Sunteți pe pagina 1din 104
s DUMITRU ALMA s Qs E E Ee z 7 z < = ° ° wn H a ° 3 > z E z TT) a DUMITRU ALMAS POVESTIRI ISTORICE PENTRU COPII SI SCOLARI Ilustratii: Serban Andreescu Copertit: Valentin Teinase Lucrare apiruté cu sprijinul si prin bunivoinja doamnei Jitaru Ioana, fica regretatului scriitor EDITURA NICOL st SCURTA LAMURIRE A, scris aceasta carte anume pentru cei mici, care n-au ajuns inc in clasa alV-a, cand incep a invata istoria patriei dupa manual, Marturisesc: n-a fosto treab& ugoara. Dar m-am ostenit a o alcatui dintr-o staruitoare porunca Iuntric’, numita ravna de a ajuta micutii nostri pregcolar gi scolari, copiii nostri dragi, sd inceapa a deslusi, inca din fraged& pruncie, cAte ceva din adevarulistoriei si din lumina legendelor patriei. Mi-a pléicut a ma osteni scriind-o, cu gandul de a-i face si simt&, inc& din anigorii cand abia deschid ochii asupra lumii, c& au bunici gi strébunci vrednici care se cuvine a fi iubiti si respectati. Ca au o patrie a lor, aparat8, imbogaitité si Infru-musetatd de acesti mosi si stramogi. CA patria aceasta, Romania, are o istorie de munca, de creatie, de lupt gi eroism pe care datori sunt si ei a 0 cunoaste gi a o iubi, cum se iubesc pe sine. Ca dragostea de tara trebuie s& fie aidoma tuturor simfamintelor cu care s-au nascut si in care trebuie s& creasca: adanc, serioas’, demna, nobila. Dar daca orice carte scris& pentru elevi ne poate pune, pe noi scriitorii, oarecum in contact direct cu ei, pentru citirea acestei c&rfi ticluité gi pentru cei foarte mici, eu am neaparata nevoie de ajutoru! dumneavoastra, parinti, bunici, educatoare, invatatori si invat&toare. Un ajutor de care nu ma pot lipsi. De aceea v4 rog mult sa colaborafi cu mine, autorul acestor povestiri, citind sau povestind dupa carticica aceasta, inviind, cu glasul dumneavoastré cald si parintesc, intamplari si legende din istoria patriei. Auzite inca din copilarie, am credinta c& faptele strémosilor se vor imprima in constiinta copiilor adanc $i de neuitat. C& sentimentul legaturii cu stramosii se va sdi in stréfundul cugetului si va ajuta la cladirea constiinjei patriotice si Cs GKO~_9 5 cettenesti, a constiintei umane in genere. Istoria care nu se uit devine legenda, iar legenda este aureola care impodobeste istoria si lumineaza cu spor de lumina dragostea de tard. Mult ag dori ca, aga dupa cum nu uit& povestile copilariei, generatille noi, SA cunoasca tot mai adanc si s8 nu uite niciodata faptele strabunilor, S& le adune i s& le adposteasca in constiinté ca pe propriile lor fapte, ganduri gi sentimente, integrate organic in propria lor fiintd. Am credinta c& o constiinta imbogaijté cu datele oferite de istorie se cununa cu vesnicia. Caci, chiar daca omul e pieritor, poporul si fara sunt eteme. Trebuie si fie eterne. lar istoria, care nu se uit&, ci se invata din generatie in generalie, inca din frageda pruncie, este cel mai potrivit mod de a intrefine dragostea acelei {Sri gi a acelui popor. Drept aceea, n-am nascocit alte intamplairi afara de cele clasice, cu un vechi stat de serviciu in istoria gi legenda romaneascd. Deci, iubiti p&rinti si colege educatoare, Invatatoare si invattori, sA nu vi se pard banale. Pentru c&, dupa parerea mea, sunt acele date elementare pe care fiecare generatie are dreptul, datoria gi bucuria sa le invete sisdile stie ca pe un abecedar alistoriei nationale. Ceea ce pentru noi, maturi, apare ca un fapt cunoscut si chiar arhicunoscut, pentru cei mici constituie o noutate indiscutabil&, cu care igi inzestreaza constiinta, fara alt efort decat cel al receptionarii unor nume gi tntamplari intersante, atrég&toare, dragi. Adica e vorba de istoria tnvatata, desprinsa inc din epoca jocului si a povestilor. $i dac& ne scrutam cugetul si ne gandim bine, cele mai impresionante povesti sunt cele receptionate inca din copilarie gi inchise tn inima ca niste nepretuite relicve, devenite adevarate comori morale. Scriind, deci, aceste povestiri am vrut doar ca micutji nostri urmasi sa-si aminteascd, C+ GRKor~_D in adolescent gi in maturitate, de oamenii nostri de seama gi de intamplarile mari din trecut, cur igi amintesc de Fat-Frumos si de ispravile lui, iar despre dusmanii {Sri s& alba imaginea pe care gi-o formeaza despre Zmeul sau despre Balaurul cel cu gapte capete, pe care totdeauna vitejii le-au taiat si au scpat lumea de relele pricinuite de ei. Dragi colege, iubiti p&rinti si bunici, cel mai greu lucru mi-a fost s& gasesc tonul si stilul, limbajul acestor povestiri. M-am straduit s& scriu cat mai simplu si cat mai pe tnfolesul micilor ascult&tori. Am tinut socoteali ca limba romaneasca folosit’ in povestire e mai accesibila pentru narafiunea expozitiva gi explicativa, precum si prin rezonanta afectiva, pe care copilul o intuieste, poate instinctiv, urmarind faptele, eposul, fra prea mult efort TTotusi rolul cel mare il avefi dumneavoastré: Rolul de a ajuta intelegerea acestor povestir, infétigandu-le vibrant prin intonafie si prin cdldura cu care-s citite. $i, vA rog sé ma credef: micufiinogtri merité osteneala noastra de a ne face infelesi pentru trezirea si Intrefinerea, in gingasul lor cuget, a fierbintei dragoste de fara si popor. sil spl ma se ros ‘inv Ro sal DESPRE NISTE NUME FRUMOASE DIN PATRIA NOASTRA DRAGA ©.. Ti place mutt sa spuna cuvinte si nume frumoase. De pilda, fi place s&-gi spuna numele ei intreg: Oana-Adriana. Dar mai ales am observat cé-i stralucesc ochil, i se lumineaza $i i se rumenesc buzele cand rosteste cuvantul fara". Ori, asa cum am invatat-o eu sa spuna: ,Tara mea se cheama Roménia’. De asemenea, se bucuré Oana cand poate rosti corect nume ca: ,Muntii Carpati" sau ,Fluviul Dunarea" si chiar denumiti mai scurte, cum sunt: ,Mures", Olt", ,Bistrita", »Siret’, Arges", Somes", ,Prut*, Eu ii spun cd aga se cheama raurile {Srii si ea se bucura gi se intrece chiar cu prietena ei Dorina si cu prietenul ei Andrei, in rostirea lor. Invat gi nume de orase, precum: ,Craiova", »Bucuresti", Cluj-Napoca’, Alba lulia’, lagi", »Galati*, Brasov", ,Sibiu*, ,Suceava", Constanta’, ,Ploiesti* si inc& multe altele. Ba uneori chiar se joacd ,de-a réurile" ori .de-a orasele". Si numai ce-i aud: ,Eu sunt Arges, tu Buzau, eu Tulcea" si aga mai departe. Rostirea acestor nume le incnta urechea, le maguleste mintea gi ji deprinde cu vorbirea frumoasa, dulce, romaneasca. $i uite aga, aproape fara sa bage de seama, mai mult din joaca, Oana, Andrei gi Dorina au invatat cate ceva din geografia {ari noastre. Dar ce, parc& s-au mulfumit numai cu atat? Adica de ce s& tie numai ei multe nume frumoase gi numai ei s le spund corect? Au prins in jocul lor si pe Mihai gi pe Sandu gi pe Mircea si pe Anca. Adica toat& gradinita. Ba, chiar au inceput s& Cs GNWKO~D 5 se intreaca intre dangii: Care spune maibine, de pilda Cluj-Napoca, ori Suceava, ori Piatra Neamt, ori Oradea?" Sau alt joo: ,Care stie mai multe nume de raurl? Care stie mai multe nume de orase?" Unli o roaga chiar pe doamna educatoare si ajute. Ei, co ziceti? Nui aga ca-i atragaitor si interesant acest joc? Si daca jocul va place dragi copii, daca numele sunt frumoase, s& stiti cA gi fara aceasta care cuprinde acesti munti, aceste rauri si aceste orage gicare se cheama Romania, este frumoasd. Ea este fara noastra; iar oamenii, adic& parintii si bunicil vostri, au facut-o bogata si frumoasa. = De ce se cheama Romania? intreaba Oana (Stit, ea-i mereu cu intrebarea: de ce? de ce?) ~ Pentru c e locuita de noi, iar noi ne numim romani, Deci fara rom&nilor e Romania. E tara noastra i o iubim mult, mult de tot, pentru c& aici ne-am nascut, aici locuim impreuna cu parinti si prietenii nostri, bunicii gi strabunicii nostri. O iubim pentru cd aici se afl casa gi gradinifa noastré, ogoarele care ne dau painea. Dar, dupa ce se satura de joacéi Oana, Dorina si Andrei imi pun gi alte intrebari. De pild2i: ,Cum traiau oamenii mai demult? .Noi cunoagtem parintii si bunicii; dar cine au fost strmosii strémosilor nostri?". Dorina chiar a rostit: ,stra-stramosii". $i parca pofi s4 nu raspunzila atatia ,De ce?", Cum?*, ,Cand?", Cine?" pe care $i le pun ghidusii astia de copii? Nu poti. $i aga m-am trezit ca trebuie 8 le povestesc niste intmplari vrednice de stiut din istorie. Adic& sa le spun cate ceva despre viata strmosilor gi stré-stramosilor nostri titori mai demult, demult in Roménia. C+ GENK OD »HORA DE LA FRUMUSICA“ Cc. gAndul de a-i ajuta pe micii mei prieteni pregcolari, incepand cu Dorina, Oana gi Andrei, safle cate ceva din cele ce au fost altéidata, am intrat in Muzeul de istorie. Foarte multe lucruri am vazut noi acolo. Statui si vase, arme si costume, steaguri si carti, chipuri de voievozi si de oameni de seama. Am vazut si un fel de aschii de cremene, ca nigte cutitase. Am vazut si topoare de piatra si vase de lut ars: rosii, gri sau negre, cu fel de fel de semne gi inflorituri incrustate gi desenate pe ele. Am vazut statuete tot din lut ars, reprezentand oameni sau animale. Apoi am vazut unelte si arme din metal. Ba am vazut $i podoabe, ca de pilda brtari, inele, agrafe gi salbe de metal, din argint $i chiar din aur. Toate aceste lucruri stateau frumos asezate in vitrine, sub stick, cu etichete scrise citet, pe cartonage albe. Toti le-au privit cu mare luare aminte. Siiar m-au intrebat: ,Unde au fost gasite?", ,Cine le-a facut?", Cand?" Le-am spus: Au fost gasite in pamant si sunt vechi, de mil de ani. Sunt de atunci cand ‘oamenii traiau cu totul intr-alt fel de cum traim noi azi. Adic& locuiau in colibe ori in pester, abia invatau s& semene graul si sd imblénzeascd animalele si pasérile: oaia, vaca gi calul, gaina si rata. Se hraneau culegand fructe din copaci, pescuind peste din rauri ori lacuri sau vanand animale siilbatice: c&prioare gi cerbi, iepuri si porci slbatici. La inceput se imoracau in piei de animale; apoi au invatat s€ toarca lana si cAnepa, sa impleteasca si chiar sé easd stofe gi panzeturi. Acelor oameni traitori foarte de demult, de mare ajutor le-a fost focul. -a ajutat Cs ENKO~9 5 C- ENED PF sA-gi pregateasca mai bine hrana, s8 se Incdilzeasea atunci cand era frig, s& arda lutul ca sa faci vase ori caramizi, s8 topeasca metalele si s8 facd din ele unelte, arme sau podoabe. Intr-un dulpior de sticl’, Oana a vazut 0 statuetd din lut negru reprezenténd un omulet: i vedeti? am intrebat eu, Abia-i de o palma de inalt. Sté pe un scdunas cu patru piciorugo, asemenea celor modelate de voi din plastilina ‘n palme. Priveste in departare, ca omul cand se odihneste dus pe ganduri, dupa 0 zi de munca. De aceea cei care au descoperit statueta aceasta i-au zis ,Ganditorul", Ea araté cat erau de mesteri in modelarea lutului oamenii care traiau foarte demult pe p&mantul Romaniei. Uitati-va acum la aceast’ strachina de lut, E frumoas’, nu? Priviti la vasul acesta si urmarifii rotocoalele desenate cu alb. VA place, nu-i aga? Ei, dar ia priviti voi aici: cu ce seamana obiectul acesta de lut ars, roscat? — Parcé-s niste trupuri omenesti, a zis Oana. — Si se fin cu brajele pe dupa gat, a adaugat Andrei. — Adevarat, am explicat eu; desi n-a vrut s facé decat un suport pentru un vas, mesterul lar gil-a inchipuit ca un grup de cinci fete, care parca joacd hora, De aceea cei care au descoperit-o I-au zis ,Hora de la Frumusica’. Si asta pentru cd a fost gasita in pamant, intr-un loc din fara noastré numit Frumugica. — Bunicule, ,Hora’ aceasta a facut-o un mester ori o master’? a vrut sa tie Oana, = S.ar puta $-o fi modelat-o gio mester’, adicd 0 fata, am cAutat eu sé-i fin partea, vazand a Andrei se inghesuia s8 spun cd numai un baiat putea face ceva interesant. Oricum desenele astea aga de gingase, o mana de femeie le-a desenat. ‘Am cut o clip si apoi am vorbit. — Dar de ce nu intrebati din ce neam erau parbatii si femeile care au faurit aceste unelte, aceste vase, aceste statucte? ~ Ba chiar cd te intreb&im, bunicule, a zis Cana. — Oamenii acestia de demult, foarte de demult, se numeau daci. Ei au fost stramosii nostri; iar fara lor se numea Dacia, Dacia s-a aflat aici, pe locul unde este acum Romania noastra. Dupéice am iesit din muzeu, co fantosi, inaintea mea, scandand: Da ipaseau STRABUNUL STRABUNILOR — BUREBISTA g. zi mai aflam cu nepotica mea si cu prietenii ei in gradina publicd, la plimbare. CAnd au obosit de alergtura si joac’, s-au agezat pe banca pe care stam eu gi citeam. Oana m-a intrebat: —Bunicule, cine a facut... Dacia’? = Pai... poporul dacilor. Adica strébunii strébunilor nostri. ~$ipe daci, cine i-a invatat sa facd...tara? Condueatorii lor. Adicd dacii cel intelepti 1 mai infelept si viteaz dintre conducatorii strabunilor nostri daci a fost regele Burebista. _~ Burebista! A strigat Dorina, foarte bucuroasa ca aude un nume aga de vechi si ‘sundator, ca o bataie intr-o toba de arama. ~Sice fapte a facut... Burebista? —Multe i marete, draga Andrei, Mai inti, Burebista a unit poporul dacilor intr-o singuréi tard mare, numité Dacia, cum v-am mai spus. Pe el F-a ajutat un batran intelep, numit Deceneu. Ca s Inelegefi mai bine ce fel de om era Burebista, sd va povestesc cum i-a aparat el pe daci de primejdia dusmanilor din afara. Erau multi acesti dugmani si parjoleau adesea paméntul dacilor: le furau turmele, le pradau holdele, le ardeau satele si oragele. Side cAte ori vreo cpetenie a dacilor cerca s& se impotriveasc dugmanilor, ugor era infrant, luat prizonier. Chiar si Burebista era s8-si piarda viata intr-o astfel de batalie cu dusmanii. Mare nenorocire pe capul dacilor acesti vecini prédalnici. ‘Vazand asa, Burebista a chemat la sfat pe toate capeteniile dacilor sile-a spus: ,Dacd Ps GEO] 8 vreti si avem liniste si pace, trebuie sé ne unim tofi. $8 facem o tara mare. S& randuim 0 armata puternica. Sa zidim, pe malurile rurilor, pe varfuri de dealuri gi de munti cetifi tari, de piatra.* Unele cpetenii s-au involt gi au zis: Iti urmam sfatul, Burebista. Dar sane conduci la biruinta." Unii s-au impotrivit, spunand: ,Decat s& ascultim de un stapan a tine, mai bine ne intelegem cu dusmanii. Le platim lor s& ne lase in pace." S-a intamplat a, la doi ani dupa aceasta, dusmanii, pe cai iufi, SA navaleasca iar in Dacia. Auzisera ei c& Burebista i-a unit pe cei mai multi dintre daci, dar tot credeau c&-i vor zdrobi tn lupta gi le vor prada bogatile. Ce a facut Burebista? A iesit inaintea lor cu o parte din oaste, la raul Nistru gi le-a oprit inaintarea. Cu toata oastea, i-a Inconjurat. $i, lovindu-i din toate partie, i-a luat prizonieri, pe cei mai multi. A prins si trei cdpetenii dacice care tradaserd, trecand la dugmani. Vazandu-i, Burebista ia Intrebat: Ei v-ati incredintat, c& dac suntem unifi Ti infrangem pe dugmani?" ,Ne-am incredintat, au zis c&peteniile; te rugam s& ne ier." .V-ag ierta eu, bucuros, daca tradarea n-ar fi cea mai nelegiuitd fapta. Va dau pe seama poporului, s va judece el." Burebista a iertat pe multi dugmani, ls€ndu-i sd plece in fara lor, dupa ce au jurat & nu vor mai veni niciodat cu arma, asupra Daciei. Pe tradatori, poporuli-a oséndit la moarte. Asa, cu intelepciune, cu hotrare, cu vitejie si cu dreptate, Burebista a intemelat, acum doua mii de ani, Dacia, vatra Roméniei de azi. Deci nu uitafi: Burebista e strabunul strabunilor nostri. Se cuvine s&-i cinstim numele pentru c& el a unit pe daci, a facut Dacia, fara lor liberd. Si a aparat-o, vitejeste, de orice primejdie. 2. GKO—_2 DECEBAL, EROUL DACILOR G.. itr-o vizit& la Muzeul de istorie, Oana, Andrei si Dorina au vazut o statuie de marmura alba. Reprezenta un barbat inalt, cu barba scurta, cu fata asprai, brazdaté de multe zbarcituri, cu umerii lati, cu brafe vanjoase, cu pantaloni strangi pe picior, cu centurd lata. Oana i-a observat cciulita, cu-moful aplecat inainte, Dorina a vazut incaltamintea, asemanatoare opincilor. Ca de obicei, Andrei a admirat sabia scurta gi incovoiata, pe care © poarta barbatul din statuie. Sim-au intrebat, toti trei odata: = Cine-i? Cum il cheama pe acest barbat falnic? — Il cheama Decebal. $i a fost cel mai de seama conducator al dacilor, dupa Burebista. Siel a intarit Dacia cu cetaiti multe si cu ostasi viteji. Mai ales.c& acum se ivisé un dusman nou: imparaitia romanilor. Mult au luptat dacii cu romanii, care voiau s cucereasc& Dacia sis supund poporul dac: La inceput au biruit dacii. Aga, de pilda, cand imparatul romanilor a trimis 0 oaste mare impotriva lui Decebal, acesta si-a strans ostagii si i-a legit in cale. A trimis soli s& tntrebe pe generalul roman daca nu crede c-arfi mai bine sa se intoarca acas&, in imparatia lui, cd-i mare gi bogatd gi nu-i bine sa se ndpusteasca asupra oamenilor care vor sa traiasca slobozi, in {ara lor. Dar generalul roman a respins solia de pace a lui Decebal. S-a ardtat trufag: se credea nebiruit, c&ci pana atunci castigase multe victorii, in batalii grele. Décebal stia’asta: de aceea a cdutat sa-| rapund nu numai cu puterea a armelor, ci gi cu istetimea. Si stifi ce-a facut? S-a retras spre munti si ka lsat pe generalul roman sa inainteze pe raul Olt in sus, cu ostirea lui multa gi bine inarmaté. Cand a ajung fa un loc stramt, Decebal si-a népustit dacii si asupra romanilor. Pe multi -a luat prizonieri. Vazand primejdia, generalul roman a cerut sé lupte singur, cu Decebal. Acesta i-a trimis vorba: © »M-ag lupta, bucuros, cdci nu ma tem de moarte gi ma stiu viteaz. Dar rangul ma opreste s lupt cu cineva care nu-i de ranguf meu. Daca vine imparatul tau, da, ma bat cu el, fara govaire. lar acum, viteazule roman, ffi trimit pe cel mai vrednic general al meu, pe Duras. Lupt-te cu el. $i de-I vei birui, slobod esti sd te-ntorci in imparditia ta, éu toll ai tai." Trufag, generalul roman n-a primit s4 se bat cu un generat dac. A strigat: ,Eu sunt general roman! Nu ma lupt cu orice general..." Vazand atata trufie, ce s-a gAndit Decebal? ,Decat s8 pierd mai mul{i soldati in 4 b&talie, mai bine imi calc pe inima gi ma lupt. eu, degi sunt rege si el general.” q ‘Asa a facut. Dupa multe lovituri de spadéi, Decebal ta doborat pe ace! general viteaz, ! dar prea increz&tor in sine. L-e invins, ins& nu |-a.ucis, ci i-a spus: alt las viata, porunceste ostasilor tai sa se retragai din fara mea." S-a dus generalul roman la ai sai, Dar ‘impératul roman |-a primit cu manie, |-a socotit. nevrednic gi |-a os4ndit la moarte. Apoi romanii s-au retras din Dacia. Victoria lui Decebal |-a cam speriat pe imparatul roman. $i o vreme