1.

Obiectul, problematica i
metodologia filosofiei dreptului.

2.
1.1.

A) Definii obiectul de studiu al filozofiei dreptului,

aspectele, problemele fundamentale i funciile ei.
Filosofia dreptului, dup cum rezult i
din numele su, este disciplina preocupat
de studierea dreptului. Dreptul, ns, este studiat i de
tiinele juridice speciale, fiecare dintre acestea examinnd dreptul din
punctul de vedere al nelegerii lor specifice i a procedeelor de studiere
aobiectului dat, de pe poziile deosebite ale obiectului lor de studiu.
Prin cuvntul obiect se are n vedere ceea ce nc
urmeaz a fi studiat i neles, iar prin conceptul de
obiect de studiu al tiinei deja o nelegere oarecare
teoretic(tiinific) a obiectului, forma sa cognitiv-semantic de
exprimare (legea sau principiul), o anumit concepie a nelegerii i
reprezentrii lui. Ca tiin teoretic general, filosofia dreptului
studiaz dreptul n esena sa universal , spre deosebire de tiinele
juridice speciale care studiaz dreptul n natura i caracterele lui
particulare. Nici o tiin juridicspecial nu poate explica ce este
dreptul n general , ce are eluniversal, preciznd doar ce este dreptul la
un anumit popor ,ntr-un anumit moment dat .
Problematica filosofiei dreptului:
1.Care sunt conditii le de justificare a dreptului-calea
axiologiei juridice
2.Care sunt conditiile de valabilitate a categoriilor
juridice-calea epistemologiei juridice.
3.Care sunt conditiile de adeverire a omului prin
dreptul pozitiv-calea ontologiei juridice.
In ceea ce privete funciile filosofiei dreptului, ele
sunt cele caracteristice tuturor tiinelor, i anume: informativ,
cognitiv,educativ etc. In afar de acestea, filosofia dreptului are ca
principaleurmtoarele funcii: funcia conceptual i funcia
metodologic
Funcia conceptual a filosofiei dreptului const in
aceea c eainarmeaz oamenii cu cunotine generale despre drept,
despre principiile realitii juridice. Reprezentand atitudinea omului fa
deexistena juridic, viziunile lui asupra scopului i sensului vieii,
asupralegturii dintre interesele i necesitile lui i sistemul de drept
generalsocial, filosofia dreptului st la baza orientrii sociale, a
activitiioamenilor, a atitudinii lor fa de fenomenele juridice ale vieii
sociale.Astfel, datorit faptului c filosofia dreptului are un obiect de
studiuraportat la intreaga realitate juridic, ea ofer o concepie de
ansambluasupra lumii juridice in care ii gsete realizarea dialogul
permanentdintre om i lume.
Funcia metodologic a filosofiei dreptului const in
aceea c datoritobiectului ei de studiu, ea contribuie la elaborarea unor
noi procedee imetode de lmurire, studiere i transformare a realitii
juridice.Metodele generale de activitate, scopurile i idealurile elaborate
i promovate de filosofia dreptului in msur egal se refer i la
activitateatiinific. Deaceea, filosofia dreptului se manifest ca
metodologiegeneral pentru tiinele juridice speciale, pe care le ajut
s-iorganizeze i sistematizeze propriile sisteme de cunotine. In
concluzie, trebuie s menionm c nectand la faptul c
filosofiadreptului este o disciplin teoretic i abstract, ea are i o
importanta funcie practic propune i pregtete recunoaterea
pozitiv a idealului juridic.

1.2.
Elucidai
metodologic al filozofiei dreptului.

arsenalul

Ca ramur a filosofiei, Filosofia dreptului se supune exigenelor

metodologice aleacesteia. Avnd, ns, un obiect distinct de cercetare,
dreptul, cruia i sunt propriia n u m i t e d i s p o n i b i l i t i d e
cerc eta re, Fi l os o fia d rep tu lu i es t e ma i sensi bi l
l a u n a n u m i t univers metodologic i mai opac la altele. Filosofia
dreptului se serveste de ambele perechi de metode caracteristice si
filosofiei si anume:inductia deductia; analiza-sinteza. In cercetarea
logica a dreptului domina deductia, adica se face o analiza rationala,
fiindca trebuie sa se cerceteze conditiile care determina posibilitatea
dreptului si a cunoasterii sale.Prin analiza logica trebuie sa se gaseasca
un criteriu innascut in spiritual nostru astfel ca experienta sa insemne
ajutor dar nu baza cercetarii.Pe cind in cercetarea fenomenologica a
dreptului domina inductia.Iar in cercetarea idealului dreptului de
asemenea deductia.In a doua cercetare unde este vorba de observarea
evolutiei istorice adica de fenomenologia dreptului prevaleaza
inductia.Aici se aduna faptele se examineaza institutiile juridice positive
ale diferitor popoare :se indeplineste o cercetare empirica.Metoda
inductive se subimparte in metoda genetic care studiaza originile sic ea
comparativa care confrunta diverse sisteme juridice.Prima pentru a
dobindi o cunoastere integrala a evolutiei dreptului ; a doua pentru ca
dreptul unui anumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. n
pers pectiv istoric , evoluia Filos ofiei dreptului
n u a r f i f o s t p o s i b i l f r inovaiile metodologice ale lui
Socrate, Platon, Toma dAquino, Kant, Hegel .a. Toma dAquino,
mpreun cu ntreagafilosofie medieval descoper esena divin a
dreptului, prin metoda transcendental defactur religioas, n timp ce
Kant folosete aceeai metod, dar de factur laic,cobornd
transcendena din cer, n spiritul uman i conturnd, astfel, ideea de
dreptsubiectiv, n opoziie cu cel obiectiv. Logicismul filosofic, precum
i curentele ce i-auurmat, ndeosebi Analiza logic a limbajului au fcut
posibil dezvluirea valenelor conceptuale ale noiunii dreptului, n
timp ce Filosofia vieii, Existenialismul i Filosofia postmodern a omului, exacerbnd tema unicitii fiinei umane i a totalit
ii catrstur a existenei, au deschis calea unei adevrate filosofii a
Drepturilor omului, ceamai vehiculat tem contemporan de
Filosofie politic i juridic. Hermeneutica, dei ometod trzie a
filosofiei, operant iniial mai ales n istorie i antropologie, aduce cu
sine
importante avantaje pentru Filosofia dreptului, ndeosebi
n cercetarea esenei i cauzalitii unor fenomene istorice de drept.

1.3 Apreciai rolul i nsemntatea filozofiei

dreptului, coraportul ei cu alte tiine juridice.
Studiind dreptul in esena sa universal, filosofia dreptului incepe de
unde se sfarete tiina dreptului, creia de altfel, ii d temeiurile i
noiunile
fundamentale.
Filosofia dreptului este strns legat de alte tiine. Giorgio delVecchio
enumer
opt
tiine
nrudite
cu
Filosofia
dreptului:
Jurisprudena,Filosofia teoretic, Psihologia, Filosofia practic,
Sociologia, Demografia iStatistica, Economia politic i tiina
politic. Cea mai interesant i, totodat, cea mai durabil relaie este
cea dintre Filosofia dreptului i Jurispruden (Dreptul pozitiv) . Dac
Filosofia dreptului studiaz dreptul n esena sa universal,
Jurisprudena studiaz aspectele particulare ale dreptului: domeniile
aplicrii dreptului, diferitele sisteme de drept, practica juridic etc.
Fiecare dintre cele dou domenii decercetare este baz de plecare pentru
cercetarea propriului domeniu.La polul opus se situeaz relaia cu
Filosofia teoretic. Aceasta oferFilosofiei dreptului universul
conceptual
propriu
filosofiei,
precum
i
ometodologie specific de cercetare. Putem aprecia, deci, c Filosofiadr
eptului este o aplicaie a filosofiei, n genere, n timp ce Jurisprudena
esteo aplicaie a Filosofiei dreptului. Importante relaii exist ntre
Filosofia dreptului i celelalte tiineenumerate. Astfel, Psihologia,
ndeosebi prin componenta ei social oferexplicaii ale
comportamentelor de grup utile nelegerii conceptelor derivateale
dreptului, Filosofia practic, prin cealalt component a sa, etica,
oferexplicaii pertinente asupra relaiilor dintre normativitatea juridic
i ceamoral, sociologia este tiina care ofer cadrul experimental al
elaborrilor teoretice din domeniul Filosofiei dreptului, Demografia i
Statistica oferinformaii despre micarea grupurilor umane, utile n
cercetarea
originii
normelor i comportamentelor juridice, iar Economia politic i tiina
politic ofer Filosofiei politice explicaii asupra cadrului economic i p
olitic, instituional n care se deruleaz fenomenul dreptului.
Filosofia dreptului este o disciplin filosofic, specie a filosofiei practic
e. Ea nu se confund cu tiina dreptului. Dac Filosofia dreptului
esteteoria dreptului natural, obiectiv, aa cum se instituie el pe baza
nelegeriiesenei fiinei umane i a colectivitilor sociale, tiina
dreptului este teoriadreptului pozitiv, subiectiv, aa cum este el conceput
de ctre sistemulinstituional al unei organizri statale determinate i pe
baza unei doctrine juridice asumate.

coala sofitilor

4.

Prezentai principalele idei politico - juridice

ale sofitilor.
Sofistii erau cei ce sutineau ca in plan uman totul este
relativ.Ei considerau ca legile ca si obiceiurile sunt supuse
schimbarii si deci sunt relative.Sofistii concepeau individul
uman ca masura a tuturor lucrurilor.Odata cu sofistii se
evidentiaza conflictul dintre cetate si individ.Este pentru
prima oara cind individul iese in prim plan.Daca legile sunt
relative inseamna ca ele sunt create de oameni, omul fiind si
in aceasta situatie masura lor.Combatind absolutismul si
investind incredere in individ, individualismul sofistilor
presupune democratia, asa cum democratia presupune
libertate individuala.Sofistii au distins ntre dreptul
pozitiv(stabilit de cetate)si dreptul natural (ca drept nescris,
conform naturii umane) si au sustinut ca dreptul pozitiv
trebuie sa se ntemeieze pe cel natural.

1.2.

Determinai semnificaia expresiei relativismul

gnoseologic al sofitilor.

2.

coala stoic
1.1Descriei ideile politico juridice a stoicilor.
coala stoic a fost fondat de Zenon (336-264 .e.n.). Ea concepe
omul ca un ideal al fiinei, eliberat de orice influen extern15. Astfel,
omul, eliberndu-se de orice pasiune, devine o fiin liber, iar aceast
libertate nu poate fi interzis de nici o autoritate. Idealul omului liber
trebuie s fie scopul fiecrui om, deoarece aceasta este calea spre o
judecat dreapt. Omul, prin propria sa natur, particip la edictarea
unei legi de valoare universal, fiindc natura uman este o parte a
naturii, a creaturii, a lumii n ansamblu. Aceast lege o reprezint legea
naturii ce domin lumea ca reflecie n connina fiecrui individ. A
urma cerinele legii naturii, aseamn a tri cinstit, a fi generos, a nu
duna altuia, a exista n conformitate cu raiunea.Relaiile naturale ale
oamenilor, bazate pe aceast lege natural, pun temelia conceptului
echitii.
Etica dezvoltat de Stoa deriv din principiile proprii ale fizicei:
universul este guvernat de legi absolute care nu admit excepii, iar
esenialul naturii umane este raiunea. Aceste principii se sumeaz n
celebra maxim: Triete n acord cu natura! . Din aceast formul
deriv
noiunea
de virtute,
cu
cele
patru
aspecte
cardinale: nelepciunea, curajul, dreptatea i temperana,
corespondnd
nvturilor
lui Socrate.
n
timp
ce
n
etica aristotelian se recunotea locul pasiunilor n natura uman,
urmnd ca acestea s fie reprimate prin raiune, stoicii cer anihilarea
pasiunilor, mergnd pn la ascetism (askesis), pentru c virtutea
reprezint unica fericire. A fi virtuos, nseamn a fi indiferent la durere
i suferin (apatheia) i, n acelai timp, doritor de cunoatere. De
aici importana acordat tiinei, fizicei, logicei, pentru c ele reprezint
bazele moralitii, rdcinile oricrei virtui. Omul nelept este sinonim
cu om bun. Nefericirea i rutile lumii sunt rezultatele ignoranei. De
aici recomandarea practicii filosofiei, examinrii permanente a
propriilor judec i i a comportamentului, pentru a putea constata dac
ele difer de raiunea universal a naturii .

1.2.Analizai raportul dintre

organismul individual i organismul
social la Platon.
Pentru a fi mai sigur n posibilitatea edificrii unei ceti ideale,
Platon a schiat cu grij o paralel ntre stat i individ. Orice individ
posed trei faculti: raiunea care domin, curajul care acioneaz i
sentimentul care se supune. Tot aa i n stat se disting trei clase: a
nelepilor (destinat s domine); a lupttorilor (care trebuie s apere
organismul social); a meteugarilor i agricultorilor (care trebuie s-i
ntrein). Una dintre ideile centrale ale dialogului Republica, prin care
Platon explic fenomenele politice, este analogia de esen ntre sufletul
individual i sufletul cetii, altfel spus ntre constituia interioar a
sufletului individual i constituia statului, ce apare ca un fel de mare
suflet colectiv. Dreptatea interioar produce, aadar, dreptate exterioar;
justiia, dreptatea trebuie s fie inerent interioritii omului.
Societatea este inchipuita de Platon a fi analoga cu un organism, in
speta cu organismuluman. Platon crede ca trasaturile psihologice ale
individului se regasesc in anumite grupurisociale, ca in fata vietii
grupurile sociale reactioneaza in mod asemanator cu individul, ca cel ce
cunoaste psihologia individuala poseda implicit cunostintele necesare or
ganizarii politice a societatii.

1.2

5.

