DREPT PENAL PARTEA GENERALA I

1.Legea penala
Notiune: prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi
organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere
de lege.
APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP:
1. Activitatea legii penale:
- pricipiul activitatii este un principiu de baza al aplicarii legii penale in timp, ce da
expresie si decurge din princiul legalitatii
- legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare
- legea penala intra in vigoare la 3 zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial sau la o
data ulterioara prevazuta in textul ei
- iesirea din vigoare a legii penale are loc prin abrogare:
totala cand intreaga lege este scoasa din vigoare
partiala cand doar o parte din lege este scoasa din vigoare
expresa cand se prevede in legea de abrogare ce anume se scoate din vigoare
tacita data abrogarii tacite este data intrarii in vigoare a legii care reglementeaza
din nou aceeasi materie, dar in mod diferit
- probleme speciale se pun in cazul infractiunilor ce incep sa fie savarsite sub incidenta
unei legi si se epuizeaza sub incidenta altei legi. In acest caz se va aplica legea penala
in vigoare din momentul epuizarii infractiunii
- determinarea legii penale aplicabile se va pune si in situatia in care la reglementarea
aceleasi relatii sociale vin in concurs doua legi, una generala si una speciala, ambele in
vigoare. Regula ca legea speciala deroga de la legea generala va rezolva problema
2. Aplicarea legii penale de dezincriminare:
- legea noua care dezincrimineaza se aplica faptelor savarsite inainte de intrarea ei in
vigoare
Conditiile in care se aplica legea penala de dezincriminare:
la data savarsirii faptei legea in vigoare prevedea acea fapta ca infractiune
o lege ulterioara nu mai prevede fapta respectiva ca infractiune
intrarea in vigoare a legii noi care dezincrimineaza fapta comisa poate avea loc:
dupa savarsirea faptei
dupa judecarea definitiva a cauzei
dupa executarea sanctiunii penale aplicate pentru fapta comisa sub imperiul legii
vechi
3. Aplicarea legii penale in situatii tranzitorii:
Situatiile tranzitorii, determinate de succesiunea legilor penale, se refera la ipotezele in
care de la savarsirea unei infractiuni si pana la judecarea ei intervin una sau mai multe legi
penale succesive care prevad fapta ca infractiune.
4. Aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei:

Daca este mai favorabila legea sub imperiul careia s-a comis infractiunea, legea va
ultraactiva, iar daca este mai favorabila legea din momentul judecarii faptei ori o lege ce a fost
in vigoare intre savarsirea infractiunii si judecarea ei, aceasta lege va retroactiva.
Situatiile in care se aplica legea penala mai favorabila presupun:
a) sa existe o succesiune de legi penale intre data comiterii infractiunii si data judecarii
acesteia
b) fapta savarsita sa fie calificata infractiune atat in legea in vigoare la data savarsirii
infractiunii, cat si in legea in vigoare la data judecarii, precum si in legile penale care
eventual s-au succedat intre aceste date
c) intre legile penale succesive sa existe diferente
Criterii de determinare a legii penale mai favorabile:
- conditiile de tragere la raspundere penala
- conditiile de sanctionare
In cele mai multe situatii determinarea legii penale mai favorabile se face dupa criteriul
pedepselor principale.
5. Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei:
Conditiile:
a) sa exite o hotarare definitiva de condamnare la o pedeapsa (detentiune pe viata,
inchisoare, amenda) ori la o masura educativa sau o hotarare definitiva prin care s-a
luat o masura de siguranta.
b) pana la executarea pedepselor sa fi intrat in vigoare o noua lege care sa prevada o
pedeapsa mai usoara ori sanctiuni mai usoare.
c) pedeapsa aplicata in baza legii vechi sa fie mai grea ca natura decat cea prevazuta in
legea noua pentru aceeasi infractiune
6. Principiul ultraactivitatii legii penale temporare:
Legea penala temporara se aplica infractiunii savarsite in timpul cat era in vigoare, chiar
daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acel interval de timp.
Legea penala temporara este legea penala care prevede data iesirii ei din vigoare sau a
carei aplicare este limitata prin natura temporara a situatiei care a impus adoptarea sa.
Aplicarea legii penale temporare reprezinta o exceptie de la retroactivitatea legii penale
mai favorabile.
APLICAREA LEGII PENALE IN SPATIU:
1. Principiul teritorialitatii:
Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei.
Prin teritoriu Romaniei se intelege intinderea de pamant, marea teritoriala si apele cu solul,
subsolul si spatiul aerian, cuprinse intre frontierele de stat.
Prin infractiune savarsita pe teritoriul Romaniei se intelege orice infractiune comisa pe
teritoriu sau pe o nava sub pavilion romanesc ori pe o aeronava inmatriculata in Romania.
Exceptii: infractiunile savarsite de persoanele care se bucura de imunitate de jurisdictie
penala, infractiunile savarsite de militarii unei armate straine aflate in trecere ori stationate pe
teritoriul tarii
Legea penala romana nu se aplica infractiunilor savarsite de reprezentantii diplomatici ai
statelor straine sau de alte persoane care nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman.

