Sunteți pe pagina 1din 100

1

LIMBA ROMÂNĂ.
GHID TEORETICO-APLICATIV
DE REALIZARE A UNUI
OPŢIONAL.
clasele V – VIII

AURA NICOARĂ JANE-MARY SCARLAT

2
CUVÂNT ÎNAINTE

Nimic nu pare mai dificil decât momentul în care, la sfârşitul unei munci
îndelungate, vrei să-ţi cuantifici eforturile în câteva fraze reprezentative.
Contabilitatea aceasta literară necesită mai multă gândire decât restul, pentru că
întotdeauna cuvintele par puţine, neînsemnate şi nu reuşesc niciodată să exprime cu
exactitate gândurile.
Ghidul acesta se adresează în special profesorilor de română, care doresc să
realizeze un opţional la disciplina limba şi literatura română, dar şi celorlalţi profesori
ale căror discipline se regăsesc sau nu în aria curriculară limbă şi comunicare.
Datorită puţinelor ore pe care un profesor de limba şi literatura română le are la
dispoziţie atât pentru a preda, cât şi pentru a evalua, orele opţionale, în care să se facă
altceva decât ceea ce propune programa şi care să vină în sprijinul elevilor pentru a le
stimula implicarea în procesul educaţional, devin o necesitate vitală a învăţământului
contemporan.
Profesorii, de obicei, se sperie atunci când trebuie să realizeze o programă de
opţional pentru că materialele didactice necesare sunt foarte puţine şi cuprind mai
mult aspecte teoretice. De aceea, lucrarea de faţă îşi propune oferirea unor modele
concrete de alcătuire a unor programe de opţional, precum şi detalieri de conţinut,
acolo unde am considerat că indicaţiile noastre pot fi de ajutor.
Programele sunt foarte variate, ele putând fi aplicate atât la clase cu un nivel
mediu, cât şi la clase unde se urmăreşte performanţa. De asemenea ele reprezintă doar
un punct de plecare, putând fi modificate în funcţie de nevoile sau dorinţele elevilor
sau profesorilor. Ţinând cont de nivelul clasei, ele pot fi aplicate la un alt an de studiu
decât cel propus de noi sau pot suferi modificări de conţinut.
Acest îndrumător reprezintă prima parte dintr-un sistem de auxiliare didactice
ce urmăresc uşurarea muncii profesorului pentru un opţional. El va fi urmat de
manuale şi caiete practice în care vor fi detaliate, pe fiecare oră de curs, toate
problemele dezbătute în cadrul unui opţional, pentru mai multe programe prezentate
aici.

Autoarele

3
CURRICULUM LA DECIZIA SCOLII (CDŞ)
ASPECTE TEORETICE

Pentru a înţelege mai bine locul orelor opţionale în planul cadru trebuie făcute
câteva precizări.

Curriculumul la decizia şcolii (CDŞ) este parte componentă din Curriculumul


naţional care mai cuprinde şi un curriculum nucleu şi reglementează elaborarea
tuturor nivelurilor sistemului curricular după principiile:
- decongestionarea şi flexibilitatea programului şcolar;
- creşterea eficienţei învăţământului prin folosirea tuturor resurselor materiale şi
umane stimulând motivaţia elevilor pentru învăţare;
- compatibilizarea învăţământului românesc cu cel european.

Curriculumul naţional este alcătuit din:


- planuri cadru de învăţământ
- programe şcolare
- metodologii şi ghiduri de implementare
- manuale alternative
- materiale suport (ghiduri, portofolii,culegeri).

Planul cadru de învăţământ cuprinde activităţile comune tuturor elevilor din


ţară în scopul asigurării egalităţii de şanse a acestora, precum şi activitatea pe clase de
elevi în scopul diferenţierii parcursului şcolar în funcţie de interesele, nevoile şi
aptitudinile specifice elevilor. CDŞ – ul, prin dreptul de a lua decizii conferit unităţii
şcolare, devine emblema puterii reale a acesteia. Aceasta putere, derivată din
libertatea, oferita prin planul cadru de învăţământ, de a decide asupra unui segment al
Curriculumului naţional, este aceea care dă posibilitatea definirii unor trasee
particulare de învăţare ale elevilor.

În învăţământul obligatoriu întâlnim următoarele tipuri de CDŞ:


Curriculum aprofundat : acea forma de CDŞ care urmăreşte aprofundarea
obiectivelor de referinţă ale Curriculumului – nucleu prin diversificarea activităţilor
de învăţare în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline.
Aprofundarea se aplică numai în cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu
reuşesc să atingă nivelul minimal al obiectivelor prevăzute de programă în anii
anteriori.
Curriculum extins : extinderea obiectivelor şi a conţinuturilor din Curriculum
nucleu prin noi obiective de referinţă şi unităţi de conţinut, în numărul maxim de ore
prevăzut în plaja orară a unei discipline. Aceasta presupune parcurgerea programei în
întregime (inclusiv elementele marcate cu asterisc).

4
Opţionale:
1. Opţionalul la nivelul disciplinei constă fie din activităţi, module, proiecte care nu
sunt incluse în programa şcolară, fie dintr-o disciplină care nu este prevăzută în
planul – cadru sau nu apare la o anumită clasă / ciclu curricular.
2. Opţionalul la nivelul ariei curriculare presupune alegerea unei teme care implică
cel puţin două discipline dintr-o arie. Pornind de la obiectivele cadru ale disciplinelor,
vor fi formulate obiective de referinţă din perspectiva temei pentru care s-a optat.
3. Opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare implică cel puţin două
discipline aparţinând unor arii curriculare diferite (limbă şi comunicare, matematică
şi ştiinţe, om şi societate, arte, sport, tehnologii, consiliere şi orientare)
Programa de opţional trebuie să se realizeze ţinând cont de următoarea schemă
de proiectare:

ARGUMENT
Se va redacta pe ½ - 1 pagina motivând cursul propus : nevoi ale elevilor, ale
comunităţii locale, etc.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
Vor fi formulate după modelul celor din programa naţională, dar nu vor fi
reluări ale acestora. Pentru un opţional de 1 oră pe săptămână se vor defini şi urmări 5
– 6 obiective de referinţă pe care elevii urmează să le atingă până la sfârşitul anului.

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
Fiecărui obiectiv de referinţă îi corespund activităţi de învăţare care descriu
modul în care elevul va dobândi activităţile vizate de acesta în urma unui demers de
învăţare.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE


LISTA DE CONŢINUTURI
Cuprinde informaţiile pe care opţionalul le propune ca bază de operare pentru
formarea capacităţilor vizate de obiective. Altfel spus, sunt trecute în listă acele
informaţii care vor fi vehiculate în cadrul opţionalului.

MODALITĂŢI DE EVALUARE
Vor fi menţionate tipurile de probe care se potrivesc opţionalului propus (de
exemplu: probe scrise, probe orale, probe practice, referat, proiect, portofoliu etc). Nu
vor fi incluse în programa de opţional probele ca atare.
Este recomandabil ca programa de opţional să conţină şi BIBLIOGRAFIE.
! Limba şi literatura română nu dispune de plajă orară, CDŞ – ul putând
cuprinde numai ore de opţional. Acestea presupun elaborarea unei programe
specifice şi notarea în rubrică nouă în catalog.

5
Pentru a veni în sprijinul elevilor, pentru a implica stimularea acestora în
procesul educativ, profesorii nu trebuie să se rezume numai la susţinerea unor
opţionale la nivelul disciplinei. Opţionalele la nivelul ariei curriculare sau al mai
multor arii curriculare sunt de multe ori mai interesante şi mai atractive pentru elevi
deoarece implică noţiuni şi activităţi specifice diverselor discipline.
Conceperea unor astfel de opţionale trebuie să pornească de la premisa că,
numai ţinând cont de noile orientări în abordarea curriculumului, venim în ajutorul
elevilor stimulându-le imaginaţia şi dorinţa de învăţare.
Pentru a înţelege mai bine aspectele teoretice care stau la baza unor astfel de
opţionale facem următoarele precizări:
1. Una dintre tendinţele actuale privind formarea personalităţii omului
contemporan este interdisciplinaritatea, care răspunde atât progresului ştiinţific,
tehnologic şi al disciplinelor umaniste cât şi cerinţelor socio-economice.
Interdisciplinaritatea reprezintă o modalitate de organizare a conţinuturilor
învăţării, care oferă o imagine unitară asupra fenomenelor şi proceselor studiate în
cadrul diferitelor discipline de învăţământ şi care facilitează contextualizarea şi
aplicarea cunoştinţelor şcolare, în diferite situaţii de viaţă;
2. Multidisciplinaritatea reprezintă o formă mai puţin dezvoltată a transferului
de cunoştinţe, realizată prin juxtapunerea de cunoştinţe din mai multe domenii, în
scopul evidenţierii aspectelor comune ale acestora;
3. Pluridisciplinaritatea reprezintă structurarea conţinuturilor din diverse
domenii ştiinţifice, în jurul unei teme, pentru a cărei abordare se folosesc noţiuni
din mai multe discipline.
Aplicarea acestor concepte în practică este esenţială, realizându-se astfel
transferul de cunoştinţe, dar şi integrarea lor într-un tot unitar. Profesorii trebuie să fie
pregătiţi şi dornici de a îmbina cunoştinţe din diferite discipline în actul educaţional
prin metode activ-participative, în scopul stimulării interesului pentru educaţie.

6
Poveşti. Povestiri. Dramatizări.
clasa a V-a

7
ARGUMENT

Moto: „Basmul este o gândire a


vieţii în moduri fabuloase.”
(George Călinescu)

Lumea basmului şi a teatrului a fost şi va rămâne întotdeauna aproape de


sufletele copiilor. Prin intermediul Feţilor Frumoşi, al Ilenelor Cosânzene, al zmeilor,
al plantelor şi animalelor necuvântătoare, al copiilor neascultători şi mofturoşi, elevii
au pătruns într-un univers spectaculos din care au învăţat şi pot învăţa în continuare
precepte morale, punând în balanţă binele şi răul.
Fascinaţia poveştilor nu trebuie să moară niciodată. În sprijinul acestei idei
propunem pentru elevii de clasa a V-a un opţional care să aibă ca punct de plecare
poveştile copilăriei. Textele propuse pentru studiu sunt basme populare şi culte,
poveşti populare din diferite ţări, snoave, povestiri şi schiţe necunoscute elevilor din
lecturile şcolare anterioare.
Lecturile suplimentare reprezintă o sursă importantă pentru dezvoltarea
capacităţilor de citire, scriere şi exprimare. Cu toate acestea constatăm că elevii citesc
din ce în ce mai puţin, de aceea un astfel de opţional în care să se povestească, să se
exerseze scrierea şi cititul, vine atât în sprijinul elevilor cât şi al profesorului.
Punerea în scenă a unora dintre textele studiate este nu numai o modalitate de
dezvoltare a iniţiativei de comunicare şi exprimare a elevilor, ci şi de evaluare a
receptării valenţelor artistice ale operelor studiate.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
• exerciţii de dezvoltare a iniţiativei de
1 Să lectureze atent şi cu interes textele
a comunica şi de a-şi exprima
. oferite
sentimentele
• exerciţii de continuare a poveştii
2 după finalul standard
Să descifreze mesajele povestirilor
. • realizarea de postere ilustrând
mesajul poveştilor
Să reformuleze conţinutul unui
3 • exerciţii de relatare
fragment de poveste adăugând detalii
.
din imaginaţie • desenarea unor scene din poveşti

8
• exerciţii de stabilire a perspectivei pe
care o poate avea un personaj asupra
Să redea conţinutul unui fragment de
4 întâmplării
poveste din perspective unui personaj
. • exerciţii de schimbare a punctului de
(scris sau oral)
vedere în relatare
• exerciţii de redactare
• exerciţii de memorare
5 Să interpreteze scene din povesti şi
. schiţe • exerciţii de folosire a timbrului vocii
şi a intonaţiei
• exerciţii de stabilire a unei liste de
6 criterii de apreciere
Să evalueze interpretarea unei scene
. • discuţii în grup pentru acordarea unui
calificativ

METODE DE EVALUARE

• Probe scrise
• Probe orale
• Sceneta
• Jocul de rol
• Posterul

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. Basme populare
Petre Ispirescu : Greuceanu
Cei trei fraţi împăraţi
Sarea în bucate

2. Basme culte
Ioan Slavici: Zâna-zorilor
Doi feţi cu stea în frunte
Floriţa din codru
3. Snoave

4. Povestiri:
Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată

5. Schiţe:
I. L. Caragiale, Justiţie

6. Poveşti populare din diferite ţări


9
BIBLIOGRAFIE

Caragiale I. L., Momente si schiţe, povestiri., Ed. Scrisul Românesc, 1982

Ispirescu Petre, Tinereţe fără bătrâneţe, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1993

*** Poveşti populare (de la lume adunate), Asociaţia „Cartea”,


Chişinău, 1994

*** Poveşti nemuritoare, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1988

*** Snoave populare româneşti, Ed. Minerva, Bucureşti, 1971

*** Snoava populară românească, Ed. Minerva, Bucureşti,


1987

Sadoveanu Mihail, Povestiri, vol. II, Ed. Cartea românească, 1980

Slavici Ioan, Poveşti , Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1986

DETALIERE DE CONŢINUT

POVESTE FRANCEZĂ
– SUPA DE PIETRICELE –

Este povestea a doi oameni foarte săraci – Dede şi Ferdinand. Dacă n-o ştiţi, vă
voi spune-o eu. Ascultaţi :
Fiind sărmani, cei doi îşi petreceau timpul căutând pe cineva care, de milă, le-
ar putea da ceva de mâncare. Niciodată nu se întâmpla însa să le treacă măcar prin
cap că ar trebui să dea şi ei vreo mână de ajutor drept mulţumire. Astfel încât
Ernestina – o femeie cumsecade şi foarte harnică, ce ţinea o întreaga fermă prin
munca ei – văzându-i pe cei doi intrând în ograda sa, îşi spuse în gând că, de asta
dată, n-o să mai aibă milă de nişte leneşi şi n-o să le dea decât o găleata cu apă şi un
colţ în hambar, unde să poată dormi. Aşa încât, înainte chiar de a auzi de la ei ceva,
Ernestina îi întâmpină cu aceste vorbe:
– Aţi picat rău de data asta! N-am nici măcar un colţ de pâine, va trebui ca
pentru seara asta să împrumut de la o vecină.
Dede, care era mai viclean şi care îşi dădu seama de gândurile Ernestinei, îi
spuse:
– Nu-ţi face griji pentru noi; astăzi nu avem nevoie decât de ceva fân ca să ne
pregătim mâncarea.

10
– Dacă numai fân vă trebuie, hambarul e plin, n-aveţi decât să vă instalaţi acolo
şi totul e ca şi făcut, spuse femeia cea bună.
Ferdinand nu înţelegea nimic din ce se petrecea acolo, şi, cum murea de foame,
încerca să deschidă gura şi să ceara, totuşi ceva de mâncare, dar Dede îl opri la timp.
Acesta îi mulţumi femeii celei bune, după care se îndreptară fiecare spre treburile lui.
Abia dacă făcuse trei paşi spre hambar, că Dede se şi întoarse, spunând:
– Aş dori să-ţi cer un mic serviciu: ai putea să ne laşi sa ne pregătim mâncarea
la soba ta? Vom găti supa de pietricele.
– Supă de pietricele?!
– Da, e specialitatea noastră.
– Sunt tare curioasă s-o vad şi pe asta! Intraţi în casă.
Şi Dede îi ceru femeii o oală, o umplu cu apă şi se duse în curte să caute ceva
pietricele pe care, înainte de a le pune la fiert, le spălă bine cu apă proaspătă.
După câtva timp spuse, puţin încurcat:
– Acum urmează secretul. Dar nu ştiu dacă trebuie să ţi-l spun.
Sărmana femeie, care murea de curiozitate, se jură că nu va spune nimic
nimănui. Si astfel, legământul fiind făcut, Dede îi spuse, cu aerul că divulga un mare
secret:
– De fapt îi lipseşte o varză!
– Oh! Dacă-i numai asta, spuse femeia, mă duc să aduc una.
Zis si făcut. Se duse după varză, o aduse şi i-o dădu „specialistului bucătar”,
care, pe acelaşi ton spuse:
– Trebuie pusă uşor în oală, apoi aşezate pietricelele, jur împrejur.
Curând, fiertura începu să miroasă chiar bine.
– Ca să fie o supă cu adevărat gustoasă, spuse Dede, ar mai trebui adăugaţi
patru morcovi, patru cartofi – nici mai mult, nici mai puţin, pentru ca pietricelele să-şi
lase tot gustul. Păcat că n-avem!, spuse el, cazând pe gânduri. În fine, asta e!
Ernestina se repezi să spună că nu-i deloc prea târziu şi se grăbi să aducă
legumele cerute, apoi, după ce le curăţă, le puse în oală.
– Ei, acum n-a mai rămas decât să aşteptăm să fiarbă, spuse Dede. Dacă ai
cumva ceva mai bun de făcut, poţi să te duci liniştită, te vom chema când va fi gata.
Cum la o fermă se găseşte întotdeauna „altceva mai bun de făcut”, femeia
plecă să mulgă vacile. Şi, în timp ce le mulgea, se tot gândea la ciudata poveste cu
supa care tocmai fierbea, fără să-şi poată da seama ce nu-i în ordine în această
întâmplare. După ce-şi termină treaba, se întoarse în casă, unde cei doi înfometaţi
tocmai sfârşiseră de înghiţit supa şi, pe deasupra, şi bucata de slănină pe care femeia
şi-o pregătise pentru cină! Fusese, deci, păcălită!
“Ei, da! Îşi spuse ea în gând, netoţii ăştia m-au tras pe sfoară, dar le-a venit şi
lor rândul.”
– Nu mi-aţi văzut cumva din întâmplare pisica? îi întrebă ea.
– Ah, nu, spuseră ei.
– Atunci înseamnă că s-a dus să crape în gunoi!
– De ce? o întrebă Ferdinand.
– Închipuiţi-vă că animalul ăsta nenorocit a mâncat slănina otrăvită pe care o
păstram pentru şobolani!
11
Abia îşi sfârşi fraza, că cei doi se şi repeziră afară, ţinându-se de burtă şi
văitându-se îngrozitor.
Aceasta a fost povestea pe care am promis că v-o spun. Se zice că de atunci nu
doar Ernestina nu i-a mai văzut niciodată pe cei doi care preferau să cerşească, decât
să-şi câştige pâinea muncind, dar nimeni din satul acela n-a mai auzit vreodată ceva
de ei.

