Sunteți pe pagina 1din 14

Cuprins

Introducere

2

Principii Bugetare

6

Elaborarea bugetului de stat

10

Executia bugetului de stat

11

Funcțiile bugetului de stat

13

Bibliografie

14

Introducere

Sistemul bugetar este cadrul organizatoric prin care se incaseaza veniturile bugetare, se repartizeaza si se cheltuie. Reprezinta totalitatea relatiilor economice sub forma baneasca, rezultat al repartitiei venitului national, relatii ce apar cu prilejul constituirii si repartizarii de fonduri centralizate la si de la dispozitia statului, precum si a unitatilor administrativ teritoriale, in scopul satisfacerii unor interese generale ale societatii ori colectivitatilor publice. Principalele caracteristici ale acestor relatii economice sunt: continutul economic, exprimarea valorica, rezultatul repartitiei valorii nou create, constituirea si repartizarea de fonduri centralizate, implicarea puterii de stat, satisfacerea unor nevoi publice. Sistemul bugetar are asadar componente distincte, pentru care se poate utiliza si expresia de subsisteme bugetare. Proiectul de buget conferă Parlamentului şi Guvernului posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale create în economia financiară publică şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor. În mod similar, autorităţile publice locale identifică acest raport şi modul în care se realizează echilibrul dintre nevoi şi resurse la nivel mezoeconomic. Bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a

acestora

În sens larg, bugetul public reprezintă ansamblul

documentelor din sectorul public, care împreună formează sistemul de bugete. Acesta este un sistem unitar de bugete format din:

prin

cheltuieli

publice.

• bugetul de stat;

• bugetul asigurărilor sociale de stat;

• bugetele locale;

• bugetele fondurilor speciale;

• bugetul trezoreriei statului;

• bugetele instituţiilor publice autonome;

• bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, după caz;

• bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

• bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;

• bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Bugetul public (de stat) se elaboreaza pornind de la bugetul economiei nationale, insa cuprinde numai resursele si cheltuielile autoritatii publice. Bugetul public se supune in mod obligatoriu discutiei amanuntite a Parlamentului si aprobarii acestuia. Dupa aprobarea de catre Parlament, bugetul de stat devine lege si astfel, este posibila incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor publice. 1 Veniturile şi cheltuielile publice nu sunt simplii indicatori ai bugetului de stat, ci îndeplinesc rolul unor pârghii folosite de stat pentru stimularea dezvoltării sau restrângerii unor activităţi, a producţiei şi consumului anumitor produse, pentru influenţarea anumitor categorii sociale în realizarea acţiunilor în care statul este direct interesat. Bugetul de stat este o categorie fundamentală a ştiinţei finanţelor, la definirea căreia concură o abordare juridică şi alta economică. Sub aspect juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. “Bugetul de stat prevede şi autorizează, în formă legislativă, cheltuielile şi resursele statului”. Această definiţie pune în evidenţă necesitatea aprobării parlamentare a indicatorilor bugetari. Fiind un document ce necesită autorizarea prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu. Totodată se subliniază faptul că bugetul este un act de previziune a resurselor publice şi a modului de utilizare a acestor resurse. Bugetul de stat se elaborează pentru o perioadă de un an. Între prevederile înscrise în legea bugetului de stat şi execuţia veniturilor şi cheltuielilor publice intervin neconcordanţe care impun anumite corective şi aprobarea de către puterea legislativă a unor rectificări ale bugetului în cadrul aceluiaşi exerciţiu bugetar. 2 Legea bugetului de stat este influenţată de concepţiile politice, economice şi sociale specifice fiecărei perioade, ca şi de interesele grupurilor care exercită puterea politică. Ca document oficial, bugetul de stat evidenţiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua în viitor şi mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului, ca şi mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului, ca şi durata de timp pentru care se elaborează bugetul.Abordarea economică a conceptului de buget subliniază corelaţiile macroeconomice şi în special legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut. În teoria economică modernă, bugetul este considerat ca o variabilă esenţială în determinarea produsului intern brut şi a nivelului folosiri resurselor. În acest context, politica bugetară generează numeroase dispute, iar efectele acesteia sunt, cel mai adesea, contraindicatorii.

