Sunteți pe pagina 1din 13

Volumul Scntei galbene

Scntei galbene

O femeie n doliu pe strada,


O frunza galbena tremura dupa ea Luat de-a orasului sfada,
Uitasem ca toamna venea.
Era mai demult o strada,
O scoal a, si bruma cadea Pri n sali, ca nimeni sa-l vada,
Un elev si nguratic palea.
Un om, n amurg, pe o strada
Pe foi nu mai stiu cum trecea Sub ropot, si-a lumii gramada
- Uitasem ca toamna venea.

Singur
Odaia mea ma nspaimnta
Cu brie negre zugravi ta Pri n noapte, toamna despletita
n mii de fluiere cnta.
- Odaie, plina de mistere,
n pacea ta e nebunie;
Dorm umbre negre prin unghere;
Pe masa arde o faclie.
- Odaie, plina de ecouri,
Cnd plnsu-ncepe sa ma prinda,
Stau triste negrele tablouri Faclia tremura-n oglinda.
Odaia mea ma nspaimnta
Aici n-ar sta nici o iubita, Pri n noapte, toamna despletita
n mii de fluiere cnta.

Amurg
Crai -nou verde-pal , si eu singur
Pri n crengile cu sunet de schelet, nvi netit ca un cadavru
- Vino-n zavoiul violet.
Or, nu! s-aprind luminile-n oras
Sunt altii, si un alt poet E mult de cnd dormeam n umbra,
n cimitirul violet

Muzeul noptii

Frunzisul acum pornit-a


O lenesa, jalnica hora;
Si plng, si cu plnsul n noapte
Rachita de-afara mi-e sora.
S-apropie-ncet miezul noptii,
Si suna a frunzelor hora Eu trec din odaie-n odaie,
Cnd bate satanica ora.

Vnt
Toamna a tipat c-un trist accent,
Vazul cade neatent,
Vntul suna lemnaria,
Bate gol, n poloboace, butnaria.
Lnga usa frunzele s-au strns.
De departe vi n ecouri vechi de plns,
Bruma, toamna literara,
Pe drum prafari a se duce fugara.
Si-am stat singur suparat
n zavoiul decadent.
Si prin crengile-nclcite mi-am notat
Versuri fara de talent.

Ecou de serenada
Pansele negre, catifelate
Pe marmora alba s-au vestejit,
Si-n tainice note s-au irosit
Parfume tri ste, ndoliate.
Su singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste si darmate, Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vi se, aici, au murit.
n haine negre, ntunecate,
Eu plng n parcul de mult parasit
Si-a mea serenada s-a ratacit
n note grele, si blestemate

Noapte
Se-ntind bulevarde-n noapte de vara,
Pe arbori, electrica lumina La gara zv cneste o masi na
Si-n gol, tresar si gnale de gara.
Pe cer de safi r, comori de avari
Tacerea n gol vi breaza cu zvon, Orasul , cu-ncetul, pare-un salon, Acuma, n somn, tresar fete mari.

Strigoii
Cu rosii fanare, galbene, verzi
Trec noaptea strigoii prin lanuri de gru
Si cinii prin lanuri n noapte tot bat Stri goii la cr sma n pod au intrat,
Si podul se vede bizar luminat
De rosii fanare, galbene, verzi.
Stri goii, din pod, si iau napoi,
Lasate din viata, demult, amanete
Asa spunea basmul ce azi l-am uitat
Ca noaptea, la crsma, apar siluete
Cu rosii fanare, galbene, verzi
Dar cnd despre ziua cocosu-a c ntat,
Cad buzna, din pod, gramezi de stri goi
Si-n hau, peste lanuri , stri goii se pierd
Rosii, galbeni si verzi.

