10.

Formele gindirii logice

1.1
Identificati si caracterizati formele gindirii logice
Logica tradiional a studiat gandirea sub aspectul formei sale, fr coninut.Gindirea in mod
traditional,cunoaste 3forme logice:
Notiunea-Noiunea este form logic fundamental care reflect caracteristicile necesare, general sir
epetabile ale unei clase de obiecte. Noiunea are compoziie dual parile sale fiind continutul sau
intensiunea i sfera sau extensiunea. Noiunea se exprim in cuvant.Intesiunea sau coninutul noiunii este
mulimea insuirilor caracteristice clasei de obiecte desemnat de noiune.
Judecatareste forma logic fundamental, caracterizat prinfaptul c afirm sau neag ceva despre ceva i in
consecin are insuirea da a fi adevrat sau fals adic are valoarede adevr.Raionamentul este forma
logic fundamental constand intr-o conexiune ordonat de judeci in vederea dobandirii unor judeci noi.
1.2
Gasiti asemanari si deosebiri intre formele gindirii logice si redarea acestora
Notiunea exprima elemente esentiale definitorii ale unei clase de obiecte.Judecata exprima relatii intre
notiunicaracterizandu-se in propozitii ce afirma sau neaga ceva despre altceva. Prin urmare judecatile nu pot
fi decatpropozitii afirmative sau negative.O propozitie interogativa sau exclamativa nu ofera
informatii.Rationamentul este oimbinare de judecati prin care gandirea plecand de la cunostintele date deriva
din acestea cunostinte noi. Exista mimulte tipuri de rationamente, deductive (de la general la particular) sau
inductive (de la particular la general
1.obiectul de studio al logicii juridice
1.1 definiti obiectul de stucuiu al logiciii juridice
Obiectul de studiu al logicii il constituie gandirea, legile i formele gandirii corecte, procedeele i operaiile
gandirii prin care omul cunoate lumea din jur i pe sine. Logica cerceteaz mecanismul activitii
intelectuale a omului care are drept scop obinerea cunotinelor adevrate despre realitate. Ea este o tiin
general a raionamentelor, explicand regulile prin care pot fi construite raionamentele corecte. Logica este
o tiin teoretic (nu poate folosi observaia, experimentul), dar are deschideri practice.
logica in sensul cel mai restrans al acestui cuvant, are ca obiect studiul propoziiilor (enunurilor,
judecilor) i al raionamentelor (inferenelor) luand in considerare forma lor i fcand abstracie de
coninut.
Obiectul preocuprilor noastre il va constitui in special logica formal i aplicaiile sale in sfera dreptului.
Logica formal se preocup de formele procesului de gandire, cum ar fi noiunea, judecata, raionamentul,
ipoteza, demonstraia; de legile crora li se supune gandirea abstract; de modurile de demonstrare a
adevrului sau falsitii cunotinelor.
1.2caracterizati prin utilizarea metodei comparatiei problemele ce formeaza obiectul de studio al logicii
juridice.
1.3 argumentati importanta posedarii cunostintelor delogica juridica
Cursurile de logica juridical au ca scop pregatirea viitori;or juristi in vederea utilizarii formelor si regulelor
logocoo in teoria si tehnica dreptului.
Examinarea esenei logicii presupune abordarea problemelor cunoaterii in general, a scopurilor acesteia.
Scopul principal al cunoaterii este obinerea adevrului. Logica examineaz cum anume trebuie s aib
gandirea, ce reguli trebuie s fie respectate pentru ca s fie realizat adevrul. La fel ca i in cazul cunoaterii
prin intermediul organelor de sim, la treapta senzorial a cunoaterii, i in cazul cunoaterii la nivelul
gandirii abstracte, se poate obine atat informaie adevrat, cat i informaie fals.
Logica este un instrument pentru aflarea i intemeierea cunotinelor adevrate i descoperirea i eliminarea
opiunilor false. Ea are scopul de a ajuta la obinerea cunotinelor adevrate despre lume. Avand o aa
orientare gnoseologic, logica opereaz cu noiuni ca gandire corect i valoare de adevr. Adevrul se
refer la coninutul gandurilor, iar corectitudinea la formele lor.
In sfera dreptului adevrurile se exprim in legi. In cadrul logicii juridice, in procedura judiciar, pentru
fiecare caz aparte se gsete un singur adevr juidiciar, obinerea cruia se realizeaz prin aplicarea la fapta
sau evenimentul cu consecine juridice o norm sau principiu de drept. Stabilirea adevrului juridic i, deci,
darea unui verdict corect, depinde de nivelul de cunotine profesionale, de capacitatea de a aplica legislaia
intr-o situaie concret.
In drept se poate vorbi i despre un adevr sub un dublu aspect, al identitii actului sau faptului supus

cercetrii cu actul sau faptul rezultat din cercetare (adevrul faptic), cat i al concordanei pe linie juridic
dintre acest act sau fapt cu termenii normei sau principiului de drept a cror aplicare se face (adevrul
normativ)
Juritii nu ar trebui s comit greeli, pentru c de deciziile luate de ei, de acel adevr juridic pe care il
stabilesc, depinde soarta, uneori i viaa unui om. Dar acest lucru este posibil. Tocmai de aceea invinuiii au
dreptul la apel.
6.teoria termenului juridic
1.1 relatati despre caracteristicile generale ale notiunii ca forma a gindirii
Noiunea este una dintre principalele forme de gandire, in care se reflect obiectele cu caracteristicile lor
principale. In noiuni obiectele sunt delimitate (mintal) dintr-o mulime de obiecte i generalizate in clase in
baza unor semne comune.
Noiunile reflect obiectele din realitate, reflect lucruri, procese, oameni, fenomene, evenimente, relaiile i
legturile acestora. Dar noiunile au i o anumit independen fa de obiectele realitii. Ele pot s reflecte
obiecte, care nu exist in realitate din poveti, idealizri, etc. De asemenea, noiunile pot s apar inaintea
obiectelor, cum ar fi in cazul cand se incearc obinerea unor noi materiale, construirea unor noi mecanisme.
Se intampl ca obiectele s dispar, dar noiunea s rman, de exemplu, dinozaur sau mamut. Pe parcursul
dezvoltrii istorice a omenirii apar mereu noiuni noi.
Noiunile indeplinesc mai multe funcii, dintre care cele mai importante sunt:

funcia cognitiv noiunea este un rezultat al procesului de cunoatere, dar, de asemenea, ea

servete drept mijloc de cunoatere. In procesul formrii noiunii, de obicei, se dezvluie cele mai generale
caracteristici ale obiectelor, se relev esena acestora.

funcia comunicativ in noiuni se fixeaz cunotinele obinute despre obiecte i cu ajutorul

noiunilor oamenii transmit aceste cunotine altor oameni i altor generaii. In acest mod se asigur
continuitatea spiritual a generaiilor.
Noiunea este cea mai simpl form de gandire, totui, ea are dou elemente structurale: coninutul i sfera,
dou aspecte unul cantitativ i altul calitativ.
Coninutul noiunii, este ansamblul de caracteristici eseniale ale obiectelor, gandite in noiunea dat.
Coninutul reprezint informaia principal despre obiecte
Sfera noiunii, este reprezentat de mulimea de obiecte, pe care le reflect noiunea, obiectele, care se
gandesc intr-o noiune. La aceste obiecte se pot aplica semnele incluse in coninut.
1.2caracterizati fiecare tip de notiuni indicind criteriul de la care se obtine si caracterizati
Dup sfer se disting urmtoarele tipuri de noiuni:
I. In funcie de numrul de obiecte reflectate de ctre noiune se disting:
1. Noiuni singulare. Acestea sunt noiunile care reflect un singur obiect (fenomen, eveniment). Sfera
acestora o constituie doar un singur obiect al gandirii. De exemplu: Constituia Republicii Moldova, ASEM.
2. Noiunile generale reflect dou sau mai multe obiecte. Astfel de noiuni sunt, de exemplu: capital,
carte, prelegere.
- Noiunile generale pot fi registrabile i neregistrabile.
*Noiuni registrabile sunt acele noiuni, pentru care mulimea de elemente gandite in ea poate fi stabilit,
numrat, inregistrat. Ele reflect obiecte, numrul crora poate fi, in principiu stabilit De exemplu: oper a
lui Mihai Eminescu, stat, ora din Republica Moldova.
*Noiuni neregistrabile sunt noiunile care au o sfer nelimitat. Ele se refer la un numr nedeterminat de
elemente. De exemplu, om, copac, stea.
3. Categoriile sunt noiunile de maxim generalitate (sumum genus). Aceste noiuni nu au un gen superior.
In drept exist o mulime de categorii, dintre care raport juridic, drept subiectiv, obligaie, etc.
II. In funcie de faptul dac noiunile reflect obiecte care exist in realitate, sau care nu exist, noiunile se
divid in:
1.Noiuni vide ce reflect mulimi de obiecte, care nu conin nici un element. Ele se refer la obiecte ce nu
exist in lumea inconjurtoare, cum ar fi: centaur, triunghi rotund.
- Noiunile vide pot fi logic vide i factual vide.
*Noiunile factual vide reflect obiecte care nu exist, dar care pot s existe in general. De exemplu: om ce a
implinit varsta de 200 de ani (poate, in general s existe in viitor).
* Noiunile logic vide reflect obiecte ce nu pot s existe nicieri i nici odat, deoarece in coninutul lor se
conin caracteristici contradictorii: ptrat rotund, cel mai mare numr natural.
2. Noiunile nevide reflect mulimi de obiecte care conin unul sau mai multe elemente, adic reflect
obiecte, care au o existen real. Ele au o sfer in care se conine, cel puin, un obiect real. De exemplu:

drept civil, manual de matematic, Soarele.

