Primvara am o stare de rennoire spiritual i cu siguran fiecare dintre noi avem
aceeai bucurie interioar. Privesc mugurii copacilor devenii frunze i flori ce mi invidieaz fiina ca un dor nespus de primvar. mi scald privirea n orice lumini verde n mohortul ora i aa m ag de acesta toat vara. Frunza parcurge drumul ei de la mugure la frunz verde crud, apoi la verde intes. i urmeaz drumul i eu doar privesc. Mrturisesc c nu-mi place toamna. Am citit descrieri ale toamnei cea plin de roade, ale toamnei plin de culoare, dar ea, frunza, c e galben sau roiatic i urmeaz acelai drum. ntr-un final, vntul o va rpune i o va aduce la rdcina vieii. M doare poate pentru c anticipez sensul vieii i nu m rscolete frumuseea sau culoarea tabloului. M rscolete drumul parcurs de frunz. A stat acolo, i-a mplinit menirea pentru ca apoi un ultim sacrificiu se va depune jertf pentru mbogirea solului. Sensul vieii privit din perspectiva anotimpurilor este acela de a tri, dac te concentrezi pe finalitate riti s pierzi prezentul. i atunci pentru c tii finalitatea, trebuie s construieti prezentul treapt cu treapt cutnd bucurii n lucruri mici i devenind ceea ce suntem, scnteie de divinitate i omenesc supus trecerii timpului, perisabili i fragili ntocmai precum o frunz. Scnteia ns e cea care transcede timpul i spaiul, iar acesta este sentul vieii.