2. Principiul personalitatii legii penale:

Pentru a se aplica legea penala romana infractiunilor savarsite in afara tarii se cer
indeplinite conditiile:
a) infractiunea sa fie savarsita in afara teritoriului tarii
b) infractiunea sa fie de o anumita gravitate
c) fapta sa fie calificata ca infractiune potrivit legii penale romane
d) infractorul sa fie cetatean roman ori o persoana juridica romana in momentul savarsirii
infractiunii
Aplicarea legii penale romane conform principiului personalitatii este conditionata de:
a) savarsirea unei infractiuni in afara teritoriului tarii
b) infractiunea sa fie sanctionata de legea penala romana cu pedeapsa cu inchisoarea de
cel mult 10 ani sau cu pedeapsa amenzii
c) fapta sa fie prevzuta ca infractiune atat in legea penala romana, cat si in legea penala a
tarii unde aceasta a fost comisa
d) infractorul sa fie cetatean roman ori persoana juridica romana in momentul savarsirii
infractiunii
3. Principiul realitatii:
Principiul isi are fundamentul in apararea valorilor sociale ce privesc statul roman,
cetatenii romani si persoanele juridice romane impotriva infractiunilor comise in strainatate de
cetateni straini sau de persoane fara cetatenie.
Legea penala romana se aplica potrivit principiului realitatii daca se indeplinesc conditiile:
a) infractiunea sa fie savarsita in afara teritoriului tarii
b) infractiunea savasita sa fie din cele: contra statului roman, contra unui cetatean roman
ori contra unei persoane juridice romane
c) fapta sa fie infractiune potrivit legii penale romane
d) infractorul sa fie cetatean strain sau o persoana fara cetatenie la data comiterii
infractiunii
4. Principiul universalitatii:
Consacra aplicarea legii penale romane infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii,
daca infractorul este cetatean strain ori persoana fara cetatenie.
Intr-o prima ipoteza, aplicarea legii penale romane se face cu indeplinirea urmatoarelor
conditii:
a) comiterea unei infractiuni in afara teritoriului tarii
b) infractiunea comisa sa nu faca parte dintre cele contra statului roman, contra unui
cetatean roman sau contra unei persoane juridice romane
c) fapta comisa in afara teritoiului tarii sa fie calificata infractiune potrivit legii penale
romane
d) pentru infractiunea comisa in strainatate statul roman si-a asumat obligatia sa o
reprime in temeiul unui tratat international
e) infractorul sa fie cetatean strain ori o persoana fara cetatenie, indiferent unde isi are
domiciliul
f) infractorul sa se afle de bunavoie pe teritoriul Romaniei
EXTRADAREA:

