LITIAZA RENALA

PROFESOR: AZOITEI ELENA LUMINITA

ELEV: MOSNEAGU BOGDAN C-TIN
CLASA: A X-A A

LITIAZA RENALA
Afectiune caracterizata prin formarea de concretiuni sau calculi intractul
urinar, incepand cu tubul urinifer si terminand cu meatul uretral, in urma
precipitarii unor substante care in modnormal se gasesc dizolvate in
urina.
Calculii renali sunt constituiti in general din acid uric si fosfat de calciu.
Calculii renali (numiti in mod obisnuit pietre la rinichi"), sunt rezultatul
cristalizarii sarurilor prezente in urina. Se pot forma in rinichi, in uretera
(canalul ce leaga rinichiul de vezica urinara), in vezica sau in ureter
(canalul ce leaga vezica de meatul urinar).
In 90% din cazuri, calculii au marimea unui fir de nisip, fiind eliminati
cu usurinta de catre sistemul urinar si nu antreneaza de regula niciun
simptom. Totusi, daca sunt mai mari, de exemplu de marimea unui bob
de mazare sau a unei mingi, calculii provoaca dureri intense (colica
nefretica).
Litiaza renala este mai frecventa la barbati decat la femei. Intrucat
peste 50% din persoanele cu litiaza renala vor avea din nou calculi
renali in termen de 10 ani dupa prima criza, masurile preventive sunt
foarte importante.

Compozitia calculilor renali

Calculii renali contin frecvent fosfat, carbonat, oxalat de calciu si uneori
fosfat amoniaco-magnezian, cum e cazul calculilor coraliformi ce apar in
legatura cu o infectie urinara. Uneori contin acid uric, cistina (rar) sau o
alta substanta medicamentoasa. Calculii renali pot fi eliminati spontan pe
cai naturale, cu conditia ca diametrul lor sa nu depaseasca 8 -10 mm.
Calculii pe baza de calciu
Acest prim grup, care reprezinta 75% 85% din cazurile de calculi renali,
inglobeaza calculii de oxalat de calciu (cei mai frecventi), fosfat de calciu
sau dintr-un amestec al acestor doua saruri. Mai multi factori contribuie la
cresterea concentratiei de calciu in urina. Printre acestia se numara
deshidratarea, aportul excesiv de vitamina D, unele medicamente
(hormonii tiroidieni, diureticele) si unele boli (cancer, boli renale,
hiperparatiroidism). Cresterea concentratiei de oxalati in urina se
datoreaza unei alimentatii bogate in aceasta substanta sau unor factori
genetici.
Calculii de struvita
Aceasta categorie reprezinta 10% -15% din cazurile de calculi renali. Sunt
compusi din magneziu si din amoniac si sunt asociati cu infectiile
bacteriene cronice ale cailor urinare. Bacteriile produc enzime ce cresc
cantitatea de amoniac din urina, un factor favorabil formarii cristalelor de
struvita. Spre deosebire de celelalte tipuri de calculi renali, acesti sunt
mai frecventi la femei decat la barbati. Deseori, se dezvolta la persoane
care utilizeaza catetere urinare o perioada indelungata de timp.

