Tema: Proteze totale ancorate pe

implante . Supraprotezarea pe implante

Autor: Casian Mihail , Anul VI, gr. 2 , Facultatea Medicina Dentara

2013

Cuprins

1. Supraprotezarea pe implante ,generalii

2. Tipuri de implante
3. Evaluarea pacientului. Indicaii si contraindicaii
4. Conceptele supraprotezelor cu sprijin implantar la mandibul
5. Conceptele supraprotezelor cu sprijin implantar la maxilar
6. Conexiuni ntre infrastructur , mezostructur i suprastructur

Generalitati
2

In ultimele decenii ale sec XX sa dezvoltat o noua metod de tratament a edentaiei toatale cu
utilizarea de implante dentare. Esena metodei este , introducerea pe cale chirurgical in
esuturile osoase ale maxilarelor edentate total a unui support artificial- implantul dentar.
Intergrarea sigura si rapida a tesutului osos in jurul implantelor face posibil ancorarea i
fixarea protezei mobile acrilice in edentaia total. Fig 1

a)

Fig. 1

b)

a) proteza totala acrilica mobilizabila

b)proteaza totala acrilica fixa [6]

Prin supraprotezarea pe implante se are in vedere o protez mobil aplicat peste implante,
ce are ca scop principal mbuntirea stabilitii protezelor i a eficienei funcionale.
Implantele sunt de mai multe tipuri ca design i dimensiuni, cu indicaii i tehnici adecvate .
Cele mai utilizate implante la ora actual sunt cele tip urub, corespunztoare rdcinii
dentare.
Utilizarea cea mai frecvent a implantelor pentru supraprotezarea total
este la mandibul, cu aplicarea a 2 sau 4 implante la nivelul crestei din zona frontal, ntre
cele dou guri mentoniere. Supraprotezarea pe implante are drept alternative protezrile
convenionale mobile total sau parial, fiind totui o protez mobil.[7][8]

Tipuri de Implante

In tratamentul edentaiei totale se folosesc o gam

larg de implante cele mai utilizate fiind:
Implant endoosos inserat chirurgical in
cresta oasoasa restanta dupa extracie. Exista
implante urub, cilindrice, lam.
Implant subperiostal introdus chirurgical
intre os si fibromucoas.
Fig. 2 Tipuri de implant edentare[5]

ncercarile de a gsi o modalitate de fixare cit mai rigida a protezei la substratul osos al
cmpului edentat total nu sunt recente. Dintre primele genuri de implante utilizate au fost cele
subperiostale au cele mai agreate. In 1977 BODINE raporta deja un preocent de 52% de reusit.
Totui utilizarea implantelor subperiostale este insoit de frecven destul de ridicat a
complicaiilor de tip inflamator la nivelul mucoasei cmpului protetic i rezorbii accelerate ale
crestei edentate prin suprasolicitare.
Pasul revoluionar in domeniul implatologiei protetice l-a realizat Branemark si colectivul
sau , protocolul protetic al acestora referindu-se la realizarea in edentatia total a unei lucrari fixe
mandibulare angrenate pe 5 sau 6 implante endoosoase de tip urub. Dupa 1980 pe baza
conceptului de oesteointegrare promovat de Branemark au aparut numeroase sisteme de
implante , ca cel transmandibular al lui Bosker sau cel tip IMZ. Schroeder si colaboratorii si au
dezvoltat implantele ITI-Bonefit pentru rezolvarea problemelor ivite in situaiile de extensii
distale unilaterale. El a sugerat faptul ca supraprotezele susinute pe 4 implante ar trebui sa fie
folosite pe scar larg in situaiile de edentaii totale [2][4]
Implante transosoase (implantul transmandibular) procedeul a fost lansat in 1976,n
situaii de atrofii marcate. Indicaii : - atrofie accentuata a crestei reziduale la mandibul ,
osteoporoza asociat cu creasta rezidual atrofic, madibul cu atrofie si fracturi asociate, dup
eecuri cu diferite tipuri de implante. Procedeul se desfasoar sub anestezie generala sau locala.
Se inser uruburile transcorticale de fixare (7,10,13 mm) apoi implantele transosoase. Aceasta
fixeaz bara de conjucie (mezostructura) peste care se realizeaz proteza mobil cu siteme de
meninere si stabilizare. Sistemul TMI (transmandibular Implnats) descris de R.I. Fonseca este
realizat din Implantor, un aliaj de Au 70%, Ag- 12.8 % , Cu- 12,2 % si Pt -5%. Are o structur
microcristalin cu o biocompatibilitate verificat, sustinut de rezultate clinice. Fig. 3
4

Sistemul TMI poate fi practicat cu success si la pacienii supui radioterapiei precum i

mijloc de imobilizare si conteie in fractur de mandibul asociat.