Notiune: este un act bilateral intre doua state in baza caruia un stat pe al carui teritoriu s-a
refugiat un infractor sau un condamnat il preda, la cerere, altui stat pentru a fi judecat ori pus
sa execute pedeapsa la care fusese condamnat.
La extradare participa intotdeauna doua state:
- statul solicitat pe teritoriul caruia se gaseste infractorul sau condamnatul
- statul solicitant care cere si care poate fi:
a) statul pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea
b) statul impotriva intereselor caruia a fost savarsita infractiunea
c) statul al carui cetatean este infractorul.
Conditii in care se poate solicita ori acorda extradarea:
1. Conditii cu privire la infractiune:
sa se fi savarsit o infractiune pe teritoriul statului solicitant ori impotriva
intereselor acestuia sau de catre un cetatean al acestui stat
fapta sa fie incriminata in legile ambelor state care participa la extradare
infractiunea savarsita sa atraga, potrivit atat legislatiei statului solicitant, cat si
legislatiei statului roman, o pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an,
iar in vederea executarii unei pedepse, numai daca aceasta este de cel putin 4
luni
2. Conditii cu privire la infractor:
cand Romania este stat solicitat, infractorul trebuie sa fie cetatean strain
nu pot fi extradati de catre Romania: cetatenii romani, persoanelor carora li s-a
acordat dreptul de azil in Romania, persoanele straine care se bucura in
Romania de imunitate de jurisdictie
3. Conditii privind urmarirea penala sau executarea pedepsei:
infractiunea pentru care se cere extradarea sa nu fie dintre acelea pentru care
actiunea penala atat in legislatia romana, cat si in legislatia statului solicitant
poate fi angajata numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar
aceasta se opune extradarii
sa nu fi intervenit prescriptia raspunderii penale ori prescriptia executarii
pedepselor
extradarea este inoperanta daca in statul solicitant s-a acordat gratierea pentru
pedeapsa aplicata infractorului.
4. Conditii privind cererea de extradare:
Cererea de extradare trebuie sa fie insotita de inscrisuri din care sa rezulte temeiurile
pentru admiterea extradarii:
originalul sau copie autentica a mandatului de arestare sau copie a hotararii de
condamnare
o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea
copie a textelor de lege aplicabile
Regula specialitatii extradarii: persoana extradata nu poate fi judecata decat pentru
infractiunea ori infractiunile pentru care a fost extradata si, tot astfel, nu poate fi pusa sa
execute decat pedeapsa ori pedepsele pentru care a fost extradata.

2.Notiunea si trasaturile esentiale ale infractiunii

Notiune: infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie,

nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o.
Trasaturile infractiunii:
1. Prevederea in lege, ca trasatura esentiala a infractiunii:
- prin prevederea in legea penala a faptei periculoase ce se savarseste cu
vinovatie se realizeaza diferentierea infractiunii de celelalte forme de ilicit
juridic
2. Fapta savarsita cu vinovatie:
Formele vinovatiei:
a) INTENTIA: atitudinea psihica a faptuitorului rezultand din prevederea rezultatului
faptei sale si urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei ori numai acceptarea
acestui rezultat.
- intentia directa se caracterizeaza prin prevederea rezultatului faptei si
urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei
- intentia indirecta se caracterizeaza prin prevederea rezultatului de catre
faptuitor, rezultat care numai este urmarit, ci acceptata eventualitatea
producerii lui
b) CULPA: atitudinea psihica a faptuitorului care prevede rezultatul faptei sale, nu-l
accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce.
1. culpa cu prevedere faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, rezultat pe care
nu-l urmareste, nu-l accepta si considera fara temei ca acesta nu se va produce
2. culpa simpla sau fara prevedere faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale,
desi trebuia si putea sa-l prevada
c) INTENTIA DEPASITA sau PRAETERINTENTIA: se realizeaza prin savarsirea unei
fapte cu intentie si producerea unui rezultat mai grav decat cel urmarit sau acceptat de
faptuitor, rezultat ce se imputa acestuia sub forma culpei, deoarece este socotit fara
temei ca el nu se va produce ori nu l-a prevazut, desi trebuia si putea sa-l prevada
3. Fapta sa fie nejustificata:
3. chiar daca fapta savarsita intruneste toate conditiile prevazute in norma
incriminatoare, fiind astfel prevazuta de legea penala, daca legea permite
savarsirea acestei fapte, in anumite conditii, atunci fapta nu va constitui
infractiune
4. Fapta sa fie imputabila persoanei care a savarsit-o:
Imputabilitatea = capacitatea sau facultatea de a discerne valoarea etica si sociala a actului
sau, de a aprecia motivele care il stimuleaza la acel act sau il retin de la acel act si de a se
determina conform acestei aprecieri.

