Sunteți pe pagina 1din 42

1

CAPITOLUL I

1. Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a tubului digestiv 1.1. Anatomia şi fiziologia aparatului digestiv Tubul digestiv este alcătuit din următoarele segmente: cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, intestinul subţire şi intestinul gros. A. Cavitatea bucală Gura ,,intrarea,, în tubul digestiv comunică cu exteriorul prin orificiul bucal, mărginit de buze. Arcadele dentare o împart în două compartimente: vestibulul bucal, delimitat spre exterior de buze şi obraji, şi cavitatea bucală propriu-zisă, în spatele arcadelor dentare. Pe arcadele dentare, în alveole sunt implantaţi dinţii. Cavitatea bucală propriu-zisă, mărginită superior de bolta palatină şi inferior de planşeul bucal, conţine limba.

B. Faringele

Este un organ musculomembranos, dispus de la baza craniului până în dreptul vertebrei C6 unde se continuă cu esofagul. Are forma unei pâlnii incomplete de aproximativ 15 cm care se îngustează de sus în jos. Este plasat posterior de cavitatea nazală,

cavitatea bucală şi de laringe – la răspâtia dintre calea respiratorie şi cea digestivă.

C. Esofagul

Este un canal musculo-membranos prin care bolul alimentar trece din faringe spre stomac. Limita lui superioară corespunde vertebrei C6 iar cea inferioară orificiului cardia

prin care esofagul pătrunde în stomac. Esofagul are o lungime de aproximativ 25 cm, străbate regiunea cervicală, toracală, diafragma şi ajunge în abdomen terminându-se în stomac.

D. Stomacul

al

cavităţii abdominale între splină şi ficat. Se întinde de la orificiul cardia până la orificiul piloric.

Stomacul este porţiunea dilatată a tubului digestiv

fiind situat

în etajul

superior

2

Stomacul are forma literei „J”. Descriem două feţe: anterioară şi posterioară, două margini (curburi): mare (convexă) la stânga şi mică (concavă) la dreapta, două orificii: cardia şi pilorul. Peretele gastric are 4 tunici iar tunica musculară are trei straturi (cu fibre netede, longitudinale, circulare şi oblice) iar mucoasa are numeroase pliuri (cute) anastomozate între ele şi glande gastrice: fundice (ce secretă HCl) şi pilorice (care secretă mucus). E. Intestinul subţire Este cel mai lung segment al tubului digestiv (circa 6-6,5 m la adulţi şi diametru de circa 2,5 cm). Este cel mai important organ al digestiei datorită funcţiilor sale motorii, secretoare şi de absorbţie. Acesta prezintă două porţiuni cea fixată – duodenul separată de stomac prin sfincterul piloric şi cea mobilă – intestinul liber formată din 14-16 anse intestinale în formă de „U”, legată de peretele posterior abdominal prin mezenter. Ansele orizontale formează un grup superior jejunul iar cel vertical un grup inferior ileonul . F. Intestinul gros Ultima porţiune a tubului digesiv, continuarea jejuno-ileonului deschizându-se la exterior prin orificiul anal. Lungimea este de aproximativ 1,5. Intestinul gros este subîmpărţit în: cec, colon şi rect. (Figura 1.) Asigură prin absorbţia apei şi a unor săruri minerale echilibrul hidric. Aici se desfăşoară procese de fermentaţie şi putrefacţie datorită florei bacteriene intestinale nepatogene, care duc la formarea materialelor fecale din resturile alimentare nedigerate. La acest nivel se absorb unele medicamente. Cecul şi apendicele vermiform Cecul este prima porţiune a intestinului gros şi are forma unui sac. Ocupă fosa iliacă dreaptă, se deschide în ileon prin orificiul ileo –cecal prevăzut cu valvula ileo-cecală. La 2-3 cm sub orificiul ileo-cecal se află orificiul apendiculo-cecal prin care apendicele se deschide în cec. Apendicele este un segment sedimentat al intestinului gros transformat în organ limfoid . Direcţia sa este rectilinie, de multe ori simulând o ansă a cărei concavităţi se orientează medial, avaând un calibru de 5-8 mm. Astfel incidenţa poziţiilor apendicelui a fost raportat ca 65% retrocecal şi retrocolic, 31% pelvin sau descendent, 2% subcecal, 1% preileal, şi sub 1% postileal.

3

3 Figura 1. Intestinul gros Colonul Începe la nivelul valvulei ileo- cecale la vertebra S3 din

Figura 1. Intestinul gros

Colonul Începe la nivelul valvulei ileo-cecale la vertebra S3 din fosa iliacă dreaptă urcă spre ficat (colon ascendent), la nivelul acesta coteşte formând flexura colică dreaptă (hepatică) de la care începe colonul transvers care străbate transversal cavitatea abdominală până la nivelul splinei, aici coteşte formând flexura colică stângă (splenică), după care coboară spre fosa iliacă stângă (colon descendent). Ultima porţiune a colonului în formă de „S” coboară în bazin (colon sigmoid) unde se continuă cu rectul. Rectul este segmentul terminal al tubului digestiv. Are circa 15 cm lungime şi prezintă două părţi : una superioară : ampula rectală şi alta inferioară: canalul anal la capătul extern al cărui se află orificiul anal prevăzut cu două sfinctere: intern neted şi extern striat.

4

1.2. Prezentarea teoretică a apendicitei acute 1.2.1. Definiţie Apendicita este inflamaţia acută sau cronică a apendicelui, determinată de o inflamaţie septică sau aseptică a apendicelui, prezentâd manifestări locale şi generale. (Figura 1) Plecând de la congestie şi edem procesul acut apendicular poate ajunge ajunge la gangrenă cu perforaţie şi peritonită localizată sau difuză. În statisticile serviciilor chirurgicele se întâlneşte cu o frecvenţă însemnată reprezentând în jur de 40% din cazurile de abdomen acut chirurgical. În statistica clinicii de chirurgie din Târgu –Mureş printre perforaţiile organelor cavitare, locul doi îl deţine apendicita acută perforată.

locul doi îl deţine apendicita acută perforată. Figura 2. Apendicele normal ş i inflamat 1.2.2 Etiologie

Figura 2. Apendicele normal şi inflamat

1.2.2 Etiologie Boala apare la orice vârstă, fiind mai frecventă între 15-30 ani interesând în mod egal ambele sexe. Se poate întâlni la copii precum şi la vârstnici, îmbrăcând la aceste grupe de vârste aspecte clinice caracteristice. Cauze:

Alimentaţia bogată în cărnuri, proteine, abuzurile alimentare ar favoriza apariţia apendicitei. Se întâlneşte mai rar ţia bogată în cărnuri, proteine, abuzurile alimentare ar favoriza apariţia apendicitei. Se întâlneşte mai rar la cei cu regim alimentar vegetarian.

Hipovitaminoza şi influenţele macroclimatului în anumite perioade ale anului procurând organismului o rez istenţă mai redusă poate favoriza apariţia bolii. procurând organismului o rezistenţă mai redusă poate favoriza apariţia bolii.

5

Staza ceco-colică realizată de tumori poate declanşa în anumite circunstanţe procesul inflamator acut. Factorii predispozanţi :

Infecţiile generale ca angin, gripa, scarlatina şi rujeola pot duce la inflamaţia apendicelui pe cale sanguină. Tulburările digestive în sensul enteritelor: enterocolită, pot favoriza apariţia apendicitei acute prin modificare florei virulenţei microbiene saprofite intestinale. Inflamaţia organelor vecine, pot produce infamaţia apendicelui prin contiguitate. Factori ocazionali: infestaţia prin oxiuri, ascarazis, corpi străini de tipul coproliţilor sâmburilor de fructe. Factorul determinant este reprezentat de flora microbiană polimorfă. Infecţia poate apărea fie prin mici leziuni ale mucoasei fie folosind calea hematogenă. Lumenul apendicelui conţine în mod normal 0, 1 ml de secreţie mucoasă.

conţine în mod normal 0, 1 ml de secreţie mucoasă. 1.2.3. Patogenie 1. Apendicita catarală (congestivă)
conţine în mod normal 0, 1 ml de secreţie mucoasă. 1.2.3. Patogenie 1. Apendicita catarală (congestivă)
conţine în mod normal 0, 1 ml de secreţie mucoasă. 1.2.3. Patogenie 1. Apendicita catarală (congestivă)
conţine în mod normal 0, 1 ml de secreţie mucoasă. 1.2.3. Patogenie 1. Apendicita catarală (congestivă)

1.2.3. Patogenie

1. Apendicita catarală (congestivă) în care apendicele este doar edemaţiat.

2. Apendicita flegmonoasă (purulentă) în care apendicele este turgescent cu

conţinut purulent, uneori prin formarea de fibrină se realizează un bloc inflamator care cuprinde apendicele, cecul şi porţiunea terminală a ileonului. Astfel se constituie plastron sau bloc apendicular, sau peritonită localizată cu plastron. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute trebuie făcut cu acele afecţiuni care se pot manifesta prin falsul abdomen acut, fiind vorba mai ales de îmbolnăvirile medicale:

pneumonia sau bronhopneumonia, gripa, amigdalita acută, colică hepatică colică renală, durerile uteroovariene, chistul ovarian, pancreatita acută, ocluzie intestinală. 3. Apendicita gangrenoasă în care apendicele prezintă ulceraţii şi necroze cu risc de perforaţie şi peritonită generalizată. (Figura 3.)