a renufat la plant! de a cuceri Dacia. Mai tarziu, cand Traian a ajuns imparat al romanilor, razboiu! cu dacii s-a stamit din nou. Dar despre el 0 s& povestim altadata. CUM L-A INFRANT TRAIAN PE DECEBAL Fan tot in Muzeul de istorie gi ne-am oprit in fata altei statui, agezaté nu departe de cea a lui Decebal. Am intrebat-o pe Oana: — Ce zici tu despre aceasta statuie? — Zic c&-i a unui om vrednic. ~E Traian, imparatul romanilor. — Adic&... potrivnicul lui Decebal? si-a amintit nepotica mea din povestea trecuta. — Da, Oana. Traian a fost un foarte priceput si darz conducator de osti, precum gi un razboinic adevarat. El a venit cu multi, foarte multi soldati, s&-1 infranga pe Decebal si s& subjuge Dacia, Dar ca 1 infranga a trebuit s4 poarte doud rézboaie cu dacii. Dou razboaie grele, in care s-a varsat mult, mult s€nge. Dacii s-au aparat cu nespusa indarjire gi vitelie. Dovada cS, intr-o batalie, din randul ostasilor romani au c&zut atat de multi réniti, {ncat sanitarii nu mai aveau fese pentru legat ranile. Vazand aceasta, imparatul Traian gi-a dat cmaga s-o taie in fasii si sé faca bandaje pentru soldati rani Decebal si dacii lui s-au batut vitejeste i pe cdmpul de lupta si prin p2iduri gi la asaltul cetaitilor. Aga, de pilda, cand romani au asaltat cetatea Sarmizegetusa, intru apararea ei n-au luptat numai barbatii, ci si femeile: aruncau asupra asaltatorilor nu numai cu s€getl, cisi cu pietre, cu apa clocotité si chiar cu faciii de ragind, aprinse, Dar soldatii romani erau mai numerogi, iar armele lor mal bune. Au surpat zidurile Sarmizegetusei cu niste magini de rézboi, numite berbeci. Vazand ca nu mai poate rezista, Decebal a iesit noaptea din cetate gi s-a retras in munti. Dar soldati {ui Traian lau ajuns din urma. Ca s& nu cada prizonier, mandrul Decabal si-a luat singur zilele, infigandu-gi sabia in gat. Asa a murit unul din cei mai viteji conducatrol pe care i-au avut stramosii nostri, dacii. far Traian a alipit Dacia la imperiul sau, Imperiul roman, POVESTEA PREAFRUMOASE! DOCHIA (Ce ne-am intalnit din nou gsi i-am anunfat pe micutii mei prieteni c& vreau sa mai ingir o margica pe firul istoriei, Oana a zis, cu oarecare durere: — Eu fin cu Decebalt — Ba eu, cu Traian! a sarit Andrei. El a fost biruitor. ~ Tu bunicule, mi-a cerut Oana ajutor, cam nedumerita, tu cu care fii? ~ Cu amandbi, copii mei, Traian a fost cel mai iscusit gi mai bun dintre imparafii Romei — Dar a fost Gugmanul lui Decebal. —Da, adevarat. Intre ei s-au rzboit grozav. Dar aceasta s-a intamplat demult, demnult. $i timpul vindeca toate ranile. Dacii s-au impaicat cu romanii, s-au infratit gi ne-au zAmislit pe noi, urmasii lor. Pentru c& noi ne tragem din doud neamuri: din daci si romani. ~ Sine numim romani! A sarit, mandru, Andrei. — Intocmai. Dar vreau s& va spun gi o poveste care araté ce s-a intamplat dupa cucerirea Daciei. Ascultafi? ~ Dal Se grabira tofi cu raspunsul. «= Cicd Decebal avea o sora numita Dochia. Era aga de tanara, de viteaza si de frumoasa incat atunci cand a vazut-o, ‘imparatul Traian a prins mare dragoste pentru dansa. |-a zis: Te-am vazut, Dochia, cu cat curaj fi-ai aparat cetatea de la Sarmizegetusa Acum, cand eu |-am biruit pe fratele tau Decebal si am cucerit Dacia, iar razboiul s-a sfarsit, vreau s vii cu mine la Roma. Vei trai acolo in bogatie si marire, in palatul meu cel cu pereti auriti si Impodobit! numai cu lucruri scumpe." ,Multumesc, imparate, a zis Dochia. Admir vitejia si bunatatea ta. Dar eu la Roma nu pot merge.” ,De ce?" ,Pentru cé sunt sora lui Decebal. lar el si-a curmat singur zilele ca 84 nu ajunga prizonierul tau. Oricat de frumos. ar fi palatul tu, eu acolo tot o biatd roaba ag fi. $i apoi sunt multe fete dace mai frumoase ca mine; daca vrei,insofeste-te cu romani de ai tdi, s4 se zAmisleascd un nou popor, care s alba in firea lui darzenia gi vitejia noastra si marefia voastra. Eu ins& de aici nu plec, voiesc sa ma ingrop aici, in p&méntul sfant al Daciei." Traian imparatul i-@ ascultat povata. Dar cand a aflat c& Dochia a lat o turma de mioare, s-a facut pastorité si a.urcat in munti, departe, s-a suparat foc. Find el imparat mare si puternic, a vrut ca macar sora lui Decebal 88: fie, ca 0 podoaba ‘in carul de triumf. Si-a : luat cativa ostagi credinciogi si a pornit in” urmérirea Dochiei. A mers zile gi sptam&r peste dealuri si vai. A gasit-o’ abia in varful muntelui Ceahlau: pagtea oile, pe un pla, inclinat c&tre soare, cu iarba deasa gi flori multe albe, rosii si albastre. »Dochia, a is Traian, acum nu mai scapi: te iau cu mine!" ,Nu, imparate! Mai bine mor, ca fratele meu Decebal, decat s-ajung roaba.". ulfi vreau binéle, Dochia: ai sa tréiesti in mare bogatie!” - ,Dacd-mi vrei binele, lasé-ma in tara mea, aici, in Dacia.” - ,Neinduplecato! | Teiau cu de-a sila. Te répesc! Sia facut semn_ ostagilor s-o prinda. ¢ Speriata, Dochia a ridicat mainile spre = si a.gopfit: ,Stana de piatraé m& fac si rman: aici, in tara meat, in adevar, cdt ai clipi din ochi, Dochia cea, preafrumoasa, cu toate mioarele ei, raspandite pe pajiste, s-au prefacut in stancl infipte th piatra muntelui. ‘Traian a incremenit gi el de uimire. Cand, si-a venit in fire, a zis: |N-am ce face; daci, barbati si femei, sunt legati de fara lor ca munfii si stancile lor. Nu pot decat s& ascult sfatul Dochiei si sé aduc aici cat mai mull romani.” Si, zicdnd aga, Traian s-a intors la Rom: lar pe muntele Ceahlau se vede si azi ° stanca inalta, ca o pastorifa, iar in jur cate zeci de stanci rasfirate pe plai, ca niste oi. | Din strébuni, romani zic acelor stand »Baba Dochia cu turma ei de mioare". VITEAZUL GELU ROMANUL Darn demult de tot, in partea tari noastre care se nymeste Transilvania, traia un voievod vestit. Se numea’ Gelu. Vecit spunéau Gelu Roménul. Era inalt, spatos, voinic, si frumos? Voievodatul Iuf se intindea pe valea raului Somes; iar Gelu il conducea cu mult pricepece. De aceea romani tliubeau ca pe un frate mai maré’si ca pe un parinte.. $i totj il ajutau $4 gospodateasca bine voievodatul, adica tara lui. Era nevoie de asemenea ajutor, caci, va rpg sa ma credeti, era foarte mult de munca. De ce? Apoi pentru c, multe sute de ani, fara fusese pradaté si parjolit& cu foc de o seama de popoare venite din pusfietafi. Gelu, cu roménii lui, au alungat pe acei navalitori. S-au apucat §i au arat iar péméntul sil-au semanat, la vreme, cu grau bun. Au sddit pomi cu roada dulce. Au construit iar case gi cetiti, In locul celor arse de navalitori. Cetatea de-piatra unde sta Gefu se inalta pe malul Sorhegului. Aicitréialinistt, impreund cu sotia si copii, cu sfetnicii gi ostenti sai Dar, aflaind vecinii ca voievodatul sau tara tul Gelu Romanul ajunsese a‘fi bogata in toade, au veriit asupra ei cu armele s-o cuprinda. fi conducea un generafde-al lor, pe nume Tuhutum. Om stragnic, rzboinic, iscusit si Viteaz mare acest Tuhutum, dar lacom de bogatii, cum rar se vede. Ajutat de ai sti, Gelu s-a ardtat cu mult cura) si indarjire impotriva navalitorilor. S-a aliat gi cu voievodul Menumorut, care avea tara pe" Criguri. De multe of i-a biruit in upta, gii-a poftt la pace: s stea fiecare in fara lui gi sdse ajute lanevoie, ca buni vecini siprieteni. Dar Tuhutum «au se impaca defel cu gandut infrangerii. S-a pregat stragnic sia naval iarin tara formanilor, cu multiluptatori, iscdng crunt rézboi. Cadeau luptatorii,;deo parte si de alta, ca holdele sub ascutigul coaselor. Dar mai multi au cdzutdintre romani. Ramas aproape singur,Gelu Romanul voia ca, pg carari numai de el stiute, $8 ajunga in cetatea Dabarca. 94 se apere acold, la agapostul zidurilor. . Dariaiesitin cale Tuhutum, cu un pale mare de luptatori. Gélu s-a batut stragnic, rapunand pe mulfidintre potrivnici. $i vazandu-secoplesit de mujtimda lor, a dat pinteni calului gia gonit cu mare repeziciune sa se adaposteasca in cetatga lui. Utmaritorii au tras cu arcurile dupa dansul. O sigeata s-a’infipt in trupul lui Gelu. Ranit, a cdzit de pe cal. fl ustura rana; simtea c& moare; dar nu se vaieta. Dimpotriva: gi-a smuls s&geata din piept, a pus-o pe coarda arcului gia tras asupra lui Tuhutum; s&-1 rpuna cu propria sdgeata, L-a lovit, dar nu prea adanc, c&ci Gelu pierduse mult sange si fi secasera puterile. Ca sa nu incapa in mana biruitorului, Gelu @ rugat calul s& sape, cu copita, 0 groapa, s&-1 prinda cu dintii, s&-l arunce in ea gi 88-1 acopere cu pamént. Vedeti sivoi cd Gelu Romanul a fost dintre acei viteji care au platit, cu viata lor, libertatea {aril De aceea, dragii mei, se cuvine sa-i cinstim fapta gi numele. CS GRKO_D 5 OC ENKO~F UN PRIETEN AL DACILOR: APOLLODOR DIN DAMASC D... mei, vreau s& va spun ceva despre un prieten al dacilor, stramogii nostri. li: chema Apollodor si pentru c& se nascuse in oragul Damase, fi zicem Apollodor din Damasc. El era arhitect i sculptor. Adica era mare moster fa zidirea caselor, a palatelor si a podurilor. Totodata stia s& sculpteze si statui marete. Ca de pilda statuia lui Traian sau Decebal. Pe dansul, pe Apollodor din Damasc, impératul Traian -a pus sd facd un lucru foarte important, dar si foarte greu: un pod peste Dunare, in locul numit Portile de Fier. Pe acest pod, Traian a trecut ostirile lui peste Dunare, cand s-a luptat cu Decebal, Dupé cucerirea Daciei, Traian a poruncit lui Apollodor s& inalte un monument, pe care s& sculpteze intamplari din rézboiul romanilor cu dacii. Acest monument se numeste Columna lui Traian si se afld si azi in oragul Roma. Pe aceasti Columna, a sculptat, in marmura alb&, pe Decebal, pe Traian gi sute de chipuri de daci si de romani, in nepotolita lupta. Pe ele se vede si vitejia romanilor gi eroismul dacilor care-si aparau tara. A seulptat-o, credem, si pe Dochia, drept cea mai frumoasa femeie de pe Columna. Dar stifi voi de ce Apoliodor i-a sculptat cu atata grija si talent pe stramosii nostri daci? Pentru ca i-a admirat si chiar i-a iubit. $i cum 58 nui admire gi sd nu-i iubeascd, dacd Ia vazut ct de prefioase insusiri au? Se spune cd Apollodor din Damasc avea si un motiv deosebit s&-i indrageasca pe capiti daci. Cand lucra la pod, valurile Dunérii, furioase, au rastumat barca 1n care sta athitectul cand supraveghea construirea podului. Inotand prin valuri, cu mare greutate a ajuns la mal. Era aga de istovit incat nu mai putea merge. Doi copii daci, aflati pe apiroape, I-au urcat pe uscat, pe un tapsan cu iarba si, vestindu-si mamele, acestea ay dus intr-o casé, i-au dat straie uscate i Lay Ingrijit pana s-a inzdravenit. $tifi voi, copii, ce dovedeste asta? —CA dacii erau oameni buri. — Aga; buni si omenogi, cu toaté lumea. \ } | MENUMORUT CEL iNTELEPT | j WV. ‘spun $i voua, dragii mei copii, c& Oana si prietenii ef au vrut sa stie ceva mai mult despre voievodul Menumorut, conducator al voievodatului de pe valea Crigurilor sau Crigana. Ca gi Gelu, pe Monumorut 1! iubeau tofi romanii. $i-| iubeau mai ales pentru intelepciunea gi bunatatea lui. Ca si Gelu Roménul si el a intarit, cu ziduri de piatra, pamént si lemn cetatea numit’ Biharia, unde se ad&postea cu familia si vitejii sai. in afar de roadele pamantului, in Tara Criguritor se gasea si mult argint gi aur. Bogaitia roadelor, dar mai cu seama stralucirea aurului ispiteau pe mult si le atata pofta de cucerire. O bund bucat de vreme Menumorut a oprit pe acei neprieteni la hotar. Dar auzind c& Gelu Romanul a fost ucis in lupta, ce a zis Menumorut? ,Vad c& sfada gi rzboiul cu vecinii nu se mai curma. la s& cerc eu a merge pe calea impacari* In adevar, cand regele vecin la trimis pe un fiu al lui, numit Zoltan, s8-i cucereascd fara, Menumorut |-a intampinat la hotar, si cu spada si cu vorba bund. Langa dansul se affla fiul Viad si fica Zamfira. Zoltan (-a grdit cu trufie: »Regele, tat&l meu, iti porunceste sa te supui gi s& ne dai noua tara ta, s-o stpanim". Voievodul Menumorut s-a uitat la dansul si -a grit, cu blandefe, dar si cu hotarare: .Zoltan, spune regelui, tatal tau, cd sunt gata sé ajut cu paine, cu turme de vite, cu aur chiar, ca pe un vecin bun si intelept; dar din tara mea romaneascd nu-i dau nici o palma de pamant! Sa fim infelesi. Prieteni, bucuros, cu draga inima; supusi, nicidecum!" C+ GAO 9 # ‘Vazand ¢i auzind darzenia din vorba lui Menumorut, ce sa facd Zoltan? S-a intors in fara sa, la tatal sau, regele. Si, cu toatd sfiala, a spus vorba raspicatd a voievodului roman. Auzind, intai regele a poruncit, furios: : -smulge-i fara, prin luptal Arde gi parjoleste totul!. Dar, la asemenea aspra porunca, Zoltan s-a intristat. Regele s-a rstit la el, inca si mai furios: sN-ai curaj s& te bati cu romanul?" ,Ba am, marite rege si p&rinte al meu, a raspuns Zoltan, dar nu cred cé-i bine. S-a varsat prea mults&nge intre noi.” /Atunci, ce vrei sd facem?*” s-a mai domolit regele, vazand govaiala feciorului, ,Am vazut cd voievodul Menumorut are 0 fata isteata si foarte frumoasa. Ma duc s-0 cer de sofje. Inrudindu-ne, o s& fie pace trainica intre noi.” Géndind mai bine, regole +a zis: ,Du-te; dar daca nu {-0 di de sotie, a ta's& fie rusinea.* Asa s-a dus Zoltan iar la Menumorut, cu gand de impacare gi i-a cerut fiica de sotie. Voievodul roman stia ca pliteste foarte scump aceasti impacare. Dar era un barbat infelept sidoritor de pace si prietenie. Si desi Zamfira, fiica lui, dorea sot pe Mihai, s-a supus vointei parintesti. A plans mult, in taind, dar la primit sof pe Zoltan. S-a jertfit pentru libertatea gi pacea frii, a voievodatului dintre Criguri, Crigana. Caci prin csatoria dintre Zamfira si Zoltan s-a inchegat prietenia gi pacea intre vecini, pentru o vreme Indelungata. De atunci poate cénta doina trist’, izvodit de Mihai care ar fi dorit mult s& fie sotul Zantfirei: .Crigule, Crigule, / Apa mergatoare, / D-aifi vorbitoare, / Eute-ag intreba: / N-ai vazut cAndva / Dalb& de nevasta / De prin fara noastra?"... Rs GAO 9 BASARAB VOIEVOD, EROUL DE LA POSADA a demultt, demult, cand romani abia igi infiripau o tard, multi doreau sa le fure paméntul si sai tnrobeasea. Dar iat c4 s-a ridicat un alt voievod ‘indraznet si chibzuit, bun ordnduitor si viteaz. ‘Se numea Basarab, voievod de la Curtea de Arges. ‘CAnd un rege vecin, numit Carol Robert, i-a cerut s4 se supund, Basarab a zis, ca $i Menumorut: ,\Vecin bun gi prieten da, cu drag inima; dar supus, nul". Auzind vorba asta, regele Carol Robert a strigat, cu trufie: Am s& scot de barba pe acest urs, din barlogul iuil" Chipurile it facea urs, adica indaratnic si netemator poruncilor lui. Sia si pregatit oaste mare, cu cai grasi gi focosi, cu osteni imbréicati in zale de fier, cu coifuri lucitoare, cu spade ascufite, cu sulifi lungi, cu arcuri tari gi saigefi cu varf de otel. Le-a pregattt bine si a venit asupra roménilor, cu rzboi mare-mare. Vazand primejdia, Basarab voievod a strans si el oamenii sai, sa-si apere fara. Pentru cd avea mult mai pufini ostagi si mai slab armati, ce si-a zis? ,la s&1 slabesc eu pe dusman, infometandu-! $i obosindu-! cu drum grou gi lung". istiti ce a facut? A parjolit holdele in calea dusmanului, a surpat vadurile si podurile, a ars casele, a otravit fantanile. Apoi s-a retras, cu grija, din calea vitezei si numeroasei ostiri a lui Carol Robert. S-a retras tn munfi si in codri. C& doar codrul e frate cu romanul $i! apara. Acolo Fa asteptat, la o stramtoare cu peretii foarte inalti si aga de ingusta, c& abia incdpeau zece-doisprezece cAléreti alaituri. Aceluiloci-a zis Posada. Voievodul a poruncit ostasilor lui s4 se urce pe munfi, deasupra acelei stramtori, si s& pandeasca apropierea dusmanului. Foarte domic s&-! prindé pe Basarab, ca pe un urs in culcugul lui, precum zisese, Caro! Robert a inaintat semet si increzator c& nimeni nu-| poate birui. Aga a varat oastea in stramtoarea de la Posada. Dar iat c&, tocmai cand nici gandea, de sus, din munte, din piscuri, din varfuride brazi, au inceput s& cad&, ca un potop: stanci, butuci, bolovani, suliti si saigefi. Si toate, in capul méndrilor osteni ai lui Carol Robert. Sageiile ii rineau. Sulifele fi strapungeau. Butucii i bolovanii ti turteau. Stancile fi striveau. Parea c& tofi muntii se prabusesc asupra lor, potopindu-i. Armurile sunau, cum ailovicu ciocane uriase in niste tingjri cat toate zilele de mari. N-aveau cum sa se apere. Cum A urce pe stanca dreapta ca un perete $i jnalt pana la cer? Nici in Katuri nu puteau fugi. Nici tnapoi nu se mai puteau intoarce. ‘Asa, In stramtoarea de la Posada, multi cavaleri inzSuali in zale de fier au pierit. Carol Robert insusi n-ar mai fi scapat de acolo, dac& nu schimba straiele cu un slujitor al sau. Judecdnd dup imbraicziminte, romanii Lau luat pe acela prizonier. Astfel regele cel trufas abia a scSpat cu fuga: lar tara voievodului Basarab a ramas liberd. Dar daca acea foarte insemnatd biruint& de la Posada, romanii au castigat-o sub povaia si cu lupta lui Basarab, cum credefi voi, Oana, Dorina si Andrei, c-ar fi bine si mai spunem noi acestui voievod roman? Micii mei prieteni s-au géndit un minut, s-au sfétuit intre dangii si mi-au spus: — ,Basarab voievod, eroul de la Posada.” —Le-am multumit siam pus povestiri chiar acest titlu. Ce GMD 7 2 GNF 9 DRAGOS CEL MANDRU CA SOARELE CA... dragii mei, dupa ce afi auzit povestiri cu vreo trei voievozi: Gelu Romanul de pe Sories, Menumorut din Crigana $i Basarab de la Arges, din Tara Romaneasca, ce ati zice dacd v-ag povesti si de un al patrulea voievod? Vreti s-auziti? —Vrem! Vrem! au strigat Oana si Andrei, iar Dorina, mai curioasa a ¢i intrebat: — Cum il chema gi ce ispravi a féicut acel voievod? — Tocmai asta voiesc a va spune: il chema Dragos, $i traia in acea parte din Romania care se numeste Maramures. Era bun gospodar $i cérmuitor dibaci, dar si megter vanator. Ti plicea tare mult s vaneze zimbri, ursi, cerbi, cAprioare, mistrefi gi lupi vineti la par. Povestea spune ca, umbland el la vanatoare, a auzit c& frafii lui, romani de la rsdrit de munfii Carpati, de pe valea raurllor Siret si Prut, sufereau mult, din pricina c&-i jefuiau sii ucideau tatarii. Acestia erau, pe atunci, un neam de oameni care traiau numai din razboaie si cea ce luau de la altii. Se stia cA nu intrecea nimeni la calarie. Navaleau pe cai iufi ca vantul. Loveau cu niste sabii curbate numite iatagane. lar sdgetile repezite din arcurile lor {asneau, ca gandul, si nimereau drept la fintd. Pe cap purtau caciull mari, din bland de oaie, iar de aparat se ap&rau cu scuturi rotunde, de fier. Condu- c&torul tatarilor se numea Han sau han-tatar. Cu vitejii lui din Maramures, Dragos a trecut muni, fa rAsérit, ca sé-i ajute th lupta cu tatarii. Prin munfi, in calea lui Dragos si a vitejlor sai, a iesit un bour sau zimbru, mai mare ca un taur, cu coame fepoase, cu grumaz gros, cu copite tari, cu parlungnegru, cu ochi holbati, fiorosi, cu nari largi. intai |-a simtit catelandra lui Dragos, numité Molda. $i, simtindu-| a alergat dupa el, Katrand ascutit. Dar oric&t de furios era acel bour, Dragos tot ka ochit cu sageata si ta intepat cu sulita. Rant, plin& de sAnge, acea fiar& a mai fugit inc mult prin padurea cu arboriinalti. Ba, a trecut si un rau cu apa mare: Molda, dupa dansa, gonea, gonea din rasputeri, s-o prinda. Dar raul find adanc gi valurile lui repezi, biata cdtelandra Molda s-a inecat. Calari, Dragos cu vitejii lui au trecut raul, au lovit zimbrul drept intre coame gi, in sfarsit, {-au doborat, Foarte mult s-a bucurat Dragos. de aceasté biruintd, dar mult ia parut rau de pierderea catelandrei. In amintirea ei a numit | acel rau Moldova. ‘Apoi, Dragos a trecut Inca mai departe si a ajutat pe romani din aceasté parte a tari sé-i alunge pe tataril cei rAufacitori. Cand s-a intors din lupta, biruitor, romani Iau ales voievod si au poffit $4 conduca aceasta parte din tard, pe care au numit-o tot Moldova, de fa numele raului. Pentru cA ka scdpat de primejdia tataré, roménii i-au facut acelui voievod un cantec, care incepe aga: Dragos, mandru ca un soare ‘Aplecat la vanatoare, Ghioaga si sdgeata lui Fac pustiu codrului*... Dragi copii, Oana, Andrei si Dorina au invatat repede aceste versuri din céntecul lui Dragos voievod. Daca va plac, invaitati-le gi voi. 7 oneness O POVESTE CU UN STUP DE ALBINE Mow mei prieteni, am zis eu intr-0 2i c&tre Oana, Andrei si Dorina, vreti s& mai auziti povestiri de demult, din istorie? ~— De bund seam& c& vrem! a raspuns raspicat Andrei. — Dupa acel Dragos voievod, care’a ucis bourul si i-a alungat pe tatarii cei pradalnici, la conducerea Moldovei s-a ridicat un alt voievod numit Bogdan. El avea mare dorint’ s& zideascé in tar case, hanuti gi alte cl&diri mari si frumoase, s& sporeasca numarul satelor si al oraselor. Sfatuia oamenii s& cultive cat mai bine ogoarele, ca sa dea roadé bogatai si tot omul sa trdiascd imbelgugat. Dar iata ca han-tatarul a trimis pe fratele su Mirza, in solie la Bogdan vod. Acesta s-a infétigat si a grdit cu trufie: ,Fratele meu, hanul, este stapanul lumii, Supune-i-te, fr& caitire, $i dai tot ce-ti cere: harabele cu gréne, turme de oi, cirezi de vite, sute de robi, mii de Putini cu miere gi cera". Bogdan voievod |-a privit cu mirare si mahnire si a intrebat: ,Cu ce drept vrea han-té- tarul s& ne robeasca gi sa ne fure hrana?