III. In funcie de precizia stabilirii sferei, noiunile se divid in:
1. Noiuni precise. Noiunea este precis dac pentru orice obiect ales, putem s spunem cu certitudine c el
aparine sau nu clasei pe care o reflect noiunea. Aceste noiuni au un coninut exact i o sfer bine stabilit.
De exemplu: cerere, proces verbal, automobil.
2. Noiuni imprecise, sunt acele noiuni care nu au un coninut i o sfer stabilite cu exactitate. De exemplu,
noiuni imprecise sunt noiunile: tanr, frumos, inelept, grmad, turm. Aceste noiuni pot s creeze
neinelegeri i confuzii in cadrul comunicrii.
IV. Dup faptul dac mulimea de obiecte reflectate in noiune se consider sau nu a fi o totalitate, noiunile
se impart in:
1. Noiuni colective care se refer la mulimi de obiecte privite ca totalitate. Exemple de noiuni colective:
pdure, armat, colectiv.
2. Noiuni divizive sau distributive sunt cele care se refer la acele clase de obiecte, pentru care ceea ce este
valabil pentru toate elementele mulimii, este valabil i pentru fiecare element in parte. De exemplu, norm,
partid, telefon.
Dup coninut se pot deosebi urmtoarele tipuri de noiuni:
I. In funcie de faptul dac reflect obiecte sau insuirile acestora, noiunile se divid in:
1. Noiuni concrete, care reflect obiecte, existena cror este relativ de sine stttoare. Ele reflect mai multe
insuiri ca fiind luate impreun intr-un obiect: idiom, impozit, moment.
2. Noiuni abstracte sunt cele care reflect caracteristici ale obiectelor i relaiile dintre ele, care nu exist
independent de obiecte. Ele desemneaz trstura astfel, de parc aceasta ar fi de sine stttoare, nelegat de
un obiect: competen, roea. Dar noiunile abstracte pot s fac parte din noiuni concrete complexe. Tipul
noiunii se stabilete in acest caz dup noiunea principal. Astfel, noiunea bunvoina prietenului este o
noiune abstract, iar noiunea prietenie sincer este noiune concret.
II. In funcie de faptul dac obiectele reflectate de noiune au sau nu existen independent, noiunile se
divid in:
1. Noiuni absolute sunt acele noiuni care reflect obiecte, ce exist aparte i pot fi gandite in afara relaiilor
lor cu alte obiecte. Coninutul acestor noiuni poate s fie dezvluit fr referire la relaiile obiectului
reflectat in noiune cu alte obiecte. De exemplu: cod, televizor, manager.
2. Noiuni relative sunt noiunile ale cror note caracterizeaz obiectul doar in relaie cu alte obiecte, cum ar
fi: prini, inceput, analiz, profesor, elev.
III. In funcie de faptul dac indic prezena unor caracteristici la obiecte sau lipsa acestora, noiunile se
divid in:
1. Noiuni pozitive sunt noiunile coninutul crora este alctuit din caracteristicile ce sunt proprii obiectului
reflectat. Deci, aceste noiuni reflect prezena la obiecte a unor semne. De exemplu: revist, departament,
omor, ombudsman.
2. Noiuni negative ce reflect lipsa la obiect a unor semne. Cuvintele prin care se exprim aceste noiunii se
alctuiesc cu ajutorul la aa particule ca: non-, ne-, anti-, -in. De exemplu, dezordine, incolor, asimetrie,
necredincios, dezacord.
1.3 argumentati importanta notiunii
10. interferenta ca forma a gindirii
1.1 relatati esenta interferentei ca forma a gindirii
Inferenta-rationamet
Inferarea este procedeul de gandire prin care din cunotine iniiale, obinem o cunotin nou. Schema
operaiei de inferare se numete inferen sau raionament. Inferarea se bazeaz pe existena in cunotinele
iniiale a cunotinelor rezultate. Ele dobandesc insuirea de a fi noi pentru contiina celui ce nu le-a ineles
iniial direct din judecile de la care a pornit.
. Raionamentul este o operaie logic, in rezultatul creia din una sau mai multe judeci, pe care le numim
premise, deriv o judecat nou, care se numete concluzie. El este procesul de obinere a cunotinelor,
exprimate prin judeci din alte cunotine, care la fel sunt exprimate prin judeci.
Esena logic a raionamentului const in micarea gandirii de la analiza cunotinelor deja existente la
sinteza cunotinelor noi. Aceast micare are un caracter obiectiv i se determin de legturile reale ale
realitii. Legtura obiectiv, reflectat in contiin asigura legtura logic a gandurilor. Iar lipsa legturilor
obiective a realitii duce la greeli logice. Pentru ca concluzia obinut s fie o judecat adevrat, trebuie

ca premisele raionamentului s fie judeci adevrate, De asemenea, trebuie ca raionamentul s fie corect,
adic s fie alctuit conform regulilor impuse, in funcie de tipul acestuia. Ins, se poate intampla c i din
premise false se pot obine concluzii adevrate. De exemplu:
Toi petii au picioare.
Toi oamenii sunt peti.
Deci, toi oamenii au picioare
1.2 comparati tipuri de interferente dupa modul de formare si relatati specificul acestora
1.3 argumentati importanta interferentei de tip inductiv in drept. Formulate un exemplu
In drept datorita insusirilor lor de a fi intuitive si a tendintei catre generalitatea, inductile joaca un rol
creator. Textile juridice contin in marea lor majoritatea consecinte.
Pentru a le apleca faptelor este necesar deseori sa urcam prin inductie la generalitate, la principiile care le-au
generat si care exista de obicei in afra codurilor in elotia vietii si nevoile societatii. Numai dupa aceia ,
efectuind operatia inversa a deductiei , aplicam cu mai multe autoritati, si mai intemeinic principiile la fapte
la spete.
In asemenea cazuri inductia devine cu totul operanta, creind un drept nou, de supra textelor.
raionamentele inductive constituie aa legturi intre premise i concluzie, in care premisele doar confirm
concluzia. Premisele doar susin concluzia, dar nu asigur adevrul ei i in concluzia inferenei inductive se
conine o informaie, care nu exista in premise.
In raionamentele inductive concluzia nu decurge cu necesitate logic din premise. De aceea concluziile
obinute nu le putem califica ca adevrate, ci ca mai mult sau mai puin probabile. Totui, aceast afirmaie
nu este valabil pentru induciile complete, in cadrul crora se studiaz toate obiectele unei clase anumite.
Dac in cadrul raionamentelor concluzia decurge logic dintr-un ansamblu de premise, atunci in cazul
raionamentelor inductive se realizeaz sprijinirea prin premise a concluziei fr ca s o implice cu
necesitate.
In raionamentele deductive legturile dintre premise i concluzie reprezint legi logico-formale, de aceea in
cazul cand premisele sunt adevrate, concluziile sunt cu necesitate adevrate (dac raionamentul este
alctuit corect).
In raionamentele inductive intre premise i concluzii au loc aa legturi dup form, care asigur obinerea
mai cu seam a concluziilor verosimile atunci cand premisele sunt adevrate.
12 inferenta ca forma a gindirii
1.1 relatati esenta interferentei ca forma a gindirii
Unele cunotine le obinem nemijlocit, cu ajutorul organelor de sim, iar pe altele mijlocit, prin
intermediul gandirii logice, fcand concluzii din cunotinele pe care le avem. Raionamentul este o form de
gandire, prin care se obin cunotine noi din judecile existente. Judecile din care deriv concluziile se
numesc premise, iar judecata obinut, cea care reprezint cunotine noi, se numete concluzie.
Raionamentul este o operaie logic, in rezultatul creia din una sau mai multe judeci, pe care le numim
premise, deriv o judecat nou, care se numete concluzie. El este procesul de obinere a cunotinelor,
exprimate prin judeci din alte cunotine, care la fel sunt exprimate prin judeci.
Esena logic a raionamentului const in micarea gandirii de la analiza cunotinelor deja existente la
sinteza cunotinelor noi. Aceast micare are un caracter obiectiv i se determin de legturile reale ale
realitii
1.2 comparati tipuri de interferente dupa modul de formare si relatati specificul acestora
1.3 Dezvaluiti regulile silogismului categoric simplu si elaborate 2 exemple in care acestea sunt incadrate
Regulile generale ale silogismului simplu categoric
Regulile termenilor
1. Silogismul simplu categoric conine doar trei termeni. Dac se incalc aceast regul, se
produce greeala care se numete imptrirea termenilor, quaternio terminorum. Aceasta se intampl din
cauza c unul dintre termeni se intrebuineaz cu semnificaii diferite in premise, existand o ambiguitate a sa.
De exemplu:
Frecventarea ASEM de ctre studenii grupei D-X21 este micare.
Micarea este venic.
Frecventarea ASEM de ctre studenii grupei D-X21 este venic.