Fig 3. Sistemul transosos a) schema b) Imagine radiografica [1]

Evaluarea pacientului , indicaii si contraindicaii

Muli dintre pacienii edentai total sunt nc tratai cu ajutorul protezelor totale convenionale.
Datorit resorbiei continue a crestei alveolare protezate convenional (aproximativ 4-5 mm n
primul an dup extraii i 0,5 mm pe an n urmtorii ani aceti pacieni deseori prezint
probleme funcionale datorate lipsei unei bune retenii i stabiliti ale protezelor. Scopul
restaurrii moderne a edentatului total este de a reface ct mai efi cient funciile aparatului dentomaxilar deteriorate prin pierderea dinilor: conturul facial, masticaia, fonaia. nainte de
stabilirea planului de tratament este necesar o evaluare atent a ofertei osoase att din punct de
vedere calitativ ct i cantitativ. n acest s ens exist numeroase clasificri ale resorbiei ct i ale
densitii osoase corelate cu tipul de tratament indicat. (Zarb, Misch etc.) Aprecierea densitii
osoase i relaia acesteia cu implantologia dentar exist de mai bine de 25 de ani (Linkow i
Chercheve1970). [9] MISCH a introdus in edentatia totala o clasificare de evaluare a
conditiilor clince de aplicare a implantelor , cu trimiteri terapeutice si prognostice. Fig 4
A) Osul restant , atit la maxilar cit si la mandibul, permite plasarea oricarui implant ;
B) La ambele arcade edentate total , pot fi inserate implante cilindrice si sub forma de
surub cu dimensiuni mai reduse , prognosticul fiind mai rezervat decit la clasa
precedenta ; se recomanda in aceasta situatie cresterea suprafetei de contact dintre
implant si os, prin inserarea mai multor implante;

C) Oferta osoasa existent face posibila inserarea la mandibula , in zona frontala , a unor
implante cilindrice sau surub de dimensiuni reduse. La maxilar nu este posibila
inserarea implantelor ednooasoase.
D) Situatia existent, daca nu se asociaza si interventii de aditie osoasa , este
contraindicata aplicarii terapiei prin implante[2]

FFiFig.4 Cele patru clase ale clasificarii implantologice ale ofertei

oasoase in edentatia totala bimaxilara dupa MISCH (1987) [2]

Pacienii care nu pot suporta protezele mobile sau se adapteaza foarte greu la
aceasta terapie, prezint una sau mai multe dintre urmatoarele particularit i: - cimpuri
protetice deficitare
-

Coordonare insuficeint a sistemului ortognat

Toleranta scazut a tesuturilor moi

Parafunctii ce aduc instabilitatea protezelor

6

Aprecierea nerealist a conditiei de edentat total protezat

Reflexe de vom exagerate in contact cu piesele protetice

Intoleranta psihologic a protezelor chiar daca acestea au o stabilitate acceptabil

De obicei , astfel de pacienti solicita inserarea de implante si ulterior proteze cu sprijin

implantar.[3 ] Practic , terapia implantologica a edentatiei totale prin supra este indicata la 3
grupe principale de pacienti :
a) Un segment mai tnar al pacientilor de vrsta a treia , reprezentat de edentatul total care
acuza lipsa de comfort cu protezele mobile si solicit o lucrare fix
b) Pacienii edentai total in vrsta , care solicit o protez mandibular mai stabil
c) Pacienii cu defecte orale congenitale sau dobindite, ce necesita rebilitare oral
Contraindicaiile sunt relative puine, referind-se la urmatoarele aspecte(dupa Regina
MERICSKE- STERN 1998)
1) Pacientul este multumit cu proteza total mobil, neavnd acuze
2) Creasta edentat nu corespunde cerinelor de plasare a implantelor
3) Abuzul de medicamente
4) Starea general alterat
5) Terapia imunosupresiv, sau corticosteroidic
6) Afectiuni metabolice necontrolate terapeutice[2]
Concepte supraprotezelor cu sprijin implantar la madibula
Conceptele lui Spikerman se refera la rezolvarea edentatiilor totale pe implante endoosoase. La
madibula sunt descrise patru concept, dintre care conceptul I pare azi depasit.
Conceptul I

Fig. 5

Se indic la pacieni cu resorbie medie sau mare a crestelor reziduale(Inaltimea cretelor

edentate de maxim 10 mm

Se inser doua implante endoosoase poziionate interforaminal , de regul in zona canin

Aceasta se solidarizeaza printr-o bara rotunda

sau ovalara dipusa dispusa perpendicular pe
axul de insertie al implantelor, distant
convenabil de creasta reziuala (2mm) pentru
igienizare

Tehnic se realizeaza o supraprotezare (cu

calareti in baza protezei ) cu extinderea
maxima pe componentele cimpului protetic,
astfel incit srijinul protezei sa fie mixt , mucoosos cu ancorare pe implante

Proteza poate suferi o rotaie n jurul axului

constituit de bara care solidarizeaza implantele.