* .Cu dreptul celui mai tare! Daca nu te supui, daca nu dai, te lum rob gi pe tine, iar fara ti-o pitjolim cu fotul.” ,Nu te temi c& noi ne vom impotrivi $i cd va vom rapune?" ,Noi, st&p4nii lumii, sa ne temem de un popor mic, ca al vostru?" ,Hm... a zambit Bogdan Voievod. Ai cerut s& va dam si miere?" ,Da, am cerut." a racnit tétarul. ,Dar voi stiti cine aduna mierea din flori* ,cum s& nu stim?... Ce GADD * Dar noua nu ne place sa muncim, sa ingrijim stupii; ne place numai mierea, o&-i dulce." Bogdan voievod s-a itat lung la acel tatar ingamfat si a zis, cu blandete, dar gi cu hotarare: Albinele nu stiu numai si adune miere din flor, ci stiu s4-si apere si stupul de trantori si de pradatori.* ,nu te oredi* s-a grozavit printul tatar. ,Atunci hai in prisacé, 8 te Incredintezi.” Au mers in prisaca din fata casei voievodului Mirza nu prea avea chef de pilde: dar deocamdata, sol find, trebuia sd se poarte cum Ti cerea gazda. In prisacd, Bogdan voievod a cerut prisdcarului sa ridice un stup, sub care se afla un soarece mort, inveiit in ceard, ca intr-un giulgiu. -Vezi, hanule? a strigat Bogdan, soarecele acesta e de o suta de ori mai mare decat albind. A venit, cu semetie, ca un télhar, s8 sterpeleascd miere din stup si sa se ghiftyiasca cu dulceata ei. Albinele, desi micute, nu s-au infricogat. S-au unit intre ele si au tabarét asupra hotului; -au infepat cu acele lor gi au varat in el atata venin incét Lau ucis. lar acum, ca s& nu miroase a hoit si sa otraveasca stupul, !-au acoperit cu un strat de ceard. Vezi?" ,Mda... vad", a mormait Mirza tatarul, .Dacd vezi, afl cA noi am invatat de la albine sa ne aparam tara de hofi. Spune, rogu-te fratelui tau, han-tatarul, pilda aceasta. Si daca va mai avea pofld sa vind asupra-ne, s vina. Il vom imbréica in giulgiu, ca pe goarecele din stup." Fratele hanului a plecat privirile in jos, a tacut si a plecat. ~ Si... hanul a mai navalit in fard? a vrut s stie Oana. ~ Ct a domnit Bogdan voievod, nu, Cs GAXKOr~_9 CONDEIELE LUI VODA zAmbit cétre micii mei prieteni, Oana, Andrei si Dorina gile-am zis: laca, dragit mei, iar voiesc sa va povestesc ceva din storie. ~ Ceva adeviirat? — Da, Andrei. Ceva care s-a intamplat demult, demult, cAnd fara era amenintata de puterea cea mare a sultanului, adica a ‘mpératului turcilor. El cucerise multe {ari gi ravnea s& supuna si fara noastra. = Cum se numea acel sultan? — Se numea Baiazid, $i pentru cd navalea ca o vijelie, lumea |-a poreclit Fulgerul, In vremea aceea, voievod in Tara Romaneascé era Mircea, cdruia noi Ti zicem Mircea cel CAnd a auzit c& sultanul Baiazid Fulgerul se apropie de Dunare, gata sa névaleasca in tard, Mircea voda a dat porunea: ,Tofi barbatil sd se gaiteascd de oaste! Fiecare sa aiba cal, tolba plinai cu sdgeti, sulita, ghioagai si sout. Care au topoare si sabi, 88 vina cu ele la locul de adunare a ostirii. CA asupra {rii vine mare primejdie turceascal!* Oamenii, ce s4 faci? Au lasat toate celelalte treburi gi s-au pregatit de lupta. Fierarii au faurit sdbil; lemnarii au incordat arcuri gi au strujit sulti din lemn tare; ba, | gi parlit in foc, anume ca sa fie si mai tari. Dar daca suliti, sabii, scuturi, arcuri, topoare ori sbii trebuiau cate unul sau cate una de fiecare ostean, sageti trebuiau multe, de doud-trei ori mai multe decat soldati avea Baiazid sultan. De aceea toti romnii, care aveau cat de cat indemanare la cioplit, s-au apucat, in grab’, s fac sagefi. Baiefil si fetele, flacaii gi batranii, tofi clopleau cu cufitele, mii $i mii de sageti Ce GAKOrLD Acu, Mircea voda cel Batran umbla prin ares, ‘sa vad cum Implinesc oamenii porunca sicum se pregatesc S4-si apere fara. Ca sa nu-l cunoased lumea, imbrécase strai faranesc, ca un drumef carecare. ‘Aga ajunse intr-un sat, Boistea. in mijlocul lui, pe pajiste, zeci si zeci de sateni, ce f€iceau? Jucau hora? Nu: ciopleau sageti si, din cand in c&nd, aruncau cdte o gluma, ca si se Inveseleasca $i sd li se paré munca mai ugoara. Mircea voda se bucura vazand hamicia si voia bund a oamenilor lui. Intreba pe un balefandru: ,Ce faci aici, flacBoagule?" ‘Pai, ce sa fac? Condeie!" ,Condeie?... Parca seaméina cu sgetile." ,Noi le spunem condeiele Iui vod." De ce le spuneti aga?” Pentru c&, la porunca lui voda, cu ele vor Serie pe spatele dusmanilor vrerea noastr& de libertate." ,frumos, faicdoagule", La liudat maria sa. ,Dar... cemneala aveli?" Baiefandrul s-a gandit 0 clip sia zis, raspicat: ,Avem: dragostea de tar care izvoraste in climara inimii noastre.“ Mult s-a bucurat Mircea vod’ de asemenea vorba: |-a sérutat pe acel flacdoag sila intrebat: Cum te cheama?" ,Ma cheama Stroe... dar domia ta cine esti si de unde vil?" ‘Aisd afitu, cand vom porni la lupt*, a suras voievodul cu bunatate. Apoi a luat cufitul din ména baiefandrului sia incrustat pe o sageara litera ,S", iar pe alta .M’. Ile-a pus in tolba si a zis: ,Pe astea sa le folosesti numai la mare primejdie. L-a {intit cu privirea pe Stroe, a ambit, a urat tuturor ,spor la treaba’ si a plecat. Tnfelegeti: nu voia sa stie satul c& el, vod {nsusi, a venit tn cercetare Rémas intre ai sai, Stroe a privit cu luare aminte sagetile Incrustate cu litere si le-a agezat in tolba, s& le foloseasca aga cum a zis acel drumet tainic. Cs EKO 9 LA ROVINE, iN CAMPIE WV, mai aduceti aminte, dragii mei, de baiefandrul care cioplea sageti si ... — $i le numea ,condeiele lui vod"? m-a Intrerupt Andrei, cu intrebarea. = Intocmai. Dar cum fl chema, va mai amintiti? ~ S-a facut tcere. Sprancenele micilor mei prieteni s-au curbat a mirare, ochii li s-au mart, obraji li s-au imbujorat; nu-gi aduceau aminte. Sau poate cA minfle stiau acel nume, dar limba nu putea sé-| rosteascd. i i . pentru cd, de numele lui, si-a amintit si Mircea cel Batran. ‘Am mai asteptat cdteva clipe, pana cdnd umbland prin mintea ei, Oana a tresarit, bucuroasa: — Stroe! — Asa-il Stroe se numea, Cand a navalit Baiazid sultan Fulgerul in tara, cu potop de soldatime, calari sipedestri, cu iatagane, sulif, arouri si sdgeti, Mircea voda, cu oastea lui, -avasteptat la Rovine, in cmpii, in preajma unor miastini, inconjurate de copaci baitrani gi stufogi. lar cand s-a apropiat armia dusmana, voievodul a sunat din bucium. ‘Atunci, romani, ad&postiti dupa copaci, au slobozit 0 grindina de sagefi. Sagefile au rpus multi dugmani. Printre arcasii romani se afla si Stroe, cel cu ,condeiele lui vod", Urcat intr-un stejar stufos, tragea sageata dupa sageata. Scria gi el pe trupul neprietenitor dorinfa de libertate. Dar batalia era nespus de grea. Dusmanii, de zece ori mai multi decat romanii. Multi si putemici gi viteji si priceputi la r&zboi. Ca doar asta le era meseria: razboiul gi prada. S-a intunecat cerul de mulfimea sagefilor, iar apa si pamantul s-au inrogit de sangele curs din rani Desi, cum am spus, romani trebuiau s& lupte unui contra zece, totusi nu s-au lasat. ‘Au prabusit multi dugmani in mlastini, scufundandu-i cu cai cu tot. Pe alfii-au pus pe fuga, coplesindu-i cu sagetile, sulifele, sbile ori topoarele. Stroe, de acolo, din stejaul lui, a ochit si a doborat numerosi potrivnici: De multe ori La vazut pe Mircea vod nsusi aruncandu-se th lupta, in locurite unde era greul mai greu. Spre inserare, Stroe mai ramasese doar cu doud sageti: cea cu litera ,S* si cea cu litera .M*, incrustate de drumetul necunoscut care-i vizitase, in sat. Nu i s-a parut cA a fost un ceas aga de primejdios, incat s& le foloseasca. Deci le pastra Th tolba, la locul lor. : Cand pe campul de bi ramaseseré doar céte un pale razlet de turci, voievodul si-a oprit calul, s8 se odihneasca, drept sub stejarul in care se afla Stroe. Baietandrul nu stia ce s& faca: s& coboare ori s&i mai astepte? Dar, deodata, vizu cum un turc, aflat mai incolo, intr-un grup de ranifi apucd o sulit& si se pregiitea s-o infiga in spatele voievodului. Cu o repeziciune deznddaiduit’, Stroe trase o sageata din tolba $i trimise in pieptul celui care era gata-gata S841 ucid pe vod. $i cum Inca un dusman se ridicase in genunchi si Incordénd arcul, 1! ochea pe Mircea voievod, Stroe i-o lua inainte si-| dobori si pe acesta, cu cealalta sageata. | Vajaitul ascufit al sdigefilor, racnetul celor doi dugmani rapusi il facur’ pe Mircea voda sa cetoeteze de unde ta venit salvarea. Vazandu- pe Stroe in stejar, fiporunci sd coboare. Parca te cunose, tinere", a zis maria sa. ,Simie mi se pare cd... se minund Stroe. ,Tu esti cel care a rnumit sagefile cu nume frumos: «Condeiele lui vodén. Nuiaga?* JAga-i, maria-ta..." ba cunoscut acum si Stroe pe voievod. ,Si ce-ai facut cu cele dou sAgeti pe care am incrustat cate o slova?* ,Le-am folosit, acum, impotriva celor doi ugmani care voiau site ucida, maria ta." ‘in adevar, scofand sagefile din trupurile celor doi dugmani, au vazut c& pe una se afla crestata litera ,M", de la numele ,Mircea’, iar pe alta ,S", de la ,Stroe". Deci doud sageti, ca doud peceli. ‘oarte bucuros c fara are tineri aga de Mircea cel Batran, biruitorul de la vite Rovine in cmpii, [a luat pe Stroe pe langa sine, dandu-i rang de cpitan, cel mai tanér cApitan din ostirea romana din vremea aceea. ILEANA COSANZEANA DIN TARA HATEGULUI A g acea parte din tara noastré numita Hateg se inaita, putemnicd si mAndra, Cetatea Coltului. A construit-o cneazul Cindea, barbat iubit de franii de pa valea Streiului: $i-1iubeau pentru c&-i conducea cu pricepere sii ajuta 88 se apere de primejdii. Dealtfel acesta si era rostul Ceti Coltului: apararea de multele primejdii, prea des stamite pe acele vremuri. Candea, stépanul cetdtii, era prieten cu Mircea cel Batran, voivodul din Tara Romaneasca. Se intdlneau adesea la vanat urgi gi cerbi, prin munti. Se sfatuiau cum s& gospodareascé mai bine fara si s8 se ajute in lupta impotriva navaltorilor turci. Sotia lui Cindea, taranea din Padureni, se numea lleana. Tanda, minunat de frumoas& si de harnic&, bine se pricepea la toate treburile casei. Ea, ca sotie, a impodobit incdperile castelului cu covoare, cu draperii, cu perdele, cu policandre, cu mobil, cu tablouri si cu fel de fe! de cusaturi mesterite de mainile ei agere si dibace. Torcea fire de borangic si de aur si cosea cu ele flori de trandafir gi de crin, aga de frumoase si de vii, c& parca rspandeau chiar miresme. Dar nu numai la treburile de migala ale gospodatiei se pricepea lleana, ci invatase sa traga si cu arcul, s4 mAnuiasca prastia gi chiar lancea. Mergea adesea la vanétoare impreuna cu sotul ei si palea, curajoas’, fiarele salbatice: vulpi, ragi si chiar lupi si ursi, doborandu-le. Pentru toate acestea, lumea-i spunea, lloana Cosénzeana din Cetatea Colfului, din Tara Hategului". Cindea, sotul ei, I-a ajutat pe Mircea Voievod in batalia de la Rovine, dovedindu-se viteaz neintrecut. De asemenea, s-a batut si cu alfi dugmani care voiau 8&1 supund, s&-i prade cetatea ori sd-i rapeasca sofia, pe lleana cea necuvéntat de mandra, Ce GK D9 Intr-una din aceste lupte, Cindea a fost rAnit de sdgeata gi dintr-asta, i s-a tras si moartea. Mult a plans Ileana pierderea sot Raménea singura, in Cetatea Coltului; sa ingrijeasca si s apere nu numai pe cei trei copilasi pe care-i avea, ci sd ocarmuiascé gi satele din jur. ‘Auzind de asemenea nenorocire, Mircea voievod i-a trimis 0 ceata de doisprezece osteni sa intareasca straja cetatii Ileana ins& i-a rugat sa se intoarca la Curtea de Arges: »Mul{umese din inima mériei sale Mircea voievod pentru grija ce mi-o poarta, a zis ea. Dar mi-am pastrat strajile pregatite de cinstitul meu sot, Cindea. $i chiar le-am sporit. Caci oamenii din Tara Hafegului fin la mine si, daoé-i conduc bine, ma apara chiar cu preful vietii lor. Voi, deci, plecati la maria sa, dragi stajeri, c& are mare nevoie de voi in lupta cu sultanul Baiazid." Vazand 0 femeie asa de curajoasa, strdjeril s-au bucurat gi s-au intors la Curtea de Arges. Peste doi ani, Mircea vodai a trebuit sa sara iar cu oastea la hotar, c& navaleau din nou armatele suitanului, Primejdia era mare. Turcii parjoleau totul in cale. $i stifi voi cine a venit 8&-| sprijine in lupta? Insgi leana din Hateg, cuo suta de romani. $i-a lasat copiiiin seama doicii gi, clare pe un cal roib, s-a infatigat pe cAmpul de bataie, ca un ostean adevarat. Mircea voda n-a lasat-o sa intre in toiul luptei. Dar cu arcul si cu prastia ea tot a tras asupra dusmanilor, aga cum tragea gi asupra fiarelor salbatice. intorcdndu-se in Cetatea Coltului, leana a trait pana la addnci batranele, cresc&ndu-si nepofii gi stranepotii, si fesdnd ori cosand servete gi perdele cu fir de borangic si de aur. $i macar c4, de la o vreme, n-a mai fost asa de mandraca in tinerefe, lumea tot fi spunea: slleana Cosanzeana din Cetatea Coltului, din Tara Hategulul” Ce QIK CONDREA $I TATARUL DD... Bogdan vod8, dragii mei, a trait sia ocdrmuit fara un voievod numit Alexandru. Vreme de treizeci si doi de ani, el $a Ingrjit foarte mult ca Moldova sa aia de toate. Sa trdiasc& oamenii bine, mulfumiti, in linigte si pace. Intre multe altele, se straduia ca toate judecaiile lui sa fie fara greg: drepte si bande. Se ferea ca de foc a osandi pe cineva pe nedrept. lar cand se intampla s& greseasca, repede indrepta strambatatea si da dreptate numai celui drept. De aceea poporul fi spunea: Alexandru voda cel Bun. $i cu acest nume a intrat in istoria noastra. Dar, odat a venit la judecata domniei un tran si un boier mare. Pe taran il chema Neagu. Pe boier Bogrea. Aga cum se facea judecata pe atunci, Bogrea a infatisat inaintea lui voda vreo cinci martori, alesi numai dintre boieri. $i, cum le-a fost intelegerea, au sustinut c& ogorul t4ranului ar fi loc boieresc. Ascultnd pe cei cinci martori, toti intr-un cuvant, voda a dat drepiate boierului. Mai ales c& Neagy, stiind c& apara dreptul tui tn fata unui voievod intelept gi bun, nu avea nici un martor. lacd aga s-a intémplat, cé voda Alexandru a fost ingelat de niste martori mincinosi, iar bietului fran boierul i-a luat ogogrul. De mahnire a cazut la pat, bolnay. Se vaita intr-una: ,Cum sa ma nedreptajeasca méria sa tocmai pe mine? El care a judecat totdeauna cu mild si dreptate?