2. Termenul mediu trebuie s fie distribuit in cel puin una dintre premise. S considerm urmtorul
raionament:
Toi studenii tiu s scrie.
Ion tie s scrie.
Ion este student.
3. Termenul care nu este distribuit in premis, nu poate fi distribuit nici in concluzie. In caz contrar, in
termenii concluziei s-ar vorbi mai mult decat in premise. De exemplu:
Toate edinele de catedr reprezint adunri de persoane.
Toate edinele de catedr sunt fixate in procese verbale.
Toate adunrile de persoane sunt fixate in procese verbale.
Regulile premiselor
1. Din dou premise una trebuie s fie cu necesitate afirmativ. A doua poate s fie atat afirmativ, cat i
negativ. Dac ambele premise sunt judeci negative, din ele nu poate fi dedus nici o concluzie. De
exemplu:
Medicii nu sunt fermieri.
Contabilii nu sunt medici.?
2. Din dou premise una trebuie s fie cu necesitate universal. Din dou premise particulare nu poate fi
dedus nici o concluzie.
3. Dac una dintre premise este negativ, atunci concluzia este i ea negativ.
4. Dac una dintre premise este particular, atunci concluzia este i ea particular. De exemplu:
Toi medicii au studii superioare.
Unii medici se ocup de tiin.
Unii dintre cei care se ocup de tiin au studii superioare.
De multe ori concluzia unui raionament juridic apare ca o decizie juridic. Aceast decizie este edificat pe
argumente, prin care nu se urmresc concluzii sub form de reguli cci reguli exist deja in coninutul
normelor i principiilor juridice ci de adevr juridic intr-un caz particular, aa cum rezult el din
informaiile oferite de mijloacele de prob administrate i din raportarea acestor informaii la o norm sau
principiu de drept. [Dobr, p. 108]
15 problema adevarului juridic
1.1 dezvaluiti esenta adevarului juridic
1.2 determinati formele de manifestare a adevarului juridic
1.3 apreciati esenta relatiei intre adevar libertate-responsabilitate si caracterizati-o
22.discursul juridic
1.1 relatati despre esenta tehnicii legislative
1.2 caracterizati operatiile utilizate in activitatea de elaborare a dreptului
1.3 care sunt cerintele sub aspect structural necesare de respectat pentru ca o norma juridical sa fie logica. Si
indicate modul in care acestea se regasesc in ipoteza, dispozitie , sanctiune.
16. Lacuna juridica
1.Lacuna juridical este momentul cind intrun sistem de drept nu exista o norm ape care judecatorul sa o
poata aplica la un caz determinat sau atunci cind norma existent este incomplete sip e baza ei nu poate fi
formulate nici o solutie.
O serie de autori au contestat existent lacunelor in drept. Aceasta tendinta sa manifestat mai ales in
jurisprudenta germana a secolului al 19 si a fost numita de Genyteoria plenitudinii logice necesare a
legislatiei scrise. Conform acestei teorii orice system de drept pozitiv contine alaturi de prescriptiile
particulare o regula generala complementara la care putem sa apelam pe calea analogiei, atunci cind cazul in
speta nu se regaseste in prescriptia particulara. Hans kelsen este cel mai celebru promotor al teoriei
completitudinii logice a dreptului. El considera ca sistemul legal nu poate prezenta lacune pentru ca lipsei
reglementarii ii corespunde intentia legislatorului de a nu il constringe pe subiect la comportamentul
oarecare si de al lasa sasi creeze o norma individuala.
2. a)lacune veritabile si lacune false
Lacuna veritabila este cea survenita atunci cind nu exista nici o reglementare care sa permita solutionarea

unui caz.
Lacunele false survin in cazurile in care aplicarea prevederilor legii conduce la o decizie contrara intentiei
legiuitorului sau a ordinii de drept. Sunt 3 tipuri de lacune false:
-lacuna lingvistica-apare in cazul unei formulary lingvistice defectuoase a textului.
-lacuna politica-apare in cazul schimbarii de regim politic sau a ideologiei dominante si are drept rezultat un
conflict intre prevederile legii si noul system politico-ideologic.
-lacuna create de legea intrata in desuetudine.
b) lacune intentionate si neintentionate- criteriul ce sta la baza acestei clasificari este vointta legislatorului.
c)lacune primare si secundare
lacune prima-cele care existau deja in momentul nasterii normelor
lacune secundare cele care au aparut ulterior ca urmare a modificarii sistemului social sau a progresului
ethnic.
d)lacune in lege si lacune in drept.
e) lacune provizorii- sunte cele create de legislator prin legea in alb deci prin trimiterile la o reglementare
ulterioara.
f) lacuna tehnica- apare in cazul in care legiuitorul a statuat o norma generala fara sa regleze in acelasi timp
si expresia sa mai directa.
g) lacune critice si diacritice
lacuna critica- consta intro imposibilitate de evaluare deontica a unui comportament mentionat de o norma.
Lacuna diacritica- e o imposibilitate de a lua o decizie de a rezolva un caz, chiar atunci cind putem identifica
subiectii sau comportamentele vizate, pentru ca sanctiunea prevazuta de norma este neclara.
3. obligatia judecatorului de a umple lacuna juridical nu ii impune si obligativitatea folosirii unor procese de
interpretare a legii. Ba mai mult Solutia nu e necesar sa fie logica ea putind fi luata prin metode intuitive. Cu
toate acestea faptul ca judec trebuie sa isi motiveze decizia impune de cele mai multe ori necesitatea folosirii
unor procedee logice de demonstrare a valabilitatii rationamentului judiciar.
La fel de intilnit este si apelul la cutuma sau la dreptul natural aceste procedee fiind prevazute si in
legislatiile unor state ca elvetia, italia, Austria. Atit in cazul apelului la cututma cit si in cazul apelului la
dreptul natural se ivesc unele dificaultati. In cazul cutumei pot exista mai multe variante de rezolvare a unei
solutii sau rezolvarile difera de la o regiune la alta. In cazul dreptului natural nu exista o unanimitate de
pareri asupra principiilor care alcatuiesc acest drept.
Un caz deosebit il reprezinta cel al dreptului israelian, care pentru rezolvarea lacunei juridice il autorizeaza
pe judecator sa recurga la solutiile din legislatia engleza.

5. gindire si limbaj
1. gindirea juridical ca orice gindire este inseparabila de limbaj, ea expriminduse intotdeauna cu ajutorul
limbajului juridic. Primele contributii importante pentru analiza limbajului jur apartin reprezentantilor scolii
istorice de drept din Germania, in special lui J. Grimm si F.C. Savigny. Grimm considera ca dreptul si
limbajul juridic sau nascut impreuna pentru ca o idee juridical nu poate si exprimata correct decit intron
limbaj specific stiintelor juridice. Savigny leaga dezvoltarea sistemului de drept german considerat de el a fi
unul cintre cele mai evaluate din lume de superioritatea limbajului juridic german fata de alte limbaje
juridice nationale si de superioritatea limbii germane fate de alte limbi.
2. Semnificaia si sensul sunt doi parametrii semantici cu caracteristici diferite.
Semnificaia se caracterizeaz prin:
-obiectivitate-este accesibil tuturor membrilor unei comuniti lingvistice;
-unicitate-un semn trebuie s aib o singur semnificaie,adic s semnifice unsingur obiect;
-constan-un semn trebuie s semnifice acelai obiect,indiferent de imprejurri.
Intre sens si semnificaie se stabilete urmtorul raport-unui semn ii corespunde o semnificaie
determinat,dar nu si invers:
-un semn are un singur sens, iar sensul o singur semnificaie, dar o semnificaie poate corespunde mai
multor semne i mai multor sensuri;
-prin acest raport,Frege exclude dintre semne numele comune si, in general, expresiile crora le corespund
mai multe obiecte, cci acestea nu au o semnificaie determinat.

Concluzii
Prin introducerea parametrului semnatic de sens, Gottlob Frege incearc s rezolve problema referitoare la
ce se intampl cu o expresie atunci cand este inlocuit cu alta intr-un context care ii conserv interpretarea.
Prin distincia fcut intre sens i semnificaie , Frege precizeaz c sensul este inelesul unei expresii
lingvistice, iar semnificaia este ceea ce numete numele, insui obiectul desemnat (concret sau abstract).
Deosebirea dintre sens si semnificaie este valabil atat pentru nume cat si pentru alte categorii de expresii:
predicate, expresii ale relaiei,cuantori,operatori propoziionali si chiar propoziii.
3. importanta limbajului juridic pentru logica juridical rezulta din functiile pe care acesta le indeplineste si
anume:
a)func de fixare a cunostintelor juridice- acestea sunt exprimate in propozitiile care nu sunt posibile in afara
operatiei de nominalizare juridical realizata cu ajutorul limbajului.
b) functia constitutive- limbajul juridic este mediul in care se formeaza cunoasterea juridca si constiinta
juridical.
c) functia comunicativa- limb jur este instrumental de transmitere a cunostintelor juridice.
d) func argumentative- lim jur serveste la intemeierea asertiunilor si cunostintelor juridice, in general.
Una dintre particularitatile cele mai frapante ale limbajului juridic este faptul ca el abunda in reguli, maxime
si argumente formulate in limba latina.
9. Formele gindirii logice
1. Notiunea este rezultatul unui indelungat proces istoric si totodata logic, prin care omenirea, in cursul
practicii sale milenare, a ajuns sa sesizeze esentialul si generalul din lucrurile cu care era in permanent
contact.
Notiunea este, in primul rand, un produs social, caci fara efortul colectiv al generatiilor si fara limbaj nu
poate exista. Desi se constituie si exista prin limbaj, notiunea nu este identica cu cuvantul.
Oamenii comunica intre ei nu prin notiuni izolate, ci prin intermediul judecatilor in cadrul carora notiunile
sunt legate intre ele cu inteles.
Form fundamental a gandirii, exprimat printr-o propoziie in care se afirm sau se neag ceva.
RAIONAMENT-Inlnuire logic de judeci, care duce la o concluzie; ir de argumente de care se
servete cineva in judecarea unei chestiuni sau pentru a-i susine punctul de vedere.
Patrunderea in mecanismele rationarii necesita, in acest sens, studierea RATIONAMENTULUI care repr.,
in comparatie cu notiunea si propozitia logica, o forma superioara a gandirii, atat prin structura si mecanism
de rationare, cat si prin rezultatele obtinute in planul derivarii de noi cunostinte.
2. Gasiti asemanari si deosebiri intre formele gindirii logice si redarea acestora
Notiunea exprima elemente esentiale definitorii ale unei clase de obiecte. Judecata exprima relatii intre
notiunicaracterizandu-se in propozitii ce afirma sau neaga ceva despre altceva. Prin urmare judecatile nu pot
fi decatpropozitii afirmative sau negative. O propozitie interogativa sau exclamativa nu ofera informatii.
Rationamentul este o imbinare de judecati prin care gandirea plecand de la cunostintele date deriva din
acestea cunostinte noi. Exista mimulte tipuri de rationamente, deductive (de la general la particular) sau
inductive (de la particular la general)
20. Analiza normelor din perspectiva logica
1.Formulati o explicatie a termenului de norma reesind din resp definitii ca o apreciere logica
Norma reprezinta o perspective logica instituita spre reglementarea relatiilor sociale. Norma juridic este un
element constitutiv al dreptului. Ea este o regul de conduit instituit de puterea public sau recunoscut de
aceasta, a creirespectare este asigurat, la nevoie, prin fora coercitiv a statului. Norma juridic este
elementul constitutiv sau"celula de baz" a dreptului. Prin natura sa, norma juridic are urmtoareastructur
sau urmtoarele trsturi:
a)Un caracter general din care decurge i conduita tipic. Norma juridic devine un criteriu unic de
indrumare i aprecierea conduitei oamenilor, un veritabiletalon sau standard in funcie de care o anumit
conduit este definit ca fiindlicit sau ilicit.
b)Norma juridic este impersonal, ceea ce inseamn c ea nu se adreseaz unor persoane anume, ci ii
vizeaz pe toi oamenii sau o categorie de persoane, cum ar fi de exemplu funcionarii publici, chiriaii,
pensionariietc.
c)Normele juridice sunt obligatorii. Normele juridice nu sunt simple doleane sau indicaii, ci reprezint
oporunc, un ordin, o dispoziie obligatorie. Ele sunt un comandament impus de puterea public, a crui
putere devineobligatorie, ele fiind prescriptive i nu descriptive.