PROPUNERI DE ACTIVITĂŢI
• Imaginaţi-vă un alt sfârşit pentru poveste (oral şi în scris).
• Imaginaţi-vă ce s-a întâmplat cu cei doi cerşetori (oral şi în scris).
• Citiţi textul pe roluri.
• Alcătuiţi o compunere pornind de la mesajul textului.
• Povestiţi întâmplarea prin prisma lui Ferdinand.
• Realizaţi un desen care să ilustreze mesajul povestirii.
• Găsiţi proverbe româneşti (şi nu numai) care să se potrivească mesajului.
• Rezumaţi textul.
• Caracterizaţi sumar un personaj al povestirii.

12
POVESTE CHINEZĂ
– CINCI OUĂ TARI –

Demult, demult, trăia un ţăran. El era sărac lipit pământului şi umbla prin sate
după lucru. Şi a umblat el, a umblat, multe locuri a văzut, dar de lucru n-a găsit.
Şi iată că într-o zi, când de-abia se mai ţinea pe picioare de oboseală şi nu mai
putea de foame, zări o cârciumă, intră şi ceru să i se fiarbă cinci ouă tari. După ce le
mâncă, se scotoci în buzunare după bani, dar în buzunare ioc. Nu ştiu cum îşi
pierduse bănuţii.
„Ce să fac? Se gândea el – îmi rămâne doar să mai comand ceva şi între timp
să-mi iau tălpăşiţa fără să fiu văzut.”
Dar soarele răsare de la răsărit şi apune la apus, o zi vine după alta, şi săracul
nu avu vreme nici să clipească măcar şi trecură douăzeci de ani. Într-adevăr acesta
învăţase o meserie şi se făcuse tâmplar, câştigând bani din care să trăiască. Mergând
el odată spre casa de unde plecase, dădu peste satul cu cârciuma şi-şi aminti ce i se
întâmplase aici acum douăzeci de ani. Intră şi ceru din nou cinci ouă tari.
Cârciumarul nu-l mai recunoscu, dar întâmplarea de atunci n-o uitase. Mâncă el ouăle
şi-l întrebă pe cârciumar:
– Cât iţi datorez pentru aceste cinci ouă tari?
– Dă-mi cinci bănuţi de aramă şi e bine, răspunse cârciumarul.
Ţăranul scoase zece. Cârciumarul se miră şi spuse:
– Frăţioare, e prea mult, dă-mi numai cinci. De ce îmi dai încă pe-atât?
– Ai uitat – spuse zâmbind ţăranul – cu douăzeci de ani în urmă am mâncat
cinci ouă tari şi n-am plătit, înseamnă că-ţi datorez zece.
Cârciumarul stătu mult pe gânduri, îşi plecă capul şi începu să strige:
– Va să zică aşa! Acum douăzeci de ani ai mâncat cinci ouă tari de găină?! Câţi
pui aş fi putut avea în aceşti ani din ele? Şi de câte ouă m-ai păgubit? Dacă socotim
drept, îmi datorezi mulţi, mulţi bani. Dă-mi-i, că de nu, mergem la judecător să ne
judecăm.
Ţăranul nu se sperie deloc şi zâmbind spuse:
– Bine, du-te tu, iar eu vin pe urmele tale.
Cârciumarul se duse la judecătorie şi depuse plângere. Spuse de fir a păr cum
de l-a înşelat ţăranul şi câţi bani trebuie să primească acum pentru cele cinci ouă.
Judecătorul îl ascultă şi începu să dea din cap în semn de încuviinţare.
Cârciumarul se bucura că va câştiga procesul şi mulţi bani şi îi făcu judecătorului un
dar scump.
Judecătorul îl aştepta pe ţăran să vină la rând. După mult timp veni şi acesta,
care se înclină până la pământ în faţa sa şi îi spuse :
– Domnule, vă rog să mă iertaţi că am întârziat. Am avut o treabă foarte
importantă, de aceea n-am putut veni mai devreme.
– Ei, ţăranule! Ce tot spui? Ce treabă poate fi mai importantă decât un proces la
judecătorie? i se adresă supărat judecătorul.
– Iată care a fost treaba domnule, răspunse liniştit ţăranul. Fratele meu s-a
hotărât să semene puţină mazăre. A fiert mai întâi seminţele şi a aşteptat să se

13
răcească, să le semene. A trebuit să aşteptăm mult până să se răcească, să le semene.
Uitaţi-vă, abia mă mai ţin pe picioare de oboseală.
Judecătorul, curierii, cârciumarul şi toţi câţi erau de faţă în sală au pufnit în
hohote de râs auzind vorbele ţăranului.
– Ai mai auzit să creadă cineva aşa ceva? Cum pot să răsară seminţele de
mazăre fiartă? i-a zis judecătorul râzând batjocoritor.
– De ce să nu răsară? Dacă din seminţe de mazăre fiartă nu pot ieşi lăstari,
atunci cum pot ieşi pui din ouă fierte?
După ce ţăranul rosti aceste vorbe, nimeni nu mai râse în sală. Judecătorul se
uită la cârciumar, cârciumarul la judecător şi nici unul nu mai ştiu ce să mai spună.

PROPUNERI DE ACTIVITĂŢI
• Dramatizaţi textul.
• Realizaţi un poster ilustrând mesajul acestuia.
• Alcătuiţi o compunere pornind de la mesajul textului.
• Citiţi textul pe roluri.
• Povestiţi întâmplarea prin prisma judecătorului.
• Caracterizaţi sumar unul din personajele povestirii.

14
PROBLEME DE
ORTOGRAFIE
clasa a V-a

15
ARGUMENT

Moto: „… iar limba noastră, de


cincizeci de ani ne tot batem
capul şi nu reuşim s-o scriem cu
litere străbune cum se cade …
De ce oare?Numai şi numai
fiindcă ne-a intrat în cap că o
ştim, fără a-nvăţa s-o scriem.”
(I. L. Caragiale)

Limba română e înainte de toate patria noastră. A ne neglija limba nu e dovadă


de insuficienţă intelectuală şi nici una de nepăsare, ci doar lipsă de patriotism.
Forma scrisă a limbii, cea prin care ne perpetuăm cunoştinţele şi ideile şi chiar
istoria dinspre strămoşi spre generaţiile care vin are aceeaşi importanţă ca şi limba
„vie”, vorbită.
Dacă cei care nu sunt nativi şi încearcă să înveţe limba română se izbesc de
multitudinea expresiilor şi exprimărilor idiomatice şi de dificultatea gramaticii,
românilor le vine cu adevărat greu să înveţe ortografia, care devine astfel piatra de
încercare a anilor de ucenicie în ale literelor.
Acest curs opţional, aşezat la hotarul de trecere dintre ciclul primar şi cel
gimnazial propune o abordare a ortografiei la un nivel mai „gramaticalizat”, bazându-
se pe aserţiunea că o bună cunoaştere a morfologiei duce automat la o scriere corectă.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
• Exerciţii de ortografie (exerciţii de
Să scrie corect cuvintele care conţin dictare, de completare de sunet, de
1. anumite consoane, vocale în hiat, alegere a formei corecte, de corectare
diftongi a formelor greşite dintr-un text dat)

• Exerciţii de ortografie (selectarea


formei corecte, explicarea formei
Să scrie corect cuvintele derivate, corecte, explicarea unor forme
2.
compuse sau abreviate flexionare, corectare a formelor
greşite dintr-un text dat)

• Exerciţii de despărţire în silabe


Să despartă corect în silabe, ţinând cont
3. • Exerciţii de corectare a greşelilor de
de regulile învăţate
despărţire dintr-un text dat
16
• Exerciţii de explicare a formelor
corecte folosite
• Exerciţii de selectare a formelor
4. Să scrie corect cuvintele cu cratimă corecte
• Exerciţii de dictare
• Exerciţii de construire de enunţuri
proprii cu forme omografe
• Redactarea unor compuneri
Să folosească corect semnele de
5. gramaticale
punctuaţie
• Exerciţii de selectare a formelor
Să pronunţe şi să scrie corect anumite corecte
6.
tipuri de numerale • Exerciţii de construire de enunţuri
proprii

MODALITĂŢI DE EVALUARE
• Probe orale
• Probe scrise
• Realizarea unor panouri, afişe

CONŢINUTURI

1. Ortografia – cu adevărat o necesitate? (1 oră)

2. Vocalele a, e, i, â (î) după ş, j (2 ore)

3. Vocale în hiat (1 oră)

4. Diftongi, triftongi (2 ore)

5. Consoanele (2 ore)

6. Despărţirea în silabe (2 ore)

7. Ortografia cuvintelor derivate (2 ore)

8. Ortografia cuvintelor compuse (3 ore)

9. Ortografia cuvintelor abreviate (2 ore)

10. Scrierea cu cratimă (8 ore)

11. Scrierea cu i, ii, iii (2 ore)


17
12. Semne de punctuaţie(4 ore)

13. Scrierea cu majusculă (1 oră)

14. Pronunţarea şi scrierea unor numerale (2 ore)

15. Evaluare(1 oră)

BIBLIOGRAFIE

Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan” al Universităţii Bucureşti,


Dicţionarul ortografic, ortoepic, morfologic al limbii române (DOOM),
Bucureşti,1982

Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan” al Universităţii Bucureşti,


Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a, Editura Univers
Enciclopedic Bucureşti, 1995

Pădureanu, Victoria,(coord.) Manual de ortografie pentru clasele II-VIII, Ediţia


Cojocaru, Silvia, a II-a, Editura 3P Magister, Bucureşti,1997
Loghin, Zânica,
Pleavă, Cristiana,

Vasilache, Gh., N., Ortografia limbii române. Probleme teoretice şi practice,


Editura Porto-Franco, Galaţi, 1996

Beldescu, G., Ortografia în şcoală, EDP, Bucureşti, 1973

Beldescu, G., Ortografia actuală a limbii române, Editura Ştiinţifică şi


Pedagogică, Bucureşti, 1984

Melente, Nica, Predarea ortografiei în gimnaziu, EDP, Bucureşti,


Cureteanu, Silvius, 1980

Şuteu, Flora, Dificultăţile ortografiei limbii române, Editura Ştiinţifică


şi Pedagogică, Bucureşti, 1976

Graur, Al., Mic tratat de ortografie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974

Graur, Al., Dicţionar al greşelilor de limbă, Editura Academiei,


Bucureşti, 1982

18
DETALIERE DE CONŢINUT

SCRIEREA CU i, ii, iii


Orice oră de curs va cuprinde o parte teoretică, organizată aerisit, ca să nu
obosească elevul, axându-se mai apoi, nu pe reproducerea teoriei, ci pe aplicarea ei în
practică într-o diversitate de exerciţii. Teoria poate fi, eventual, sintetizată şi
prezentată sub forma unei fişe, scutindu-se astfel mult timp. Reproducem în
continuare un model de prezentare a teoriei, urmată de câteva tipuri de exerciţii.

A. Substantivele şi adjectivele de genul feminin, terminate în ie la singular, se


scriu cu ii la plural
ex: o bucurie – nişte bucurii
o (floare) roşie – nişte (flori) roşii

B. Substantivele neutre, care la numărul singular se termină în iu, la plural se


scriu şi se rostesc cu ii
ex: acvariu – acvarii
exerciţiu – exerciţii

C. a) Substantivele şi adjectivele masculine, care la numărul singular se termină


în iu, la plural se scriu şi se rostesc cu ii
ex: un camionagiu – nişte camionagii
Un (nor) argintiu – nişte (nori) argintii
b) Forma lor articulată (cu articol hotărât -i) se pronunţă şi se scrie cu iii,
primul într-o silabă, ceilalţi doi în silaba următoare
ex: un nor cenuşiu – nişte nori cenuşii – cenuşiii nori
un barcagiu – nişte barcagii – barcagiii
c) Aceeaşi regulă se aplică şi substantivului copil şi adjectivului roşu

D. Verbele care au tema terminată în i (tema= partea din verb care rămâne
neschimbată în timpul conjugării) se scriu cu ii la sfârşit la anumite moduri,
timpuri, persoane
ex:a apropia – eu apropii, tu apropii (indicativ prezent)
– eu să apropii, tu să apropii (conjunctiv prezent)
a veni – eu venii ( indicativ perfect simplu)

E. Verbul a fi are imperativul persoanei a II-a singular, afirmativ, terminat în ii,


dar negativul aceleiaşi persoane şi viitorul literar, toate persoanele terminat în i
ex: Fii cuminte!
Nu fi obraznic!
El va fi cuminte.

F. Unele substantive de genul feminin se scriu şi se rostesc cu ii la G-D


ex: fabrica – fabricii
femeia – femeii
19
G. Cuvintele noştri şi voştri se scriu şi se pronunţă întotdeauna cu un i

APLICAŢII

I. Motivaţi ortografia cuvintelor care conţin i, ii, iii, final:


Peste cenuşiii nori s-a aşternut liniştea furtunii. Tot cerul şi-a pierdut dungile
argintii şi ochii noştri s-au înspăimântat la vederea celor trei copii, care încă se jucau
în marginea mării.

II. Construiţi cinci enunţuri în care să folosiţi verbul a fi la viitor, exprimând


promisiuni pe care le-aţi putea face părinţilor.
Exemplu: Voi fi premiantă anul viitor.

III. Construiţi 10 enunţuri în care să folosiţi verbul a fi la imperativ afirmativ şi


negativ, prin care să vă atenţionaţi frăţiorul care mereu face năzbâtii.
Exemplu: Fii mai cuminte!
Nu mai fi lacom!

IV. Treceţi verbele subliniate la persoana I, păstrând timpul şi modul.


El abia citi cartea.
El azvârli o piatră după câine.
El fugi după prietenul său.
El veni la prima strigare.
El descoperi adevărul.

V. Treceţi sintagmele următoare la plural, articulat cu articol hotărât şi nehotărât, şi


apoi puneţi adjectivul înaintea substantivului, păstrând articolele:
- un geamgiu durduliu
- un copil pirpiriu
- un acvariu străveziu
- un camionagiu hazliu

VI. Construiţi enunţuri în care substantivele baltă, barcă, biserică, brăţară, brigadă,
bucată, să determine substantivele: apă, lopeţile, turnul, argintul, membrii,
mărimea.

VII. Scrieţi după dictare:


Ce mulţi copii sunt pe patinoar! Sunt îmbrăcaţi în haine roşii, maronii sau
albastre, cu nasturi aurii sau argintii. Ciucurii căciuliţelor zburdă zglobii în toate
părţile! Şi câte căzături hazlii pe gheaţă! E un spectacol al veseliei! Vino şi tu în

20
împărăţia gheţii! Ai să fii din nou copil printre copiii minunaţi care zboară pe patinele
lor fermecate.1

VIII. Concurs de scriere corectă: „Cine scrie corect zece grupuri de cuvinte dictate,
în zece minute.”2

1. toţi codrii argintii toţi codrii aurii


2. nişte copii nişte hangii
3. copiii noştri geamgii voştri
4. toţi vizitiii toţi macaragiii
5. durduliii vizitii grijuliii barcagii
6. vremea înnoptării năravul îngâmfării
7. fii ascultător fii politicos
8. nu fi egoist nu fi trist
9. eu mă odihnii eu cosii
10. tu ştii tu nu vii

Scrieţi în fiecare căsuţă cifra 1, dacă aţi scris corect întregul grup de cuvinte şi
semnul X, dacă aţi scris doar parţial corect grupul de cuvinte dictat (1=1 punct,
X=1/2 de punct).

1, 2,
Pădureanu, Victoria, (coordonator), Cojocaru, Silvia, Loghin, Zânica, Pleavă, Cristiana, Manual de ortografie
pentru clasele II-VIII, Ediţia a II-a, Editura 3P Magister, Bucureşti, 1997, pag. 156, 160
2

21
TEHNICI DE REDACTARE
clasa a V-a

22
ARGUMENT

Moto: „Cine vorbeşte comunică şi se comunică.”