6

Figura 3. Apendicita gangrenoasă

6 F igura 3. Apendicita gangrenoasă 1.2.4. Simptomatologie Simptomatologia clnică a apedicitei acute este polimorfă,

1.2.4. Simptomatologie Simptomatologia clnică a apedicitei acute este polimorfă, putîndu-se descrie o formă obişnuită a îmbolnavirii caracterizată prin simptome subiective şi obiective. Semnele subiective :

Durerea spontană este semnul cel mai frecvent. Acesta poate avea de la apariţie un caracter colic, intersând întregul abdomen, ca după o perioadă scurtă de timp să se localizeze în fosa iliacă dreaptă sub forma unor dureri constante şi care cresc progresiv în intensitate. Mai rar durerea se instalează la început în fosa iliacă dreaptă, fie sub formă atenuată involuând progresiv fie sub forma unor colici violente caracterizând colica apendiculară. Durerea spontană poate chiar să lipsească, fiind reprezentată numai cea provocată. Greţurile şi vărsăturile. Vărsăturile sunt iniţial alimentare, apoi devin biloase dar ele nu caracterizează prin frecvenţă apendicita. Tulburările de tranzit se manifestă sub formă de senzaţie de plenitudine, un oarecare grad de balonare, fapt ce determină bolnavul să ia purgative, favorizându-şi evoluţia procesului inflamator. Diareea este rar în apendicita acută.

Subfebrilitatea este aproape constantă. Febra nu depăşeşte 38 grade numai în complicaţiile boli. Semnele obiective sunt generale şi locale. Semnele generale: bolnavul cu apendicită acută prezintă o stare generală relativ bună în majoritatea cazurilor. Prezintă frisoane, febră moderată. Pulsul este mai frecvent bine bătut şi tensiunea în limitele valorilor obişnuite.

frisoane, febră moderată. Pulsul este mai frecvent bine bătut şi tensiunea în limitele valorilor obişnuite.
frisoane, febră moderată. Pulsul este mai frecvent bine bătut şi tensiunea în limitele valorilor obişnuite.
frisoane, febră moderată. Pulsul este mai frecvent bine bătut şi tensiunea în limitele valorilor obişnuite.
frisoane, febră moderată. Pulsul este mai frecvent bine bătut şi tensiunea în limitele valorilor obişnuite.
frisoane, febră moderată. Pulsul este mai frecvent bine bătut şi tensiunea în limitele valorilor obişnuite.

7

Semnele locale: Triada simptomatică ce caracterizează apendicita acută: durere, apărare musculară, hiperestezie cutanată. Examinări paraclinice :

Explorările hematologice Leucocitoză moderată,de aproximativ 12000/mm cub în 25% din cazuri este prezentă la pacienţii cu apendicită necomplicată, creşterea peste 18000-20000 /mm caracterizând apendicita perforată, în 20-30% cazuri leucocitele pot fi normale. Radiografia abdominală simplă are importanţă semnificativă pentru diagnosticul diferenţial Radiografia toracică este indicată pentru diferenţierea de un proces pneumonic localizat la nivelul lobului pulmonar inferior. Ecografia cu presiune gradată permite diferenţierea de litiază biliară şi reanală şi evidenţierea patologiei ginecologice.

Laparoscopia este folosită ca metodă de diagnostic şi eventual de tratament în caz de suspiciune de apendicită acută.

de tratament în caz de suspiciune de apendicită acută. 1.2.5.Tratament Confirmarea diagnosticului de apendicită
de tratament în caz de suspiciune de apendicită acută. 1.2.5.Tratament Confirmarea diagnosticului de apendicită
de tratament în caz de suspiciune de apendicită acută. 1.2.5.Tratament Confirmarea diagnosticului de apendicită
de tratament în caz de suspiciune de apendicită acută. 1.2.5.Tratament Confirmarea diagnosticului de apendicită
de tratament în caz de suspiciune de apendicită acută. 1.2.5.Tratament Confirmarea diagnosticului de apendicită

1.2.5.Tratament

Confirmarea diagnosticului de apendicită acută în urma simptomelor subiective, obiective, generale şi de laborator implică indicaţia pentru tratamentul chirurgical:

apendicectomia, iar în funcţie de forma anatomo-patologică, vârsta pacientului adăugăm antibioterapia. În caz de plastron apendicular o formă complicată evolutivă apendicitei acute, tratamentul iniţial este următorul: - Repaus absolut la pat; - Crioterapie ( gheaţă ) în regiunea fosei iliace; -Antibiotice; -Regim alimentar strict hidric; -Urmărirea atentă dinamică anumărului de leucocite şi starea generală a pacientului Evoluţia bolii . După câteva zile semnele subiective pot să se atenueze; dacă şi semnele generale diminuează, continuăm tratamentul de mai sus timp de 7-9 zile. Când, laboratorul arată un număr normal de leucocite, starea generală este bună, tranzitul intestinal este prezent, pacientul este afebril şi părăseşte spitalul cu indicaţia de a reveni să fie operat peste 6-8 săptămâni. Tratamentul chirurgical constă în apendicectomie (extirparea apendicelui) şi se execută cu caracter de urgenţă după stabilirea diagnosticului.

8

CAPITOLUL II

2. Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune 2.1. Internarea pacientului în spital Internarea bolnavului în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului, care se desparte de mediul său obişnuit, familiar şi în stare de imfirmitate este nevoit să recurgă la ajutorul unor oameni stăini. Acest prim contact este hotărâtor pentru câştigarea încrederii lui, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire, în vederea recâș tigării sănătăţii celui bolnav. Asistenta va ajuta pacientul în primele zile pentru a se putea acomoda. Bolnavii internati sunt înscrişi la biroul serviciului de primire în registrul de internări, tot aici se completeaza foaia de observaţie clinică şi datele de identitate. Pacientul adus la spital va fi dezbrăcat şi examinat în cabinetul de consultaţie al serviciului de primire. Bolnavul astfel pregătit va fi dirijat la secţia indicată de serviciul de primire. El va fi condus şi transportat apoi în salon, unde îşi va primi patul.

2.2 Asigurarea condiţiilor de spitalizare Asigurarea anturajului terapeutic Scopul spitălizarii bolnavului este vindecarea. Se creează condiţii pentru creşterea forţei de apărare şi regenerare a organismului. Pacientul este scos din mediul său şi cu ocazia internării pot apărea efecte negative asupra sistemului nervos legate de spitalizare, de preocuparea pentru boală şi investigaţii. Primirea bolnaviror în secţie şi iniţierea lor în regulamentul de ordine interioară Bolnavul trebuie primit cu căldură şi repartizat imediat. El va fi condus de asistentă în salon unde i se va arăta patul. După ce i s-a repartizat patul înainte de a se culca, bolnavul va fii iniţiat asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului, obligaţiile lui în timpul spitalizării, drepturile lui precum şi raporturile pe care trebuie să le aibă cu personalul secţiei, atrăgându-i-se atenţia să se adreseze cu curaj, toate cererile şi plângerile asistentei sau medicului de salon.

9

2.3 Asigurarea condiţiilor igienice a pacienţilor internaţi

2.3.1 Pregătirea patului bolnavului şi a accesorilor lui Patul bine construit, prevăzut cu anexele corespunzătoare de confort şi lenjerie ireproşabilă, costituie elementul principal pentru asigurarea repausului. Pretenţiile pacientului faţă de pat sunt: să fie comod şi să- i asigure relaxarea, să se poată aşeza la marginea patului, să poată urca şi coborî din pat fără eforturi, să fie prevăzut cu accesoriile corespunzatoare, să simtă o relativă izolare fată de restul pacienţilor . Odihna la pat îşi atinge scopul terapeutic numai dacă patul asigură bolnavului maximum de confort şi caldură uniformă. Aceasta presupune pregătirea şi reîmprospătarea patului după o tehnică corectă. Schimbarea patului fără bolnav:această manoperă se execută după plecarea bolnavului sau la intervale când se schimbă lenjeria de pat. Este de dorit ca după plecarea bolnavului pernele, păturile şi salteaua să fie dezinfectate. Dacă lenjeria se murdăreşte în cursul zilei, schimbarea ei trebuie efectuată imediat, indiferent de orar şi, la nevoie, de mai multe ori pe zi.

2.3.2 Schimbarea lenjeriei de pat Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături. Lenjeria necesară: două cearşafuri, doua feţe de pernă, o aleză sau traversă şi muşama. Cearşaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub saltea. Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua de diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m. Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză; va fi de aceeaşi lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pantru a o acoperi perfect; faţa de pernă, confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei, se va încheia cu şnur pe partea laterală sau fără şnur, cu deschizătura suprapusă. Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir sau susţinătorul de învelitoare, mese adaptate la pat, agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active.

2.3.3 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului Igiena corporală a bolnavului se începe încă de la internare cănd este îmbăiat şi la nevoie deratizat. Ea ramâne însă şi pe mai departe în atenţia asistentei, constituind unul dintre factorii esenţiali ai vindecării. Neglijarea igienei corporale scade capacitatea funcţională a pilelii şi reduce posibilităţile de apărare şi de regenerare ale organismului. Bolnavii obişnuiţi cu igiena

10

corporală se spală singuri sau pretend de la personal spălarea corpului, toaleta cavităţii bucale, întretinerea părului, schimbarea lenjeriei de noapte cu lenjerie proaspătă de zi. Alţii însă manifestă pretenţii mai scăzute faţă de igiena corporală proprie. Faţă de aceştia, formarea deprinderilor de spălare, îmbăiere, întreţinerea cavităţii bucale trebuie să constituie obiectul principal al educaţiei sanitare în timpul spitalizării. Bolnavii imobilizaţi la pat, pretind de multe ori ligheanul cu apă şi restul materialelor necesare la pat şi în limita posibilităţilor premise de starea lor se spală şi se aranjează singuri. În numeroase cazuri însă bolnavul nu se poate ridica şi toaleta sa în întregime trebuie să fie efectuată de asistentă sau infirmieră.