2.Relatati tipurile de norme si analizatile prin exemplificare

SE FACE DUPA ANUMITE CRITERII:
1)Un prim criteriu este cel al ramurii de drept,in baza acestui criteriu,distingem norme juridice: de drept
civil; de drept penal; de drept administrativ; de drept constitutional; de dreptcomercial, etc.
2)Un al doilea criteriu este cel al fortei juridice : legi - actul normativ elaborat de parlament si care areforta
juridica suprema.decrete,hotarari guvernamentale sau ordonante,decizii -acte normative elaborate de
organeleadministratiei locale (judet, oras, municipiu, comun
3) Criteriul modului de reglementare a conduitei.Dupa caracterul conduitei impuse sau datorate, normele
juridice se clasifica in
a)norme onerative- sunt acelenorme care obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune
b)-norme prohibitive- sunt acele norme care obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unor actiuni
c) norme permisive- sunt acele norme care nici nu obliga, nici nu interzic oanumita conduita; ele lasa la
aprecierea subiectului alegerea unei conduite, cu singura conditie de a nu incalcaordinea de drept.
4) Dupa sfera aplicarii lor, normele juridice se clasifica in:
a) norme generale - unele reglementaricuprinse in codul civil reprezinta dreptul comun pentru relatii
reglementate prin norme de drept comerciale
b)norme speciale- Sunt aplicabile unei sfere restranse de relatii, derogand de la dreptul comun c)norme de
exceptie- completeaza normele generale sau speciale, fara ca exceptia prevazuta sa fie considerata a aduce
atingereordinii de drept
5 Normele organizatorice. In aceasta categorie sunt incluse normele care privesc organizarea institutiilor si
organismelor sociale.
3. Explicati modul in care intelegeti termenul validare si modul in care auloc validarea normelor
Termenul de validare presupune recunoasterea normei de catre societate si aprobarea, publicare a
acesteia.Validitatea normelor superioare se intemeiaza pe Constitutie, iar cele inferioare pe normele
superioare. Asadar, normele se valideaza unele pe altele, iar aceasta constructie ofera o schema generica de
interpretare a realitatii juridice.validitateanormelor poate fi stabilita si prin analiza relatiilor dintre normele
care fac parte dintr-un sistem sau prin analizaelementelor componente ale normei. Normele sufera de 3
deficiente care pot sa le invalideze formal: absenta acordului asupra definitiilor generale; absenta acordului
asupra tipologiilor; absenta acorduluiasupra ceea ce se considera afiproprietati noncontingente ale
normelor.Unii autori observa ca validitatea normelor poate fi data de o justificare thetica sau axiologica.
Validitatea thetica norma a fost emisa de catre o autoritate indreptatita sa faca un lukru sinu a fost inka
abrogate;
Validitatea axiological comportamentucare este permis de norma este considerat a fi buniar cel interzis este
rau.

13. teoria argumentarii

1. Teoria argumentrii trebuie realizat in forma unei logici informale, deoarece o buninelegere asupra
chestiunilor teoretice i moral-practice nu poate fi obinut nicideductiv, nici prin evidene empirice. Teoria
argumentrii poate fi definit castudiu al tehnicilor discursive ale raionamentului practic, prin care un
individ urmretes determine sau s sporeasc adeziunea celorlali la anumite idei sau opinii ale sale. Dintro perspectiv tradiional, teoria argumentrii este considerat ca parte constitutiva sistemului rhetoric . Ea
s-a dezvoltat ins i in cadrul tiinific al logicii. Pornind de laconstatarea c, in limba natural, procesele
argumentative sunt impregnate de retoric ilogic, perspectiva modern asupra argumentrii incearc s
realizeze punctul comun alinterseciei acestor dou direcii de cercetare.
Din perspectiva lingvisticii, argumentarea reprezint o activitate verbal, de naturintelectual i social,
prin care se poate realiza justificarea sau respingerea unor opinii.Aceasta poate fi interpretat i in termenii
pragmaticii astfel: prin formularea unuiansamblu (coerent) de enunuri, emitorul urmrete s obin
acordul unuia sau maimultor colocutori, ceea ce sugereaz c argumentarea este motivat printr-un
dezacordreal, probabil sau posibil intre colocutori.
2 Comparati argumentarea persoasiune cu argumentarea manipulare
Prin persuasiune inelegem aciunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa fac sau sa aleag un
lucru.

Persuasiunea este o form de influenare. Este modalitatea de argumentare prin intermediul creia o
persoan incerceac s conving o alt persoan sau un grup de persoane s cread sau s fac un anumit
lucru. Persuasiunea este un proces de ghidare al oamenilor pentru a adopta idei, atitudini sau aciuni
Persuasiunea se bazeaz pe discuii i "atractivitatea prezentrii" in locul folosirii mijloacelor de for.
Persuasiunea este o form extrem a convingerii. Aristotel a afirmat c "Retorica este arta descoperirii, iar
intr-un caz particular, a descoperiri mijloacelor depersuasiune aflate la indeman". Prin manipulare
inelegem aciunea de a influenta prin mijloace specifice opiniapublica, astfel incit persoanele manipulate sa
aib impresia ca acioneaz conform ideilor si intereselor proprii. Inrealitate insa ele preiau o prere
(argumentare , idee, evaluare) care nu le aparine,ci le-a fost indusa prin diferitemijloace. Manipularea mai
poarta si numele de violenta simbolica Manipularea (intervenie cu valene negative)este o metod obscur
de inducere a unei atitudini, aciuni sau sentiment.
3. Formulati 3 argumente mentionind tipologia acestora in favoarea imp posedariicunostintelor din
domeniullogicii juridice pentru un bun orator.
inelepciunea jurailor, onestitatea lor, obligativitatea martorilor de a spune adevrul sub jurmant
24. comunicarea juridica
3. principiile logicii juridice
1.1
Pentru a fi corect, gandirea trebuie s se supun anumitor principii logice, acestea fiind nite legi generale
ale gandirii. Principiile logice sunt nite legturi necesare i eseniale dintre ganduri in procesul de raionare.
Gandirea juridic, de asemenea, se supune principiilor logice. Activitatea legislativ, cea de interpretare a
legilor, de aplicare a normelor juridice este guvernat de principiile logice.
Principile logice prezinta urmatoarele caracteristici:
- Sunt fundamentale,in raport cu legile si regulile logice. Validitatea reprezinta problema centrala a logicii iar
operatiile logice sunt valide doar daca satisfac cerintele exprimate de principiile logicii.
- Sunt formale. Ele regizeza procesele de rationare si nu ofera nici o informatie privind caracteristicile
determinate ale obiectelor.
- Nu sunt simple conventii de limbaj. Renuntind la principiile logiciiar trebui sa renuntam la adevar. Ele au
un temei situat in afara conventiilor de limbaj, in afara structurii logice, exprimind trasaturi de maxima
generalitate ale realitatii.
- Sunt intemeiate. Intemeierea principiilor fi doar indirecta, intrucit fiind lege de maxima generalitate,
principiile nu pot fi derivate din legi mai generale.
1.2
- Principiul identitii (Principiul identitii: un termen este identic cu sine dac ii pstreaz in elesul
incadrul aceluia i discurs raional in acelai timp i sub acelai raport.Principiul identitii cere ca o noiune
folosit s-i pstreze in cadrul aceluiai dicurs sensul, adic s reflacte acelai obiect.)
- Principiul noncontradiciei(Principiul noncontradiciei: in acelai timp i sub acela i raport este imposibil
caun lucru s fie i s nu fie sau, intr-un caz mai particular, in acela i timp i sub acelai raport este
imposibil ca un lucru s aib sau s nu aib o anumit proprietate. Acest principiu prevede c dou propoziii
dintre care una afirm iar alta neag ceea ce cealalt a afirmat, nu pot fi in acelai timp i sub acelai raport
adevrate.)
- Principiul terului exclus(Principiul terului exclus: in acelai timp i sub acelasi raport un lucru exist sau
nu exist, a treia posibilitate fiind exclus, sau, intr-o alt perspectiv, este necesar ca unlucru s posede sau
s nu posede o proprietate in acelai timp i sub acelai raport. O propoziie poate fi deci adevrat sau falsa
a treia variant nefiind posibil.)
-Principiul raiunii suficiente( Principiul raiunii suficiente: orice lucru are un temei in virtutea cruia exist
sau orice proprietate este condiionat de alt proprietate pe care se intemeiaz sau orice adevr este
condiionat de alte adevruri pe care se intemeiaz. Nimic nu poate exista fr o raiune justificativ i orice
propoziie trebuie s aib un temei.)
1,Principiul identitii.
Fiecare gand in procesul raionrii trebuie s fie identic cu sine. Unul i acelai gand nu poate s fie el
insui i altul. Primul principiu al logicii formale este cel al identitii. Acest principiu exprim calitatea
gandirii corecte de a fi determinat. Fiecare principiu logic are un fundament ontologic. Fundamentul

