IMAGINEA RADIOLOGIC SI FORMAREA EI

Imaginea radiologica se formeaza avnd la baza proprietatile razelor X de a se

propaga n linie dreapta, de a patrunde si a fi absorbite de organe si tesuturi, de a
produce luminescenta ecranului fluorscent sau fosforescent, de a impresiona filmul
radiografic.
Ea este un produs att al legilor de proiectie, ct si al propietatilor de patrundere
a razelor X care fac ca un obiect, tridimensional din spatiu sa se proiecteze ntr-un
singur plan n doua dimensiuni.
Daca fascicolul de raze X strabate toracele, constituit din organe si tesuturi cu
compozitie chimica,densitate si grosimi variate, absorbtia v 838b14i a fi inegala, iar
imaginea rezultata pe ecranul fluoroscopic va consta din zone mai luminose sau mai
ntunecate.
Pe filmul radiografic reprezentarea este inversa celei de pe ecranul fluorescent,
zonele luminoase vor apare negre (radiotransparente) iar zonele ntunecate albe
(radioopace).
Coastele si claviculele au o structura densa si absorb o cantitate mai mare de
raze X astfel gradul de luminozitate a ecranului va fi mai mic.
Muschii toracici, tendoanele si aponevrozele absorb o cantitate mai mica de raze
X dect oasele; organele parenchimatoase pline (cordul si vasele,ficatul, rinichii,splina)
ori lichidele, lasa sa treaca prin ele o parte din fascicol si de aceea, n dreptul lor,
ecranul se va lumina discret, iar filmul radiografic se va nnegri nuantat, n raport cu
grosimea si densitatea lor.
esutul adipos absoarbe de 10 ori mai putin razele X dect
din jurul carora se gaseste pe care le scoate n contrast.

muschii si organele

Aerul si gazele care au densitate de 1000 ori mai mica dect a partilor moi,
absorb o cantitate mai mica de raze X si contribuie la contrastarea organelor pe care le
marginesc.
esutul pulmonar cu structura spongioasa si continut aerian ca si camera cu aer
a stomacului, nu absorb aproape deloc razele X din fasciculul incident si, la iesirea din
torace, ajung n cantitate mare si lumineaza ecranul sau nnegresc puternic filmul.
Se spune ca plamanul si camera cu aer a stomacului sunt transparente la razele
X.
n regiunea mediastinala radiatiile fiind absorbite aproape n ntregime, att de
schelet, ct si de organele din constituenta, ecranul ramne complet ntunecat iar
sarurile de argint din filmul radiografic ramn nemodificate.

Absorbtia inegala determina "relieful radiologic" constituit din nuante de umbra si

nuante de lumina (grade de opacitate si grade de transparenta) care creeaza contrastul
natural ntre diferite organe si tesuturi avnd ca rezultanta imaginea radiologica care
reda forma acestor organe si de multe ori structura tesuturilor.
1.2.1

LEGILE OPTICII RADIOLOGICE

Particularitatile imaginii radiologice care decurg din propietatile fizice ale razelor
X, mentionate mai sus sunt generate de anumite legi ale opticii radiologice cum sunt;
- legea proiectiei conice,
- legea tentelor,
- legea sumatiei si substractiei planurilor,
- legea incidentelor tangentiale si a celor ortograde (aparitia liniilor nete si a
contururilor)
1.2.2

FENOMENUL PROIECIEI CONICE

Imaginea pe care o realizeaza un obiect interpus ntre sursa de raze si ecran sau
film prezinta caracteristicile proiectiei unui corp tridimensional ntr-un plan
bidimensional, precum si defectele proiectiei conice, adica ea apare marita si
deformata.
1.2.2.1 MRIREA IMAGINII RADIOLOGICE
Imaginea rezultanta a unui obiect pe ecran sau filmul radiografic este mai mare
dect cea reala, marirea este dependenta de situatia obiectului fata de sursa de raze X
si fata de ecran.

Fig. 5 Marirea imaginii radiologice

Daca dorim ca imaginea obiectului sa aiba dimensiuni ct mai apropiate de cele
reale, trebuie sa apropiem obiectul ct mai aproape de ecran sau sa ndepartam tubul
ct mai mult de obiect. De exemplu, pentru a nu mari si deforma imaginea organelor
toracice (cord, desen pulmonar) se utilizeaza proiectia paralela (ortodiagrama), care se
2

obtine la distanta de 1,8 - 2 m (teleradiografia). Uneori n practica medicala este nevoie