Aristotel
Prezentai concepiile lui Aristotel referitor la apariia,
esena i forma statului.
Baza oganizarii statale este Constitutia care izvoraste din natura sociala
a omului.Se sustine ca statul a aparut din cauza insuficientei de sine a
individului uman.La Aristotel statul este anterior individului, aceasta
idee sprijininduse pe faptul ca intregul este anterior partii.Statul fiind
asimilat unui organism complet este anterior individului uman care nu
este decit o parte a acestui organism.Astfel la inceput dupa Aristotel a
fost casatoria si sclavia din care ia fiinta casa locul in care locuieste
familia.Din comunitatea mai multor case apare satul iar comunitatea
formata din mai multe comune este statul complet.Constitutia este cea
ce determina in stat organizarea sistematica a tuturor puterilor dar mai
ales a puterii suverane iar suveranul cetatii in toate locurile este
guvernamintul.dupa Aristotel exista 3 forme de stat:regalitatea,
aristocratia si republica.

Socrate
1.1.Prezentai ideile politico juridice
a lui Socrate n raport cu ideile
sofitilor.

Socrate nu accepta predarea contra unei remuneratii, si de asemenea el

nu era de acor cu relativizarea tuturor conceptelor pe care le punea in
practica sofistii.Socrate promova ideile conform carora era necesara o
supunere absoluta fata de regulile cetatii, pe cind sofistii scoteau in prim
plan individul uman.Socrate ii ajuta pe oameni sa ajunga la adevar, pe
cind sofistii practicau inseleciunea.Dar totusi atit sofistii cit sisocrate
prin metode diferite si adeseori contradictictorii au revolutionat gindirea
greaca prin concentrarea atentiei pe individualitatea umana.

15.
1.1.

Individualismul socratic se intemeiaza pe adevar, care porneste de la

acel:cunoastete pe tine insuti nimi prea mult.Aceasta cunoastere este
individuala si semnifica intoarcerea privirii din exterior spre interioritate
spre ceea ce inseamna cu adevarat fiinta umana.Cunoasterea de sine
este renuntarea la egoism pentru a te descoperi intrun plan
superior.Aceasta este semnificatia afirmatiei frecvente a lui socrate cum
ca singurul lucru pe care il stiu este ca nu stiu nimic.Aceasta maxima
semnifica punerea in discutie a noastra si a valorilor ce ne guverneaza
propria viata.A te indoi de tine insuti este calea spre adevar.Adevarata
problema nu este deci de a sti un lucru sau altul ci de a fi intro maniera
sau alta. Din maxima lui Socrate deriva scepticismul sau in ceea ce
priveste actul cunoasterii. Socrate aduce in discutie o problema
importanta, anume aceea a posibilitatilor noastre de cunoastere si spun
pentru prima data raspicat ca noi nu putem sa cunoastem totul, ca
posibilitatile noastre de cunoastere sunt limitate si ca nu trebuie prin
urmare sa ne intindem cu cunoasterea dincolo de ceea ce nu putem
cunoaste.Universul este mult prea cuprinzator decit ceea ce poate
cuprinde ochiul uman si nu totul poate fi explicat.Prin aceasta maxima
Socrate ajunse la simpla concluzie- ca numai zeii poseda intelepciune
iar in fata acestora oamenii nu sunt altceva decit niste marunte creaturi
fara darul intelepciunii.Dar din aceleasi motive suntem capabili de
iubire si putem aspira la intelepciune.

Raportul dintre poliltic i etic Aristotel ni-1 dezvluie n abordarea sa

cu privire la problema justiiei. Justiia, n concepia lui, i are sursa n
virtute i este orientat n folosul altuia, al societii ntregi. Justiia i
virtutea snt identice ca esen, ns, dup manifestrile lor, ele, n parte,
se deosebesc: justiia se manifest n raport cu alii, iar virtutea este o
calitate deosebit a sufletului11.
Principiul justiiei este egalitatea aplicat n diferite feluri. Astfel,
Aristotel distinge dou specii de justiie: distributiv i corectiv.
Justiia distributiv (calitativ) exprim relaiile dintre colectivele de
indivizi n baza ideii de proporionalitate. Ea este distins de Aristotel ca
proporie geometric, aplicat la repartizarea onorurilor, bunurilor i are
destinaia de a urmri ca fiecare s primeasc dup merit.
Justiia corectiv (cantitativ), spre deosebire de cea distributiv,
ordoneaz raporturile de schimburi reciproce. Principiul egalitii, n
acest caz, se aplic ntr-o formul deosebit de cea menionat,
referindu-se doar la msurarea, n mod impersonal, a daunei i
ctigului. Aceast justiie este mijlocul dintre daun i ctig, n baza
creia fiecare din cele dou pri aflate ntr-un raport s se gseasc una
fa de alta ntr-o condiie de paritate, n aa fel ca nici una s nu fi dat
sau s nu fi primit nici mai mult, nici mai puin. Justiia corectiv se
aplic la orice fel de schimburi sau raporturi, att de natur civil, ct i
penal. Aristotel ajunge la concluzia c justiia n politic poate fi numai
ntre persoane libere i egale care aparin unei comuniti, iar
prerogativele i dreptul trebuie s fie n mod necesar identice. nsi
natura lucrurilor respinge puterea unei singure persoane asupra tuturor
cetenilor, deoarece aceasta ar da natere bunului plac. Cea mai eficace
surs a libertii este suveranitatea legii.

1.3.Analizai raportul lege cetean

pornind de la ideile politico juridice
a lui Socrate.
Lui Socrate ii apartine fraza:o lege nedreapta este tot o
lege.Socrate ca si urmasii sai promovau ideile conform
carora era necesara o supunere absoluta fata de regulile
cetatii. Justiia, ca criteriu de manifestare a legalitii, este
identic. Ceea ce este just, este i legal, acest raport
existent fiind caracteristic att legilor scrise, ct i celor
nescrise, de natur divin2.
Printr-o astfel de manifestare de respect, Socrate i
afirm credina sa ntr-o justiie superioar, pentru
valabilitatea creia nu este nevoie de o sanciune pozitiv.
Pentru a nu nclca aceast justiie ceteanul trebuie s
se supun chiar i legilor rele, ca s nu-1 ncurajeze pe
ceteanul ru s le violeze pe cele bune.Atit dreptul cit si
statul sunt bazate pe o conventie, iar nerespectarea unei
legi ar duce la darimarea atit a dreptului cit si a statului.

1.2.

Constitutia este cea ce determina in stat organizare sistematica a

tuturor puterilor, dar mai ales a puterii suverane iar suveranul cetatii in
toate
locurile
este
guvernamintul.Guvernul
este
insasi
Constitutia.Constitutiile care au in vedere interesul obstesc sunt pure ,
cele care au in vedere numai folosul celor ce guverneaza sunt
defectuoase si sunt forme corupre ale constitutiilor bune.Primele
guverneaza peste oamenii liberi celelalte sunt despotice tratindui pe
guvernanti ca pe niste sclavi.Exista dupa Aristotel 3 specii de constitutii
pure carora le corespund tot atitea forme de guvernamint: regalitatea,
aristocratia si republica.Exista si alte 3 specii deviatii a celor
dintii:Tirania pentru regalitate, oligarhia pentru aristocratie si
demagogia pentru republica.
Regalitatea este forma de guvernamint care se bazeaza pe superioritatea
absoluta a individului care domneste, superioritate data de virtute.
Aristocratia este forma de guvernamint in care aristocratii sunt alesi
dupa merit cel putin tot atit cit si dupa avutie.
Oligarhia este forma de guvernamint in care suveranitatea apertine celor
bogati.
Tirania apare acolo unde puterea este concentrata in mina unei singure
persoane care nu detine nici virtute nici avere si care conduce in mod
despotic.

13.

Comparai raportul stat biseric i scopul

statului la sf. Augustin i sf. Toma d'Aquino.
Toma are putine lucruri semnificative de spus despre Biserice si Stat ca
structuri de putere.Toma afirma ca Puterea seculara si cea spirituala
sunt distincte si isi au amindoua originea in Dumnezeu, in asa fel incat
puterea spirituala trebuie sa fie respectata inaintea celei seculare in
problemele legate de mantuire, iar cea seculara, inaintea celei spirituale,
in problemele privitoare la bunastarea civila.
Aceasta diviziune este aplicabila ,doar daca nu se intimpla cumva ca
puterea seculara sa fiee unita cu cea spirituala, aaa cum se intampla, de
pilda, in cazul Papei, care se afla in fruntea ambelor puteri. SF.Toma
subliniaza rolul indrumarilor oferite de preoti, atunci cand acestia ii
calauzesc pe oameni catre scopul lor suprem, contemplarea lui
Dumnezeu. Rolul regilor este unul inferior, anume acela de a guvena
treburile seculare. in virtutea ierarhiei scopurilor vietii umane, nici un
guvernamint secular nu poate fi complet autonom. Puterea in regatul lui
Hristos le este rezervata preotilor. De fapt, asa cum spune Toma apoi,
,dupa legea lui Hristos, regii ar trebui se se supune preotilor".
Sf.Augustin distinge doua categorii de state :Cetatea paminteasca si
cetatea lui dumnezeu.Biserica este prezentata ca o forma de manifestare
a cetatii lui dumnezeu pe pamint.Statul are scopul de a ajuta biserica in
vederea instaurarii cetatii lui Dumnezeu.Dupa parerea lui Sf.Augustin
orice interventie a puterii statului in domeniul relatiilor spirituale si
bisericesti sau a bisericii in domeniulputerii de stat este periculoasa. n
ceea ce privete raportul Bisericii cu Statul, Sf. Augustin arat n De
civitate Dei existena cetii pmnteti i a cetii cereti, care se opun
una alteia prin scopurile i sarcinile pe care le au: Statul conduce
administrarea bunurilor temporale, Biserica se ocup de interesele
spirituale. n acest caz ele nu se opun, pentru c sunt amndou voite de
Providen; cretinul datoreaz ascultare puterii temporale, dar, n
acelai timp, trebuie s asculte Biserica n problemele mntuirii
sufletului su. Att statul, ct i Biserica sunt supuse Justiiei. Pe de alt
parte, ele i datoreaz reciproc ajutor, iar statul trebuie s acorde
protecie Bisericii. Raporturile dintre Biseric i Stat se bazeaz pe
urmtoarele principii: Biserica are dreptul de protecie de la Stat, n
timp ce ereziile i toate cultele false nu pot reclama aceste favoruri. Ele
pot chiar s fie obiectul unor msuri de rigoare.

1.3.Apreciai corelaia formei de guvernmnt i

regimului politic pornind de la concepia aristotelic
despre forma statului.

6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.

Doctrinele politico-juridice i cretinismul

Expunei ideile politico juridice a sf. Toma
d'Aquino.
TdA subordoneaza ideea de drept natural ratiunii divine astfel ca
fenomenul juridic nu poate fi decit rational.Dreptul este intemeiat pe
ratiune. El a fost cel ce sia exprimat ideea ca guvemdmintul si legea
trebuie sa aiba un scop moral. A fost un exponent de frunte al traditiei
legii naturale. Teoria sa a dreptului a pus in legaturi, prin intermediul
ratiunii, legea eteme a lui Dumnezeu, legea naturala, legea pozitiva a
oamenilor si legea divina. Pentru Augustin, justificarea guvernamintului
rezida in scopul acestuia - acela de a asigura binele comun. A fost in
favoarea monarhiei limitate printr-o constitutie mixte. Guvernarea celor
multi era o forma valida de guvenamint,
insi avea avantajele si dezavantajele ei. Tirania, pe de alta parte,
presupunea incalcarea binelui comun.

Clasificai
justiia dup Aristotel i caracterizai categoriile
acesteia.

1.2.Explicai semnificaia maximei lui

Socrate Eu tiu c nu tiu nimic

Stabilii cauzele rspndirii ideilor colii stoice n Roma

Antic i evideniai particularitile ideilor stoicilor
romani.
Zenon a introdus ideea de "cetean al lumii" - o idee cu totul nou i
generoas n acele timpuri. A avut de luptat cu prejudecile, ntruct
aceast idee necesita depirea barierelor "cetii" - unitate de baz a
culturii, i chiar politicii eline. Imperiul roman acceptase mai demult
aceast idee, ns nu datorit urmrii unor scopuri nobile, ci expansiunii
militare.
Cuvntul "Imperiu" vine de la latinescul "imperio"= a triumfa. n forma
sa nobil, acest cuvnt desemna triumful spiritului asupra materiei, sau
viaa aservit Divinitii. La nivel politic, ar fi trebuit s nsemne
armonizarea contrariilor.
Statutul de cetean al lumii nsemna, pentru stoici, o stare de spirit,
caracterizat prin dominarea propriului eu. Acest statut l putea obine
orice om civilizat, indiferent de formele culturale sau politice crora le
aparinea. . Stoicii i impuneau o nalt inut moral, i aveau drept
modus vivendi aciunea just.n Imperiul Roman, stoicismul a gsit un
teren favorabil. Romanii au acceptat cu uurin ideea de cetean al
lumii. Diferena dintre cetate i provincie disprea treptat. Romanii au
fost nu att colonizatori (cei care impuneau o cultur), ct cuceritori,
civilizatori (au construit ceti, au oferit o baz material teritoriilor
cucerite).Stoicismul roman a impus ideea de om liber.
1,3Apreciai influena colii stoice asupra filosofiei
cretine.
Filosofia stoic a influenat i pe unii din prinii
bisericei cretine ca Toma de Aquino i Sfntul Augustin. n timpul
Renaterii trzii, s-a dezvoltat un adevrat Neostoicism, al crui
reprezentant renumit a fost Justus Lipsius. Influena acestui neostoicism
se resimte n scrierile lui Michel de Montaigne, nainte de orientarea lui
spre scepticism, i n gndirea lui Ren Descartes. i filosofia moral a
lui Immanuel Kant este impregnat de Stoa

1.3.Exprimai-v atitudinea fa de conceptul statului ideal formulat de

Platon. Argumentai.
Platon descrie in opera sa Republica forma ideala de stat. Platon spune
ca rostul de a fi a Statului Ideal este acela de a infaptui Principiile
Binelui si Dreptatii. Acest stat se bazeaz pe cele trei caste numite mai
sus: conductorii (filozofii), militarii i gardienii, agricultorii i
meseriaii. Fiecare trebuie s-i ndeplineasc stric funciile sale n
dependen de capacitile proprii. Conduc cu ara oamenii detepi,
filozofii, militarii asigur ordinea public, iar ceilali produc bunurile
materiale. Mai aproape de statul ideal este republica aristocratic.Statul
ideal se va baza pe o astfle de educatie care sa sesizeze prin gindire
dreptatea, frumosul si binele.O cetate este buna in masura in care
individual umanprimeste o educatie corespunzatoare.In statul ideal
nu este nevoie de legi deoarece legea este inscrisa in sufletul fiecaruia.