2.3.4 Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat Starea de curăţenie corporală este obligatorie la orice bolnav pentru că contribuie în mod efectiv la vindecare. În cazul în care starea lor generală nu le permite deplasarea la baie se va face toaleta pe regiuni la patul bolnavului. Pentru acesta se va proteja patul pacientului cu un paravan, materialele necesare se vor aşeza lângă pat (mănuşi de baie, savonieră cu săpun, lenjerie de corp încălzită, prosoape, papuci). Se va respecta ordinea de spălare a suprafeţelor corporale. Scop: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos, descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, microbi şi alte substanţe st răine care aderă la piele. Efecte: activarea circulaţiei cutanate; favorizează mobilizarea anticorpilor forma şi de celulele reticuloendoteliate din ţesutul celular subcutanat; creează o stare plăcută de confort, care are un efect sedativ asupra organismului. Bolnavul se spală de la cap spre picioare. Prima dată se spală partea anterioară, apoi cea posterioară, insistându-se în zona axilară şi inghinală. Bolnavul este dezbrăcat complet, dar acoperit, expuse fiind doar porţiunile supuse spălării. În timpul spălării patul va fi acoperit cu muşama. Se spală faţa, gâtul , membrele superioare, suprafaţa anterioară a toracelui, abdomenul, suprafaţa posterioară a toracelui, regiunea lombară, membrele inferioare, organele genitale, regiunea anală. Regiunile spălate se vor usca imediat cu prosop. De asemenea se va asigura toaleta cavităţii bucale. Dacă pacientul are proteză dentară, acesta trebuie scoasă obligatoriu şi spălată zilnic, iar noaptea se va scoate şi se va pune într-un pahar cu apă după ce a fost curăţată. Îngrijirea unghiilor se face după baie, acestea trebuie să fie

11

tăiate scurt şi bine curăţate. Îngrijirea părului este foarte importantă, deoarece lipsa igienei poate cauza prurit. Spălarea părului se face odată pe săptămână şi pieptănare zilnică de două ori.

2.3.5 Observarea poziţiei pacientului în pat Scopul: cunoaşterea poziţiilor pe care le iau bolnavii în pat sau în care aceştia trebuie aşezaţi pentru îngrijiri, examinări speciale.

Bolnavul poate avea o poziţie activă, pasivă sau forţată.

Poziţia activă: bolnavul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor.

Poziţia pasivă: bolnavul este lipsit de forţă fizică şi are nevoie de ajutor pentru mişcare şi schimbarea poziţiei.

Poziţia forţată: bolnavul are o poziţie neobişnuită, impusă de boală sau de necesitatea efectuării unui tratament.

2.3.6 Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

Scopul schimbării de poziţie a pacientului în pat. Dacă menţine timp îndelungat aceeaşi poziţie, bolnavul este predispus la apariţia unor complicaţii (escare de decubit, tromboze, embolii etc.), care-i împiedică procesul de vindecare. Pentru prevenirea apariţiei acestora, se recomandă schimbarea poziţiei bolnavului. Aceasta se poate efectua activ (bolnavul îşi schimbă poziţia singur) sau pasiv (cu ajutor sau îi schimbă altă persoană poziţia).

Mobilizarea pacientului

Scop: pentru prevenirea apariţiei unor complicaţii (escare, tromboze) şi grăbirea procesului de vindecare. Momentul mobilizării este hotărât de către medic în funcţie de boala, stare generală.

Etape de execuţie:

1. Pregătirea bolnavului. Se anunţă bolnavul. Se explică necesitatea şi importanţa.

12

2. Mobilizarea capului şi a membrelor(în poziţia decubit dorsal). Se examinează

faciesul şi pulsul bolnavului. Se efectuează mişcări pasive de gimnastică la pat. Se controlează pulsul bolnavului.

3. Ridicarea în pozitţe şezândă în pat. De mai multe ori pe zi, se ridică bolnavul în

poziţia sezândă (mişcarea poate fi asociată cu exerciţii de respiraţie) .

4. Aşezarea bolnavului în poziţia şezândă la marginea patului. Cu mâna dinspre

partea proximală a patului, se descoperă bolnavul prin îndepărtarea păturii. Se prinde bolnavul

de spate, iar cu cealaltă mână sub regiunea poplitee. Bolnavul dacă poate se va prinde de gâtul asistentei. Se rotesc picioarele bolnavului într-un unghi de 90°, picioarele atârnând pe marginea patului. Se verifică dacă poziţia bolnavului este comodă. Dacă bolnavul devine palid sau cianotic, dacă are ameţeli, se reaşază imediat în pat, cu aceleaşi mişcări, dar în ordine inversă.

5. Aşezarea în fotoliu (execută două cadre medii). Se îmbracă bolnavul cu halatul şi

ciorapi. Se aşează bolnavul la marginea patului şi i se oferă păpucii. Se aşează fotoliul cu rezemătoarea laterală lipită de marginea patului. Asistenta I şi asistenta II se plasează de o

parte şi de alta a bolnavului, introduc mâinile în axila bolnavului şi la comanda ridică uşor bolnavul în picioare, îl rotesc în direcţia fotoliului şi îl aşează cu precauţie. Se acoperă bolnavul cu pătură. Se repune bolnavul în pat cu aceleaşi mişcări, în ordine inversă.

6. Ridicarea bolnavului în poziţie ortostatică. Se aduce bolnavul în poziţia şezândă,

pe marginea patului. Situată în faţa bolnavului, asistenta îl solicită să se sprijine de umerii ei şi, susţinându-l cu mâinile sub axile, îl ridică în picioare . Se menţine bolnavul câteva minute dacă se simte bine, iar dacă are ameţeli se reaşează pe pat.

7. Efectuarea primilor paşi ai bolnavului. Asistenta I şi asistenta II se plasează de o parte

şi de alta a bolnavului şi îl sprijină în axilă, aducându-l în poziţie ortostatică . Bolnavul va face primii paşi în salon, condus şi susţinut de cele doua asistente. Se va continua cu o scurtă plimbare în salon. Se readuce şi se repune bolnavul în pat.

13

2.3.7 Captarea eliminărilor.

Dejecţiile îmbogăţesc simptomatologia bolii cu numeroase elemente care uneori au importanţă hotărîtoare în stabilirea diagnosticului. Captarea dejecţiilor trebuie făcută după anumite reguli pentru a nu murdări salonul sau patul, pentru a nu incomoda ceilalţi pacienţi, pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti şi pentru a reduce la minim traumatismul fizic şi psihic al bolnavului .

Captarea fecalelor. Captarea fecalelor se face în ploscă sau bazinet în ploscă , utilizată în mod curent este confecţionată din metal emailat, având o formă ovalară de înălţime descrescândă pentru a putea aluneca uşor sub bolnav. Pentru durata defecării bolnavul este acoperit. Menţinerea bazinetului sub bolnav trebuie redusă la timpul cel mai scurt posibil pentru a evita formarea escarelor de decubit. Toaleta de după defecare se va face cu hârtie igienică sau prin spălare, unii bolnavi preferă să o facă singuri sau de infermieră. Bazinetul osos de sub bolnav se acoperă imediat şi se scoate din salon. La nevoie conţinutul va fi păstrat în ploscă acoperit, până la vizită în grupul sanitar, fiind prevăzută cu o etichetă cu numele bolnavului şi ora emisiunii. În caz contrar conţinutul se aruncă. Salonul se aeriseşte imediat şi se spală mâinile bolnavului.

Captarea urinei. De captarea urinei beneficiază nu numai bolnavi imobilizaţi la pat ci şi aceia care se scoală o dată, de două ori pentru actul defecaţiei dar sunt prea obosiţi sau adinamici, pentru a se ridica mai ales dacă au şi emisiuni frecvente. Captarea urinii se face în vase speciale numite urinare. Recipientul oval rotunjit, folosit pentru bărbaţi se continuă cu un tub, cel folosit de femei are o deschizătură mai largă adaptabilă la organele genitale. Captarea vărsăturilor. Dacă vărsăturile sunt prevăzute, se vor pregăti din timp lângă pat o muşama, câteva prosoape şi câteva tăviţe renale. Dacă starea bolnavului permite, în timpul vărsăturilor va fi ridicat în poziţie şezândă şi va fi sprijinit pe frunte. Cu cealalată mână, asistenta va ţine în faţa lui tăviţa renală. Pe parcurs se aranjează muşamaua şi prosopul în faţa bolnavului pentru a nu murdării lenjeria de corp şi de pat. Dacă vărsăturile nu au fost prevăzute şi momentul stomacal nu a putut fi captat, se va pune la o parte lenjeria pe care s-a întins vărsătura, pentru a putea fi prezentat medicului. După liniştire îşi va clăti gura cu apă rece, ceai amar , sau o soluţie aromată, care nu se va amesteca cu conţinutul stomacal eliminat pentru a nu-l

14

denatura înainte ca aceasta să fie prezentat medicului .Bolnavul rămâne în continuare în atenţia asistentei . Captarea sputei se face în recipiente spălate, sterilizate, uscate. Bolnavul este îndemnat de mai multe ori pe zi să tuşească, în vederea eliminării conţinutului patologic al arborelui bronşic, ceea ce permeabilizează căile respiratorii şi le uşurează.