(Tudor Vianu – Arta prozatorilor români )

Într-o lume în care informatizarea şi mass-media au ajuns la performanţe


inimaginabile altădată, nevoia de comunicare nu mai reprezintă o necesitate, ci o
obligaţie, o stringenţă.
Dacă legea minimului efort, atât de des invocată în ziua de azi, ne impune să
transmitem informaţia cât mai scurtă şi mai exactă, legea bunului simţ, atât de uitată,
ne cere să respectăm regulile de formă, dar şi de conţinut, impuse de contextul
comunicării.
Acest curs opţional doreşte să coordoneze activitatea unor elevi pentru a-i
deprinde cu principalele scheme de comunicare, utile în viaţa de zi cu zi, pe stradă, la
şcoală, acasă şi să le explice că orice comunicare, indiferent de lungimea şi conţinutul
ei reprezintă o bună modalitate de a defini câteva din trăsăturile autorului ei.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
Să lectureze competent un text, pentru a
• Exerciţii de lectură selectivă
decoda corect mesajul autorului şi
1. • Exerciţii de decodare a mesajului
pentru a putea folosi informaţia astfel
unor texte din diferite domenii
obţinută.
• Exerciţii de redactare în grup
• Exerciţii de redactare individuală
2. Să elaboreze diverse compoziţii • Redactarea unor compuneri cu
structură impusă
• Redactarea unor compuneri libere
Să lectureze alte compuneri, pentru a • Concursuri de compuneri
3. identifica erori de compoziţie şi de • Exerciţii de corectare a erorilor dintr-
structurare o compunere dată
Să utilizeze valorile expresive ale limbii • Situaţii de comunicare orală
4. române, în diverse contexte de • Exerciţii de structurare a mesajului
comunicare scris oral, în funcţie de receptori
• Exerciţii de identificare a textelor
Să diferenţieze între stilurile folosite în
literare şi nonliterare
5. diverse compoziţi, în funcţie de
• Exerciţii de redactare a unor texte
destinaţia acestora
literare şi nonliterare
Să redacteze un text, în format • Exerciţii de structurare a textului în
6.
electronic MS Office Word

23
MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
Volume cu texte din diverse domenii, manuale, ilustraţii, fişe, vizite la
biblioteca şcolii şi la biblioteca „V. A. Urechia”

MIJLOACE DE EVALUARE:
Evaluarea priceperilor şi deprinderilor prin intermediul evaluării formative,
sumative şi a autoevaluării prin diverse mijloace şi procedee: lucrări de control,
redactare de compoziţii, referate, discuţii, dizertaţii.

CONŢINUTURI

I. TEXTUL. DEFINIŢIE. ACCEPŢIUNI. (1 oră)

II. ETAPELE REDACTĂRII TEXTULUI (4 ore)


• Cum găsim teme şi subiecte interesante
• Cum ne încadrăm în subiect
• Cum ne vin idei originale
• Cum evităm plagiatul

III. REDACTAREA PE CIORNĂ (7 ore)


• Analiza publicului
• Implicarea autorului în text
• Scopul textului
• Revizia textului
• Confruntarea cu cititorul

IV. COMPOZIŢIILE ŞCOLARE. DEFINIŢIE. CLASIFICARE (2 ore)

V. COMPOZIŢII LIBER CREATOARE (5 ore)


• Descrierea
• Tabloul
• Portretul
• Naraţiunea
• Compoziţia dialogată

VI. COMPOZIŢII CU CARACTER PUBLICISTIC (5 ore)


• Reportajul
• Interviul
• Articolul
• Cronica literară
• Nota de lectură

24
VII. COMPOZIŢII PE BAZA TEXTELOR LITERARE, A
EXPERIENŢEI (5 ore)
• Rezumatul / povestirea
• Caracterizarea
• Eseul
• Analiza literară

VIII. COMPOZIŢII CU CARACTER EPISTOLAR (2 ore)


• Scrisoarea

IX. COMPOZIŢII CU CARACTER ORATORIC (1 oră)


• Cuvântarea

X. COMPOZIŢII CU DESTINAŢIE SPECIALĂ (2 ore)


• Cererea
• Curriculum vitae

XI. TEHNICI DE REDACTARE COMPUTERIZATĂ (1 oră)

BIBLIOGRAFIE

Coman, Mihai, Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare,


vol. I-II, Iaşi, Editura Polirom, 1997,1999.

Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Bucureşti, Editura Minerva,


1988.

Ferreol, Gilles, Flageul, Noel, Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală, Iaşi,
Editura Polirom, 1999.

Goia, Vistian; Drăgătoiu, I., Metodica limbii şi literaturii române, Cluj, E.D.P.,
1995.

Newman, David, Introducing Writing, Penguin English, 1993.

Randall, David, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă.


(traducere de Alexandru Brăduţ Ulman), Iaşi, Editura
Polirom, 1998.

Parfene, Constantin, Compoziţiile în şcoală, ediţia a II-a, Iaşi, Editura Moldova,


1996.

25
Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală.
Ghid teoretico-aplicativ, Iaşi, Editura Polirom, 1999.

Şerbănescu, Andra, Cum se scrie un text, Iaşi, Editura Polirom, 2000.

Teoderescu, Panaite, Compunerea. Ghid metodologic, Editura Şcoala


Gălăţeană, Galaţi, 2004

Zinsser, William, On Writing Well, Third Edition, New York, Harper &
Row, 1985.

26
LITERATURĂ
UNIVERSALĂ
clasa a VI-a

27
ARGUMENT

Moto: „O carte pe care ai citit-o este în


adevăr şi opera ta”
(Nicolae Iorga)
„Cerem cărţii fericirea pe care nu i-a
putut-o procura omului ignoranţa”
(Tudor Arghezi)

Credem că singurul lucru într-adevăr pe cale de extincţie în lumea modernă,


înaintea stratului de ozon şi a urşilor Panda, este plăcerea de a citi, plăcerea de a
descoperi noul între paginile îngălbenite sau îndoite şi învechite ale unei cărţi.
Există oare pericolul ca mulţi dintre copiii noştri să nu mai citească doar pentru
că volumul pare depăşit şi nu mai e la modă ? Să fie legea minimului efort plaga ce
consumă noua generaţie? Există riscul ca ultimele volume să fie aruncate pe foc
laolaltă cu sfaturile ultimilor bătrâni cu ochelari?
Iată doar câteva întrebări care par să frământe bibliofili, înţelepţi şi dascăli
deopotrivă.
Împotriva acestui coşmar, pentru negarea acestor idei, a fost construit cursul
opţional intitulat Literatură universală . Scopul acestui curs este obişnuirea elevilor
cu lectura operelor literare din literatura universală sub directa îndrumare şi
supraveghere a unui cadru didactic şi nu sub forma recomandării unor lecturi literare
suplimentare ca până acum. Cursul de faţă nu-şi propune prezentarea unei cronologii
a literaturii universale şi nici prezentare unor elemente de teorie a literaturii, ci doar
lectura, discutarea şi analiza câtorva texte care se situează la nivelul de înţelegere şi
dezbatere pentru clasa a VI-a. Lista cu textele ce vor fi lecturate cuprinde atât
fragmente din opere literare ce se încadrează în circuitul valorilor universale, dar şi
texte mai simple care urmăresc să-i atragă şi să-i binedispună pe elevi.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
Să lectureze oral un text sau fragment • Exerciţii de lectură expresivă şi
de text respectând intonaţia cerută prin explicativă
1.
semnele de punctuaţie şi valoarea • Exerciţii de sinonimie şi antonimie
expresiva a textului • Explicarea sensurilor unor cuvinte
2. Să lectureze competent un text pentru a • Exerciţii de lectură selectivă
decoda corect mesajul autorului şi • Decodarea mesajului unor texte
pentru a putea folosi informaţia astfel aparţinând circuitului valorilor
obţinută universale din diferite culturi, genuri
şi curente literare
• Exerciţii de comparare a operelor
studiate cu opere literare din literatura
28
română cu care prezintă similitudini
evidente la nivelul formei sau
conţinutului
Să utilizeze date din biografia autorului • Redactarea unei fişe bibliografice
şi evenimente ale contextului socio- • Prezentarea principalelor opere
3.
cultural pentru a decoda mesajul literare ale autorului, într-o expoziţie
textului de carte
• Exerciţii de redactare a unor
rezumate, pentru un fragment de text
4. Să rezume un text după prima citire la prima vedere
• Redactarea unor rezumate pentru
întreaga operă literară
• Redactarea unui eseu, analiză de text,
Să identifice elemente ale limbajului pentru operele lirice
5.
poetic • Exerciţii de recunoaştere a figurilor
de stil
Să întocmească fişe de lectură pentru • Exerciţii de redactare a unor fişe de
6.
fiecare din textele prezentate lectură

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
Volumele din care sunt extrase textele în diferite ediţii,tabele sinoptice cu viaţa
şi opera scriitorului, manuale, ilustraţii, fişe, vizite la biblioteca şcolii şi la biblioteca
“V. A. Urechia”

MIJLOACE DE EVALUARE:
Evaluarea priceperilor şi deprinderilor prin intermediul evaluării formative,
sumative şi a autoevaluării prin diverse mijloace şi procedee: lucrări de control,
redactare de compoziţii, referate, discuţii, dizertaţii.

CONŢINUTURI

I. INTRODUCERE ÎN STUDIUL LITERATURII UNIVERSALE (1oră)

II. WILLIAM SHAKESPEARE (5ore)


• Personalitatea dramaturgului
• „Romeo şi Julieta” – eternitatea cuplului
• „Romeo şi Julieta” – dramatizare
• „Hamlet” – eroul răzbunător

III. WALTER SCOTT (2 ore)


• „Ivanhoe” – cavalerul medieval

29
IV. ALEXANDRE DUMAS (4 ore)
• „Cei trei muşchetari” , „După douăzeci de ani”, „Vicontele de
Bragelone” – trilogia prieteniei sub semnul onoarei şi dreptăţii

V. JEAN DE LA FONTAINE (1 oră)


• „Cocoşul şi vulpea” – alegoria luptei cu viciul

VI. DANIEL DEFOE (2 ore)


• „Robinson Crusoe” – elogiul supravieţuitorului

VII. JULES VERNE (4 ore)


• „20 000 de leghe sub mări” – aventura necunoscutului
• „Copii căpitanului Grant” – fiorul căutării

VIII. A. E. VAN VOGHT (2 ore)


• „Satul fermecat” – de la basm la S. F.

IX. JOHANN WOLFGANG GOETHE (1 oră)


• „Pe lac”

X. MARK TWAIN (2 ore)


• „Aventurile lui Huckleberry Finn” – o altfel de copilărie

XI. I. S. TURGHENIEV (2 ore)


• „Biriuk” – povestirile unui vânător

XII. NIKOLAI NOSOV (2 ore)


• „Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi”

XIII. ALPHONSE DAUDET (2 ore)


• „Tartarin din Tarascon”

XIV. AGATHA CHRISTIE (2 ore)


• „Zece negri mititei” – dincolo de mister

XV. Recapitulare finală

30
BIBLIOGRAFIE

Christie, Agatha, Zece negri mititei, Bucureşti, Editura Minerva, 1967.

Daudet, Alphonse, Tartarin din Tarascon, Bucureşti, Editura Corint, 1997.

Defoe, Daniel, Robinson Crusoe, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1964

Dickens, Charles, Viaţa lui David Cooperfield, vol. I-II, Bucureşti, Editura
Cartea Românească, 1984

Dumas, Alexandre, Cei trei muşchetari, vol. I-II, Bucureşti, Editura Pentru
Literatură, 1964

Dumas, Alexandre, După douăzeci de ani, vol. I-II-III, Bucureşti, Editura


Minerva, 1971

Dumas, Alexandre, Vicontele de Bragelone, vol. I-II-III-IV, Bucureşti, Editura


Tineretului, 1966

Nosov, Nikolai, Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi, Bucureşti,


Editura Ion Creangă, 1986

Scot, Walter, Ivanhoe, Bucureşti, Editura Minerva, 1964

Turneniev, I. S., Povestirile unui vânător, Bucureşti, Editura Pentru


Literatura, 1966

Twain, Mark, Aventurile lui Huckleberry Finn, Bucureşti, Editura


Vizual, 1995

Van Voght, A. E., Satul fermecat, Bucureşti, RAO Internaţional Publishing


Company S.A., 1994

Verne, Jules, Copiii căpitanului Grant, Bucureşti, Editura Ion Creangă,


1984

Verne, Jules, 20000 de leghe sub mări, Bucureşti, Editura Ion Creangă,
1989

Şerban, Sergiu, Şerban, Anca Limba română,. Caietul elevului pentru clasa a VI-
a. Literatura. Comunicare, Bucureşti, Editura All,
1998

Shakespeare, William, Romeo şi Julieta, Târgovişte, Editura Pandora, 2001


31
Shakespeare, William, Hamlet, Bucureşti, Editura de Stat, 1948

Drîmba, Ovidiu, Ionescu, Cristina, Alecu, Viorel, Lăzărescu, Gheorghe, Literatură


universală., Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., 1992

PRECIZĂRI

Considerăm necesare câteva precizări pentru cei care, probabil, se vor înfiora
la ideea prezentării lui William Shakespeare, de exemplu, la nivelul clasei a VI-a. În
primul rând elevilor nu li se va da ca temă citirea integrală a operei literare.
Profesorul poate prezenta opera, respectiv „Romeo şi Julieta” sub forma unui rezumat
oral, iar elevilor nu li se va da de citit decât un fragment considerat interesant de către
profesor. De exemplu, pentru opera mai sus amintită, un fragment din scena
balconului poate fi foarte nimerit. Cu acest prilej tinerii cititori fac cunoştinţă cu
personaje literare despre care vor studia mai apoi. Fragmentul din „Hamlet” spre
exemplu este introdus în lista de lecturi şi din alte motive. În clasa a VIII-a elevii fac
cunoştinţă cu un citat din critică în care Vitoria Lipan este considerată „un Hamlet
feminin”. Ei învaţă şi reproduc citatul, fără să înţeleagă însă sensul lui. Dacă, însă,
încă din clasa aVI-a au citit un fragment din operă (o scenă foarte interesantă, de
exemplu, este scena în care Hamlet, prefăcându-se nebun, îl străpunge cu sabia pe
Polonius, după draperia din camera mamei sale) şi au aflat tipologia personajului,
referirea din critică devine accesibilă.

32
GRAMATICĂ
DISTRACTIVĂ
clasa a VI-a

33
ARGUMENT

Moto: „Înţelepciunea şi
iubirea mea e jocul.”
(Lucian Blaga)

Limba română, ca şi disciplină, ar fi mai apropiată de sufletele copiilor, dacă


orele puse la dispoziţie de către programă ar fi mai numeroase, astfel încât să permită
profesorului efectuarea a cât mai multe exerciţii, care să ajungă la sufletele copiilor,
să le stimuleze gândirea, imaginaţia, dorinţa de a şti mai mult.
De aceea, un astfel de opţional îşi propune să vină în sprijinul acestei idei,
profesorul putând propune pentru fiecare parte de vorbire studiată exerciţii care să
stimuleze imaginaţia, fără să se axeze foarte mult pe teorie, evidenţiind astfel
utilitatea însuşirii corecte a noţiunilor de gramatică pentru dezvoltarea lor ulterioară.
S-a constatat faptul că, explicându-i la ce foloseşte un lucru, orice copil îşi
însuşeşte mai bine detaliile referitoare la acesta, iar dacă explicaţia se bazează pe joc,
atunci noţiunile vor fi şi mai bine sedimentate.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
• exerciţii de dezvoltare a imaginaţiei
1. Să creeze diferite situaţi de comunicare
folosind părţile de vorbire studiate
Să redacteze texte pornind de la cerinţe
2. • exerciţii de redactare
date
Să aprofundeze noţiunile studiate prin • exerciţii de creaţie
3.
diverse tipuri de exerciţii • exerciţii de completare
Să folosească noţiunile de gramatică în • exerciţii de redactare
4.
exprimarea curentă • jocuri, concursuri
Să utilizeze noţiunile însuşite la diferite
5. •desene şi concursuri
discipline

CONŢINUTURI.

Prepoziţia /
Verbul. Adjectivul. Pronumele.
conjuncţia.
Substantivul. Numeralul. Adverbul. Interjecţia.

34
MODALITĂŢI DE EVALUARE
• Probe orale.
• Probe scrise.
• Desene.
• Concursuri.

DETALIERE DE CONŢINUT

Oferim, în continuare, câteva exemple de exerciţii ce pot fi utilizate în cadrul


acestui opţional pentru aprofundarea noţiunilor teoretice despre adjectiv.

1. Pornind de la iniţiala prenumelui, daţi cinci adjective care să vă


caracterizeze.
2. Caracterizaţi profesorul ideal în cinci propoziţii.
3. Desenaţi un clovn, apoi spuneţi cât mai multe lucruri despre înfăţişarea şi
comportarea lui.

35
4. Scrieţi pe fiecare petală a florii câte un adjectiv care vă vine în minte
atunci când vă gândiţi la mama.

5. Imaginaţi-vă că vă numiţi Adjectivul Optimist şi alcătuiţi o scrisoare de


încurajare pentru Adjectivul Pesimist.

6. Scrieţi substantive care pot avea una dintre însuşirile următoare, apoi
alcătuiţi propoziţii cu sintagmele astfel formate:

neplăcute amare rotund acrişor


minunat oval înalţi neapărat
cenuşii alungiţi înverzite vesel
lung neîntrerupte dulci oblice
galbenă gălăgioase înţelept parfumat

7. Completaţi proverbele astfel încât prima literă a fiecărui termen să


formeze cuvântul adjectiv:
A – Strânge bani ……… pentru zile negre.
D – … … … nu e cap, vai de picioare.
J – Hoţul ……… şi iar fură.
E – ……… rele strică moravurile bune.
C – Mai bine o pasăre în ……… decât o sută pe gard.
T – Cine învaţă la ……… se odihneşte la bătrâneţe.
I – ………poartă fesul
V – După război mulţi ……… se arată.

36
8. Organizaţi clasa în cinci grupe. Fiecare grupă trebuie să descrie un desen
folosind cât mai multe adjective. Câştigă grupa cu cele mai multe şi mai
interesante adjective.