Evaluai importana colii sofitilor pentru

doctrinele politice i de drept.

Odata cu sofistii se produce o adevarata revolutie intelectualapentru ca

in aceasta perioada se pun cu adevarat bazele inlocuirii cauzelor divine
cu cele naturale.Una din caracteristicile esentiale ale curentului sofist
consta in faptul ca relativizarea, scoate in prim plan individul uman,
acesta fiind masura tuturor lucrurilor.A sustine primatul
individualitatii corespunde unei activitati subversive care putea atrage
din partea cetatii grave sanctiuni. De aceea se considera ca sofistii au
fost initiatorii iluminismului grec .Sofismul a fost o perioada de
tranzactie de la filosofia presocraticilor spre o filosofie matura care a
atins culmile odata cu Socrate, Platon si Aristotel.Sofistii au fost cei ce
au combatut absolutismul si au investit incredere in individ, iar
individualismu sofistilor presupune democratie asa cum democratia
presupune libertate individuala. Principalul merit al sofitilor este acela
de a fi intuit valoarea i importana omului n Univers, motiv pentru
care au ndreptat filosofia asupra condiiei umane. Sofistii sunt cei ce
produc o ruptura intre etica si politica, pentru ei legea nu avea nici o
influenta asupra naturii individului si nu este capabila sa faca din acesta
un cetatean bun si corect.Legea nu are alt rol decit sa faca posibila viata
in societate a indivizilor.Calitatea lor etica nu are nici o importanta.

14.

In conceptia lui Platon educarea indivizilor umani are un mare rol in

bunul mers al societatii si in organizarea de stat.Numai prin educatie
poate fi instaurata dreptatea in stat.Numai in felul acesta omul va alege
acea forma de organizare a statului care ii va asigura in cel mai mare
grad libertatea.In conceptia lui Platon un filosof trebuie sa conduca
statul, deoarece doar el poate aduce individul la lumina
adevarului.Bazindu-se pe oameni cu caractere puternice statul va fi
puternic si va asigura fericirea tuturor, pentru ca statul imprumuta de la
oameni caracterul acestora.Pentru ca un stat sa fie drept si deosebit
trebuie ca cetatenii sai sa fie educati in spiritul dreptatii, singurul care
poate inalta cetatea la ideea de Bine.Platon distinge urmatoarele forme
de guvernamint:Timocratia,Oligarhia,Democratie,Tiranie. Platon spune
ca cel mai bun stat este staul unde toti sunt egali, si toate bunurile sunt
comune.Individul trebuie sa se supuna autoritatii statului, legii.

Sofitii sunt ntemeietorii discursurilor politico-juridice.

n domeniul gnoseologii(cunoaterii, cercetrii), sofitii
adoptau o poziie individualist, fapt pentru care se vorbete
relativismul gnoseologic al sofitilor, potrivit cruia orice
om deine o nelegere proprie a lucrurilor i cunoa terea
acestora. Aceast nelegere are un caracter dinamic, n
permanent schimbare. Unul i acelai om poate lua, pentru
perioade diferite de timp, poziii diferite(chiar contrare) cu
privire la aceeai problem.Aceast atitudine gnoseologic
presupune inexistena unei adevrate tiine, obiective i
universale, pot exista numai preri(poziie cunoscut sub
denumirea scepticismul sofitilor n domeniul cunoaterii).
Chiar dac sofitii au introdus raionalismul n gnoseologie,
pentru ei cunoaterea nu era dect ceva profitabil. Ei i
petreceau timpul cltorind prin orae i oferind serviciile lor
pe un pre stabilit. Serviciile ce le ofereau erau folosirea
capacitilor lor de a convinge, de a pune la ndoial orice
lucru, chiar i un adevr de partea cruia erau ei. Ei
organizau dezbateri i asigurau victoria celora care plteau
mai bine, chiar dac era evident c minciuna ctig.Sofistii
afirmau ca fiecare om are un mod propiu de a vedea si a
cunoaste lucrurile, de unde urma ca nu poate exista o
adevarata stiinta obiectivasi universal valabila, ci numai
opinii individuale.Cunoasterea este simpla opinie ce apartine
fiecarui individ, acesata neputind sa se ridice la
universalitate.
1.3

Platon
1.1.Prezentai principalele concepii
politico juridice ale lui Platon pe
baza dialogurilor Despre stat
(Republica) i Despre legi.

1.3Apreciai influena filosofiei greceti asupra

perioadei scolastice a filosofiei cretine.
Scolastic este o noiune derivat din latin, schola nsemnnd coal,
care desemneaz acea tendin din filosofie i teologie care, ncepnd
din perioada tardiv a Evului Mediu, a ncercat s explice i s fac
nelese fenomenele supranaturale ale revelaiei cretinecu ajutorul
raiunii umane i, mai ales, al filosofiei lui Aristotel. Acest curent care,
de la mijlocul secolului al XI-lea pn n secolul al XV-lea, a fost un
element dominant n instituiile de nvmnt religios i n
universitile Europei, avea ca scop principal alctuirea unui
sistem logic, n care s se reuneasc filosofia greac i roman cu
nvtura cretin. Scolasticii acordau un deosebit respect aa ziselor
autoriti filosofice i teologice, n special filosofilor anichit ii grecoromane i prinilor bisericii, i se fereau s adauge ceva nou la vechile
nvturi.

16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.

26.
1.1.

Nicolo Machiavelli
Prezentai doctrina politico juridic a lui
Nicolo Machiavelli.
1.1Prezentai doctrina politico juridic a lui Nicolo
Machiavelli
Centrul doctrinei lui Machiavelli este conceptia umanista.Prin aceasta
conceptie autorul se indeparteaza de conceptia religioasa despre
lume.Asemenea umanistilor Machiavelli concepe omul in calitate de
centru al conceptiei despre lume, creator al istoriei.Statul se intemeiaza
potrivit doctrinei lui Machiavelli pe relatiile dintre guvernanti si
guvernati.Aceasta relatie constituind totodata si fundament al stabilitatii
guvernelor.Scopul statului este siguranta cetatenilor si garantarea
stabilitatii proprietatii private.Forma de organizare a guvernarii statului
prin care se atinge cel mai inalt grad al stabilitatii statului si a guvernarii
pentru autor este republica. Machiavelli afirma necesitatea conceperii si
intelegerii realitatii politice in calitate de categorie distincta a activitatii
umane.Intelegerea si principiile activitatii politice sunt distincte de cele
ale religiei si moralitatii laice:relatiilor politice le sunt specifice
legalitatile politice.

Stabilii semnificaia maximei Scopul scuz

mijloacele pe baza ideilor lui Nicolo
Machiavelli.
1,2

In opera sa principele M.spunea ca in vremurile grele cind e

vorba de salvarea statului, omul de actiune nu trebuie sa se impiedice de
nici un considerent de justitie sau injustitie, de omenie sau confuzie, de
rusine sau glorie:esentialul care prevaleaza asupra orice afirma
Machiavelli este de asigura salvarea si libertatea.IN acest context a fost
formulat sloganul scopul scuza mijloacele care a primit numele de
machiavelism .In fond Machiavelli a teoretizat cu siceritate si curaj ceea
ce stia de cind lumea , anumeca ceea e conteaza in politica sunt
interesele si forta nu consideratii de justitie si morala. In vederea
realizarii scopului politic urmarit Machiavelli propune in calitate de
mijloace de atingere a scopurilor politice: siretenia, viclenia, tradarea,
violenta, cruzimea etc.Asemenea mijloace fara indoiala erau utilizate la
scara larga in acele timpuri.Insa faptul ca au fost propuse in mod
deschis a influentat negativ asupra renumelui autorului.Aceasta
formula:scopul scuza mijloacele nu este utilizata in opera lui
machiavelli chiar daca se deduce din aceasta si reflecta continutul
politic al operei acestui autor.

1.3Evaluai machiavelismul ca principiu

istoric i ca realitate.
Machiavelism este un termen referitor la teoria politic expus de
Niccol Machiavelli, n cartea cu titlul Principele, aprut n 1515, n
care, cu sinceritate, dar mai ales cu cinism, a sus inut c n politic se
pot folosi absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului
propus: vicleug, minciun, lips de scrupule, sforrie, manevre
diabolice, trdare, corupere etc. [1], de unde i principiul "scopul scuz
mijloacele".Termenul machiavelism, este utilizat pentru a descrie
principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii
n viaa politic sau personal sunt numii frecvent machiavelici.

9. Jean Bodin
1.1.Descriei ideea suveranitii statului n
concepia lui Jean Bodin.
Statul este prezentat de ginditorul francez in calitate de
totalitate a familiilor asupra carora se rasfringe o
conducere suverana.Statul se deosebeste de alte forme de
asociere sociala prin caracterul sau juridic si suveran al
statului.In fiecare stat trebuie sa existe potrivit doctrinei
lui
Bodin
o
putere
suprema
,unica
si
indiviziblia.Deoarece nu exista stat fara putere suverana,
ea se instituie incalitate de element distinctiv al existentei
statale.Reprezentind puterea permanenta si indivizibila a
staului, suveranitatea este reprezentata de autor in calitate
de realizare de catre stat a celor mai importante
activitati:1.Adoptarea legilor;2.Declararea si incheierea
razboaielor;3.Numirea functionarilor4.Realizare justitiei
inclusiv gratierea ;5.Stabilirea si colectarea ipozitelor.

1.2.Stabilii i caracterizai trsturile

fundamentale ale suveranitii dup Jean
Bodin.
Principalele trasaturi ale suveranitatii potrivit doctrinei
acestui ginditor francez sunt:
1.Caracterul permanent-puterea de stat se instituie pentru
o perioada de timp care nu se determina in mod
anticipat.Potrivit doctrinei lui Bodin, detinatorul puterii
de stat, investit in functie pentru o perioada determinata
de timp nu este suveran
11.
2.Caracterul absolut-suveranul nu poate fi supus legilor
create de el.Suveranul este deasupra legilor,
comportamentul lui nu poate fi supus reglementarilor
juridice.Vointa suveranului este mai presus de lege si
vointa celorlati subiecti de drept.
3.Caracterul indivizibil si unitar-autorul francez afirma
necesitatea detinerii depline a puterii de stat de catre o
persoana sau organ de conducere, respingind forma mixta
de guvernare.
4.Caracterul neconditionat si continuu:autorul afirma
dreptul detinatorului puterii de stat de a solutiona
problemele social-politice fara a fi obligat sa-si
coordoneze propriile decizii cu alte persoane sau
institutii.

1.3.Evaluai
trsturile
formelor
de
guvernmnt n concepia politico-juridic a
lui Jean Bodin.
Formele de organizare a statului sunt determinate in baza
criteriului apartenetei puterii de stat. Bodin afirma
existenta a 3 forme ale suveranitatii:
1.Democratia:puterea intregii sau a majoritatii cetatenilor
2.Aristocratia:puterea celor alesi
3.Monarhia: puterea unei singure persoane.
Bodin afirma astfel existenta a 3 forme de guvernare care
sunt identice cu formele de organizare a statului:
democratia, aristocratia, monarhia.
Dar el opteaz pentru monarhie, ca form de guvernare
n stat n care deintorul puterii este o singur persoan,
care este capabil i suficient s menin suveranitatea
unic i indivizibil. Dar se opune categoric monarhiei
tiranice i monarhiei senioriate. El propune monarhia
legitim, n cadrul crei supuii ascult de monarh iar
acesta ascult de legile naturii. Puterea executiv, ca
atribut esenial al guvernrii, nu are nici una din
trsturile puterii suverane dar nici atribuii care s
tirbeasc natura suveran. Dar fiecare form de
guvernmnt poate fi: un guvernmnt popular,
aristocratic sau mix (forme de guvernmnt).

12. John Locke

1.1.Descriei teoria contractului social n
viziunea lui John Locke.

10. Hugo Grotius

1.1.Definii i determinai fundamentul,
principiile i metodele de cunoatere a
dreptului natural dup Hugo Grotius.

Lock afirma ca omul este o fiinta sociala,daca omul nu ar

fi astfel societatea civila nu ar fi fost posibil sa fie
constituita.Trecerea de la starea de natura la societatea
civila a fost posibila pentru ca starea de natura are unele
caracteristici care o apropie de societatea civila si face
posibila aceasta trecere.Lock sustien ca trecerea de la
starea naturala la societatea civila a avut loc in urma unui
consens general prin care oamenii au dorit un maximum
de securitate si libertate.Trecerea de la Statul natural la
statul civil sa facut in baza unui contract bazat pe
consimtamintul comun.Obiectul contractului este
garantia drepturilor naturale nu suprimarea lor in
favoarea suveranului.Singurul drept pe care asociatii il
pun la dispozitia societatii civile este acela de a pedepsi si
a face dreptate.Ca in orice contract daca una dintre parti
nu respecta obligatia, contractul poate fi anulat.

