Sunteți pe pagina 1din 8

Interpretarea unui fragment din Sfanta Scriptura

(Facerea 1:26-31)

Universitatea de Vest din Timisoara


Facultatea de Litere, Istorie si Teologie

Programul de studii de master: Religie, cultura, societate


Anul II, Semestrul II - 2015-2016
Disciplina: Sacrul biblic

Masterand:

1. Facerea 1:26-31

i a zis Dumnezeu: "S facem om dup chipul i dup asemnarea Noastr, ca s stpneasc
petii mrii, psrile cerului, animalele domestice, toate vietile ce se trsc pe pmnt i tot
pmntul!"

i a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Su; dup chipul lui Dumnezeu l-a fcut; a fcut
brbat i femeie.

i Dumnezeu i-a binecuvntat, zicnd: "Cretei i v nmulii i umplei pmntul i-l


supunei; i stpnii peste petii mrii, peste psrile cerului, peste toate animalele, peste toate
vietile ce se mic pe pmnt i peste tot pmntul!"

Apoi a zis Dumnezeu: "Iat, v dau toat iarba ce face smn de pe toat faa pmntului i
tot pomul ce are rod cu smn n el. Acestea vor fi hrana voastr.

Iar tuturor fiarelor pmntului i tuturor psrilor cerului i tuturor vietilor ce se mic pe
pmnt, care au n ele suflare de viat, le dau toat iarba verde spre hran. i a fost aa.

i a privit Dumnezeu toate cte a fcut i iat erau bune foarte. i a fost sear i a fost
diminea: ziua a asea.

2. Argumente in favoarea interpretarii literale a fragmentului din Facere


Sfantul Vasile cel Mare insusi, a scris despre cele Sase Zile ale Facerii in Hexaimeron:
"Cei care nu interpreteaza cuvintele Scripturii in sensul lor propriu spun ca apa de care vorbeste Scriptura
nu e apa, ci altceva, de alta natura, si interpreteaza cuvintele planta si peste cum li se pare lor; la fel si face rea
taratoarelor si facerea fiarelor le interpreteaza rastalmacindu-le dupa propriile ganduri, intocmai talcuitorilor de vise
ce talcuiesc in folosul lor vedeniile din timpul somnului. Eu, cand aud ca Scriptura zice iarba, inteleg iarba; cand aud
planta, peste, fiara, dobitoc, pe toate le inteleg asa cum sunt spuse. Nu ma rusinez de Evanghelie. [...] Si pentru ca
Moisi a trecut sub tacere aceste lucruri, care nu ne sunt folositoare, voi socoti eu oare peritru aceasta de mai putin
pret cuvintele Duhului decat intelepciunea cea nebuna [a celor ce au scris despre lume], sau mai curand voi slavi pe
Cel ce nu pune mintea noastra sa se indeletniceasca cu cele desarte, ci a randuit sa fie scrise in Scriptura toate cele ce
duc la zidirea si desavarsirea sufletelor noastre ? Mi se pare insa ca cei ce nu inteleg lucrul acesta, adica cei care
folosesc interpretarea alegorica, au incercat sa dea Scripturii o vrednicie inchipuita, punand pe seama ei propriile
idei, schimband sensul cuvintelor Scripturii cu folosirea unui limbaj figurat. Inseamna insa sa te faci mai intelept
decat cuvintele Duhului cand, in chip de interpretare a Scripturii, introduci in Scriptura ideile tale. Deci sa fie
inteleasa Scriptura asa cum a fost scrisa !"