sa marim imaginea pentru a obtine mai multe detalii de structura. Pentru aceasta
apropiem tubul de regiunea de examinat si ndepartam filmul la distanta de 40 cm
(macroradiografia).
1.2.2.2 DEFORMAREA IMAGINII OBIECTELOR
O sfera n calea fasciculului de raze X realizeaza o imagine marita, dar cu aceeasi forma
daca fasciculul conic este perpendicular pe obiect. Daca fascicolul este oblic, imaginea sferei apare
ca un oval cu att mai alungit cu ct fasciculul conic de raze este mai departe de normala
perpendiculara pe film.
De acest fapt trebuie sa tinem seama n practica. Pentru a evita deformarile
obiectelor se cere ca raza centrala sa cada perpendicular pe planul de proiectie. De
exemplu, capul femural sau capul humeral care anatomic sunt rotunde, pe radiografia
cu fascicol oblic de raze X pot fi deformate optic si apar ovale.

Fig.6 Deformarea imaginii radiologice

Un obiect metalic lung (glonte de arma, ac de cusut, sau un cui metalic) daca
este orientat n sensul fasciculului de raze X se proiecteaza pe ecran ca un punct opac
si este cel mai tipic exemplu de proiectie axiala directa sau ortorontgenograda.
Daca se schimba pozitia obiectului sau daca se mobilizeaza focarul tubului,
lasand obiectul pe loc, acul de exemplu, va fi proiectat cu forma sa imaginea fiind
orientata diferit n raport cu locul unde se afla focarul emitator iar dimensiunile vor fi
mai mici sau mai mari n raport cu departarea de ecran.
De aici rezulta ca pentru a obtine date ct mai apropiate de realitate, n ce
priveste forma si pozitia unor constituente normale si patologice din organism este
nevoie sa se efectueze doua radiografii n incidente perpendiculare una pe alta (fata si
profil).
1.2.3 FENOMENUL DE PARALAX
Paralaxa reprezinta fenomenul de disociere a elementelor unei imagini sumate.

Imaginea radiologica a mediastinului rezulta din sumatia imaginilor tuturor

organelor situate n calea fasciculului de raze X.
Disocierea acestor organe, care anatomic se gasesc pe planuri diferite, se face pe
baza proiectiei oblic; reusindu-se astfel sa se obtina imagini pentru fiecare n parte.

Fig.7 Paralaxa
Daca se roteste bolnavul sau se deplaseaza tubul, obiectele situate pe planuri
diferite, deci la distante diferite de ecran sau de focarul tubului, si schimba pozitia ntre
ele fenomenul denumit PARALAX. Obiectul care se deplaseaza cel mai putin, cnd
ncercam disocierea planurilor, este cel situat mai aproape de ecran.
1.2.4 FENOMENUL SUMAIEI sI SUSTRACIEI PLANURILOR
Imaginea radiologica a oricarui segment al corpului omenesc reprezinta suma
imaginilor diferitelor organe si tesuturi care caracterizeaza din punct de vedere
anatomic acel segment, care sunt strabatute de razele X, plan cu plan asa cum sunt ele
asezate n spatiu si retin din fasciculul de raze X cantitati n raport cu densitatea si
structura lor, conform legilor absorbtiei ale lui Bragg si Pierce. Am amintit deja ca
opacitatea mediastinului este o imagine complexa rezultnd din suma imaginilor
tuturor organelor ce sunt surprinse n calea fasciculului de raze X pe linia mijlocie a
toracelui n pozitia P.A. n proiectie centrala directa. Din aceasta cauza respectiv a
sumatiei nu putem aprecia starea fiecarui organ din mediastin. n regiunea n care, n
calea fasciculului de raze X, se afla organe opace si corpuri transparente, acestea din
urma
micsoreaza
intensitatea
umbrei
cauzate de
primele
prin
efectul
sustractiei. Traheea se observa prin umbra coloanei vertebrale gratie acestui
fenomen. Sustractia joaca un rol important si la nivelul regiunilor si segmentelor cu
structura anatomica mai simpla.

Fig.8 Sumatia
Efectul sumatiei intervine n toate imaginile radiologice si din cauza ei, uneori
sunt mascate detalii, ceea ce constituie un dezavantaj. Asa se explica de ce leziuni de
anumite dimensiuni nu se vad pe radiografie fiind mascate de imaginea tesutului
normal din jur.
Un focar infiltrativ pulmonar sau o caverna trebuie sa aiba anumite dimensiuni ca
sa se poata vedea, ca sa poata transpare prin tesutul pulmonar sanatos. O colectie de
lichid pleural sau o ngrosare a pleurei determina o opacitate care mascheaza procesele
patologice din parenchimul subiacent.
Tomografia si radiografia cu raze dure sunt metode care ajuta n asemenea cazuri
sa se studieze regiunea n plan si sa se puna n evidenta toate focarele patologice
situate n diferite planuri.