Diverse modele de comprehensiune in psihopatologia copilului

modelul semiologic descriptive simptomele si sindroamele

modelul lezional organizitatea, neurotransmitatorii, factorii de risc somatic
modelul ontogenetic maturitatea/imaturitatea; armonie/dizarmonie
(dezvoltarea)
modelul analitic organizarea fantasmatica, mecanismele de aparare, structura
dinamica, conflictele
modelul factorilor de mediu familia, societatea, economicul, cultura

Aceste suporturi teoretice sunt de natura foarte heterogena, iar compatibilitatea lor nu
este intotdeauna evidenta.
Bazele neuroanatomice
-

actualmente sunt importante: teoria neurodezvoltarii, teoria neurodegenerarii,

remodelarea plasticitatii cerebrale
anatomia are propriile ei legi de evolutie care guverneaza dezvoltarea, dar nu
este suficienta pentru a explica un comportament (ex. in jurul virstei de 6 ani
mielinizarea traiectelor nervoase este absolut necesare, dar nu sufiecienta
pentru insusirea scrisului)
imaturitatea, in sens comun, este sinonima cu o lipsa, dar ea are propriile legi
de functionare:
o numar scazut de neuroni activati si activabili
o lentoarea transmiterii semnalelor
o debit mai mic al impulsurilor in sinapse
o sensibilitate deosebita a neuronilor fata de mediu
la copilul cu imaturitate sau mai tirziu in adolescenta, corespondentele sunt:
o crizele coleroase
o iritabilitatea
o sensibilitatea la medicamente
o crizele de PC
din punct de vedere apropiat de fiziologic, imaturitatea inseamna traseu EEG mai
iritativ, sensibilitate la hiperpnee, predominanta undelor lente; corespondentul in
plan afectiv ar fi imaturitatea emotionala si labilitatea afectiva, iar in plan
actional comportamental, trecerile la act, descarcarile pulsionale bruste si
neelaborate, nementalizate; din perspectiva psihodinamica s-ar traduce prin
predominanta proceselor primare, comparativ cu cele secundare
ceea ce este important in procesul de crestere nu sunt etapele ca atare, ci
trecerea de la o etapa la alta
extrema stabila a comportamentului ar fi reprezentata de ceea ce este
instinctiv, iar la extrema labila se situeaza ceea ce poate fi considerat invatat
a existat o perioada de timp in care cercetarile s-au centrat asupra problemei
localizarii cerebrale si priveau tulburarile comportamentale ca fiind direct
secundare unor leziuni. A fost perioada in care sistemul limbic a fost descoperit
ca fiind centrul emotiilor, in care s-a vazut ca afaziile corespund afectarii
centrului vorbirii, hipocampul pare a fi implicat in procesele mnezice legate de
recunoasterea locurilor familiale, in care sindromul morriatic corespunde

patologiei de lob frontal (dezinhibitie sexuala, veselie inadecvata, jovialitate

nepermisa, lipsa planificarii scopurilor)
s-a vazut ulterior ca nu intotdeauna repartitia geografica a leziunii respecta
repartitia rolului functional

Teoriile centrate pe comportament mediu

Teoriile behavioriste si neo-behavioriste
- Watson (1913) teoria stimul-reactie; cutia neagra (in care nu contau decit
stimului si reactia, nu avea importanta ce se intimpla in interiorul psihismului
- Scinner (1937) modelul conditionarii operante exemplul cu sobolanul care
apasa pe levier si obtinea o recompensa. Conditionarea apare cu atit mai rapid
cu cit recompensa este mai gratificanta
- conduita se organizeaza pornind de la incercari si erori pentru a-si atinge scopul
- invatarea copilului este vazuta in termeni de conditionare operanta
- personalitatea este un ansamblu de conditionari din ce in ce mai complexe
- obisnuirea este structura de baza iar stimularea este vazuta in sensul cel mai
fiziologic
- aceste teorii nu s-au ocupat de aspectul genetic si nici nu au descris stadii
evolutive ale copilariei
Scoala rusa
- Vigotsky, Leontiev, Zaporozhets
o iau in considerare dezvoltarea interna a actului introduc conceptul de
aferentatie inversa: in caz de succes se trece la lantul comportamental
urmator, in caz de esec se repeta incercarea
o Vigotsky: vorbeste despre pointing = la inceput este un gest pur motor,
nereusit = incercarea copilului de a apuca un obiect. Mama ii da copilului
obiectul si in scurt timp acest gest inseamna da-mi, deci nu mai este un
gest ce vizeaza un obiect, ci un gest ce vizeaza o persoana. Acest sens
este dobindit prin interventia sociala externa (a mamei). Deci, pointingul
este ceva ce trece din planul intermental (intre mintea mamei si mintea
copilului) in planul intramental al copilului
o Aceste teorii sunt apropiate de teoriile Paigetiene, cu singura diferenta ca
pentru autorii din scoala rusa trecerea de la motor la simbolic (da-mi)
este suscitata de exterior (de mama) si nu raspunde unei structurari
interne (cum considera Piaget)
Etologia
- Harlow cercetarile pe puii de maimuta rhesus
o daca sunt separati de mama in primele 3 luni au lacune in dezvoltarea
sociala, dar dezvoltarea functiilor cognitive este satisfacatoare
o daca separarea dureaza pina la 6-12 luni sunt afectate si functiile
cognitive
o daca li se ofera mame artificiale acoperite de cirpe, le prefera celor
metalice, chiar daca acestea au biberon
o puii separati de mama dar crescuti impreuna se socializeaza mai bine
decit cei complet izolati