9. Imaginaţi-vă un copac care are pe fiecare creangă frunze, fructe şi păsări


care discută între ele. Realizaţi enunţuri folosind gradele de comparaţie
ale adjectivelor.

37
10.Alcătuiţi o compunere folosind ca atribute adjectivale următoarele
cuvinte:

neasemuit minunată pletoase argintii


principală pitoresc albastru nesfârşite
adânci mare românesc albe
lungi diferite dese împădurit

11.Pe o foaie A4 desenaţi oraşul viitorului şi apoi încercaţi să-l descrieţi


oral, folosind cât mai multe adjective.
12. A venit circul! Descrieţi ce pot vedea copiii la circ (animalele, atmosfera,
spectacolul), folosind adjective şi gradele de comparaţie ale acestora.

38
STILISTICĂ
clasa a VII-a

39
ARGUMENT

Moto: „Noi nu suntem stăpânii limbii,


ci limba e stăpâna noastră … este
însăşi floarea sufletului etnic al
românului”
(M. Eminescu - Fragmentarium)

„Limba dulce mult aduce” afirmă inebranlabil un vechi proverb românesc.


Înţelepciunea populară încetăţeneşte în această formă aforistică un adevăr vechi de
când lumea. Nici nu este nevoie uneori să spunem prea multe prin cuvintele noastre
atâta vreme cât îmbinările lor sună bine.
Stilistica, drept bază a elocinţei şi a persuasiunii se dovedeşte astfel obligatorie
într-o societate în care ştiinţa manipulării este la ordinea zilei.
Ca şi aprofundare şi extindere a noţiunilor prevăzute în curriculumul naţional,
acest curs opţional este un instrument util atât pentru lecţiile de comentare a textului
literar, cât şi pentru situaţiile de comunicare de fiecare zi în care diplomaţia a devenit
o stringentă necesitate.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
• lectura unor texte aparţinând
Să prezinte principalele caracteristici diferitelor stiluri ale limbii române
1.
ale stilurilor limbii române • redactarea unor texte care să se
încadreze în diferite stiluri
• exerciţii de recunoaştere a figurilor
de stil în contexte date
• exerciţii de redactare a unor texte în
2. Să definească stilul şi figurile de stil care să folosească figuri de stil
• exerciţii de comentare a figurilor de
stil
• jocuri de creativitate
• concurs de compuneri descriptive pe
Să definească descrierea ştiinţifică şi teme diferite
3. politică prezentând totodată • exerciţii de redactare în grup
caracteristicile acestora individual a unor descrieri ştiinţifice
şi poetice
• exerciţii de recunoaştere a
Să prezinte mijloacele expresive la nivel mijloacelor de expresivitate la nivel
4.
fonetic fonetic
• exerciţii de construcţie
5. Să prezinte mijloacele expresive la nivel • exerciţii de recunoaştere a
40
mijloacelor de expresivitate la nivel
morfologic morfologic
• exerciţii de construcţie
• exerciţii de recunoaştere a
Să prezinte mijloacele expresive la nivel mijloacelor de expresivitate la nivel
6.
sintactic sintactic
• exerciţii de construcţie

MIJLOACE DE EVALUARE:
• Probe orale.
• Probe scrise.
• Portofolii.
• Panouri.

CONŢINUTURI

1. Introducere. (1 oră)
2. Stiluri funcţionale ale limbii române. (2 ore)
3. Figurile de stil. Definiţie. Inventar. (1 oră)
4. Epitet. (2 ore)
5. Comparaţie. (2 ore)
6. Metaforă. (2 ore)
7. Personificare. (2 ore)
8. Antiteză. (2 ore)
9. Hiperbolă. (2 ore)
10.Alegorie. (2 ore)
11.Repetiţie. (2 ore)
12.Inversiune. (1 oră)
13.Enumeraţie. (1 oră)
14.Descrierea ştiinţifică şi poetică. (2 ore)
15.Resursele expresive ale limbii.
• Nivelul fonetic. (2 ore)
• Nivelul morfologic. (6 ore)
• Nivelul sintactic. (2 ore)
16.Evaluare finală. (1 oră)

41
BIBLIOGRAFIE

Bulgăr, Gheorghe, Limba română – sintaxă şi stilistică, EDP,


Bucureşti, 1968

Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Morfologia limbii române, Editura Coresi,


Bucureşti, 1996

Dragomirescu, Gheorghe, N. Dicţionarul figurilor de stil, Editura


ştiinţifică, Bucureşti, 1995

Dumitru, Irimia, Introducere în stilistică, Polirom, Iaşi, 1999

Ionescu, Cristina, Cerkez, Matei, Gramatică şi stilistică, Editura All, Bucureşti,


1997

Petraş Irina, Teoria literaturii. Curente literare. Figuri de


stil. Genuri şi specii literare. Structura
operei literare. Metrică şi prozodie,
Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2002

Şerban Sergiu, Limba română. Comunicare. Teoria


literaturii. Compoziţie., Editura Pro Domo,
Bucureşti, 2001

Şerban Sergiu, Literatura în gimnaziu, Editura Bacovia,


Bacău, 1996

42
DETALIERE DE CONŢINUT
Pronumele. Valori expresive.

Dativul etic (dativul interesului, al valorii morale şi afective) – caracteristic pentru


formele neaccentuate de dativ ale persoanelor I şi a II-a singular. Se întrebuinţează în
limba populară pentru a arăta faptul că interlocutorul participă sufleteşte la toate
acţiunile eroilor naraţiunii.
Ex.: „Unde mi-ai stat până la ora asta?” (Duiliu Zamfirescu)
„Luând pe câte un drăcuşor de corniţe, mi ţi-l ardea cu palcele de-i crăpa
pielea.” (Ion Creangă)

Dativul posesiv – caracteristic pentru formele neaccentuate de dativ, care includ


ideea de posesie şi care fac referire numai la substantive, indiferent de locul lor în
propoziţie.
Ex.: „Împrejuru-ne s-adună
Ale curţii mândre neamuri” (Mihai Eminescu)

Valoarea neutră – caracteristic pentru formele neaccentuate (de dativ „-i” şi de


acuzativ „-o”), care nu fac referire la un anumit substantiv şi care sunt incluse în
unele locuţiuni verbale sau expresii populare.
Ex: „…dă-i cu bere, dă-i cu vin.” (I. L. Caragiale)
„Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o.” (I. Zanne)

Valoare limitată – în limbajul femeilor de la ţară sau în limbajul familiar, cu sensul


de soţul meu, soţia mea.
Ex: „Dacă nu e el acasă, ce pot să fac eu?”
„Vorbeşte cu ea, astea sunt treburile voastre.”

Pluralul modestiei – folosirea persoanei I plural în locul persoanei I singular.


Ex.: „Ce vrei tu?
Noi? Bună pace!” (Mihai Eminescu)

Pluralul autorului.
Ex.: „Noi considerăm că această lucrare …”

Pluralul autorităţii.
Ex.: „Noi, comisarul secţiei 55, constatăm următoarele…”

Pluralul solidarităţii – folosirea persoanei I plural în locul persoanei a II-a singular,


în adresarea părinţilor către copii.
Ex.: „Noi suntem copii cuminţi şi nu ne aplecăm pe fereastră.”

43
COMPUNERI PE BAZA
UNOR TEME DATE
clasa a VII-a

44
ARGUMENT

Scopul general urmărit de învăţământul actual este cultivarea unui profil


intelectual, moral, complet al omului, capabil de o integrare rapidă în viaţa socială.
Compunerile contribuie hotărâtor la cultivarea şi cizelarea spiritului şi presupun o
serie de activităţi complexe ca o condiţie a formării deprinderilor de a compune:
însuşirea temeinică a limbii, dezvoltarea capacităţii de a observa mediul ambient şi de
a formula observaţii.
De aceea opţionalul îşi propune să vină în sprijinul elevilor care, atunci când
sunt puşi să-şi exprime în scris sau oral sentimentele, să realizeze descrieri sau să
creeze un text argumentativ, întâmpină dificultăţi de exprimare.
Se intenţionează ancorarea în experienţa elevilor a ceea ce numim în mod
obişnuit „compunere şcolară”.

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
• exerciţii de identificare a înfăţişării,
Să prezinte detalii ale realităţii cromaticii, a perspectivei spaţiale şi
1.
înconjurătoare temporale, a relaţiilor dintre diferite
elemente
Să redacteze diferite texte pornind de • exerciţii de redactare
2.
la experienţe trăite • concursuri de redactare
• exerciţii de identificare a figurilor
de stil
Să stabilească valenţele estetice ale
3.
compunerilor • concursuri între grupe pentru
găsirea de comparaţii, epitete,
metafore
Să recepteze cu interes şi să redacteze • interevaluarea compunerilor
4.
diferite texte pe teme date • stabilirea unor criterii de apreciere
• exerciţii orale şi scrise de
5. Să îşi exprime trăirile şi sentimentele
exprimare
Să se raporteze la modelele de • exerciţii de lectură expresivă
6.
exprimare din autori cunoscuţi • selectarea de fişe de lectură

CONŢINUTURI

1. Relatarea unei experienţe triste care i-a marcat. (3 ore)

2. Relatarea unei experienţe fericite / hazlii. (4 ore)

3. Relataţi un vis. (3 ore)

45
4. „Portret la timpul viitor.” (4ore)

5. Portretul unei fiinţe dragi. (3 ore)

6. Descrierea unei persoane care i-a marcat. (3 ore)

7. Descrierea unui anotimp (toamna, iarna, primăvara, vara). (4 ore)

8. „Ce-ti doresc eu ţie, dulce Românie” (3 ore)

9. „O vorbă bună stinge focul mai iute decât un butoi cu apă” – compuneri
pornind de la un proverb dat. (4 ore)

10.Faceţi portretul unei pasări (al unui animal) personificându-l. (4 ore)

MODALITĂŢI DE EVALUARE

• probe scrise
• autoevaluarea elevilor
• portofoliul

BIBLIOGRAFIE

Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, B. Şt.


Delavrancea – Opere.

Parfene Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală,


Ed. Polirom, Iaşi, 1999

Parfene, Constantin, Compoziţiile în şcoală, EDP, Bucureşti, 1980

Sandu, Elena, Compunerile şcolare, Ed. Polirom, Iaşi, 2004

46
GENURI ŞI SPECII
Clasa a VIII-a

47
ARGUMENT

Moto-ul acestui opţional ar putea fi „Ajută-i pe ceilalţi ca să te ajuţi pe tine”,


căci cursul îşi propune să vină atât în sprijinul elevilor cât şi al profesorului pentru ca
rezultatele muncii lor în cei patru ani să fie la nivelul aşteptărilor.
Opţionalul îşi propune să vină în ajutorul elevilor, în vederea aprofundării
genurilor şi speciilor literare necesare nu numai pentru examen ci şi pentru pregătirea
lor ulterioară, şi în ajutorul profesorului pentru obţinerea rezultatelor dorite în urma
examinărilor.
Am observat că cele mai multe dificultăţi se întâmpină atunci când elevii sunt
solicitaţi să demonstreze apartenenţa unui text la un gen sau la o specie şi, de aceea,
opţionalul îşi propune rezolvarea a cât mai multor exerciţii care să-i ajute. De
asemenea, o importanţă deosebită o vor avea aspectele teoretice, care le vor înlesni
recunoaşterea şi analiza unui text literar. Astfel, la sfârşitul cursului, elevii vor avea
un portofoliu care va cuprinde atât partea teoretică sintetizată cât şi texte
demonstrative pentru fiecare dintre genurile şi speciile studiate, materialul rezultat
fiindu-le de mare ajutor pe viitor.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
lectura unor texte variate pentru a
Să identifice textele aparţinând
1. identifica trăsăturile speciilor şi genurilor
speciilor şi genurilor studiate
studiate
Să recunoască modalităţile specifice
exerciţii de precizare a trăsăturilor
2. de organizare pentru fiecare dintre
specifice
genuri
Să lectureze cu interes textele oferite
3. exerciţii de lectură
spre studiu
Să realizeze argumentări /
4. exerciţii de redactare
demonstraţii pe teme date
Să interpreteze textele ţinând cont de
5. exerciţii de redactare
genul căruia îi aparţin

MODALITĂŢI DE EVALUARE

• Probe scrise
• Probe orale
• Rebusul
• Portofoliul

48
CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. Genul liric. Definiţie. Specii (prezentare teoretică). (2 ore)


2. Pastelul. (3 ore)
3. Doina. (3ore)
4. Imnul. (3 ore)
5. Genul epic. Definiţii. Specii (prezentare teoretică). (2 ore)
6. Basmul. (3 ore)
7. Balada. (3 ore)
8. Fabula. (3 ore)
9. Schiţa. (3 ore)
10. Nuvela. (3 ore)
11. Romanul. (3 ore)
12. Genul dramatic. Definiţie. Specii (prezentare teoretică). (2 ore)
13. Comedia. (3 ore)

BIBLIOGRAFIE

*** Dicţionar de termeni literari, Ed. Garamond, 1995

Cotofan Mona, Ghid de teorie literară, Editura Porţile Orientului, Iaşi,


Doboş Mihaela 2001

Dragomirescu, Gh., N, Mica enciclopedie a figurilor de stil, E.D.P., Bucureşti,


1975

Dinu G., Zbârcea M., Dicţionar de terminologie literară pentru clasele V-VIII,
Editura Paralela 45, Piteşti, 2000

Parfene, Constantin, Compoziţiile în şcoală, ediţia a II-a, Iaşi, Editura Moldova,


1996.

Şerban Sergiu, Limba română. Comunicare. Teoria literaturii.


Compoziţie., Editura Pro Domo, Bucureşti, 2001

Şerban Sergiu, Literatura în gimnaziu, Editura Bacovia, Bacău, 1996

49
DETALIERE DE CONŢINUT
Model de schemă pentru sinteza genurilor literare.

GENURI LITERARE GENUL EPIC – autorul îşi exprimă ideile şi sentimentele


în mod INDIRECT cu ajutorul personajelor şi al
întâmplărilor
 autor
 narator
 personaje
 întâmplări – totalitatea întâmplărilor –
subiect – momentele subiectului
 naraţiune / descriere / dialog

GENUL LIRIC – autorul îşi exprimă ideile şi sentimentele în mod DIRECT


cu ajutorul limbajului poetic (figuri de stil şi imagini
poetice)
 autor
 eul liric
 figuri de stil
 imagini artistice
 descrierea

GENUL DRAMATIC – autorul îşi exprimă ideile şi sentimentele în mod


INDIRECT cu ajutorul personajelor şi al întâmplărilor
 operă dramatică a fost scrisă cu scopul de a fi
reprezentată pe scenă
 este împărţită în acte şi scene
 în cadrul ei întâlnim atât dialogul cât şi
monologul dramatic
 naraţiunea şi descrierea sunt întâlnite doar în
indicaţiile scenice sau în replicile personajelor
 întâlnim conflictul dramatic

MODEL DE ACTIVITĂŢI DE EVALUARE.

1. Fiecare elev trebuie să formuleze un răspuns pentru o anumită întrebare.


Profesorul îi va cere sa spună răspunsul, iar un alt elev să precizeze care era
întrebarea.
2. Pentru evaluarea finală, pentru fiecare gen studiat propunem următoarele
rebusuri ca modalitate interactivă de evaluare:

50
a.
1. G
2. E
3. N
4. U
5. L

6. D
7. R
8. A
9. M
10
. A
11
. T
12
. I
13
. C
b.

a – b – gen literar cuprinzând operele literare care au acţiunea redusă ca durată pentru
a putea fi reprezentate pe scenă, ca spectacol teatral.

1. mod de expunere predominant în operele dramatice – DIALOG


2. specie a genului dramatic care provoacă râsul – COMEDIA
3. tip de comedie provocată de înlănţuirea complicată a faptelor, a situaţiilor –
INTRIGA
4. tipul de comic care ridiculizează moravuri sociale – MORAVURI
5. tip de comic provocat de vorbirea personajelor prin ticuri verbale, pronunţare
gesturi, etc. – LIMBAJ
6. specie a genului dramatic cu un conţinut serios prezentat într-o forma familiară –
DRAMA
7. fiecare intervenţie a unui personaj – REPLICA
8. subdivizarea formală a unei piese de teatru, cuprinde mai multe scene – ACT
9. formă a comicului care presupune bunăvoinţă, simpatie şi înţelegere superioară
faţă de moravuri sau mici defecte de care se râde – UMOR
10.subdiviziune a unui act – SCENA
11.sugestii pe care autorul le face privind decorul sau jocul de scenă al actorilor –
INDICAŢII SCENICE
12. întrebare care nu presupune răspuns – INTEROGAŢIA RETORICĂ
13.axa în jurul căreia se dezvoltă acţiunea – CONFLICT

51
a.
1. G
2. E
3. N
4. U
5. L

6. E
7. P
8. I
9. C
b.

a – b – gen literar cuprinzând opere literare populare şi culte în versuri sau proză, în
care autorul îşi exprimă ideile, atitudinile şi sentimentele în mod indirect, prin
intermediul acţiunii şi al personajelor.