1 Maria-Cristina Ștefan , Economie Politică, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2009

2 Maria-Cristina Ana, Economie Politica și politici economice, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007

Structura sistemului bugetar este adecvata organizarii administrative a statului. Astfel, intr-un stat unitar (spre exemplu, Romania) bugetul de stat este organizat pe doua paliere:

bugetul administratiei centrale de stat si bugetele administratiei locale. Aceasta este o strucurare simplificata a sistemului bugetar care insa, in Romania, asa cum precizeaza legea finantelor publice, este reprezentat de un sistem unitar de bugete: "resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete, si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor instituitii publice cu caracter autonom, in conditiile asigurarii echilibrului financiar".

in conditiile asigurarii echilibrului financiar". Tabelul nr. 1 : Mobilizarea şi repartizarea resurselor prin

Tabelul nr. 1 : Mobilizarea şi repartizarea resurselor prin buget

Fondul Proprietăţii de Stat Fondul Special pt. Sănătate Fondul de risc şi accident pt. protecţia
Fondul Proprietăţii de Stat
Fondul Special pt. Sănătate
Fondul de risc şi accident
pt. protecţia persoanelor
handicapate
BUGETUL DE STAT
Fondul special pentru
dezvoltarea şi
modernizarea punctelor de
trecere a frontierei
Fondul special pt dezv.
Sistemului energetic
Fondul special pt.
modernizarea drumurilor
publice
Fondul special pentru
protejarea asiguraţilor
Credite externe acordate
Ministerelor
BUGETUL ASIG. SOC.
DE STAT
Fondul pentru pensia
suplimentară
Fondul pt. plata ajut. de
somaj
BUGETELE LOCALE
Fondul special pt. asig soc.
ale agricultorilor
BUGETELE FONDURILOR
SPECIALE

Tabelul nr. 2 : Componentele bugetului de stat consolidat al României

Principii Bugetare

Principiile bugetare reprezintă o sinteză a experienţei practicii bugetare, dar şi a cerinţelor şi exigenţelor presupuse de procesul elaborării şi execuţiei bugetului de stat. Principiile bugetare sunt riguros formulate şi sunt parte a patrimoniului universal de cunoştinţe şi învăţăminte care ţin de ştiinţa finanţelor. Legislaţia bugetară se bazează pe aceste principii şi le include ca norme juridice. Cele mai reprezentative principii privitoare la bugetul de stat sunt:

a) Universalitatea bugetului

Potrivit acestui principiu în bugetul de stat ar trebui sa se înscrie, în sume integrale, toate veniturile si toate cheltuielile statului. Prin urmare, fata de acest principiu, este interzisa înscrierea în buget a unor actiuni ale statului numai ca rezultat al compensarii dintre cheltuieli si venituri, adica per sold. Aceasta interdictie a urmarit sa oblige la reflectarea deplina si exacta a implicatiilor financiare ale fiecarei actiuni publice, concretizate, pe de o parte, în cheltuielile necesare si, pe de alta parte, în veniturile posibile de obtinut. Înscrierea în buget, în mod separat, a veniturilor, respectiv a cheltuielilor a fost considerata de natura sa ofere o imagine reala asupra consecintelor financiare ale actiunilor reflectate în buget si posibilitatea de control asupra corelatiilor necesare, inclusiv în faza executiei bugetare. 3 Aplicarea acestui principiu a creat premisele concentrarii si corelarii resurselor si cheltuielilor statului într-un cadru unic (acela al bugetului public) opunându-se existentei în afara acestuia a unor venituri publice destinate acoperirii anumitor cheltuieli nereflectate în buget, ceea ce facilita si aplicarea celorlalte principii bugetare.