3.Continutul infractiunii
Obiectul infractiunii:

 obiectul juridic general este format din totalitatea relatiilor sociale ocrotite prin
normele dreptului penal
obiectul juridic generic este format din fasciculul, grupul, manunchiul de valori
sociale de aceeasi natura ocrotite prin normele penale
obiectul juridic specific este valoarea sociala concreta careia i se aduce atingerea
prin infractiune
obiectul direct nemijlocit infractiunea, fiind o fapta socialmente periculoasa, se
indreapta impotriva unor valori sociale ocrotite penal
Subiectul infractiunii:
Persoana fizica subiect activ al infractiunii:
Conditii:
1. varsta ceruta de lege:
pana la varsta de 14 ani se prezuma absolut ca minorul nu are discernamant
minorul intre 14 si 16 ani va raspunde penal numai daca se dovedeste ca in
savarsirea faptei concrete a avut discernamant
minorul care a implinit varsta de 16 ani este prezumat ca are capacitate penala
2. responsabilitatea aptitudinea persoanei de a-si da seama de faptele sale, de rezonanta
sociala a acestora, precum si de a-si putea determina si dirija in mod constient vointa
in raport cu aceste fapte
3. libertatea de vointa si actiune aceasta a decis in mod liber asupra savarsirii faptei si a
avut libertatea de hotarare si a actionat potrivit propriei sale vointe
Subiectul pasiv al infractiunii:
Subiectul pasiv este definit ca fiind persoana fizica sau persoana juridica titulara a valorii
sociale ocrotite si care este vatamata ori pusa in pericol prin infractiune.
Pentru a fi subiect pasiv al infractiunii, persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa fie
titulara valorii sociale ocrotite penal.

4.Continutul constitutiv al infractiunii

Latura obiectiva: totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de
conduita, interzis sau ordonat, pentru existenta infractiunii.
Structura laturii obiective:
elementul material actul de conduita interzis sau ordonat prin norma de incriminare
urmarea imediata vatamarea adusa valorii sociale ocrotite prin fapta interzisa
legatura de cauzalitate este liantul intre elementul material (cauza) si urmarea
imediata (efectul) cerut de lege pentru existenta infractiunii. Legatura de cauzalitate
este lesne de stabilit in acele cazuri in care rezultatul produs este generat de actiunea
sau inactiunea unei persoane.
Latura subiectiva: totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea constiintei si
vointei infractorului fata de fapta si urmarile acesteia, pentru caracterizarea faptei ca
infractiune.
Structura laturii subiective:

 elementul subiectiv atitudinea psihica a persoanei care a savarsit o fapta prevazuta

de legea penala, fata de aceasta fapta si urmarile acesteia, atitudinea exprimata in
vinovatie ceruta de lege pentru existenta acelei infractiuni.

5.Legitima aparare
Notiune: legitima aparare este o cauza care exclude caracterul penal al faptei, datorita lipsei
caracterului nejustificat al acesteia.
Legitima aparare apare ca o riposta pe care o da o persoana impotriva unui atac ce pune in
pericol persoana, drepturile acesteia ori interesul general, riposta determinata de necesitatea
apararii valorilor sociale periclitate.
Conditiile atacului:
atacul sa fie material atacul este material cand pentru realizarea lui se foloseste
forta fizica ori instrumente, mijloace care sunt in masura sa produca o modificare
fizica a valorilor ocrotite.
atacul sa fie direct atacul este direct cand se indreapta si creeaza un pericol
nemijlocit pentru valoarea sociala ocrotita.
atacul sa fie imediat atacul este imediat cand pericolul pe care-l reprezinta pentru
valoarea sociala s-a ivit, este actual sau este pe cale sa se iveasca.
atacul sa fie injust adica sa nu aiba temei legal in baza caruia se efectueaza.
atacul sa fie indreptat impotriva persoanei care se apara ori impotriva alteia sau
impotriva unui interes general
atacul sa puna in pericol persoana celui atacat ori interesul general.
Conditiile apararii:
apararea se realizeaza printr-o fapta prevazuta de legea penala
apararea sa fie precedata de atac
apararea sa se indrepte impotriva agresorului
apararea sa fie necesara pentru inlaturarea atacului
apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului.