Mars funebru
Ningea bogat, si trist ningeal; era trziu
Cnd m-a oprit, n drum, la geam cl avirul;
Si-am plns la geam, si m-a cupri ns delirul Amar, prin noapte v ntul fluiera pustiu.
Un larg si gol salon vedeam prin draperii,
Iar la cl avi r o bruna despletita
Cnta purtnd o mantie cernita,
Si trist cnta, gemnd ntre faclii.
Lugubru mars al lui Chopin
l repeta cu nebunie
Si-n geam suna funebra melodie,
Iar vntul fluiera ca tipatul de tren.
Apoi , veni si-o blonda n salon
Si-aproape goal a prinse, adormita,
De pe cl avi r, o scripca nnegrita Si urmari , pierduta, marsul monoton.
nalta, despletita, alba ca de var,
Mi se parea Ofelia nebuna
Si lung gemea arcusu-acum pe struna
ngrozitorul mars lugubru, funerar.
Cntau amar, era delir, Plngea clavi rul trist, si violina Facliile si tremurau lumina,
Clavirul catafal c parea, si nu clavi r.
Trziu, murea cl avi rul lung gemnd;
Luptau facliile n agonie
Si-ncet se-ntinse-o noapte de vecie,
Si-n urma, greu, un corp am auzit caznd.
Vai, de-atunci mi pare lumea si mai trista,
Viata-i melodie funerara
Si nu mai uit nebuna lautara -

Si transfigurata, trista clavi ri sta.

Balet
Lunecau baletistele albe
Degajari de puternice forme Albe, n fata lumii enorme,
Lunecau baletesitele albe
Lunecau baletistele albe
Si lumea sufla mpatimita Albe, rznd spre lumea prostita,
Lunecau baletistele albe.
Lunecau baletistele albe
Tai nic trezind complexul organi c Albe, strnind instinctul satani c,
Lunecau baletistele albe

Serenada muncitorului
Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,
Si-n lumea voastra-abia ncap
Dar am sa dau curnd la cal.
O, dormi adnc, mereu, asa,
n vise dulci, hidos burghez,
Oftnd, pal ate de-ti lucrez,
Eu stiu si bine-a dar ma.
n noaptea asta, iata, suna
O serenada din topor,
Amantilor, pierduti sub luna,
Poeti cu putredul amor.
O dormi n noaptea infinita,
Burghez cu aer triumfal,
Dar prei stori c animal
n ratiunea aurita.
Sub luna blonda nu se plnge,
Ci razbunarile se curma,
Martirilor scaldati n snge,
Cnt serenada cea din urma.
O dormi dar voi urca spre soare
n zbor sublim de-aeropl an
Cu vi se dul ci, burghez tiran:
E aurora-ngrozitoare

Pastel
- Adio, pica frunza,
Si-i galbena ca tine, Rami, si nu mai plnge,
Si uita-ma pe mine.

Si s-a pornit iubita


Si s-a pierdut n zare Iar eu n golul toamnei
Chemam n aiurare
- Mai stai de ma alinta
Cu mna ta cea mica,
Si spune-mi de ce-i toamna
Si frunza de ce pica

Scntei galbene
Vom spune ca toamna a venit foarte tri st La o fereastra melancolica, mi s-a parut ceva,
nsa m-a trezit un glas pozitivist
Vntul umed, si frunza zboara, undeva.
Am ajuns, acum, pe un cmp cu ape
n lunca, medita un poet cunoscut Parea ca de oameni nu mai ncape;
De-aceasta-ntmplare, att de rau mi-a parut.
Eu nu mai stiu nimic, si m-am ntors acasa,
Uitati-va ce gol , ce ruina-n amurg Amurgul galben m-a-ngal benit, si m-apasa,
Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.

Dormitnd
n pcla noptilor de iarna, cu hornuri ce fumeaza,
Cnd lampile de strada cu miile vegheaza,
n pcla colorata ma duc abi a simtit Mai mult ca ori sicine, mi pare c-am gresit.
Am fost att de si ngur, si singur am ramas,
n creierul meu plnge un nemilos taifas
De suna-n ziduri ninse, vreo muzica de bal,
Mai stau, si plnge-n mine un vals provincial .
De la fereastra ninsa, cu finele perdele,
Ma duc pe strazi de gheata cu spuza lor de stele;
Si-n mijlocul odaii, tot singur ma prezint:
- Valsa o blonda-n alb, si cu pantofi de-argint
Aprind, pe masa, lampa, si iarasi ma dezbrac,
As vrea sa-mi fac un ceai, si stau, si nu-l mai fac
Ma clatina spre pat al insomniei pas n creierul meu plnge un nemilos taifas.