b) Unitatea bugetului

Acest principiu presupunea înglobarea într-un singur document, denumit bugetul general, a tuturor veniturilor si cheltuielilor statului, interzicând retinerea sau separarea anumitor venituri ori parti din venituri pentru a se finanta anumite actiuni publice. Principiul unitatii urmarea sa asigure cunoasterea si reflectarea, pe baza unei conceptii clare, a veniturilor si cheltuielilor bugetare, precum si a corelatiei dintre marimile acestora. Pus în corespondenta cu universalitatea bugetului si cerintele de echilibrare a veniturilor cu cheltuielile bugetare, principiul unitatii permitea, prin aplicarea sa, constatarea eventualelor abateri de la conditia de echilibru bugetar prin compararea directa a celor doua parti ale

3 Constanța Popescu, Economie, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2009

bugetului (venituri cu cheltuieli). În plus, se oferea posibilitatea unui control riguros asupra structurii veniturilor si cheltuielilor publice, prevenind pulverizarea acestora în mai multe documente de reflectare a lor. Aplicarea principiului unitatii presupune, deci, existenta unui buget unic, care concentreaza ansamblul relatiilor bugetare ale statului, privind procurarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor sale, favorizând stabilirea de prioritati si optiuni, respectiv luarea deciziilor bugetare mai bine fundamentate. Aplicat corect, initial, principiul unitatii bugetare a fost si este, în prezent, încalcat prin întocmirea si folosirea concomitenta a mai multor documente de reflectare a cheltuielilor si veniturilor bugetare, folosite în paralel cu bugetul general.

O prima abatere de la acest principiu, o reprezinta introducerea si practicarea asa-

numitelor bugete extraordinare, care presupun separarea unor cheltuieli considerate a avea un

caracter exceptional, prin faptul de a fi generate de fenomene numite exceptionale.

O alta forma de încalcare a principiului unitatii bugetului o reprezinta folosirea

debugeteautonome. Acestea se întocmesc, în mod distinct, de catre colectivitati locale (regiuni, municipii etc.), întreprinderi sau chiar institutii ale statului care beneficiaza de o

larga autonomie functionala si de gestionare a resurselor publice, în propria activitate. În baza acestei autonomii, colectivitatile locale, întreprinderile sau institutiile respective întocmesc bugete proprii, autonome, menite sa le asigure si o larga autonomie financiara.

În aceste bugete, sunt înscrise cheltuielile de efectuat si veniturile proprii, inclusiv

eventualele transferuri sau subventii de la stat necesare echilibrarii lor.

O alta varianta, asemanatoare celei anterioare, de nerespectare a principiului unitatii

bugetului este practica folosirii de bugete anexe. Aceste bugete (anexe) sunt întocmite de anumite întreprinderi si institutii publice cu autonomie functionala mai limitata.

c)

Neafectarea veniturilor bugetare

O

premisa a aplicarii acestui principiu este teza despre depersonalizarea veniturilor

preluate la fondul bugetar al statului, conform careia, odata încasate la buget, resursele banesti sunt utilizate global, pierzând legatura cu sursa din care au provenit. În concordanta cu aceasta teza, principiul neafectarii veniturilor bugetare sustine ca nu pot fi rezervate venituri, indiferent de sursa, pentru a fi destinate, în mod expres, finantarii anumitor actiuni. În consecinta, pentru acoperirea tuturor cheltuielilor bugetare se foloseste totalitatea veniturilor încasate la buget, nefiind permisa separarea sau dislocarea unei parti din acestea pentru a servi efectuarii unor cheltuieli anume.

d)