* Dar Neagu avea un fecior, flacdu de douazeci de ani, voinic gi neinfricat. El a spus: Tat, eu md duc la maria sa, sé-i cer dreptate. Ogorul ¢ al nostru din mogi-stramogi, $i daca voda-i om drept si bun, cum se zice, trebuie s& ni dea indarat." ,Durte, Condrea (aga tl chema pe fléicdu), aratd marie’ sale c& boierul a adus martori mincinosi si roag&-] s& mai judece o data pricina noastra." Auzind c& Alexandru voda se afla la vanatoare prin p&durile din apropiere, Condrea s-a dus acolo. A ajuns in preaima cortului méiriei sale, pazit de strajer. A zis in sinea lui: ,O s& astept pana sfargeste vod vanatoarea gi o sé-l rog ..." S-a ferit deci mai incolo, intr-o poiana, si s-a agezat intru asteptare langa tulpina unui stejar batran. Auzi boncaluit de bour lovit de sulité si muget dureros de cerb strapuns de sageatd; apoi deodata, in partea cealalta a poienii, s-a ivit insusi voda Alexandru, Condrea I-a cunoscut dupa barba carunt& i statura inalta si dreapta. N-avea la dansul nici arc, nici spada. Tl ‘intovaragea doar un caine mare, rogcat. Gandind séI intampine cu plecdciune $i ‘cu ruga lui pentru dreptate, Condrea se ridica In picicare. Dar, in clipa aceea, de dupa tulpina altui stejar de la marginea poienii, zarii un t8tar, ‘ncorda arcul sé finteascd pe voievod gi s&-1 ucida. Tntr-o clipita, fl&cdul nostru azvarli cu o cracd asupra t&tarului, lovindu-i arcul si silindu-l s4 gregeasca tinta: sAgeata a vajait pe la urechea voievodului. Céinele incepu s& latre a spaima gia nedumerire. Ci, vazdnd c& tdtarul tragea din tolba alta sageata, iar ‘maria sa sia uimit, netn{elegand ce se petrece si de unde vine primejdia, Condrea se repezi supra tatarului gi, cu 0 putere pe care insusi nu gto banuia, ti smulse acrul gi branci in poiana; mai la larg. Cum n-avea nici un fel de arma la el, il prinse la tranta ciobaneasca. Era nespus de vanjos tatarul; dar nich Condrea nu se da batut. De mai multe ori a rasturnat la pamant pe romén gi de tot atatea ori a fost doborat si el, t&tarul, cu capul in Ce GAKO~LD_ 20 0 GNF iarba deas&. Lui voda i se parea ceva de poveste: lupta lui Fat-Frumos cu Zmeul. Zadarat de lupta celor doi, cdinele a latrat gi mai furios. Injelegand primejdia, vanatori au sunat din com gi s-au adunat, grabnic, in poiana. Privind lupta, se minunau de Indrazneala gi vanjogia romanului, ca gi de puterea uriegeascd si dibdicia la tranta a tatarulut: drept F&t-Frumos in lupt cu Zmeul. Stateau gata sa intervina; dar prinzand mestesugul luptei, Condrea igi adund toate puterile si-| rapuse pe t&tar. Si cand i-a pus genunchiul in piept, acela s-a rugat de iertare. Intrebandu-4 t&lmaciul, a marturisit: .M-a trimis maritul han, cu 0 ceatd mare, anume ca s&-4 prindem pe Alexandru voda si s& pradam Moldova... Repede, la porunca mariei sale, strajerii si vanatorii au scotocit padurea si au prins toata ceata tatara. .Cu ce sd te rsplitesc, fcdule, c& mi-ai salvat viafa?" a intrebat volevodul. .S& dai dreptate parintolul meu, Neagu, céruia bolerul Bogrea i-a luat pe nedrept ogorul." Cum... pe nedrept? Bogrea a adus martori ci acel pamant e al lui", s-a mirat vod’. ,Martori mincinosi, maria ta." Incheind vandtoarea, Alexandru vod a mers la casa lui Neagu. $i acolo, in ograda, a chemat sfatul si a judecat din nou pricina. Dovedind adevairul, a dat {Zranului ogorul lui, inapoi; iar pe Bogrea |-a inchis trei ani intr-o manastire, impreuna cu cei cinei martori mincinosi: s se vindece de naravul de a4 mai minti pe vod. Nu La uitat nici pe Condrea: |-a luat slujitor la Curtea domneasca din Suceava si a pus intr-o slujba de mare credina, aceea de a4 insoti, totdeauna la vanatoare si de a da in vileag martorii mincinosi. dai erul tori aa ia na. lui, tr-o tori at ea: din are ala orii A. dragii mei Oana, Andrei si Dorina, vreau sa va istorisesc o intamplare care seamana a poveste. — Spune-o, bunicule!... Spune-o, te rog. - Un barbat numit Voicu a plecat din Curtea de Arges peste munti, la Hunedoara. Mergea pe jos, impreund cu sofia sa Voica i copilul for lancu, care s& tot fi avut vreo opt-noud ani. Nu ducea cu dansul decat arc, tolba cu sageti, o sabie si un cutit mare, sd se apere de fiarele salbatice. Voica purta o traist{ cu merinde, iar lancu un arc micut $i © tolba pe puterile lui. intr-o zi de-amiaza, s-au oprit intr-o poiana, sa se odihneasca. Fiind foarte cald, Voicu s-a descins si si-a lsat chimirul pe iarba, degi in el tinea cel mai de pret lucru ce-1 avea: un ine! cu nestemate, dat de ruda lui, voievodul de la Curtea de Arges. |-| daruise s&-i fie de folos: s4-I arate voievodului din Transilvania, ca semn c&-i om de neam mare. Voica a scos merindea din traista: pine, cag gi pastrama de berbec. lancu a adus, cu plosca, apa rece din izvorul de la marginea poienil. $i au ospatat, toti trei. Dupa ce si-au astémparat foamea gi setea, s-au Intins la umbr&, pe iarba moale, placut mirositoare a cimbrigor, a ochiul boului sia sanziana. La fel a facut si lancu. Dar cand sa afipeasca, a auzit falfait de aripi: un cor mare sinegru, negru ca smoala, s-a rotit de cateva ori deasupra poienii. A croncanit ragusit si aspru, cum croncanese numai corbii cei mari sibatrani. Apoi s-a asezat pe o craca, in fagul de deasupra drumetilor. Lui fancu i-a fugit somnul. Se gandea: ,Nu cumva, mama Voica a lsat pastrama de berbec pe servet si ta Mmirosit pasarii a carne?" dar, cercetand cu DE CE S-A NUMIT CORVIN? privirea, a obsevat c& rpitoarea se uita In alt parte. Incotro? Spre chimirul lui Voicu, rastumat pe arb. Si iar si-a zis: Ca n-o fi nebun corbul s4 inhafe chimirul! Dar dac-o fi un corb nazdravan?" $i ridic&ndu-se intr-un cot, se ull mai bine, gi la corb gi la chimir. Deodata zr, pe o frunzé mare de patlagina, chiar langa chimir, cova aga de stralucitor c&-4 ua ochii. Ins n-apucd s& strige: ,lnelul" ... c& pasdrea se si repezi, ca un fulger negru, inhat giuvaerul in cioc, cum ar fi prins un Arbus, se roti de cdteva ori deasupra poienii gi se agezA intr-un alt fag, mai incolo. Cu spaima si ingrijorare mare, lancu se uitd in jur. Parinfi dormeau. Se temu c&, pand-i trezeste, corbul zboara, cine stie unde, nghite inelul ori i! leapda tn vreun desig de padure, de nu-! mai gaseste nimeni, niciodata. Judecdnd repede, baiatul ingtacd arcul, se tart tiptil, mai aproape de copac, ochi cu calm corbul hot si slobozi sageata. Nimerité drept ‘in gus, pastirea c&zu jos, falfaind de cateva ori din aripi si, de durere, tipa croneénitor de rsuna poiana. Jos, in iarba, se zbatu de teva of, apoi muri, {8rd a [asa 88-1 cada inelut din plisc. Tipatul corbului ji trezi din somn pe Voicu si Voica. Smulserd inelul din ciocul pasarii gi audara mult isprava baiatului. CAnd a ajuns mare: capitan de oaste, cavaler, voievod al Transilvaniei si apoiloctitor al regelui Ungariei, Jancu a pus pe stema lui un corb negru cu un ine! in cioc gi si-a zis lancu Corvin de Hunedoara. Aceasta stema a mostenit-o gi fiul su Matei care pentru vrednicia si destepticiunea lui, a fost ales rege al Ungarei, {ard vecind cu a noastra. lar in istorie e cunoscut cu numele de Matei Corvin. = De ce nu s-a numit Corbin? a intebat Andrei. = Pentru cd a luat numele de la Corvus, cum se zice in limba latina la corb Ce GRKDAD & 0 GRD { | PRIZONIERII DIN CASTELUL, DE LA HUNEDOARA D..: mei, eu ag mai avea ceva de povestit despre lancu Corvin de Hunedoara, aga cA va poftesc s& ma ascultafi Ajuns voievod al Transilvaniei si fiind el mare comandant de osti, lancu Corvin s-a fAcut cunoscut in toata lumea, pentru victoriile cAstigate tmpotriva turcilor, care-I aveau atunci ca sultan pe Mahomed Cuceritorul. In Transilvania, la Hunedoara, Voicu a construit un castel, sus, pe o stancd. lancu ka mrit, -a intairit gi nfrumusefat. Mare, cu ziduri groase, acel castel greu putea fi cucerit de dugmani. Avea ins& un mare neajuns: inlauntrul lui nu exista apa. De multe ori fantanarii au incercat s& sape o fantana. Dar cum sa scoata apa din piatré seacd? Intr-o zi de vara, lancu Corvin i-a biruit pe turci in batalia de pe raul lalomita. La sfargitul luptei, el a cercetat prizonieriiturci. Erau multi, iar unii tare furiosi. $i pe cnc gi unde sa fie dusi, trei pringi s-au ndpustit deodata, asupra lui lancu, s&-! sugrume. Noroc c& voievodul era voinic $i manuia spada mai bine ca oricine. Ba i-au venit in ajutor si doi slujitori. ,Duceti-i in castelul de la Hunedoara gi dati-i fiarelor, sai sfagie!* a poruncit el, cu mare manic. Tn castel, vaizdndu-i sofia lui lancu, ce tineri erau acei prizonieri turci, a cuprins-o mila. Le-a zis: ,Dacd sdpati o fantand aici, in curtea castelului, o fantana cu apa buna de baut, va iert si va las slobozi." Cs GAOL D Trei ani au s&pat cei trei prizonieri in stranca. O munca mai grea decat aceea greu se putea inchipui. Dar ei, cu nadejdea c&-si vor cAstiga libertatea, si-au inzecit puterile si au s§pat adanc, adanc, pana au dat de apa. Gand prizonierii s-au infatisat cu cel dintai pocal de apa din acea fantana, s-a nimerit s& fie in castel si fancu Corvin. I-a plicut mult apa: rece; cristalin’. Amintindu-si fagéiduiala, sofia voievodului s-a rugat: ,S&+ijerttim maria ta, ne-au dat apa in castel. lancu ins& nu s-a induplecat: ,Le multumesc pentru fantana, dar, porunca porunca: in groapa cu fiare sdlbatice si flamande s& fie aruncati." ‘Auzind care le va fi sfarsitul, prizonierii au cerut ingaduial’ trei zile, pana vor spa niste slove turcesti pe ghizdurile fantani.. ,Sa scrie, dac& asta vor’, a ingaduit lancu. Peste trei zile, a venit la fantana si-a intrebat: ,Ce afi scris acolo?" ,Apa ai, inima ¢ na-i*, a télmacit, cu indraznealé, unul din prizonieri. ,Voi imi cereti mie inima? Le-a strigat lancu. imi cotropiti tara si-mi ucidet viteji, vi ndpustiti asupra-mi sd ma ucidefi, gi vrefi SA mai am mild pentru voi? Cum de nu v-au sfasiat fiarele, acum trei ani?" ,Sofia ta, voievoade ne-a fagaduit libertatea, dacd sp&m fanfana in stanca si aducem apa in caste!’, a lAmurit altul dintre prizonierii turci. “Ai fagéduit tu asta?" si-a intrebat voievodul sofia. Da", a réspuns doamna. ,Atunci sa fie slobozi! Fagaduiala data e datorie curata. Si, acolo unde vefi merge spunefi c& st&panul Castelului Hunedoara are gi apa in caste! si ‘mila omeneasea in inima.* CGF 9 piel ve cota 5 iaca aga, dragii mei, tot povestind intamplari din istorie, am ajuns la vremea lui Viad voda, poreciit Tepes. De ce i s-azis asa? Ei, si asta merita a fi stiuté. Tepes e un nume ori o poreck’ cumplité, pentru ca vine de la cuvantul feapa. Ca s& ‘nfelegeti de ce is-a zis aga, va spun cd, dupa domnia bunului si inteleptului Mircea cel Batran, au urmat niste voievozi mai slabi ori rauvoitori. Turcii loveau tot mai cu putere hotarul. in tara se incuibase multa neoranduiala. Se ivisera mulfi mincinosi, mulfi hoti, tridéitori, ucigasi gi alfi rdufacditori. Era greu de trait, c& acesti télhari si ucigasi numai pozne, necazuri si rele savarseau; iar fara se paraginea. Tndata ce a ajuns domn, Viad voda a luat © hotarare stranica: orice talharie, orice neregula sau nelegiuire s-o pedepseasca prin teapa. Afla cd unule lenes? Il poftea in feapa. Preindea un hot? In teapa cu el. Se ivea vreun trdator? Teapa ji stia de nume. Ce sa mai spun de ucigagi? CA tot in teapa isi dédeau duhul. Chiar si pe multi tatari gi turci, pringi la prada, i-a tras in feapa. Se dusese vestea in lumea larga de osAndele lui Viad voda. $i asa i-au zis Tepes. Vi s-a facut team, dragii mei auzind de Un cérmuitor aga de aspru? Nu? Sigur cé nu: Pentru ca Vlad voda era aspru, foarte aspru, dar drept. Ti ura pe cei ticdlosi si iubea pe cei buni si cinstiti, pe cei hamici gi gospodari. Tinea partea celor care-si aparau tara cu Vrednicie. in vremea lui, cinstea gi buna rAnduiala au domnit in tard. C4 daca lasai o Ce GADD 5 0 GRD 9 DREPTATEA LUI VLAD VODA TEPES punga, plinai cu bani, la réscruce de drumuri, nimeni nu s-atingea de ea. Dar se spune cd, odaté, a venit la Viad voda un negustor si s-a jeluit: ,Mairia ta, hotii mi-au furatpunga cu bani" ,Tot mai sunt hofi?" a intrebat voda cu mnie. ,Se vede c& mai sunt, mria ta." ,Si cAfi bani aveai in acea punga? a intrebat Vad voda. ,O suté de galbeni de aur, a marturisit negustorul. O sut& in cap!" ,imi pare rau, negustorule, cd au aparut talhari in fara mea. Dar iata ce-ti poruncese: te duci la han si astepti trei zile. Apoi vino iar la domnia mea. Ca, intre timp ‘oamenii mei au s prinda, de bund seama, hotul. Daca nu |-or prinde, {i-oi da galbenii din visteria tari.” Negustroul a plecat, frecandu-gi mainile de bucurie ca-gi va putea cdpata punga cu bani. Dar lui voda nu i-a placut cum arata acel negustor: vorba si purtarea lui cam miroseau aminciuna. De aceea s-a gAndit sa-| puna la incercare. A treia zi cand a venit sa intrebe de banii furafi, Vlad voda a soos din sipet o punga gi ia arditat-o: Asta-i2" ,A... asta, maria ta" au sticlit ochii negustorului, ca la vulpe, cand pandeste puii de gaind. Numara, vezi, dacd tofi galbenii sunt acolo", -a poruncit voda, neslabindu-t din ochi. Negustorul se grabi si numere. Cand termina, voda 1l intreba: ,Sunt tofi?* ,Toti, maria tal* Nu lipseste nici unul?" Nu maria ta." Mai numara-i o data.“ .Nu marite, kam numarat bine.” ,Nu-i nici unul in plus?" ,Nu, maria ta osut’ in cap!" ,Da?* atunci da punga incoace, sii numar si eu. ,Nu-inevoie, maria ta... 0 suti-n cap!" Dar voda nu se lasa: stia el ce stia »Poruncesc s-mi dai punga, s4 numar si eu galbenii." Negustorul o sfeclise: se facu vanat si rogu | de spaima. Vode: i lud punga si numara galbenii in fata lui, ficand zece gramajoare de cate zece. Un galben rmase stingher. ,Ce-i cu asta?" Intrebd, cu asprime maria sa. .Nu... nu tiv... 2U..." Aiavuto suté de galbeniin punga, | da?" .Da, 0 sutd." Si cAnd i-ai numérat ai gasit toto sut’, nu? ,Toto sula..." Si vezi c&, totusi, ce unul mal mult?” ,Vad..." ,De ce ai mintit? De ce ai incercat s8 ma furi?... Esti si hot si mincinos. Am aflat c& nu ti s-a furat nici o punga, pentru c nici nu esti negustor si n-ai avut niciodata o suta de galbeni. Esti un talhar care a cutezat sé-| prade chiar pe voievod." Presupusul negu{aitor a amufit. Prins cu mata-n sac, stia cet agteapta... Ce ziceti voi: cum la pedepsit voda pe acel talhar, imbracat ca negustor? — L-a tras in teapa! strigara intr-un glas cei trei prieteni ai mei. O NOAPTE DE POMINA A g. vremea lui Vlad Tepes, ca giin timpul lui Mircea cel Batran, asupra Tarii Romanesti a venit cu armaté multé, puhoi nu alta, un sultan vestit numit Mahomed Cuceritorul. ~ De ce-i zicea aga? — Pentru c&, drag Oana, cucerise multe {ari gi inrobise numercase popoare. —Inseamna cd era foarte viteaz, observa Andrei. — Era. $i a venit si asupra lui Vlad Tepes, s&J alunge si sé-lia fara. — De ce? se mir& Dorina. = Asa sunt unii conducatori: tacomi si nesatui de putere, Sultanul Mahomed era supéarat pe Vlad pentru c trasese fn feapa pe un general de al lui, trimis s&-i ceara bir si supunere. $i cum a intrat in fara, cu mii gi mii de soldafi grozavi la infatisare si bine armati, Mahomed a pustiit, a pradat averile, a tuat painea, vitele, a robit oamenii si mai ales fetelo i copili intalniti in cale. Viad voda avea oaste mica, dar curajoasa: toi ostenii lui vroiau mai degraba s& moar’, decdt s lase dugmanii sa le fure fara si libertatea Dupa un drum lung, in zile de vara calduroase, Mahomed sultan Cuceritorul gi-a oprit oastea pentru odihnd. A facut tabard ou mii de corturi din piele colorata, cu stalpi auriti si cu covoare moi pe jos. in mijlocul taberei au asezat cortul sultanului, mai mare si mai stralucitor ca toate. In varful stalpului din mijlocul lui strtucea semnul puterii sultanulul: 0 semiluna mare, toaté de aur. Tabara turceasca se intindea pe kilometri gi era Cs GADD Ce ERK pézita, zi si noapte, de multe gi neadormite | straji,c& nu se putea apropia nici pasarea fara afi simiita. ) Ailand despre navala turcilor, ce s-a gandit Viad Tepes? Daca sultanul si soldafi tui sunt aga de falosi si de grozavi, ia sa incerc eu sa le fac de petrecanie. Deci si-a luat o sutai de ostagi, alegi din cei mai neinfricati i mai dibaci in luptd. I-a Imbréicat in haine turcesti. Le-a dat sulife gi iatagane turcesti. a inzestrat ou facli unse cu p&curd. $i aga, pe la miezul unei opti intunecoase, cu furtuna grozava, cand toaté armia turceasca dormea fara gril, coamenii lui Viad au aprins faclille si s-a napustit asupra taberei sultanului Mahomed, « Au nimicit strajile, inainte de a da de veste. : ‘Au dat foc la zeci gi zeci de corturi. ‘Au rascolit toata tabara. Au rapus multi turci, care, buimaciti de! somn, nu mai stiau ce-i cu ei. Vlad Tepes insusi a tintit drept spre cortul sultanului, s&-1 ucida, ca s& scape tara de cel mai cumplit dugman. A patruns in cort si a strépuns cu iataganul pe toti cei aflati acolo. Apoi, facand ‘inc mai mare zgomot si rascolire prin toata tabara, a iesit impreuna cu tofi ai lui, in cealaltd parte a taberei. ‘Se spune c&, zapaciti de ndvala romanilor} inspaimantati de c&t moarte a aparut, pel neasteptate, intre dangii, in invalmaseala intuneric, crezand c& au de a face cu romani turcii s-au batut toaté noaptea, omorandu- intre ei. Aceasta a fost isprava lui Viad Tepes si color o suta de ostasi viteji ai lui ~ $i Vlad Tepes La ucis pe sultan? Intrebat Andr = Nu, copii; la acel ceas sultanul se afl in alt cort, la sfat cu generalii lui, A avut noro! gi ascapat. al POVESTEA DESPRE INTEMEIEREA BUCURESTIULUI temelia inceputurilor multor fapte mai de seamé, a multor clédiri mai mari, a multor sate ori orase mai frumoase std o poveste. Aga, de pilda, vreti voi sa stiti de ce cel mai mare oras al Roméniei, capitala tarii, se numeste Bucuresti? —Vrem! a ridicat Dorina din sprancene, cum face ea ori de cate ori se mira sau doreste ceva. — Atunci, ce s& va spun... am urmat eu cu vorba, Cicd, demult, demult, pe vremea aceea tulbure cand nvaleau felurifi oameni rai gi pradalnici, cum au fost tatarii, prin luncile Dimbovitei, prin padurile si poienile din acea parte a tarii, pe acolo pe unde acum se intinde Bucurestiul, in vremea aceea umbla un cioban cu turma lui. fl chema Bucur. Avea oi multe: sialbe gi negre si brumarii. Avea de asemenea cini voinici, care nu se temeau nici de lup, nici de ursi, nici de vulturii cei mari care, mai ales primavara, se repezeau din vazduh, ca sdgeata, si inhatau in gheare mieii cei tineri sijucdusi, gile sfasiau blanita moale cu clontul lor asuctit $i tare ca ofelul. Mai avea ciobanul Bucur gi vreo doisprezece magari, pentru purtat poverile ciobanilor si vreo zece cai grasi si frumogi, numai buni de alergaitura la drum lung. Om cumsecade era Bucur ciobanul; iar la tarla lui de oi tinea multi ucenici si ciobani, tofi zdraveni si mesteri la inchegat cagul, la tuns oile gi la pregatit pieile pentru bundite si cojoace. $i trebuia sa fie zdraveni, pentru c& nu numai de fiare trebuia sd apere turma, ci side cete prédainice de oameni rai, care, cum am spus, migunau pretutindeni, in acele vremuri tulburi si pline de primejdie. De multe ori tatarii au furat oj, berbeci, miei ‘si mgari din turma lui Bucur. De multe ori au dat foc stanilor lui. Ba, chiar i-au ucis doi cAini, din cei mai credinciogi; iar pe unul dintre ciobani, unul mai tinerel, I-au prins cu laful, Lau. luat rob si -au dus in tara lor. Rs GRKKrD 0 0 GAMO Se vede insd ca acei oameni ai jafului se} Innadisera la rele, pentru c&, iniarné, au rapit ¢ si pe fata baciului Bucur, pe Anca. Frumoasa fat&l Cu par ca borangicul, cu ochi ca floarea de cicoare si cu trup mladios de cAprioara. Tot cu laful au prins-o end, singura in stand, torcea ln pentru sumanele ciobanilor. S- zbatut ea, cat a putut; dar rail s-au dovedit | mai puternici. Afland de asemenea rapire, = Ciobanul s-a aprins de durere si de manie. A incdlecat in graba mare si, impreund cu Inca doi fartati, a galopat tn urma tatarilor. $i au galopat, au galopat, zile si nop{iin sir. Nu i-au §, ajuns decat la o apa mare, numita Nistru. Cum & eraiarnd, apa inghetase. i Simfindu-se urmérifi, tétarii