2.4 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative În îngrijirea bolnavului asistenta medicală este obligată să supravegheze bolnavul pentru a culege date privind starea generală şi evoluţia bolii, comunicând medicului tot ce a observat la bolnav. Toate datele vor fi notate în graficul de pe foaia de temperatură. Observarea, măsurarea şi notarea respiraţiei – Respiratia reprezintă funcţia organismului prin care se realizează aportul de oxigen necesar proceselor vitale, în paralel cu eliminarea în atmosferă a bioxidului de carbon rezultat din acestea. Frecvenţa normală este de 16- 20 respiraţii/minut , dar poate prezenta uşoare variaţii , după vârstă şi sex.Urmărirea mecanică respiratorie se face în practica curentă prin simpla observaţie şi numărarea mişcărilor respiratorii pe minutSe noteaza grafic în foaia de temperatură cu un punct de culoare albastră . Pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se socotesc 2 respiraţii. Variaţiile frecvenţei respiraţiei în funcţie de sex şi de vârstă: femei: 18 respiraţii/minut; bărbaţi: 16 respiratii/minut Observarea, măsurarea şi notarea pulsului este senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere superficiale, comprimată incomplet pe un plan osos. Pulsul poate fi luat pe oricare arteră accesibilă palpaţiei, care poate fi comprimată pe un plan osos: artera radială ( cea mai frecventă ) , artera temporală, etc. Se reperează şanţul radial în extremitatea distală a antebraţului. Se va exercita o uşoară presiune asupra peretelui arterial până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului urmărind timp de 1 minut . Notarea grafică în foaia de temperatură cu un punct roşu, pentru fiecare linie orizontală se socotesc 4 pulsaţii. Frecvenţa pulsului variază în funcţie de vârstă: nou - născuţi: 130 - 140 pulsaţii / minut, copii mic: 100 - 120 pulsaţii / minut, la 20 ani :

60 - 80 pulsaţii / minut, peste 60 de ani: 90 -95 pulsaţii / minut Observarea, măsurarea şi notarea tensiunii arteriale. TA reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor. Se notează în foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie socotându-se pentru fiecare linie a foii o unitate mmHg. Se unesc liniie orizontale cu cele verticale şi se haşurează. În alte documente medicale se poate nota

15

cifric (ex: TA = 150/ 75 mmHg) Asistenta se spală pe mâini. Valorile normale diferă în funcţie de vârstă :

TA maximă1- 3 ani:

1-3 ani:

75- 90 mmHg (sistolică)

TA minimă

50- 60 mmHg (diastolică)

TA maximă 90 -110 mmHg -110 mmHg

4- 11 ani:

TA minimă

60- 65 mmHg

TA maximă 100- 120 mmHg - 120 mmHg

12-15 ani:

TA minimă

60-75 mmHg

TA maximă 115-140 mmHg TA minimă 75 --90 mmHg -140 mmHg TA minimă 75--90 mmHg

adult :

TA sistolică până la 150 mmHgvârstnic :

vârstnic :

TA diastolică până la 90 mmHg Observarea, măsurarea şi notarea temperaturii Termoreglarea este funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii (termogeneza) şi pierderea căldurii (termoliza) pentru păstrarea valorilor constante (homeotermie) la 36,7 - 37 ˚C dimineaţa şi 37 - 37,3 ˚C seara.

Locul de măsurare a temperaturii: cavitati semiînchise – axial, plica inghinală reprezentând temperatura periferică şi cavităţi închise: cavitatea bucală, vagin, rect reprezentând temperatura centrală, fiind cu 4-5 zecimi de grad mai mare decât temperatura periferică. Se notează în foaia de temperatură cu un punct de culoare albastră pe verticală. Pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se socotesc două diviziuni de grad. Temperatura normală (fiziologică) 36˚- 37 ˚C – afebril Valori patologice - hipertermietermie - 37˚C -38˚ C – subfebril, 38˚ C -39˚ C -febră moderată, 39˚ C -40˚ C - febra ridicata, 40˚ C -41˚ C - hiperpirexie

- hipotermie - sub

36˚ C

Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată în 24 de ore. Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură a bolnavului. Obiectivul este obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor îmbolnăviri, cantiatatea valorică a diurezei, urmărirea bilanţului lichidian şi efectuarea unor determinări calitative. Colectarea începe dimineaţă la o o anumită oră şi se termină în ziua următoare la aceeaşi oră. Se notează zilnic prin haşurarea pătrateleleor corespunzatoare cantităţii de urină din ziua respectivă. Spaţiul dintre 2 linii orizontale a foii de temperatură corespunde 100 ml urină. Valoarea fiziologică a diurezei este

16

1500- 2000 ml/ 24 h.

2.5. Alimentaţia bolnavului Una din cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavului pe timpul spitalizării este alimentaţia. Prin alimentaţie se menţine echilibrul organismului. Medicul prescrie regimul alimentar al bolnavului. În funcţie de starea bolnavului alimentaţia se poate face:

funcţie de starea bolnavului alimentaţia se poate face: active – bolnavul mănâcă singur pasiv – bolnavul

active – bolnavul mănâcă singur

pasiv bolnavul este ajutat în alimentaţie artificial – în condiţii nefiziologice, prin mijloace artificiale ( sondă , clismă , perfuzii ) Alimentaţia bolnavilor în perioada preoperatorie va fii strict individualizată. Indiferent de felul operaţiei se va evita regimul de foame prelungit. La întocmirea dietei se va ţine seamă de felul operaţiei, de starea generală a bolnavului şi felul enestezie. În primele 6 ore după operaţie nu i se va administra bolnavului nimic. În general, alimentarea se va începe cu lichide (2-3 zile): ceai amar, zeamă de fructe, limonadă, lapte, apoi se continuă cu supe strecurate. Începând din ziua a treia dacă s-a restabilit funcţia digestivă şi tranzitul intestinal s-a normalizat se pot da pireuri de cartofi , de legume şi alte alimente semilichide: gris cu lapte. În ziua a treia se adaugă regim hipercaloric hiperproteic, vitaminizant şi bogat în microelemente alimente bogate în complexul de vitamine B: ficat (de porc, vită, pasăre), carne (pui, peşte), ouă, lapte, iaurt, pâine din făină integrală, salată, spanac proaspăt, brânză proaspătă de vacă, banane, portocale; alimente bogate în zinc: crustacee, orez, ouă, nuci (indicate în cantitate mică), ficat, iaurt; alimente bogate în cupru:

ficat, carne roşie, fructe de mare, etc. După ziua a treia daca bolnavul nu a avut scaun spontan i se va face o clismă evacuatorie. După ziua a şasea se poate trece la alimentaţia normală. Alimente care trebuie evitate în primul rând, alimentele bogate în fibre greu digerabile, cum ar fi: varza, fasolea, mazărea, porumbul fiert, perele sau strugurii. Mesele vor fi mici si repetate, regimul alimentar va fi prescris ţinând cont de alte boli adăugate. Apoi cele care produc meteorism (balonare), cum sunt: broccoli, conopida, ceapa, usturoiul sau băuturile carbogazoase.

conopida, ceapa, usturoiul sau băuturile carbogazoase. 2.6 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului
conopida, ceapa, usturoiul sau băuturile carbogazoase. 2.6 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

2.6 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea medicamentelor. Medicamentele sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau a

17

vindeca bolile. Acţiunea lor asupra organismului depinde de structura lor chimică, de doza administrată precum şi de calea de administrare. Astfel aceeaşi substanţă poate acţiona ca aliment, medicament sau toxic dupa cantităţile în care a fost introdus în organism. Medicamentele sunt prescrise de medic, ţinand însă seama de cele arătate mai sus, asistenta care administrează aceste medicamente, trebuie să aibă o serie de cunoştinţe asupra medicamentelor.

Asistenta trebuie să cunoască: medicamentele după aspectul lor exterior şi proprietăţile lor fizice, dozele terapeutice şi maximale, precum şi limita inferioara a dozelor toxice, indicaţia medicamentelor utilizate, calea de administrare obişnuită a medicamentelor, modul de administrare a medicamentelor, incompatibilităţile medicamentoase, modul de păstrare a medicamentelor La tratamentul chirurgical trebuie asociat şi un tratment medicamentos adecvat: antibiotic cu spectru larg, analgetic, uneori antisecretor gastric (bolnavii acuzând postoperator dureri în epigastru ce se datorează legăturii mezoului apendicular) administrat în perfuzie în primele 24 de ore şi ulterior per os. În cazurile mai grave sau complicate (apendicita acută gangrenoasă cu abces periapendicular, peritonită apendiculară) incizia poate fi mărită sau se poate practica chiar incizie mediană subombilicală. Tratamentul cu antibiotic va fi mult mai puternic şi pe o perioadă mai lungă şi de asemenea recuperarea va dura mai mult. Peniciline cu spectru larg: Ampicilina, Amoxicilina Sunt active pe toţi germenii pe care sunt active penicilinele cu spectru îngust i în plus pe bacili gram Nu sunt active împotriva Ampicilina se poate administra intern sau injectabil. Amoxicilina se poate asocia cu Acidul Clavulanic, rezultând antibioticul numit Augmentin (Amoxiclav). Augmentinul are spectru de acţiune foarte larg: este activ pe toţi germenii pe care sunt active penicilinele cu spectru îngust. Cefalosporine Sunt antibiotice cu spectru larg, indicate în infecţii grave care nu cedează la alte antibiotice. Unele se administrează pe cale orală: Cefalexina, Cefuroxima (Zinnat) ), altele doar pe cale injectabilă (parenteral): Latamoxef, Cefepima, Cefpiroma. Analgetice care se folosesc: pentru durere uşoară : Metamizol , Paracetamol , Diclofenac , Ibuprofen şi pentru durere moderată : Tramadol şi Codeină. Cel mai potent inhibitor al secreţiei gastrice din această clasă este Omeprazolul Tratamentul de reechilibrare hidroelectrolitică presupune corectarea tulburarilor hidroelectrolitice şi metabolice odată cu asigurarea unui aport caloric corespunzător desfăşurării activităţii bazale. Reechilibrarea hidrică cuprinde administrarea intravenosă a soluţiilor cum ar fi

18

:soluţie de glucoză 5%, 10%, 20% , soluţie de NaCl 0,9%, soluţie Ringer. Corectarea dezechilibrului acido-bazic se realizează cu bicarbonat de sodiu.

2.7 Recoltarea produselor biologice şi patologice Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea şi examinarea clinică a bolnavului. Participarea acesteia este o datorie sau o obligaţie profesională. Ajutând medicul şi bolnavul, asistenta crează un climat favorabil pentru relaţia medic–pacient–asistentă.Încă de la internare asistenta va recolta probele necesare pentru analiza sângelui şi a urinei. Analizele uzuale care se efectuează la un pacient cu apendicită acută sunt : hemoleucogramă, VSH, timp de coagulare, glicemie, probele de compatibilitate : grup sanguin şi Rh, uree şi creatinină. Recoltarea sângelui venos pentru examene hematologice.

