Sunteți pe pagina 1din 4

Teorii motivationale

Teoriile motivationale incearca sa explice de ce oamenii se comporta in felul in care o fac.


Aceasta sarcina nu este usoara deoarece cercetatorii trebuie sa faca supozitii asupra motivelor
comportamentelor pe care le-au observat sau le-au inregistrat. Astfel, in orice analiza a
motivatiei, intotdeauna exista o componenta subiectiva. Legatura dintre teoriile motivationale si
practica manageriala este cruciala pentru succesul managementului. Oamenii reprezinta resursa
cea mai importanta a organizatiei. Ei isi pot dezvolta energia latenta si creativitatea doar prin
eforturi colaborative.
Cole (1993) propune urmatoarea definitie a motivatiei: motivatia este procesul in care
oamenii aleg intre moduri alternative de comportament in scopul de a-si atinge obiectivele
personale. O asemenea definitie exclude operarea cu comportamentul instinctiv si cu cel reflex
si se focalizeaza pe optiunea individuala. Exercitarea alegerii nu este doar un proces rational, ci
si unul afectat considerabil de emotii si mentalitate. Obiectivele individuale pot fi relativ
tangibile, cum ar fi recompensele materiale sau promovarea, sau intangibile, cum ar fi respectul
de sine sau satisfactia in munca.
Recompensele disponibile pentru un individ sunt in general clasificate in doua categorii:
intrinseci si extrinseci. Recompensele intrinseci sunt cele care deriva din experienta proprie a
individului, iar cele extrinseci sunt cele conferite de catre o alta persoana. O recompensa
intrinseca ar fi, de exemplu, sentimentul realizarii sau respectul de sine; o recompensa extrinseca
ar putea fi o majorare a salariului sau promovarea profesionala.
Cunoasterea teoriilor motivationale este deosebit de importanta, deoarece printr-o mai buna
motivare, se imbunatatesc performantele angajatilor si astfel cresc sansele de succes ale
organizatiei.
Multitudinea abordarilor motivationale impune o sistematizare a acestora. Data fiind
complexitatea si diversitatea lor, in literatura de specialitate sunt prezentate mai multe tipologii
care, partial, se suprapun si se completeaza.
Intrucat motivatia presupune, pe de o parte, nevoi-tensiuni, iar pe de alta parte actiunicomportamente, putem deosebi urmatoarele categorii de teorii motivationale:
I. Teorii de continut, centrate pe studiul nevoilor. Ele vizeaz factorii care incita sau initiaza
comportamentul motivant. Aici deosebim:
1. Teoria ierarhiei nevoilor (A. Maslow)
2. Teoria bifactoriala (F. Herzberg)

3. Teoria X i Y (D. McGregor)


4. Teoria ERG (C. P. Alderfer)
5. Teoria achizitiei succeselor (D. McClelland).

II. Teorii procesuale, centrate pe studiul factorilor ce directioneaza comportamentul. Acestea


sunt:
1. Teoria sperantei (V. Vroom)
2. Teoria echitaii
3. Modelul Porter-Lawler
4. Teoria atribuirii (Heider)
5. Teoria scopurilor (E. A. Locke)
6. Teoria intaririi (B. F. Skinner).
Profesorul spaniol Juan Perez Lopez, in lucrarea sa Motivatia umana (1992), delimiteaza, in
functie de ipotezele privind natura motivatiilor personalului, trei categorii de teorii:
I. Mecaniciste, care presupun ca oamenii sunt motivati numai prin motivatii extrinseci, asanumite recompense externe, pe care o persoana le primeste din exterior in schimbul actiunii pe
care el o realizeaza; in consecinta, comportamentul uman este conceput ca un sistem mecanicist.
II. Psihosociologice, ce considera ca salariatii sunt motivati nu numai prin motivatii extrinseci,
ci si intrinseci. Ultima categorie are in vedere consecintele generate de insasi realizarea actiunii,
acestea satisfacand nevoi sau dorinte ale persoanei in cauza. Astfel, comportamentul uman este
conceput ca un sistem biologic.
III. Antropologice, care au in vedere, pe langa motivatiile extrinseci si intrinseci, pe cele
transcendente. Prin motivatii transcendente se inteleg acele consecinte pe care actiunea unei
persoane le genereaza asupra alteia sau altora, consecinte a caror obtinere este urmarita in mod
special.