1. procedeu artistic de bază în fabulă, constând în substituirea unei imagini cu o


altă imagine pe baza unor asemănări dintre ele – ALEGORIE
2. specie literară în proză aparţinând genului epic, mai amplă şi mai complexă
decât schiţa, mai scurtă şi mai simplă decât romanul, având un singur fir
narativ şi cu un conflict în care este implicat un număr redus de personaje –
NUVELA
3. specie aparţinând genului epic, cu acţiune complexă desfăşurată pe mai multe
planuri narative, la care participă un număr mare de personaje, oferind o
imagine amplă asupra vieţii – ROMAN
4. specie a genului epic care satirizează anumite moravuri, deprinderi sau
mentalităţi greşite, cu scopul de a le îndrepta – FABULA
5. specie a genului epic aparţinând creaţiei populare romaneşti în care sunt narate,
în versuri, întâmplări deosebite din trecut, săvârşite de personaje cu însuşiri
ieşite din comun – BALADA
6. mod de expunere specific genului epic – NARAŢIUNEA
7. persoana prezentată într-o operă literară epică având rolul de participant la
acţiune şi de transmiţător al gândurilor, ideilor, atitudinilor şi sentimentelor
autorului – PERSONAJ
8. moment al subiectului în care se prezintă coordonatele spaţiale şi temporale,
precum şi unele dintre personaje – EXPOZIŢIUNEA
9. scriere de dimensiune redusă, cu un număr mic de personaje, cu acţiune
limitată la un singur episod din viaţa personajelor – SCHIŢA

52
a.
1. G
2. E
3. N
4. U
5. L

6. L
7. I
8. R
9. I
10
C
.
b.

a – b – cuprinde opere literare în care autorul îşi expune ideile, atitudinile si


sentimentele în mod direct (nemijlocit)

1. procedee utilizate în operele literare în scopul sporirii expresivităţii limbii –


FIGURI DE STIL
2. figură de stil constând în înşiruirea unor termeni privitori la aceeaşi temă –
ENUMERAŢIE
3. tipul de rimă [a, a, a, a] – MONORIMA
4. totalitatea silabelor unui vers exprimată printr-un număr – MĂSURA
5. specie a liricii peisagiste în care poetul descrie un aspect din natură
exprimându-si propriile sentimente – PASTEL
6. figura de stil prin care o fiinţă, un obiect, un fenomen ori o acţiune a acestora
sunt exagerate în mod intenţionat prin mărire sau prin micşorare, cu scopul de
a sugera modul în care autorul le simte sau le imaginează şi de a impresiona
cititorul – HIPERBOLA
7. poezie solemnă aparţinând genului liric, închinată unei personalităţi , unei idei
măreţe sau unui sentiment nobil – IMNUL
8. tipul de rimă [a, b, b, a] – ÎMBRĂŢIŞATĂ
9. ritm obţinut prin repetarea regulată a două silabe, dintre care prima este
neaccentuată şi a doua accentuată – IAMBIC
10. figura de stil alcătuită din doi termeni: care sunt alăturaţi pe baza asemănărilor
dintre ei – COMPARAŢIE

53
PERSONAJUL LITERAR
clasa a VIII-a

54
ARGUMENT

Moto: „Narator şi personaje sunt


esenţialmente fiinţe de hârtie...”
(Roland Barthes)

Deşi trăiesc numai în lumea ficţiunii, deşi consistenţa lor e deseori insesizabilă,
încăpăţânarea cu care nu numai că mimează realitatea, dar chiar uneori „concurează
starea civilă” face din personajele literare cele mai iubite şi cele mai copiate modele
ale umanităţii.
De câte ori, copii fiind, nu am încercat fiorii primei iubiri strângând în braţe
cartea cu un tremur neînţeles şi visând printre pleoapele întredeschise la zburătorul
îngălat şi împopoţonat care mânuia sabia în „cine ştie ce” roman cavaleresc.
De câte ori, adolescenţi fiind, nu ne-am îmbărbătat voinţa şi ne-am biciuit
oboseala încercând să semănăm unui neînfricat explorator străin care nu este doborât
de nimic.
Nici o moarte nu ne-a afectat atât de mult ca a preferatului nostru erou doborât
de vicisitudinile vieţii şi, adulţi fiind, nimic nu ne-am fi dorit mai mult decât un final
fericit în care să zâmbim împăcaţi alături de el.
În această idee, a dragostei, pe care fiecare din noi a purtat-o şi o poartă încă
„fiinţelor de hârtie” acest curs opţional îşi doreşte nu atât o clasificare exhaustivă,
imposibil de realizat de fapt, la acest nivel, ci o trecere în revistă a principalelor tipuri
de personaje şi o ilustrare a lor cu diferite fragmente de texte, împreună cu o
încercare de prezentare a principalelor modalităţi de caracterizare a personajelor.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE:

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
Să redacteze caracterizarea unor
1 • Exemplu de redactare
personaje ţinând cont de etapele acestui
. • Concursuri de redactare
tip de compunere.
Să desprindă modalităţile de
• Exerciţii de selectare a citatelor
2 caracterizare cu ajutorul cărora sunt
• Exerciţii de recunoaştere a
. prezentate personajele în diferite texte
modalităţilor de caracterizare
literare.
Să redacteze scurte texte ficţionale
3 • Concursuri de eseuri
originale prin care să ilustreze un
. • Inter-evaluarea eseurilor
anumit tip de personaj.
Să clasifice personajele din diferite • Exerciţii de clasificare
4
opere literare făcând referire la criteriile • Exemple de personaje din diferite
.
învăţate opere literare
5 Să reprezinte grafic imaginea • Concurs de desene
. personajului literar preferat. Să • Concurs de poezii
55
compună o poezie eseu închinată
• Concurs de eseuri
personajului literar preferat.
Să completeze fişe de lectură cu citate,
6 din operele literare, care să conţină
• Selectarea de fişe de lectură
. portrete ale personajelor literare
studiate.
Să transpună în scenă secvenţe epice,
7
dramatice, monologuri lirice care • Concurs de dramatizări
.
aparţin personajelor preferate

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
Volume cu texte din diverse domenii, manuale, ilustraţii, fişe, vizite la
biblioteca şcolii şi la biblioteca „V.A.Urechia”

MIJLOACE DE EVALUARE:
• probe scrise
• probe orale
• probe practice – interpretare
• portofolii

CONŢINUTURI

V. Introducere în studiul cursului. (1 oră)

VI. Personajul literar. (2 ore)


• Definiţie.
• Clasificare.

VII. Caracterizarea personajului. Modalităţi de caracterizare. (3 ore)

VIII. Personaj central. (2 ore)

IX. Personaj secundar. (1 oră)

X. Personaj episodic. (1 oră)

XI. Personaj pozitiv. (1 oră)

XII. Personaj negativ. (1 oră)

XIII. Personaj real. (1 oră)

XIV. Personaj fantastic. (1 oră)


56
XV. Personaj individual. (1 oră)

XVI. Personaj colectiv. (1 oră)

XVII.Personaj simbolic. (1 oră)

XVIII. Personaj comic. (1 oră)

XIX. Personaj narator. (1 oră)

XX. Personaj copil. (1 oră)

XXI. Personajul animalier. (1 oră)

XXII.Personajul meu preferat, în interpretarea mea. (1 oră)

BIBLIOGRAFIE

Bărboi Constanţa, Boatcă Silvestru, Popescu Marieta, Dicţionar de personaje


literare, Editura Niculescu, Bucureşti, 2001

Boghiu Emilia, Vulpeş Lăcrămioara, Hermeneutică şi naratologie aplicată, Editura


Eurocart, Iaşi, 2003

Cârstocea Elena, Sfârlea Lenuţa, Dumitraş Roda, Zlătior Titiana, Limba şi literatura
română pentru grupele de performanţă, Editura Dacia Educaţional, Cluj-Napoca,
2004

Cotofan Mona, Doboş Mihaela, Ghid de teorie literară, Editura Porţile


Orientului, Iaşi, 2001

Dinu G., Zbârcea M., Dicţionar de terminologie literară pentru clasele V-VIII,
Editura Paralela 45, Piteşti, 2000

Iancu M., Ghidul profesorului pentru clasa a VIII-a, Limba şi


literatura română, Editura Corint, Bucureşti, 2000

Manolescu Nicolae, Arca lui Noe, Editura Gramar, Bucureşti, 1998

Pamfil Alina, Elemente de teorie literară pentru elevi, Editura Dacia,


Cluj-Napoca, 1986

57
Parfene, Constantin, Compoziţiile în şcoală, ediţia a II-a, Iaşi, Editura Moldova,
1996.

Petraş Irina, Teoria literaturii. Curente literare. Figuri de stil. Genuri


şi specii literare. Structura operei literare. Mitrică şi
prozodie, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2002

Şerban Sergiu, Limba română. Comunicare. Teoria literaturii.


Compoziţie., Editura Pro Domo, Bucureşti, 2001

Şerban Sergiu, Literatura în gimnaziu, Editura Bacovia, Bacău, 1996

DETALIERE DE CONŢINUT

Pentru fiecare dintre categoriile de personaje propuse la conţinuturi, se alege


un fragment de text, care se prezintă elevilor. Se are în vedere selectarea unor texte
cât mai variate, aparţinând atât epicului cât şi dramaticului. Se va ţine cont de
asemenea ca fragmentele de text alese să fie de dimensiuni relativ reduse pentru a
putea fi studiate într-o oră de curs. Fragmentul trebuie să fie reprezentativ pentru
personajul ales şi ilustrativ pentru categoria propusă.

Sugestii de texte:

personaj principal – Vlad Ţepeş – „Păduri înfricoşate” de Eusebiu Camilar


– Ştefan cel Mare – „Fraţii Jderi” de Mihail Sadoveanu

personaj secundar – Ana – „Monastirea Argeşului”


– Chirică (dracul) – Povestea lui Stan Păţitul” de Ion Creangă

personaj episodic – catindatul – „D’ale carnavalului” de I. L. Caragiale

personaj animalier – calul, albina, furnica – „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă

personaj pozitiv – Greuceanu – „Greuceanu”

personaj negativ – Zmeul – „Greuceanu”


– Spânul – „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă
– Baiazid – „Scrisoarea III” de Mihai Eminescu

personaj individual– Niculaie Moromete – „Moromeţii” de Marin Preda

personaj colectiv – ţăranii – „Răscoala” de Liviu Rebreanu


– armata română – „Fraţii Jderi” de Mihail Sadoveanu
58
personaj narator – Luchi – „A murit Luchi” de Otilia Cazimir
– Marin – „Viaţa ca o pradă” de Marin Preda