Puternic influentat de noua orientare de gindire produsa

de Renastere, convisn fiind ca dezbinarile teologice nu
pot duce la principii unitare care sa intemeieze activitatea
politico-juridica,Grotius considera ca singurele care pot
asigura aceasta unitate sunt principiile dreptului
natural.Grotius considera dreptul natural izvoraste din
nevoia de a trai in societate, din grija pe care o are omul
de a pastra societatea.Gr. afirma ca apartine dreptului
natural tot ceea ce este in conformitatea cu natura
rationala si sociala a omului.Deasemenea dreptul natural
nu apartine vointei fie ea umana sau divina.Sustinind ca
dreptul natural este imuabil,Grotius va spune ca aceasta
nu numai ca nu depinde de vointa omului ci nici chiar
vointa lui Dumnezeu nu-l poate schimba.Deci dreptul
natural este o dispozitie a ratiuni care isi trage valoarea
din natura sa din puterea sa inascuta dintrun imperativ
nascut din constiinta sociala a omului.

1.2.Analizai principiile obligatorii pentru

stabilirea regimului de libertate evideniate de
John Locke.

1.2.Determinai contribuia lui H.Grotius n

dreptul internaional public.
Premergtor tratatului de pace de la Westfalia, juristul
olandez Hugo Grotius (1583-1645), considerat printele
tiinei dreptului internaional, prin operele sale i
ndeosebi Mare Liberum (Marea Liber) i De jure belli
ac pacis(Despre dreptul rzboiului i pcii), realizeaz
prima expunere de ansamblu a dreptului internaional. El
ddea astfel, un fundament juridic puternic independenei
i suveranitii statelor, care creau reguli de conduit ntre
ele. A dat, de asemenea, dovad de toleran, respingnd
discriminrile n relaiile dintre statele cretine i cele
infidele i admind ncheierea de tratate cu acestea.
Dezvoltnd ideea rzboiului just, a formulat reguli de
purtare a acestuia, inspirate din considerente umanitare.
Nu ntmpltor literatura consacrat evoluiei dreptului
internaional public precizeaz c adevratul fondator al
dreptului internaional rmne ns olandezul Hugo
Grotius, creatorul unei teorii intermediare ntre concepia
tradiional, bazat pe religie, i concepia pozitivist,
potrivit creia dreptul nu se ntemeiaz pe voina
divinitii, ci pe contiina i raiunea umanitii. Pacea
Westfalian rmne ca un moment de referin n viaa
internaional, deoarece a consfinit ntr-un tratat
convenit dup negocieri dificile i complicate ncetarea
Rzboiului de 30 de ani. Tratatele Westfalice inaugureaz
n istoria Europei nceputul congreselor europene i
reaezarea raporturilor ntre statele continentului. H.
Grotius formula principiul libertii de comer, navigaie
i pescuit n largul mrii n sensul c marea dincolo de o
anumit limit de la rm nu poate fi nsuit de state sau
persoane particulare, prin ocupaie sau alte mijloace, iar
folosirea mrii de un stat s nu mpiedice libertatea altor
state.

1.3.Argumentai aplicabilitatea principiului

pacta sunt servanda n dreptul intern i n
dreptul internaional.
principiul forei obligatorii, exprimat i prin adagiul pacta
sunt servanda, este acea regul de drept potrivit creia
actul juridic civil legal ncheiat se impune prilor (n
cazul contractelor) sau prii (n cazul actelor juridice
unilaterale) ntocmai ca legea. n alte cuvinte, executarea
actului juridic civil este obligatorie pentru pri, iar nu
facultativ. n aplicarea principiului pacta sunt servanda,
s-a decis c o parte contractant nu poate s modifice, n
mod unilateral, preul convenit n momentul ncheierii
contractului.

Thomas Hobbes
1.1Prezentai teoria contractului social n
viziunea lui Thomas Hobbes.
Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi,
aceasta stare este determinata pe de oparte de frica
oamenilor de moarte iar pe de alta parte de cautarea
gloriei.dar aceasta este si starea care trezeste in fiecare
constiinta necesitatii instituirii unei puteri politice care
tinindui pe toti la respect va putea sa stabileasca
principiile unei paci si unei concordii civile.Hobbes
sutine ideea ca statul este intemeiat printr-un ac voluntar
prin care fiecare om se angajeaza fata de fiecare altul de a
investi un tert cu dreptul de al guverna.Astfel toti oamenii
prin acest contract social abandoneaza dreptul de a se
guverna pe ei insisi, suveranului.In conceptia lui Hobbes
exista doua contracte:cel prin care indivizii se asociaza
intre ei si cel prin care ei cedeaza toate drepturile
suveranului.

1.2Determinai raportul dintre drept i lege

dup Thomas Hobbes. Hobbes furnizeaza
urmatoarea formula:autoritatea, nu adevarul este cea care
face legea.Legea este expresia vointei celui care dispune
de dreptul de a comanda, ea nu este validata nici de
particulari nici de juristi ci unicul legislator este
suveranul, singura sursa a legislatiei politice.

1.3Exprimai o atitudine fa de ideea lui

Thomas Hobbes despre egoismul nnscut al
omului.
Hobbes afirma ca omul nu este sociabil de la natura ,
omul este in mod natural egoist, cauta numai binele sau
propriu este insensibil fata de cel al altora.Daca omul ar fi
privit ca guvernat numai de natura sa ar trebui sa se
recunoasca drept inevitabil un razboi permanent intre
fiecare individ si semenii sai, pentru a fiecare cauta sa
aiba un folos in dauna celorlalti.

Libertatea indivizilor reprezint o regul imuabil de

via, obligatorie pentru toi membrii societii. Garania
libertii o constituie egalitatea tuturor, obligativitatea
legii. Legile elaborate de stat trebuie s corespund legii
naturale, ca expresie general pentru toi, att pentru
legislator, ct i pentru indivizi. Membrii societii trebuie
s se conduc de acele legi de care se conduce societatea,
deoarece toi snt egali dup legea naturii.

1.3.Apreciai contribuia lui John Locke la

formularea teoriei separrii puterilor.
a)
b)
c)

Dup convingerea lui LOCK n statul englez

contemporan lui, ar exista urmtoarele puteri:
Putere legislativ (puterea suprem, care edicteaz legi
obligatorii);
Puterea executiv (ca putere a monarhului);
Puterea federativ (atribuit statului, o putere a regelui).
El consider, c funcionarea n bune condiii a
Constituiei pretinde separarea puterii legislative de
puterea executiv, ceea ce nseamn c Parlamentul fiind
puterea suprem i marea nobilime, are controlul asupra
statului.
Lock considera ca nici o putere in stat nu poate fi o
putere absolut arbitrara.Pentru aceasta puterile in stat
trebuie sa fie separate pentru c exercitarea puterilor in stat
de catre acelasi organ al puterii poate duce la tentatia de a
abuza de aceasta, in felul acesta drepturile naturale ale
omului putind fi incalcate.

13. Charles Montesquieu

1.1.Prezentai doctrina politico-juridic a lui
Charles Montesquieu.
Charles-Louis de Secondat Montesquieu elucideaz
problema dreptului i statului n opera sa cea mai
reprezentativ Despre spiritul legilor. Preocuprile lui au
avut drept obiect de cercetare problema privind libertatea
politic ca fundament al dreptului i statului. Monesquieu
susine c pentru a asigura aceast libertate este nevoie de
existena unor legi juste i de o organizare
corespunztoare a statului.
Cercetnd natura uman, el constat c la diferite popoare
exist diferite legi i moravuri i c acestea rezult nu
numai din fantezia arbitrar a oamenilor, ci i din o cauz
comun . Legilein conceptia lui Montesquieu nu trebuie
s fie separate de mprejurrile n care au fost fcute.
Orice lege trebuie s corespund factorilor geografici,
climei, particularitilor poporului, numrului popilaiei
unui stat, tradiiilor formate, etc. Toi aceti factori
determinai creaz spiritul legilor, ca expresie a
raionalitii, legalitii, justiiei, care preced existena
acestora.

1.2.Determinai completrile i precizrile

aduse de Charles Montesquieu teoriei
contractului social.
In conceptia lui M.preocuparea pentru conservarea fiintei
sale in face pe om fricos.Datorita fricei fiecare se simte
inferior fata de toti ceilalti fapt pentru care oamenii se
simt egali intre ei.Teama ii face pe oameni sa se fereasca
unii de altii dar de vreme ce ar vedea ca teama lor e
reciproca, ei vor simti necesitatrea de a se apropia unii de
altii.Dupa M.inca din starea de natura oamenii simteau
nevoia de a trai impreuna in pace.Statul civil apare ca
urmare a manifestarilor de vointa a tuturor vointelor
individuale.La M. Starea de razboi incepe odata cu
constituirea societatii.De indata ce se afla in societatea
oamenii pierd simturile slabiciunilor, egalitatea care
exista intre ei inceteaza si incepe starea de razboi.In
societate oamenii devin constienti de forta lor incercind
sa obtina cit mai multe avantaje.Fiecare societate
constienta de forta sa va incerca sa obtina avantaje in
relatie cu alte societati, ceea ce duce la starea de razboi
intre popoare.Starea de razboi duce la aparitia legilor
pozitive in cadrul societatii.Aceasta societate nu sar putea
mentine fara un guvernamint,de aceea gruparea tutror
fortelor individuale formeaza ceea ce se cheama statul
politic.

1.3.Apreciai contribuia lui Charles

Montesquieu la dezvoltarea teoriei separaiei
puterilor.
Meritul lui Charles-Louis de Secondat, baron de
Montesquieu este c a sistematizat toate ideile referitoare
la teoria separrii puterilor existente pn la el i le-a dat
o nou interpretare n sensul existenei unor puteri
distincte, atribuite unor organe separate i independente
unele de altele. Spre deosebire de predecesorii si,
Montesquieu a realizat c aplicarea eficient n practic a
teoriei respective i garantarea drepturilor i libertilor
fundamentale ale cetenilor este incompatibil cu
imixtiunea puterilor, de aceea este necesar existena a
trei puteri distincte i anume: legislativ, executiv i
judectoreasc. Aceast tez este expus n opera
Spiritul Legilor, potrivit creia puterea executiv revine
regelui, puterea legislativ adunrilor populare (Camera
Comunelor), iar puterea judectoreasc este ncredinat
unui corp de judectori profesioniti i independeni.
Acestea trebuie s fie clar separate, s nu interfereze una
n ,,treburile celeilalte, fiecare avnd funcii bine
definite: elaborarea legilor, aplicarea lor i judecarea
corect a conflictelor care apar n societate, n funcie de
prevederile legii existente la un moment dat. n acest
context, fr ndoial, certificatul de natere a teoriei
separriiputerilor n sensul atribuit n prezent este opera
Spiritul Legilor n care Montesquieu face celebra
descriere a celor trei puteri ale statului, descriere care
contureaz o teorie rmas pentru totdeauna n contiina
celor care cred n valorile democraiei i libertii: ,,n
fiecare stat exist trei feluri de puteri: puterea legislativ,

puterea executiv privitoare la chestiunile care in de

dreptul ginilor i puterea executiv privitoare la cele ce
in de dreptul civil.

14. Jean J. Rousseau

1.1.Prezentai teoria contractului social n
viziunea lui Jean J. Rousseau.
In conceptia lui Rousseau acordul vointelor libere este
cauza aparitiei societatii.Libertatea este principiul care o
face sa existe si totodata sa subziste.Contractul social nu
este obligatoriu pentru popor decit daca el este liber
consimtit.Pacea sociala nu poate fi obtinuta decit printro
conventie, oamenii au ajuns intrun stadiu in care nu mai
puteau raminea in starea de natura.Aceasta necesitatea ia
impins pe indivizii izolati spre unirea fortelor pentru a
invinge orice rezistenta.Daca contractul nu este respectat
fiecare din asociati il poate denunta si va reintra in
drepturile sale naturale anterioare.Fiecare asociat se
uneste in felul acesta cu toti si nu se uneste cu nimeni in
particular el nu se supune decit lui insusi si ramine liber
ca inainte.In conceptia lui Rousseau societatea nu este o
adunare de indivizi ci o structura de relatii , de relatii
juridic stabilite si aparate, protejate de corpul social in
intregul sau.

1.2.Comparai cauzele de apariie a statului

dup Jean J. Rousseau i Thomas Hobbes.
La Hobbes Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de
razboi, aceasta stare este determinata pe de oparte de frica
oamenilor de moarte iar pe de alta parte de cautarea
gloriei.dar aceasta este si starea care trezeste in fiecare
constiinta necesitatii instituirii unei puteri politice care
tinindui pe toti la respect va putea sa stabileasca
principiile unei paci si unei concordii civile.Hobbes
sutine ideea ca statul este intemeiat printr-un ac voluntar
prin care fiecare om se angajeaza fata de fiecare altul de a
investi un tert cu dreptul de al guverna.Astfel toti oamenii
prin acest contract social abandoneaza dreptul de a se
guverna pe ei insisi, suveranului.In conceptia lui Hobbes
exista doua contracte:cel prin care indivizii se asociaza
intre ei si cel prin care ei cedeaza toate drepturile
suveranului. La Rousseau insa oamenii in starea lor
naturala sunt fericiti , liberi, independenti si
inocenti.Conform opiniei lui R. Asocierea nu este in
fiinta omului, asocierea oamenilor fiind un act de
deliberare, o decizie prin care oamenii contrar tendintelor
lor naturale se asociaza pentru a face fata impreuna
amenintarilor.

1.3.Apreciai influena doctrinei lui Jean J.