Condiiile de igienizare sunt foarte buna, prin mobilizarea

piesei protetice

Fig. 5 Conceptul I Spiekermann la

mandibula: - 2 implante rdcina ,
mezostructur- bar fixata pe
uruburi ; clreul se include n
proteza mobila [11]

Necesita un numr redus de intervenii chirurgicale, este , relativ ieftin i mbunataete

evident meninera i stabilitatea protezei

Se impune o dispersare activ i reoptimizri repetate datorit sprijinului mixt

Conceptul II Fig. 6

se indic pe crestele reziduale mai nguste,

arciforme, cu atrofie medie

presupune inserarea a 3-5 implante interforaminal

solidarizarea implnatelor se realizeaz cu o bara de

sectiune rotund, ovalar sau dreptunghiular, care
acopera implnatele i breele interimplantare

mezostructura este reprezentat de bar i de mai

multi clresti inclui n proteza mobil

Fig. 6 Conceptul II Spikermann [11]

supraproteza are o meninere i stabilizare bun i nu basculeaz

sprijinul este mixt, estinderea protezei pe crestele edentate rmne la latitudinea

medicului; ea poate fi mai redus

condiiile de igien sunt foarte bune

8

necesit dispensarizare datorit sprijinului mixt

infrastructura 4 implante rdcina

mezostructura bar fixat cu uruburi

3 clrei fixai n proteza mobil[1][11]

Conceptul III Fig. 7

se poate aplica pacienilor ce prezint cmpuri protetice cu oferte osoase bune

interforaminal i creste atrofiate n zonele de sprijin implantar

se inser 4-6 implante endooasoase interforaminal

implantele se solidarizeaz ntre ele cu o bara care prezint de o parte i de alta cte o
extensie distal; bara se fizeaza la implante cu uruburi ; dac implantele sunt de stadiul I
bara se poate confeciona n laborator i ulterior lipi cu un CIS la stlpii implantelor

Se confecioneaza ulterior o supraproteza cu sprijin implantar sau o protez partial fiz

mobilizabil de ctre pacient. n cadrul acestei rezolvari, transmiterea forelor se face
excluziv pe implante. Supraproteza este prevazut cu butoni, clrei sau magnei , are o
stabilitate bun, nu basculeaz i nici nu sufer rotaii.

Infrastructura este format din 4-6 implante

Mezostructura- bar cu extensii distale fixat

la implante

Cinci calarei fixati la proteza mobil[1][11]

Fig. 7 Conceptul III Spiekermann

la mandibul[11]

Conceptul IV Fig.8

Se aplic la cmpuri protetice cu ofert osoas bun i relaii intermaxilare acceptabile

Se inser 4-6 implante endoosoase interforaminal, implantele se solidarizeaza cu o bar

Se realizeaz o protez pariala fix cu extensii

cu extensii distal, fixat la implante prin
urubare(demontabil de ctre medic)

piesa protetic se realizeaz astfel la dorina

necondiionat a pacienilor, care solicit caracterul
de fixitate al protezei

acest gen de protez este mai greu de igienizat(se

impune dispensarizare i edine de igienizare
profesionala)

infrastructura format din 4-6 implante , proteza

parial fix demontabil(fixat la implantare prin
nurubare)

forele se transmit exclusive implantar

Fig. 8 Conceptul IV Spiekemann la

mandibula[11]

Conceptele supraprotezelor cu sprijin implantar la maxilar

Fa de madibul, realizarea protezelor cu sprijin implantar la maxilarul edentate total
este mai dificil datorit unei reserve osoase deficitare, att canlitativ ct si cantitativ. Coninutul
mineral al oaselor BMC (bone mineral content ) este mai sczut la femei dect la brbai. la
maxilar (far de mandibul) apare o diminuare a trabeculrii spongioasei, iar la nivelul
compactei, poroziti i diminuri de volum. Aadar, pacienii trebuie informai correct asupra
anselor diminuate de inserare a unor implante la maxilar fa de mandibul. Nu trebuie omis
proximitatea foselor nazale i a sinusurilor maxilare pneumatizate, care adeseori limiteaz
gabaritele implantelor, cu urmari biomecanice consecutive. Plastiile de adiie oasoas i
interveniile gen sinus lift cer eforturi att din partea medicului ct i a pacientului , nefiind
ntotdeauna acceptate. Voi descrie cele patru concept ale lui H. Spiekermann, de care trebuie sa
inem cont n protezarea cu sprijin implantar a maxilarului superior.

