Sunteți pe pagina 1din 3

CONCURENA MONOPOLISTIC

n structurile de piete imperfecte, piata cu concurenta monopolistica


constituie un tip real de piata care ntruneste elemente de concurenta
perfecta si monopol19. Pe o asemenea piata, alaturi de mijloacele
traditionale (preturi si cantitati) concurenta se desfasoara si prin
diferentierea produselor, a marcilor si exista un numar mare de
agenti economici.

5.1. Caracteristici ale pietei


monopolistice
Elementele definitorii ale pietei cu concurenta monopolistica
multitudinea subiectilor economici si diferentierea produselor.

sunt

MULTITUDINEA DE AGENI ECONOMICI. O trasatura caracteristica a


situatiei de concurenta monopolistica, care o apropie de concurenta perfecta,
este numarul mare de competitori. Subiectii economici nu sunt omogeni, nu
au aceeasi marime, nici aceeasi stare de fluiditate sau vscozitate.
Vnzatorii de dimensiune mare sunt alaturi de vnzatorii de dimensiune
mica. Nu exista interdependenta directa ntre deciziile acestora, efectele
asupra lor se manifesta indirect ca si n cazul concurentei pure. Fiecare firma
actioneaza independent, decizia sa nu are o influenta sensibila asupra
celorlalte, dar suporta consecintele deciziilor celorlalti vnzatori si a tuturor
cumparatorilor.
Datorita faptului ca ntreprinderile sunt multe si n general de dimensiune
mica, investitiile necesare nu reprezinta un obstacol la intrare. Lipsa
obstacolelor la intrare si iesire din ramura va determina, n perioada lunga,
obtinerea profitului normal.
DIFERENIEREA BUNURILOR. Bunurile nu sunt omogene, dar se adreseaza
totusi aceleiasi nevoi de satisfacut: automobil, pantofi, camasi, pine etc.
Bunurile sunt similare, dar nu sunt ntru total comparabile, nu sunt identice.
- diferentiere reala, legata de utilitatea bunurilor care se poate manifesta
prin nivelul calitativ dat si prin design, ambalare deosebita, facilitati la
cumparare, asigurare de service. Promovarea vnzarii se asigura prin
reclama informativa;
- diferentiere imaginara pentru bunuri identice realizata prin reclama
concurentiala ce are ca obiectiv convingerea consumatorilor ca bunurile
oferite de o anumita firma sunt superioare celor alte firme.
Diferentierea produselor face ca fiecare producator sa aiba o
anumita clientela statornicadatorita unor conditii specifice (calitate, traditie)
si, la preturi egale, cumparatorii se adreseaza de regula vnzatorului
cunoscut, care se bucura astfel de o situatie monopol. Curba cererii nu este

infinit elastica n raport cu pretul. Datorita faptului ca volumul productiei


firmelor nu este neglijabil n raport cu piata totala, cresterea cantitatii
vndute de o firma actioneaza asupra pretului: o cantitate mai mare produsa
nu va gasi cumparator dect la preturi mai joase. Deci cererea este o functie
descrescatoare de pret si mai departe avem curba descrescatoare pentru
venituri medii si pentru venituri marginale.
REZUMAT

Concurenta reala este o concurenta imperfecta, ce poate fi studiata


prin raportare la concurenta pura si perfecta ca model de analiza teoretica a
mecanismului pietei. Principala trasatura a concurentei imperfecte este
aceea ca pretul produselor poate fi influentat prin actiunea agentilor
economici, fie ofertanti, fie cumparatori.
n conditiile concurentei imperfecte, pietele pot fi structurate n raport cu
numarul participantilor si se definesc astfel situatiile de monopol, monopson,
oligopol si oligopson. Concurenta imperfecta presupune absenta atomicitatii
producatorilor sau cumparatorilor, diferentierea produselor, manifestarea
barierelor de intrare n ramura, lipsa de transparenta si o relativa rigiditate a
factorilor de productie.
Monopolul perfect sau imperfect defineste o situatie de dominare a pietei de
catre un producator, avnd drept cauze un monopol natural sau unul instituit
juridic, un monopol economic, tehnologic sau de marca. Indiferent de
premisa dominatiei, mobilul activitatii l constituie obtinerea profitului de
monopol.
Raportul dintre cerere si oferta pe piata monopolista este marcat de faptul ca
prin trasaturile sale, situatia de monopol presupune imposibilitatea
controlarii simultane a pretului si a cantitatii. Atunci cnd monopolul
stabileste pretul, cantitatea va fi determinata de solvabilitatea cererii la
pretul respectiv, ceea ce nseamna ca sunt influentate veniturile totale si
cele medii. De retinut ca n situatia de monopol, venitul mediu nu se
confunda ca marime cu venitul marginal.
Trasatura principala a pretului de monopol este aceea ca el este mai ridicat
dect cel propriu concurentei perfecte. Cnd pretul de monopol este
determinat pornind de la piata, puterea unui monopolist este de a alege si nu
de a domina. n cazul n care pretul de monopol este determinat pornind de
la firma, monopolistul va trebui sa actioneze n sensul maximizarii profitului
pornind de la cost. n plus, se impune ca necesara diferentierea modalitatilor
specifice de stabilire a echilibrului monopolului pe termen scurt si pe termen
lung, precum si analizarea stabilirii pretului n cazul unor modalitati
alternative de gestiune n monopol, care pot avea ca obiective: maximizarea
cifrei de afaceri, realizarea starii de echilibru sau stabilirea pretului la nivelul
costului marginal. Daca monopolul si stabileste ca scop eliminarea sau
reducerea pierderii totale de bunastare, intra n discutie optimul de gradul
doi si preturile Ramsey - Boiteux, preturi uniforme n corelatie cu costul
mediu sau cel total si a caror modificare este analizata n raport cu
elasticitatea bunurilor.

Discriminarea monopolista este o discriminare prin preturi si poate fi socioeconomica, spatiala, temporala sau individualizata si presupune existenta
unor posibilitati de separare a pietelor.
Ca forme particulare de concurenta imperfecta, prin corelatie cu
situatia de dominatie, specifica monopolului, se cuvin a fi semnalate
monopsonul, monopolul bilateral si concurenta monopolistica.