personaj copil – Linuţa – „Nepoata lui moş Mitruţ” de Ion Agărbiceanu

personaj simbol – Mircea cel Bătrân – „Scrisoarea III” de Mihai Eminescu

PRĂVALE-BABA
fragmente
de Ionel Teodoreanu

– Bagă de seamă, Fănuţă, acum intri în rândul oamenilor. S-a trecut cu joaca, i-
a spus mama, uitându-se la el cu inima cam strânsă.
Niciodată nu i s-a părut Domnicăi mai nimica-toată-de-om decât în ceasul
dimineţii cu brumă, când l-a pregătit pentru cea dintâi zi de şcoală. Parcă-l luase la
oaste. Tuns chilug – aşa o învăţase pe Domnica la şcoală, când l-a înscris – cu
botforii potcoviţi, surtuc croit dintr-unul al tatei şi pălărie neagră de flăcău.
Ghiozdanul prins în spinare cu două cureluşe, ca o raniţă. În ghiozdan, abecedarul,
placa, plumbul, buretele, o bucată de pâine şi nişte perje afumate. Batistă curată în
buzunar; unghiile tăiate şi limba cusută.
– Ia mai spune odată: cine eşti tu?
– Ştefan. Ştefan Damaschin.
– Al cui eşti tu?
– A lui Ştefan şi a Domnicăi.
– Câţi ani ai?
– Şăpti.
– Ce ştii de-acasă?
– A, bî, cî dî, ie, fî, gî, hî, i, jî, mî, nî, o, pî, rî, sî, şî, tî, ţî u, vî, zî.
– Ce-s aiestea?
– Literele alfabetului. Buchile, adăugase el.
– Cine te-o-nvăţat vorba asta?
– Ştiu eu de la oameni.(…)
În ograda şcolii erau castanii lui septembrie şi două feluri de vrăbii: unele cu
pene, altele cu ghiozdan. Şi unele şi altele erau săltăreţe şi făceau larmă subţire.
Fănuţă intrase în ograda şcolii, aşezându-se pe un pietroi de lângă poartă, ca un
drumeţ care s-a oprit la han să-şi răsucească o ţigară şi să răsufle. Privea la toate şi nu
spunea nimic.(…)
Apoi a sunat clopoţelul peste larma glasurilor, abătând-o de la joacă. Şi
vârstele, după ce au trecut pe uşa şcolii, îmbulzindu-se, s-au despărţit, luându-şi locul
în clasele lor.(…)
Clasele umplute răsunau de tropăituri pe podele şi de pocnetul bocancilor. Era
cu veselie ca întâiul foc în sobă.
59
Numai cei din clasa întâia nu ştiau ce să facă în cazarma lor. Stăteau unii într-
alţii, căutând parcă pe sus ochiul de-acasă al părinţilor, înecaţi între zidurile cu miros,
pierduţi în mulţimea lor.
Fănuţă a venit cel din urmă, fiindcă şi-a spălat mâinile la robinetul din ogradă.
Şi cum l-au văzut că intră, bocănind pe podele cu botforii lui potcoviţi, ochii celorlalţi
la el s-au oprit. – Aista-i cel de la Prăvale-Baba – şi de la el au aşteptat drum.
– Ce staţi, măi? Hai să ne găsim locul nostru, le-a spus Fănuţă din treacăt; şi
toţi s-au luat după el.
Fără să mai cerceteze, Fănuţă a lăsat în plata lor încăperile cu huiet, s-a suit pe
scară şi descoperind un prag cu soare şi tăcere – ca de pod – a intrat acolo,
descoperindu-se.
– Tu eşti repetent? l-a întrebat cu respect feciorul primarului, care avea haine
de catifea albastră, cu guler scrobit peste celălalt, cravată cu puchiţei, plete de fată cu
tunsoare pe frunte şi ciuboţele de glanţ cu bumbi.
– De ce, măi domnişoară?
– Hă-ăăă! au făcut ceilalţi.
Băiatul primarului a spus:
– Eu îs băiatul primarului…
Apoi s-a înroşit ş-a înghiţit de două ori – fără să aibă gâlci – clipind cu ceaţă. A
izbutit totuşi să spuie cu glas de porţelan:
– Tu ai mai fost la şcoală. De asta ştii.
– N-am mai fost eu, da’mă descurc şi-n codru, a spus Fănuţă, simţindu-se
dulău de stână alături de pisicuţa cu fiong la gâtul gulerat.
Aşa i-a găsit Doamna care-a intrat uşurel, fără s-o simtă nimeni: pe Fănuţă
stând rezemat de banca întâia, cea de lângă uşă, ca o gazdă, iar pe ceilalţi în jurul lui
ca nişte oaspeţi.
– Eu sunt profesoara voastră. Să-mi spuneţi Doamna.
Toţi s-au uitat cu îngheţ la ea.
Doamna s-a aşezat la catedră, a deschis catalogul şi le-a spus:
– Bună dimineaţa, copii.
A strălucit soarele mai vesel, dar numai un glas i-a răspuns:
– Bună dimineaţa, Doamnă.
Doamna l-a privit pe Fănuţă şi i-a dat un zâmbet. Iar ceilalţi s-au uitat cu încă
şi mai multă „uite-al-dracului” privire, la cel mic de la Prăvale-Baba.
Doamna avea păr ca de abur, pieptănată în sus, obraji gălbui, cu oase, ochi
castanii şi frunte mare-n sus.
Doamna a strigat catalogul şi fiecare a auzit numele celorlalţi, dar nu ca acasă.
Îi culegea cu numele întreg, pe fiecare dintre toţi, arătându-le locul în bancă.
Pe Ştefan Damaschin l-a ţinut în banca întâia, chiar în faţa catedrei.
I-a mai strigat încă o dată cuprinzând pe fiecare cu privirea, închizându-l parcă
într-o cutiuţă, spunându-le să răspundă prezent, fiecare pentru el şi să se ridice. Aşa
au făcut…
Apoi Doamna s-a uitat lung la ei şi i-a întrebat, vorbind cu toţi cum ai vorbi cu
unul.
– Ştiţi voi ce-i crida? privind peste capul lui Damaschin.
60
S-au uitat unii la alţii, prepuielnici, şi s-a pornit o foşgăială în bănci.
– Nu ştie nimeni ce-i crida? a stăruit Doamna.
– Ştiu eu, a ghicit băiatul domnului Căpitan de jandarmi, care era îmbrăcat în
tunică de postav militărească, cusută cu bumbi galbeni.
– Spune, Decebal Cotruţă.
Dar Decebal Cotruţă a tăcut ostăşeşte; iar mâna lui dreaptă a pornit glonţ spre
tablă arătând crida de-acolo.
– Ştim şi noi, au spus alţii şi au făcut la fel.
Decebal s-a uitat cu „sst” la ei, dar toţi trăgeau cu mâinile la ţintă în cridă.
Doamna a dat din cap cu un zâmbet.
– I-a să văd dacă Ştefan Damaschin poate să-mi spuie ce-i crida?
– Crida e o piatră albă…şi moale, s-a grăbit el să adauge, care lasă semne.
– De unde ştii tu ce-i crida?
– Am văzut la mama când mi-o croit surtucul…şi m-am gândit.
– Aşa-i, băieţi? cum a spus Damaschin? i-a întrebat Doamna pe ceilalţi.
– Aşa-i. Aşa-i.
Numai băiatul primarului a ridicat două degete în sus, cum l-a învăţat acasă
mama ca să fie de la început premiant.
– Ce vrei, Şerban Postelnicu?
– Doamnă, şi omătul e alb şi moale …
– Şi?
– Şi nu e cridă.
Băieţii au căzut pe gânduri, înnodaţi în îndoieli.
– Şerban Postelnicu, sunt multe lucruri albe şi moi care nu-s nici piatră, nici
cridă. Aşa, de pildă: pânza, laptele, halviţa, lăcrămioara, mielul…Dar eu am întrebat
ce-i crida. Stai jos, ascultă, gândeşte-te şi răspunde numai la ce întreb. De ce râzi,
Ştefan Damaschin?
– Mă gândeam şi eu aşa…
– Spune tare: la ce te gândeai? Să ne veselim şi noi dacă-i de râs.
– Mă gândeam că şi Postelnicu e roş ca patlăgica, da nu-i patlagică!
Doamna a zâmbit potolit, iar ceilalţi au râs într-un glas, cu ochii la Patlagică.
Altă poreclă se născuse.
Doamna a ciocănit cu degetul în catedră şi s-a făcut linişte. Apoi a întrebat:
– Ştie vreunul dintre voi să scrie?
Mulţi au tăcut niznai; alţii s-au codit; alţii au dat din cap cu da şi ba; iar alţii au
vestit cu toată gura că ei ştiu de-acasă.
Ştefan Damaschin a ascultat, dar n-a suflat.
– Cei care ştiu să scrie să vie aici, în băncile din faţă.
S-au zorit dând buzna, ca la pofteală cu dulceţi.
– Voi faceţi-le loc.
Cu Ştefan Damaschin în cap, cei din băncile din faţă au plecat; iar ceilalţi,
cărturarii, s-au aşezat cu slavă în locurile din frunte. Şerban Postelnicu – primarul – s-
a grăbit să ia tocmai locul lui Ştefan Damaschin. Iar de-acolo, a întors capul şi i-a
aruncat o privire peste umăr, care spunea:
– Sâc!
61
– Bine, a spus Doamna. Vedem noi îndată. Eu, băieţi, a vorbit ea tuturora, am
să încep o poveste pe care mulţi dintre voi o ştiţi de-acasă. Oricum, şi dacă aţi uitat-o,
voi să mă ascultaţi cu luare-aminte şi să nu vă gândiţi la altceva. Uite-aşa spune: „Era
odată o babă…”
– Şi un moşneag, a sărit unul.
– Da, şi un moşneag, a spus Doamna, privindu-l. Numai că acum eu spun
povestea şi voi m-ascultaţi: „Baba avea o găină şi moşneagul avea un cucoş. Găina se
oua de câte două ori pe zi şi baba mânca o mulţime de ouă, iar moşneagului nu-i da
nici unul.” Aţi ascultat bine?
– Care dintre voi, a vorbit Doamna către cei neştiutori de carte poate să spuie
cu vorbele lui ce-am istorisit eu?...Tu, Gheorghe Coşeru.
Gheorghe Coşeru a înghiţit şi a spus fuguţa:
– Era odată o babă şi-o găină, un moşneag ş-un cucoş. Găina făcea ouă multe,
da’ cucoşul moşneagului nu făcea ouă deloc. Şi numai baba mânca ouă.
Doamna a zâmbit şi a spus:
– Cam aşa.
Apoi Doamna s-a uitat la băncile cărturarilor.
– Acum să vedem care dintre voi poate să scrie cu cridă pe tablă ce-am spus
eu…
Tăcere cu spaimă. Toţi şi-au încuiat mâinile sub bancă, uitându-se în jos.
– Şerban Postelnicu… l-a întrebat Doamna pe cel ajuns în banca întâia.
Dar Patlagică s-a făcut alb cum îi crida şi Doamna i-a dat bună pace, lăsându-l
să fie alb şi moale.(…)
– Du-te la tablă, Ştefan Damaschin.
S-a dus şi s-a oprit.
Toţi se bucurau că nu-s în pielea lui. Numai Ştefan Damaschin nici nu s-a
bucurat, nici spăimântat, ci a stat, aşteptând, cu mintea stârnită ca zbârnâitoarea unui
zmeu.
– Ştefan Damaschin, poţi tu să faci pe tablă ce-am istorisit eu?
Ceilalţi n-au înţeles cum trebuie, crezând că a scrie, sau a face, totuna era.
Dar Ştefan Damaschin a răspuns, după ce s-a măsurat din ochi cu tabla:
– Să fac oi putea.
– Ia încearcă.
…Dintâi s-a ivit casa: casă de ţară cu cocostârc în vârf, uşă, două ferestre şi
prispă. Apoi s-a aşezat pe prispă, în stânga, baba, cloanţă-cotoroanţă cu nas hapsân,
ochi mici şi o burtă cât o bute. Când a ajuns la mâinile ei, Fănuţă s-a oprit, s-a gândit,
s-a răzgândit şi a lăsat mâinile babei ca nişte lână, încă netoarsă, fără degete. Apoi s-a
aşezat pe prispă moşneagul… Pe umărul moşneagului, un cocoş îşi spunea vorba:
Cucurigu!
Apoi Fănuţă s-a dus la mâinile babei şi le-a tors din caier, cu degete încârligate
de Talpa-Iadului. Într-una, baba ţinea un ou. Cu cealaltă baba ţinea o sforicică de care
crida a legat o găină care scoate ou. Fănuţă nu s-a sfiit să puie oul unde trebuie şi
băieţii au râs de-aşa ispravă glumeaţă. Dar râdea şi Doamna, astfel că băieţii s-au
uitat mai departe.
– Ce mai venea?
62
A stat şi s-a gândit Fănuţă, cu faţa boţită de gând, frământând crida în degete.
Ş-apoi s-a hotărât şi-a pus în burta babei, de la gâtiţă în jos, ou lângă ou, cum stau
cartofii într-un sac.
Băieţii se uitau numai la tablă.
Doamna se uita numai la Ştefan Damaschin: parcă venea o rândunică dinspre
el, vestind o primăvară.
Iar Ştefan Damaschin, mereu stârnit, a mai lăsat o aţă din streaşina casei, drept
deasupra babei, de care-a atârnat – de la el – un păianjen.
– Ştefan Damaschin, şterge tot cu buretele şi lasă numai găina… şi oul ei, a
adăugat Doamna zâmbind.
Şi iar s-a făcut noapte pe tablă, rămânând numai găina şi oul.
– Damaschin, l-a întrebat Doamna; cu ce seamănă oul găinei?
– C-o buche, a răspuns el, şi Doamna a râs.
– Cu care buche? Adică literă, a spus Doamana către ceilalţi.
– Cu o.
– De unde-o ştii tu?
– Din abecedar.
– Bine, Ştefan Damaschin. Acum şterge şi găina.
A stres-o. Deci, din toată povestea n-a rămas decât un ou.
– Acum, a poruncit Doamna, fiecare să treacă la locul lui.
Doamna (…) s-a dus la tablă, a luat crida şi a tras un beţişor încârligat jos
lângă oul babei, lipindu-l de ou.
– Iaca asta e litera a, cea dintâi literă a alfabetului. Cu asta, copii, începe
povestea literelor. Căci alfabetul nu-i altceva decât o poveste în care vezi cum au
venit pe lume literele.(…)
Clopoţelul venea într-un picior cu literele recreaţiei.
– Asta a fost, copii, cea dintâi oră de învăţătură. Ş-acum, înainte de a vă duce la
joacă,am să vă mai învăţ ceva. Cine-a făcut povestea pe tablă?
– Damaschin, au răspuns ei în cor.
– Vra să zică oul e al lui?
– Daaa.
– Cum i-l dăm noi?
N-a ştiut nimeni să răspundă.
Doamna a şters cu buretele băţul încârligat, alăturat oului de pe tablă, şi l-a
făcut mai încolo, în stânga oului.
– Ştiţi voi ce înseamnă asta?
– 10, a răspuns Şerban Postelnicu.
– Şi ce e 10?
– Nota premianţilor, a răspuns Postelnicu.
– Da. (…) Copiii care sunt cuminţi, care au minte ageră, şi care mai sunt şi
silitori la învăţătură, merită nota zece. Atâta le poate da profesorul; … Acum am să
iau nota zece de pe tablă şi am s-o scriu în catalog în dreptul lui?...
– Ştefan Damaschin, a izbucnit corul cu veselie şi dreptate.
Numai gura lui Şerban Postelnicu a rămas căscată la litera o : oul babei.

63
Acest fragment de text poate fi folosit ca suport atât pentru personajul principal
(Fănuţă), cât şi pentru personajul copil (Fănuţă, Şerban Postelnicu), pentru personajul
secundar (Doamna, Şerban Postelnicu), pentru personajul colectiv (clasa I).
Activităţile care pot fi desfăşurate pornesc de la exerciţiile lexicale pe
marginea textului, citirea pe roluri, dramatizarea, dar se concentrează pe
caracterizarea personajelor. Pentru a uşura munca profesorului, pentru a înlesni
activitatea elevului, dar şi pentru a face din caracterizarea personajelor o activitate
plăcută şi interesantă se poate lucra cu o fişă de caracterizare. În continuare oferim un
model de astfel de fişă, care este întocmită de către profesor şi apoi completată de
către elevi, sub îndrumarea acestuia.

64
Ştefan Damaschin (Fănuţă)
– personaj principal –

„Niciodată nu i s-a părut Domnicăi mai • Portret fizic


nimica-toată-de-om decât în ceasul • Caracterizare directă de către
dimineţii cu brumă, când l-a pregătit alte personaje (mama)
pentru cea dintâi zi de şcoală. Parcă-l • Înfăţişare obişnuită şi modestă
luase la oaste. Tuns chilug – aşa o de şcolar, aspect curat şi îngrijit
învăţase pe Domnica la şcoală, când l-a • Inteligenţă şi discreţie
înscris – cu botforii potcoviţi, surtuc croit • Monolog interior
dintr-unul al tatei şi pălărie neagră de
flăcău. Ghiozdanul prins în spinare cu
două cureluşe, ca o raniţă. În ghiozdan,
abecedarul, placa, plumbul, buretele, o
bucată de pâine şi nişte perje afumate.
Batistă curată în buzunar; unghiile tăiate
şi limba cusută.”

„Fănuţă intrase în ograda şcolii, • _________________________


aşezându-se pe un pietroi de lângă poartă, ______
ca un drumeţ care s-a oprit la han să-şi • _________________________
răsucească o ţigară şi să răsufle. Privea la ______
toate şi nu spunea nimic.(…)” • _________________________
______
„Aista-i cel de la Prăvale-Baba – şi de la _________________________________
el au aşteptat drum.
– Ce staţi, măi? Hai să ne găsim
locul nostru, le-a spus Fănuţă din treacăt; • _________________________
şi toţi s-au luat după el.” ______
• _________________________
„– N-am mai fost eu, da’mă descurc şi-n ______
codru, a spus Fănuţă, simţindu-se dulău • _________________________
de stână alături de pisicuţa cu fiong la ______
gâtul gulerat.” _________________________________

„Doamna l-a privit pe Fănuţă şi i-a dat un


zâmbet. Iar ceilalţi s-au uitat cu încă şi • Autocaracterizare
mai multă „uite-al-dracului” privire, la • Mândru de capacitatea sa de
cel mic de la Prăvale-Baba.” orientare
• Se simte puternic
„– Mă gândeam că şi Postelnicu e roş ca
patlăgica, da nu-i patlagică!”
• _________________________
______
• _________________________
65
…Dintâi s-a ivit casa: casă de ţară cu ______
cocostârc în vârf, uşă, două ferestre şi • _________________________
prispă. Apoi s-a aşezat pe prispă, în ______
stânga, baba, cloanţă-cotoroanţă cu nas _________________________________
hapsân, ochi mici şi o burtă cât o bute.
Când a ajuns la mâinile ei, Fănuţă s-a • _________________________
oprit, s-a gândit, s-a răzgândit şi a lăsat ______
mâinile babei ca nişte lână, încă netoarsă, • _________________________
fără degete. Apoi s-a aşezat pe prispă ______
moşneagul… Pe umărul moşneagului, un • _________________________
cocoş îşi spunea vorba: Cucurigu! ______
Apoi Fănuţă s-a dus la mâinile _________________________________
babei şi le-a tors din caier, cu degete
încârligate de Talpa-Iadului. Într-una, • _________________________
baba ţinea un ou. Cu cealaltă baba ţinea o ______
sforicică de care crida a legat o găină care _________________________________
scoate ou. Fănuţă nu s-a sfiit să puie oul • _________________________
unde trebuie şi băieţii au râs de-aşa ______
ispravă glumeaţă. Dar râdea şi Doamna, _________________________________
astfel că băieţii s-au uitat mai departe. • _________________________
______
„________________________________ _________________________________
_________________________________ • _________________________
_________________________________ ______
_________________________________ _________________________________
_________________________________ • _________________________
_________________________________ ______
_________________________________ _________________________________
_________________________________ • _________________________
________________________________” ______
_________________________________
„…Copiii care sunt cuminţi, care au • _________________________
minte ageră, şi care mai sunt şi silitori la ______
învăţătură, merită nota zece. Atâta le _________________________________
poate da profesorul; … Acum am să iau • _________________________
nota zece de pe tablă şi am s-o scriu în ______
catalog în dreptul lui?... _________________________________
– Ştefan Damaschin, a izbucnit • _________________________
corul cu veselie şi dreptate.” ______
_________________________________

• Caracterizare indirectă desprinsă din


atitudinea altor personaje faţă de
66
personajul caracterizat
• Admiraţie faţă de inteligenţa şi
inventivitatea sa
• Speranţă pentru un viitor strălucit

• _________________________
______
• _________________________
______
• _________________________
______
_________________________________
_________________________________
_________________________________

67
TEHNICA REDACTĂRII
UNEI REVISTE ŞCOLARE
Opţional la nivelul ariei curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare.

68
ARGUMENT

O revistă şcolară reflectă pulsul şcolii. Realizarea unei reviste în cadrul unui
opţional reprezintă o modalitate deosebită de a îmbina noţiunile specifice mai multor
discipline pentru că presupune pe lângă utilizarea PC-ului şi o cultură generală
bogată.
Opţionalul vine în sprijinul elevilor prin posibilitatea de a folosi calculatorul,
de a le publica creaţiile literare, grafice, ştiinţifice, etc., cât şi în sprijinul profesorilor,
aceştia putând „evalua” scrierea, imaginaţia, spiritul de echipă al elevilor, rolul lui
fiind de a ghida realizarea revistei şi de a le oferi noţiunile teoretice care să-i ajute.
Elevii sunt îndrumaţi să devină „mici ziarişti”, pas cu pas, operând cu noţiuni
şi tehnici de redactare specifice acestei meserii.
O astfel de revistă implică multă muncă, dar şi satisfacţiile sunt pe măsură căci
„produsul” poate fi considerat o modalitate originală de evaluare a muncii elevilor.
Acest opţional poate fi realizat la oricare dintre clasele de gimnaziu şi chiar la
clasele de liceu, în funcţie de nivelul la care se aplică, modificându-i-se structura.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

OBIECTIVE DE EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE


REFERINŢĂ ÎNVĂŢARE
Să utilizeze corect termenii de
specialitate pentru lucrul în • exerciţii de utilizare a calculatorului şi a
1.
programul de editare texte şi facilitaţilor oferite de acesta
desene din mediul Windows
Să utilizeze elementele de
marcare, fronturile, tăieturile şi
2. • exerciţii aplicative
formatările la nivelul de
caracter, propoziţie şi pagină
• exerciţii de redactare a unui interviu,
anchetă, compunere cu titlu sugerat
3. Să redacteze texte pe teme date • redactarea unui text jurnalistic ţinând cont
de caracteristicile specifice acestui tip de text
literar
4. Să redacteze materiale pentru • dialog / dezbatere privind titlul revistei
realizarea revistei şcolii sau a • dialog / dezbatere privind conţinutul
clasei şi să le îmbine revistei
• dialog / dezbatere privind primul număr al
revistei
• expunerea punctelor de plecare în editarea
unei reviste
• expunerea şi completarea schemei
redacţionale
• punctarea rolului fiecărui membru şi
69
asumarea atribuţiilor
Să redacteze corect şi îngrijit
• exerciţii de redactare şi de punere în
5. textele şi să le aranjeze potrivit
pagină
în pagina revistei

MODALITĂŢI DE EVALUARE

• Probe practice
• Redactarea paginilor de revista

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. Noţiuni introductive. (2 ore)

2. Naşterea unei reviste. (2 ore)

3. Redactarea revistelor. Structura unei redacţii. (3 ore)

4. Textul. Compuneri după un titlu dat. (2 ore)

5. Textul jurnalistic. Editarea în Word. (3 ore)

6. Reportajul. Elemente de marcare, tăiere, formatare la nivel de caracter,


literă, propoziţie şi pagină. (3 ore)

7. Interviul. Fişierul (File). (2 ore)

8. Ancheta. Salvarea programului scris. Ieşirea din editor. (3 ore)

9. Relatarea. Folosirea elementelor pentru Insert. Clip Art-ul. (2 ore)

10.Portretul. Paint. (2 ore)

11.Punerea în pagină. Lizibilitatea. Stilul revistei. (3 ore)

12.Tipuri de pagini. (3 ore)

13.Organizarea vizuală a articolelor. Scoaterea unui număr (1) al revistei. (5


ore)

70
BIBLIOGRAFIE

Brielmaier Peter, Ghid de tehnoredactare (Punerea în pagină a revistelor)


Wolf Eberhard,, Polirom, Iaşi, 1999

Coman, Mihai, Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare. (vol.