o femelele crescute in izolare vor fi foarte rejectante cu propriul pui

Bowlby (1958) apare in perioada in care in scoala ungara de psihanaliza exista
Paula Hermann cu teoria atasamentului primar. Bowlby respinge teoria Freudiana
conform careia pulsiunile libidinale se sprijina pe cele satisfactia orala si
considera ca mai important decit subtul este ca mama sa ramina linga copil si
copilul linga mama.
El descrie 5 sisteme comportamentale, foarte apropiate de instinctiv si de
reflex: suptul, agatarea, urmarirea cu privirea, plinsul, surisul. Acestea au ca scop
sa mentina copilul in proximitatea mamei sau mama in proximitatea copilului.
Sunt descrise fazele de protest, disperare, detasare prezentate de copii la
separare, asemanatoare fazelor de doliu descrise mai tirziu de tanatologi.
s-au fcut studii recente in care s-a vazut ca un bebelus intoarce capul dupa un
tampon impregnat cu mirosul mamei inca din a doua zi.
Menneson spune ca un copil se priveste in oglinda numai daca este singur; daca
este cu un adult se uita in oglinda numai daca si adultul face asta, in rest copilul
se uita dupa adult.
Montagner a studiat interactiunile dintre copii (de 3 ani) si descris
comportamente ce au ca scop sa-l calmeze pe celalalt si sa creeze legaturi (ofera
biberonul, mingiie, saruta, inclina capul lateral) si altele care au ca scop sa rupa
o legatura (vocalize stridente, pune un picior sau o mina inainte). Astfel a descris
diferite tipuri comportamentale (liberi, dominati etc) ce par sa aiba legatura cu
atitudinea mamei.
a fost perioada in care se cautau si se cercetau unitati comportamentale
semnificative si li se precizau caracteristicile genetice (cnd apareau, cnd
dispareau, ce le declansa, care erau consecintele asupra anturajului). Efectele
interiorizate si fantasmele nu erau studiate.

Teoriile comunicarii si teoriile sistemice

- este vorba de o abordare centrata pe interactiunea dintre indivizi
- nu propune un model al dezvoltarii copilului si nici nu se ocupa de organizarile
psihopatologice interne ale copilului sau ale parintilor
- este utila in anumite abordari terapeutice de familie
- este impregnata de teoriile cibernetice (sistem homeostatic, model circular in
care fiecare termen este determinat de precedentul, dar si de urmatorul, care are
o actiune retroactiva asupra primului)
- principiile comunicarii:
o e imposibil pentru un individ plasat intr-o interactiune sa nu comunice;
refuzul de a comunica este tot un tip particular de comunicare
o conteaza continutul comunicarii si relatia. In momentele de criza este
important ca cei doi, gratie relatiei, sa poata comunica dspre comunicarea
lor (metacomunicare)
o relatia dintre cei doi depinde de modul in care fiecare puncteaza pentru
sine si considera importante anumite secvente din comunicare
o exista comunicare digitala (limbajul insusi) si comunicare analogica
(intonatie, mimica, postura)

interactiunile pot fi simetrice (sunt minimizate diferentele dintre cei doi

parteneri) sau complementare (diferentele sunt fructificate pozitiv in
comunicare).
utilitatea actuala in clinica este legata de conceptul de familie cu exprimarea
emotiilor in exces, identificat de catre Bateson si Jackson in familiile cu pacienti
schizofreni.
alta utilitate este in terapiile de familie atunci cnd copilul cu o conduita devianta
se afla in centrul unei retele strinsa de interactiune
o