Rousseau asupra programului revoluiei
franceze.
Rousseau a influenat hotrtor, alturi de Voltaire i
Diderot, spiritul revoluionar, principiile de drept i
contiina social a epocii; ideile lui se regsesc masiv n
schimbrile promovate de Revoluia francez din
1789.Rasunetul ideilor lui Rousseau este dovedit de
faptul ca "Declaratia drepturilor omului si ale
cetateanului", devenita program al Revolutiei de la 1789,
din Franta a fost elaborata pe baza "Contractului social",
regasit, n mare parte apoi, n prima Constitutie
republicana a Frantei, precum si n alte constitutii
europene. Impactul puternic al ideilor contractualiste
rousseau-iste a fost asupra iacobinilor care au vzut n
minitratatul de drept politic, Contractul social,
instrumentul de distrugere a statului monarhic-feudal, de
construire a unei noi ordini politice. Jean Jack Rousseau
n lucrari criticnd regimul din Franta a scos n evidenta
noi cai de solutionare. In special Rousseau sustinnd ca
statul apartine poporului i nu conducerii a fost eficient n
nsuirea ntelesului de stat-natiune. A initiat prabuirea
suveranitatii divine a regelui i n loc a scos n evidenta
vederea suveranitate a poporului. Rousseau sustinnd ca
toti oamenii s-au nascut egali i liberi a subliniat
stringenta continuarii i n viata sociala a egalitatii i
libertatii. Cu notiunea de consens social a atras atentie la
reprezentarea vointei generale, a pus bazele legilor i
constitutiei actuale. Razboaiele la care a participat n sec.
18 Franta a adus statul n pragul falimentarii cu exceptia
regelui i aristocratiei poporul traia n saracie i mizerie,
toate acestea au constituit motive ce au instigat revolta.

15. Immanuel Kant

1.1.

Prezentai ideile lui Immanuel Kant referitor la

stat i drept.
Filosofia sa politic pleac de la filosofia sa moral, care
are n centru noiunea de lege universal a raiunii,
umanitatea ca scop n sine. Scopul Statului, dup Kant,
este numai protecTia dreptului; statul trebuie s asigure
cetTenilor posibilitatea de a se bucura de drepturile lor,
dar nu trebuie s se amestece n activitTile individuale,
nici s ngrijeasc de activitTile individuale. El si-a
ndeplinit funcTia sa, cnd a asigurat libertatea tuturor; n
acest sens trebuie s fie Statul de drept.n mai multe texte
politice, el si arat preferinTa clar pentru ordinea
ntruchipat de drept: e mai bun un stat puternic care i
ofer suveranului puterea de a garanta dreptul, dect un
stat slab ce duce la haos.Kant reia ideile lui Montesquieu
si recunoaste existenTa a trei puteri n stat (legislativ,
executiv si judectoreasc), ns consider c aceast
triad trebuie vzut ca o ficTiune: ea aminteste faptul c
orice concentrare excesiv a puterii devine un leagn al
despotismului. n schimb, nu trebuie s pun n discuTie
unitatea dreptului. Cele trei puteri nu sunt, de altfel,
separate, ci complementare.

1.2.

Utilitarismul englez (Jeremy Bentham,

John Mill, Herbert Spencer)
1.1.

Bentham considera ca utilul este cel care poate aduce

fericirea unui numar cit mai mare de oameni,
constituindu-se astfel o adevarata democratie fondata pe
interconexiunea indivizilor ce isi urmaresc fiecare
interesul.Bentham nu intemeiaza utilul pe ratiune ci pe
placere ca simplu sentiment.B.inlocuieste contractul
social cu utilul, el considera ca contractul este un simplu
sofism, menit sa consolideze pozitia guvernarii.Statul si
dreptul sunt un sistem de echilibru intre interesele
fiecaruia si interesele comunitatii. Exista totusi la baza
societatii reguli dar nu fondate pe ratiune ci pe
utilitate.B.promoveza egoismul ca regula a convietuirii
sociale.Iar scopul individului este de a acumula
maximum de avantaje personale.Interesele individuale
sunt singurele reale statul avind ca misiune coordonarea
care asigura fericirea tuturor.

1.2.

Analizai raportul dintre drept i moral n

concepia lui Immanuel Kant.

Determinai efectele adaptrii oamenilor la

viaa social pe baza teoriei lui Herbert
Spencer.
Pe baza concepiilor evoluioniste, Spencer a construit un
sistem ntreg de filosofie.
Potrivit lui Spencer, viaa este un gigantic proces ritmic,
o micare continu de formaie i de descompunere.
Sensul acestei micri este ceea ce constituie evoluia, iar
ea consist n mod mai precis dintr-o trecere de la
omogen la heterogen, de la nediferenial la diferenial, de
la incoerent la coerent. Societatea uman este asimilat
unui organism biologic. Prin efectul seleciei naturale,
speciile se transform, adaptndu-se ncetul cu ncetul
condiiilor mediului, cele care nu se adapteaz, pier.
O privire interesant asupra relaiei om societate o
realizeaz Herbert Spencer. Contemporan i admirator al
lui Ch. Darwin, Spencer proiecteaz o viziune
organicist, considernd societatea ca un cmp al luptei
pentru existen. n domeniul dreptului, Spencer
formuleaz un ansamblu de Principii de Etic absolut,
intre care principiul fundamental este: Fiecare poate s
fac ceea ce voiete, numai s nu lezeze libertatea egal a
celorlali; complementarul acestui principiu se refer la
consecine, i el sun astfel: fiecare trebuie s suporte
consecinele propriei sale naturi i ale propriei sale
conduite.
n baza acestor principii, Spencer formuleaz o list a
drepturilor naturale ale omului, derivate din ele: dreptul
de a se mica liber, dreptul de proprietate, dreptul
liberului schimb, dreptul libertii de credin, libertatea
cultului, a cuvntului, a presei libere, etc.Esena
concepiei lui Spencer este organizarea vieii sociale,
astfel nct individului s i se permit maximum posibil
de drepturi i liberti, statul fiind doar un protector al
acestora.

Kant face distinctie intre ceea ce apartine dreptului si

ceea ce apartine vointei, adica moralitatii.Dreptul in
opinia lui kant nu poarta decit asupra actelor exterioare
ale oamenilor, deci acestea fiind inferioare actelor morale
care poarta asupra interioritatii umane.Libertatea nu
intemeiaza si nu se intemeiaza decit pe actele
morale.Chiar daca dreptul este intemeiat pe ratiune el nu
poate sa-si extinda sfera asupra actelor pur interioare,
acestea
raminind
in
afara
reglementarilor
dreptului.Dreptul in conceptia lui Kant deriva din
moralitate, o moralitate ce functioneaza ca o constringere,
ca un imperativ.Pentru a actiona in conformitate cu
conceptul unei legislatii rationale interioare, omul trebuie
sa fie supus constringerilor juridice si morale.In morala
fiecare om se raporteaza la sine insusi conform regulii
autonomiei vointei,in drept fiecare om se raporteaza la
fiecare om si la ceilalti conform unui principiu de
constringere.Dreptul se fondeaza pe constiinta pe care o
are fiecare de a fi obligat sa se conformeze legii.

1.3Adaptai ideile lui Im. Kant din lucrarea

Despre
pacea
perpetu
la
ideia
contemporan despre integrare european.
pacea nu este o iluzie politic, le amintete Kant
eventualilor si detractori: este un ideal spre care
umanitatea trebuie s tind. Despre pacea perpetu,
tratat tiprit de Kant n 1795, prezint principiile
filosofice ale dreptului internaional. Kant susine c
vocaia umanitii este de a forma un Stat unic; timpul
cnd popoarele se vor uni n acest mod este nc departe,
dar nu putem tgdui c tendina este n acest sens, nici
nu ne putem ndoi c scopul va fi atins. Fr ndoial c
opera lui Immanuel Kant marcheaz etapa cea mai
important n istoria doctrinei pacifismului. Lucrarea
Zum ewige Frieden reprezint concluziile practice ale
conceptelor sale sociologice asupra rzboiului si a pcii.
Se pronunT pentru crearea unui Congres al Statelor,
mprtsind ideea c pacea se va statornici definitiv pe
msur ce libertatea popoarelor va fi cstigat si rzboiul
nlturat pentru totdeauna.Planul lui Kant de organizare a
lumii preconiza o Uniune de state, aceasta fiind, dup
el,singurul mijloc de a mpiedeca rzboiul si de a nltura
violenTa. Kant credea c rzboaiele pot fi nlocuite cu
arbitrajul. De altfel, toate principiile stabilite de ctre el
n Spre pacea etern sunt astzi aproape universal
recunoscute. Aceasta ne arat c doctrine de acest fel nu
sunt numai exerciTii dialectice, ci chiar factori istorici,
care nsoTesc si reglementeaz progresul real.

Expunei ideile lui Jeremy Bentham ca fondator

al utilitarismului englez.

. A gndi

1.3.

Apreciai contribuia lui John Mill la

dezvoltarea doctrinei utilitariste.
Mill va schimba in totalitate utilitarismul, adaptindu-l
societatii.El va aduce o noua clasificare a placerilor in
cele fizice si cele spirituale.Astfel placerile spirituale sunt
superioare celor fizice, chiar daca mai greu de
atins.Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei.
Conform acestui principiu actiunile sunt corecte
proportional cu tendinta lor de a promova fericirea si sunt
incorecte in masura in care tind sa produca inversul
fericirii.Prin fericire Mill intelege prezenta placerii si
absenta durerii(nu placere fizica ci spirituala).Mill isi
constituie propria viziune despre utilitarism avind in
vedere distinctia bine persona- bine public.El considera
ca sacrificiul unui individ poate fi considerata cea mai
inalta virtute.
John Stuart Mill incearca sa concilieze notiunile de
justitie cu cea de interes, recurgind la notiunea de interes
general, superior interesului individual. Pentru Mill
utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui
principiu aciunile sunt corecte proporional cu tendina
lor de a promova fericirea i sunt incorecte n msura n
care tind s produc inversul fericirii. Prin no iunea de
fericire Mill nelege prezena plcerii i absena durerii,
dar termenul de plcere trebuie neles ntr-o accepiune
general care nu nseamn doar plcere fizic ci i
plcerea frumosului, a decorativului, a delectrii. Mill
nu abandoneaz teoria lui Bentham i accept utilitatea ca
fiind un principiu al valorilor morale motiv pentru care o
aciune poate fi judecat n func ie de fericirea pe care o
aduce unui anumit numr de indivizi.Spre deosebire de
Jeremy Bentham, Mill accentueaz diferena dintre
plceri i imagineaz o ierarhie a plcerilor care ar sta la
baza conceptului de fericire. Mill nu este un hedonist
(hedonismul privit ca o doctrin a porcilor), el vorbete
de dou categorii de plceri: trupeti i spirituale.
Ultimele sunt dezirabile, cci spune acesta, sunt
superioare calitativ plcerilor trupeti, deci implicit
conduc la o fericire mai mare.Mill i construete propria
viziune despre utilitarism avnd n vedere distincia bine
personal - bine public. Acesta este un alt punct n care
utilitarismul lui Mill se deosebete de cel al lui Bentham,
motiv pentru care utilitarismul lui Mill este numit i
Utilitarism altruist. Dei Mill este contient c un
obiectiv ca acela de a ajusta binele personal n funcie de
binele public este un demers dificil care nu poate fi atins
cu uurin, el consider c sacrificiul unui individ poate
fi considerat cea mai nalt virtute.

17. George Hegel

1.1Relatai principalele idei politico juridice
a lui Georg Hegel.
Un exponent al istoricismului, i anume al curentului
istoricismului filosofic sau idealismului obiectiv, se
consider filosoful german Georg Wilhem Hegel n
abordarea problemei dreptului Hegel pornete de la ideea
de baz a sistemului su filosofic - ce este raional este
real i ce este real este raional. Aceast idee, dup Hegel,
st la baza att a spiritului universal, ct i a naturii.
Statul n/i pentru sine este eticul n ntregime, realizarea
libertii reale care este, n acelai timp, scopul absolut al
raiunii.Ideea etic a statului presupune ca universalul s
fie legat cu libertatea deplin a particularilor i cu
propirea indivizilor astfel, ca interesul familiei i al
societii civile s se reuneasc, impunndu-se statului,
dar, totodat, n recunoaterea c universalitatea scopului
nu poate progresa far tiina i voina proprie a
particularitii, care trebuie s-i pstreze drepturile ei.
Deci numai atunci cnd n ambele momente generalul i
particularul i pstreaz puterea, numai atunci un stat
poate fi considerat ca stat pe deplin articulat i cu
adevrat organizat.

1.2Analizai evoluia spiritului obiectiv dup

Georg Hegel.
Trebuie s reinem c Hegel a fost, n primul rnd, un
filosof idealist, a crui gndire nu a ncremenit la nivelul
unui cult al statului, adic la nivelul spiritului obiectiv; el
a fost profund i definitiv ataat de ideea absolut. Una
din nuanele subtile ale spiritului universal se refer la
spiritul-naiune. Fiecare popor are propria sa istorie
ghidat de un spirit naional specific, care atinge cea mai
nalt form de exprimare n cadrul statului-naiune.
Fiecare popor are constituia pe care o merit. Naiunile
au o evoluie proprie i se dezvolt gradual, trecnd prin
etapele de cretere, maturitate i declin. Dac spiritul
subiectiv aparine entitilor individuale, iar
spiritul obiectiv este specific contextelor sociale, spiritul
absolut iese n eviden ca stadiu nalt de dezvoltare
metafizic. Locul suprem n cadrul acestei evoluii e
rezervat de Hegel artitilor i filosofilor, singurele entiti
capabile s se simt confortabil n cercul restrns al
gndirii pure.