Nocturna
E-o muzica de toamna,
Cu gl as de pi culina,
Cu note dul ci de flaut,
Cu ton de violina
Si-acorduri de cl avire
Pierdute, n surdina;
Si-n tot e-un mars funebru

Pri n noapte, ce suspina

Nervi de primavara
Melancolia m-a
Sunt ametit,
Oh, primavara,
Palid, si mut
Mii de femei au
Melancolia m-a

prins pe strada,
iar a venit
trecut;
prins pe strada.

E o vibrare de violete:
Trece si Ea;
As vrea,
Dar nu pot s-o sal ut;
Oh, si cum a trecut,
ntr-o vibrare de violete.
Nimicnici a m-a pri ns pe strada;
Am adormit.
Oh, primavara, iar a venit
Pal , si uitat
Val s funebru, departat.
Melancolia ma tine-n strada.

Note de primavara
Verde crud, verde crud
Mugur al b, si roz si pur,
Vis de-albastru si de-azur,
Te mai vad, te mai aud!
Oh, puncteaza cu-al tau foc,
Soare, soare
Corpul ce ntreg ma doare,
Sub al vremurilor joc.
Dintr-un fluier de rachita,
Pri mavara,
O copila poposita la fntna
Te ngna
Pe cmpia clara
Verde crud, verde crud
Mugur al b, si roz si pur,
Te mai vad, te mai aud,
Vis de-albastru si de-azur.

Amurg de vara
Histerizate fecioare pale,
La ferestre deschise, palpita
n amurguri rosii, nupti ale,
Stau pale, si nu se mai marita.
Eu trec, mbatrnit, ca si ele,

Si-asemenea inima mea plnge Din treacat, tuturor, n perdele,


Le pun cte-o roza de snge.

Fanfara
Ce tri sta opera c nta
Fanfara militara
Trziu, n noapte, la gradi na
Si tot orasul ntri sta,
Fanfara militara.
Plngeam, si rataceam pe strada
n noaptea vasta si senina;
Si-att de goala era strada De-amanti gradina era plina.
Orasul luminat electric
Dadea fiori de nebunie Era o noapte de septembrie,
Att de rece si pustie!
Si tot orasul ntri sta
Fanfara militara
Trziu, n noapte, la gradi na,
Ce tri sta opera c nta
Fanfara militara.

Gol
Da fosnet frunza marunta,
Umbra e rece-n padurea sonora O mirare tacuta, poate crunta,
O ametire de toamna, de-o hora.
Un haos vrea sa ma duca
De uni c uitnd, si de numar Un fosnet uscat ma usuca,
Pe-un arbore plng ca pe-un umar.

Nocturna
Clar de noapte parfumat,
O gradina cu orizontul departat
Si n somn, pe banca veche, cugetari se contrazic,
Greierul zimteaza noaptea, cu nimic.
Cum te-am asteptat
Totul a trecut Luna pare, n oftat.
Un continent cunoscut.
Aici e frumos aranjat
Ori ce fir;
Veacurile-au stat
Un oras, pe vale - Suvenir

Clar de noapte parfumat,


O gradina cu orizontul departat
Si n somn, pe banca veche, tot mai mic
Greierul zimteaza noaptea, cu nimic.

De iarna
Cum ninge repede, apoi ncet
Si nu stiu ct timp mai trebuie de-acum,
E la fereastra, alb O fata cu salul negru n cerdacul nins
Dar prin copaci largi nsereaza ntr-un departe nins era tot asa.
n adevar
Si nnoptate zngani ri,
Apoi va avea loc un bal,
Sau o serbare de spiriti sm,
Attea sunt de facut
Cnd tu apari numai ca amintire.
Cum ninge repede, repede!

Umbra
Ma prafui se timpul dormind peste hrtii
Se ntindea noi anul de unde nu mai vii;
O umbra, n odaie, pe umeri m-apasa Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poti sa te culci, e ora si noaptea-ntrziata,
Vei scrie, alta data, ori ce, si tot nimic.
O umbra esti acuma, si pot sa te ri dic,
Lasnd odai a goal a, si lampa afumata

De iarna
n ecouri bocitoare
Vine iarna, vine-acusi Plng copile pe la usi
Din harmonii cersitoare.
Plng fecioare din clavire
Pri n palate boieresti Plng harmonii la feresti
Milogiri de ci mitire.
Razvratitii dau ca orbii
Si fl amndu-i ucigas De ia sate la oras
Au trimis taranii, - corbii.
Pri n orasele avute
Histerii de muritori ,
Pe sub corbii bocitori
Trec femeile pierdute.