Sfantul Efrem Sirul, in ciuda faptului ca era rasaritean (rasaritenii sunt inclinati spre talcuirile alegorice)
referindu-se la talcuirea sa la Facere spune urmatoarele:
"Nimenea sa nu creada ca zidirea cea de Sase Zile este o alegorie; tot asa, nu este ingaduit a zice ca ceea ce
pare, potrivit celor istorisite, a fi fost zidit in sase zile, a fost zidit intr-o singura clipa si, de asemenea, ca unele nume
infatisate in acea istorisire fie nu inseamna nimic, fie inseamna altceva. Dimpotriva, trebuie sa stim ca intocmai cum
cerul si pamantul care s-au zidit intru inceput sunt chiar cerul si pamantul, iar nu altceva ce s-ar intelege sub numele
de cer si pamant, tot asa orice altceva se zice a fi fost zidit si tocmit cu randuiala dupa zidirea cerului si a pamantului
nu sunt numiri goale, ci insasi fiinta firilor zidite corespunde puterii numelor acestora."
Desigur, acestea sunt inca principii generale; sa vedem acum cateva dintre aplicatiile particulare ale acestor
principii, apartinand Sfantului Efrem:
"Desi atat lumina, cat si intunericul au fost zidite intr-o clipita, totusi atat ziua cat si noaptea Zilei intai au
tinut cate douasprezece ceasuri fiecare."
"Iar dupa ce [lui Adam] i s-a scos coasta intr-o clipita de ochi, si tot intr-o clipita i-a luat locul carnea, cand
osul cel gol a luat infatisarea deplina a unei femei si toata frumusetea ei - atunci Dumnezeu a adus-o si a infatisat-o
lui Adam."
Este limpede ca Sfantul Efrem citeste Cartea Facerii "asa cum este scrisa"; cand aude"coasta lui Adam"
intelege "coasta lui Adam", neintelegand acest lucru ca pe un mod alegoric de a spune cu totul altceva. Tot asa, este
clar ca intelege Cele Sase Zile ale Facerii ca fiind chiar sase zile, fiecare de cate douazeci si patru de ore, pe care le
imparte intr-o "seara" si o "dimineata" de cate douasprezece ore fiecare.
Sa cercetam acum indeosebi problema "lungimii" celor Sase Zile ale Facerii. Cred ca si aceasta este inca o
problema de importanta secundara intre cele ridicate de teoria evolutiei, dar nu strica sa stim ce anume gandeau
Sfintii Parinti despre ea, cu-atat mai mult cu cat de-aici incepem sa intrezarim marea deosebire dintre ideea apuseana
moderna si ideea patristica despre facerea lumii. Indiferent cum le intelegem, aceste "Zile" sunt cu totul mai presus
de intelegerea noastra, care cunoastem doar "zilele" stricacioase ale lumii noastre cazute; cum oare ne-am putea
macar inchipui acele Zile cand puterea ziditoare a lui Dumnezeu era in plina lucrare?
Nici Sfintii Parinti nu par a vorbi prea mult despre ele, fara indoiala fiindca pentru ei nu constituiau o
problema. Ele constituie o problema pentru oamenii moderni, mai ales fiindca incearca sa inteleaga zidirea lui
Dumnezeu prin mijlocirea legilor firii din lumea noastra cazuta. Pare-se ca Parintii socoteau ca acele Zile, ca durata,
nu se deosebeau de zilele pe care le cunoastem, iar unii dintre ei specifica, intr-adevar, ca ele erau de douazeci si
patru de ore lungime, cum face Sfantul Efrem. Exista totusi un lucru extrem de important pentru noi referitor la

aceste Zile, pe care e bine sa-l intelegem, iar aceasta priveste ceea ce ati scris despre faptul ca Dumnezeu a creat sau
nu "dintr-o data."
Sfantul Ioan Gura de Aur, in talcuirea sa la Facere, invata:
"Astazi deci [Dumnezeu] vine la ape si ne arata ca, prin cuvantul Lui si prin porunca Lui, apele au dat din
ele vietati insufletite. Spune-mi care cuvant ar putea infatisa minunea ? Care limba va fi indestulatoare pentru a
lauda pe Creator ? A spus numai atat: Sa rasara pamantul, si indata 1-a trezit spre nastere. [...] Dupa cum pamantului
i-a spus numai atat: Sa rasara, si pamantul a dat fel de fel de flori, de ierburi si de seminte, si numai cu cuvantul au
fost aduse toate la fiinta, tot asa si acum a spus: Sa scoata apele..., si dintr-o data au fost create atatea feluri de
taratoare, atat de deosebite pasari, ca nici nu este cu putinta a le insira cu cuvantul."
Sfantul Grigorie al Nyssei: "Omul a fost facut ultimul dupa plante si animale, fiindca natura urmeaza o cale
ce duce treptat catre desavarsire.""Este ca si cum, in chip treptat, natura isi face urcarea in insusirile vietii de la cele
mai de jos la cele desavarsite." Citand aceste pasaje, ati incercat sa le intelegeti in -sensul doctrinei moderne a
evolutiei. Dar, cu siguranta, nu se cade sa citim in aceste texte vechi concluziile filosofiei moderne ! Cu siguranta ca
Sfantul Grigorie al Nyssei nu invata aici nimic altceva decat ceea ce au invatat multi alti Parinti, intemeindu-se pe o
intelegere foarte "literala" a Facerii.