Anualitatea bugetului

Acest principiu cere ca întocmirea, aprobarea si executia bugetului, inclusiv încheierea exercitiului bugetar sa se faca în limitele unei perioade de 1 an. Aceasta perioada de 12 luni este denumita an bugetar, fara a fi obligatoriu ca ea sa se suprapuna pe un an calendaristic. În mai multe tari se practica variante de an bugetar ce acopera intervale de timp (parti) din 2 ani calendaristici, dar care însumeaza împreuna tot 12 luni. Aplicarea principiului anualitatii bugetului vizeaza anul bugetar sub doua aspecte:

perioada pentru care se întocmeste si se aproba bugetul;

perioada în care se executa bugetul si se încheie exercitiul bugetar.

e)

Echilibrarea bugetului

Acest principiu a fost, la rândul sau, conceput în contextul doctrinei financiare liberale clasice si presupune balansarea (egalizarea) veniturilor cu cheltuielile înscrise în bugetul de stat. Potrivit principiului echilibrarii se cerea, însa, ca prin bugetul de stat sa se asigure echilibrul între veniturile curente si cheltuielile totale pe fiecare an bugetar, atât în faza de proiectare-aprobare, cât si în cea de executie, pâna la închiderea exercitiului bugetar. Dar, mai mult decât alte principii bugetare, echilibrarea bugetului a suferit interpretari si reconsiderari în conceptia moderna, admitându-se, mai întâi, posibilitatea unor neconcordante determinate de dinamica diferita a încasarilor si platilor bugetare. Alte tari au optat pentru solutii mai ingenioase de mascare a dezechilibrului

(deficitului) bugetar. Între acestea, se practicadebu getiz area, care semnifica scoaterea în afara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse speciale sau transferarea de actiuni pe seama unor institutii publice, de tip CEC, incluzându-le în bugetele acestora, pentru a se acoperi în resursele atrase de ele. În contrast total cu cerintele acestui principiu, se manifesta în lumea contemporana o tendinta accentuata de promovare premeditata a deficitelor bugetare finantate din resurse extraordinare, ca solutii de relansare a economiilor stagnante sau în criza, ori de stimulare a cresterii economice.

f) Realitatea bugetului

Acest principiu cere ca atât elaborarea si aprobarea bugetului, cât si urmarirea executiei sale sa se bazeze pe un sistem informational adecvat, sa se fundamenteze pe date reale si sa reflecte situatia financiara reala a statului. În mod concret, el impune ca evaluarile la cheltuieli, respectiv la venituri, sa aiba corespondent în posibilitatile reale de realizare a lor si sa exprime corect elementele de efort si efect pe care se fundamenteaza. Sub acest aspect,

se apreciaza ca metodele clasice de cuantificare a veniturilor si cheltuielilor au, prin continutul lor, un caracter aproximativ si nu asigura o fundamentare deplina a prevederilor bugetare.

g) Specializarea bugetara

Potrivit acestui principiu, înscrierea în bugetul de stat, aprobarea de catre Parlament si urmarirea executiei veniturilor si cheltuielilor bugetare trebuie facuta în concordanta cu o schema unitara, denumita "clasificatie bugetara", care structureaza veniturile, pe de o parte, si cheltuielile, pe de alta parte într-o anumita ordine si pe baza anumitor criterii.

h) Publicitatea bugetului

În raport cu acest principiu, continutul bugetului de stat trebuie adus la cunostinta publicului, bugetul fiind considerat unul dintre documentele de cel mai larg interes public. În acest scop, sunt folosite mijloacele de informare si publicitate, respectiv presa, radioul, televiziunea etc., pentru ca cetatenii sa dispuna de informatii utile, inclusiv sa cunoasca puncte de vedere ale specialistilor, iar Legea bugetului adoptat de Parlament, ca si datele statistice privind executia bugetara pe perioade expirate, sunt publicate, în mod oficial.