Teoria bifactoriala a lui Herzberg


Frederick Herzberg a realizat o teorie a motivarii bazata pe un studiu al satisfacerii nevoilor si
al efectelor motivationale ale acestor satisfactii pe un esantion de 200 de ingineri. Conceptul pe
care l-a lansat el, prelucrand concluziile acestui studiu, a fost teoria bifactoriala a motivarii.
Herzberg a interogat subiectii studiului sau asupra momentelor in care s-au simtit deosebit de

bine, ori deosebit de prost in legatura cu posturile pe care le detineau. Fiecare subiect a fost
solicitat sa descrie conditiile care au stat la baza acestor sentimente.
In mod semnificativ, subiectii au identificat diferite conditii de munca pentru fiecare din aceste
sentimente. De exemplu, daca recunoasterea muncii depuse de catre angajat a condus la
sentimente pozitive, lipsa acestei recunoasteri a fost rareori indicata ca o cauza a sentimentelor
negative. Bazandu-se pe aceasta cercetare, Herzberg a ajuns la urmatoarele doua concluzii:
1. Daca angajaii sunt nemultumiti de lipsa anumitor conditii de munca, existenta acestora nu
conduce, in mod automat, la o motivare puternica. El a numit aceste conditii ,,factoride
mentenanta", intrucat ei sunt necesari pentru a mentine un nivel minim de satisfacere a nevoii. El
a observat, de asemenea, ca acesti factori au fost perceputi de manageri ca factori ce ii pot
motiva pe subordonati, dar ca, in fapt, ei sunt mult mai eficienti, atunci cand nu exista.
Astfel, au fost identificati zece factori de mentenanta:
a) politica i administrarea companiei;
b) superviziunea tehnica;
c) relatiile interpersonale cu supervizorul;
d) relatiile interpersonale cu superiorii;
e) relatiile interpersonale cu subordonatii;
f) salariul;
g) securitatea postului;
h) viaa personala;
i) conditiile de munca;
j) statutul in societate.
2. Alti factori care au fost numiti ,,motivanti" conduc, atunci cand sunt prezenti, la nivele inalte
de motivare si satisfactie profesionala. Totusi, absenta acestor factori nu conduce, in mod
automat, la o insatisfactie deosebita. Herzberg a identificat sase astfel de factori motivationali:
a) realizarile;
b) recunoasterea muncii;
c) promovarile;
d) munca in sine;

e) posibilitatea cresterii (implinirii) personale;


f) responsabilitatea.
Dupa cercetarea lui Herzberg, managerii plaseaza satisfactia, respectiv insatisfactia, in munca la
poli opusi. Teoria motivarii a lui Herzberg a generat numeroase controverse. Primele intrebari sau pus asupra metodologiei folosite (utilizarea interviului structurat pentru a colecta informatii).
Acest lucru a fost pus in evidenta de alti cercetatori care au folosit alte metode, neajungand la
concluziile sale. Exista, de asemenea, opinia ca cele doua seturi de factori identificati de
Herzberg nu sunt independente. Unii indivizi sunt motivati de salarii, in timp ce alti indivizi nu
sunt absolut deloc, motivati de factorii de promovare. De fapt, exista oameni care se straduiesc sa
evite avansarile. Exista, de asemenea, deosebiri de sex. Multe angajate sustin ca relatiile
interpersonale sunt factori de motivare extrem de puternici. O alta critica, care s-a adus acestei
teorii a motivarii, se bazeaza pe esantionul folosit. Poate fi generalizata o asemenea teorie si la
nivelul angajatilor mai putin pregatiti decat inginerii? In ciuda acestor critici, teoria motivarii a
lui Herzberg a stimulat discutii importante si cercetarea ulterioara a fenomenului motivarii.

Nicolae Elena Catalina


SGRU II