3. Argumente in favoarea interpretarii alegorice a fragmentului din Facere

i a zis Dumnezeu: S facem om dup chipul i asemnarea noastr. Primul lucru ce se cuvine tlcuit aici
este de ce atunci cnd a luat fiin cerul nu se spune nicieri: S facem, ci: S fie cer, S fie lumin, si tot aa
pentru fiecare din prile zidirii; iar aici nu este folosit dect spusa: S facem, care arat o sftuire cu cineva de
aceeai cinste. Deci, cine este cel ce urma s fie fcut i care se bucur de atta cinste ? Omul, vieuitoarea cea mare
i minunat i mai scump naintea lui Dumnezeu dect toat zidirea, pentru care sunt cerul i pmntul i marea i
tot restul trupului13 zidirii; omul, de a crui mntuire Dumnezeu S-a ndrgostit pn-ntr-att c nici pe Cel UnulNscut nu L-a cruat pentru el: c nu a contenit, toate fcndu-le i lucrndu-le, pn ce, nlndu-l, nu l-a aezat
de-a dreapta Sa. i strig Pavel zicnd: i mpreun cu Dnsul ne-a sculat i ne-a aezat de-a dreapta Sa ntru cele
cereti ntru Hristos Iisus (Ef. 2,6).
Sftuirea este nu fiindc Dumnezeu ar avea nevoie s Se sftuiasc s nu fie! ci pentru a se arta prin
felul vorbirii cinstea ce ni s-a dat. i de ce, ntreab unii, dac e mai de pre dect toat lumea, a fost adus la
fiin n urma lumii? Tocmai de asta, c este mai de pre dect toat lumea: c precum, avnd mpratul a merge
ntr-o cetate oarecare, cpeteniile de oaste i dregtorii i pzitorii i robii toi merg nainte ca, pregtind locuina

mprteasc i toat slujirea cea de trebuin, s primeasc pe mprat cu mult cinste: ntocmai la fel i aici.
naintea omului, ca naintea unui mprat, a mers soarele, a mers cerul, a mers lumina, toate s-au fcut i s-au
mpodobit: i apoi a fost adus el, cu mult cinste. S facem om dup chipul. S aud iudeul. Ctre cine griete
Dumnezeu: S facem om ? Moisi a scris asta Moisi, pe care spun, minind, c l cred. i ca s te ncredinezi c
mint si nu cred, ascult cum i mustr Hristos i zice: De ai fi crezut lui Moisi, ai fi crezut i Mie (In. 5, 46).
Acum la ei sunt crile, iar la noi comoara crilor; la ei sunt slovele, iar la noi sunt i slovele, i nelesurile. Ctre
cine, spune-mi, a zis: S facem om ? Ctre un nger sau ctre un arhanghel, zice iudeul. Precum robii vrednici
de bice care sunt trai la socoteal de stpn i, neavnd nici o ndreptire adevrat de rspuns, toarn tot ce le
trsnete prin cap, aa i voi grii: Ctre nger i arhanghel a zis. Care nger? Care arhanghel? C nu este al
ngerilor s zideasc, nici al arhanghelilor s cugete acestea. Dar pentru ce, atunci, cnd a fcut cerul n-a poruncit
ngerului i arhanghelului, ci nsui l-a adus la fiin, iar atunci cnd a adus la fiin vieuitoarea mai de cinste dect
cerul i dect toat lumea omul i ia pe robi ca prtai ai facerii ?
i atunci, cine este cel ctre care spune: S facem om? Sfetnicul minunat, stpnitor, Dumnezeul Cel
Tare, Domnul pcii, Printele veacului ce va s vin: nsui Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Nscut. Deci, ctre Acesta
zice: S facem om dup chipul i asemnarea Noastr c nu a zis: dup chipul Meu i al Tu, sau: al Tu i al
Nostru, ci: dup chipul Nostru, artnd prin aceasta c este vorba de acelai chip i de aceeai asemnare: iar
Dumnezeu i ngerii nu au acelai chip, nici aceeai asemnare. Cci cum ar putea Stpnul i slujitorii s aib
acelai chip i aceeai asemnare ? Aadar, oricum o lum se fac de ruine spusele voastre. i aici, de altfel, se are n
vedere chipul stpnirii, precum ne arat urmarea stihului cci zicnd: dup chipul i asemnarea, adaug: i s
stpneasc petii mrii; iar stpnirea lui Dumnezeu nu este una cu stpnirea ngerilor: ntruct cum ar putea avea
aceeai stpnire robii i Stpnul, slujitorii i Cel Care poruncete ?
ns mai sunt i alii care lovesc n noi, zicnd c Dumnezeu are chip la fel cu al nostru, gndindu-i
spusele n chip ru: c nu se vorbete aici de chipul firii, ci de chipul stpnirii, precum vom arta din urmarea
stihului. Iar ca s te ncredinezi c Dumnezeiescul n-are chip omenesc, ascult ce griete Pavel: C brbatul nu
este dator s-i acopere capul, chipul i slava lui Dumnezeu fiind iar femeia slava brbatului este. Pentru aceea,
zice, datoare este s aib nvelitoare pe cap (l Cor. 11, 7, 10). Dac ar fi numit aici chip lipsa deosebirii dintre
nfiarea lui i cea a lui Dumnezeu, omul se cheam chip al lui Dumnezeu pentru c Dumnezeu ar avea nfiare
omeneasc. Deci, potrivit acelora nu trebuia s fie numit chip numai brbatul, ci i femeia: fiindc brbatul i femeia
au aceeai nfiare i aceeai asemnare. Deci, pentru ce brbatul e numit chip al lui Dumnezeu, iar femeia nu?
Deci invatatura patristica spune limpede ca Dumnezeu, desi ar fi putut crea totul dintr-o data, a ales sa
creeze in trepte de o tot mai mare desavarsire, fiecare treapta fiind lucrarea unei clipe sau a unei foarte scurte
perioade de timp, culminand cu facerea omului, imparatul zidirii; iar intreaga lucrare este acestor extreme, exact in
sase zile.