s-au avantat | sd treaca raul cet mare pe gheat, ca pe pod. Dar se vade i gheala nu era prea groasd | c, jaca, a pardit, s-a orpat gi acei Stari, | hustiuluc! in bulboana adanea, aga cum se aflau: ci cai si cu prada cu tot. Unii au scpat pentru c armasarii lor stiau sa inoate; alli s-au Inecat. — Dar Anca? ma intreabai, cu ingrijorare Oana. ~ Anca stia s& Inoate, iar parintele sdu,#}) Bucur, si fartatii lui au s&rit s-o ajute a ies! dintre sloiurile de gheat’. Asa s-au intors, tofi patru la sténa de pe: malul Dimbovitei, Aici, pe un damb, si-au cladit o casa mare si au imprejmuit-o cu gard inalt din butucl grogi, ca un adevairat zid de cetate. Apoi, cat Anca s-a méritat si a avut copii, deci familia baciului Bucur a sporit, au construit 9 bisericut, care se vede si azi, gi se cheami chiar ,Biserica lui Bucur’. Cu anii, s-au adunat aici tot mai mul roméni, laca aga, Tn jurul casei ui Bucur, dup sule gi sute de ani, s-a format un orag, cru oamenii i-au zis Bucuresti, iar azi est frumoasa capital a Romaniai. pit is ea a, sa dit 388 ari, pat alti tuci and rilia ito ma vulti ruia ste STEFAN CEL MARE, BIRUITOR IN LUPTA DE LA VASLUI noievod a fost domnul Moldovei, dar grunul dintre cei mai vrednici voievozi ai tuturor roménilor. Infelept, iubitor de popor gi de fapte mari, el si-a inchinat toata viata libert&tii poporului si infrumusetaiii rll. El a susfinut multe si grele {upte cu turci, cu tatarit gicu alfi dugmani ai roménilor. Una din cele mai mari bataliia dat-o Stefan voda la Vaslui. Era vreme de iar, cand sultanul turcilor a trimis o mare armat& asupra {arii noastre. O conducea un general iscusit, mare razboinic, numit Soliman pasa. El credea cé-i va infrange pe romani si fara lor © va supune repede. Stefan vod avea o ostire de trei ori mai mica. Dar ostenii romani tsi aparau fara. Si de aceea se bateau pana la moarte. lar voievodul Stefan s-a dovedit foarte priceput la conducerea ostiti si foarte viteaz in lupta. Cum am spus, era iama. Auzind c vine mare primejdie dusmana, Stefan si-a adunat oastea in mijlocul {&riila Vaslui. Apoi, in calea |ui Soliman a pustit totul: sate, orage, a surpat Podurile, a ars claile de fan, a asouns granele. Oamenii s-au tras spre munte, la adapost. Astfel, armata lui Soliman a inaintat foarte greu. Soldatji lui au suferit de foame si de frig. Multi cai au murit din lips de hrana. In preajma Vasluiului, Stefan voievod gi-a asezat oastea pe malul unui ru mocirlos, in lungul caruia se afia drumul, pe care aveau 88 treaca dusmanii. Aga cum a poruncit Voievodul, ostenii s-au ascuns in paduri si dupa dealuri. De acolo, au pandit apropierea Navalitorilor. In ziua cand armata lui Soliman pasa a ajuns in dreptul romAnilor, pé.valea raului s-a Lisat o ceati deasd. Stefan voda a zis catre c&pitanii sai: ,Punem buciumasii mult inainte s sune, la porunca mea. Dusmanul va crede c& noi suntem acolo si va inainta pe valea asta cu mocirla in dezghet. lar noi il vom lovi din dreapta si din sténga si-| vom strivi" ,Bine- ai chibzuit maria ta" au zis cApitanii. Soliman a intrat cu toata oastea in valea raului. Dar, din pricina cefii, abia vedea la c&tiva pasi. inainta orbeste. $i, deodata, buciumele roménilor au rasunat prelung. Tunurile au inceput sa bubuie. lar din adaposturile lor, romAnii au {barat asupra dusmanilor. Pe multi i-au ucis. Pe alfii i-au impotmolit in mlastina cu sloiuri de gheata. In vartejul luptei, Stefan voievod insusi s-a batut, drept ca un Fat Frumos cu zmeii. $i conducea batalia gi se lupta in fruntea ostasilor sai, Mulfi dugmani fosta-au zdrobiti de buzduganul lui. Dar, inaintand mult in multimea turoilor, unul a repezit sulita asupra lui. Sdrind cu calul, a scdpat neatins sia continuat s& dea cu spada in dreapta si in stanga. Zarindu-t prin cea’, mai mul turci s-au ndpustit asupré-i. $tefan i-a rapus. Dar, deodatd, un turc a infipt sulifa in calul voievodului, drept in piept. A saltat cu deznadejde bietul armasar si repede s-a prabusit, cu claret cu tot. Vreo zece turci s-au repezit atunci asupra voievodului, sé-l strapunga cu sulifele, ori iataganele. Dar ostenii din straja domneasca I-au aparat cu toata vitejia, doborand vrajmasiitoti. Printre cei care loveau cu ghioaga in turcime s-a aflat si osteanul Soiman al lui Cs GAXKOrD 1 Os GRD | Burcel. Ela fost cel care ba ajutat pe vodti s& } jncalece pe un cal adus, in graba mare, de un Dar cand se departa de voievod, un ture > aiesit cu iataganul pe la spate sia tdiat bratul drept al lui Soiman. $i Lar fi ucis daca in acel moment n-ar fi sosit un palc mare de romani care au respins pe turci si au salvat viata lui Soiman al lui Burcel. Bratul lui drept a rémas insa acolo, pe locul bataliei, printre cadavrele dusmane, in zpada inrosité de sange. Batdlia dela Vaslui a fost o strélucita biruints romAneasea. Soliman paga cu armata, cata Ka mai ramas, s-a intors in tara lui, Asemenea rusinoasa infrangere nu mai suferise, pand atunci, nici un alt mare general turc. MOVILA LUI SOIMAN AL LUI BURCEL J... alta 2, aflandu-mé iar la plimbare cu micii mei prieteni, a venit vorba despre Stefan cel Mare. Cum i-am rostit numele, Oana m-a gi intrebat: — De ce-i spune ,cel Mare“? ~ Pentru ca fost cel mai viteaz, mai drept, mai méret, mai bun gi mai iubit voievod al acestei parti din tara noastra care se cheama Moldova. V-am povestit despre lupta de la Vaslui. Acum s& va povestesc o alta ‘intamplare cu Stefan voda cel Mare. Tntr-o zi de sarbatoare, domnul Stefan cel vestit, domnul cel nebiruit, umbla prin tara s& vada cum traiesc oamenii. Pe un deal a intalnit un om. Ara, cu un plug tras de un singur bou. Mirat, voda s-a apropiat de dansul si la ‘intrebat: Cum te cheama, omule?* ,Soiman, maria ta, Soiman al lui Burcel.” ,De ce ari in zi de sarbatoare, cand toata lumea se odihneste ori se veseleste, cu cAntece, la hora?" ,Sunt om sdrac, maria ta, gi invalid." »Da?... se mira iar voievodul, vazand ca, in adevar, Soiman nu avea mana drepata. Unde-ai pierdut mana?" ,Apoi, in focul tuptei la Vaslui, maria ta, mi-a c&zut ghioaga din mana de o sabie pagand; dar n-a cdzut numai ea, a cézut gi m4na mea cu turcu-aldturea. Ciung fiind, nu pot munci ca lumea. De aceea am ajuns sérac: n-am nici boi, nici plug. M-am. tugat de cei bogafi, dar n-au vrut s-mi ‘imprumute un plug. Atunci, asa ciung cum ma vezi maria ta, am prins un bou dintr-o ciread& furaté de tatari, iar un om bun fa inima mi-a ‘imprumutat plugul. Mi -a dat ins numai Ce GK OWD 4 pentru ziua asta, de sarbaitoare, cand el se odihneste. De aceea, maria ta, imi ar ogoragul acum, in zi de s&rbatoare." Stefan voda a ascultat povestea lui - oiman gi, cum era om drept si iubitor de opor, a grait: ,Soimane, ia punga aceasta si 4 cumpairé{i plug cu gase boi, iar dealul acesta {il déiruiesc fie tot, ca s&-1 ai de plugarie." =Multumesc, maria ta, s-a inchinat Soiman in fata lui vod, punand genunchiul la pamant; esti bun si damic. Mullumesc gi ma bucur c& voi avea de unde s&-mi scot painea cea de toate zilele. Rau imi pare insa c& nu pot merge la razboi. Numai cu stanga nu pot trage cu. arcul. Si nici ghioaga' n-o mai pot manui, cu vartute." . C&nd a rostit cuvantul rzboi, voievodul Stefan si-a amintit c&-1 cunostea pe Soiman din batalia de la Vaslui. La Imbratigat gi a zis: ,De folos tarii tot pot fi, Soimane. Pentu c& eu {i-am dat in st&panire acest deal, ca in vairfu-i sd te-agezi da stejar sA priveghezi, si dusmanii de-i vedea, c-au intrat in fara mea, tu 88 strigi cat ai putea: Sai Stefane la hotard, c-a intrat sabia-n tara! Atunci eu te-oi auzi, ca] un zmeu m-oi repezi si nici urma-a rimanea de dugman in fara mea." $i in adevar, desi invalid, Soiman Burcel a fost de mare folos tari. Pe atunci semnalel de primejdie se dadeau prin focuri mari aprinse pe varfuri de movile si dealuri, la Soiman a vegheat cu strignicie, in varful dealului unde-si avea acum ogorul. De cl ori a zarit focurile aprinse pe dealurile dinspi hotare a aprins gi el foc, facdnd ca veste despre primejdia dusmana s& ajunga reped la Suceava, la curtea domenasca. S4 afl Stefan voda si s sard cu oastea la hotare apere tara. Ce GAMKOr 9 = BRASOVENII SI STEFAN CEL MARE GV, stil dragii mei, ca in fara noastra exist un orag numit Brasov. Da? — Da, dal §tim, au réspuns in cor Oana, Dorina gi Andrei. — Mai mult, el a fost un oras-cetate, inconjurat cu ziduri groase si cu turnuri jnalte, de’ aparare. fn cetatea Bragovului trdiau pe atunci, pe lénga romani si sagi. Ei erau mesteri dibaci in felurite meserii. Aveau ateliere mari, unde faureau, cu mult& iscusinfa, unelte, arme, mobila frumoasa, incaltaminte, sei, hamuri, stofe, bijuterii scumpe. Deci erau: fierari, armurieri, tamplari, cizmari, croitori, cojocari, bijutieri. Marfurile, adic obiectele lucrate in ateliere, sasii le vindeau, impreuna cu negustorii in multe orage gi sate din tara . Putem spune ca mesterii sasi din Brasov, ca si cei din alte cetati-orage ca Sibiu, Bistrita, Sighisoara, Cluj, erau oameni bogati. Harnici gi buni gospodari, bragovenii si-au intarit oragul ou ziduri groase de piatr& sicu multe turnuri inalte, numai bune pentru apararea impotriva oriecarei primejdii. Induntrul cetatii, pe langaiateliere si pravallii, au zidit case solide, primaria si o biserica mare si foarte inalta, numita Biserica Neagra. Bine-i s& stiti cA mesterii brasoveni au vandut marfurile lor gi multor voievozi romani. Le-au vandut mai ales arme: sabii, palose, arcuri, halebarde, platose, coifuri, sulite, scuturi. Aga c&, in lupta lor impotriva turcilor ori a t&tarilor, voievozii nostri au fost ajutati gi de mesterii sasi. De pild& Stefan cel Mare a avut multi prieteni printre bragoveni. Le trimitea grdu sau turme de vite gi aducea din Bragov arme, haine frumoase, podoabe de aur si argint. Cand au auzit c& asupra Moldovei s-a napustit sultanul Mahomed Cuceritorul, cu un puhoi de soldati, trei tineri bragoveni: Petru, Hans gi Herman, au incdircat douasprezece cArute mari cu arme: arcuri, paloge, scuturi. $i, ngraba, au trecut in Moldova, pe la Oituiz. Pe drum au intalnit o ceata de turci prédalnici, care au sarit s8 le ia crufele cu arme. Dar cei trei tineri s-au batut stragnic, pana le-a venit in ajutor uin plc de romani gii-au alungat pe acei turci pradalnici. Sosind inaintea lui Stefan voda, cei trei tineri au ingenunchiat, iar Hans a grdit:,Mesterii bragoveni au aflat de navala armatei turcesti gi ei stiu cd oastea mAriei tale.are mare nevoie de arme." .Adevarat’, a spus voievodul. ,De aceea noi am grabit la maria ta, cu aceste doudsprezece c&rule incrcate cu soule de razbor' a adaugat Hans. .Va multumesc, mesterilor! a zambit Stefan voda. Dar, in ceasul acesta greu cand fara ni-i parjolita, nu am ou ce vile plat." Nu-i bai, maria ta, a zis Petru. Noi socotim c& luptand pentru libertatea Moldovei, maria ta lup{i pentru apararea Transitvaniei si deci si pentru apararea noastra, a brasovenitor. Conducatorii nostri spun cA mare noroc am avut noi, cei din cetatea Bragovului, cA pe romanesc s-au nascut ca maria ta. Esti un adevarat! scut pentru noi tofi cei doritori de libertate. De aceea iti daruim aceste arme. $i daca mai ai nevoie, mai aducem. lar atunci cAnd va fi pace si fara se va intrema, ne vom socoti nol asupra pretului” In adevr, Stefan voda a mai cerut incd pe! atatea cdrute cu felurite arme, lar dupa ce turcil au fost alungati si pacea s-a agezat in tara) voievodul a trimis mesterilor bragoveni tu de vite, putini cu miere si multe rofi de ceara. ‘Aga se ajutau intre dangii oamenii din a vreme, ca s&-si poatd apara tara gi libertatea, A trdiasc& si munceasca in liniste, i prietenio. POVESTEA MATUSII FLOAREA DIN VRANCEA A qo cel Mare gi am zi in vara aceea cumplit’, Moldova fusese pradata gi arsi de armia lui Mahomed Cuceriotrul. $tefan vod pierduse floarea ostirii in batdlia de la Razboieni. Cu mare durere in inima, a pornit prin tara, de la Cetatea Neamtului la a Sucevei, din munte in'ges, s4 adune alti ostagi: feciori de boieri, pastori, ordgeni, (rani. Cu ei gi-a incropit caste noua, ca s&-l alunge pe sultanul Mahomed din tara. Deci, umblénd asa prin Moldova, Stefan voievod a ajuns si in acea parte a tari numita Vrancea. Aici a intAlnit mulj flac&i doritori s ia arma si sa sara la lupta intru apararea tari. Printre flacai, s-a infatigat ins si o femeie mai in varsté. Ea a vorbit aga: Maria ta, pe mine ma cheama Floarea. Oamenii imi spun Vrancioaia, pentru cA, de cAnd,mé stiu, cutreier cu turma de oi acesti munfi ai Vrancei. Nu mai am barbat; a pierit sAracul, in lupta cu tatarii, precum vei fi aflat si maria ta.“ ,Am aflat, métusa Floarea, si -am cinstit dupa cuviintd, ca pe un viteaz.” ,Multumesc, méria ta, Dar nemaiavand barbat m-am facut eu bacité." , Iti laud vrednicia, Floareo. $i spune ce dorinta ai, ca sé te mangai de pierderea sotului?" ,Doresc, maria ta, s& iei la oaste gi fecorii mei." ,CAfi al?° ,Sapte. Toti ciobani voinici: mezinul a implinit saptesprezece ani, cel mai mare treizeci. In nitiar vorba despre Stefan cose ape ReneS intAinirite cu flarele care atac& turma, tofi au invatat 88 se bat. la-i, maria ta, cd {or fide ; folosin infruntarea cu Mahomed sultan." ,Dar unde fi-s flacaii, matug Floare? ,in munte, ta stin&. Sun din bucium si pogoard, indata. ,Bine, matug’: cheam&", a suras, bucuros Stefan voda. Matusa Floarea Vrancioaia a dus buciumul la gurd si a suflat tare, scofand sunet inalt si turuit, cand dulce, c&nd aspru, cand leganat, cand repezit. Indata i-a rspuns un bucium de pe un pisc de munte; -a réspuns cu alt 7 glas si cu alt fel de turuituri, infelese de matuga Floarea, care a si ldmurit: ,El e mezinul. Pogoara indata.” Stefan voda a asteptat pana au sosit in ‘sat cei gapte feciori vranceni. A laudat voinicia, frumusetea lor barbateasc’, blandetea si mai ales dorinta lor de a lupta pentru libertatea (aril. Si pe cand matusa Floarea urca inf munte, la stand, s& pazeasca ea-oile, voievodul, cu cei sapte feciori, adaugati la mille de ogteni venifi din toate partile tari, gi-au urmat calea intru intampinarea lui, Mahomed sultan, L-a ajuns la Dunare si ba lovit cu toata puterea, alungandu-t din tard. Feciorii Vrancioaiei s-au luptat vitejeste, dobordnd in lupt multi dusmani. Dupa biruinta, Stefan cel Mare a venit iar} in Vrancea, si a multumit inca o dat& matusi Floatea pentru ajutorul dat. Apoi i-a rasplatit, precum se cuvenea, pe cei sapte fecior, fieciruia i-a dat céte un munte, s&-| stapaneasca, s8-si pascd turmele prin poienile lui si sa-| apere in ceas de primejdie, ‘impreuna cu Tntreaga tara. lofi au fide “Dar nunte, data." \curos sumut nalt si ganat, ucium cu alt BATALIA DIN CODRII COSMINULUI V ai, cate intamplari minunate s-au petrecut in istorie! o auzii intr-o zi pe Oana. Cand 0 sale aflu oare pe toate? Ca eu pe toate vreau sd le stiu. Dorinta asta m-a indemnat s& mai istorisesc Inc o intamplare de pe vremea lui Stefan vod cel Mare. Si am inceput: ~ Mai copii, dupa ce i-a cuminfit pe tatari, pe turci si pe alti dusmani care cutezasera a lovi tara, Stefan voda avea liniste la hotare. Tofi vecinii ii erau prieteni. Asa cd se odihnea, tihnit, in casa lui domneasca din Suceava. Se bucura de belsugul tarii si de pace. Dar iat c& Intr- zi, spre toamna, vine o veste rea: regele polonilor, numit an Albert, trece hotarul de la miaznoapte, cu oaste mare. Stefan voda repede trimite sol, inaintea lui, pe logofatul Tautu sa-| intrebe: ,Unde te duci cu castea, marite rege?" lar acel rege lan Albert raspunde, cu glas mieros si cam prefaicut: ,S& ma bat $i eu cu sultanul turcilor. Spunei lui $tefan voda sa-mi dea voie a trece prin fara lui, c& nimica n-o Si stric si nici o paguba n-o s&-i fac." Atunci, logofatul Tautu a zis, cu dojana: ,Era mai bine, marite rege, s ceri voie de a trece hotarul. CA aici nu-i fara pustie, ci fara romAneasca, apdirata de viteji." Asa a vorbit solul. Dar acel rege trufas La pedepsit pe Tautu, pundndu-l tn fanturi. Auzind de asemenea purtare, Stefan vod $-a suparat foarte tare: ,Daca n-ar fi ingamfat sine-ar fispus c vrea s se bat cu sultanul, 1 ajutam gi noi, bucurogi. Ca sultanul are, demult, gand rau asupra noastra. lar daca ne-a arestat solul, pe logofatul Tautu, inseamna c& nu vine ca prieten asupra noastré. Deci du-te si tu, vornice Boldur, sol la lan Albert, si Ce GAM D Intreabét': ,Cum ifjingddui sé treci prin Moldova asa, ca prin fara nimnui! Cum de cutezi s&-mi arestezi solul, cAnd solia este un iucru sfant! Te povatuim s& te Intorci in tara ta. CA dac& vii cu ganduri migele, file-om scoate noi din cap, cu ascufis de spada..." Boldur s-a dus sol la lan Albert, iar Stefan voda a poruncit ostenilor sa fie gata de lupta. Dar, in loc s& asculte sfatul si si se Intoarca acasa ori sA se ducd spre Imparaitia turcului, cum spusese, acest rege trufag a ‘inconjurat cetatea Sucevei si a inceput s& 0 asalteze. De ce? Pentru c vroia sé-| alunge pe Stefan vodai gi sd puna st&pan in Moldova pe un frate al lui . Ticdloasa socotealai! Dar romani, tn frunte cu $tefan vod3, s-au aparat bine in Suceava, Dupa cateva sptiméni regele Albert a vazut cd pierde prea multi soldati in lupté. Dar, mai ales, cdnd a infeles cd castea romanilor il impresoar’, el s-a Inspaiméntat. A trimis vorba, lui Stefan, zicand: ,Ma intore in fara mea, dacé nu ma ataci pe drum." »Nu vei fi atacat, a zis Stefan daca juri c& te vei intoarce tot pe drumul pe care ai venit. ‘SA nu te abafi nici un pas. SA nu mai pustiesti gi alte parti ale tari.” De voie, de nevoie, regele lan Albert a jurat. De jurdimant ins nu s-a tinut. A luat-o pe a dat voie soldatilor sa facd jafuri mari, mari de tot. Aga tid vorba? A zis atunci Stefan voda. Te-nvatim noi minte, ingdmfatule si cle&torule de jurzimintel"... Vornice Boldur, pedepseste-| cum te pricepi mai aspru. ,Lasé in seama mea, marite voievoade! Ceea ce 0 patii cu nimeni n-o impart." In vremea aceasta regele lan Albert se bucura c& se apropie de hotar teafar si cu prad& mult’ Cs GED Ci, iat c8, dupa ce a patruns adanc intr-o padure, numit& Codrul Cosminului, stejari, fagii $i brazii cei inalfi au prins a se prabusi peste oastea lui, ca un potop. Fiecare arbore pribusit strivea zeci de osteni de-ai navaili- torului. Cum se intémpla minunea aga? De ce se prébuseau copacii? Pai, Inc dinainte de apropierea ostirii imgémfatului rege, ostagii romani, tdiaserd tulpinile copacilor; dar nu de tot. fi asaseri aga, numai intatanafj. $i cnd vornicul Boldur a dat semn de bucium, au iesit din frunzare si au prabusit toi copacii peste acei doritori de a prada gi cucorii tari stréine. Vai, vai, ce mai prapad a fost acolo! Mii de ostagi si de c&pitani de cel mai mari au fost nimiciti de tulpini gi ramuri. $i s-a facut o vaimaseala si o z8paiceal, c% nimeni nu-i mai d&dea de cap. Multi din cei scpati cu viata au c&zut prizonier in mainile romanilor. Cu mare greutate regele lan Albert a scpat cu fuga. Fugind ca un fricos se vede cA s-a tmduit de ingamfare. Ce facem cu prizonierii, vornice Boldur?