1.3Evaluai distincia dintre stat i societatea

civil pornind de la ideile politico - juridice ale
lui Georg Hegel.
Hegel i apoi Karl Marx defiena societatea civil ca: ...o
stare atins de popoarele avnsate, dar marcate ns de
egoism i avariie, lips de coeziune moral, deci se
referea n special la ordinea economic i social cu
principii proprii, independent de cerinele etice, juridice
sau politice.
Ideea de societate civil reprezint treapta de mijloc pe
drumul organizrii sociale de la familie la stat.
Destinul conceptului de societate civil n opera lui Hegel
trebuie judecat de pe un palier teoretic n care statul apare
ca ntruchipare absolut a ideilor universale de libertate,
dreptate i moralitate. Totodat, statul exprim ideea de
ntreg, de unitate civil deplin i reprezint un factor
unic de stabilitate social i politic. la baza constituirii
societii civile se afl trei moment eseniale: deplina
coeren ntre trebuinele individuale i sistemul
trebuinelor sociale; asigurarea libertii individuale;
alturi de ocrotirea proprietii, impunerea unei puteri
administrative care s aib grij de interese particulare i
comune ale societii.Referindu-se la ideea de stat Hegel
i-a imaginat o structur piramidal de organizare politic
i administrativ. n prefaa Prelegerilor de filosofie a
istoriei a oferit un top cratologic n cadrul cruia locul
suprem revine monarhului. Urmtorul nivel este ocupat
de funcionarii de stat i guvernani, iar ultimul loc revine
corporaiilor i strilor. Relaia individului cu statul este
mediat de societatea civil, n sensul c realizarea
idealurilor individuale este n strns legtur cu
satisfacerea intereselor comune ale cetenilor.

18. Hans Kelsen

1.1Descriei normativismul i premizele teoriei
pure a dreptului la Hans Kelsen.
In principala sa lucrare, Doctrina pura a dreptului,
considerata de exegeti ca fiind expresia desavrsita a
normativismului juridic, autorul respinge categoric teoria
dreptului natural, teoria sociologica privind justitia si
teoria scolii istorice asupra dreptului. Convingerea lui
Kelsen era ca teoria dreptului trebuie sa fie pura, adica sa
respinga orice influenta de natura politica, morala,
sociologica ori istorica, sa fie o teorie eliberata de orice
ideologie politica si de toate elementele stiintelor naturii,
constienta de legitatea proprie a obiectului ei si in acest
fel constienta de specificul ei
Kelsen a sintetizat urmtoarele premise ale teoriei pure a
dreptului:
-scopul teoriei dreptului este s readuc haosul i
multiplicitatea la unitate;
-teoria pur a dreptului este tiin. Ea nu vizeaz dorina
sau voina n drept, ceea ce trebuie s fie n drept ci ceea
ce este;
-tiina dreptului este o tiin normativ, nu o tiin a
naturii;
-teoria dreptului ca tiin normativ nu are ndatorirea de
a cunoate eficacitatea normelor juridice.
Conceptul pe care se fundamenteaza normativismul lui
Kelsen este cel de validitate, in sensul ca validitatea
oricarei norme juridice este asigurata sistemic, in functie
de conformitate cu norma juridica superioara. Astfel,
crede autorul, teoria dreptului ramane pura, adica este
ferita de orice amestec din afara sferei stiintei strict
juridice. Aceasta inseamna ca validitatea normei juridice
nu depinde nici de eficacitatea sa, nici de actul de vointa
care i-a dat nastere, ci este legata doar de ansamblul
edificiului juridic existent intr-un anume spatiu si intr-un
anume timp.

1.2Demonstrai identitatea statului i dreptului

n doctrina lui Hans Kelsen.
Dreptul, n concepia lui Kelsen, este o ierarhie de
norme, dar nu o succesiune de cauze i efecte cum este
cazul legilor naturale studiate de tiinele naturii (ex. dac
este nclzit un metal, acesta se dilat, dilatarea fiind
cauzat de nclzire; un ho trebuie pedepsit, furtul nu
este cauza pedepsei, pedeapsa nu este efectul furtului).
Statul se identific cu dreptul pentru c el nu este altceva
dect un sistem juridic, un sistem de conduit uman i o
ordine de constrngere social. Statul nu poate fi i
aciona dect n virtutea normelor juridice care l calific
ca atare. Or, ncercarea de a legitima un stat ca stat de
drept este n realitate perfect inadecvat, pentru simplu
motiv c orice stat trebuie s fie cu necesitate stat de
drept.Astfel in acceptiunea lui Kelsen Statul ale carui
elemente esentiale sunt poporul ,teritoriul si puterea se
defineste ca o ordine juridical relative centralizata,
limitata in domeniul sau de validitate spatial si temporal
supus direct dreptului international si eficace in ansamblu
si in general.Pentru ca statul si dreptul sunt unul si acelasi
fenomen a vorbi despre un stat de drept devine un
pleonasm.Statul nu este altceva decit personificarea
ordinii de constringere.

1.3Apreciai trsturile normei

pornind de la ideile lui Hans Kelsen.

juridice

Dup Kelsen, norma juridic se caracterizeaz

prin cinci trsturi:
-imperativul ipotetic, spre deosebire de imperativul
categoric (norma moral) care-i fr condiii, fr de ce,
fr pentru c, prevederile normei juridice snt
subordonate unei condiii, dac nu plteti datoria,
confiscarea bunurilor; svrirea unei infraciuni pedeapsa etc.;
-constrngerea;
-validitatea, norma juridic provine dint-o norm
superioar, preexistent, deoarece ea este conceput ca o
component a sistemului;
-nlnuirea dreptul constituie un sistem ordonat,
coerent. Aceast ordonare se realizeaz pe niveluri, care
constituie piramida nivelurilor juridice. Or, ordinea
juridic este o piramid, o ierarhie format dintr-un
anumit numr de niveluri de norme juridice, ntre care
exist o condiionare ce determin fundamentul validitii
sale, existnd i norma fundamental - Grundnorm.
Aceasta nu face parte din teoria pur a dreptului, natura
acesteia formnd obiectul tiinei politice, eticii sau
religiei.
-eficacitatea norma juridic este valabil numai dac
este efectiv.
Din concepia lui Kelsen asupra dreptului rezult
aa-numitul monism kelsian: identitatea statului cu
dreptul; a dreptului obiectiv cu cel subiectiv; a dreptului
public cu cel privat; a dreptului naional cu cel
internaional

19.

Herbert Hart

1.1Relatai ideile neopozitiviste a

lui Herbert Hart.
Herbert Lionel Adolphe Hart sustine
ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o
acceptie centrala unica nesusceptibila de dispute,
determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi
descoperit prin analiza contextului si referinta la limbajul
comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca mijloc de
control social, trebuie cautate nu in litigiile private ci in
modul in care este folosit pentru a controla, conduce si
organiza viata in afara instantelor. Normele se
caracterizeaza prin generalitate si permanenta. Normele
de baz se clasific n trei categorii: analitice ntlnite
la Hans Kelsen, normative ntlnite la Kant i empirice
ntlnite la Hart.La Hart dreptul ca sistem de reguli
capata realitatea sa nu de la stat ci de la o oarecare norma
fundamentala, regula finala, seperioara.

1.2Stabilii condiiile minime ale

existenei unui sistem de drept dup Herbert
Hart.
Herbert Hart pornete de la idea
fundamental c scopul minim a vieii sociale a omului e
supravieuirea.Aceasta creeaz necesitatea existenei
dreptului i morale. Din punct de vedere structural,
dreptul este format din dou categorii de norme: norme
juridice primare i secundare. Cele primare au 3
dezavantaje:incertitudinea, caracterul static, ineficacitatea
presiunii sociale care asigur norma data.Orice sisitem
juridic este format din unitatea normelor primare i
secundare. El indic 2 condiii minime de existent a unui
system juridic: 1) respectarea de ctre majotitatea
populaiei a normelor juridice valabile; 2)admiterea de
ctre autoriti a normelor de cunoatere, de schimbare i
de deciziie n calitate de modele publice i commune de
conduit.

1.3Apreciai
raionalitatea
normelor juridice i morale dup Herbert Hart.
Hart sustine ca fiecare norma, fiecare
cuvint, fraza ar avea un sens, o acceptie centrala unica
nesusceptibila de dispute, determinata de uzajul lingvistic
comunsi care poate fi descoperit prin analiza contextului
si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale
dreptului, ca mijloc de control social, trebuie cautate nu
in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a
controla, conduce si organiza viata in afara instantelor.
Normele se caracterizeaza prin generalitate si
permanenta.
The Concept of Law (1961) este o analiz
a relaiei dintre drept, constrngere i moral. Este de
asemenea o ncercare de a gsi rspunsul la ntrebarea
dac toate legile ar trebui conceptualizate n sens de
ordine constrngtoare sau de comenzi morale. Hart
susine c nu exist o legatur logic necesar ntre lege
i constrngere, nici ntre lege i moral. El afirm ca a
clasifica toate legile ca ordine constrngtoare sau
comenzi morale ar nsemna o simplificare a relaiei dintre
drept, constrngere i morala. n opinia lui Hart, o
conceptualizare a legilor n acest fel, de ordine coercitive
sau comenzi morale ar impune ideea fals a uniformitii
diferitelor tipuri de legi i a funciilor sociale diverse pe
care dreptul le are. O astfel de conceptualizare a dreptului
ar avea ca efect o interpretare gresit a scopului i
funciilor acestuia, dar i o ntelegere deformat a
coninutului, originii i criteriilor de clasificare a
legilor.Legile sunt reguli care interzic indivizilor s
acioneze ntr-un anume mod; le-ar putea impune diverse
obligaii. Legile impun pedepse asupra indivizilor care au
fcut vreun ru altor indivizi. De asemenea, n aceast
lucrare, Hart, specific modul n care trebuie fcute
contractele, dar i felul n care documentele oficiale
trebuie create. Pot specifica de asemenea modul de
convocare al legislaturilor sau modul de funcionare al
Curilor de Judecat. Specific modul n care noile legi
sunt activate, dar i modul n care legile vechi pot fi
modificate. Pot exercita o putere coercitiv asupra
indivizilor prin impunerea unor penaliti asupra acelora
care nu ii ndeplinesc datoriile i obligaiile. Cu toate
acestea, nu toate legile pot fi considerate nite ordine
constrngtoare deoarece unele legi pot s confere unor
indivizi puteri sau privilegii, fr s le impun acestora
datorii sau obligaii.

20. Doctrina liberalist

1.1Prezentai
liberalismului.

fundamentele

Curentul liberalist asa cum reiese chiar din

denumirea sa este legat de conceptul de libertate.SE
cunoaste ca dea lungul istoriei liberalismul a fost criticat
pentru ca ideile liberale nu se gasesc in viata sociala reala
si ca aservirea a continuat sa ramina una din rocile
societatii contemporane.Cu toate acestea liberalismul a
ramas o miscare care a condus la afirmarea
individualitatii umane, constituita ca o contrapondere la
etatism.In zilele noastre liberalismul a stat la baza
miscarilor
care
a
condus
la
eliminarea
totalitarismelor.Liberalismul este un curent rational si
echilibrat a carui conceptie se fundamenteaza pe
afirmarea individului dar nu prin desfiintarea oricarei
autoritati ci prin crearea unui climat social in care puterea
sa fie limitata prin drept.Reducerea sferei de influenta a
statului in problemele ce tin de domeniul privat este unul
din telurile democratiei liberale.

1.2Analizai egalitatea condiiilor

ca principiu de baz a democraiei evideniat
Alexis de Tocqueville.
Alexis de Tocqueville n lucrarea Despre
democraie n Americaeste de fapt o meditaie
asupanobilimii, pentru c Tocqueville ncurajeaz
egalitatea n drepturi, iar nobilimea este acea clas
social,care, prin dorina de a domina, nu permite
dezvoltarea acestei noi concepii.
i atrage atenia urmrile pe care le
produce aceast egalitate a condiiilor. Acest fapt implic
o anumitorientare a spiritului public, o formulare ct mai
accesibil a legilor, atrage dup sine percepte noi
aleguvernanilor, iar celor guvernai le formeaz o
atitudine fa de superiorii lor, aa cum Tocqueville nu a
mai cunoscut-o.Egalitatea aceasta are o mare influen
deopotriv asupra celor care guverneaz i a celor ce sunt
guvernai.Tocqueville afirm c atuncicnd inegalitatea
este legea obinuit a unei societi, cele mai profunde
inegaliti nu sar n ochi, cndtotul este aproximativ la
acelai nivel, cele mai mici inegaliti rnesc. De aceea
dorina de egaliate devinemai greu de potolit pe msur
ce egalitatea este mai mare. . In aceste conditii, el vede
egalitatea ca un intreg compus din:
-egalitatea in fata legii;
-egalitatea politica;
-egalitatea de conditii..
Egalitatea condiiilor nseamn, mai nti,
instaurarea unei egaliti de drept ntre indivizi n locul
unei jurisprudene distincte pentru fiecare stare sau ordin,
cum se ntmpla n Vechiul Regim; n al doilea rnd,
egalitatea condiiilor nseamn mobilitate social
potenial ca urmare a abandonrii principiului ereditii;
n sfrit, egalitatea condiiilor nseamn o puternic i
continu aspiraie spre egalitate ce ia locul viziunii
ierarhice tradiionale asupra societii. ns egalitatea
condiiilor nu semnific i dispariia diferenelor i
inegalitilor economice i sociale dintre indivizi; de
fapt,spune Tocqueville, principiul democratic impune o
egalitate imaginar n ciuda inegalitii reale dintre
acetia.

1.3Evaluai conceptul libertii

individuale pornind de la ideile lui F.Hayek.
Libertatea zice Hayek este inseparabila de
responsabilitate.Libertatea nu inseamna doar ca individul
are atit oportunitate cit si povara optiunii ea mai
inseamna si ca el trebuie sa suporte consecintele
actiunilor sale ca va fi laudat sau blamat.In zilele noastre
Hayek este de parerea ca sentimentul responsabilitatii a
disparut, acest lucru fiind explicat prin frica de
responsabilitate si implicit prin frica de libertate.
Friedrich Hayek.El definete libertatea ca acea stare n
care coerciia la care unii oameni ii supun pe semenii lor
este redus, att ct este posibil acest lucru n societate
sau posibilitatea de a aciona conform propriilor decizii i
planuri, precum i independena fa de voina arbitrar a
altuia.Starea n care un om nu este supus coerciiei, prin
voina arbitrar a altuia sau a altora este adesea denumit
libertate individual sau personal.
Hayek afirma ca ordinea sociala se poate
stabili numai avind ca reper individul uman ca scop si nu
ca mijloc.