6.Starea de necesitate
Notiune: starea de necesitate este o cauza justificativa care inlatura caracterul penal al faptei.
Conditiile privitoare la pericol:
sa fie imediat pericolul este imediat cand este pe cale sa se produca
pericolul imediat sa ameninte valorile sociale
pericolul sa fie inevitabil adica sa nu poata fi inlaturat in alt mod decat prin
savarsirea faptei prevazute de legea penala
Conditiile actiunii de salvare:
sa se realizeze prin comiterea unei fapte prevazute de legea penala
actiunea de salvare prin savarsirea faptei prevazute de legea penala sa fi constituit
singurul mijloc de inlaturare a pericolului

prin actiunea de salvare sa nu se cauzeze urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar
fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat
fapta sa fie savarsita de catre sau pentru a salva o persoana care avea obligatia de a
infrunta pericolul

7.Pedepsele
Notiune: pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului
Trasaturi:
pedeapsa este o masura de constrangere, o masura de represiune, de privatiune pentru
cel care a nesocotit dispozitiile imperative ale normei penale si a comis fapta
incriminata
pedeapsa este un mijloc de reeducare prin aplicarea pedepsei nu se urmareste doar
reprimarea infractorului, ci si formarea la acesta a unei noi atitudini fata de valorile
sociale
pedeapsa este prevazuta in lege prin prevederea in lege a pedepsei se da expresie
deplina principiului legalitatii in dreptul penal si se exprima implicit caracterul de
constragere statala ce se realizeaza prin pedeapsa
pedeapsa este aplicata numai de instantele judecatoresti
pedeapsa are caracter personal ea se aplica numai celui care a savarsit ori a participat
la savarsirea unei infractiuni in calitate de autor, coautor, instigator ori complice
pedeapsa se aplica in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni
Functiile pedepsei:
functia de constrangere implica o privatiune de drepturi, de buniri, o restrangere a
acestora
functia de reeducare este menita sa determine inlaturarea deprinderilor antisociale
ale condamnatului
functia de exemplaritate se manifesta si decurge din caracterul ei inevitabil atunci
cand a fost savarsita o infractiune
functia de eliminare consta in inlaturarea temporara sau definitiva a condamnatului
din cadrul societatii

8.Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice

Notiune: pedepsele principale sunt acele pedepse care au rolul cel mai important in
sanctionarea infractorului, sunt prevazute in lege pentru orice infractiune, se pot aplica