Elaborarea bugetului de stat

Bugetul de stat se elaboreaza ca proiect de catre puterea executiva, deoarece numai guvernul are initiativa legislativa in domeniul finantelor publice. In cadrul puterii executive, ca regula generala, proiectul de buget se elaboreaza de catre Ministerul Finantelor. Elaborarea proiectului de buget incepe inca de la jumatatea anului precedent, pentru ca de atunci autoritatea publica si institutiile sale cunosc deja executia bugetului din penultimul an. Elaborarea proiectului de buget se face concomitent pentru toate verigile organizatorice ale statului. 4 Proiectul de buget guvernamental, inainte de a fi dezbatut in Parlament, se supune analizei comisiilor de specialitate ale Parlamentului care au dreptul de a propune modificari si intocmesc un raport. Dupa dezbaterile din comisii, proiectul se supune discutiei si aprobarii in plenul Parlamentului, impreuna cu raportul comisiilor. In final, Parlamentul aproba proiectul de buget pe fiecare tip de sursa si destinatie de cheltuieli. Prin votarea proiectului de buget rezulta legea bugetului, care aproba cheltuielile si veniturile statului, dar si autorizeaza guvernul sa inceapa executia bugetului.

4 Viorica Răducanu, Economie Politică, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2005

Executia bugetului de stat

In ceea ce priveste veniturile intreaga executie bugetara se realizeaza de catre Ministerul Finantelor si de catre administratiile financiare.Pentru a asigura executia partii de cheltuieli s-a organizat sistemul ordonatorilor de credite. Ordonatorul este o persoana care are dreptul de a repartiza creditele bugetare. La nivel central exista ordonatori principali, ordonatori secundari si ordonatori tertiari. 5 Ordonatorii principali sunt ministrii pentru toate cheltuielile care cad in sarcina ministerelor lor si in limita creditelor aprobate. Ordonatorii secundari sunt secretarii de stat sau directorii generali din ministere si sarcina acestora este repartizarea creditelor bugetare pe executantii directi. Ordonatorii tertiari sunt spre exemplu rectorii, inspectorii generali la invatamantul preuniversitar etc. Pentru bugetele locale exista doar ordonatori primari si tertiari. Ordonatorii raspund de executia bugetului de stat in domeniul lor. Executia cheltuielilor presupune urmatoarele tipuri de operatiuni: angajarea cheltuielilor, lichidarea, ordonantarea si plata.Angajarea cheltuielilor inseamna asumarea unei obligatii viitoare de plata in concordanta cu indeplinirea sarcinii ce-i revine ordonatorului. Concret, inseamna asumarea obligatiei de a efectua o plata in viitor pentru marfurile sau serviciile cumparate de institutiile publice. Trebuie sa aiba temei legal si se realizeaza prin semnarea unui contract , acceptarea unei oferte, trimiterea unei comenzi etc. Lichidarea presupune constatarea faptica si pe baza unor documente a realizarii operatiilor angajate in prealabil, precum si stabilirea sumei ce urmeaza a fi platita. Ordonantarea inseamna emiterea unei dispozitii de plata ce trebuie sa poarte viza de control financiar preventiv. Executia de casa a bugetului inseamna incasarea propriu-zisa a veniturilor si efectuarea platilor in si din contul bugetului de stat. Aceasta operatie se realizeaza fie prin intermediul sistemului bancar, fie prin Trezoreria Publica, fie prin ambele. Trezoreria Publica este ca un fel de "banca a Finantelor Publice" si prin ea se realizeaza executia de casa a bugetului dar, are si rolul de a mobiliza si pastra disponibilitatile banesti ale tuturor ordonatorilor de credite, precum si a veniturilor agentilor economici care doresc sa-si pastreze diponibilitatile aici.