Conceptul I

Fig. 9

10

se recomand a fi aplicat n cazuri de atrofii marcate ale suprtului osos maxilar, cnd
retenia unei proteze toatale tradiionale este total compromis, iar tehnicilede
augumentare oasoas refuzate

se inser dou implante , de obicei n regiunea canin unde, de cele mai multe ori exist
un segment vertical optim de os (ntre fosele nazale i sinus)

pe cele 2 implante se confecioneaza o bar cu profil dreptunghiular ovalar sau rotund,

care se solidarizeaz prin nurubare la cele dou implante de stadiul II. Dac se folosesc
implante de stadiul I, bara se va fixa la stlpi prin lipire sau cimentare

rezolvarea protetic este reprezentata de o

supraprotez cu extindere pe toat
suprafaa de sprijin a cmpului edentate
total maxilar

proteza mobil va fi prevzut cu unul sau

doi clrei care faciliteaz meninerea ei ,dar
care nu se vor putea opune unor micari de
basculare i rotaie n jurul unui ax frontal,
de aceea acest concept a pierdut astzi teren
n favoarea celorlalte

pacienii rezolvai astfel necesit o

dispensarizare riguroas, igienizarea fiind
dificil. [1][11]
Fig 9 Conceptul I Spiekermann la
maxilar [11]

Conceptul II Fig. 10

n zona frontal pn n dreptul premolarului prim, n funcie de situaia topografic a

sinusurilor maxilare, se vor nsera 3-4 implante rdcin; de obicei lungimea celor dou
implante care se inser de o parte i de alta a spinei nazale anterioare poate fi de 9,10,11
mm iar a celorlalte de 11-13 mm; Aceti pacieni au o rezerva osoas corespunztoare
unei atrofii medii

11

Implantele se solidarizeaz prin bare

care la rndul lor se fixeaz prin prin
nurubare la implantele de stadiul II i
prin cimentare sau lipire la stlpii
implantelor de stadiul I

Suprastructura este o supraprotez n

care se fixeaz clreii ce contribuie la
nbuntirea meninerii i stabilitii

Proteza are un sprijin mixt i poate fi

fenestrat, dispenzarizarea este
obligatorie[1][11]

Fig. 10 Conceptul II Spiekermann la

maxilar[11]

Conceptul III Fig. 11

Se inser 4-6 implante n zona frontal pna n

dreptul premolarului prim ,n funcie de oferta
osoas

Implantele se solidarizeaz prin bare prevzute

cu dou extensii distal de 6-10 mm in regiunea
premolarului doi

Supraproteza are un sprjin pur implantar fiind

rscroit complet ; are o satbilitate mare i poate
fi igienizat corect fiind mobilizabil de ctre
pacient

Sistemul de meninere este realizat de clreii

inclui n proteze

Fig. 11 Conceptul III

Spierkerman la maxilar[11]

Conceptul IV Fig. 12

ntr-un prim timp, se inser 6-8 implante endooasoase (infrastructura )

12

Dup osteointegrarea implantelor i demontarea

uruburilor permucozale, se confecioneaz o proteaza
parial fix demontabil

Suprastructura este reprezentat de protez parial

fix(de obicei model scandinav) care se fixeaz cu
uruburi la implante

Suprastructura transmite fore excluziv implantar, avnd o

stabilitate maxim; acest tip de suprastructur se
realizeaz n funie de rezerva osoas i dorina
necondiionat a pacientului, care refuz suprapotezarea

Igienizarea profesional se efectuiaz periodic de ctre

medic[1][11]

Fig. 12 Conceptul IV
Spiekermann la
maxilar[11]

Conexiuni ntre infrastructur, mezostructur i

suprastructur
Infrastructura este reprezentat de implante endoosoase, care se afl incluse n
grosimea oaselor maxilare. De-a lungul osteoacceptrii, implantele de stadiul II poart urubul
de acoperire. Implantele de stadiul I pot fi prevzute cu un urub sau prezint stlpul
confectionat. urubul de acoperire se nlocuiete ulterior cu extensia permucozal sau cu stlpul
impantului.Fig 13
Mezostructura n protetica fix este constituit din stlpii implantelor care sunt
solidarizai de o bar. Aceast bar este o pies de legatur cu dou funcii : o parte solodarizeaz
implantele i contribuie la conectare supastructurii la
infrastructur
Suprastructura este restaurarea protetic
propriu-zis: o supraprotez, o protez parial fix,
mobil, sau mobolizabil [6][10]
Fig. 13 Schema
componentelor unui
implant osos[1]

13