singure sau insotite de alte pedepse complementare, accesorii si de alte sanctiuni de drept
penal.
Detentiunea pe viata
Detentiunea pe viata consta in lipsirea de libertate a condamnatului pentru restul vietii lui.
Detentiunea pe viata se executa in penitenciare anume destinate pentru aceasta sau in sectii
speciale ale celorlalte penitenciare in regim de maxima siguranta.
Pedeapsa detentiunii pe viata este privativa de libertate, dar nu cu un caracter temporar,
cum este inchisoarea, ci cu un caracter perpetuu.
Detentiunea pe viata nu poate fi aplicata daca infractorul, la data pronuntarii hotararii de
condamnare, a implinit varsta de 65 de ani.
In astfel de cazuri, in locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa inchisorii pe
timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima.
Daca dupa ce a inceput executarea pedepsei detentiunii pe viata aceasta a fost comutata sau
inlocuita cu pedeapsa inchisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte
executata din pedeapsa inchisorii.
Pedeapsa detentiunii pe viata se poate inlocui in cazul in care persoana condamnatului
implineste in timpul executarii acesteia varsta de 65 de ani.
Inchisoarea
Inchisoarea este o pedeapsa principala, privativa de libertate si consta in lipsirea
condamnatului de libertate prin plasarea lui intr-un mediu inchis, unde este supus unui regim
de viata si de munca impus.
Pedeapsa inchisorii, datorita calitatilor sale de a fi adaptabila, revocabila, precum si pentru
ca imbina constrangerea cu reeducarea, este prevazuta ca sanctiune aproape pentru toate
infractiunile.
In legislatia romana, limitele generale ale pedepsei inchisorii sunt prevazute intre 15 zile si
30 de ani.
Amenda
Amenda este pedeapsa principala pecuniara ce consta in suma de bani pe care condamnatul
este constrans sa o plateasca in contul statului.
Amenda ca sanctiune penala se trece in cazierul judiciar si constituie un antecedent penal
al persoanei condamnate.
In general, infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
inchisorii au prevazut un maxim special al inchisorii de 3 ani sau mai mic.
In dreptul penal roman, cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda.
Cuantumul unei zile-amenda este cuprins intre 10 lei si 500 lei.
Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse intre:
60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai
pedeapsa amenzii

120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu

pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani
180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani
Conditiile care trebuiesc indeplinite pentru ca instanta sa poata aplica pedeapsa amenzii
care insoteste pedeapsa inchisorii sunt:
aplicarea unei pedepse cu inchisoarea
prin infractiunea savarsita sa se fi urmarit obtinerea unui folos patrimonial
Daca un condamnat, cu rea-credinta, nu executa pedeapsa amenzii, in tot sau in parte,
numarul de zile-amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu
inchisoarea.

9.Pedepsele complementare si pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice

Notiune: pedepsele complementare sunt menite sa completeze represiunea instituita prin
pedeapsa principala.
Interzicerea exercitarii unor drepturi
Interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementara ce consta in interzicerea pe o
perioada de timp a exercitiului anumitor drepturi ale condamnatului.
Interzicerea exercitarii unor drepturi se pronunta de instanta de judecata, pe langa pedeapsa
principala a inchisorii sau a amenzii.
Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta in interzicerea
exercitarii pe o perioada cuprinsa intre 1 si 5 ani si unuia sau mai multora dintre urmatoarele
drepturi:
dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice
dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat
dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei
dreptul de a alege
drepturile parintesti
dreptul de a fi tutore sau curator
dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura
activitatea de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii
dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme
dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta
dreptul de a parasi teritoriul Romaniei
dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept
public
dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta
dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori
alte adunari publice, stabilite de instanta
Degradarea militara

Degradarea militara este pedeapsa complementara ce consta in pierderea gradului militar si

a dreptului de a purta uniforma.
Degradarea militara se aplica in mod obligatoriu in cazul infractiunilor grave care au atras
aplicarea pedepsei cu inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.
Degradarea militara se poate aplica, fiind facultativa, cand pedeapsa aplicata de instanta
este inchisoarea de cel putin 5 ani si cel mult 10 ani si a fost pronuntata pentru o infractiune
savarsita cu intentie.
In cazul condamnatilor la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa cu inchisoarea mai mica de 5
ani nu se aplica degradarea militara.
Pierderea gradului militar si a dreptului de a purta uniforma incepe cu data ramanerii
definitive a hotararii de condamnare si este perpetua.
Publicarea hotararii definitive de condamnare
Publicarea hotararii definitive de condamnare se poate dispune cand, tinand seama de
natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana condamnatului, instanta
apreciaza ca publicarea va contribui la prevenirea savarsirii altor asemenea infractiuni.
Hotararea de condamnare se publica in extras, in forma stabilita de instanta, intr-un
cotidian local sau national, o singura data.
Pedeapsa accesorie
Pedeapsa accesorie consta in interzirea exercitarii unor drepturi ce se executa din
momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare la o pedeapsa principala privativa de
libertate si pana cand aceasta a fost executata sau considerata ca executata.
In cazul in care pedeapsa principala aplicata condamnatului este inchisoarea, pedeapsa
accesorie consta in interzicerea drepturilor a caror exercitare a fost interzisa de instanta si ca
pedeapsa complementara.
In cazul in care pedeapsa principala aplicata este detentiunea pe viata, pedeapsa accesorie
consta in interzicerea exercitarii drepturilor sau doar a unora din acestea.
In cazul suspendarii executarii sub supravegherea a pedepsei inchisorii, executarea
pedepsei accesorii va avea aceeasi soarta ca a pedepsei principale.
In cazul aplicarii pedepsei detentiunii pe viata, punerea in executare a pedepsei accesorii
privind interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei se face de la data
liberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a fost considerata ca executata.