ontologic al principiului identitii il reprezint una dintre calitile eseniale ale realitii determinismul
calitativ al obiectelor i fenomenelor realitii reflectate in gandire. Aceste obiecte i fenomene sunt identice
cu ele insele (in acelai timp i sub acelai raport). Formularea ontologic a principiului identitii este:
orice lucru/fenomen este identic cu sine in acelai timp i sub acelai raport. Obiectele i fenomenele ii
pstreaz calitatea de a fie ele insele, de a fi identice cu sine i, deci, gandurile despre ele trebuie s fie i ele
identice cu ele insele dac in ele se reflect corect aceste obiecte i fenomene. Principiul identitii este
universal. Din coninutul acestuia reiese c fiecare noiune, judecat . a. trebuie s fie utilizate in unul i
acelai sens pe care s-l pstreze pe parcursul intregului proces de gandire (discuie, argumentare, etc.).
2,Principiul noncontradiciei.
Principiul noncontradiciei exprim aa o caracteristic a gandirii corecte ca, noncontradicia sa. De
asemenea, el asigur consecvena logic a gandirii. Contradicia logic este condiionat de enunarea a dou
judeci incompatibile, care se exclud reciproc, i care sunt enunate despre un obiect luat in acelai timp i
sub acelai raport.
Fundamentul ontologic al principiului noncontradiciei este urmtorul: obiectele din realitate nu pot s existe
i s nu existe in acelai timp i sub acelai aspect. Nu pot s posede i s nu posede o caracteristic in
acelai timp i sub acelai aspect. Nu pot s se afle in relaii i s nu se afle in relaii cu alte obiecte in acelai
timp i sub acelai aspect. Cu referire la aceasta Aristotel afirma: nu e cu putin ca acelai lucru s fie i s
nu fie intr-unul i acelai timp i c nu se poate ca unuia i aceluiai subiect s i se potriveasc i totodat
s nu i se potriveasc sub acelai raport unul i acelai predicat. Deci, formularea ontologic a principiului
noncontradiciei este: in acelai timp i sub acelai raport este imposibil ca un lucru s aib i s nu aib o
proprietate, s fie i s nu fie, s aib anumite relaii i s nu le aib. Utilizarea contient a acestui
principiu permite s descoperim i s inlturm contradiciile in procesul de gandire atat al nostru, cat i al
altora. Acest principiu nu interzice contradiciile dialectice, ci doar contradiciile gandirii incorecte, care
distrug continuitatea gandirii, incurc cunoaterea realitii.
3,Principiul terului exclus.
Acest principiu este o adugare pentru principiul noncontradiciei dar i cel al terului exclus. In el se
exprim, la fel, determinarea gandirii, continuitatea acesteia, noncontradicia.
Fundamentul ontologic al acestui principiu este determinarea calitativ a obiectelor i fenomenelor lumii
inconjurtoare. i deci, un anumit obiect sau exist, sau nu exist, sau are relaii cu alte obiecte, sau nu are.
Formulare ontologic a principiului terului exclus este: in acelai timp i sub acelai raport un lucru are o
proprietate, sau nu o are, are o relaie sau nu, exist sau nu exist, a treia posibilitate este exclus.
Principiul terului exclus ar putea s fie formulat astfel: dou judeci contradictorii despre
unul i acelai obiect nu pot fi concomitent false. Una dintre ele este cu necesitate adevrat.

1. Principiul raiunii suficiente.

In principiul raiunii suficiente se exprim o caracteristic de baz a gandirii corecte fundamentarea
acesteia. Inaintand un gand, i pretinzand c el este adevrat, trebuie s fundamentm adevrul su. Calitatea
de a fi argumentat este una dintre cele mai importante caliti ale gandirii logice. In cazul cand afirmm
ceva, convingem pe alii de ceva, trebuie s demonstrm judecile noastre, s aducem raiuni suficiente,
care confirm adevrul gandurilor noastre. Stabilirea adevrului dar i a falsitii unui gand este posibil doar
in cazul fundamentrii acestuia. Formularea ontologic a acestui principiu: orice lucru (fenomen, etc.)
exist in virtutea unui temei.
O premis important pentru funcionarea principiului raiunii suficiente este dependena universal a unor
obiecte de altele. Dac primele trei principii ale gandirii au fost formulate de ctre Aristotel, atunci acest
principiu a fost formulat de ctre Leibniz. La el acest principiu apare ca unul universal atat al existenei, cat
i a cunoaterii principiul cauzalitii. Cu referire la gandire se poate da urmtoarea formulare: nici o
judecat nu poate s fie recunoscut drept adevrat fr o raiune suficient. Suficiente sunt acele
fundamente faptice i teoretice, din care judecata dat reiese cu necesitate.
1.3
......................................................
8.inferenta ca forma a gindirii
1.1
Unele cunotine le obinem nemijlocit, cu ajutorul organelor de sim, iar pe altele mijlocit, prin
intermediul gandirii logice, fcand concluzii din cunotinele pe care le avem. Raionamentul este o form
de gandire, prin care se obin cunotine noi din judecile existente. Judecile din care deriv concluziile se
numesc premise, iar judecata obinut, cea care reprezint cunotine noi, se numete concluzie.

Raionamentul este o operaie logic, in rezultatul creia din una sau mai multe judeci, pe care le numim
premise, deriv o judecat nou, care se numete concluzie. El este procesul de obinere a cunotinelor,
exprimate prin judeci din alte cunotine, care la fel sunt exprimate prin judeci.
Esena logic a raionamentului const in micarea gandirii de la analiza cunotinelor deja existente la
sinteza cunotinelor noi. Aceast micare are un caracter obiectiv i se determin de legturile reale ale
realitii. Legtura obiectiv, reflectat in contiin asigura legtura logic a gandurilor. Iar lipsa legturilor
obiective a realitii duce la greeli logice. Pentru ca concluzia obinut s fie o judecat adevrat, trebuie
ca premisele raionamentului s fie judeci adevrate.
1.2
Raionamentele deductive sunt acele raionamente in care concluzia decurge cu necesitate logic din
premise, adic dac acceptm anumite premise, atunci concluzia in mod obligatoriu decurge din ele.
Deducie sau raionament deductiv este raionament in care se trece de la judeci de un anumit grad de
generalitate la judeci de acelai grad de generalitate sau la judeci de un grad mai mic de generalitate.
Deducia se supune unei condiii logice: dac premisele sunt adevrate, atunci este adevrat i concluzia. i
dac ea nu satisface aceast condiie, atunci se poate afirma c raionamentul a fost alctuit incorect.
Deducia ne permite s obinem concluzii adevrate, iar raionamentele deductive se supun unor reguli clare,
precise i ordonate sistematic. De aceea unii autori susin c logica in sens strict trebuie privit ca studiu
formal consacrat numai inferenelor deductive sau, mai pe scurt, ca teorie a deduciei.
Spre deosebire de raionamentele deductive, in care intre premise i concluzie exist o relaie de urmare
logic, raionamentele inductive constituie aa legturi intre premise i concluzie, in care premisele doar
confirm concluzia. Premisele doar susin concluzia, dar nu asigur adevrul ei i in concluzia inferenei
inductive se conine o informaie, care nu exista in premise.
In raionamentele inductive concluzia nu decurge cu necesitate logic din premise. De aceea concluziile
obinute nu le putem califica ca adevrate, ci ca mai mult sau mai puin probabile. Totui, aceast afirmaie
nu este valabil pentru induciile complete, in cadrul crora se studiaz toate obiectele unei clase anumite.
Dac in cadrul raionamentelor concluzia decurge logic dintr-un ansamblu de premise, atunci in cazul
raionamentelor inductive se realizeaz sprijinirea prin premise a concluziei fr ca s o implice cu
necesitate.
In raionamentele deductive legturile dintre premise i concluzie reprezint legi logico-formale, de aceea in
cazul cand premisele sunt adevrate, concluziile sunt cu necesitate adevrate (dac raionamentul este
alctuit corect).
In raionamentele inductive intre premise i concluzii au loc aa legturi dup form, care asigur obinerea
mai cu seam a concluziilor verosimile atunci cand premisele sunt adevrate.
Prin raionamente deductive un gand se deduce din altele. Prin cele inductive se induce la un gand-concluzie.
Iar in raionamentele prin analogie gandul se transpune de la un obiect la altul.
1.3
...................................
Judecatorul trebuie sa aplice o norma generala la un fapt individual. Norma trebuie sa fie inteleasa ca o
functie a formularii literare a normei si a ideii continutului. Ideea continutului ofera repere in cazul in care
norma scrisa este lacunara pentru completarea ei. Structura normei este alcatuita din 2 elemente: descriptia
faptelor reglementate si descrierea consecintei.
Obligatia impusa judecatorilor de a dezvolta silogistic rezultatul convingerilor asupra conflictelor dintre
particulari sau dintre particulari si colectivitate, devine o garantie ca judecata lor nu este un act arbitrar,
nemotivarea, adica neexpunerea deductiva a hotaririlor neprezentind un motiv legal de desfiintare a lor.
14. problema adevarului juridic
1.1
Fundamentarea (sau intemeierea ) este operaia logic prin care se indic temeiul aseriunilor. Temeiul
reprezint o judecat sau un ir de judeci din care se poate deriva o aseriune pe baza unui procedeu logic
valid. Asertiunile sunt prezente in limbaj sub forma de enunturi sau propozitii. Adevarul asetiunilor este
aceea ce da continutul principal al termenului fundamentare. Validitatea este problema centrala a logicii
juridice.
1.2
18. Interpretarea logica a legilor
1.1
Prin interpretare se in elege evidenierea sensului termenilor cuprini in actele juridice in general i in lege