* a intrebat un cpitan. ,Eu zic si pui la plug, s&ari cu eilocul unde a fost codrul, s sameni ghinda ca s& creascé la loc arborii doborafi din pricina lor." CApitanul a implinit porunca vornicului Boldur. Pe locul arat de fostii osteni ai regelui lan Albert, a crescut un stejérig falnic, cruia ‘oamenii i-au zis Dumbrava Rosie, in amintirea sAngelui varsat in batalia de la Codrii Cosminului. lacd aga a stiut Stefan voda si romani lui s& pedepseasca pe cei pradalnici, pe cei ingamfati si cleatori cuvantului dat. PAVEL, CNEAZUL CEL URIAS P oes lui $tefan voda cel Mare au trait mai multi romani deisprava. Eiau savarsit mari vitejii in tupta cu dusmanii. Unul dintre acestia a fost Pavel Cneazul. Els-anascut sia crescut in acea parte a farii noastre care se numeste Banat, care, pe atunci, era stpanit de regele Ungariei. Parintele lui Pavel era cneaz, adicd un fel de judecator si conducdtor al mai multor sate. S-a batut de mai multe ori cu turcii navalitori in fara noastra. Turcii pradalnici lau s&racit: au ars casa, -au luat vitele. Aga ca Pavel a copilarit muncind din (greu. Munca la facut gi mai voinic. A ajuns un flacdiu inalt gi vanjos, cu brafe ca de ofel, mai puteric decat zece bérbati de rand. Ca sa aiba din ce tr&i, s-a facut morar. armas ins numele de cneaz. Se spunea: La moard la Pavel Cneazul", Si toti din sat si satele din jur stiau c& avea atata putere, incat ridica piatra de moard gio purta ca pe o tava de lemn. ‘Odaté, s-au oprit la moara lui Pavel Cneazul doi cdpitani de ai lui Matei Corvin, regele Ungariei. Le-a placut cum arata moara: mare, bine oranduit’, curat&; iar macinigul marunt si placut mirositor. Dar, mai ales, i-a bucurat infatigarea voinica a fldcaului. Au spus: Morarule, noua ni-i cam foame.“ Pavel le-a frémantat la repezealai paine din find alba ca omatul. Si pana s& se coacd, a aruncat crasnicul in garla morii, a prins vreo doisprezece crapceni, i-a curafat, i-a presarat cu sare gi -a fript pe jaratec. Apoi, Impreun’ cu painea calda si cu o scafita de mujdei, ra adus in fala oaspetilor, pe masa de scandurd groasa. “Bravo, morarule; esti harnic, omenos $i damic. Te luddm si-fi mulfumim pentru ards ances eniesieeiiton cospefie. Te rugéim insa s& ne dai si cate o cana de apa rece." ,Indatal” a zis Pavel. Si-ntr-un minut a si venit cu doua c&ni pline cu apa, agezate pe o piatré de moar, pe care o purta ugurel, ca peo tava de arama. vazand atata putere, cei doi s-au crucit: Mai, mai... aga ceva nu s-a mai vazut..." Pe rmé, dupa ce s-au vorbit intre ei, Lau sfatuit: »Las moara in seama altcuiva, flacdule, si hai cu noi la ostire; s& luptam Impotriva { turciior. C4 de voinici ca tine are mare nevoie ostirea noastra." Dupa ce a chibzuit bine, = Pavel e-a urmat sfatul, Mai cu seama ca avea el o rfuialé veche cu acesti dugmani — pradalnici. in ostire s-a facut repede cunoscut > prin indrazneala, puterea $i vitejia lui, Despre ispravile lui in lupta a auzit si regele Matei Corvin. L-a chemat la dansul. S-a minunat de infaiigarea si de purtairile lu. L-a facut opitan = de oaste. lar el si-a adunat ostasi, mai ales | dinte romani din Banat gi Transilvania. i And asupra fai a ndvalit o mare armat turceasca, Pavel Cneazul, cu oastea lui de romani, i-a iesit inainte, la locul numit Campul Painii. Desi turcii erau de cinci ori mai multi, Pavel n-a dat Tnapoi. Cu puterea lui uriagd lupta si cu doud spade: in fiecare mand cate} ung. Dusmanii care scépau de spada din dreapta, cddeau rapusi de cea din stanga \Vazand alata putere si indeménare, turcii s-au ingrozit si au luat-o la fuga, ascunzdndu-se} care pe unde putea La sfarsitul acelei batalii, ostasii lui Pavel Cnsazul au incins un mare ospat. Se zice c.f in toiul veseliei, Pavel ar fi jucat batuta, impovarat cu trei turci: pe unul il tinea Ia subsoara stanga, pe altul sub cea dreapté; iar pe al treilea in dint. Foarte bucuros cA are un ostean atat d stragnic, regele Matei Corvin Fa facut voiev al Banatului gi |-a socotit ca pe unul din celg mai vrednici gi mai apropiati sfetnici ai s&i. M., dintre cei care au condus fara noastra s-au ingrit, dragii mel, ca mesterii cei mari s4 construiasca cetati, case si alte zidiri marete. Adicd s-au ingrijit sa impodobeasca fara si sd facd viata oamenilor mai ugoara si mai plaicuta. Acum vreau s& VA povestesc despre un voievod care a inal{at una din cele mai minunate zidiri din tara noastra si chiar din alte tari: mandstirea din Curtea de Arges. ‘Acest voievod s-a numit Neagoe Basarab. Ela fost voievod bun gi un mare intelept. Povestea spune c& mandstirea Curtea de ‘Arges a zidit-o mesterul Manole si cu prietenii sai, cei nou& mesteri mari calfe si zidari. Voievodul a dorit ca aceasta zidire s& nu alba perache in lume. Adica s& n-o intreaca nici una in méretie, bogatie si frumusete. Fiind foarte, foarte talentati, mesterii s-au strduit din rasputeri gi au implinit dorinta. Au tndifat-o din c&ramida $i platra alba, minunat soulptata. Sculptura cu figuri si flori, ca 0 broderie, I-au facut turle inalte, elegante, din care doud sunt rasucite, ca intr-un fel de dans, cum nu se mai afl nicaieri. Au incins-o cu un bru de UN VOIEVOD CARTURAR, CTITOR LA CURTEA DE ARGES piatra alba, impletit cu trei vite, brau pe care | au poleit cu aur. Ferestrele le-au incadrat cu rame minunat sculptate. Sub streagina au pus zeci de pasarele de bronz, cu c&te un clopotel jn cioc; iar cénd adie vantul acel clopotei sundi dulce, c& parca p&sarelele ar fi vil i ar ciripi. in interior au indifat coloane drepte, Inflorate, cu frunze iflori de felurite culori, Pe dinduntru au zugravit-o cu chipuri si desene maiestrite, iar pe dinafaré multe parti le-au poleit cu aur. \Vazénd-o, lumea se minuna de atata bogaitie sistrlucire. Ca in adevar strélucea att de tare Inca, cum se zice in povesti, la soare te puteai vita, dar la aceasta zidire, ba. Dar ca s-o poata termina, se spune ca Neagoe Basarab gi-a cheltuit tot! banii, iar sofia sa, doamna Despina, a trebuit sa-si vanda giuvaericalele, adica salbele, inelele, cerceii, brétarile pe care le purta ca doamna a {aril Vedeti voi, copili mei, cum acest voievod Neagoe Basarab si doamna Despina au facut tot ce au putut ca s& infrumuseteze fara. Ei stiau c& atunci cAnd privesc lucruri frumoase, marefe, oamenii simt mare placere, li se incdlzeste inima gi se fac el Ingigi mai vrednici, mai buni si mai frumosi. iMPACAREA DINTRE PETRU RARES §1 SULTANUL SOLIMAN CEL MARET A 5. vremurile de demult fara noastra a fost condus si de un voievod numit Petru Rares. Trebuie sé slifi, dragii mei, ca era ful lui Stefan cel Mare. Mostenise de la parintele sdu vitejia, barbatia in lupta si infelepciunea In ocarmuire. Toi se minunau de frumusetea gi de vorba lui iscusit. De asemenea, inima lui batea cu mare dragoste pentru fara. A cArmuit poporul bine si cu dreptate. in razboaiele purtate cu dusmanii, a castigat stralucite victori, Dar cAnd asupra {aria venit, cu armata mult, sultanul Soliman cel Maret, boierii au tradat pe vod Rares. Ei au deschis portile cetatii Suceava gi I-au primit pe Soliman. Acesta a pus domnitor peste tard pe unul din boieri tradatori, cu scopul de a-1 prinde pe Petru Rares sia! ucide. Ce-a facut Rares, in asemenea prime|die? S-a adapostit intr-o cetate din munti, numita Ciceu. Dusmanii Lau urmérit indeaproape. Dar el a inchis portile cetati gi, cu straja credincioasé \ui si doamnei Elena, s-a aparat acolo mai bine de un an. In acest timp a aflat ca domnitorul pe care sultanul Soliman cel Maret, in intelegere cu tradatorii, il lasase tn Suceava, jefuia si batjocorea tara si se purta foarte ru cu poporul. $i atunci ce a facut Petru Rares? S-a sfatuit cu doamna Elena, care ia zis: .AltS scapare pentru fara nu-|, maria ta, decat sd te impaci cu sultanul." Asa gandesc gi eu; dar pentru asta trebuie sa ma duc la el, in patatul tui." ,E cu primejdie, maria ta: ca sicum te-ai baga, de bund voie, in gura leului. $tii doar c& sultanul a jurat s4 te striveasca in copitele calului...” |N-am incotro, doamna. Trebuie s4 ma duct. $i las€ndu-o pe Elena doamna sa conducd apararea Ciceului, Rareg s-a imbrdcat ca slujitor, a luat cu el multe pungi cu galbeni, a iesit pe asouns din cetate si, cu nume schimbat, a cAttorit pana in Istanbul, la palatul sultanului, Pe drum a trecut prin multe peripetil. $i de multe ori era s-si piarda viafa. Dar indrézneala si dib&cia Iau scos la liman. Cand a ajuns la palatul sultanului, s-a imbracat in straie domnesti si s-a arétat unui slujtor, zic&nd: ,Sunt Petru voda Rares de la Moldova si doresc a yorbi cu matitul sultan.” Slujitorului ture nui venea sd creada: ,De unde vii? Ai c&zut din senin? Te var la ‘nchisoare..." Dupa mult targuiala, dupa ce a primit 0 punga cu galbeni, acel slujitor ture Fa infatigat sultanului pe voda Rares. Cum ai ajuns aici? se ardta uimit si furios sultanul. N-ai auzit de jurémantul meu?" Am auzit, a spus Petru Rares. Dar mal stiu c& maria ta esti nu numai viteaz, ci gi foarte intelept. Nu cred ca ai sa ma strivesti in copitele armasarului, inainte de a-mi asculta pasul, pentru care am venit la maria ta. “In adevar, vazandu-i infatigarea placuta, frumoasa, tinuta demna, barbateasca, auzindu-i vorba mestesugita, infeleapta, Soliman sultan si-a infrant furia si a ascultat. Petru vod’ a vorbit despre nevrednicia domnitorului pus la Suceava, despre migelile lui cele multe si p&gubitoare norodului, despre: suferin(ele {Arii. $i a incheiat vorbirea cam aga: ,Mai multe foloase i avea, marite sultan, din prietenia mea si pacea cu tara mea, decat din uciderea mea si din jefuirea norodulul roman, Eu m& darui acestei impacari gi prietenii; Ing&duie-mi sa ma Intorc in fara mea, &o conduc spre folosul norodului gi al lumi natjei tale." i Ce ERED D 0 GED Cucerit de puterea si adevarul vorbelor lui voda Rares, Soliman sultan a simfit c& i se inmoaie inima gi-i da dreptate, in sinea lui. Dar, deodaté, si-a amintit cd a jurat s8-t calce in copitele armasarului. ,Imi pare rau, dar trebuie sé-mi fin jurémantull’, a zis el, cu oarecare parere de rau. ,Il ti, maria ta’, a incredintat Petru Rares. ,Dar cum crezi c& mai scapi cu viatS de sub copitele armasarulul meu?" a intrebat sultanul cu Indurare. .Scap, marite, daca faci cum te povaituiesc eu!". Cum? ,Eu intru sub podul cel de marmura din curtea palatului; maria ta incaleci armasarul cel focos cu care mergila razboaie si treci, pe pod, Eu aud copitele calului deasupra mea si-mi tem zilele. Asa se ~AS Woy B cheama c& maria ta implinestijurémAntul, iar eu nu pier strivit in copite de armasar ‘imparatesc: ma apr podul.” Tare s-a minunat sultanul de istetimea voievodului roman. S-a bucurat, a ras, a incdlecat armasatul si a trecut de sapte or, in galop, pe podul sub care intrase Rares. ‘Apoi, decdlecand, i-a zis: .Esti teafar gi slobod. Du-te la Suceava si stépaneste fara cu intelepciune; lar mie prieten si-mi fi." Astfel, spre marea uimire a tradatorilor, Petru Rares a venit iar domnitor in Moldova, Aici a svargit multe Iucruri bune si de lauda. Ca $i parintele sau, Stefan cel Mare, a indltat zidir frumoase care se pastreaza pana in ziua de azi. ae ss re Tihs Kn 1D Fw dragii mei, un voievod care se rumea Radu de la Afumati. Sotia lui s-a numit Ruxandra si era fiica lui Neagoe Basarab, despre care am vorbit noi. Acest Radu s-a aratat a fi mare viteaz, iubitor de tara gilibertate. Desi a condus tara numai vreo gapte ani, ‘a dat multe lupte. Cu cine? Cu Mehmet beg, un turc foarte ambitios, viteaz si el, care voia s& stipaneasca Tara Romaneasca si s-0 turceasca. Una din aceste lupte a dat-o in apropiere de satul Grumazi. Dugmanul a venit cu multi soldali, indarjii si hotarati s&-1 biruie pe Radu voievod. Desi avea mult mai putini ostagi, voievodul roman a stiut s&-i insufleteasca in batdlie, ca s8 nu se lase rapusi. Batalia a inceput in zori, cu o ploaie de sgefi,trase dintr-o parte in alta. Ostenii s-au aparat cu scuturile, dar destul de multi au fost rBnifi, iar vreo sutd au pierit de sageata turceasea. Printre cei raniti s-a aflat gi cdpitanul Pirvu, om de mare incredere al voievodului. Lovit de sageata, a cazut de pe cal si neputandu-se tidica de jos, intr-un iures vijelios, turcii au prins gi l-au dus in fafa lui Mehmet beg, dugmanul lui Radu voievod. ,Cpitane, i-a zis turcul, dacd vrei s& scapi cu viata, treci la legea turceasca.* CApitanul Pirvu s-a uitat lung ta dugmanul su si al {Arii, apoi a intrebat: ,Cu ce ma aleg daca trec la legea voastra?* A grdit Mehmet beg: .Te fac pag, adica general in oastea mea, s& luptm Impreund Impotriva lui Radu voievod. Caci biruindu-t, fi iau gi tronul gi viata." C&pitanul Pirvu La masurat pe Mehmet beg, din cap pana-n picioare, si a zis: Eu imi iubesc voievodul gi fara mea, romaneasca, iar tn cuvantul dusmanilor nu ma incred." Atunci Mehmet beg a ranjit sia zis, cu Mare trufie: ,Vrei sa stii ceva? $i eu am fost Cs GAKK Or 17 PIRVU, CAPITANUL LUI RADU VODA DE LA AFUMATI roman.“ ,Cum adic&?" a intrebat Pirvu cu uimire. ,Am fost fiu de domn, var cu Radu voievod. M-au rpit oamenii sultanului, de cand eram mic, gi m-au facut ienicer. Pentru c& eram mai destept ca alti, am ajuns repede capitan $i beg, comandant al cetifii Nicopole. lar acum, dupa ce birui, caci am's8-1 fac bucatele pe Radu, infeleptul sultan Soliman Maretul ma pune pasa, adic& stipan peste Tara Roméneasca. $i pasa fiind eu, fac fara pasalac.* ‘Asemenea vorbe cumplite nu I-au speriat pe c&pitanul Pirvu. Mehmet beg, a zis el, de ce ne privesti cu atata urd?" ,Pentru ca aga m-au invalat trei dascali: cel de religie, cel de clarie si cel de lupta cu iataganul. Ei mi-au sdit in suflet ura impotriva neamului meu si patima puterit. Vreau s& ajung stapanul Tari Roménesti. Ai infeles, cdpitane Pirvu2" ,Am infeles, Mehmet beg, dar rau imi pare c tii sufletul innegrit de urd. Totusi te povatuiesc sd astepti sfarsitul acestei batalil. Ca, vite, tu ma judeci pe mine aici, pe acest damb, iar jos, pe vale, Radu gi viteji lui se bat de zor.” Vorba asta la cam incurcat pe Mehmet beg. Mai ales c& romani ji izbeau pe turci cu ‘Invergunata putere. Ingrijorat, turcul a sarit pe cal, ca S4 se repeada in lupta. Dar, tn clipa ‘cAnd a dat pinteni calului, capitanul Pirvu, desi se afla jos, rdnit si plin de sange, a insfacat 0 sulit& gi a varat-o intre picioarele calului. Acesta s-a impiedicat, s-a rastumat, iar pe Mehmet beg la aruncat ct colo, in niste mardcini. Pana se se ridice de jos, s4-si opreasca sangele din zgérieturile de pe fata, pana si se aducd alt cal, Radu voda cu oastea lui a inaintat multe sute de pasi, a rupt sirurile dusmane sia ajuns aproape de movila unde se afla Pirvu. Vazandu-se in primejdie, Mehmet a zbughit-o la fuga: ,Stai, begule, sa ne luptam!... Unde fugi?" Dar Mehmet galopa de sfaraiau potcoavele calului, l&s4nd biruinta in mana lui Radu voda de la Afumati. Cs GAO? CURAJUL $I PUTEREA LUI ION VODA PP. 1n-as fi povestit nimic despre fon voda, daca Andrei, prietenul Oanei sial Dorinei, nu mar fiintrebat: fofi voievozii nostri au fost gi viteji? — Nu, Andrei, am raspuns eu. Cei mai mulfi, la infatigare, au aratat ca noi tofi, doar poate mintea le era mai ager. Unii ins au fost si foarte voinici. De pilda lon voda, domn in Moldova. Se spune ca avea atata putere, incat frangea potcoava in maini. Pentru ca a pedepsit cu moartea cdtiva boieri tradatori, unii i-au zis lon voda cel Cumplit. Dar istoria 1l lauda gi-i zice Viteaz, pentru ca a incercat, inc o data, s& scape tara de sub stépanirea sultanului. Cu putini ogteni, dar indraznefi ca si dansul, a cucerit doua victorii impotriva unor armate turcesti, trimise de sultan in Moldova, ‘8-1 rapuné gi s&-l alunge de la carma {aril jn batalla de la Jiliste, un ostean a spus: Ne batem cu dusmanii fara cArtire, maria ta, dar am vrea sa stim ct sunt de mul." Ji vor numara in luptal" i-a raspuns voievodul. in toiul bataliei, unul din cele cinci tunuri din ostirea lui era gata s& cada in mainile dugmanilor. Tunul era aga de greu, 0 nici zece osteni nu-| puteau urni din loc. Dar inca s&-I mai urce la deal, acolo unde era porunca. Vazand aga, lon voda a insfacat funiile ce legau tunul si La tart, singur, pana sus, pe un deal, unde tunarii -au si agezat in bataie, Ce GRKOLD Oe GREK au tras bomb dupa bomba si au facut mare prapad in randurile dusmanilor. In alt& batalie armata turceasca, foarte numeroas’, a inconjurat cu totul oastea lui lon vod. Vazand aga, romanii au s&pat} santuri gi s-au aparatin ele mutte zlle, nimicind numerosi dusmani, Dar, fiind vara gi secets mare, n-au mai avut nici hrand nici apa. daca de foame mai puteau rabda, setea 1) istovea. Ajunseserd aga ca intindeau cdmasile noaptea pe pamant s& le umezeasca roua, iar dimineata 0 sorbeau cu buzele arse de sete. Cand a inteles c& nu mai este nici scdpare, lon vod s-a predat. A cerut doar el sd fie dus in fata sultanului, iar viteji 1 stent sa fie lsat slobozi sa mearga fieca a casa lui. Dorind sa incheie ct mai rep co bataie care-i secera gi lui mul ieniceri, pas turc a jurat cA va face aga cum a ceru voievodul roman. Dar cand au vazut cat mandru gi voinic arta, turcil s-au cam Inf de fric’, far pasa si-a cleat jurdmantul. A fa anume semn unor slujitori, care Lau prins i-aulegat mdinile ¢ipicioarele de cozilea camile. Lovite cu biciul, aceste animal puternice au tras in patru directi, sfaslindu pe lon voda, de viu, in patru bucafi. Nu putea inchipui o pedeaps mai cumplité gi m nedreapta. Pentru c& a luptat, indraznef, cu uJ dusman care asuprea fara, si nu s-a term rici de moare, istoria Ti spune lon voda Viteaz sil cinsteste ca pe unul din cei mi stralucii eroi ai poporului nostru. O POVESTE CU UN PREA FRUMOS MARGARITAR D.. copii, pe camenti cei buni, vredhici, viteji, pe cei care au aparat fara, cum au fost Mircea cel Batran, Vlad Tepes ori Stefan cel Mare, poporul nu-i uita gi le pomeneste numele cu mandrie. Despre acesti ‘oameni mari s-au pastrat zeci de povestiri, din care, unele, vi le-am istorisit gi eu. Acum vreau sa va povestesc ceva despre alt roman vrednic, despre domnitoru! Mihai voievod Viteazul. O poveste frumoasa, ca orice poveste, chiar dacd nu intru totul adevarata. Se zice cé tatél lui Mihai era domn si se numea Patragcu cel Bun. Mama era o cragmarit, foarte frumoasa gi vrednica femeie. O chema Teodora. Cand a murit parintele sau, Mihai avea doar 10 ani: un copilandru. Vazandu-i deosebita desteptaciune si indrazneald, boierii cei mari s-au temut s& nu ajunga el domn in locul unuia cam nevrednic, dar preferat de ei. De aceea pe Mihai Lau alungat de acasa, in paduri si in munti. Gandeau c& o sé-| sfasie flarele sélbatice. colo, in singuratate gi pustiu, Mihai nu s-a pierdut. S-a hranit cu zmeura si alune. S-a aparat de fiarele salbatice urcdndu-se in copacii batrani. De altfel pe ramurile lor groase se si odihnea noaptea. Dintr-o piatré ascutita si-a facut un fel de cuit, cu care gi-a cioplit o ghioaga, pe care o manuia cu st€nga, cd era stangaci de felul sdu. Aga cd n-a murit nici de foame, nici de frie’, nici nu lau sfagiat fiarele salbatice. Dar intr-o zi, umbland dupa alune, Mihai aude intr-o poienit& un fel de geamat i de guier fioros. Se apropie gi se uitd cu luare aminte. Vede un fel de ghem de spuma, alb& gimare ct 0 c&pité de fan. In acea spuma se vanzoleau gi se incolaceau mulfi serpi lungi, puternici, inspaimAntatori. Dar se vede ca erau nigte serpi deosebifi, Caci din multé spuma alba ca omatul, amestecat cu venin din gura lor, acei gerpi fureau un méirgairitar. Adica un fel de m&rgea rotunda, foarte frumoasa si stralucitoare. 