10.Masurile de siguranta

Obligarea la tratament medical

Consta in obligarea faptuitorului, care, din cauza unei boli, inclusiv cea provocata de
consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate,
de a se prezenta in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire sau pana la obtinerea
unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.
Conditii:
masura obligarii la tratament medical se ia numai fata de faptuitor, adica fata de o
persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, indiferent daca fapta este
sau nu infractiune
faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate din cauza unei boli, inclusiv cea
provocata de consumul cronic de alcool ori de alte asemenea substante psihoactive
instanta sa aprecieze ca prin obligarea faptuitorului la tratament medical, starea
anormala a acestuia va inceta si nu va mai savarsi fapte prevazute de legea penala
Obligarea la tratament medical se ia pe o durata nedeterminata.
Daca faptuitorul obligat la tratament medical nu urmeaza tratamentul, se poate dispune
masura de siguranta a internarii medicale.
Internarea medicala
Internarea medicala este masura de siguranta ce consta in internarea faptuitorului intr-o
unitate sanitara se specialitate pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care
sa inlature starea de pericol.
Conditii:
internarea medicala se poate lua numai fata de faptuitor, adica fata de o persoana care
a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
faptuitoul sa fie bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau sa
sufere de o boala infecto-contagioasa
internarea medicala se va lua daca instanta de judecata apreciaza ca starea de pericol a
faptuitorului poate fi inlaturata prin aceasta masura de siguranta
Internarea medicala se ia pe o durata nedeterminata si dureaza pana la insanatosirea
faptuitorului ori pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.
Interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii
Se poate lua fata de faptuitorul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, datorita
incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac inapt pentru ocuparea unei anumite functii
ori pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfasurarea unei alte activitati,
pentru a impiedica savarsirea altor asemenea fapte in viitor.
Conditii:
interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii se poate lua numai fata
de persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
fapta prevazuta de legea penala sa fi fost savarsita in exercitarea profesiei sau meseriei
ori in desfasurarea activitatii respective
savarsirea faptei sa se datoreze incapacitatii, nepregatirii ori altor cauze care il fac
inapt pentru ocuparea unei functii, exercitarea unei profesii sau meserii

Durata: se ia pe timp nedeterminat si dureaza cat dureaza starea de inaptitudine a

faptuitorului.
Confiscarea speciala
Consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea statului a anumitor bunuri ce apartin
persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, a caror detinere de catre faptuitor,
din cauza naturii bunurilor respective ori legaturii acestora cu savarsirea faptei, prezinta
pericolul savarsirii unor noi fapte prevazute de legea penala.
Conditii:
confiscarea speciala se ia numai fata de persoana care a savarsit o fapta prevazuta de
legea penala
confiscarea speciala se ia cu privire la anumite bunuri care au legatura cu savarsirea
faptei prevazute de legea penala ori a caror detinere este contrara legii
instanta de judecata sa aprecieze ca prin luarea masurii de siguranta este anihilat
pericolul social, ce decurge prin detinerea anumitor buni, de a savarsi noi fapte
prevazute de legea penala
Categorii de bunuri supuse confiscarii speciale:
bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala
bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei
fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor
bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala sau pentru a rasplati pe faptuitor
bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.