in special. Legile conin rareori indicaii pentru interpretri. De pild art. 1 din Codul civil prevede c legea
dispune numai pentru viitor i ea nu are putere retroactiv. Deasemenea, uneori, legiuitorul comand o
interpretare restrictiv sau una extensiv, de pild atunci cand menioneaz c o enumerare este numai
enuniativ sau, dimpotriv,cand spune c ea este limitativ. De asemenea interpretarea logica re un rind de
metode de interpretare a legii cum ar fi: Interpretarea gramatical, Interpretarea intuitiv, Interpretarea
sistematic ,Interpretarea logic, Interpretarea hermeneutic, Interpretarea istoric.
1.2
Interpretarea unei convenii inseamn descifrarea inelesului exact al acelei convenii. Clauzele din
convenii au inelesul direct pe care ni-l transmit cu claritate expresiile verbale intrebuinate de pri pentru a
formula i explicita ceea ce au hotarat. Necesitatea de apela la interpretare apare numai in mod subsidiar i
excepional, atunci cand formularea dat de pri nu este clar i conine intunecimi sau lacune.
Interpretarea conveniei este deci o operaiune excepional i paliativ, intrucat conveniile trebuie s fie
clare, explicite i complete.
Interpretarea legilor
In domeniul interpretrii legilor se folosesc dou tipuri de metode deinterpretare: metode de interpretare
ordinar, pentru cazul in care legea este obscur sau ambigu i metode de interpretare extensiv pentru
cazul in care legea e lacunar.
1,Interpretarea ordinar. In cadrul acestui tip de metode intalnim in special folosirea metodei gramaticale
i a metodei logice.Metoda gramatical presupune analizarea in elesului etimologic al noiunilor,analiza
sintactic i morfologic a propoziiei, afirmarea sensului gramatical al frazelor i clauzelor, prin sinteze ale
intelesurilor lor.
2. Interpretarea logic direct
3. Interpretarea logic semidirect
4. Interpretarea semiindirect
5. Interpretarea indirect
2, Interpretarea extensiv folosete metode asemntoare cu cele prezente incazul interpretrii
semiindirecte fiind ins folosit in cazul in care legea este lacunar. Incazul acestui tip de interpretare se
folosesc metodele raionamentului prin analogie, a raionamentului a pari ratione, a contrario sensu, a maiori
ad minus, etc
Interpretarea poate fi:
6. Interpretatio declarativa
7. Interpretatio restrictiva
8. Interpretatio extensiva
1.3
Interpretarea ordinar
-Interpretarea logic direct(a proprio sensu;lato sensu; stricto sensu; a generale sensu; ratione legis stricta)
-Interpretarea logic semidirect(pro subjecta materia; a topica;a rubrica)
-Interpretarea semiindirect(a pari ratione si a contrario sensu; a fortiori rationae si a maiori ad minus; ab
inutilitate legis; in favore)
-Interpretarea indirect(regula ce ne recomanda sa cautam argumente in lucrarile preparatorii; regula
autoritatii)
Interpretarea extensiv
a)
Interpretatio declarativa
b)
Interpretatio restrictiva
c)
Interpretatio extensiva
d)
Interpretare verbala
e)
Interpretare substantiala(reguli: a sensu legis; ab intentione legis; ab occasione legis; a ratione legis;
a mente legis; scopo legis; a favore; ab efficacitate legis; ab utilitate legis)
21.logica tehnicii legislative

1.1
Tehnica legislativa reprezinta un complex de metode si procedee menite sa asigure o forma corespunzatoare
continutului reglementarilor juridice.
Tehnica legislativa asigura sistematizarea, unificareasi coordonarea legislatiei, precum si continutul si formaj
uridica adecvate pentru fiecare act normativ. Normele de tehnica legislativa definesc partile constitutive ale
actului normativ, structura, forma si modul de sistematizare a continutului acestuia, procedeele tehnice
privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea sirepublicarea actelor normative, precum si
limbajul si stilulactului normativ.
Tehnica legislativa asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si
forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ.
1.2
-trecerea de la individualtatea faptelor la tipizarea lor.
Fapta este actiunea sau inactiunea pe care o savirseste un om. Orice tip de fapta este caracterizat de anumite
efecte , dintre care unele pot avea semnificatie juridica. Din momentul in care legiuitorul da aceasta
semnificatie juridica , fapta ce tip de vine juridica.
-Stabilirea efectelor caracteristice tipurilor de fapte.
-Retinerea din multimea efectelor pe acelea care angajeaza ordinea juridica a sacietatii prin cuprinderea lor
intr-o norma juridica corespunzatoare.
In sens larg ,orice eveniment de care dreptul positiv leaga consecintele juridice este fapt juridic.
In sensul strict,faptul juridic consta intr-un eveniment care are loc in mediul inconjurator de care ndreptul
positiv ataseaza consecintele juridice.
1.3
Orice norma logic juridica trebuie sa satisfaca sub aspect structural, urmatoarele cerinte:
9. Stabilirea conditiilor de aplicare a normei.
10. Descrierea conduitei subiectelor carora li se adreseaza norma.
11. Prescrierea consecintelor pentru acel subiect care va avea o alta conduita decit aceea care este
deschisa in norma juridica.
Aceste cerinte corespund celor trei elemente care fac parte din structura normei:
12. Ipoteza: trebuie sa fie determinata cu precize. Cind ipoteza este relativ determinata tehnica
legislativa este de calitate mediocrata si indica o stare nesatisfacatoare a legalitatii in statul
respectiv.
Ea trebuie sa cuprinda:
13. Subiectele de drept vizate prin norma juridica.
14. Conditiile in care subiectele de drept cad sub incidenta normei juridice.

15. Dispozitia: ea poate fi

16. Absolut determinata : descrie drepturile si obligatiile pe care le au partile relatiei sociale
17.
18.

determinate.
relativ determinata: lasa subiectului mai multe posibilitati de actionare in limitele indicate de
insasi norma juridica.
nedeterminata : este cea mai nesatisfacatoare, intrucit permite arbitrariul in activitatea organilor
judiciare.

19. Sanctiunea : pot fi:

20. Determinate : este aceea care prescrie in mod corect si cu claritate consecintele nesocotirii
dispozitieii la care se refera sanctiunea.

21. Relativ determinate : este acea care fie prescrie limitele sactiunii,fie prescrie 2 sau mai multe
22.

optiunipe care le are organul de aplicare a legii in cazul violarii dispozitiei la care se refera
sanctiunea.
Nederminate