21. Teoria nondreptului

35.1.Definii conceptul flexibilitii dreptului n
concepia lui Jean Carbonnier.
Absena dreptului din cadrul unor raporturi umane n
care el ar fi putut exista i influena, prin regulile sale,
conduitele umane, l-a determinat pe J. Carbonnier s se
opreasc asupra acestui aspect i s elaboreze ipoteza
nondreptului . Nondreptul este un fenomen marcat de
inexistena dreptului n domenii n care s-ar fi impus
prezena sa. Deci, nondreptul nu se confrunt cu dreptul
injust sau cu subdreptul, acesta din urm neles ca
produs al unor categorii sociale, sau al unor
subculturi.Non-dreptul ca un dat social, in conceptia lui
Carbonnier, ar avea trei mari surse de alimentare:
a) Autolimitarea dreptului unde se precizeaza
existenta locurilor de non-drept: dreptul de azil pare a fi o
insula de non-drept penal; locuintele proprietate
personala sunt mai greu supuse presiunii juridice
(perchezitii sau vizite la domiciliu) decat locurile publice,
de altfel, infractiunile care apartin partii speciale a
Codului Penal si contin in latura lor obiectiva, conditia
publicitatii per a contrario, proclama si locuri de nondrept fata de fapta vizata si anume ascunzatorile.
b) Autoneutralizarea dreptului Carbonnier asociaza
autoneutralizarea dreptului cu un sarpe care isi musca
coada, fapt des intalnit in cazurile in care contradictiile
interne tind sa neutralizeze juridicitatea acestor fenomene
sociale.

c) Rezistenta la drept este al treilea fapt al nondreptului ca un dat social. Exemple de non-drept sunt:
infractionalitatea nerelevanta pe plan penal si nulitatea
virtuala, nesanctionata judiciar pe plan civil. Carbonnier
considera insa ca pentru a ne afla pe taramul nondreptului nu este suficienta incalcarea normei
juridice.Non-dreptul ca o alegere individuala este al
doilea sector al inventarului lui Carbonnier. In cadrul
factorilor de non-drept, vointa individuala a omului are o
deosebita importanta. Alegerile oamenilor sunt exprimate
difuz
sau
organic:
a) Alegerile difuze in opinia lui Carbonnier dreptul este
facultativ, deoarece un individ care face parte dintr-o
actiune juridica va alege sau nu un comportament juridic
prevazut
de
norma.
b) Alegerile organice in viziunea lui Carbonnier acestea
sunt identificate pe de o parte cu situatiile de fapt si pe de
alta cu situatiile de amicitie. Situatiile de fapt sunt reflexe
ale dreptului; situatiile de amicitie reprezinta pe langa un
non-drept,
o
alternativa
a
dreptului.
Carbonnier imparte interpretarea fenomenelor de nondrept in doua arii de investigatii: relevarea raportului
ierarhic dintre drept si non-drept si relevarea raportului
cronologic
dintre
drept
si
non-drept.
Non-dreptul nu se manifesta doar in viata laica a
individului, ci si in cea religioasa prin diferite forme de
protestantism. Raportul ierarhic intre drept si non-drept
Carbonnier deduce o dualitate a ipotezelor:
- viziunea juristilor care pronunta caracterul primar al
dreptului si caracterul secundar al formelor de non-drept.

- invocandu-l pe vestitul Tao, viziunea spiritelor mai

putin dogmatice, care releva caracterul principal al
fenomenelor de non-drept fata de cele de drept.
In legatura cu prima viziune, existenta non-dreptului este
pusa in evidenta doar in raport cu dreptul.
In relatie cu cea de-a doua viziune, el demonstreaza
conceptia potrivit careia numai dreptul ar constitui
regulatorul vietii sociale, conceptie pozitivista.Raportul
cronologic intre drept si non-drept Aceasta problematica
incheie studiul lui Carbonnier. El isi insuseste teza
existentei dreptului si in societatile primitive, fireste, un
drept mai rudimentar, de asemenea isi insuseste teza
sustinuta de Durkheim a dreptului dezvoltat in raport
invers proportional cu non-dreptul.

23. Mircea Djuvara

1.1Descriei principalele idei filosofico juridice a lui Mircea Djuvara.
O contribuie remarcabil a lui Mircea Djuvara s-a
produs n planul analizei raportului dintre drept, stat i
naiune. Respingnd ideea dreptului pur i pozitivismul
juridic care au instaurat divinizarea absolut a autoritii
legii scrise fr s o controleze prin apelul la ideea de
justtie, dovedindu-se a fi astfel o concepie greit i
chiar primejdioas, Mircea Djuvara a fost convins c
dreptul se ntemeiaz pretutindeni pe realitile istorice
ale comunitii umane concrete.Astfel, poporul romn i
ntemeiaz dreptul pozitiv pe viaa naional.Naiunea
este o realitate istoric ridicat la rangul de ndatorire
etic suprem, iar statul a devenit numai expresia ei
juridic.Djuvara sustine ca Filosofia dreptului se leaga de
teoria cunoasterii si este nevoita sa-si intinda cercetarile
in domeniul epistemologiei.M.Djuvara pune in centru
atentiei individual uman,acesta fiind cel ce creaza
valorile, morale sau juridice avind inscrisa in el in mod
apriori principiul justitiei.

1.2Analizai raportul dintre dreptul pozitiv i

dreptul raional la Mircea Djuvara
Dreptul, precizeaz M. Djuvara arat actele permise,
interzise sau impuse n societate pe baza ideii de justiie.
El face o distincie important ntre dreptul raional i
dreptul pozitiv.Astfel, toate judecile prin care se
constat justiia aciunilor n societate, de dreptul pozitiv,
sunt numite aprecieri de drept raional.Dreptul raional
este i sursa idealurilor de justiie pe care fiecare societate
i le furete raportnd ideea de justiie la condiiile ei
specifice. Justiia, apreciaz juristul romn, este o valoare
raional i se impune prin propria sa autoritate. . Spre
deosebire de conceptul dreptului natural,dreptul rational
conceput de Mircea Djuvara este variabil in loc si timp,
in functie de schimbarile obiective .Dreptul pozitiv,
respectiv normele juridice impuse prin cutume i legi,
este dreptul care se aplic ntr-o societate la un moment
dat i care trebuie s dezvolte, s aplice i s organizeze
principiile i normele dreptului raional.Djuvara
considera ca dreptul pozitiv nici nu se poate concepe fara
un drept gindit si anume dreptul rational, si ca acesta din
urma intemeiaza dreptul pozitiv ii da viata si il patrunde
in toate manifestarile reale.Djuvara va sustine ca
aplicarea dreptului pozitiv nu este posibila fara sa nu
intervina judecati intemeiate pe principia juridice
superioare dreptuli pozitiv.

1.3Apreciai rolul voinei legislatorului la

aplicarea legii, pornind de la ideile lui Mircea
Djuvara.
Pentru realizarea justiiei este nevoie de o conducere
politic,pentru realizarea unei ordini in aciunile naiunii
este nevoie de conducerea unei elite politice, de o
legatur solid ntre condui i conductori. Iat de ce
Mircea Djuvara considera c politicul nu poate fi
desfcut de juridic, ci el este forma cea mai nalt a
juridicului,ntruct se subordoneaza ideii de justiie.Asa
fiind, activitatea rationala a legislatorului nu mai pare
suficienta pentru realizarea acestei ordini de drept
rational. Pentru aceasta Mircea Djuvara merge cu
conceperea judiciarului pana la interzicerea avocatilor de
a face greva: pentru ca avocatul ,, este si trebuie sa
ramana aparatorul ordinii legale, el reprezinta in definitiv
subtilitatea rafinata a ratiunii si a convingerii, adica
Dreptul insusi, in lupta victorioasa cu forta patimasa si
brutala.

24. Eugeniu Sperania

1.1Expunei principalele idei despre stat i
drept ale lui Eugeniu Sperania.

22. Teoria psihologica a

dreptului
1.1Descriei ideile lui Nicolae Petrajiky ca fondator a
teoriei psihologice a dreptului.
Teoria psihologic a fost ntemeiat la nceputul sec. Al
XX-lea, fiind dezvoltat n lucrrile
savantului L.LPetrasycki. El i concentreaz atenia
asupra studierii fenomenului dreptului, aynd la
baz viaa luntric a omului, n cercetrile lui
Retrasycki, tiina empiric cerceteaz existena uman
sub aspectele fizic i psihic. Dreptul, ca fenomen al
existenei, aparine laturii psihice i poate fi
explicat numai prin prisma proceselor psihice emoionale
i intelectuale. El este un fenomen emotiv.
Spre deosebire de emoiile morale, emoia juridic face
parte din sfera emoiilor irnperativ-atributive.
In timp ce emoiile morale se caracterizeaz prin
adeziune liber, emoiile juridice nu snt libere,
deoarece o alt persoan poate s insiste i s impun
realizarea acestei emoii . Dreptul se divizeaz n
drept autonom i drept pozitiv. Dreptul autonom
constituie emoiile generate de ndemnul contiinei.
Dreptul pozitiv este edificat pe o autoritate strin, ce-i
gsete expresie n actul normativ, stabilind,
astfel, prescripii juridice obligatorii pentru toi subiecii
de drept. Normele juridice, fiind o emanaie a
statului, reprezint o reflecie a emoiilor.

Principalele sale opera:Principii fundamentale de

filosofie juridic (1936), Via, spirit, drept i stat (1938),
Introducere in filosofia dreptului (1946). Din activitatea sa
filosofico-juridica putem delimita citeva probleme cheie care au fost abordate de
ginditor.:-contributia sa la conturarea statului dreptului ca stiinta-aprecierile cu
privire la opera de legiferare si autoritatea legii-combaterea teoriilor rasiste privind
dreptul-raportuldintre drept subiectivsidrept obiectiv-preocuparea de adescoperi
legile obiective ale evolutiei dreptului.Statul este prin originea sa o dezvoltare,o
amplificare a nevoii de justitie.Statul tinde sa devina un scop insine.Scopul
principal si fundamental al statului dupa E.S. este de a asigura si apara aplicarea
consecventa a unui anumit ansamblu de principii referitoare la viata sociala,adica
realizareauneijustitiiconceputaintr-unanumit mod.

1.2Generalizai i analizai legile obiective ale

evoluiei dreptului dup Eugeniu Sperania.
Abordand problema legilor evoluiei dreptului, Eugeniu
Sperania stabilete urmtoarele dou legi generale, i
anume: 1) Dreptul, ca unul dintre aspectele sociale ale
vieii, evolueaz in mod analog cu orice proces vital; 2)
Dreptul, ca fapt spiritual, evolueaz prin afirmarea
progresiv a spiritualitii omeneti.Dreptul obiectiv:dreptul este
un system deductiv de norme sociale destinate ca,printr-un minimum de
justitierealizabila sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup social
determinat.Dreptul subiectiv:interes garantat printr-o norma sociala.Are 3
elemente:1.interesul2.obiectul interesului3.garantarea interesului printr-o
norma.Ginditorul recunoaste ca exista dovezi suficiente care sa demonstreze
faptul ca poate exista norme ce aparainteresele individuale independente de
atitudinea societatii.aceste norme tot fac parte din drept deoareceprovin din
ratiunea umana.De asemenea E.S. specifica ca aceste norme,acest drept nu fa vi
recunoscutniciodata de dreptul obiectiv deoarece este o creatie a societatii pentru
societatesiaredreptscopunmaximumdesociabilitateposibila.

ordinea constituional pentru c Constituia determin

formele sau condiiile de exercitare a puterii publice, ea
excluznd orice putere care se exercit n afara acestor
condiii de form (...).Din punctul de vedere al dreptului,
voina oamenilor care au creat statul a fost determinat de
fore, provenind din propriile lor instincte de
sociabilitate, i de aceea nu trebuie confundate aceste
impulsuri naturale care sunt causa remota a Statului, cu
actul de creaie efectiv a statului care este causa
proxima.

1.3Estimai sanciunea ca element definitoriu

pentru drept (prin prisma ideilor lui Eugeniu
Sperania).
Speranta afirma ca sanctiunea sau nesanctiunea nu
caracterizeaza numai normele de drept, ea se exercita sub
toate aspectele vietii sociale.Societatea insasi este o
realitate care ne constringe si ne obliga sa ne suordonam
modului ei de a fi.Sperantia afirma ca constringerea este
o modalitate de imitatie prin ea procesul de uniformizare
deci de imitatiune se generalizeaza si se
inlesneste.Constringerea dupa Djuvara este o consecinta a
nevoii de identitate.La nivel social normele sunt impuse
de mase care instinctive elaboreaza normele
coercitive.Normele pe care aceste sanctiuni sunt destinate
sa le garanteze, nu sunt ele insele creatia legislatorului ci
sunt formule agreate si adaptate fanatic de catre spiritul
colectiv.

1.3Determinai funciile dreptului pornind de la

ideile curentului pozitivist.
Dreptul este un fenomen istoric, sub forma instituiilor,
pe care sociologia l studiaz. El reprezint ceva pur
material i observabil prin simurile noastre. Dreptul,
consider Duguit, nu trebuie s sanc ioneze obligaii,
garanii sau s aib caracter punitiv. Toate aceste
caractere au fost dobndite o dat Cu intervenia statului
n viaa societii i, mai ales, din momentul m care
guvernanii au nceput a-i impune propria voin
guvernailor.

28. Fundamentele ontologiei

juridice
1.1Definii conceptul de realitate juridic i
evideniai formele ei.

25. Scoala dreptului natural

Realitatea juridica alaturi de altele cum sunt:realitatea

morala, realitatea politica, realitatea artistica sunt
inalienabile realitatii socialein conditiile istorice
determinate.Ea vizeaza in principal raporturile juridice
dintre oameni ce alcatuies adevaratul fundament
ontologic al dreptului.Elementul definitoriu constituitiv ,
fundamental al realitatii juridice il reprezinta faptul
juridic.Deci formele realitatii juridice sunt faptele
juridice, constiinta juridica, fenomenul dreptului, ordinea
de drept.