I şi II), Polirom, Iaşi, 1999

Capelle, Marc, Ghidul jurnalistului,Caro, Bucureşti,1996

Randall, David, Jurnalistul universal, Polirom, Iaşi, 1997

DETALIERE DE CONŢINUT

INTERVIUL
„Interviul este o conversaţie, de obicei între două persoane, pentru a obţine
informaţii în beneficiul unei audienţe nevăzute” (Ken Metzler)

Pregătirea întrebărilor
Înainte de interviu trebuie să vă gândiţi la turnura pe care o va lua acesta,
atunci când pregătiţi prima listă de întrebări. E bine să vă întrebaţi prietenii sau
colegii: „Dacă l-aţi intervieva pe X, ce aţi vrea să ştiţi” Oamenii neimplicaţi pot oferi
idei foarte bune pentru întocmirea întrebărilor.

Alegerea structurii interviului


Înainte de alegerea întrebărilor trebuie să decideţi care va fi structura acestuia,
în aşa fel încât să vă atingeţi scopul. Sunt cinci tipuri de interviuri:
• pâlnie
• pâlnie inversată
• tunel
• cu formă liberă
• cu ordine mascată. ( Detalii în Manual de jurnalism de M. Coman, p.79)

Ce întrebări nu trebuie puse?


• Întrebări care dovedesc absenţa sau carenţe ale documentării
• Întrebări vagi, generale
• Mai multe întrebări într-o singură formulare
• Întrebări lungi
• Întrebări care se explicitează, se justifică
• Întrebări la care se poate răspunde cu da sau nu ,deşi nu doriţi acest lucru
• Întrebări ipotetice
• Întrebări cu răspuns conţinut

71
De asemenea elevii trebuie să cunoască aspecte privind modul de comportare
în timpul interviului, modalităţi de redactare etc.
Ca metodă de evaluare recomandăm ca elevii să formuleze întrebări pentru
diverse tipuri de interviuri şi să realizeze astfel de creaţii jurnalistice, redactându-le
apoi.
Vă oferim, în continuare, un model de revistă redactată de către elevii Şcolii
Gimnaziale nr. 11, „Mihail Sadoveanu”, împreună cu profesorii catedrelor de limba şi
literatura română şi limbi moderne. (coordonator prof. Jane-Mary Scarlat, colectiv de
redacţie: prof. Chirnoagă Iulia, prof. Gogoaşă Roxana, prof. Moga Aniela). Această
revistă ilustrează aplicabilitatea opţionalului la nivelul ariei curriculare Limbă şi
Comunicare.

72
73
Numele meu este Roger Freng şi sunt un împătimit al
limbilor străine. Deocamdată nu ştiu decât trei, dar vreau să
vă ajut şi pe voi să le învăţaţi.
A propos, ştiţi de unde vine numele meu?

Ich heiβe Roger Freng und bin ein Fremdsprachen –


Fan. Zur Zeit kann ich nur drei, aber ich will auch euch
helfen, sie zu lernen.
Wisst ihr wohl, woher mein Name kommt?

Mon nom est Roger Freng et je suis intéressé aux


langues étrangères. Pour le moment je ne connais que trois.
Je veux vous aider à mieux les apprendre.
À propos, savez-vous d’où vient mon nom?

My name is Roger Freng and I am keen on foreign


languages. For the time being, I can speak only three, but I
want to help you learn them, too.
By the way, do you know where my name comes from?

74
CASPER

Once upon a time, there was a


castle haunted by ghosts. In this group of
ghosts, there was a little ghost called
Casperino Casperina. He was a funny
ghost. He didn’t eat people, children or
any person. He played with them.
When the witch, the master of the
castle, heard what Casperino Casperina
did, she took him and dropped him into a
vault where there were a lot of wolves,
ghosts ( like him ), scary monkeys (not
like Casperino). This place was very bad
and very scary. When they saw Casperino
Casperina, they wanted to kill him, but
his ancestor, the old ghost, saved Casperino.
The children heard what happened with Casperino and ran to the
castle. They electrocuted the witch, killed all the slaves of the witch, but they
didn’t know how to get Casperino out of there.
One child came up with something:

“I’ve found the solution. Let’s get dressed in some costumes and
pretend that we’ve dropped in the vault, then we kill those creatures, then…”
They entered the vault, killed those ugly creatures and then, they got
Casperino Casperina out of there.
They thought Casperino Casperina’s name is too long and they
decided to call him Casper

75
HALLOWEEN
A
1. She can make a lot of
1 spells and she can fly.
2 2. He sucks the people’s
3 blood with his teeth.
4 3. Bird of the night, which
5 is blind by day.
6 4. Wild animal that looks
7 like a dog.
8 5. The soul who haunts
9 abandoned houses ………
B
6. The man who has the power to transform himself into a wolf on full moon.
7. A witch can make …………
8. The ware wolf is a strange …………
9. It is made of wax and it can reflect light.
A – B . Celebration of dead people on 31st October.

HALLOWEEN HAPPENINGS

On a dark night
A girl was stolen by a vampire
And transformed in a witch,
very rich
That witch went into a house
And slipped into the children’s room
She turned the light off
And scared the children.
She liked the young one,
Thus decided to take him away
To her scary castle.
She made a magic spell
In a deep sleep he fell
The witch ate his prose, heart,
Liver and kidney,
Then drank all his blood.
This happened on a terrifying night of
HALLOWEEN !

76
THANKSGIVING

A
1 1. We must do only ……things
2 to get presents at Christmas.
2. We must ……… everybody,
3
especially our family.
4
3. We say …………. every time
5
we receive something.
6
4. “……………is money”
7
5. The Thanks............ Day is
8 on the 27th of November.
9
B
6. The symbol of The Thanksgiving Day.
7. Place full of friends and members of the family.
8. We thank ………… for the things He gave us.
9. We ………… turkey on Thanksgiving Day.
A – B. We show it on Thanksgiving Day.

SAYINGS AND PROVERBS

 A friend in need is a friend indeed.


 A great fortune is a great slavery.
 Hope is the poor man’s bread.
 I cannot be your friend and your flatterer, too.
 All is well that ends well.
 One “today” is better than ten “tomorrows”.

77
LES AVENTURES D’ HENRY
LE 1ER CHAPITRE
IL ÉTAIT UNE FOIS …

Il était une fois un garçon de


sept ans qui est né dans une île
du Pacifique. Cette île était
isolée et inconnue au reste du
monde. Elle avait une végétation
luxuriante avec beaucoup de
rivières et de bananiers.
C’était le printemps. Le petit
Henry Bloom, les yeux bleus et
les cheveux blonds, se baignait
dans l’eau de l’océan entouré de quelques dauphins qui
faisaient des sauts spectaculaire et imprévus.
Tous les matins, à huit heures
précises, il se réveillait, il faisait sa
toilette dans le petit cours d’eau qui
scintillait au soleil prés de sa
maison. Elle n’était qu’une
construction ancienne presque
ruinée par la pluie et le vent, bâtie il
y a quinze ans par les malheureux
parents d’ Henry, des naufragés sans l’espoir de revoir leur
cher continent, leurs familles et leurs maisons.
S’adaptant peu à peu aux conditions insulaires, ils ont
vécu ainsi plusieurs années jusqu’au mystérieux événement
qui les a précipité vers la mort. Personne ne sait ce qui s’est
passé, ne même le petit Henry. Seul, au milieu de la nature,
il est devenu maître de toute l’île et responsable de ses
actions.

Les élèves du VIIIème E et leur


professeur,
Iulia Chirnoagă

78
Le château d’Ussé

A la lisière de la sombre et mystérieuse forêt de Chinon, le château d’Ussé,


le château de la < Belle au Bois Dormant >, dresse sa haute silhouette blanche
face à la riante vallée de l’Indre. C’est l’image même du beau château médiéval,
pour hardis seigneurs et gentes dames, celui des poètes et des contes de fées.
Construit aux 15e et 16e siècles, par les familles de Bueil et d’Espinay sur les
soubassements d’une ancienne forteresse médiévale, il a vu succéder plusieurs
propriétaires qui, chacun, a apporté sa touche personnelle lui conférant ainsi un
charme unique : en 1538, une chapelle collégiale dotée d’un porche sculpté et de
stalles somptueuses, construites par Charles d’Espinay, en 1664, des terrasses
ornées d’orangers, dont certains datent d’avant 1789.
Au 17e siècle, le pavillon constituant l’aile gauche du château construit par
le marquis de Valentinay à l’intention de son fils lors de son mariage avec la fille
du maréchal de Vauban, et l’ouverture de la cour intérieure sur la Loire grâce à
la démolition de l’aile nord du château.
C’est en effet une transformation symbolique de mœurs et de
l’habitation : le château hermétiquement clos et replié sur la défensive n’a plus
sa raison d’être, les châtelains veulent vivre agréablement, profiter du soleil et
de l’aimable paysage où est édifiée leur demeure.
Enfin, œuvre de Mlle d’Ussé, les appartements royaux destinés à recevoir
le Roi. A sa mort, Ussé fut vendu au Duc de Montbazon puis à Monsieur de

79
Chalabre qui le revendit à la Duchesse de Duras dont la fille, la Comtesse de la
Rochejacquelin, le laissa à son petit-neveu le Comte de Blacas dont les
descendants en sont encore les actuels propriétaires.

80
Das Brandenburger Tor, Symbol der Wiedervereinigung
Deutschlands

Beginnen Sie Ihren Spaziergang auf dem Alexanderplatz.


Dieser Platz gehörte in den 20er Jahren zu den belebtesten Plätzen
Berlins. Er bekam 1805 seinen Namen zu Ehren des russischen
Zaren Alexander I. Vom Alex ,wie die Berliner diesen Platz nennen,
sind es nur wenige Schritte bis zum höchsten Bauwerk Berlins, dem
Berliner Fernsehturm, der knapp 370m misst. Er entstand
anläßlich des 20. Jahrestages der DDR. Wenn Sie im rotierenden
Cafe` in der Kugel des Turmes Platz nehmen, erleben Sie in 30 min
einen phantastischen Rundblick auf die Stadt.
Direkt vor dem Fernsehturm befindet sich die Marienkirche,
die um 1270 gebaut wurde und die zweitälteste Kirche der
Stadt ist.
Nur wenige Meter von der Kirche entfernt, steht der
Neptunbrunnen. Er wurde 1891 gebaut und war ein Geschenk der
Berliner Bürgerschaft an ihren König.
Wenn Sie sich jetzt nach links wenden, haben Sie das Rote
Rathaus vor sich, den Sitz des Regierenden Bürgermeisters
von Berlin.
An das Rote Rathaus schließt sich das Nikolaiviertel an, die
„Wiege“ Berlins. Kleine Geschäfte und Boutiquen, hübsche
Restaurants und zahlreiche historische Details warten im
Nikolaiviertel darauf, vom interessierten Spaziergänger entdeckt zu
werden.
Im Zentrum sehen Sie die Nikolaikirche. Sie entstand um
1230 und ist die älteste Kirche Berlins. Heute befindet sich das
Museum für Stadtgeschichte darin. Haben Sie das Nikolaiviertel
81
bis an das Spreeufer durchquert, sehen Sie auf der
gegenüberliegenden Seite den Marstall vor sich. Dieses Gebäude
beherbergte damals Pferde und Kutschen des Königs, heute ist die
Berliner Stadtbibliothek darin untergebracht.
Von den Domtreppen blicken Sie direkt auf den Lustgarten,
der sich gerade in der Umgestaltung befindet, und auf das Alte
Museum, das den Beginn der Museumsinsel markiert. 5
weltberühmte Museen stehen hier dicht beieinander: neben dem
Alten Museum die Nationalgalerie, das Neue Museum, das
Bodemuseum und das Pergamonmuseum.
Vom Lustgarten kommen Sie zur Schloßbrücke, die mit acht
Marmorskulpturen Schinkels geschmückt ist. In der
Friedrichwerderschen Kirche links von der Schlossbrücke
befindet sich heute ein Museum mit Werken des berühmten
Architekten und Künstlers Schinkel.
An der Schloßbrücke beginnt die berühmte Berliner Strasse
„Unter den Linden“.
Auf der rechten Seite steht das heutige Deutsche
Historische Museum, das frühere Zeughaus, das Waffenarsenal
das Königs (Bauzeit: 1695 – 1706). Architektonisch besonders
wertvoll ist der Innenhof des Gebäudes, der mit 18 Masken
sterbender Krieger geschmückt ist.
An das Gebäude schließt sich die Neue Wache (1816 – 18) im
Kastanienwäldchen an. Hinter der Neuen Wache stehen das Palais
am Festungsgraben, und das Maxim-Gorki-Theater. Das
nächste Gebäude ist die Humboldt-Universität zu Berlin, die
1810 gegründet wurde. Der sich gegenüber der Universität
befindende Bebelplatz wird umschlossen von der Deutschen
Staatsoper (1741 – 43), dem ersten freistehenden Theater
Deutschlands, der Alten Bibliothek (wegen ihrer geschwungenen
Fassade im Volksmund auch Kommode genannt), in der sich die
früher die Preußische Staatsbibliothek befand und heute
Unterrichtsräume der Humboldt-Universität untergebracht
sind und der katholischen St. Hedwigs Kathedrale, die im Krieg
zerstört wurde und jetzt moderne Innengestaltung aufweist.
Auf dem Bebelplatz verbrannten 1933 Faschisten die Bücher
humanistischer Schriftsteller und Dichter. Daran erinnert heute eine
Gedenktafel an der Fassade der Kommode und ein Denkmal
mitten auf dem Platz. Durch ein Fenster im Boden schaut man in
eine leere Bibliothek, Symbol für die Vernichtung von kulturellen
Werten durch die Faschisten.

82
Wenn Sie gut aufgepasst haben, dann fällt es Ihnen nicht schwer,

das folgende Rätsel zu lösen!

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10
.

1. Platz mit fünf weltberühmten Museen


2. erstes freistehendes Theater in Deutschland
3. Theater hinter der Neuen Wache
4. Platz, auf dem 1933 Bücher verbrannt wurden
5. Steht am Anfang der Museumsinsel
6. zweitälteste Kirche Berlins
7. ehemaliger Pferdestall des Königs
8. ehemalige s Waffenarsenal des Königs
9. nach einem russischen Zaren benannter Platz
10. höchstes Bauwerk Berlins

83
Dracula - Celebritate ce dăinuie de peste 500 de ani

Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul care era guvernator militar al
Transilvaniei şi membrul al Ordinului Dragonului (Draconis), ia
pentru prima dată domnia Ţării Romaneşti intre anii 1456-1462 si
se întoarce pe tronul ţării în anul 1476. Dracula nu este o poreclă a
voievodului Ţării Romaneşti. Este chiar numele lui. El însuşi semna
"Drakulya" (nume care se traduce - Fiul Dracului). Porecla este
Ţepeş. Aceasta a fost dată de contemporanii lui din cauza
mijloacelor preferate de tortură cu care îşi pedepsea duşmanii şi
chiar unii dintre supuşii lui.
O dovadă a cruzimii sale ce l-a făcut să-şi dobândească faima
numelui, trecând astfel hotarele vremii, este aceea că Ţepeş Vodă
punea să fie traşi în ţeapă nu numai prizonierii de război, ci şi unii
oşteni ai armatei lui, răniţi în spate socotind că aceştia au fugit din
faţa duşmanului.
Pedepsele pe care le-a aplicat erau din punctul lui de vedere
raţionale deoarece considera că era singura soluţie de a asigura
liniştea şi ordinea ţării, dar şi să taie pofta celor care râvneau la
tronul lui.
În anul 1476 domneşte doar o singură lună, noiembrie-
decembrie, după care este învins intr-o bătălie la Târgovişte.
Este asasinat împreuna cu fiul lui în ianuarie 1477.

Se crede că trupul neînsufleţit al lui Dracula a fost


înmormântat în biserica Mânăstirii Snagov. Fiind un personaj nu
numai istoric, ci şi literar şi folcloric voievodul a fost ales de
scriitorul Bram Stoker ca erou principal al romanului său apărut in
anul 1897.

84
De atunci, Dracula şi Transilvania, tărâmul care adăposteşte
misteriosul castel plin cu fantome şi vampiri undeva în mijlocul
pădurilor întunecoase, a devenit subiectul a peste 750 de filme,
documentare sau nuvele inspirate fiind de romanul scriitorului
irlandez.
Astfel mitul lui Dracula păstrează viu mitul vampirilor care era
întâlnit în Evul Mediu în toate ţările continentului.
Oare cruzimea şi actele lui de represiune ce au fost o realitate,
fac să-şi merite această legendă de transformare a lui în vampir?
Aşa a reuşit fiul lui Vlad Dracul, născut în iarna lui 1428 într-o
casă de lângă turnul ceasului din Sighişoara, să rămână o
celebritate care dăinuie de peste 500 de ani!?
Copil fiind, Vlad Ţepeş a trăit ca
ostatic al turcilor. În timp ce familia
i-a fost asasinată el a fost pus la
curent cu chinurile pe care aceasta
le-a îndurat. Acesta pare a fi
motivul ce i-a otrăvit sufletul aşa
încât, ajuns voievod, pedepsea
tăind, jupuind, spânzurând,
decapitând sau trăgând în ţeapă.
Victor Hugo în "Legende de
Siecles", redă felul în care Vlad
Ţepeş a întâmpinat armata
sultanului Mahomed al II-lea venită
să cucerească Ţara Românească. Înaintând spre Târgovişte,
oştenii armatei turceşti au fost îngroziţi de priveliştea oferită de
Ţepeş: case arse, câmpii pârjolite, şi fântâni cu apă otrăvită.
Totul a culminat însă cu
imaginea de lângă zidurile cetăţii
unde se adăpostise Vlad Ţepeş: o
imensă pădure de cadavre. Cuprinşi
de frică şi îngroziţi de mirosul celor
20.000 de cadavre ale prizonierilor
turci înfipţi în ţepe, ofiţerii lui
Mahomed s-au retras recunoscând
victoria voievodului.
Pentru români, Vlad Ţepeş a
rămas voievodul în timpul căruia
puteai bea apă din fântâna Cetăţii
Târgovişte, cu un pocal din aur
masiv fără ca cineva să-l fure (surse
istorice confirma existenta acestei cupe care a fost folosita până în
ziua în care Vlad Ţepeş a murit).