Iata, ninge, peste fire,


Hai la vatra, la povesti Plng harmonii la feresti
Milogiri de ci mitire.

Unei fecioare
Dudui a vesni c citeste;
Stie clavi rul, picteaza Si nopti de-a rndul vegheaza,
Si poate, de-aceea sl abeste.
Se crede, si unia spun Dar totul ramne secret
Dudui a vi seaza-un poet,
Bizar, singuratec, nebun.

Note de toamna
n toamna violeta, compozitori celebri
Au aranjat un vast concert
Pe gal bene alei, poetii tristi declama lungi poeme E-o toamna, ca ntotdeauna, cnd totul geme,
Frumos, si inert.
Pe strazi elegante, ca o parere,
Femeia moderna a trecut si revine;
Tot haosul e-o veselie de eter.
Si, daca se zguduie orasul,
Si creierul ramne pierdut;
Si, daca munca trosneste din brate, din pi atra, din fier, Multimea anonima se va avea n vedere.
Tot, ce-mi trebuie sa am, pot sa cer.
Parfum incendii violet, si becurile-aprinse
Amurgul licareste pe-orasul de vitrine Pierdut, ma duc si eu, cu bratele nvinse,
Plngnd,
Si fredonnd,
Gndindu-ma la mine.

Vals de toamna
La geamuri , toamna cnta funerar
Un val s ndoliat, si monoton
- Hai sa val sam, iubito, prin salon,
Dupa al toamnei bocet mortuar.
Auzi, cum muzi ca rasuna cl ar
n parcul falnic, anti c, si solemn Din instrumente jal nice, de lemn,
La geamuri , toamna cnta funerar.
Acum, suspina val sul , si mai rar,
O, lasa-ma acum sa te cuprind
- Hai, sa val sam, iubito, hohotind,

Dupa al toamnei bocet mortuar.

Nocturna
O, nu mai c nta, harmonie pri beaga
Ca plng, si nu stiu unde sa ma duc,
n toamna care plnge pe-o veche modestie,
Cu ploaia care curge n mahalaua bleaga,
n noaptea asta-n care am devenit nauc.
Oh, ploua, si tu gemi de plns de armonie
- Tot altuia, de mine, aminte sa-i aduc
O, nu mai c nta, harmonie pri beaga, Ca plng, si nu mai stiu unde sa ma duc.

Ninge
Cnd iar ncepe-a ninge
Ma simt de-un dor cuprins.
Ma vad, pe-un drum, departe,
Mergnd, ncet, si nins.
Sub stresina, cerdacul
Se-ntuneca mhnit;
Sta rezimata-o fata
De stlpu-nzapezit.

Igiena
Ea crede c-as fi atacat
Si c nd o sarut se teme,
Dar scl ava placerii, ea geme
Si cere un lung sarutat.
Pe urma, cnd spasmul a di sparut,
si uda-n parfum o bati sta O pune pe gura, si trista
Ea sterge un ftizic sarut.

Si ninge
Si ninge n orasul mare
E noaptea plina de orgii,
Iar prin saloane aurii
S-aud orchestre, si fanfare.
Femei nocturne, singurele
La colt de strada se atin,
Desfru de bere si de vin
Pri n berarii, si cafenele.
De orbitoare galantare
De di amant, si de rubin
Si de averi orasu-i plin,
Si ninge n orasul mare!

Plumb de iarna
Si iar aceeasi ora de dimineata
Pe toate mocnind acel asi secret;
Un frig violet, si fata e creata - O, cum omul a devenit concret
Lungi plictiseli n turnurile sumbre
Noian de superstitii, cu hohot sec, trziu;
- Vei merita o lampa-n mohorte umbre
Si corbii azv rliti de-al noptilor pustiu.
n noaptea vi foroasa de vei putea nvinge
O trista-ngaduire, sau un humor secret Vor auzi n turnuri , se vor uita cum ninge
- O, cum omul a devenit concert

Nervi de toamna
Iarba de plumb si aer tare
Pudrat pe-o eczema ce fata mi-o sapa;
Pe cmp, cu-o umbra de cugetare Violet, corbi, si-oglinzi de apa.
- O, tu care vei rataci ca mine
n culori nchise, si ametit la pas, Dus de frumos, de mai bine
Demult, ntr-o toamna, s-a stins un glas.