4. Concluzii

Brbatul i femeia au fost creai dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, fapt care nu este menionat n
cazul celorlalte lucruri i fiine create pn atunci. Dei textul nu precizeaz ce nseamn a fi creat dup chipul i
asemnarea lui Dumnezeu, totui nsemna faptul c oamenii reflectau ntr-un anumit fel caracterul Creatorului lor.
Oamenii sunt nzestrai cu o capacitate moral nentlnit la alte vieuitoare (fluturii sunt frumoi, fr ndoial, dar
nu se frmnt cu ntrebri referitoare la ce e bine i ce e ru) i, de aceea, a fi creat dup chipul i asemnarea lui
Dumnezeu nseamn a reflecta, ntr-o anumit msur, caracterul Su moral.incheiata nu intr-o clipita, nici intr-o
perioada de o lungime nedefinita, ci oarecum la mijlocul
Omul este creat ca o sinteza a lumii ingeresti si a lumii materiale, oglindind si avand stans unite in sine
aceste doua lumi.
Naratiunea aceasta trebuie inteleasa ca un fapt istoric si nu ca o fictiune sau ca un mit. Acest lucru este
exprimat si sprijinit in primul rand de caracterul cartii ,,Facerea, care are un caracter pur istoric.
Caracterul istoric al acestei carti mai este mentionat si de alti autori ai Vechiului Testament. Astfel Solomon
zice: ,,Dumnezeu a creat pe om nemuritor, facut ca sa fie chip care sa i se asemene. (Intelepciunea lui Solomon III,
23)
In cartea lui Isus fiul lui Sirah scrie ,,Dumnezeu a creat pe om din pamant, in pamant are sa intre o data. El
i-a insemnat timpul si numarul zilelor sale, si i-a dat putere peste toate cele de pe pamant. El l-a investit cu tarie
dupa natura sa si l-a facut dupa chipul Sau. (Sir. XVII, 1-3) Tobit spune: Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe
Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc. Tu ai zis: ,,Nu este bine sa fie
omul singur, sa-i facem un ajutor asemenea lui.
De asemenea si Mantuitorul Iisus Hristos considera cartea ,,Facerea ca pe o carte istorica. Demonstrand
nedespartirea casatoriei, El zice Fariseilor: ,,Dar din inceputul fapturii un barbat si o femeie a facut Dumnezeu. De
aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa. Si vor fi amandoi un trup, asa ca nu mai
sunt doi ci un trup. (Marcu X, 6-8) Vorbind astfel Hristos a intarit autenticitatea istorica a tot ceea ce raporta Moise
despre originea celei dintai perechi omenesti (Facere II, 18-24).
Sfintii Parinti invata ca femeia a fost creata din barbat. Iata ce ne spune Sfantul Ambrozie: ,,nici nu e ceva
de dispretuit ca Eva n-a fost facuta din acelasi pamant ca Adam, ci din coasta lui, ca sa stim ca una este natura
corpului in barbat si femeie, un izvor al neamului omenesc.
Teologul rus Paul Evdochimov, considera ca prin scoaterea femeii din Adam se intelege ca Eva a fost
cuprinsa virtual in Adam si inainte de aducerea ei distincta la existenta. Scriptura a aratat ca Dumnezeu a facut pe
om barbat si femeie. Astfel se explica si absenta oricarei indicatii privind insufletirea femeii. Aceasta primise deja, la