23. comunicarea juridical

1.1
Limbajul este o condiie necesar a existenei gandirii abstracte. El apare odat cu contiina i gandirea.
Limbajul reprezint materializarea gandirii in vorbirea scris i oral. Nu exist limbaj in afara gandirii i
invers. Ele se afl intr-o unitate indisolubil. Limbajul este inveliul gandirii care poate fi perceput senzorial,
este haina lingvistic a gandurilor noastre, este acea entitate care asigur o existen evident, sesizabil
gandurilor omului.
Limbajul este predestinat s serveasc drept mijloc pentru obinerea i fixarea cunotinelor, pstrarea i
transmiterea acestora. Limbajul indeplinete un rol foarte important, deoarece gandurile exist intr-o form
ideal fr ca s poat s fie percepute de ctre organele de sim. Iar limbajul le confer acestor ganduri o
form de cuvinte, care pot fi percepute de ctre organele de sim.
Limbajul se utilizeaz nu doar in procesul de exprimare al gandurilor, dar i in procesul de formare al lor. In
toate domeniile activitii umane, gandurile se exprim prin limbaj. In cadrul logicii s-a constituit un limbaj
care port denumirea de limbaj formalizat. In acest limbaj cuvintele limbajului obinuit sunt inlocuite prin
anumite litere i simboluri, acesta fiind un limbaj simbolic. In domeniul dreptului gandurile se exprim prin
limbajul juridic.
1,2
Limbajului juridic aparin reprezentanilor colii istorice de drept din Germania, in special lui J. Grimm i
F. C. de Savigny. Primul consider c dreptul i limbajul juridic s-au nscut impreun, pentru c o idee
juridic nu poate fi exprimat corect decat intr-un limbaj specific tiinelor juridice. De aceea istoria
dreptului este totodat o istorie a dezvoltrii i maturizrii conceptelor juridice.
Din perspectiva logicii limbajul juridic se poate diferenia in felul urmtor:
23. limbajul teoretic, care este limbajul teoriilor juridice, a legilor juridice;
24. limbajul empiric, aplicativ, adic limbajul analizei juridice, interepretrii normelor de drept;
25. limbajul obiectual sau nivelul obiectual al limbajului juridic este sistemul de semne i simboluri ale
limbajului natural i celui formalizat care reprezint i reflect obiectele reale pe care le cerceteaz
juristul in procesul activitii juridice
Dar exista si alte tipuri de limbaje, cum ar fi:
Limbajele naturale sunt limbajele care apar in mod spontan, se constituie treptat i sunt inseparabile de
popor, care este purttorul lor. Limbajul natural este un sistem de semne care s-a constituit pe parcursul
dezvoltrii umanitii pentru a indeplini funcia de comunicare i cunoatere. Acestea sunt, de fapt, limbile
naionale. Limbajele artificiale sunt limbajele care se creeaz de ctre oameni, in baza limbajelor naturale, in
mod contient, pentru anumite scopuri, in special, pentru a transmite exact i in mod econom informaia, mai
ales cea tiinific. Limbajul artificial este format pentru soluionarea optim a problemelor speciale in
anumite sfere ale cunoaterii. Prin crearea limbajului artificial se soluioneaz problema cutrii mijloacelor
de analiz i reflectare a rezultatelor atinse. Drept exemplu de limbaje artificiale pot servi limbajele de
programare, limbajele logicii i matematicii, limbajele de semnalare (in sistemul transportului feroviar i
acvatic), cifruri, .a.m.d. Limbajele tiinelor exacte i socio-umane se pot considera limbaje semi-artificiale,
deoarece ele includ i terminologie din limbajul natural, dar i terminologie i simbolic special i anumite
reguli de funcionare prestabilite. Limbaje parial artificiale sunt sisteme de semne care includ semnele
limbajului natural i a celui artificial. La ele se atribuie limbajele tiinelor, de exemplu, cel al fizicii sau al
dreptului.
1,3
Dreptul are nevoie de mijloace lingvistice pentru a desemna exact noiunile juridice i a exprima corect
ideile specialitilor in drept. De exemplu, pentru a-i indeplini eficient funcia, legile trebuie s fie
impecabile atat dup coninut, cat i dup form iar limbajul legilor trebuie s fie unul exact. In domeniul
dreptului, in care avem nevoie de precizie, in care nu se admite prezena paradoxurilor i a sofismelor, se
utilizeaz un limbaj semi-artificial, care opereaz cu anumii termeni cuvinte i imbinri de cuvinte,

noiuni speciale. Una dintre principalele caracteristici ale limbajului juridic este exactitatea. Claritatea, pe
lang exactitate i simplitate reprezint una dintre calitile importante ale limbajului juridic. Dac norma
juridic va fi transmis printr-un limbaj inexact, ea nu va fi ineleas i executat. Pentru acest limbaj, de
asemenea, este caracteristic neutralitatea emoional: faptele i evenimentele trebuie descrise in limbajul
juridic in expresii neutre din perspectiv emoional.
2.Principiile logicii juridice:
a)relatati despre principiile logicii juridice mentionand caracteristicele esentiale ale principiilor:
Pentru a fi corect, gandirea trebuie s se supun anumitor principii logice, acestea fiind nite legi generale
ale gandirii Principiile logice sunt nite legturi necesare i eseniale dintre ganduri in procesul de raionare.
Principiile logice au un caracter universal, stau la baza funcionrii gandirii in general, in ele se reflect cele
mai generale i profunde caliti, relaii i legturi ale lumii obiective, care este perceput de gandirea
noastr. : La baza gandirii stau anumite condiii formale numite principii logice sau legi de raionare, fr de
care aceasta nu ar fi posibil. Ele nu exprima raionamente, ci condiii generale ale raionamentelor
indiferent de tipul de propoziii cu care formulam inferena. Dei aceste principii nu sunt suficiente pentru o
gandire perfect logic de altfel, aa cum am vzut anterior, aceast calitate este un ideal pentru individul
uman ele ofer un indreptar, iar respectarea lor, oarecum instinctiv i intuitiv, permite urmarea unui fir
logic in gandire. Negarea sau nesocotirea lor antreneaz consecine absurde. Aceste principii care sunt in
numr de patru, au fost identificate i formulate de Aristotel i Leibniz. Ele sunt: 1. Principiul identitii
fiecare lucru este ceea ce este. i in atatea exemple cate vrei. A este A, B este B. (Leibniz); 2. Principiul
noncontradiciei este peste putin ca unuia i aceluiai obiect s i se potriveasc i totodat s nu i se
potriveasc sub acelai raport unui i acelai predicat (Aristotel); 3. Principiul terului exclus dac nu e
cu putin nici s existe un termen mijlociu intre cele dou membre extreme ale unei contradicii, ci despre
orice obiect trebuie neaprat sau s fie afirmat sau s fie negat fiecare predicat, orice afirmaie i
orice negaie este sau adevrat sau fals. (Aristotel); 4. Principiul raiunii suficiente niciun fapt nu poate
fi adevrat sau real, nicio propoziie veridic fr s existe un temei, o raiune suficient pentru care lucrurile
sunt aa i nu astfel, dei temeiurile acestea de cele mai multe ori nu pot fi cunoscute. (Leibniz).
b)caracterizati esenta principiilor logice: sunt fundamentale,in raport cu legile i regulile logice. Aceasta
inseamn c legile i regulile logice presupun principiile logice i in seama de ele cu ocazia fiecrei operaii
logice. Validitatea reprezint problema central a logicii i argumentrii, iar operaiile logice i de
fundamentare sunt valide doar dac satisfac cerinele exprimate de principiile logice. - sunt formale adic
ele regizeaz procesele de raionare i nu ofer nicio informaie privind caracteristicile determinate ale
obiectelor, nu sunt simple convenii de limbaj aceasta inseamn c renunand la principiile logice ar trebui
s renunm la adevr; ele nu au un temei in limbaj sau in structurile logice, ci exprim trsturi de maxim
generalitate a realitii. - sunt intemeiate. Intemeierea principiilor nu poate fi, ins, decat indirect, intrucat,
fiind legi de maxim generalitate,principiile logice nu pot fi derivate din legi mai generale.
c)argumentati prin intermediul unui principiu logic importanta respectarii legilor pt o buna
functionare a statului de tip democratic: Respectarea principiilor logicii constituie o condiie necesar a
cunoaterii esenei realitii. Ea asigur atingerea cunotinelor adevrate in procesul de gandire, fr de care
nu este posibil cunoaterea. Respectarea principiilor logice este obligatorie pentru gandirea corect .
4.Gandire si limbaj:
a)Analizati relatia gandire-limbaj: Limbajul este o condiie necesar a existenei gandirii abstracte. El
apare odat cu contiina i gandirea. Limbajul reprezint materializarea gandirii in vorbirea scris i oral.
Nu exist limbaj in afara gandirii i invers. Ele se afl intr-o unitate indisolubil. Limbajul este inveliul
gandirii care poate fi perceput senzorial, este haina lingvistic a gandurilor noastre, este acea entitate care
asigur o existen evident, sesizabil gandurilor omului.
Limbajul este predestinat s serveasc drept mijloc pentru obinerea i fixarea cunotinelor, pstrarea i
transmiterea acestora. Limbajul indeplinete un rol foarte important, deoarece gandurile exist intr-o form
ideal fr ca s poat s fie percepute de ctre organele de sim. Iar limbajul le confer acestor ganduri o
form de cuvinte, care pot fi percepute de ctre organele de sim.
Limbajul se utilizeaz nu doar in procesul de exprimare al gandurilor, dar i in procesul de formare al lor. In
toate domeniile activitii umane, gandurile se exprim prin limbaj
b)Elaborati caracteristici distinctive relatiei gandire-limbaj:

c)Argumentati afirmatia precum ca limbajul este un sistem conceptual de redare a realitatii

