonic (CO2), amoniac (NH3), sulfura de
hidrogen i un coninut mai mic de argon, xenon, heliu i metan. Majoritatea acestor
gaze au o solubilitate slab, cuprins ntre 0,01 i 0,02 cm3/cm3 la temperatur normal,
excepie fcnd CO2, H2 i NH3 care au o solubilitate de 40, 200 i 60.000 de ori mai
mare.
Principalele sruri solubile care reprezint cauza mineralizrii apei sunt: calcarul
(CaCO3), dolomita (Ca, Mg)CO3, gipsul (CaSO4,2H2O), halitul (NaCl), silvinitul (KCl),
nitraii, silicea (SiO2). Apele subterane, n funcie de apropierea sau deprtarea fa de o
mare sau un lac, pot avea concentraii diferite; ca exemplu, se amintete cazul
grindului Lelea din Delta Dunrii care, dei se afl situat n interiorul deltei, prezint ape
clorurate.

Regionarea apelor subterane


Apele freatice au ca mediu de acumulare si de formare a zacamintelor
depozitele
superficiale permeabile (aluviuni, proluviuni, luturi loessoide, eluvia, deluvii) dar si
roci
sedimentare stratificate permeabile precum si roci compacte strabatute de fisuri.
Pe versantul Nordic al Masivului Ceahlau, aliniamentele de izvoare de la baza stivei
de conglomerate care alimenteaza afluentii Vaii Schitului (Duruitoarea, Paraul lui
Martin, Durau si altele) atesta prezenta unui strat freatic bogat.
Depresiunile intramontane cu umplutura de roci sedimentare contureaza
rezerve importante de apa subterana, dar de obicei, c1u calitati inferioare de
potabilitate.
Culoarul depresionar din vestul Carpatilor Orientali (Bilbor-Borsec-GiurgeuCiuc-Brasov) reprezinta cea mai importanta arie de acumulare a apelor freatice
Caracterul hidrochimic al acestor ape este bicarbonat calcic (cu unele

modificari) in perimetrele cu aport abundant de alti component din subteran la


Borsec, Toplita, Sncrneni, Tusnad, Covasna)
Ariile depresionare importante cu freatic intramontan abundent se localizeaza in
Depresiunea Dornelor, Depresiunea Comanesti, Depresiunea Petrosani,
Depresiunea Almaj,
Depresiunea Vad-Borod.
Apele freatice din depresiunile intramontane sunt evident amenintate din
punct de vedere calitativ datorita aglomerarii centrelor ubane si a concentrarii unor
activitati economice poluante: exploatari de substante minerale utile energetic
(carbuni, turba) prepararea si prelucrarea unor minereuri feroase, neferoase si alte
materiale: Depresiunea Baia Mare, Depresiunea Brad, Depresiunea Petrosani,etc; la
toate acestea se adauga si faptul ca toate drenajele naturale si antropice, inclusive
de substante nocive continute in apa se realizeaza dinspre relieful inalt catre vatra
depresiunilor intramontane (sterilul cu sulf din Calimani se dirijeaza in ultima instanta
prin intermediul Negrei-Sarului in depresiunea cu acelasi nume situate in bazinul
Bistritei).
Frecventa izvoarelor carstice de la baza abrupturilor calcaroase din toate
ramurile carpatice atesta importanta deosebita a acestor ape freatice pentru
carsturile din
Haghimas, Bucegi, Piatra Craiului, Muntii Mehedinti, Muntii Banatului si Muntii
Apuseni
(Bihor, Padurea Craiului. Codru-Moma).
In Subcarpati, apele freatice sunt cantonate in depozite de terasa, in
aluvionarul luncilor.Apele freatice sunt din ce in ce mai bogate si mai frecvente spre
baza versantilor
Treapta morfologica a dealurilor si podisurilor din Romania dispune de acvifer
freatic in caracteristicile caruia se resimt influentele climei alaturi de cele induse de
anumite particularitati ale reliefului.
In dealurile Banato-Crisene si in Campia de Vest influenta maselor de aer
umed si moderat racoros de origine oceanic face ca nivelul freaticului sa se mentina
ridicat, in special in semestrul rece al anului.
Sectoarele de cmpie mai joasa sunt purttoare de ape subterane
bicarbonate cu tendin de salinizare sulfatic sau cloruroas.
In Depresiunea Transilvaniei, abundenta si caracteristicile apelor subterane
freaticedepind de pozitia geografica, alcatuirea geologica, dispunerea structural a
stratelor, textura,apropierea de masivele de sare.
Apele subterane freatice din centura deluroasa de la periferia Depresiunii
Transilvaniei prezinta doua situatii distinct:
Cand complexele acvifere nu sunt influentate de prezenta masivelor de sare,
incat predomina tipul hidrochimic bicarbonatat calcic, cu mineralizare moderat
Cand complexele acvifere se afla in preajma masivelor de sare, apa devenind
evident clorosodica sau cu tendinta de imbogatire in sulfati.
In unitatile fizico-geografice extramontane de la sud si est de Carpati se
constata osaracire a acviferelor freatice de la vest la est, in legatura cu reducerea
generala a precipitatiilor si deci a abundentei apelor subterane in acelasi sens.
Fenomenul se manifesta cu pregnanta in sezonul rece, datorita persistentei stratului
de zapada si a blocarii alimentarii freaticului cat si prin reducerea generala a
precipitatiilor in anotimpul de iarna.

Partea extracarpatica estica a Romaniei, ocupata de Podisul Moldovei,


cunoaste rezerve importante de ape freatice (uneori captive ascendente). Marimea
acumularilor, gradul de mineralizare, prezinta diferentieri notabile de la un sector la
altul
Podisul Sucevei si Podisul Central Moldovenesc se caracterizeaza prin
frecventa sigrosimea importanta a orizonturilor de gresii, calcare oolitice si nisipuri
grosiere: Dealul Repedea, Dealul Mare-Harlau, Dealul Dragomirna. In aceste masive
deluroase s-au acumulat importante rezerve de ape subterane freatice, in general de
foarte buna calitate.
Tipul hidrochimic este bicarbonatat, calcic magnezian si apele respective sunt
folosite pentru alimentarea cu apa potabila a unor localitati rurale si urbane.
In Campia Moldovei, faciesurile mai argiloase prezinta frecvent acumulari de
gipsuri care influenteaza atat duritatea cat si hidrochimismul general.
In culoarul Siretului, apele freatice sunt abundente datorita complexelor de
terase aluvionare. Zonele de confluenta cu Suceava, Moldova, Bistrita, Trotus sunt
adevarate rezervoare de ape freatice datorita aportului acestor vai carpatice.
Din rezervele totale de 8,3 miliarde de m3/an (263 m3/s), 5,1 miliarde m3/an
(104 m3/s) apartin apelor freatice. In zestrea generala a apelor subterane de pe
teritoriul Romaniei au fost identificate aproximativ 2000 zacaminte de ape minerale
ceea ce denota un mare potential balnear, pus in valoare doar in mica masura pana
in prezent.