Recoltarea VSH-ului : Pentru recoltarea VSH sunt necesare următoarele materiale sterile : seringă de 2 ml, soluţie de citrat de sodiu 3,8%, ace pentru puncţie venoasă, eprubete, soluţii dezinfectante , mănuşi sterile .

Tehnica

efectuării: asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuşile sterile, aspiră în seringă

0,4 ml de citat de sodiu 3,8 %, apoi punţionează vena şi aspira sânge până la 2 ml, retrage acul, aplică tamponul de vată cu dezinfectant la locul puncţionării.

Valori normale

După 1h:

la bărbaţi

1-10mm

După 2h:

la bărbaţi

7-15mm

la femei

2-13mm

la femei

12-17mm

Hemograma : Se recoltează sânge prin puncţie venoasă, 2 ml de sânge pe cristale de EDTA sau pe heparină. Din hemogramă se determină următoarele: eritrocite: 4,5-5,5 mil / mm cub la bărbaţi şi 4,8 milioane la femei; leucocite: 4200-8000/ mm cub, trombocite 150.000- 450.000/ microlitri, hemoglobină 15g% bărbaţi şi 13% la femei, hematoctit 46 la bărbaţi, 41 la femei.

Recoltarea urinei. Pentru examenul fizic urina trebuie recoltată timp de 24 ore. Pentru colectare se utilizează vase cilindrice gradate. În cursul examenului fizic se determină cantitatea

aspectul, culoarea, mirosul şi densitatea. Pentru examenul chimic se trimite urina

colectata timp

19

de 24 ore sau numai urina proaspătă de dimineaţă, care este cea mai concentrată. Recoltarea se face în vase de sticlă absolut curate, clătite cu apă distilată sau în recipiente sterile de unică folosinţă. Pentru un examen curent de sumar se trimit 100-150 ml urina, din care se va determina şi densitatea şi se va examina şi sedimentul urinar. Pentru examene bacteriologice recoltarea urinei se va face în condiţii sterile. Însămânţările din urină pentru examinări bacteriologice poartă numele de urocultură. Recoltarea se face direct din jetul urinar, după toaleta riguroasa a meatului urinar, respectiv a vulvei cu apă caldă şi săpun şi limpezit cu ser fiziologic.

2.8 Pregătirea pacientului de afecţine.

cu apendicită acută

pentru efectuarea tehnicilor impuse

Pregătirea pacientului constă în pregătirea fizică şi psihică. Pregătirea psihică constă în comunicarea cu pacientul, informarea, încurajarea şi asigurarea confortului în timpul efectuării tehnicilor impuse de afecţiune, iar cea fizică constă în asigurarea poziţiei corespunzătoare fiecărei tehnici în parte. Pentru pacientul cu apendicită acută, investigaţiile care se fac sunt următoarele:

Radiografia abdominală simplă poate evidenţia un anumit nivel de aerocolie (distensia anselor la nivelul flancului drept abdominal, în regiunea cecului).

Pregătirea pacientului pentru radiografie: Pregătire psihică: se va comunica cu pacientul, explicându-i condiţiile în care se face examinarea (camera de obscuritate). Pregătire fizică: se dezbracă complet regiunea abdomenului, se indepărtează obiectele radio-opace, pacientul este condus sub ecran şi este ajutat să se aşeze în poziţie orizontală. După efectuarea radiografiei pacientul va fi ajutat să se îmbrace şi va fi condus la pat.

Ecografia abdominală se efectuează în special pentru diagnosticul diferenţial al apendicitei acute cu alte tipuri de afecţiuni: în sfera genitală la femei: chist ovarian, sarcină extrauterină, fibrom uterin, anexită dreaptă; afecţiuni ale tractului urinar: colică renală dreaptă, calcul uretral, cistită.

ECG şi consultul cardiologic: sunt metode de investigaţie utile pentru depistarea unei boli de inimă. Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.

20

Cei 10 electrozi (4 pentru membre şi 6 precordiali) se fixează astfel:

-pentru membre: roşu – mâna dreaptă; galben –mâna stângă; verde-picior stâng,; negru-picior dr.

-precordiali:V 1 = spaţiul 4 intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;roşu

V 2 = spaţiul 4 intercostal, pe marginea stângă a sternului;galben

V 3 = intre V 2 şi V 4 ;verde

V 4 = spaţiul 5 intercostal stâng pe linia medioclaviculară;maro

V 5 = la intersecţia de la orizontala dusă din V 4 şi linia axilară anterioară stangă, negru

V 6 = la intersecţia dintre orizontala dusă din V 4 şi linia axilară mijlocie stangă.mov.

După terminarea înregistrării se îndepărtează electrozii de pe pacient şi se notează pe electrocardiograma numele, prenumele, vârsta, înălţimea, greutatea.

Consultul chirurgical constă prin următoarele manevre care ajută la stabilirea diagnosticului :

Manevra Rovsing – palpare abdomen cu palma, blând, dinspre fosa iliacă stângă spre flanc ș i

epigastru, accentuează durerea în fosa iliacă dreaptă;

Manevra Blumberg – depresiunea bruscă a peretelui abdominal în fosa iliacă dreaptă, după o

palpare profundă, lentă, determină intensificarea brutală a durerii ;

Semnul Mandelpott (al clopoț elului) se face atunci când nu se poate localiza sediul durerii: la

percuț ia superficială a peretelui abdominal, se constată faptul că durerile sunt maxime în fosa iliacă dreaptă.

21

2.9 Pregătirea preoperatorie şi îngrijiri postoperatorii Pregătirea preoperatorie variază în raport cu motivul pentru care se face intervenţia, cu starea generelă a bolnavului şi cu timpul avut la dispoziţie până în momentul în care se face intervenţia. Pregătirea generală constă în menajarea psihică a pacientului, şi lămurirea lui asupra felului cum va decurge operaţia, explorarea capacităţii de apărare a organismului, întărirea organismului, prin reechilibrare hidroelectrolitică, normalizarea proteinemiei, vitaminizarea şi la nevoie alimentarea specială, golirea şi la nevoie spalarea cavităţilor naturale ale organismului, stomacul, colonul, vaginul, vezica urinară. Dacă intervenţia se execută pe neaşteptate, în funcţie de urgenţa ei, se va renunţa la o parte din explorările enunţate. Alimentaţia bolnavului trebuie să respecte regimul dietetic adecvat bolii de bază, asigurând însa cheltuielile energetice necesare. Hidratarea si mineralizarea organismului se va face, în funcţie de starea organismului, după tehnica obişnuită. În seara zilei dinaintea operaţiei, bolnavul nu mai consumă decât lichide, iar în ziua operaţiei rămân nemâncaţi pentru a preveni vărsăturile. Golirea intestinului gros, în cazul unei intervenţii care vizează secţionarea colonului, pregătirea se va face mecanic, prin clisme evacuatorii şi laxative, asemenea pregătirii în cazul colonoscopiei, şi pregătirea chimică pentru a reduce numărul germenilor, şi prevenirea infecţiilor cu germenii saprofiţi ai colonului. Aceasta din urma se face prin administrarea pre, intra şi postoperatorie, de antibiotice injectabile, cu spectru larg (cefalosporine de generatia a III-a). Indiferent de interventia la care va fi supus bolnavul, el va fi îmbaiat în seara dinaintea intervenţiei. Somnul bolnavului în noaptea dinaintea interventiei trebuie asigurat cu medicamente hipnotice, indicate de medic. Dimineaţa cu 1-2 ore înaintea intervenţiei, i se va face o clismă evacuatorie. Asistenta care a îngrijit bolnavul în perioada preoperatorie, însoteşte bolnavul în sala de operaţie şi rămâne lângă el până ce acesta va fi narcotizat şi preluat de personalul care îl îngrijeşte în timpul operaţiei. Îngrijirile postoperatorii . Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi completa vindecare a bolnavului.Bolnavul va fi plasat după operaţie într-o cameră semiobscură, cu o temperatură de 20 de grade, cu lenjerie de pat curată, cu cât mai puţine paturi. În perioada postnarcotică, până la revenirea completă a constienţei, bolnavul trebuie supravegheat permanent, pentru că acum pot surveni complicaţii (căderea posterioară a limbii, tulburări de respiraţie, circulaţie, asfixie). Poziţia bolnavului aflat încă sub infuenţa anesteziei va fi în decubit dorsal. În

22

seara operaţiei, se recomanda poziţia Fowler, cu membrele inferioare flectate, pentru asigurarea relaxării musculaturii abdominale. În primele zile după intervenţie, asistenta va supraveghea activitatea tuturor organelor şi aparatelor, aspectul general, temperatura, pulsul, tensiunea arterială tipul, frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor, diureza, eventualele vărsături, restabilirea funcţiei tubului digestiv. Supravegherea pansamentului se face de mai multe ori pe zi, se examinează plaga, circulaţia regiunilor învecinate, secreţiile existente. Evoluţia procesului de vindecare a plăgii se notează pe foaia de observaţie a bolnavului. Un pas important în managementul postoperator este combaterea durerilor postoperatorii şi ridicarea moralului pacientului.

2.10 Educaţia pentru sănătate

Educaţia pentru sănătate se realizează la ieşirea din spital, explicându-i pacientului că trebuie să respecte un regim de viaţă echilibrat, cum mese regulate nu foarte condimentate şi evitarea pe cât posibil a stressului şi a efortului fizic. Un rol important în prevenirea complicaţiilor îl are asanarea focarelor de infecţie prin prezentarea la consult.