juridike:Dreptul si limbajul juridik s-au nascut impreuna,pt ca o idee juridika nu poate fi exprimata correct
decat intr-un limbaj specific stiintelor juridice.
7.Judecata juridika:
a)Relatati despre judecata juridika ca forma a gandirii: Judecata este forma de gandire prin intermediul
creia se dezvluie prezena sau absena unor caracteristici la obiecte i prezena sau absena relaiilor dintre
obiecte. Putem s deosebim judecata de alte forme logice prin faptul c in ea se afirm sau se neag ceva
despre ceva. Judecata este o form de gandire mai complex decat noiunea, ea fiind alctuit din
noiuni.Termenul judecata desemneaza un continut propozitional si are avantajul de a reliefa deseobirea de
obiecte dintre analiza logica si analiza gramaticala.
b)Indicati caracteristici ale tipurilor de judecati simple si complexe si exemplificati: Cele mai
elementare judeci sunt cele simple. Numite i atomice, aceste judeci nu includ in sine alte judeci. Ele
constituie reflectarea unei singure legturi dintre obiecte. De exemplu: Obiceiul este cel mai vechi izvor de
drept, Toate persoanele sunt egale in faa legii.
Judecile simple se impart in diverse tipuri in funcie de caracteristicile logice: caracterul legturii logice
(calitatea i cantitatea) subiectului i predicatului, relaia dintre subiect i predicat. Judecile compuse sunt
alctuite din judeci simple i conectori logici. Se cunosc urmtoarele tipuri de judeci compuse:
conjunctive, disjunctive, implicative, echivalente i negative. De asemenea, exist judeci compuse
combinate.
c)Apreciati modul in care are loc verificarea valorilor de adevar al judeactilor si modul in care acestea
sunt validate.Comparati termenul validare in drept si validare in logica:
11.Inferenta ca forma a gandirii:
a)Realatati interferenta ca forma a gandirii: Unele cunotine le obinem nemijlocit, cu ajutorul organelor
de sim, iar pe altele mijlocit, prin intermediul gandirii logice, fcand concluzii din cunotinele pe care le
avem. Raionamentul este o form de gandire, prin care se obin cunotine noi din judecile existente.
Judecile din care deriv concluziile se numesc premise, iar judecata obinut, cea care reprezint cunotine
noi, se numete concluzie. Raionamentul este o operaie logic, in rezultatul creia din una sau mai multe
judeci, pe care le numim premise, deriv o judecat nou, care se numete concluzie. El este procesul de
obinere a cunotinelor, exprimate prin judeci din alte cunotine, care la fel sunt exprimate prin judeci.
Esena logic a raionamentului const in micarea gandirii de la analiza cunotinelor deja existente la
sinteza cunotinelor noi. Aceast micare are un caracter obiectiv i se determin de legturile reale ale
realitii
b)Comparati tipuri de interferenta dupa modul de formare si relatati specificul acestora:
c)argymentati importanta interferentei de tip deductiv in drept.Formulati un exemplu: Interferenta de
tip deductive sunt acele raionamente in care concluzia decurge cu necesitate logic din premise, adic dac
acceptm anumite premise, atunci concluzia in mod obligatoriu decurge din ele. Deducie sau raionament
deductiv este raionament in care se trece de la judeci de un anumit grad de generalitate la judeci de
acelai grad de generalitate sau la judeci de un grad mai mic de generalitate. [Enes, dc, p. 68]. Deducia
se supune unei condiii logice: dac premisele sunt adevrate, atunci este adevrat i concluzia. i dac ea
nu satisface aceast condiie, atunci se poate afirma c raionamentul a fost alctuit incorect. Deducia ne
permite s obinem concluzii adevrate, iar raionamentele deductive se supun unor reguli clare, precise i
ordonate sistematic. Concluziile obinute printr-un raionament deductiv sunt adevrate i nu necesit
verificare adugtoare. Fundamentul logic al adevrul concluziei unui raionament deductiv il constituie
adevrul premiselor, stabilirea intre ele a unor relaii de gen i de specie. Cci, caracteristicile genului sunt
concomitent i caracteristici ale speciei. Sau, se poate afirma c: tot ceea ce se afirm despre toate obiectele
unei clase, se poate afirma sau nega i despre fiecare obiect in parte.
Raionamente deductive sunt importante pentru evaluri juridice, pentru opera de calificare juridic. In
raionamentele deductive legtura dintre premise i concluzie se bazeaz pe legi logice, de aceea concluzia
decurge cu necesitate din premise.
19.Interpretarea logica a legilor:
a).relatati despre interpretarea logica a legilor: interpretarea-reprezinta procedeul logic de explicare
,cercetare sau stabilire a sensului legii.Interpretarea logica-se conf principiilor logicii:principiul
identitii,principiul non-contradiciei,principiul terului exclus,principiul raiunii suficiente: principiul

identitii- identitateaeste un fel de unitate, o unitate de existen a pluralitii sau aceea care rezult din
considerareamai multor lucruri ca unul,ca atunci cand spunem c un lucru este
identic cu sine, caz in care acelai lucru e socotit ca dou lucruri; principiul non-contradicieacest principiu e cel mai sigur dintre toate, cci el cuprinde in sinecaracteristicile artate mai sus. Intr-adevr,
e peste putin ca un om s-i poat inchipui c unul i acelai lucru este i totodat nu este. principiul
terului exclus- Principiul terului exclus stipuleaz c dou propoziii contradictorii nu pot
fi ambele false.Una din ele este in mod necesar adevrata.
principiul raiunii suficiente-Situaia adevrurilor de raiune este reglementat de principiul contradiciei,
in timp ce poziiaadevrurilor de fapt este determinat de principiul raiunii suficiente.
b)dezvaluiti esnta interpretarilor(conventiilor si legilor): Interpretarea poate fi realizata de catre organele
emitente.Interpretarea desemneaz operaiunea intelectual de stabilire a sensului exact al normelor juridice,
in vederea aplicrii lor i, deci, a soluionrii unor cauze. interpretarea este intr-un anumit fel o alterare a
sensului normelor, uneori violent, aa cum remarca M. Djuvara, ea este necesar tocmai pentru c o norm
este un rezumat al unor cazuri .Interpretarea concret poate fi fcut de orice organ care aplic dreptul,
rezultatul ei fiind cuprins in coninutul actului de aplicare. In timp ce interpretarea general are o valoare de
sine stttoare, in sensul c nu e condiionat de soluionarea vreunui caz, cea cauzal este un mijloc de a
soluiona o spe concret. De aceea nici nu avem aici un act distinct.
c)argumentati importanta respectari regulilor in realizarea interpretarii:
17. Interpretarea logica a legilor:
1 Relatati despre interpretarea logica
interpretarea-reprezinta procedeul logic de explicare ,cercetare sau stabilire a sensului legii.Interpretarea
logica-se conf principiilor logicii:principiul identitii,principiul non-contradiciei,principiul terului
exclus,principiul raiunii suficiente: principiul identitii- identitatea este un fel de unitate, o unitate de
existen a pluralitii sau aceea care rezult din considerareamai multor lucruri ca unul,ca atunci cand
spunem c un lucru este
identic cu sine, caz in care acelai lucru e socotit ca dou lucruri; principiul non-contradicieacest principiu e cel mai sigur dintre toate, cci el cuprinde in sinecaracteristicile artate mai sus. Intr-adevr,
e peste putin ca un om s-i poat inchipui c unul i acelai lucru este i totodat nu este. principiul
terului exclus- Principiul terului exclus stipuleaz c dou propoziii contradictorii nu pot
fi ambele false.Una din ele este in mod necesar adevrata.
principiul raiunii suficiente-Situaia adevrurilor de raiune este reglementat de principiul contradiciei,
in timp ce poziiaadevrurilor de fapt este determinat de principiul raiunii suficiente.
.2 Dezvaluiti esenta interpretarii conventiilor si legilor
Interpretarea poate fi realizata de catre organele emitente.Interpretarea desemneaz operaiunea intelectual
de stabilire a sensului exact al normelor juridice, in vederea aplicrii lor i, deci, a soluionrii unor cauze.
interpretarea este intr-un anumit fel o alterare a sensului normelor, uneori violent, aa cum remarca M.
Djuvara, ea este necesar tocmai pentru c o norm este un rezumat al unor cazuri .Interpretarea concret
poate fi fcut de orice organ care aplic dreptul, rezultatul ei fiind cuprins in coninutul actului de aplicare.
In timp ce interpretarea general are o valoare de sine stttoare, in sensul c nu e condiionat de
soluionarea vreunui caz, cea cauzal este un mijloc de a soluiona o spe concret. De aceea nici nu avem
aici un act distinct.
3 Pentru fiecare tip de interpretare indicate regulile necesare a fi respectare in realizarea acestora
Exista interpretari in scopul de a explica continutul legii in vederea completarii continutului legii de
concretizare. La activitatea de interpretare particip mai multe subiecte cu rol diferit, soluiile la care ele
ajung neavand ins aceeai for i valoare juridic. Pe baza acestui criteriu interpretarea poate fi oficial
obligatorie i neoficial. Interpretarea oficial este cea fcut de organele de stat competente (Parlamentul,
instane judectoreti etc.); ea poate fi la randul ei general, deci cu valoare pentru orice fel de situaii care se
incadreaz in norm, i cauzal concret, obligatorie numai in cazul concret cu ocazia soluionrii cruia este
dat. Cea general este fcut printr-un act normativ, emis fie de organul care este i autorul normei
interpretative regula fie de un altul. In acest caz actul interpretativ face corp comun cu cel
interpretat.Interpretarea concret poate fi fcut de orice organ care aplic dreptul, rezultatul ei fiind cuprins
in coninutul actului de aplicare. In timp ce interpretarea general are o valoare de sine stttoare, in sensul
c nu e condiionat de soluionarea vreunui caz, cea cauzal este un mijloc de a soluiona o spe concret.
De aceea nici nu avem aici un act distinct. Interpretarea neoficial doctrinar nu este obligatorie, ea fiind

fcut de persoane neoficiale care ii exprim astfel o opinie asupra normei. De aceea ea nici nu se
concretizeaz intr-un act, fie el normativ sau de aplicare, ci in scrieri de specialitate. Valoarea ei este dat de
puterea de convingere a argumentelor tiinifice folosite, deci este una pur tiinific. Ea mai poate fi
cuprins i in expuneri ale parlamentarilor cu ocazia dezbaterii proiectelor de legi. Dei lipsit de valoare
juridic, interpretarea neoficial nu este mai puin util, fcand lumin asupra necesitii reglementrii
respective, asupra finalitii ei. Dei nu face parte din procesul de aplicare a dreptului, ea poate ajuta acest
proces.
http://www.filme-porno69.com/milf-brandi-este-o-mamica-care-se-fute-hard-cu-un-tinerel/
http://fileporn.xxx/pizda-tatuata-isi-da-drumu-frumos-in-pula-lui/
http://www.pizde.org/bruneta-fututa-de-prietenul-lu-sora-sa/
http://www.redtube.com/214223
http://filmepornoonline.eu/26637/negri/secretara-blonda-luata-pula-pe-rand-de-doi-negrii/
http://filmepornoonline.eu/13907/sani-mari/bunaciunea-bruneta-tory-lane-fututa-brutal/
http://fileporn.xxx/cea-mai-smechera-pozitie-cand-futi-o-bunaciune/
http://www.redtube.com/38138
http://fileporn.xxx/o-fata-ca-asta-ai-fute-o-in-fiecare-zi/