sfarsitul zilei a sasea, suflarea lui Dumnezeu. Faptul ca femeia este desprinsa din Adam, si nu creata, demonstreaza
faptul ca atunci cand Adam este creat cuprindea in sine deja pe femeie, ca parte constitutiva.
Pe baza Revelatiei Divine, Biserica invata ca intreg neamul omenesc provine din unica pereche de oameni:
Adam si Eva. Conform acestei teorii ,,omenirea este unitara, este legata prin aceeasi origine, aceeasi natura, deci
aceeasi fiinta. (27) Protoparintele Adam ocupa astfel un loc cu totul aparte, deoarece in el sunt cuprinsi virtual toti
oamenii care ii urmeaza.
Pe conceptia monogenista doctrina crestina isi intemeiaza universalitatea pacatului stramosesc si
universalitatea mantuirii in Hristos. ,,Numai daca oamenii au aceeasi fire, provenita dintr-un parinte unic, au cazut
toti impreuna cu Adam ca sa invie toti impreuna cu Hristos. De asemenea, natura noastra comuna, faptul ca aceeasi
natura subzista in multe ipostasuri, face posibila comuniunea fara sfarsit cu semenii nostri in Dumnezeu.
Importanta crearii omului prin interventie divina si nu numai prin cuvant se vede in planul creatiei apare ca
un dialog tainic pe care Tatal il are cu Fiul prin Sfantul Duh. In acest plan ideile Tatalui cu privire la creatie, sunt
transmise Fiului prin incalzirea nemijlocita a Sfantului Duh. Aceste idei nu sunt permanente in Dumnezeu, ci apar
prin vointa Tatalui, vointa facuta cunoscuta Fiului si Sfantului Duh. Existenta lor este contingenta, nu au o existenta
fara de inceput, ci sunt rezultatul sfatului voii lui Dumnezeu.
Vladimir Lossky spune ca porunca divina ,,Cresteti si va inmultiti stabileste ,,o anumita corespondenta
intre sexualitate si dominatia cosmica a primului cuplu si depasirea tainica in Dumnezeu a dualitatii prin triada.
Prin cuvantul <<Suflare>> (Facere II,7) nu trebuie sa intelegem ca sufletul omului este o parte din
substanta lui Dumnezeu. Combatand pe gnostici si urmand adevarul Sfintei Scripturi, Clement Alexandrinul afirma
clar demnitatea omului care a fost facut ca o cununa a zidirii printr-un act special: ,,pe celelalte le-a facut numai cu
porunca dar pe om l-a lucrat Dumnezeu insusi. Fiind lucrul mainilor lui e natural ca omul sa-i fie drag ziditorului
care-l are drept cel mai frumos si scump dintre bunurile Sale,in vederea caruia au fost create toate celelalte.
Natura umana ca unitate intre suflet si trup are originea intr-un act special creator al lui Dumnezeu. Aceasta
origine speciala se evidentiaza clar in ,,inserarea spiritului in natura ca suflet din primul moment al existentei naturii
umane, sau ca factor constitutiv al acestuia. Omul e creat printr-un act special al lui Dumnezeu, pentru a folosi
lumea ca mijloc de dialogare cu Dumnezeu. Sufletul uman este creat de Dumnezeu intr-un mod cu totul si cu totul
special, deoarece este inzestrat cu insusiri inrudite cu ale lui Dumnezeu: constiinta, ratiunea si libertatea.

Bibliografie
Sfantul Ioan Gura de Aur - Cele dinti omilii la Facere, Editura Sophia, Bucureti, 2004
Sfantul Vasile cel Mare Omilii la Hexaimeron, Editura I.B.M.B.O.R,Bucuresti, 1986
Biblia, Editura I.B.M.B.O.R,Bucuresti, 2015.