1.1Prezentai evoluia istoric a colii dreptului

natural.
Germenii acestei teorii au aprut n antichitate, iar ca
teorie cu pondere i o influen major ea s-a manifestat
n gndirea filozofic i politico-juridic din evul
mediu,ntemeietorul coliidreptului natural este
considerat filozoful grec Socrate .Ideile sale despre
adevr,echitate, justiie vor fi preluate mai trziu de
discipolii si, precum idealicugettori de seam. n
perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost
dezvoltat de ctre Toma dinAquinounul dintre cei mai
de vaz reprezentani ai Scolasticii. Un alt reprezentant
al colii dreptului natural, perioada modera, este JeanJacques Rousseau, autorul lucrrilor Contractul social i
Discursul asupra origina i fundamentelor inegalitii
dintre oameni

1.2Determinai particularitile spaiotemporalitii n domeniul dreptului

Ca orice fenomen social legile juridice se raporteaza si el
la cele doua elemente de relatie care impun in mod firesc
si inevitabil anumite limite puterii lor de actiune si le
circumscriu cimpul de aplicare:spatiul si timpul.Actiunea
legii in timp si in spatiu.

1.2 Comparai conceptul clasic a dreptului

natural i conceptul dreptului natural renscut.
1.3Evaluai importana istoric a colii
dreptului natural.

1.3Evaluai formele de existen a dreptului.

26. Istoricismul n drept

1.1Prezentai principiile fundamentale a
curentelor istoricismului.
Ideea principala era opozitia absoluta fata de lege, nu se
recunosteau legile, legile reprezinta o stopare a evolutiei
dreptului , unicul izvor al dreptului este
obiceiul.Deasemenea era considerat ca izvor al dreptului
constiinta juridica populara.Se negau codificarile si
legile.O alta teza a acestui curent era ca dreptul se naste
in mod spontan ca si limba, se cristalizeaza in mod
inconstient, se dezvolta in strinsa legatura cu spiritul
poporului.O alta teza este ca legiuitorul este un organ al
constiintei umane, el nu dispune de putere creatoare de
drept.Si o ultima teza a acestui curent este ca legile nu au
o valabilitate si o aplicabilitate universala.

1.2Determinai i argumentai legtura dintre

istoricismul juridic (coala istoric a dreptului)
i istoricismul filosofic
1.3Analizai raportul drept-obicei n contextul
ideilor istoricismului juridic (colii istorice a
dreptului).
Nu legea, ci cutuma reprezint principalul
izvor al dreptului i baza acestuia. n raport cu cutuma,
legea nu are dect o importan secundar,legea nu
formeaz reglui contiente, ea nu poate face altceva
dects capteze ceea ce s-a dezvoltat de la tine n viaa
social de-a lungul istoriei unui popor si s-i asigure
formularea.Teoria acestei coli afirm c exist o
corelaie esenial intre orice manifestare juridic igeniul
naional al poporului respectiv. Pentru aceast coal
dreptul nu se nate ca un produs reflectat allegislatorului;
dreptul este un produs organic al societaii i legea, cand
formeaz reguli constiente, nuface decat s prind ceea ce
a crescut de la sine n viaa social i istoric, spre a-l
pune n formule. n aceste condiii dreptul de astzi este
produsul lent i foarte complex al unei lungi desfsurri
istorice.coala istoric a dreptului a asociat astfel dreptul
cu istoria. Dreptul sustinea Savigny nu e facut, ci seface
singur. Dreptul este un un fenomen natural, comparat de
catre Savigny cu limba pe care o vorbim,care nu este o
creaie individual i nici nu se nate din vointa cuiva. Ea
este rezultatul culturii,credinelor, educaiei etc a unui
popor de-a lungu timpului.Ca i limba unui popor tot aa
i dreptulreflect instituiile n procedeele, n scopurile
i n amnuntele sale cele mai mici, ntreg trecutulistoric
alunui popor.

27. Pozitivismul n drept

1.1Prezentai principalele idei a lui Auguste
Comte ca fondator al curentului pozitivist.
Termenul de pozitivism a fost folosit pentru prima oara
de Henri, contele de Saint-Simon pentru a indica metoda
stiintifica si legtura ei la filosofie. Adoptat n cele din
urm de Auguste Comte, acesta devine un puternic curent
filozofic ce a influentat diferite domenii ale stiintei,
ncepnd cu secolul al XVIII-lea. Comte a urmrit
infiinarea unei filosofii pozitiviste, corespunztoare
ultimului stadiu la care omenirea trebuia s tind, dup ce
a trecut prin starea teologic i acea metafizic, ce
reprezentau trepte necesare ale omenirii, in mersul ei de
la copilrie spre maturitate pe care o reprezint cea de a
treia treapta, a spiritului pozitiv. doctrina pozitivist
promovat de Comte se limiteaz la instaurarea unui stat
totalitar n care puterea este acaparat de un grup de
savani, care n numele tiinei transform politica n
dogm. Se resping deci, ideile revoluionare promovate
pn la el, numite drepturile omului, drepturi naturale
i morale, inalienabile. Individul fiind doar un titular de
drepturi pe care i le confer societatea. Prin urmare tot
punctul de greutate al concepiei lui Comte cade asupra
faptelor omeneti, asupra relaiilor dintre oameni, relaii
care-i constituie pe oameni ntr-un tot, ntr-o societate n
care oamenii sunt legai printr-o interdependen, o
solidaritate foarte activ ntre ei.n aceste condiii nu
poate fi vorba de drepturi, exist numai puterea societii
de a ne constrnge s facem anumite lucruri. Legea
intervine cu constrngerea efectiv social.

1.2Analizai raportul stat-drept pe baza

concepiilor pozitivismului etatic.
O doctrin desprins din coala pozitivist, care ncepe s
se afirme n Germania secolului al XIX-lea i ine pn la
inceputul secolului XX, este pozitivismul etatic n care se
pune accentul pe puterea de stat. Argumentele ce au stat
la baza constituirii acestui nou curent, pot fi sintetizate ca
fiind, singurele drepturi subiective sunt cele garantate de
Stat, iar aceste drepturi trebuie s fie izvorte din sursele
juridice etatice; dreptul este faptul etatic pozitiv, adic
dreptul este validat prin stat; dreptul se nate din voine
exterioare individului i reglementeaz condiia
exterioar a acestuia; statul este legat doar de reguli
create de el nsui; se promoveaz astfel autolimitarea
statului. Deosebit de interesant este teoria autolimitri
statului ca singurul corectiv posibil al ntregii puteri de
Stat. Autolimitarea puterii este necesar pentru c dac
absolutizm puterea de stat, i atunci el va putea din
punct de vedere juridic s fac totul, el nu poate s
suprime ntreaga ordine juridic s fondeze anarhia,
pentru c astfel el se distruge pe el nsui. Statul este
limitat de ordinea juridic a crei expresie suprem este

Sensul principiului unic al egalitii formale se

manifest (i exist) n urmtoareleforme de existen a
dreptului:1) n norma de drept (juridic) n form de
reguli de conduit a subiecilor de drept;
2) n raportul juridic n form de relaii reciproce ale
subiecilor de drept, formal egali, liberi iindependeni;
3) n contiina juridic n form de contientizare a
sensului i cerinelor principiului de drept(n deosebirea
i coraportul su cu legea) de ctre membrii asociaiei
juridice date;
4) n capacitatea juridic n form de recunoatere a
indivizilor (a asociailor, uniunilor lor) caformal egali,
liberi i independeni unul de altul, ca subieci ai relaiilor
de tip
juridic;
5) n proceduri juridice n form de ordine egal i
corect de dobndire i realizare a
Drepturilor i obligaiilor de ctre toi subiecii, de
rezolvare a conflictelor despre drept etc.Deaceea, dreptul
i manifest existena n toate aceste forme juridice, dar
nu numai n unasingur (norm de drept), sau n trei
forme (norma juridic, raportul juridic, contiina
juridic).ns fiecare dintre aceste forme de existen a
dreptului ndeplinete o anumit funcie a sa iocup un
loc al su anumit n contextul general al existenei
dreptului. i n general, dreptulexist peste tot, i n toate
acele cazuri i fenomene, unde se respect i se aplic
principiulegalitii formale.

29. Elemente de epistemologie

juridic
1.1Explicai noiunile de gnoseologie,
epistemologie, adevr, adevr juridic
Gnoseologia (gnosis =
cunoatere; logos = teorie) juridic este teoria general a
cunoaterii dreptului, care cerceteaz cum are loc
cunoaterea dreptului i care este adevrul despre drept
Prin epistemologie se intelege teoria cunoasterii
stiintifice, iar epistemologia juridica se ocupa cu
cercetarea modului cum juristii dobindesc verifica si
aplica cunostintle in domeniul dreptului.
Adevar-Concordan ntre cunotinele noastre i
realitatea obiectiv; oglindire fidel a realitii obiective
n gndire; ceea ce corespunde realitii, ceea ce exist
sau s-a ntmplat n realitate.
Adevar juridic-

1.2Identificai modurile de abordare i

aspectele adevrului juridic. 1.3Estimai
specificul cunoaterii n drept.
Cunoasterea juridical constituie o realitate care in toata
complexitatea ei este paralele cu realitatea sociala si
suprapusa ei , dar ea nu se poate niciodata produce
separat ci se aplica intotdeauna acestor realitati.Specific
pentru orice domeniu al cunoasterii jridice este ca
constructiile sunt abordate de pe pozitiile a cel putin doua

persoaneplasate intr-u raport juridic determinat .

Fenomenul supus cunoasterii juridice este legatura intre
aceste doua sau mai multe persoane care isi coreleaza
interesele si convietuiesc in grupuri organizate,
respectind un anume echilibru a relatiilor soiale, subiectul
si obiectul cunoasterii juridice se unesc intro singura
realitate acea a omului ca personalitate culturala care
actioneaza si savirseste anumite fapte.

30. Fundamentele axiologiei

juridice
1.1Definii conceptul de valoare i evideniai
tipurile de valori.
Valorile sunt expresia efortului omului de a restabili un
acord ntre el i lume,acord care nu este dat, ci trebuie
creat de el i impusexistenei. Ele sunt cel mai profund
resort al progresului umanitii, cruia i suntsubordonate,
deliberat sau spontan, cunoaterea i aciunea. Orice act
uman este
condiionat valoric, iar progresele veritabile realizate de u
manitate au fostntotdeauna nnoiri n ordine
valoric.tipuri de valori:vitale, economice, politice,
juridice, morale, estetice, teoretice, religioase
Valoarea este acea relaie ntre subiect i obiect n care,
prin polaritate i ierarhie, s e e x p r i m
preuirea acordat (de o persoan
sau colect ivitate uman)
u n o r obiecte, nsuiri sau fapte (naturale, sociale sau
psihologice) n virtutea capacitiia c e s t o r a d e a
sa t is f a c e a n u m it e n e c e s it i, d o r in e ,
a s p i r a i i s a u i d e a l u r i u m a n e istoricete
condiionate.

1.2Analiazai dreptul ca form de manifestare a

libertii.

31. Concepia sociologico-juridic

a lui Max Weber
33.1.Prezentai concepia sociologico juridic
a lui Max Weber.
Cea mai cunoscut lucrare a sa este eseul Etica
protestant i spiritul capitalismului, lucrare care a fost
piatra de temelie n studiile sale de sociologie a religiilor.
n aceast lucrare, Weber a argumentat faptul c religia
este una dintre cauzele cele mai importante, care explic
diferenele de dezvoltare dintre culturile Occidentale i
cele Orientale, i a subliniat importana protestantismului
ascetic care a condus la naterea capitalismului, a
birocraiei i a statului raional-legal din Vest.ntr-o alt
lucrare important, Politica, ca i vocaie, Weber
definete statul ca o entitate ce posed monopolul asupra
folosirii legitime a forei. Sociologia weberian este
numit i sociologie comprehensiv, deoarece nu
vizeaz sensul obiectiv al aciunii, ci sensul gndirii.
Totodat, el a adus o contribuie valoroas n dezvoltarea
metodologiei tiinelor umaniste i, n
special, a tiinelor politice.

33.2.Explicai atitudinea lui Max Weber fa de

dreptul natural.
In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei, conventie si
drept, (in care ultimul deriva din dezvoltarea treptata in
timp a primelor) coexista in timp.
Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa
stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept:
- dreptul material supranatural (mistic si religios);
- dreptul material relativ, rational (procedural sau
institutional);
- dreptul (formal si material) in intregime rational
secularizat cu ajutorul logicii formale.
Dreptul privat il considera legat de economie iar cel
public de politic.

33.3.Analizai ideea de raionalizare progresiv

a dreptului prin prisma concepiei sociologicojuridice a lui Max Weber.
Max Weber face o descriere ideal - tipica a birocratiei,
prin invocarea a sapte mari caracteristici, unele cu nuanta
strict juridica, altele cu reverberatii in planul dreptului,
deplin existente si la institutiile juridice, si anume:
1).continuitatea principiilor pe care se bazeaza
autoritatea; aceasta este la randul sau inserata intr-o
ordine legala pe care nu face, intr-un fel, decat sa o
inlocuiasca si sa o aplice;
2).existenta unui corp de reguli impersonale ce
delimiteaza clar sferele de competenta, drepturile si
obligatiile fiecaruia;
3).existenta unei ierarhii de functii, adica de legaturi de
subordonare clar stabilite;
4).preponderenta calificarii ca regula de acces la diferitele
functii, cu excluderea altor criterii cum ar fi relatiile de
rudenie, clientela si altele, ceea ce inseamna:
5).existenta unui sistem de pregatire si mai ales de
examinare care sa permita detectarea si atestarea acestor
calificari;
6).separarea functiilor de conducere de proprietatea
asupra mijloacelor de productie; si, in sfarsit
7).preponderenta procedurii scrise in desfasurarea
activitatii cotidiene .