4 Mihai aflase de la maicd-sa, Teodora, c& acela care are asernenea mairgisritar igi poate implini toate dorintele. $i, deci, ravnea mult s&1 alba. : Dar cum sa intre Intre gerpi, $4 le ia ¢ margaritarul acela minunat? | Sta si se gandea. : $i, deodat, vede un soim: zbura rotit | deasupra poiénitei cercetand locurile. Apoi, i fAl-fal, se apropie sii se’agaza pe umar, ca gi # cum|-arcunoaste de mult. {l priveste iscoditor, © cu ochi de pasdre nizdrvana ca sé-iciteasca 2 gandurile. Si deodata, ca si cum ar fi inteles | 8 vrea Mihai, vajjt! se repede in mijlocul serpilor, prinde margaritarul in clont gizboara, iarsi, roti in jurul poienii: © clip, Mihai ramane buimae: tI durea ci pasérea i-a luat acea piatra scumpa. Dar goimul 2 {ip ascutit, ca o chemare. Tipa de trei ori; apol § © pom, in zbor, spre miazézi. Mihai, fuga dupa f dAnsul. Soimul zbura, iar baietandrul alerga cat? il {ineau picioarele. Cand obosea, pasdrea® * nazdravand se oprea gi ea, gi-| astepta sa se} odihneascd. Si asa a mers Mihai, cdléuzit de goim, sapte zile si sapte nopfi, pana a ajuns lay Zidurile Taringradului. Aici, soimul a coborat din vazduh sia lsat margaritarul jos, la picioarele baietandrulul.& Din priviri parca-1 [Suda 8-1 urmarise, cug darzenie $i incredere, fara s& se vaiete de greutaitile unui drum aga de lung si de obositor! ‘S-amai rotit iar de trei ori deasupra lui Mihai, ca si cum gbar fi luat ramas bun si apoi $-2 | dus, pierzandu-se in inaltul cerului, ‘indaté dupa aceasta, pe acolo a treculg | sultanul, clare pe un cal roib, impodobit olf $a, cpastru i frau cu nasturi mari de aur. i renin writar. varte a, c& wate mult le ia Desi se minuna de bogatia straielor si de mérefia Imp&ratului, Mihai nu s-a inchinat, cu fruntea la pAmant, cum era datina la turci. Ci aprivit drept, fra sfiala. Sultanului i-a plicut Infafigarea baie- jandrului si, afland c8-i roman, La luat la palatul su. Zicea sé-l facd ienicer, adica soldat turc. Singur si negtiutor, Mihai ce s-a gandit: $8 ma supun c& am multe de invatat de la neprieteni." Astfel a crescut printre ieniceri, ca un facdu voinic gi foarte frumos. $i nimeni nut intrecea nici fa c&lrie nici in lupta cu sabia, cu buzduganul, cu barda si cu sulita. Pentru oa manuia armele cu stanga, turcii -au zis ,Stangaciul". De asemenea, cat a stat in armata sultanului, Mihai a invatat bine mestegugul conducerii ostirilor, Totodaté a infeles mai bine asprimea, nedreptatea si salbaticia cu care turciijefuiau poporul gi tara roménilor. De aceea n-a primit s& ramand ienicer. Géndul lui statornic nu era sa ajute pe sultan, ci urm&rea s& invefe cum s& opreasca navalirile turcilor in tara sa. De altfel, cu cat crestea cu atat dorul de tara i ardea inima mai tare ca focul. Tinea mérgaritarul in sn si mereu astepta ceasul cAnd va putea pleca in Tara Romaneasca. Si iat, intr-o bund zi, dupa ce facuse ispravi vitejesti Intr-o mare batalie, sultanul La lasat doua ceasuri slobod. A incdlecat pe calul su, care se vede cai era cam nazdravan si, galop-galop, pana in fara. Aici, destept, Indraznet, harnic, plicut la infatisare si dornic de fapte mari, a ajuns, repede, mare dregator: ban al Craiovei. A strans in juru-i multi prieteni si s-a pregatit pentru lupta cu dusmanii dinduntrul si din afara tari. Ei, dar ca sa-gi poata implini aceste ganduri inalte, trebuia s4 ajunga domn, adica s& fie conducdtorul tari. BANUL MIHAI $I CALAUL ge 2i copiii au intrebat: = Bunicule, care a fost cel mai viteaz volevod roman? ‘Am raimas cateva clipe pe ganduri, Pe urma am spus: = Pai, care s& fie? Gelu Romanul? Basarab I? Mircea cel Batran? Viad Tepes? lancu de Hunedoara? Stefan cel Mare? Radu de la Afumati, cAruia istorici fi spun si Radu cel Viteaz? fon Voda? Deci, vedeti voi, cel putin sapte voievozi merit numele de viteaz.. Dar cel mai vrednic de acest nume este Mihai voda Viteazul. Este vorba de acel Mihai despre care povestea spune oc un soim n&zdrvan i-a lsat la picioare un mairgairitar stralucitor. Spuneam atunci c&, dupa intearcerea in ard, Mihai a implinit slujba de ban al Craiovei. Adicd era conducator al partiidin fara noastra numit& Oltenia. in scurt timp, el s-a dovedit a fi barbat energic, bun gospodar, infelept si doritor de bine pentru tara si popor. Mai Intai s-a ingrijit ca Oltenia s ajunga bogata si frumoasa ca o gradina, Aceasta bucura mult pe tofi locuitori, iar faima banului Mihai se rspandea in intreaga fara. Tofi romani Tl iubeau, afard de domnitorul din acea vreme, numit Alexandru voda. Ga s& inspaimante lumea, acest voievod pe multi dregtori, vinovati ori nevinovafi, a dat pe mana c&ldului, s&-i ucida. Savargea cele mai mari nelegiuiri numai ca sa-si pastreze tronul. Adicd s8 fie el domn si nu altul. Se spune c& tinea pe Inga dansul mai mul cdlai decat sfetnici si prieteni. De aceea, poporul Fa poreclit Alexandru cel R&U. Afland el de faima lui Mihai, banul Craiovei, I-a poruncit s4 vind la Bucuresti. Chipurile pentru sfaturi. Cand ka Intalnit, i-a ardtat o prietenie vicleana. Ba I-a poftit chiar la masa domneasca. Dar cum a intrat pe usa si a atarnat sabia in cui, zece slujitori platit! au pus in lanturi si au suit pe un fel de pod dinduntrul curtii domnesti, numit egafod. Calaul, un vidjgan mare gi gros, cu umeri lati de sapte palme, cu grumaz ca de taur, cu pumnii cat niste clocane, cu obrajii umfla{ ca niste dovleci rosii, ‘cu buze groase, cu frunte ingusta, cu ochil bulbucafi, fiorosi, ce mail cel mai de temut dintre toti groaznicii cata ai lui Alexandru cel Rau, avea porunca sé tale numaidecat capul banului Mihai. Aga de cumplit era acel clu fincat condamnatii numai cat i vedeau si amuteau, gatuiti de spaima. ‘Acum, afland ce barbat vestit aduceau slujitorii !a butucul lui, pe egafod, calaul se bucura mut, in rautatea lui fioroasa. A sculpat fn palme. A rasucit barda. I-a stiolit ascutigul la soare, anume ca s& izvodeasca groaza de moarte in inima osdnditului. I-a zis 1n baljocura: Vin la neica, flacdule, s8-tiiau capul, o3 prea frumos!" Dar, cand s-a apropiat Mihai de el, in lo s& loveascé furios, calaul a inlemnit. Cac banul Mihai era un b&rbat inalt, vanjos, drept} mandru, frumos, cu barba tusinata scurt, ochi care rspandeau bunatate si lumina, dar ‘improgcau gi manie in momente de primejdie Dupa clipele de incremenire, calaul a inceput s& tremure. $i cat era el de groaznic si de puternic, deodata s-a simtit slab si nevolnic. In loc s&-i strige ca de obicei: Pune gatul pe butuc, sé-l tail" a suspinat, cuprins de mil amestecatd cu spaima: Nu pot! Nu pot ucide un barbat falnic si frumos ca acesta." ‘Aaruncat securea si a fugit de pe esafod. Asa a sc&pat Mihai, banul Craiovei de moartea la care-| osandise Alexandru cel Rau. ‘A incdlecat pe cal si a galopat pana la Craiova i Acolo, si-a strans prietenii si s-a pregatit ” sdiia el domnia taril, ca s-0 scoata din mainile unui conducditor nevrednic, cum era acel Alexandru voda. $i domnia lui a fost, intradevair, ca 0 zi de lumina strélucitoare in istoria farii noastre. afod. ei de Rau. nd la egatit sdinile 1acel yzide MIHAI VITEAZUL CASTIGA VICTORIA DE LA CALUGARENI $I NUMELE DE VITEAZ céléului, Mihai, banul Craiovei, La alungat pe Alexandru cel Rau si a luat el conducerea tri, ‘Asa c&, spre norocul poporului, in locul unui conducator ru si nevrednic, a venit un voievod viteaz gi doritor de libertate. Cel dintai gand al lui Mihai voievod a fost sd sodata fara de sub asuprirea sultanului. La inceputa incercat sa se inteleagai cu vorba bund: a cerut sultanului s& nu mai ceara atata bir si 8 nu-i mai umileasca pe romani, Dar turcul, trufas, n-a vrut cu nici un chip. Atunci Mihai voievod a zis: »Daca sultanul numai de sabie asculta, n-avem incotro, ne pregéitim de luptal" Auzind una_ca asta, sultanul a trimis asupra Tari Romanesti pe Sinan Pasa, cu oaste foarte numoroasai. L-a trimis cu porunca 8-0 subjuge si mai tare si s-o puna la bir si mai greu. Credea ca va indeplini ugor Porunca, pentru ca Sinan Paga era un batran si foarte vestit general, temut de toti pentru priceperea sa in conducerea armatelor $i céstigarea raizboaielor. Dar cu toate cd oastea lui era de zece ori mai mica, Mihai voda nu s-a speriat, Ia intémpinat pe dusmani la satul Calugareni pe raul Neailov. ; De Ia inceput tofi romani au luptat cu daruire, cu indréznealé mare si vitejie. Se éteau doar pentru tara lor scumpa, pentru Viata $i libertatea lor. In frunte s-a affat, tot timpul, Mihai vod’, c&lare pe un cal negru; cu barda in mana stanga,, izbea fara mild. Cu Putere de uriag si cu manie de trasnet dobora tot ce intainea in cale. Dar puhoiul cel mare al turcimii venea $i iar Venea ca dintr-un izvor fara sfarsit. Ce ERK OS & Napustindu-se, inghesuindu-se, lovind naprasnicin romani, au trecut podul peste apa Neajlovului gi au umplut locul, ca niste haite de lupi siturme de mistreti: Au luat cea mai mare parte a tunurilor romanesti. Sinan Pasa se credea biruitor si urla de fericire, indemnandu-gi soldat sa izbeasc& mereu, tot mai cu tarie. Momentul era nespus de greu pentru romani. Cum sa find piept unul contra zece? Ba unii boieri, speriati, se gandeau pe unde 88 fuga. Pe la amiaza, se parea c& romani au pierdut batdlia. Mulfi erau ranifi; gemeau de durere, dar din lupta nu se retrageau. Se strngeau in jurul lui Mihai voda gi se bateau pané la ultima zvacnire de viata. Asteptau minunea salvar. O asteptau de la voievodul lor, aflat tot in frunte, nebiruit. In adevar, in clipele acelea grele si amare, Mihai vod8, ajutat de cpitanul Stroe Buzescu, a izbit cu barda in pas, doborandu-| de pe cal. Turcii s-au oprit, un moment, nedumerifi Voda le-a simtit sovaiala si a strigat unui cSpitan: ,Atacd pe dusman dinspre stangal", lar altuia: ,Atacd spre dreapta!* Poruncile mariei sale au fost implinite fulgerator de repede. Minuni de vitejie au savarsit atunci tofi cApitanii si ostagii lui Mihai vodai. Dar mai ales el, voievodul, a condus lupta cu dibaicie si a izbit, cu putere si cu manie, acolo unde era primejdia mai mare. Se spune cA patru generali turci ar fi c&zut sub barda lui cea ascutita si cu maiestrie manuita, De la o vreme, loviti tot mai necrutator, turcii au inceput sd dea indairat. Sa se retrag’. ‘Sicum nu mai incapeau pe pod, mulfi au intrat in mlagtina. impingi de romani, din spate, se Ce GARD infundau, cu cai cu tot, in apa gi in mocirla si nu mai putau iesi. Vazand asa, Sinan Pasaa strigat: Aduceti in fata steagul cel sfant!* Era vorba de un steag mare, verde pe care turcii I scoteau numai in ceas de mare primejdie. Tl ardtau soldatilor care, crezndu-| sfant, se Imbarbéitau in batalie si se luptau pana castigau victoria, Venind in fata sirurilor de bataie, stegarul a fluturat sus, deasupra soldatilor, maretul stag verde, cu semiluna de aur. Il flutura si urla indemnuri la lupta: Nu va lsafil.. Luptafi pentru sultan!... Luptafi pentru marea noastra Imparaitie!" Dar zadamic: inaintarea roménilor nu mai putea fi stavilité. $i nici retragerea puhoiului turcesc nu se mai putea opri. Printre luptatorii de la Calugareni s-a aflat si o fata: Maria din Butoieni. imbracata ostiigegte, clare pe un cal murg, cu 0 sabie usoard $i cu scut tare, ea s-a aflat in palcul de ostasi romani care I-au prabusit pe insugi Sinan Paga in mlastina de sub podul de pe Neajlov. Se zice c&, prabugindu-se in apa, terbilul general si-a pierdut gi ultimii doi dinti pe care-i mai avea in gurd. Si, ar fi pierit acolo, inecat in mocirié, daca n-ar fi s&rit un slujitor de-al lui, s841 scoatd. in lupta de la pod, romanii au doborat si pe stegarul turc si i-au luat steagul cel verde, mare si sfant, Maria a fost cea care a dus steagul si La astemut la picioarele lui Mihai voda, vestind totodata ca Sinan Pasa, manjit si rusinat cum era, a poruncit trufasei lui armate si inceteze lupta si, infrant’, s8 se retraga spre miaz&zi, in tabard. Vazand ca si fetele stiau sa lupte pentru far, voievodul a udat-o mult pe Maria, iar dupa terminarea razboiului a numit-o cpitan in straja doamnei Stanca sii-a daruit o gradin& 1n satul Butoieni, precum si bani s&-si inalte © cas, pe care SA o apere de orice cotropire dugmana, ca 88 poata trai acolo in tihnd. Batdlia de la Calugareni a fost, dragii mei, © insemnatd biruinté romaneascd, pe care turcii n-au uitat-o niciodata. Marele erou al acestei victoria fost Mihai vodai, c&ruiaistoria a zis, pe drept cuvant, Viteazul. MIHAI VODA SI G V.. povestit, dragii mei, despre lupta de la Calugareni. Dar eu gandesc o& voi afi vrea s& stiti mai mult, despre Mihai voievod gi de ce a meritat el numele de Viteazul. V-am spus c& Mihai era sténgaci, iar in \uptd folosea mai ales o barda cu doua taiguri. © mnuia cu o iuteald de fulger si cu neintrecuta dibacie, Avea in el atata agerime, putere gi mAnie, incat orice dusman ii aparea in fat, oricat de puternic ar fi fost, tot nu i se putea impotrivi: cddea tréznit de barda tui cu doua taiguri. La sfarsitul bataliei de ka Calugareni, dupa ce Sinan Pasa, scos din mocirla in care cAzuse, a dat porunca de retragere, s-a aflat un pagé, ‘adic un general ture, mai viteaz decat toti, care nu voia s& creadé c& ai lui puteau fi infranfi. Se numea Hasan si era vestit de putemic si iscusit in lupté. Cu fala se luda: Eu sunt cel mai mare viteaz al imparaiieil™ $i lauda nu era degarta. Biruise multi potrivnici de-ai lui, in multe razboaie. Ti dobordse Ia pamant ca pe nimica. ‘Acum, la Calugéreni, cum am zis, n-a ascultat porunca lui Sinan Pasa ci, cu ceata lui, s-a n&pustit, furios gi groaznic, asupra roménilor, sé nimiceasca. Dar ai nostri, cu Mihai voda in frunte, nu s-au clintit din loc. ‘Atunci, arzind de ménie, Hasan Pasa a sérit, cu iataganul, direct asupra volevodului. Mihai s-a ferit gi a dat s84 paleasca-n crestet cu barda. Dar nu La nimerit, c& pasa era foarte iute in migcari gi mladios ca lama de olel. S-au mai ciocnit, de cateva ori, iatganul lui Hasan cu barda voievodului Cs EKO? HASAN PASA scdiparand scantei. Din mai multe incercari de acestfel, Mihal i-a prins mestegugul in lupta: s- a repezit, cu toata puterea asupré-i, sa- pun. Tnjelegdnd c& romanul e mai iscusit in lupt ca dansul, Hasan Pasa s-a rasucit cu 3 cal cu tot, sia Impugcat-o la goand pe lang& marginea padurii. Mihai, dupa dansul. Dar fugea pasa de manca paimantul. Nut putea ajunge. {Stai pagal... striga voievodul. Stai, sf ne batem in lupta dreaptal... nu fugii ca un iepure fricos." Dar, cuprins de groazii, Hasan silea calul s& galopeze nebuneste. $i a galopat, si a galopat pana cAnd, célcdnd intr-o groapa, | bietul armasar gi-a frant un picior si a cazut, aruncandu-I pe paga cat colo, intr-un mardcinig.ghimpos. Zgariat pe fata, dar mai cu seama infricosat cé-! prindea Mihai voda din urma, s-a furigat mai adénc intre mardcini, s& scape cu viafa. Voievodul a franat calul. L-a cdutat pe ture | cu privirea si, zarindu-! tupiat Intre crengi si frunze, ia strigat iar: Jesi, pasa, la lumina, nu te piti, in chip rusinos, ca un las!" Neavand incotro, Hasan Paga s-a ridicat din ascunzatoare gi, cu capul plecat, s-a infatigat lui Mihai: ,Ghiaurule, pana in clipa asta eu am fost} cel mai mare viteaz din impérafia turceasca. Acum nu mai sunt. Tu mi-ai stins aceasta) faima grozava. Aga cA nu mai cutez a luptal cu tine.“ Pe Mihai voda 1 bucurau vorbele pagel. SH muiau inima. Ti draga viata Hasane?" La introbat, cu linigte si impacare, netezind cu palm grumazul fierbinte al calului sau. .Mii drag’, ghiaurule!