2.11 Externarea bolnavului din spital Momentul plecării bolnavului este stabilit de medicul primar şef de secţie; asistenta are o serie de sarcin, ea va aduna toată documentaţia relativă la bolnav, pe care o va pune la dispoziţia medicului de salon în vederea formării epicrizei. Asistenta va fixa cu bonavul ora plecării, pentru a-i putea asigura alimetaţia până în ultimul moment. Va verifica dacă hainele cu care a sosit sunt corespunzătoare. Asistenta va anunţa cu 2-3 zile înainte familia bolnavului cu privire la data ieşirii din spital. Asistenta aprofundează cu bolnavul indicaţiile primite de la medic şi cuprinse de biletul de iesire. Va lămuri în mod special regimul dietetic, va verifica dacă bolnavul şi-a însuşit corect tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului prescris la domiciliu şi va insista ca la data indicată să vină neapărat la control. Asistenta va ajuta bolnavul să se imbrace, va verifica dacă bolnavul are biletul de ieşire şi reţeta prescrisă pentru tratamentul postspitalicesc.

23

CAPITOLUL III

PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ

Plan de ingrijire nr. 1

CULEGEREA DATELOR DATE FIXE NUME : B PRENUME : I VÂRSTA : 23 ani SEXUL :feminin DOMICILIU : Târgu- Mureş RELIGIA : ortodox OCUPAŢIE : studentă NAŢIONALITATE : română DATA INTERNĂRII :10.12 2014 ELEMENTE FIZICE : grupă sangvină 0 , Rh pozitiv DATE ANTROPOMETRICE : greutate60 kg , înaltime 1, 58 m OBICEIURI : fumat : nu , alcool : nu , cafea 1 pe zi

ANAMNEZA ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE : neagă ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE : prima menarhă la 14 ani , cicluri regulate , sarcini : nu , naşteri nu ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE :-fără importanţă CONDIŢII DE VIAŢĂ : bune CONDIŢII DE LOCUIT : bune MOTIVELE INTERNĂRII: iniţial durere în epigastru , durere în fosa iliacă dreaptă , cu iradiere în

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE : apendicită acută

24

Istoricul bolii : Pcaientă în vârstă de 23 de ani , se prezintă la unitattea de primiri urgenţe , acuzănd următoarele :durere în fosa iliacă dreaptă , cu iradiere în membrul inferior drept , greaţă urmată de vărsături . Se internează în secţia de chirurgie pentru tratament şi investigaţii de specialitate şi o posibilă intervenţie chirurgicală .

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ:

durere epigastrică , care ulterior se localizează în fosa iliacă dreaptăintervenţie chirurgicală . MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ: inapetenţă , gravă , vărsături contractură musculară

inapetenţă , gravă , vărsături, care ulterior se localizează în fosa iliacă dreaptă contractură musculară nelinişte , spaimă durere

contractură muscularăfosa iliacă dreaptă inapetenţă , gravă , vărsături nelinişte , spaimă durere postoperatorie PROBLEMELE

nelinişte , spaimăinapetenţă , gravă , vărsături contractură musculară durere postoperatorie PROBLEMELE PACIENTULUI disconfort

durere postoperatorie, vărsături contractură musculară nelinişte , spaimă PROBLEMELE PACIENTULUI disconfort abdominal iritaţie

PROBLEMELE PACIENTULUI

disconfort abdominal, spaimă durere postoperatorie PROBLEMELE PACIENTULUI iritaţie peritoneală anxietate diminuarea mobilitatii alim

iritaţie peritonealăpostoperatorie PROBLEMELE PACIENTULUI disconfort abdominal anxietate diminuarea mobilitatii alim entaţie inadecvată

anxietatePROBLEMELE PACIENTULUI disconfort abdominal iritaţie peritoneală diminuarea mobilitatii alim entaţie inadecvată durere

diminuarea mobilitatiiPROBLEMELE PACIENTULUI disconfort abdominal iritaţie peritoneală anxietate alim entaţie inadecvată durere

alimentaţie inadecvată entaţie inadecvată

durerePACIENTULUI disconfort abdominal iritaţie peritoneală anxietate diminuarea mobilitatii alim entaţie inadecvată

25

DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE

INTERVENȚ II

 

EVALUAR

 

E

1.disconfort abdominal, determinat de procesul inflamator manifestat prin durere epigastrică, ulterior localizată în fosa iliacă dreaptă

Pacienta

aibă

Asigur repaus la pat şi o poziţie cât mai confortabilă. Aplic puncă cu gheaţă local. Administrez antialgice la indicaţia medicului:

Durerea

este

stare de confort fără

diminuată .

dureri.

algocalmin ,papaverină 2fiole i.m.

 

2.iritaţie peritoneală , determinată de procesul inflamator, manifestată prin contractură musculară

Pacienta să prezinte stare de confort.

Explic pacientei să flecteze copasele pe abdomen, aşezând un sul pentru a asigura o bună postură, astfel realizându-se relaxarea musculaturii abdominare şi diminuarea durerii

În intervenţiilor semnele locale sunt ameliorate .

urma

3.imbilitate în primele 24 h, determinată de anestezia rahidiană şi de intervenţia chirurgicală manifestata prin dependenta de alta persoană.

Pacienta să fie

Explic necesitatea imobilizării la pat în decubit dorsal , fără pernă , timp de 24 h, pâna la stabilirea tensiunii LCR . Redau încrederea pacientului , explicându-i că operaţia a reuşit , imobilitatea sa este trecătoare . Ridic bolnava timp de 5 minute în poziţie şezândă la pat . După o oră ajut bolnavul să se ridice la marginea patului cu piciorele atârnate 10-15 minute . După încă o oră ajut pacientul să efectueze primii paşi în jurul patului .

După 48 h de la intervenţia chirurgicală pacienta ridică singură din pat .

se

mobilizată treptat în ziua următoare , să-

şi

recapete

independenţa în mişcare, să aibă o bună postură .

4.alimentaţie inadecvată

Pacienta

aibă o

În prima

zi administrez pacientei

o

dietă hidrică ,

cu ceai

Pacienta

este

26

determinată

de

alimentaţie corecta calitativ si cantitativ

neîndulcit aproximativ 200-300 ml , înghiţituri mici şi repetate . În

echilibrată

pierderile de apă şi de electroliţi şi de actul chirurgical manifestat prin greţuri, vărsături, astenie.

a doua zi după evacuarea spontană a gazelor, administrez pacientei

hidroelectrolitic, din ziua a şasea

 

, ceai îndulcit, limonadă , supe de legume strecurate ,lapte ,

aproximativ 1000 ml /24 h. În ziua a treaia odată cu reluarea tranzitului intestinal adminstrez pacientei compoturi , carne albă.

şi-a

reluat

alimentaţia

Începând din ziua a şasea pacienta îşi reia alimentaşia normală cu carne, legume , brânză de vaci, o alimentaţie bogată în vitamine

normală .

5.stare de disconfort, determinată de plaga operatorie manifestată prin durere nelinişte , anxietate şi teamă de complicaţii

Pacienta

aibă

Urmăresc zilnic plaga operatorie, pansamentul trebuie să fie uscat, să nu fie îmbibat cu sânge sau serozităţi. Efectuez zilnic

Pacienta prezintă stare de

stare de confort fără

dureri,

plaga

pansamentul plăgii operatorii cu soluţie de rivanol şi

Schimb

confort.

Plaga

operatorie

se

ori de câte ori este nevoie pansamentul. În ziua a şasea ajut medicul la scoaterea firelor după care pansez din nou plaga .

operatorie

vindece

fără

evoluează

spre

complicaţii

şi

 

vindecare

în

 

urmărirea

evoluţiei

urma

plăgii

până

la

intervenţiilor

vindecare .

aplicate .

27

Data

Funcţiile vitale

 

Recoltări

de

Examinăr

Tratam

Regim alimentar

produse

i

ent

 

biologice

şi

paraclinic

patologice

e

2014

T.A

Puls

Resp

Te

Hemoleucogramă

EKG

 

Algocal

200-300

ml

de

mm

b/mi

Resp

mp

Leucocite-8400/mm³

Radiografi

min

2

ceai

neîndulcit

,

Hg

n

/min

Hematii-4 mil/mm³

e toracică

fiole

pe

limonadă

,

supe

10.12

120/

100

17

38,5

Hemoglobină14,5 g

Ecografie

zi

de

legume

75

38,5

abdominal

Papaveri

strecurate , pireu

         

ă

 

2

de

legume

 

11.12

110/

90

20

37,3

per dl Hematocrit 40,5 Teste de coagulare T.S - 3 min, 10 sec

:

s-a

,

60

37,5

evidenţiat

fiole

pe

compoturi

şi

inflamarea

zi

carne albă .

13.12

120/

84

18

36,9

75

37,2

 

apendicelu

Fenobar

Alimentaţia

se

         

i

 

bital

1

reia

normal

14.12

130/

72

18

36,5

T. C - 8 min, 45 sec Glicemia- 78 mg %

cu

70

36,9

VSH- 6mm la 1 oră 13 mm la 2 ore

 

fiolă

pe

carne ,

legume ,

zi

pâine , brânză de

15.12

120/

76

17

36,3

70

36,6

   

vaci

şi

o

alimentaţie

16.12

120/

78

18

36,2

70

36,6

vitaminizată

17.12

120/

78

19

36,2

 

70

36,6

28

Plan de îngrijire nr 2.