Calculii de acid uric

Reprezinta 5-8% din cazurile de calculi renali. Asa cum indica numele lor, ei se formeaza datorita unei concentratii anormal de crescute
de acid uric din urina. Acidul uric este un produs al metabolismului proteinelor. O dieta bogata in proteine poate antrena un exces de acid
uric in urina. Pacientii cu guta sau cei care efectueaza chimioterapie sunt predispusi la aparitia acestui tip de calculi renali.
Calculii de cistina
Aceasta forma rara afecteaza mai putin de 1% din pacienti. Calculii sunt compusi din cistina, un aminoacid. In toate cazurile, formarea lor
se datoreaza cistinuriei (excretia unei cantitati excesive de cistina prin rinichi).
Semne si simptome
Semnele si simptomele litiazei renale se manifesta atunci cand calculii au un diametru mare, constituie un obstacol al cailor urinare, sunt
asociati cu o infectie sau sunt eliminati. In aceste cazuri, cel mai important simptom este o durere intensa (colica nefretica), ce variaza in
intensitate timp de 5 -15 minute. Durerea este initial localizata in josul spatelui sau intr-o parte. Pe masura ce piatra inainteaza de la
ureter spre vezica, durerea poate iradia inspre abdomenul inferior si regiunea inghinala.
Cauzele aparitiei calculilor renali- cresterea concentratiilor sarurilor urinare (calciu, fosfat, oxalati, cistina, urati) prin ingestia si
absorbtia crescuta a alimentelor care le contin, anomalii ale functiilor renale
- oligurie = scadere a cantitatii de urina eliminata in 24 h
- aport de lichide scazut
- deshidratare ( climat cald, temperaturi ridicate ce provoaca transpiratie abundenta)

- urina acida - formata in urma unui aport crescut de proteine de origine animala, grasimi
animale, branzeturi asortat" cu un consum exagerat de sare.
- ereditatea; antecedentele familiale se pot asocia cu aparitia calculilor renali
- infectia urinara cu anumiti germeni (Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, Staphylococus)
favorizeaza litogeneza (procesul de formare a calculilor) prin eliberarea a 2 enzime: ureaza
si proteaza
- staza urinara; depunerea sarurilor este mult mai facila cand urina stagneaza" sau curge
mai lent decat este normal (din cauza unor disfunctii).
SEMNELE SI SIMPTOMELE LITIAZEI RENALE
Colica renala (sau colica nefretica) este durerea cu caracter paroxistic, unilaterala,
instalata brusc la nivelul regiunii lombare, cu iradiere spre abdominul inferior, coborand spre
organele genitale externe si fata interna a coapsei. Este declansata de trepidatii, mersul pe
teren accidentat, etc. Durata colicii este variabila.
Hematuria (prezenta sangelui in urina) traduce migrarea calculului (lezand tesuturile si
producand sangerari) si apare dupa colica, avand caracter provocat - hematurie de efort"
(dupa practicarea sportului, dupa o calatorie cu un vehicul pe un drum cu denivelari).
Manifestari digestive: greturi, varsaturi, meteorism abdominal (balonare).
Manifestari cardio-vasculare: tahicardie (accelerarea anormala a batailor inimii- peste 90
batai pe minut) si hipertensiune arteriala (cresterea tensiunii arteriale).

Febra - semnaleaza retentia de urina infectata deasupra obstacolului si evolutia spre

stare septica (infectarea cu microbi a intregului organism).

Mai rar sunt prezente polakiuria (urinari frecvente) si usturimile mictionale (in
momentul urinarii).
Diagnosticul de litiaza renala
Pe langa manifestarile clinice prezentate anterior sunt necesare urmatoarele
investigatiile paraclinice:
Sumarul de urina (analiza microscopica a urinei) si alte investigatii biochimice
(analize ale sangelui).
Ecografia - metoda imagistica neinvaziva ce se poate realiza si in timpul colicii
nefretice si afirma prezenta si sediul litiazei.
Radiografia reno-vezicala simpla (RRVS) - investigatie necesara pentru
certitudinea diagnosticului ; ofera informatii despre marimea si pozitia calculului,
rasunetul litiazei asupra rinichiului, functia renala si conturul rinichiului. Este utila
doar in cazul calculilor radioopaci. Calculii radiotransparenti nu pot fi vizualizati prin
radiografie simpla.
Urografia intravenoasa - presupune injectarea intravenoasa de substante speciale
de contrast care ajungand in rinichi se elimina, opacifiind caile urinare (cai
intrarenale, ureter) si vezica; nu se efectueaza in colica si se interpreteaza in
comparatie cu RRVS.
Tomografia computerizata spirala este o alta modalitatea imagistica utilizata
in colica nefretica. Are avantajul de a fi rapida, dar costul ridicat al investigatiei face
ca aceasta sa nu fie utilizata des..