85
Se spune că transformarea lui Vlad Ţepeş în Contele Dracula
însetat de sânge se datorează faptului că potrivit obiceiului în acea
vreme câştigătorul bătăliilor îşi potolea setea bând sângele celor
învinşi.
Să fie oare acesta adevărul despre Dracula? Legendă sau
istorie?
Cu certitudine putem afirma că Dracula a existat. Dacă
voievodul Vlad Ţepeş este acelaşi cu vampirul diabolic este posibil
să nu aflăm niciodată; cert este însă faptul că mitul vampirilor
rezistă de sute de ani în faţa istoriei.

86
87
PAREMIOLOGIE
COMPARATĂ
OPŢIONAL LA NIVELUL ARIEI CURRICULARE.

CLASA A VIII-A

88
ARGUMENT

Moto: „Proverbul are


întotdeauna înţelepciunea
unui om bătrân”
(Lucian Blaga)

Proverbul constituie o realitate mereu vie, un organism complex, care este una
cu viaţa popoarelor care au o cultură milenară, depozitară de istorie, fapte
caracteristice, artă. Aceasta constituie o literatură de mare valoare a românilor, în care
scriitorii din trecut şi de azi şi-au găsit izvorul măiestriei artei lor. Odobescu, Filimon,
Negruzzi, Eminescu, Creangă, Arghezi şi alţii au aflat în proverb „sursă de
inspiraţie”, dar în acelaşi timp şi izvorul modernităţii artei lor.
Dacă pentru scriitori proverbul a fost şi este o sursă de inspiraţie de ce nu ar fi
şi pentru elevi o sursă de dezvoltare a imaginaţiei şi de îmbogăţire a cunoştinţelor.
Astfel cursul opţional se adresează elevilor de clasa a VIII-a pentru a le îmbunătăţi
capacitatea de exprimare şi de apreciere a bogăţiei folclorului românesc.
Am propus studierea proverbelor din mai multe perspective: istorică, înrudirea
cu alte specii, funcţii şi chiar din perspectivă comparată.
Rivarol considera proverbul ca fiind „fructul experienţei popoarelor, cugetarea
tuturor secolelor, redusă în formule”; de aceea, fiind un opţional la nivelul ariei
curriculare „Limbă şi comunicare”, cursul îşi propune abordarea proverbelor din
perspectivă comparată şi interpretarea lor în limbile ariei curriculare (care se studiază
în şcoală), elevii putând observa astfel asemănările izbitoare dintre experienţa unor
popoare diferite şi să le interpreteze în concordanţă cu specificul fiecărei limbi.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
Să redacteze diferite texte pornind de la • exerciţii de redactare
1.
proverbe date • concursuri de redactare
exerciţii de exprimare orală
Să interpreteze oral proverbe din
2.
grupele logico-tematice date • joc didactic (imaginarea unei scenete
pornind de la un proverb dat)
• concursuri între grupe care au avut de
Să stabilească valenţele estetice ale argumentat acelaşi proverb
3.
compunerilor • exerciţii de identificare a figurii de
stil
Să evidenţieze valorile estetice ale • exerciţii de exprimare a sentimentelor
4.
proverbelor şi opiniilor
5. Să recepteze cu interes şi să redacteze inter-evaluarea compunerilor
texte pe teme date • stabilirea unor criterii de
89
apreciere
Să diferenţieze între proverbe şi alte
6. exerciţii de diferenţiere
specii literare

MODALITĂŢI DE EVALUARE
• probe orale
• probe scrise
• portofolii
• concursuri

CONŢINUTURI / NUMĂR DE ORE PROPUSE

1. Istoricul paremiologiei universale. (2 ore)

2. Proverbul şi alte specii folclorice (zicătoarea, maxima, ghicitoarea,


strigătura). (2 ore)

3. Funcţiile proverbului. (2 ore)

4. Proverbul din perspectivă comparată


4.1 – Tematică. 1 oră pentru fiecare grupă
4.2 – Interpretare.
4.3 – Argumentare scrisă. (2 ore pentru fiecare grupă)

5. Concluzii. (1 oră)

BIBLIOGRAFIE

Adăscăliţei, Vasile, Proverbe şi zicători, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1973

Anuţei, Mihai, Dicţionar de proverbe român-german, Editura Ştiinţifică şi


Enciclopedică, Bucureşti, 1982

Bălan, Ion Dodu, Cartea înţelepciunii populare, Editura Minerva, Bucureşti,


1974

Bîrlea, Ovidiu, Istoria folcloristicii româneşti, Editura Enciclopedică


Română, Bucureşti, 1974

Condrea, I. Aureliu, Dicţionar de proverbe şi zicători, Editura Librăriei Leon


Alcaly, Bucureşti, 1912
90
Chiţimia, I. C., Folclorul românesc din perspectivă comparată, Editura
Minerva, Bucureşti, 1971

Gaster, Moses, Literatura populară română, Editura Minerva, Bucureşti,


1983

Gheorghe, Gabriel, Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice,


Editura Albatros, Bucureşti, 1986

Ghiţescu, Micaela, Dicţionar de proverbe spaniol – portughez - român,


Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980

Gorunescu, Elena, Dicţionar de proverbe român-francez, Editura Ştiinţifică şi


Pedagogică, Bucureşti, 1978

Hinţescu, I. C., Proverbele românilor, Editura Facla, Timişoara, 1985

Lefter, Virgil, Dicţionar de proverbe român-englez, Editura Facla,


Timişoara, 1983

Stănciulescu Cuza, Dicţionar de proverbe italian-român, Editura Ştiinţifică şi


Mariana, Enciclopedică, Bucureşti, 1982

Tabarcea, Cezar, Poetica proverbului, Editura Minerva, Bucureşti, 1982

DETALIERE DE CONŢINUT

Proverbul din perspectivă comparată

Proverbele unor popoare diferite, desemnând situaţii asemănătoare sau


identice, se vor dovedi foarte apropiate, în ciuda specificului lor de natură etnică,
geografică, istorică şi lingvistică, iar situaţiile tip, în raport cu proverbele (indiferent
de forma în care sunt concretizate) trebuie să fie considerate invariante.
N. Roşianu3 a identificat patru clase de invariante fiecăreia corespunzându-i
mai multe grupe logico-tematice.
Grupa tematică este alcătuită din proverbe cu o structură asemănătore şi
apropiate în ceea ce priveşte elementele componente.
Pe baza acestui criteriu se poate propune un model de clasificare a proverbelor
universale.
„Dificultatea traducerii dintr-o limbă în alta a unui proverb, provocată de ceea
ce există mai cu seamă în planul expresiei, este atenuată prin posibilitatea de
3
Maxima populară rusă şi corespondenţele ei româneşti, Editura Univers, Bucureşti, 1979

91
echivalare a proverbului din diferite limbi” (Cezar Tabarcea, Poetica proverbului,
Editura Minerva, Bucureşti, 1982, pag. 35)
Pentru fiecare dintre cele patru invariante şi grupe logico-tematice propuse de
N. Roşianu am încercat să găsim proverbe echivalente în franceză, engleză, germană,
italiană şi spaniolă.
Având ca punct de plecare invariantele şi grupele logico-tematice, profesorul
va cere elevilor să interpreteze oral şi în scris proverbele din fiecare grupă.

Invarianta I

GRUPA LOGICO-TEMATICĂ: Stabilitate – instabilitate

A. Obiectul îşi păstrează proprietăţile în orice condiţii


Porcul oriîncotro face, lui tot noroiul îi place, din ce e nu-l poţi preface.
(română)
Wenn man eine Sau auch in Gold kleidete, so legte sie sich doch in den kot.
(germană)
It is hard to break a hog of an ill custom. (engleză)
Au pourceau l’ordure ne pue point. (franceză)
Le ortiche non fa buona salsa. (italiană)

B. Obiectul îşi modifică proprietăţile


Toate sunt trecătoare ca ziua de ieri. (română)
Währt nur eine Weile. (germană)
The longest day must have an end. (engleză)
Tout passe, tout casse, tout lasse. (franceză)
No hay mal que cien años dure ni bien que a ellos ature. (spaniolă)
Ogni giorni ne passa uno. (italiană)

C. Anumite proprietăţi se modifică, altele rămân neschimbate


Năravul din fire n-are lecuire. (română)
Die Katze läßt das Mausen nicht. (germană)
What is bred in the bone will not out of the flesh. (engleză)
Chassez le naturel, il revient au galop. (franceză)
El que malas mañas ha, nunca las perderá. (spaniolă)
Il lupo perde il pelo, ma non il vizio. (italiană)

Invarianta II

GRUPA LOGICO-TEMATICĂ: Producător – bunuri

A. Producătorul se foloseşte de bunurile sale


Bogatul mănâncă când vrea, săracul când are. (română)
Reiche essen, wann sie wollen, Arme, wann sie was haben. (germană)

92
The rich man may dine when he will, the poor man when he may. (engleză)
Qui a la panse pleine, il lui semble que les autres sont rassasiés. (franceză)
Hace uno lo que puede, y no lo que quiere. (spaniolă)
Satulo non crede a digiuno. (italiană)

B. Producătorul nu se foloseşte de bunurile sale


Cizmarul umblă cu cizmele sparte. (română)
Der Schuster trägt die schlechtesten Schue. (germană)
None more bare than shoemaker’s wife and the smith’s mare. (engleză)
Les cordonniers sont les plus mal chaussés. (franceză)
En casa de herrero, cuchillo mangorrero. (spaniolă)
In casa del calzolaio non si hanno scarpe. (italiană)

Invarianta III

GRUPA LOGICO-TEMATICĂ: Acţiune – reacţie

A. Acţiunea determină o reacţie corespunzătoare (aşteptată)


Ce semeni, aia culegi. (română)
Was du säst, das wirst du ernten. (germană)
He that soweth good seed shall reap good corn. (engleză)
Comme tu sèmeras tu moissonneras. (franceză)
El hijo de la gata ratones mata. (spniolă)
I figli dei gatti pigliano i topi. (italiană)

B. Acţiunea determină o reacţie contrarie (neaşteptată)


Fă bine ca să-ţi auzi rău. (română)
Heiße Bitte, kaler Dank. (germană)
Do as you may if you can’t do as you would. (engleză)
Graissez les bottes d’un villain, il dira qu’on les brûle. (franceză)
Has bien y no mires a quien. (spaniolă)
Consiglio veloce, pentimento tardo. (italiană)

Invarianta IV

GRUPA LOGICO-TEMATICĂ: Obiect propriu – obiect străin

A. Obiectul propriu este superior celui străin (cel străin este inferior)
E mai bine în coliba ta decât în palatul altuia. (română)
Besser stolz am irdenen Topf, als demütig am goldenen Tisch. (germană)
Home is home, though it be never so homely. (engleză)
Petite maison à soi, vaut mieux que grande d’autrui. (franceză)
Más vale la salud que el dinero. (spaniolă)
É melio poverta onorata che richezza zvergognata. (italiană)

93
B. Obiectul propriu este inferior celui străin (cel străin este superior)
Puica de la vecini mi se pare gâscă mare. (română)
Auf fremdem Acker steht die Saat am besten. (germană)
All his geese are swans. (engleză)
Moisson d’autrui plus belle que la nôtre. (franceză)
La gallina que otro cria pone huenos más grandes que la miá. (spaniolă)
Il grano degli altri ha sette croste. (italiană)

94
„CE-ŢI DORESC EU ŢIE,
DULCE ROMÂNIE”
Opţional la nivelul mai multor arii curriculare.

95
ARGUMENT

Moto: „Fără patrie, omul este un


punct pierdut în hazardul
timpului şi al spaţiului.”
(Lacordaire)
„Căci greşeala este să se creadă
că moşia este o sumă a
intereselor, pe când ea este
totalul dăruirilor”
(Antoine de Saint-Exupéry)

Dragostea de patrie nu se învaţă. Dragostea de patrie se naşte odată cu noi.


Uneori înfloreşte singură, pe neaşteptate şi te trezeşti că e acolo, deşi mai devreme n-
ai fi putut spune nimic despre ea. Alteori e nevoie de un cataclism care să încerce s-o
zdruncine ca să înţelegi că ea nu poate dispărea oricât de departe, geografic vorbind,
ai fi de ea.
Dragostea de patrie nu se declară şi nu necesită vorbe „pompoase” şi
„sunătoare”. De cele mai multe ori ea se şopteşte suav sau răsună din tăcere.
Dragostea de patrie nu ne cere să fim eroi, ci ne obligă să fim noi înşine, mereu
aceiaşi faţă de ea.
Dragostea de patrie e singurul lucru pe care nimeni nu ni-l poate lua şi pe care
nici măcar noi nu-l putem arunca pentru că nu e al nostru, ci e în noi.
De aceea scopul acestui curs opţional nu este să-i înveţe pe copii să-şi iubească
patria, pentru că ei o iubesc deja. Scopul său este să le arate că nu sunt singurii care o
iubesc şi că va fi iubită atâta vreme cât se va vorbi româneşte undeva într-un colţ de
lume.
Acest curs opţional vine să prezinte faţa României, aşa cum ar putea-o vedea
fiecare dintre noi, aşa cum au văzut-o înaintaşii şi aşa cum ne dorim să arate în viitor.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
• Exerciţii de redactare
Să prezinte România din mai multe
• Desene pe teme date
1. perspective: geografică, artistică,
• Redactarea unor texte literare sau
socială etc.
nonliterare pe teme date
• Desene pe teme la alegere, dar în care
2. Să prezinte prin desene imaginea ţării
să se regăsească imaginea României
Să prezinte date despre activitatea unor • Redactarea unor portofolii de
3.
personalităţi istorice marcante prezentare
4. Să redacteze compuneri, eseuri, texte • Exerciţii de redactare
nonliterare, pornind de la o temă dată • Redactarea unor compuneri pe baza
96
unor texte literare
• Exerciţii de căutare pe internet
Să caute informaţii despre România, să
• Exerciţii de selectare a unor date
5. le analizeze şi apoi să le prezinte sub
istorice, geografice, pornind de la o
formă de referat
bibliografie dată

METODE DE EVALUARE
• Probe scrise
• Probe orale
• Desene
• Portofolii
• Referate
• Revistă cu tematică dată

CONŢINUTURI

I. ROMÂNIA REFLECTATĂ ÎN SCRIERILE BELETRISTICE ŞI


ŞTIINŢIFICE

1. România văzută prin ochii poeţilor şi prozatorilor


2. Personalităţi care au marcat istoria ţării
3. Prezentarea geografică a spaţiului carpatin
4. Lumea românească văzută prin ochii artiştilor
5. Impresii create de cele citite şi văzute reflectate în lucrări proprii

II. PORTRET LA TIMPUL VIITOR

1. „La trecutu-ţi mare, mare viitor!” – redactare de texte pornind de la ideea dată
2. România maturităţii mele (desene)
3. Perspectivele dezvoltării economice a României (utilizarea mass-mediei şi a
internetului)
4. Locul nostru în lume
5. Patriotismul – valoare a democraţiei (eseuri)

notă– Pentru fiecare temă din cele prezentate mai sus se alocă 3 ore rămânând la
dispoziţia profesorului 5-6 ore (în funcţie de structura anului şcolar) care pot fi
distribuite în funcţie de clasă tot temelor amintite. Aceste ore mai pot fi folosite
pentru realizarea unor concursuri, pe grupe de elevi din clase diferite, în care să
se folosească toate cunoştinţele cu care elevii au luat contact în timpul cursului.

97
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

*** Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de


referinţă, M.E.N., C.N.C., Editura Corint, Bucureşti, 1998.

*** Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a,


M.E.N., C.N.C., Editura Cicero, Bucureşti, 1999.

*** Curriculum Naţional. Planuri-cadru pentru învăţământul preuniversitar ,


M.E.N., Editura Corint, Bucureşti, 1999.

*** Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura


română. Învăţământ primar şi gimnazial., C.N.C., Editura S.C.
aramis print s.r.l., Bucureşti, 2002.

98
CUPRINS

1. Curriculum la decizia şcolii.


Aspecte teoretice … … … … … … … … … … … … … … … … … …

2. Poveşti. Povestiri. Dramatizări.


clasa a V-a … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

3. Probleme de ortografie.
clasa a V-a … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

4. Tehnici de redactare
clasa a V-a … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

5. Literatură universală
clasa a VI-a … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

6. Gramatică distractivă
clasa a VI-a … … … … … … … … … … … … … … ... … … … … …

7. Stilistică
clasa a VII-a … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

8. Compuneri pe baza unor teme date


clasa a VII-a … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

9. Genuri şi specii
clasa a VIII-a … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

10. Personajul literar


clasa a VIII-a … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

11. Tehnica redactării unei reviste şcolare … … … … … … … … … …

12. Paremiologie comparată


clasa a VIII-a … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

13. „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” … … … … … … … … … … …

99
100