CULEGEREA DATELOR DATE FIXE :

NUME : H PRENUME :B VÂRSTA : 29 ani SEXUL: masculine DOMICILIU : Tg-mureş RELIGIA : ortodox NAŢIONALITATE : română OCUPAȚ IE : informatician DATA INTERNĂRII : 20. 12 .2014 ELEMENTE FIZICE : grupă sangvină A II , Rh pozitiv DATE ANTROPOMETRICE : greutate 83 kg, înaltime 1,75 cm OBICEIURI : alcool ocazional, tutun: fumează ( 15 ţigarete / zi ), cafea ( 2-3 / zi ) Ritm de viaţă din punct de vedere alimentar: duce o viaţă dezordonată, o alimentaţie necorespunzătoare din punct de vedere al orarului meselor, sedentarism din punct de vedere al ocupaţiei . DIAGNOSTICUL LA INTERNARE : apendicită acută ANAMNEZA ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE : neagă ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE : neagă CONDIŢII DE VIAŢĂ : bună CONDIŢII DE LOCUIT : bune

MOTIVELE INTERNĂRII: durere vie în fosa iliacă dreaptă ,stare de greaţă şi vărsături

Istoricul bolii: pacient în vârstă de 29 de ani se prezintă în unitatea de primiri urgenţe cu următoarele manifestări : durere vie în epigastru , ulterior localizată în fosa iliacă dreaptă , contractură musculară , greaţă , vărsături , balonare . Pacientul se internează în secţia de chirurgie

29

pentru tratament şi investigaţii de specialitate . Tratament : apendicectomie , prin anestezie genrală ( administrarea anestezicului prin cale intravenoasă ).

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ durere vie în epigastru care ulterior s-a localizat în fosa iliacă dreaptă contracture musculare greaţă , vărsături sughiţ, balonare durere postoperatorie

, vărsături sughiţ, balonare durere postoperatorie PROBLEMELE PACIENTULUI discomfort abdominal iritaţie
, vărsături sughiţ, balonare durere postoperatorie PROBLEMELE PACIENTULUI discomfort abdominal iritaţie
, vărsături sughiţ, balonare durere postoperatorie PROBLEMELE PACIENTULUI discomfort abdominal iritaţie
, vărsături sughiţ, balonare durere postoperatorie PROBLEMELE PACIENTULUI discomfort abdominal iritaţie
, vărsături sughiţ, balonare durere postoperatorie PROBLEMELE PACIENTULUI discomfort abdominal iritaţie

PROBLEMELE PACIENTULUI discomfort abdominal iritaţie peritoneală imobilitate risc de complicaţii alimentaţie inadecvată

imobilitate risc de complicaţii alimentaţie inadecvată 1. Întreruperea alimentaţiei cu 6 ore înaintea
imobilitate risc de complicaţii alimentaţie inadecvată 1. Întreruperea alimentaţiei cu 6 ore înaintea
imobilitate risc de complicaţii alimentaţie inadecvată 1. Întreruperea alimentaţiei cu 6 ore înaintea
imobilitate risc de complicaţii alimentaţie inadecvată 1. Întreruperea alimentaţiei cu 6 ore înaintea
imobilitate risc de complicaţii alimentaţie inadecvată 1. Întreruperea alimentaţiei cu 6 ore înaintea

1. Întreruperea alimentaţiei cu 6 ore înaintea intervenţiei chirurgicale ,iar în preziua operaţiei va

ave o alimentaţie uşoară .

2. Se face baia generală a pacientului cu apă şi săpun , insistându-se la pliuri şi omilic , pielea

păroasă se rade cu grijă , evitându-se producerea de leziuni . Se schimbă lenjeria de corp şi pat .

3. În prealabil se administrează Mialgin şi se recomandă administrarea de Atropină 1 fiolă

4. Bilanţul operator : leucocite , Hb , gr sanguine , Rh , glicemie , VSH, TC, TS, examen de

urină . 5 Preoperator se montează o sondă urinară Foley pentru goliraea vezicii urinare. Pacientul este transportat în sala de operaţie , unde se va efectua anestezia şi actul chirurgical. După intervenţie este transportat în terapie intensivă. Aşez pacientul în decubit dorsal , cu capol uşor flectat într-o parte fiind încă sub influenţa anesteziei .

30

Diagnostic de îngrijire

Obiective

 

Intervenț ii

Evaluare

1.Disconfort

Diminuarea durerii

Asigur repaus la pat , poziţie confortabilă , aplic pungă cu gheaţă (crioterapie) intermitent local pentru a diminua durerea Administrez antialgice la indicaţia medicului .

În urma intervenţiilor efectuate durerea este diminuată .

abdominat, deterninat de inflamarea apendicelui, manifestat prin durere vie în epigastru, care ulterior se localizează în fosa iliacă dreaptă.

2.Iritaţie

peritoneală

Pacientul

Explic pacientului să flecteze copasele pe abdomen , aşezând un sul pentru a asigura o bună postură , astfel realizându-se relaxarea musculaturii abdominale şi diminuarea durerii

În urma intervenţiilor semnele locale sunt diminuate .

determinată

de

prezinte

stare

de

inflamarea

confort

apendicelui

,

 

manifestată

prin

 

contractură musculară

3.Imobilitate

Pacientul să fie mobilizat treptat şi cât mai precoce. Pacientul să-şi recapete

Imediat după ce pacientul se trezeşte din narcoză şi devine cooperant îl voi pune să respire adânc , să facă , mişcări de respiareţie folosind braţele . Ajut pacientul sa-i schimbe poziţia ori de câte ori este nevoie . Ajut pacientul să coboare din pat treptat , să facă primii paşi supravegheat ,

În urma intervenţiilor pacientul este încrezăt şi se poate ridica din . Pacientul are nevoile

determinată de

anestezia generală , şi

de

intervenţia

chirurgicală

31

manifestat prin

independenţa în

apoi singur.

fundamentale

mobilizare şi să

satisfăcute.

aibă o bună postură

Risc de complicaţii

Prevenirea

În caz de balonări se introduce tubul de gaze pentru 20- 30

In

urma

determinată de

complicatiilor

de minute . În stare de sughiţ se aplică o pungă de gheaţă pe

intervenţiilor

intervenţia

regiunea epigastrică .

am

prevenit

chirurgicală ,

complicaţiile

manifestată prin

.

vărsături, balonări ,

sughiţ .

Alimentaţie inadecvată ,

Pacientul să aibă

În prima zi administrez pacentului o dietă hidrică , cu ceai neîndulcit aproximativ 200-300 ml , înghiţituri mici şi repetate . În a doua zi după evacuarea spontană a gazelor , administrez pacientului , ceai îndulcit , limonadă , supe de legume strecurate , , lapte , aproximativ 1000 ml /24 h . In ziua a treaia, odată cu reluarea tranzitului intestinal,adminstrez pacientului compoturi , carne albă . Începând din ziua a şasea pacientul îşi reia alimentaţia normală cu carne , legume , brânză de vaci , o alimentaţie bogată în vitamine .Cu rol delegat : Administrez pacientului parenteral perfuzii cu soluţie de NaCl 0,9 % şi glucoză 5 % , 1000 ml pentru refacerea volemiei . Urmăresc perfuzia şi funcţiile vitale şi le notez în foaia de observaţie pentru evitarea complicaţiilor .

În urma intervenţiilor

determinată de

o alimentaţie

 

acordateate

pierderile de apă şi

echilibrată

pacientul

electroliţi , manifestată

şi să fie

Este

prin greţuri şi vărsături

reechilibrat

reechilibrat hidro-

hidroelectrolitic .

 

electrolitic .

În ziua a şasea

 

pacientul

şi-a reluat alimentaţia

32

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE

Data

 

Funcţii vitale

 

Recoltări de

Examinări

Tratament

Regim alimentar

2014

T A

Puls

Resp

Temp ( gr C )

produse

paraclinice

mmHg

b/min

Resp/

biologice şi

min

 

patologice

20.12

120/75

100

12

37,5 ,

Hemoleucogramă: Leucocite V. o 8400 mm cub ; Hematii V. o 4

EKG- fără

Algocalmin 2 fiole / zi Papaverină 2 fiole/zi Fenobarbital 1 fiolă/ zi

200-300 ml de ceai neîndulcit , limonadă , supe de legume strecurate , pireu de legume , compoturi şi carne albă . Alimentaţia se reaia normal cu carne , legume , pâine , brânză de vaci şi o alimentaţi

37, 2

modificări

21.12

110/60

90

20

37, 3

;

mil per mm cub ;Hemoglobină V. o14,5 g per dl ; Hematocrit

patologice.

37,5

Radiografie

22.12

120/75

84

18

36,9 ;

V. o 40,5 Teste de coagulare :

Toracică-ITN

37,2

Ecografie

23.12

130/70

72

18

36,5 ;

T.S V. o 3 min, 10 sec; T. C V. o 8 min, 45 sec

Abdominală:

 

36,9

se evidenţiază

24.12

120/70

76

17

36,3 ;

Glicemia V. o 78 mg %VSH V.o 6mm la 1 oră

apendicita

36,6

25.12

120/70

78

18

36,2;

13 mm la 2 ore

36, 6

33

26.12

120/75

78

19

36,2;

36, 6

34

CULEGEREA DATELOR

Plan de îngrijire nr 3.

DATE FIXE NUME : V PRENUME :B VÂRSTA :24 ani SEXUL : masculin DOMICILIU : Tărgu -Mureş RELIGIA : ortodoxă OCUPAŢIE :student NAŢIONALITATE : română DATA INTERNĂRII : 15.12. 2014

ELEMENTE FIZICE : grupă sangvină AB VI , Rh pozitiv

DATE ANTROPOMETRICE : greutate 70

kg , înaltime 1, 75 m

ANAMNEZA ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE : - ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE - ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE :- CONDIŢII DE VIAŢĂ : bună CONDIŢII DE LOCUIT : bune

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: apendicită acută

MOTIVELE INTERNĂRII: durere la început difuză , ulterior cu iradiere în fosa ilacă dreaptă şi intensitate diferită , vărsături , contractură musculară , hiperestezie cutanată , febră şi frisoane .