Tipuri de litiaza renala

In functie de numarul calculilor distingem litiaza unica si litiaza multipla (mai multi calculi situati la nivelul unui
rinichi sau a ambilor).
Dupa prezenta sau absenta recidivelor vorbim despre litiaza nerecidivanta, litiaza recidivanta si litiaza
multipla recidivanta(care este maligna).

Aspectul macroscopic prezinta calculi granulari, ovalari, radiari, coraliformi, aciculari.

Dupa natura calcului, adica dupa compozitia lui, litiaza poate fi cu calculi radioopaci si radiotransparenti.
COMPLICATII CE POT APAREA DIN CAUZA CALCULILOR RENALI
Litiaza renala poate genera:
A. complicatii mecanice:
- hidronefroza = acumularea de urina in rinichi datorita unui obstacol in calea eliminarii acesteia. Rinichiul se
destinde si se atrofiaza (degenereaza).
- anurie = blocarea procesului de formare a urinii
B. complicatii infectioase:
- pielonefrita = inflamatie a rinichiului
- pionefroza = formare de puroi in cavitatea renala

Tratamentul litiazei renale

Tratamentul colicii nefretice are scopul de a inlatura durerea prin administrarea de medicamente :
- AINS (antiinflamatorii nesteroidiene) : Indometacin, Diclofenac, Ketoprofen,Celecoxib, Ketorolac
- Spasmolitice (reduc spasmul,contractiile) : Scobutil, No-Spa, Piafen
- Antalgice (Paracetamol, Algocalmin)
- Derivati opioizi (Tramadol)
Este interzis consumul de lichide in colica.
Daca nu se obtin rezultate se impune cateterismul ureteral (introducerea unui cateter=sonda pe uretra
cu scopul de a elimina urina).
Daca si acesta esueaza se indica nefrostomia percutanata (interventie chirurgicala pentru devierea
spre exterior a urinii din cavitatile renale).
Tratamentul medical al litiazei renale urmareste:
- mentinerea unei concentratii urinare scazute prin regim alimentar echilibrat (ingestia sporita de lichide
- apa, ceaiuri diuretice, compoturi ; restrictii pentru carnea rosie si alcool,) sau medicatie adecvata.
- in functie de compozitia chimica a calculilor se impun masuri terapeutice specifice (evitarea anumitor
alimente, administrarea unor medicamente);
- calculii de acid uric puri sunt singurii care sub tratament strict supravegheat au sanse sa se dizolve
complet si sa se elimine.

Litotritia extracorporeala (=metoda neinvaziva de sfaramare si eliminare a calculilor) cu

unde de soc (ESWL) pentru calcul renal a intregit paleta terapeutica moderna, capabila sa
rezolve nesangerand litiazele aparatului renal superior.
Terapia interventionala minim invaziva este litotritia endoscopica (sfaramare si eliminare a
calculilor cu ajutorul endoscopului-instrument utilizat pentru cercetarea organelor) a litiazei
renale.
Nefrectomia (scoaterea rinichiului) este indicata in cazurile cu distructii importante ale
rinichiului.
Modalitati de prevenire a calculilor renali
Nu este bine cunoscut mecanismul complex prin care iau nastere calculii renali ca sa
putem evita formarea lor, dar daca avem un stil de viata sanatos vom putea sa-i tinem
departe :
- consumul de lichide, cel putin 2 litri pe zi
- alimentatie variata (fructe, legume, carne de pui)
- evitarea grasimilor, a carnii de porc, vita, miel, vanat
- activitate fizica zilnica, evitarea sedentarismului
- control medical periodic.

Sursa

http://www.romedic.ro
http://www.umfiasi.ro
http://www.exmedica.ro
http://www.mymed.ro
http://www.edumedical.ro