5 Tatiana Moşteanu, Buget și trezorerie publică, Editura DU Style, București, 2000

Deosebit de important este controlul bugetar care se realizeaza la trei nivele: politic

(exercitat de Parlament), administrativ (realizat de catre Guvern prin organisme specializate

ale Ministerului Finatelor) si jurisdictional (exercitat de Curtea de Conturi, numita de

Parlament) . 6

Produs intern

brut

Import

RESURSE

Produs intern brut Import RESURSE UTILIZĂRI Consum final Consum intermediar Formare brută a capitalului fix

UTILIZĂRI

Consum final Consum
Consum final
Consum
brut Import RESURSE UTILIZĂRI Consum final Consum intermediar Formare brută a capitalului fix Administraţie

intermediar

Formare brută a capitalului fix

Administraţie

publică

Formare brută a capitalului fix Administraţie publică Întreprinderi Menaj Menaje Adm. publică Variaţia
Formare brută a capitalului fix Administraţie publică Întreprinderi Menaj Menaje Adm. publică Variaţia

Întreprinderi

Menaj

Menaje Adm. publică
Menaje
Adm.
publică

Variaţia

stocurilor

a capitalului fix Administraţie publică Întreprinderi Menaj Menaje Adm. publică Variaţia stocurilor Export
Export
Export

Tabelul nr. 3 : Bugetul economic (resurse şi utilizări)

6 Bari Ioan, Probleme globale contemporane, Editura Economică, București, 2003

Funcțiile bugetului de stat

Bugetul de stat îndeplineşte, ca şi finanţele publice, doua funcţii, şi anume: funcţia de repartiţie şi funcţia de control. Funcţia de repartiţie se realizează prin participarea bugetului de stat la distribuirea primara a produsului naţional brut, creat de către regiile autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat. De la aceste unităţi bugetul de stat încasează în preocesul distribuirii primareŞ impozitul pe profit, impozitul pe circulaţia mărfurilor, taxa asupra terenurilor proprietate de stat, contribuţia pentru formarea fondului de ajutor social etc. Pe de altă parte şi în acelaşi timp de la bugetul de stat se finaţează anumite acţiuni economice, sociale si cultural ale agenţilor economici cu capital de stat. Bugetul de stat participă insă ţi la redistribuirea unei părţi din produsul naţional brut, în măsura în care încasează impozite directe, indirect, tae, contribuţii etc. de la unităţile şi organizaţiile cooperatiste, de la agenţii economici cu capitaş privat şi de categoriile de populaţie. De asemenea, în procesul redistribuirii produsului naţional brut de la bugetul de stat se finanţeaza învăţământul, cultura, arta, sănătatea, asistenţa social, alocaţia de stat pentru copii, apărarea naţionaşă, poliţia, jandarmeria etc. Bugetul de stat participă într-o anumită măsură şi la repartiţia pe plan internaţional a unei părţi din produsul naţional brut prin încasarea diferenţelor favorabile sau acoperirea celor nefavorabile din operaţiunile de import-export; de asemenea, pe calea împrumuturilor externe primite sau acordate de România. Funcţia de control a bugetului de stat se exercită în toate etapele şi pe toată durata realizării procesului bugetar. Astfel, controlul se exercită în procesul elaborării, dezbaterii, aprobării, cu deosebire în timpul încasării veniturilor şi efectuării cheltuielilor, ca şi în timpul încheierii exerciţiului bugetar. În procesul încasării veniturilor se exercită controlul asupra determinării corecte a fiecărui venit bugetar, încasarea completă şi la timp a impozitelor, taxelor etc. Controlul este şi mai riguros în domeniul cheltuielilor bugetare, când se urmăreşte legalitatea, destinaţiile, oportunitatea şi eficienţa cu care se cheltuie banul public. Controlul bugetar se exercită sub următoarele forme principaleŞ preventive, operativ- curent, posterior etc.

Bibliografie

1. Maria-Cristina Ștefan , Economie Politică, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2009

2. Maria-Cristina Ana, Economie Politica și politici economice, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007

3. Constanța Popescu, Economie, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2009

4. Viorica Răducanu, Economie Politică, Editura Bibliotheca, Târgoviște,

2005

5. Tatiana Moşteanu, Buget și trezorerie publică, Editura DU Style, București, 2000

6. Bari Ioan, Probleme globale contemporane, Editura Economică, București, 2003