Toamna
Clavirile plng n oras
Afara o vreme de plumb
Si v ntul mprastie ploaia,
Tomnati ce frunze prin trg
Alearga, pe drumuri , cu droai a.
Un bolnav poet, afectat
Asteapta tusind pe la geamuri O fata, prin gratii, plngnd,
Se uita ca luna prin ramuri.
Ea plnge el palid se pierde
Pri n trgul sal batec, sever;
Si pare tabloul acesta
Ca-i antic si plin de mi ster!

Nocturna
Nu e nimnei ploua plnge-o cucuvaie
Pe-un acoperis de pi atra-n noapte cu ecouri de si voai e,
Vai, e ora de-altadata, umbre ude se-ntretaie,
Si-n curentul unui gang ati pesc, plin de ploaie.

Tabla tuburilor suna, aiurarea tuturor


O grabita al chimie, flfie o vl vataie,
Vai, e ora de-altadata, dungi de ploaie se-ntretaie,
Un oras de pi atra doarme toate dor.
Nu e nimeni ploua plnge-o cucuvaie.

Poveste
ti aduci aminte ziua cnd ti-am spus ca esti frumoasa,
Cnd cu buzele de snge si cu ochii sclipitori
Pri ntre arborii de toamna te opreai ncet, sfioasa,
Lasnd gndul spre amorul nteles de-attea ori ?
Asteptai sa fiu poetul ndraznet ca niciodata
Ca s-auzi ecoul rece-al unor cal de sarutari
Te duceai mereu nainte nspre-o umbra ntunecata
Ca o pala rataci re cobor nd din alte zari .
Ah, mi-ai spus att de simplu ca ti-i sete de iubi re
Neascultnd dect sopti rea singuraticei paduri,
ti opreai cu mna snul si zmbea a ta privi re,
Chinul departarii noastre neputnd sa-l mai nduri.
- Ha, ha, ha, r dea ecoul, de r deam de-a ta placere,
ntre om si-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lasat sa-nsiri povestea cu dureri si cu mistere
Pentru mine, ca ori carui trecator necunoscut.
ti aduci aminte ziua cnd ti-am spus ca esti frumoasa,
Cnd, n soaptele padurii, poate ca te-am sarutat
Ascultnd ecoul rece, nspre toamna friguroasa
Ce-aducea-ntlnirii noastre un adio-ndepartat?

ntre ziduri
Cum trec pe lnga case mari catnd pe nu stiu cine
O, toamna-n fosnetul de somn s-adorm soptind cu tine
Pe strada goala vntul deodata face-un salt,
Tacere e n ganguri si n ograzi de-asfalt.
Cum totu-i glorios cu ni ciodata pace
O, toamna-n fosnet lung sopteste-mi cum se tace
O, nu-i nimic, nimic, a fost un vis nalt,
Tacere e n ganguri si n ograzi de-asfalt.

Frig
Sunt lnga un gard rupt,
Si v ntul bate cu frunze ude Sunt mai urt, sunt supt,
Fri gul ncepe sticla s-o asude.
Pe strada aplecata la vale
E-o toamna ca o poezie veche Vntul mpinge fusta femeilor n cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.
Toamna rupe afi se si flori,
E mai trist departe-n prapastii -

Sa faceti foc pe zi de mai multe ori;


O, trebuie sa fie tri st departe-n prapastii
Fulgi de zapada ratacitori

Dimineata
O cafea neagra si-o ploaie de gheata,
Cnd spirtul mai arde culori n odaie O pri vire pe-o carte, pe straie,
Si pasul ma-ndruma n dimineata.
Cum frigul, tremurnd ca o veste,
Tot plnge de-al meu si de-al tau
Tot mai mult am ramas cu ce este,
Si ploua cu-o parere de rau.
Am uitat daca merg nca tot ma iubesc
Am ajuns la timp, ocup si un loc.
Dar gndul apasa cu greul sau bloc
E numai vedere nu mai pot sa vorbesc

Romanta
Parfumul rozelor ude,
Tomnati c suspin,
n zori, n tacutele trude,
Te cheama pe tine, putin.
O trista poema de foi
mi spune-o poveste de noi
- Adio, pustiu, si fior.
Va fi poate-odata, amor.