Istoricul bolii :pacient în vârstă de 24 de ani , se prezintă la serviciul de primire urgenţe acuzănd următoarele : durere vie în epigastru care ulterior se localizează în fosa iliacă dreaptă , febră 38,5 grade Celsius , greaţă , vărsături , spaimă , nelinişte

35

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ :

durere vie în epigastru care ulterior se localizează în fosa iliacă dreaptă35 MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ : febră 38,5 grade Celsius greaţă , vărsături spaimă , nelinişte durere

febră 38,5 grade Celsiuscare ulterior se localizează în fosa iliacă dreaptă greaţă , vărsături spaimă , nelinişte durere

greaţă , vărsăturiîn fosa iliacă dreaptă febră 38,5 grade Celsius spaimă , nelinişte durere postoperatorie contractură

spaimă , neliniştedreaptă febră 38,5 grade Celsius greaţă , vărsături durere postoperatorie contractură musculară PROBLEMELE

durere postoperatoriegrade Celsius greaţă , vărsături spaimă , nelinişte contractură musculară PROBLEMELE PACIENTULUI alterarea

contractură musculară, vărsături spaimă , nelinişte durere postoperatorie PROBLEMELE PACIENTULUI alterarea confortului iritaţie

PROBLEMELE PACIENTULUI alterarea confortului iritaţie peritoneală creşterea temperaturii corporale imobilitate alimentaţie inadecvată

alterarea confortului iritaţie peritoneală creşterea temperaturii corporale imobilitate alimentaţie inadecvată
alterarea confortului iritaţie peritoneală creşterea temperaturii corporale imobilitate alimentaţie inadecvată
alterarea confortului iritaţie peritoneală creşterea temperaturii corporale imobilitate alimentaţie inadecvată
alterarea confortului iritaţie peritoneală creşterea temperaturii corporale imobilitate alimentaţie inadecvată
alterarea confortului iritaţie peritoneală creşterea temperaturii corporale imobilitate alimentaţie inadecvată

36

Diagnostic de nursing

Obiective

Intervenţii

Evaluare

1.alterarea confortului , determinată de procesul inflamator , manifestată prin durere vie în epigastru , ulterior localizându-se în fosa iliacă dr.

Pacientului să i se diminueze durerea .

Asigur repausul la pat , poziţie confortabilă , aplic pungă cu gheaţă intermitent local pentru diminuarea durerii . Administrez antialgice la indicaţia medicului .

În urma intervenţiilor durerea este diminuată .

2. iritaţie peritoneală , determinată de inflamaţia apendicelui , manifestată prin contractură musculară

Pacientul să prezinte stare de confort la nivel abdominal .

Explic pacientului să flecteze copasele pe abdomen , aşezând un sul pentru a asigura o bună postură , astfel realizându-se relaxarea musculaturii abdominare şi diminuarea durerii.

Semnele locale sunt ameliorate .

3.creşterea temperaturii corporale, determinată de procesul inflamator şi de infecţie , manifestată prin febră şi frisoane

Scăderea temperaturii corporale în limite fiziologice .

Măsor temperatur pacientului şi notez în foia de temperatură . Admisnistrez la indicaţia medicului antipiretice :

Pacientul prezintă o temperatură corporală corespunzătoare .

Aspirină , Paracetamol ( observ reacţiile adverse ale acestora ) Aerisesc salonul , asigur igiena pacientului pe regiuni , ofer ceaiuri calde şi refacerea volemică , aplic comprese reci .

4.imobilitate determinată de rahianestezie şi de intervenţia chirurgicală manifestată prin dependenţa de altă persoană.

Pacientul să-şi recapete independenţa în mişcare să aibă o bună postură .

Imediat după ce pacientul se trezeşte din narcoză şi devine cooperant îl voi pune să respire adânc , să facă , mişcări de

Pacienul a înţeles necesitatea imobilizării la pat , îşi satisface nevoile în urma intervenţiilor acordate şi

37

   

respiraţie folosind braţele . Ajut pacientul sa-ţi schimbe poziț ia ori de câte ori este nevoie . Ajut pacientul să coboare din pat treptat , să facă primii paşi supravegheat , apoi singur.

după 24 de ore după intervenţie se poate ridica sin pat .

5.alimentaţie inadecvată Determinată de pierderile de apă şi electroliţi manifestată prin greaţă şi vărsături

Pacienul să poată relua alimentaţia bogată în vitamine, să fie echilibrat hidroelectrolitic .

În prima zi administrez pacentului o dietă hidrică , cu ceai neîndulcit aproximativ 200-300 ml , înghiţituri mici şi repetate . În a doua zi după evacuarea spontană a gazelor , administrez pacientului , ceai îndulcit , limonadă , supe de legume strecurate , lapte aproximativ 1000 ml /24h În ziua a treaia odată cu reluarea tranzitului intestinal adminstrez pacientului compoturi ,

În urma intervenţiilor acordate pacientul beneficiaya de o alimentatie corecta d.p.d.v. nutritional, este reechilibrat hidroelectrolitic ; începând din ziua a şaptea pacientul şi-a

carne albă . Începând din ziua a şasea pacientul

îşi

reia alimentaţia normală cu carne , legume , brânză de vaci , o alimentaţie bogată în vitamine . Cu rol delegat : Administrez pacientului parenteral perfuzii cu soluţie de NaCl 0,9 % şi glucoză 5 % , 1000 ml pentru refacerea volemiei . Urmăresc

reluat alimentaţia .

Perfuzia şi

funcţiile vitale

şi le notez în foaia de observaţie

 

38

Data

 

Funcţii vitale

 

Recoltări de produse biologice şi patologice

Examinări

Tratament

Regim alimentar

2014

T A

Puls

Resp

Temp

paraclinice

mmHg)

b/ min

Resp/m

( gr C )

 

20.12

120/75

100

12

38,5 ,

Hemoleucogramă Leucocite

EKG

Algocalmin 2 fiole / zi Papaverină 2 fiole/zi Fenobarbital 1 fiolă/ zi Paracetamol, 500 mg 3x1 pe zi

200-300 ml de ceai neîndulcit , limonadă , supe de legume strecurate , pireu de legume , compoturi şi carne albă . Alimentaţia se reaia normal cu carne , legume , pâine , brânză de vaci şi o alimentaţie vitaminizată

37, 2

Radiografie

21.12

110/60

90

20

37, 3

;

V. o 8400 mm cub; Hematii V. o 4 mil per mm cub

toracică

37,5

Ecografie

22.12

120/75

84

18

36,9 ;

Hemoglobină V. o14,5 g per dl Hematocrit V. o 40,5

Abdominală:

37,2

inflamarea

23.12

130/70

72

18

36,5 ;

Teste de coagulare: T.S V. o 3 min, 10 sec

apendicelui

36,9

24.12

120/70

76

17

36,3 ;

T. C V. o 8 min, 45 sec Glicemia v. o 78 mg % VSH

 

36,6

25.12

120/70

78

18

36,2;

V.o 6mm la 1 oră, 13 mm la 2 ore

36, 6

26.12

120/75

78

19

36,2;

.

36, 6

39

CONCLUZII ASUPRA LUCRĂRI

Apendicele este un segment al tubului digestiv , cu o lungime de 2,20 cm , dispus în fundul de sac la locul de unire a cecului cu ileonul , la 2-3 cm de la valva ileocecală. În primul capitol am abordat anatomia şi fiziologia aparatului digestiv punănd accent pe anataomia apendicelui vermiform .În continuarea am vorbit despre elementele teoretice ale apendicitei acute . Apendicita este afecţiunea în care apare inflamaţia apendicelui , tratamentul fiind chirurgical , şi cu cât se intervine mai repede cu atât suferinţa pacientului este mai redusă ,şi intervenţia mai uşor realizabilă cu complicaţii cât mai reduse ca frecvenţă şi gravitate . Boala apare la orice vârstă , fiind mai frecventă între 10-30 ani , motiv pe care a fost numită boala tinereţii . Atât apariţia cât şi evoluţia procesului inflamator este influenţat de factori predispozanţi şi favorizanţi . Simptomatologia apendicitei este foarte variabilă încât classic se spune că nu are simptomatologie proprie , se instalează de obicei brusc . Tratamentul apendicitei acute este intervenţia chirurgicală numită apendicectomie . Evoluţia postoperatorie este bună , când febra are tendinţă de scădere în primele zile , tranzitul se reia , toleranţă digestivă bună , starea generală se ameliorează , drenajul peritoneal se diminuează treptat făcând posibilă îndepărtatrea tubului de dren . În al doilea capitol am detaliat tehnicile impuse de apendicita acută din omentul internării până la externare .Am vorbit despre condiţiile de spitalizare a pacientului , supravegherea lui pre şi postoperator , recoltarea produselor biologice şi patologice , examinările paraclinice care se impun , pregătirea pre şi îngrijiri postoperatorii, alimentaţia bolnavului , şi în final externarea lui , cuprânzănd educaţia pentru sănătate . Pacientul este educat la ieşirea din spital în legătură cu regimul dietetic , activitaea fizică , regim de viaţă ,, întoarcerea la control . În capitolul 3 am vorbit despre îngrijirea a 3 pacienţi cu apendicită acută , ce am supravegheat şi am îngrijit în cadrul stagiului la clinica de chirurgie generală , îm preună cu asistenta de serviciu . În îngrijirea celor trei pacienţi cu apendicită acută , am formulat diagnosticele de nursing, am stabilit obiectivele de îngrijire, am planificat şi implementat intervenţiile proprii şi delegate, iar la final am evaluat starea pacienţilor în urma îngrijirilor acordate .

40

BIBLIOGRAFIE

Dr Silvian Dchievici , Dr Mihai Mihaăilescu - Chirurgie , specialităţi chirurgicale , manual pentru cadre medicale şi şcoli sanitare postliceale 2005 Dr Victor Emilian Bancu - Patologie chirurgicală 1979 LucreţiaTitircă :Ghid de nursing 1995 Tehnice de îngrijire acordate de asistenţii medicali 1997 Urgenţe medici-chirurgicale 1998 Dr Mozeş Carol : Tehnica îngrijirii bolnavului 1997 vol I, II Dr Vasile D. Dr Grigorescu M . - Chirurgie şi specialităţi înrudite

41

42