* Ce GAME 9 _Atunci {i-o las, pas Hasan. Cuo conditie, s& juri c& n-ai si mai vii niciodaté cu arma impotriva farii mele. Si, pe deasupra, s& dai, pentru visteria mea, zece pungi de galberi." Jur si dau’, a strigat pasa nespus de bucuros. $i s-a finut de cuvant. Intamplarea aceasta araté c& Mihai voda era nu numai viteaz, ci gi intelept gi marinimos cu cei infranti. La apusul soarelui, lupta de la Calugareni sfargise. Mihai voda descéileca din ga si poruncea cpitanilor sai se adune la sfat, iar slujtorilor s& ridice r&niti gi s&-i Ingrijeasc’. lar - pe cei morfi s&-i ingroape cu cinste. : Se zice ca dupa ce a dat aceste porunci un s0im mare s-a rotit de trei ori pe cerul invapaiat * de lumina apusului. A coborat pané aproape | de voievod gi i-a lsat la picioare un margairitar ' asemanator celuia cules din batalla serpilor. Mihai s-a aplecat, |-a luat, a netezit cu degetele, i-a privit strdlucirea gi a zis: : ;Semn bun prietenit* $i a pus margaritarul in chimir, ang cel d&ruit de soim, demult, in copilarie. jeasca. lar porunei un linvapaiat 3 aproape margaritar a serpilor, retezit cu 8! tanga cel NOVAC, GRUIA $I CORBUL NAZDRAVAN Wh itfi mei, este o poveste din vremea \ui Mihai Viteazul care incepe aga: ,Fost-a cic& un Novac, Un Novac, Baba Novac, Un viteaz de-al lui Mihai Ce sarea pe sapte cai De striga Stanbulul, vail!" Deci e vorba de unul dintre vestitii cApitani ai voievodului Mihai, care a sdvarsit neuitate ispravi in batalille purtate de romani in acea vreme, Desi implinise gaptezeci de ani, era ‘nc puternic gi greu de intrecut in lupta. De pildai, in batalia de la Selimbar, cand a vazut cd o parte din ostirea romana se clating sida indarat in fata potrivnicului, Baba Novac a iesit in fruntea ostenilor, i-a imbarbatat si, macar ca La rdnit un dusman cu sabia la umarul stang, el s-a prefacut cA nici nu-i pasa si a continuat lupta, pana la biruinté. De aceea, Mihai voievod il iubea ca pe un parinte al sau si-i asculta totdeauna sfaturile cele bine chibzuite. Laudat si rasplatit pentru vitejia lui, Baba Novac |-a insotit pe voievod la intrarea \riumfala in Alba lulia, in ace! maire{ ceas cAnd Mihai Viteazul a unit Transilvania si Moldova cu Tara Romaneasca. Se mai spune c& Baba Novac avea un fecior pe care-1 chema Gruia: Gruia lui Novac. Pentru cd gi el era un bun luptator, Mihai Voda i-a dat gradul de cdpitan. Stiind bine limba turceasca, |-a timis, de mai multe ori, Pe ascuns, iscoada in imparatia sultanului: Sa afle, cu un ceas mai devreme, daca nu cumva pregateste vreun rzboi impotriva roménilor. Multe vesti folositoare a adus Gruia Re GAXEOr9 7 din Istanbul, unde se afla palatul sultanului. lar acele vesti au slujit voievodului in pregatirea ostirii si apararea {Zrii de navalirile turcesti. Dar, iata cA, intr-o Zi, slujitorii sultanului kau prins pe ulifele Istanbulului gi l-au varat in inchisoarea cumplita de la Sapte Tumuri. Sta Gruia Novac dupa z&brelele de fier si jelea de dorul farii gi al ibert&tii. Vorba cntecului: Dar cumplit inima-i seaca, Plans de jale mi-l ineacd. C&rduri, carduri de cocoare, Célatoare, zburatoare $i de el nepaséitoare." \Vazand Baba Novac ca feciorul nu j se mai intoarce din imparatia turceasca, mult s-a intristat., »De bund seama, zicea, mi-am pierdut feciorul” Dar iata ca, dintre atatea pasari cate treceau pe deasupra inchisorii celor Sapte Tumuri, una, un corb mare, negru si naizdra- van, s-a oprt la fereastra zabrelita unde jelea Gruia. Nazdravan fiind, a inteles suferinta si dorinta arzatoare a prizonierului: a Iuat in plisc inelul dat de Gruia gi a zburat in Tara Romaneasca, la curtile novacesti. A poposit chiar in nucul sub care dormea Baba Novac. S-a chitit cdteva clipe, apoi a deschis pliscul sia dat drumul inelului in asa fel ca s& cada drept in barba lui Novac si s& trezeasca din somn. Cunoscénd inelul, Baba Novacainteles ca oblancul seii si au pornit la drum. i doud saptamani. $i mai trebuie si spun c4, pe vremea’ aceea, misunau talhari la drumul mare. Atacau’adesea clatori, ti pradau si chiar ucideau. : ‘Toma si Nestor au calatorit bine pana lao & p&dure din miaz&noaptea Transilvaniei, © aproape de satul Vad. Aicli-au inconjurat sase 5 talhari. $i macar c& s-au batut cu sabiile, tot iruiti. Talharii le-au luat caii, straiele, bani'ce-i aveau la dangii, Apoi i-au legat ou funia de cate un copac si au plecat. i ‘S-au oprit mai incolo la un izvor, sA impart % prada. S-au certat mult pentru cai: ai cui s4 / fie? Cand au descoperit cutia legaté de $a: s-au bucurat grozav: “Aici trebuie s& fie aur ori pietre scumpe!” Dar cand au deschis-o, au rimas ou gurile cdscate: nici bani de aur, nici pietre scumpe, cum igi inchipuiau, ci doar un caiet gros, scris frumos. At&t. Ce sa facd ei, niste hol nememici, cu asemenea lucru? N-aveau ce face. L-au aruncat in iarb’, maniosi. Si au plecat dupa alte talharii: doi clari, patru pe jos. O fetita care pazea mieii prin preajma, 5-4 apropiat de izvor. A vazut caietul. L-a luat. L-a, corcetat. |-a netezit foile cu paima si s-a minunat de frumusofea scrisului. Dar ea. séraca, nu stia a citi. A pus, totusi, caietul in traistuta ei de merinde si s-a dus, fuguta, la dascélul din sat. Acesta a citit prima pagina: Demetrius Cantemir, Descriptio Moldaviae’, sia spus: Fetifo, ai gasit un lucru de mare pret: 0 carte despre {ara noastra. Dar cum a ajuns la izvor?" Fetifa a povestit despre cei sase talhari .Mda... a zis dascalul, Bine-ai facut c-ai ‘adus cartea la mine. O sé-i dau eu de rost." Bucuroasa cd o lauda dascalul, fetita s-a intors la mieluseii el. Dar, apropiindu-se de padure, a auzit gemete omenesti. Intai s-a speriat gia dat sa fuga. S-a razgandit insa repede. Si, uandu-si inima in dinti, cum se zice, a intrat printre arbori. A intAinit doi oameni aproape goi, legati cu funii de doi copaci grosi.. .Fetifo, cheama pe cineva s& ne dezlege!" a rugat-o unul. Fata a stat pe ganduri cAteva clipe: apoi, ‘cu unghille, cu dintii, a deznodat funia care+ lega pe Toma. Slobod, acesta I-a dezlegat si pe Nestor. .Cum te cheam, fetifo? a intrebat Toma. »Madalina m& cheama. $i-s de aici, din satul Vad. »N-ai vazut tu, Madalina, piste hoti?* - »0r fi fost cei gase oameni de la izvor: se sfadeau pentru doi cai frumosi inseuati." »Si-ncotro s-au dus?" »Spre apus. Au lsat doar o cutioar& din femn de brad, faramata si o carte flendurita.* ,O carte?" a intrebat Nestor, cu mare nerabdare. »Da, 0 carte, scrisé frumos, cu mana." »$i unde-i2" Am dus-o la dom’ dascalul. Ca numai el stie citi in satul nost.“ »Madilina du-ne repede la dom’ dascailull au cerut cei doi. Fetita le-a implinit vrerea. In fata dascalului, Toma gi Nestor au spus cine sunt: »Ne-a trimis stépanul nostru Dimitrie Cantemir, care a fost domn in Moldova, s@ ducem aceasta carte la invatatii cei mari din Berlin, Dar, in apropiere de Vad, .ne-au iesit niste oameni rai in cale gi ne-au prédat." Dascalul a zis: »Am auzit si eu de Dimitrie Cantemir voievod. Luati cartea si urmafi-va calea." Satenii le-au déruit straie bune, ceva bani si doi cai, Pe drum s-au intovarasit cu nigte negustori si impreund au ajuns ta c&rturarii din Berlin. Citind cartea, acei carturari s-au bucurat mult gi au fagaduit s-o tipareasca gi s-o réspandeasca in lume, aga cum dorea Dimitrie Cantemir. intr-acest fel multi cdrturari din lume au aflat, din ,Descrierea Moldovei", cum traiegte poporul roman gi cum arata tara noastra, Cand s-au intors de la Berlin, Toma gi Nestor au trecut iar prin Vad si au adus Madalinei o salba frumoasa, s-o poarte in zi de sarbatoare. CUM A SCAPAT CU VIATA MARIA ORBAN ' ey de atunci, iubitii mei, dar nu trebuie sa uitam vremurile cand romani din Transilvania indurau stapanirea nedreapta si aspra a nobililor, a grofilor si a imparatilor straini de neam. De aceea, vreau s va povestesco intamplare, din cele multe, petrecute in timpul rascoalei {2ranilor din Muni Apuseni. In fruntea acestei rascoale au fost Horea gi prietenii si Clogca si Crigan. Horea era un bérbat destept, darz, cu vorba raspicata, impede, hotaraté. El canta frumos din fluier, doine gi hore. De aceea i s-a zis Horea. Cand n-au mai putut indura necazurile, mulfime de farani s-au adunat pe cémpia de langa satul Tebea. CApeteniile lor s-au strans ‘sub un gorun batran gi s-au sfaituit. Dupa aceea Horea a vorbit multi ,Oameni buni, nu mai putem trai intr-atata suferint&. Grofii jupoaie gi pielea de pe noi. Ca s& nu mai fim pugi la munci grele, ca niste robi, ca pAmantul sa fie al nostru, c& noi i muncim; ca sa fie dreptate, grofiitrebuie sa plece in tara lor, iar noi s& traim slobozi. Daca nu pleaca, punem mana pe arme, pe furci, topoare si coase si pornim lupta impotriva lor: Semnalul rscoalei I-au dat, sunand clopotele gi buciumand din tulnice. Urcati pe munfi, zeci de tulnicari si tulni- c&rese au chemat poporul la rascoala. ‘Strangi in cete, condusi de Horea, Clogca si Crigan, armafi cu furci, topoare, coase, Ghioage si chiar pusti, rasculatii au pedepsit multi grofi si au ars multe castele. in cateva zile, rascoala a cuprins, ca o vijelie, aproape toata Transilvania. Mare parjol si moarte a fost atunci! T&ranii au dat adevarate lupte cu grofii si slujitori lor. La asediul castelului grofului Varadi au fost ‘Impuscati zece {rani si mul alfi, rani. Furiogi, rsculatii au dat foc castelului. Era iamé gi frig. Fldcarile si fumul se inalfau pana la cer, Groful Varadi a izbutit s& scape si sd fuga. in castel a ramas doar o faté balaie, in varsta de saisprezece ani. Sta lao fereastra de la etaj, gata s-o invaluie flacarile. »SAni, fat& hail" fi strigau unii. Cs ERK 9 »Lasaji-o acolo, sa arda" s-au impotrivit alti Patru {rani tineri au luat repede un covor mare, |-au finut de colturi si au facut semn fetei_- ‘s8 sara, c ei o prind pe covor. Trecdnd prin © fica, pana jos, is-a parjolit parul siis-a aprins rochia, Dar tinerii rani au acoperit-o repede © cu covorul si au stins focul care pomnise si-i arda imbrécémintea. Cand au scos-o de sub covor avea fata manjité de funingine siera foarte speriata. Totusi se vedea od era deosebit de frumoasa. Cei invrajbiti au strigat: ~Aruncafi in foc fata asta de grofl” »Eunu-s din neamul grofului, a suspinat fata: sunt doar sluga lui..." «Tot un dract au zis cei invergunafi. Find de fat, Horea privea si astepta sa vada ce hotarasc oamenil sai. Fata a inteles c& el este c&petenia rasculatior si, deznadjduita, s-a indreptat, rugtoare, spre dansul. Ar fi vrut 88 se roage pentru lertare dar nu gisea aerate cuvintele. A intins mana si, cu un semn, a cerut fiuiorul pe care Horea 1 purta totdeauna la Sunt Leana din Draganesti, grai fata. In satul nostru au poposit mii de poterasi, cu porunca de la domnie sa te loveasca, acum, la tecerea Oltului. Sa te prinda gi sa te omoare.“ i De unde stii, Leano?* a intrebat Tudor descalecdnd de pe armasarul lui alb. Am auzit pe mai-marele poterasilor, pei cApitanul lor, zicdnd catre ai lui: El, adicd domnia ta, Tudore, 0 s& treaca Oltul cu cea dintai pluta. Voi pandifi in salcii, gi va repezif, ca lupii... In tabara lui, adicd a domniei tale Tudore, l avem iscoada pe Busuioc care-i sti {in preajma gi-i va infige pumnalul in spate. tocmai la coborarea de pe pluta..." Cs GAMO 9 ,Busuioc, al zis? Intreba Viadimirescu, incruntand sprancenele si Improgcand flacari din ochi. Ai auzit tu bine, Leano?* Am auzit bine..." adeveri fata si c&zu jos istovita de puteri. Sangele ii navali pe gura; gemu de trei ori ssi dete sufletul. N-a mai avut cnd afla c&, pandurul care o lovise cu sabia se numea Busuioc. Tudor insd il z4ri cum cerca s& fuga si porunci, cu stragnicie: ,Prindefi si aduce(H la judecatal™ Na fost greu si dovedeascd pe acel Busvioc cea ce era: iscoada $i tradator. Pandurii -au dat pedeapsa meritata: streangul. Cu durere, Viadimirescu a poruncit sa se sape mormAntul pentru Leana, la radacina unui plop ‘nat, pe malul Oltului. Dupa ce au Ingropat-o acolo, cu grid gi cinste, ca pe o eroind, Tudor a {Cu viata ta ai izbavit si ai ajutat revolutia. Fi binecuvantata, Leano, faté din Draganestit icel _ TUDOR VLADIMIRESCU $1 ARNAUTUL CARE A DEVENIT PANDUR D..« a pornit revolutia pentru dreptatea si libertatea {&ri, firesc era, dragii mei, ca poporul sé-l jubeascd mult, foarte mult pe Tudor Viadimirescu. Boierii ins 7! urau. Cand au aflat cA Tudor, cu oastea lui de panduri, se apropie de Bucuresti, boierii cei mari au fugit si sau ascuns, care-ncotro. In schimb, poporul |-a intampinat ca pe un eliberator, cu cAntece $i flori, cu muzici si sunet de clopote. Tot se veseleau si strigau: .Domnul Tudor sa traiasca Si de rau ne izbaveasca!" Calare, insofit de doi cpitani, Tudor Viadimirescu saluta multimea pentru asemenea primire s&rb&toreasc’. Dar chipul ii era intristat. Unul din capitanii insotitori ta intrebat: sTudore, de ce esti ingandurat gi nu te veselesti, impreund cu norodul?* Strangénd fraul calului, Vladimirescu a raspuns: »M-ag veseli mai mult, cApitane, dacd n-as sti c&, pana la izbanda deplina, mutte si mari primejdii ne asteapta." Dupai cdteva minute, din randurile multimi, o fetit&ia fasnit inaintea calului, cu un buchetel de ghiocei albi in mana. Tudor a oprit calul, s-a aplecat si a ridicat-o in ga. A strans-o la piept si a sdrutato, pe amndoi obrajii. Apoi, cu fetifa in brale, a mers inainte prin sirurile de oameni care-| aclamau acum cu si mai mare insufletire. ‘Mama fetitei il insotea pe marginea strazii. Tudor a intrebat-o: Cum te cheama, fetifo?" Ma cheama Petruta.” »Si ma cdlduzesti pan’ acasé?" Te cdléuzesc, maria ta’, a zis fetita foarte fericita. CAnd au ajuns la casa hotérata pentru gazduire, fetita a strigat speriat’: Nu intra, maria ta, Tudore! Tn casa asta sunt oameni rai .Z4u?! s-a mirat Viadimirescu. De unde tii?" ,De la maica...Boierul a ascuns in pod un om care vrea s te ucida..." a zis fetita tremurand de emotie. ,Cépitane, auzi? a zambit Tudor Viadimirescu. $i copiii ma apaira. Cerceteaza inca o data casa." Peste cdteva minute, cpitanul a desco- perit, intr-o incpere tainic&, un amdut, armat cu iatagan si cu doud pistoale.Vazandu-se prins, a fintt pistoalele asupra cdpitanului. Dar iute, Tudor I-a izbit peste maini cu un scaun si plumbii din pistoale s-au improgcat pe perefi, Cpitanul lui Tudor i-a pus pistolul in piept, strigand: xin genuncti, télharule!* ,Nu ma ucide, cdpitane, s-a rugat arndutul, Tnainte de a destainui cd boieriifugari au lasat, in casele lor, arnauti cu génd ucigas asupra lui Tudor Viadimirescu." ,Ce te indeamna sa-mi destainui asemenea lucru? a intrebat Tudor. ,Am vazut cu cata bucurie te-a primit poporul. Si ma os&ndese gi-mi zic migel ca, ascultand porunea boierului, am vrut sa te pierd pe tine, care-ti darui viata pentru binele {rii, Pofi porunci s& ma spanzure, Tudore. Dar cred c& ai face mai bine, daca ai primi s& te slujesc, cu infocata credinta, pana la moarte. Jur!* Tudor l-a fintit cu privirea si a intrebat: ,Cum te cheama, arnautule?* Ce GRKDAD 1 Ce GAKIP .Visarion ma cheama, Viadimirescule." Fra un cuvant, Tudor a facut semn straj s&1 scoat afara. Desi tl vedea luminat la fata, greu fi venea a crede c& un ucigas se poate schimba, aga de repede, intr-un slujitor de credinta. Peste cAteva ceasuti, cercetand gi alte case boieresti din Bucuresti, panduril au descoperit doisprezece arnauti ascunsi anume cu génd ucigas. Vazdnd cd a spus adevarul, Tudor a crutat viafa lui Visarion. Apoi, dupa o sptémana de supraveghere, -a primit printre panduri. -a fost, in adevar, unul din cei mai devotati. Cat a carmuit Tudor Viadimirescu tara, Visarion i-a fost de mare ajutor. Odat& a intalnit un convoi turcesc cu crufe incarcate cu arme. Repede a chemat cAfiva panduri, au inconjurat cdrutele, au luat armele si le-au predat lui Tudor. \Vaznd c& nui chip de a scéipa de revolu- fionarul Tudor Viadimirescu, boierii s-au inteles cu turcii gi cu alti dugmani s+ piardd. L-au pandit intr-un moment cdnd n-avea straj& tn jur si -au rapit. C&nd a auzit despre asemenea fapta, Visarion a pornit, cu ine& patru panduri, s&-1 salveze. Dar cand i-a ajuns, rapitorii il ucisesera pe Tudor. Trebuie s&-| rézbun!" a strigat Visarion, sis-a repezit cu sabia asupra ucigasilor. A rénit pe unul. Dar t&barénd mai multi asupra lui, kau rapus. Se crede ca Lar fi aruncat in aceeasi fantand prdsité, unde aruncasera $i trupul lui Tudor Viadimirescu. Infricogati de fapta lor nelegiuit’, dugmanii aceia au fugit. Nimeni nu stie unde. Noi stim ins ca Tudor Viadimirescu si cei care |-au ajutat in lupta lui sunt binefacdtori ai patriei . lar binefacdtorii traiesc vegnic in amintirea gi in inimile poporului. FATA DIN DEALUL FELEACULUI A... dragii mei, Oana, Dorina si Andrei, doresc @ va povesti niste intamplaii din timpul revolutiei de la 1848, petrecute in acea parte a trii noastre numita Transilvania. Cum am mai spus si altd data, aici stapaneau grofii tirani, ajutati de un imparat rau. Ei Ti asupreau foarte tare pe roméni. Dar romanii se gandeau mereu la Horea, la felul crud, sdlbatic in care a fost ucis si n&idjduiau s& se ridice un alt barbat indréznet care sé-i duca la lupta impotriva asupritorilor. $i, in adevar, iat c& s-a ridicat un tanér curajos, frumos gi invatat si le-a vorbit de revolutie, precum vorbise Horea. Se numea ‘Avram lancu si era fecior de tran din satul \Vidra, sat ascuns in Muntii Apuseni. CAnd s-a auzit cd revolutia a izbucnit in {arile de apus, Avram lancu, impreuna cu tinerii lui prieteni: avocati, student, profesori, preoti, mineri si rani s-au pregatit s& dea batalla cea mare cu tiran Era primévara, in luna lui mai, cand romanii au hot&rat s& {ind o mare adunare in oragul Blaj, s& ceara dreptate si libertate. Auzind despre asemenea adunare, grofii au strigat cu mnie: Nu aveti vole s& vA adunati! Cine va cuteza sé mearga la Blaj, va fi prins si spanzurat." Dar nu s-au multumit cu ameninfarile. Ci ca sa-i opreasc& a veni la adunare, au implantat spanzurditori pe la rascruci de drumuri. Astfel de spanzuratori au ridicat si pe Dealul Feleacului de Inga Cluj-Napoca. lar cAnd a trecut pe aici un grup de {Zrani, tn drum spre Blaj, au prins pe trei dintre dansil Ce GMEDS sil-au spanzurat. Romani, vazand spanzurali de pe Dealul Feleacului, au inceput s4 se intoarc& din cale. Oamenii din Cluj si din satele din jur au incercat s& dea jos trupurile color ucigi $i s&-i Ingroape, cum se cuvenea. Dar doisprezece strdjeri inarmati, nu lasau pe nimeni s& se apropie de sp&nzuréitori. Auzind de asemenea fapte, Avram lancu a luat pe bunul sau prieten lon Buteanu gi incd trei flic&i, armaticu pistoale, Cand au vazut straja din jurul spanzuratorilor, s-au oprit: ei erau cinci, strajerii doisprezece. Din casele de pe marginea drumului au iesit la poarta trei fete. L-au cunoscut pe Avram lancu, au infeles repede-cu ce gand se afl acolo si i-au dat povata: Nu va apropiati, c& v4 pugcal* lancu a zis: ,Am venit 88 Ingropaim pe acesti ucisi migeleste si s& ardem spanzuratorile.” slancule, domnia ta, a zis iar fata cea mai isteat&, pe mine m4 cheama Mara, iar prietenele mele sunt Ana si Laura. Si vrem s& te ajutam" Cum? a intrebat Avram lancu. Zic aga: voi va ascundeti dupa copaci si pandifi. Noi trei ducem strdjerilor coguri cu merinde. Cand or lisa pustile jos gi s-or apuca de mancat, va fac semn, iar voi sariti gi-i inconjurati." »Faceti asa, fetelor’, a zis Avram lancu. Fiind cam flamAnzi, strdjerii s-au bucurat cA trei fete frumoase le-au adus de-ale gurl. Ei afi adus gi un urcior cu rachie tare?!" s-a veseiit unul din stréjeri care era roman. lndeamna-i sa bea, cdi tare bund réchia! i-i cu priintd la inima strajerilor imparatesti.” Dar cand se veseleau strajerii, ca ta praznic, Mara si-a dezbrobodit basmaua, a fluturat-o in vant sia chiuit ca si cum ar fi vrut, s& Inceapa o hora. Cs GAO 9

S-ar putea să vă placă și